EROTISME DE PESTE ZI

RALUCA NEAGU

1
Grafică Ilie Boca

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Neagu, Raluca
EROTISME DE PESTE ZI / RALUCA NEAGU. – Bacău: editura BABEL,
2010
ISBN 978-973-7888-24-2

821.135.1-1

2
EROTISME DE PESTE ZI

RALUCA NEAGU

EROTISME
DE
PESTE
ZI

Editura BABEL, Bacău, 2011

3
 Despre femei

E timpul să mor ultima

Femeile sunt cele mai urâte biserici.
Hidoşenia lor am îndesat-o
fâşie cu fâşie
în rezerva minutului.
Dumnezeu a luat din mine
o supradoză
şi sunt ceafa şi capacul rinichilor.
E atâta lume şi sunt
cea mai urâtă biserică.

4
 EROTISME DE PESTE ZI

Paşii somnului mă muşcă,

părul verde îmi şterge lumina,
şoldurile au pupilele dilatate,
faţa mea străbate flăcări de trup.

La visul despre moarte al minţii

eu sunt cea mai urâtă biserică.

Sunt un dumnezeu ratat,

Un telefon cu cartelă
Căruia ochii i-au
sugrumat infinitul.
Mi-e sete,
las nara să mi se prelingă pe mâini.

5
Sunt şfichiuită
de creşterea nervilor
Am o groază de timp.
Transpir şi miros a goliciune
Urlu desfăcând ugerele înserării,
Mă încurc în grămezile
cu măsele ieftine,
Îmi strig gingiile şi plânsul,
Pavez cerul.
Sunt un dumnezeu răsucit
în nimic,
Biserică urâtă, banală cruce.

Vând misticism. Sângele meu e liniştea cuvântului.

6
 EROTISME DE PESTE ZI

Prefaţă

Bărbatul pe care-l iubesc

nu a citit-o pe anais nin
Strâmbă din nas la lecturile mele
şi iubeşte tehnologia spaţiului din care din când în când
culege seminţe.
Bărbatul pe care nu îl iubesc, zvâcneşte profan lângă talpa mea în lunile
cu « R »,
mă roagă să-l strig
şi să-i pustiesc paharul,

7
mă aruncă din calendar
de fiecare dată când un fir blond
de-al meu i se lipeşte de pas.

Pe covor, din acea zi nu au mai rămas decât chemări ale cărnii.

Şi mâna lui se înnopta la prânz.

8
 EROTISME DE PESTE ZI

Propuneri de început

Vrei să-ţi vând aşternutul meu ?

E nou dar m-am aşezat în el
şi m-am pliat absent
pe biografia mea
Îţi spun asta ca să vorbim despre iubire la modul general
Şi ca să nu fiu supărată pe tine, am început să te înşel cu tăceri de sex şi
coapse de femeie drăgăstoasă.
Ştiu totul despre tine:
câte limbi vorbeşti, câte întrerupătoare sunt în rostirea ta

9
şi ştiu despre poligloţii rostirii.

Mai ştiu că eşti şi indubitabil

şi mai mult ca perfect,
iar eu vreau să mă întorc între elemente.

10
 EROTISME DE PESTE ZI

Prolog

Ne-am întâlnit
la începutul toamnei
Când ferestrele băteau în uitare şi pielea noastră îşi trăda sensul.
Eu purtam cerceii verzi,
el ambiţii diurne.
A doua zi, când el avea
cerceii mei verzi, eu purtam ambiţiile mele diurne.
Eram complet diferiţi.

Am vorbit despre globalizare, drepturile homosexualilor

11
 şi bijuterii touarege.

Când mi-a atins liniile, ştiam de existenţa spaţiului punctat

dintre noi.
Ne loveam puternic de cuvinte şi inventam cu uşurinţă absenţe.

Aş fi jurat că-l pot iubi până la sfârşitul zilei.

