Capitolul IV: Acordarea îngrijirilor specifice bolnavei cu

vulvovaginită

Tratarea bolnavei cu vulvovaginită se realizează cel mai adesea în

regim ambulator întrucât problemele de dependență nu sunt atât de severe încât
să necesite internarea. De cele mai multe ori medicul care prescrie medicația și
îngrijirile specifice va explica pacientei și modul de administrare a acestora.
Forme acute mai grave ale unor vulvovaginite de etiologie bacteriană
produsă de agenți patogeni cu transmitere sexuală (chlamydia, gonoreea),
inflamațiile glandelor anexe cu deschidere în vestibulul vulvar (Skenite,
Bartholinite), sau Vulvovaginita ulcerativă asociată cu Stafilococus aureus și
sindrom toxico-septic impun totuși internarea și îngrijirea pacienților de către
asistentele medicale în mediul spitalicesc.
În aceste situații, asistenta medicală acordă o serie de îngrijiri
generale:
-recoltarea probelor de sânge (HLG, VSH) și, dacă este cazul,
urocultură;
-supravegherea clinică a bolnavei;
-monitorizarea funcțiilor vitale (TA, P, R, T°C, SO2) și notarea în
foaia de observație;
-administrarea medicației orale prescrise de medic
-efectuarea bilanțului hidric și notarea în foaia de observație;
-educarea profilactică și curativă a bolnavei cu referire în special la
dietă, hidratare și reguli corecte de igienă intimă;
-educarea pacientei cu privire la boală (factori de risc, semne și
simptome, evoluție, tratament, complicații posibile)
De asemenea, asistenta va acorda și o serie de îngrijiri specifice:
-determinarea pH-ului secreției vaginale;
-recoltare frotiu pentru examen bacteriologic și alte teste specifice

59
 -spălături vaginale pentru calmarea durerilor și reducerea proceselor
inflamatorii;
-administrarea medicamentelor pe cale vaginală (supozitoare, ovule,
creme, geluri şi unguente).
În cazul inflamației glandelor anexe (Skenite, Bartholinite), asistenta
are rolul de a pregăti pacienta pre- și postoperator întrucât aceste afecțiuni
inflamatorii necesită drenarea abcesului sau extirparea chirurgicală a glandei in
caz de infectări repetate.
În cazul vulvovaginitei ulcerative asociată cu Stafilococus aureus și
sindrom toxico-septic, asistenta medicală va asigura permanent reechilibrarea
hidro-electrolitică a pacientului prin perfuzii cu ser fiziologic și glucoză
respectiv un tratament commplex al disfuncțiilor de organ în funcție de
recomandarea medicului.

IV. 1 Spălătura vaginală

Definiţie: spălătura vaginală reprezintă introducerea unui curent de
lichid în vagin, care spală pereţii vaginali după care se elimină pe lângă canulă.
Scopul: este terapeutic :
- îndepărtarea conţinutului vaginal (produse normale sau patologice);
- dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasă;
- dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale;
- calmarea durerilor;
- reducerea proceselor inflamatorii.
Materiale necesare:
-de protecţie: paravan, prosoape, mușama, aleză;
-sterile: canulă vaginală, irigator, vată ;.
-nesterile: stativ pentru irigator, bazinet;
-medicamente: 2l de soluţie medicamentoasă (apă oxigenată, soluţie
cloramină, permanganat de potasiu).
Pregătirea pacientei:

60
 -psihic: se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului.
-fizic: se izolează patul pacientei cu paravan; se protejează patul cu
muşama şi aleză; se aşează pacienta în poziţie ginecologică; se introduce
bazinetul sub coapsele pacientei; se spală organele genitale cu apă şi săpun;
Execuție:
- se spală și se dezinfectează mâinile;
- se adaptează canula la tubul irigatorului, se elimină aerul;
- se aşează irigatorul la 50-70 cm înălţime faţă de simfiza pubiană;
- se verifică temperatura soluţiei;
-se reperează orificiul de intrare în vagin, se deschide robinetul şi se
introduce canula odată cu curentul de lichid până la fundul de sac posterior al
vaginului;
- se spală foarte bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula
pe toată suprafaţa vaginului;
- se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează
tubul şi se depune în tăviţa renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientei:
- se usucă regiunea genitală cu vată şi prosoape;
- se indepărtează materialele folosite;
- se ajută să se îmbrace pacienta;
- se aşează comod în pat;
- se aeriseşte salonul.
Pregătirea produsului pentru laborator:
- se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de
mucus, puroi, cheaguri de sânge ;
- se trimite la laborator la solicitarea medicului.

IV. 2 Administrarea medicamentelor pe cale vaginală

Medicaţia vaginală cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri şi
unguente. Acestea se folosesc fie ca tratament al infecţiilor locale (vaginite,

61
trichomonas vaginalis), fie ca antiinflamatoare sau contraceptive.
Medicaţia care se adminstrează pe cale vaginală poate fi însoţită de un
aplicator care uşurează plasarea medicamentului. Medicaţia adminstrată pe
această cale este eficientă dacă pacienta va sta culcată după adminstrare pentru a
evita pierderile de medicamente prin scurgere.
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă;
- lubrifiant;
- mănuşi;
- comprese;
- pensă sau aplicator dacă este necesar.
Administrare:
- este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de
culcare, pentru ca pacienta să rămână astfel cât mai mult timp întinsă;
- se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la
farmacie;
- se confirmă identitatea pacientei;
- se spală mâinile;
- se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate
- se cere pacientei să micţioneze înainte de administrare;
- pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură
medicamentul. Dacă da, va fi instruită corespunzător.
- pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar
perineul.

IV. 2.1 Administrarea supozitoarelor/ovulelor pe cale vaginală

- se scoate supozitorul din înveliş şi, dacă este necesar, se lubrefiază
cu un lubrefiant pe bază de apă;
- se pun mănuşi şi se evidenţiază vaginul;
- cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce supozitorul

62
apoximativ 5 cm în interiorul vaginului;
- mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să
fie iniţial în jos, spre coloana vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix.

IV. 2.2 Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginală

- acestea sunt însoţite întotdeauna de un aplicator special care se
ataşează la tubul de unguent, cremă, gel care se va presa uşor pentru eliberarea
cantităţii dorite;
- se pun mănuşile, se expune vaginul şi se aplică întocmai ca la
supozitoare.
Consideraţii speciale:
- pentru a nu se murdări hainele şi patul pacientei acestea se pot
proteja cu o aleză;
- pacienta este sfătuită să rămână la pat pentru câteva ore;
- supozitoarele trebuie păstrate la frigider deoarece se topesc la
temperatura camerei;
- dacă pacienta va continua tratamentul acasă trebuie să ne asiguram
că şi-a însuşit corect tehnica de administrare;
- pacienta este atenţionată să nu folosească tampoane vaginale după
administrare de medicamente intravaginale deoarece acestea pot absorbi
medicamentele adminstrate;
- pacienta trebuie atenţionată să evite contactele sexuale pe durata
tratamentului;
- pacienta va fi informată asupra eventualelor reacţii adverse (iritaţii
locale) care vor trebui comunicate medicului.

63