12
 EROTISME DE PESTE ZI

Întâlnire

Stabilisem pe la ora 5 ceva. La 6 m-am lovit de sânii mei şi îmi

trecuse deja orice chef de socializare.
La 8 seara avionul lui sosea, purtam aceiaşi cercei verzi în care
îmi îngrămădisem în fugă şi fardul şi amprentele.
Starea nasoală
îmi trecuse şi zîmbeam la început.
L-am revăzut printre palete de trupuri, tulburător şi integru, cu mâini
coapte aşteptând să-mi spună că sunt teama lui.

13
Nu mi-a spus că sunt teama lui,
în schimb am primit cei mai
frumoşi pantofi.
Toată lumea era la curent cu nebunia mea pentru pantofi.
Cei de la el erau cu mov şi mergeau mână în mână cu lecţiile mele
De tango din după-amiaza respectivă.

Ştiam că-i place să miros a

tăcere şi nu i-am stricat gustul.

14
 EROTISME DE PESTE ZI

Dorinţe

Aşează pernele după

forma sânilor mei,
lasă uşa deschisă să intre,
iubeşte-mă invers
dinspre perete,
înghite-mi sânii cu puţină apă
şi lasă-mă să-ţi
spun un cuvânt.
În valiza mea se reflectă
Întreaga dimineaţă.

15
M-am despletit târziu şi la televizor au confirmat
cauzele accidentului.
Tu creşti mâini şi podoabe de tinichea şi nu-mi dai nimic
în schimb.

16
 EROTISME DE PESTE ZI

Matinale

Din rinichi nu-ţi poţi face buchete, iubitul meu şi nici podoabele invocate
ieri nu-ţi vor aduce
paşii la mine.
Nimic din ieri nu era târziu şi nimic din târziu nu venea de ieri.
Eram aceeaşi eu, cu tălpi cusute şi sâni anacronici, vorbeam
la fel de puţin dimineaţa,
mişcările îmi erau la fel de mute
şi mîinile la fel de oarbe.

Acelaşi tu plictisit

17
 testându-mi polaritatea,

Prizele erau la locul lor aliniate pustiu şi ecologic.

Fără să ştiu cui aparţii ţi-am întrebat răspunsul când apare
factura mea la timp.
Placid ca întotdeauna
te-a apărat rinichiul.

18
 EROTISME DE PESTE ZI

Epidermice

Stări fără început şi fără sfârşit,

Acelaşi gând care îmi trece
prin vene,
Aceeaşi epidermă uşor prăfuită
şi tristă,
Toate puse laolaltă doar acolo.
Te iubeam şi te recunoşteam
după frunze,
Aveai aceeaşi consistenţă
ca şi ultima dată

19
Şi aceeaşi atingere îmi răscolea paşii.

Era ca şi ieri,
ca şi mâine,
tu, eu şi toamna decadentă.

20
 EROTISME DE PESTE ZI

Iubire şi corp de 14

Ce-ai zice dacă m-ai răsfoi

în seara asta
M-am închis la ora 4 şi am 22
de litere flămânde.
Sexul meu se rostogoleşte gol, fără lună, prin plaja ultimei camere.
M-ai aşteptat acolo prea mult.
Am uitat de tine, insist să mă răsfoieşti şi să mă aperi
de globalizare,
Şi să mă iubeşti cu caracter de 14.

21
Prima zi

Doar atunci am avut puţin timp

să te caut şi să te înţeleg,
Povestea noastră, în 24 de ore,
s-a derulat în secvenţe mimetice
şi ecoul a ars bruma.
Emoţiile aveau contur,
mâinile mi-au fost licenţioase
şi promisiunile
aveau guturai sever.

22
 EROTISME DE PESTE ZI

Vroiam cu orice preţ ceva de la tine,

o amprentă,
un fir de păr,

Ceva care să-ţi tulbure

adn-ul uitat prin
aşternuturi grăbite.

23
A doua zi

Despre a doua zi nu pot să-ţi spun prea multe, am vaga impresie

că de fapt nu s-a întâmplat.

Deşi, dacă depun un efort îmi amintesc de prize, becul din baie,
laptopul meu aruncat pe pat,
şalul de la tine şi zgomotul făcut
de vecini.
Acum, amintindu-mi
şi contextualizând,
înţeleg de ce nu te-ai ridicat

24
 EROTISME DE PESTE ZI

să-mi aduni curgerea,

s-o coşi şi să mă iubeşti ecologic,
simplu şi didact.

25
A treia zi

A treia zi a fost grăbită şi repede uitată din cauza unui accident provocat
de pielea mea care uitase să-şi hidrateze atât tăcerea
cât şi numele.
Am închis ochii în tăcere şi am plâns pe sexul tău ca
într-un roman prost, fără personaje şi fără prefaţă, izbindu-mă
de necunoaşterea amprentelor.
Uterul meu te negase simţitor
la prânz.

26
 EROTISME DE PESTE ZI

A patra noapte

S-a întâmplat pe furiş, fără bilet rezervat, în faţa uşii de la intrare.

Pereţii miroseau, pardoseala îmi cerceta curioasă umerii.
Un cearşaf ne anunţa când plouă şi cât trebuie să stăm sprijiniţi
de timp.
Îmi era foame, eram neiertat de absentă şi vocalele ieşeau din casă.
N-am putut să contextualizez îmbrăţişarea ta.

27
Stângăcii diurne

Întreaga ta consistenţă se afla depozitată şi calmă pe masa mea.

Mai mult decât masa, nu-ţi puteam cere nimic.
Întreaga mea vină nu ţi-a dat
nici arta nici priceperea
de a-mi desface sânii.
Stângăcia artrozei invocată într-o discuţie de la începutul poveştii
noastre ne ţinea cald în nopţile
în care nu veneai la mine.
Şi tot ea ne alimenta congelatorul cu timp.
Ştii cumva unde ai lăsat
cheile aseară?

28
 EROTISME DE PESTE ZI

La tine acasă

În casa ta nu sunt umbre, albume de fotografie contemporană, îmi place o

singură lucrare de grafică, motiv pentru care am veşnica senzaţie că
trebuie să plec repede,
Înainte ca părul tău să înceapă să tuşească.

De dimineaţă mi-ai împins trupul la vale, amintirilor coapte de pe noptieră

le-ai dat apă şi mi-ai spus că nisipul ne-ar face copii bastarzi în somn,
că ţi-e teamă de paternitatea
care ne-ar umple cada cu paşi.

Încep să mă grăbesc.

29
Mă enervez în mod constant pe la 10, braţele tale sunt pline de tăcere,
coapsele mele reacţionează şi poartă un veşnic miros de niciodată.
Fragmentul de plapumă alocat mie transpiră pe stinghia dimineţii.

Am aceeaşi teamă, nimic nou în dimineaţa patului tău.

30
 EROTISME DE PESTE ZI

Zilnice

Dimensiunea ferestrei
mi-ai explicat-o într-o noapte
în care îmi era dor.
Nu ştiam să număr şi nici
să respir până la 10.
Te rugasem cu insistenţă să te opreşti pentru că orice calcul îmi era străin
şi îmi era
şi frig să te aud.

Nu puteam să explic aşa cum nu puteam să mi te imaginez de-a lungul

patului fără piele
şi fără gust.

31
Ştiam în schimb că nu pot să cer
să curgi pentru mine sau
să transpiri câineşte
pe bucata mea de lut.

Te iubeam fără să exişti

în vocalele mele îngrămădite.

32
 EROTISME DE PESTE ZI

Maternale

Un timp străin de noi ne-a hrănit maternal până

la capătul aşternutului.
De aici încolo nimic nu ne mai putea hidrata
amintirile şi senzaţiile.

Rămăsesem mută
în faţa rămăşiţelor
din corpurile noastre
incredibil de grele pe care
le negai cu tărie la cafea.
Uitasem de mine, uitasem de tine

33
şi doar 2 pleoape îmi aminteau
de emoţiile înţepenite lângă asfalt.

Nu puteam să dau vina pe mâini, nu puteam să dau vina pe

căldura lumânării.
Cine eşti tu dincolo de
dimineaţa mea?

34
 EROTISME DE PESTE ZI

Iluzii textile

Visasem că exişti în crâmpeie de haine şi în fiecare dimineaţă inventam o

poveste
ca să te caut iarăşi.
Învăţasem să desenez amintiri şi senzaţii ca să te am în
secunde şi frunze tot anul.
Întreaga poveste începea cu gleznele mele şi se termina alături
de un bătrân pe care îl inventasem ca să fac povestea noastră
sexy şi bizară.

Eram atât de fericită că ştiam

să te caut…

35
A fost o zi în care şi D-zeu
a minţit,
Tu şi eu eram străini şi preocupaţi de energia primei amintiri
despre uitare.
Eram atât de calmi încât toamna se rupea în geam şi implora
tăcerea s-o spovedească.
Era vis aşa cum era şi realitate conectată la noi.

36
 EROTISME DE PESTE ZI

Spovedanie

Până la capătul aşternutului meu

e o femeie de 30 de ani granulată
şi vie.
N-ai vrut s-o cunoşti, nu ai vrut
s-o miroşi.
Ea exista cu organe evidente acolo.

Erotismul ei nu are miros

şi nici nume, nu poartă mănuşi
şi nici fard de pleoape.

37
Pentru că eşti necopt şi tâmp pe alături, n-ai văzut diferenţele dintre timp
şi sex
şi dintre stare
şi fapt.
Ai pierdut la capătul patului meu.
Te-am iubit pentru asta.

38
 EROTISME DE PESTE ZI

Discuţia numărul 2

Mi-am pus fard la ochi, am închis laptopul şi te-am adulmecat.

Glezna ta era incultă în dimineaţa aceea,
aparatul de fotografiat
nu îţi scana retina cu plusuri.

Ţi-am povestit despre alegerile din pnl, mirosul de pe holul cu pacienţi

trişti şi strângerea de fonduri pentru biserici moarte.

Erai antiseptic şi nepriceput,

n-ai susţinut dialogul
şi brusc mi-au crescut unghiile de plictis.

39
Discuţia numărul 3

Nu te întrebasem când vii şi nici cât ai de gând să stai.

Te-ai supărat însă repede motivând că verdele te oboseşte
şi spatele meu te ţine
veşnic flămând.
Vroiam să te mint anunţat şi eram mută de teama primei
ninsori, ne-ar fi putut prinde goi pe potcoave de cai morţi,
fără acte de identitate
şi cod numeric personal.

Am început să te iubesc

40
 EROTISME DE PESTE ZI

cu sfârşitul, ratând cu priceperea

unui chirurg vasele de sânge
ce-ţi compuneau în acel episod
imaginea.

41
Instanţe în doi

Îţi aminteşti că puteai să plângi cu mine, să mă pedepseşti la perete?

Uşa şi patul ţi-au acoperit detaliile de regie, sunetul mâinii mele
ţi-a fost orfanul favorit căci nici mie, nici ţie nu ne plac copiii.
Puteai să mă prinzi de tablouri şi să înjuri vecinii, să rupi praful
şi să îngâni şolduri transparente.
Ştii de ce stau cu tine?
Pentru că numele tău miroase
ca sânii mei.

42
 EROTISME DE PESTE ZI

Mimetisme de vineri

Mai dă-mi o oră de vineri

cu fluturi de stomac ce nasc prin cezariană furtuni de nisip
la mine-n aşternut.
O secundă de ieri s-o storc şi s-o cânt, un contratimp ud
să-mi fie vecin.
Mai ai o oră să stai la mine în pat.

43
Despre o altă noapte

1. Atunci mi-ai cerut temător să-ţi arăt cum arcuiesc omoplaţii şi

cum risipesc lacrimile
pe fire de coapsă.
Am râs şi am deschis
fereastra, aveam nevoie de aer
să-mi duc muşchii spre toamnă.
Între sexul meu şi sexul tău s-a clădit brusc un bloc
cu etaje carnale, feminine, cu păr blond, unde chiriile variau în

44
 EROTISME DE PESTE ZI

funcţie de disponibilitatea mea de a fi femeie între orele 2-4.

2. Ţi s-a făcut frig

şi am închis fereastra.
Mi-am adunat muşchii
şi te-am urmărit spre perete în orele în care nu eram femeie.
Omoplaţii mei erau obosiţi şi sexualitatea noastră nerostită
decât târziu ţi-a întors ceasul.

45
Sfârşit de poveste

Peste tot, în acel sfârşit,

Simţeam că tu nu existai şi că ţie nu ţi se întâmplau lucruri.
Aveam o tristeţe prostească în faţă şi picioare reci
fără bon de casă.
Plângeam neorganizat şi
negândit pentru fiecare
tulburare pe care mi-o provoca retorica ultimului tău telefon,
şi acela, probabil inventat de mine.

Nu înţelegeam nimic din plecările tale aşa cum nici tu nu înţelegeai

nimic din aruncările mele

46
 EROTISME DE PESTE ZI

spre goliciunea ta.

Scriind, îţi mărturisesc
că am plecat de ieri.

47
Şi erotice la final

Erotismul meu s-a terminat

ieri la prânz,
într-o discuţie pe
messenger cu bărbatul de care credeam că sunt îndrăgostită.
Nu m-a anunţat, nu s-a programat şi nici nu s-a scuzat.
Şeful meu l-ar fi numit un act incalificabil având în vedere
mediul în care lucram.
Eu în schimb, am fost fericită.

Terminasem romanul pornografic

al lui henry miller,

48
 EROTISME DE PESTE ZI

glumisem destul cu prietenii, citisem cu atenţie

fiecare pasaj, făcusem glume proaste în avion şi simţeam nevoia
de final.
Final de erotism.

Simplu, fără lacrimi,

enervant de brusc ca şi întreaga noastră istorie
începută fără cuvinte
şi fără haine,
fără pereţi şi fără noi.

49
Referinţe critice

****
,, (...) Nu am sentimentul că aş comite o eroare afirmând că Raluca
Neagu este, în momentul de faţă, cel mai tânăr poet din România. Nu
spun poetesă, ci, pur şi simplu, poet, nu este cazul să folosesc acest alibi
de gen, cu atât mai mult formularea ,,copil-poet” părându-mi-se inutilă.
(...)
Citind, recent, la un cenaclu de poeţi deja formaţi, mulţi dintre ei cu cărţi
(..,,.cele mai mici” şi nu numai), Raluca a stârnit senzaţie, complexând
chiar pe mai maturii ei confraţi, ( câţiva înscriind de trei ori mai mulţi ani în
contul poeziei ...vieţii). Faptul cel mai semnificativ rămâne, în acest
context, acela că pentru ea vârsta nu constituie – în nici un fel – o

50
 EROTISME DE PESTE ZI

cauţiune pentru posibilele stângăcii, poezia urmând a fi judecată în sine şi

pentru sine”. (...)
Dan Silviu Boierescu, ŞLAST 02.XI.1989

****
,,(...) Ceea ce te şochează e vârsta. La 11 ani, Raluca Neagu e un poet
în adevăratul sens al cuvântului. Oricât de precaut şi sastisist ar fi , e cu
neputinţă să nu-i remarci vigoarea talentului. Totul e să-i citeşti textele.
Atât. Restul e poezie - şi încă una de cea mai bună calitate. O poezie
plină de prospeţime, de candoare şi gravitate, de profunzime şi fermitate a
dicţiei poetice. Elevă în clasa aVI-a a unei şcoli din Bacău şi descoperită
cu entuziasm de către criticii Mircea Martin şi Laurenţiu Ulici, R. Neagu,
prin ceea ce scrie, e deja o certitudine.”(...)
Sorin Preda, SLAST, 01. 07.1989

51
,,(...) Raluca Neagu scrie despre moarte din plăcere, cu voluptate, nu din
premoniţie; transcede clipa, dar se transcede şi pe ea; moartea nu e un
indice de morbiditate; voluptate a increatului, a intuitivului pur; poezia e
genuină, dar are deja un aer cultural, dincolo de cel al vârstei – asociaţii
inedite de cuvinte; ce se va întâmpla? – orice răspuns e nesemnificativ ca
şi întrebarea; mi-e teamă de precocitatea ei!. Există o prospeţime a
imaginarului iar surpriza şi motivul încrederii: nici un loc comun, nimic
mimetic, deşi Raluca Neagu se află la vârsta mimetismului. Trebuie
împiedicat un debut editorial prematur, care ar deveni suspect la 11-12
ani!” (...)
Laurenţiu Ulici, Ateneu, martie, 1988

52
 EROTISME DE PESTE ZI

****
,, (....) Cum arată poezia propusă acum de R. Neagu s-o reprezinte? E o
poezie care refuză descripţia şi comentariul didactic. Veritabile viziuni
sintetice, poemele se bazează pe intuiţii greu de explicat. Când încerci să
le rezumi ori să le ordonezi după deprinderi mai vechi, eşuezi. Literar,
Raluca Neagu e nepoata autentică a unora dintre marii şaizecişti, în
umbra cărţilor cărora a crescut. Însă, în timp ce aceia îşi îngăduiau uneori
să ia anumite lucruri în joacă, ea ia totul în serios, împinge simţul gravităţii
până la extrem. Iar unde la ei era ,, naraţiune”, respiraţie largă, la ea se
închide într-o formă eliptică, aproape ermetică. O poezie epurată de
biografie, nesentimentală, concentrată asupra câtorva senzaţii, compusă
din impulsurile unei gândiri severe. Neagră, rece, dură. Fără lirism, fără
muzicalitate. Cu retorica sugrumată, în afară de o excepţie sau două. O

53
poezie ivită din iritări ale conştiinţei şi spaimei, scrisă parcă sub
ameninţarea unei entropii universale”. (...)
Constantin Călin, Prefaţa la volumul Epidermice, 2003

****
,, (…) … Este interesant de văzut dacă volumul Epidermice va atrage
cum merită atenţia cititorilor şi poeţilor tineri sau relativ tineri, care dau
tonul în literatura noastră actuală. Momentul nu se caracterizează prin
generozitate faţă de o autentică disidenţă estetică, precum lirica Ralucăi
Neagu. Dimpotrivă, azi este la modă afilierea la diferite grupuri şi canoane
exclusiviste. Poeta nu pare interesată de teoriile literare în vogă - deşi le
cunoaşte sau tocmai pentru că le cunoaşte?, - nici de experimentele unor
colegi de vârstă biologică. Crezul ei artistic se defineşte prin sinceritatea
conştiinţei de sine, prin gravitatea afectiv- reflexivă. Adevărul emoţiilor şi

54
 EROTISME DE PESTE ZI

consecvenţa faţă de o estetică intimă, asumată fără prejudecăţi şi

mimetisme, poate fi şansa dar şi riscul cu care se confruntă Raluca
Neagu. Ar fi o eroare, chiar o nedreptate flagrantă ca poezia ei să nu fie
preţuită la adevărata valoare’’. (…)
Vlad Sorianu, Ateneu, nr. 10, 2003

****
„ (...) Poezia Ralucăi Neagu, care pune în mişcare toată anatomia
omenească, reuşeşte să creeze enigma transgresiunii. Predomină
dezamăgirea, suferinţa, tristeţea, durerea, singurătatea, un fel de
neputinţă provocatoare, materializate în ,,elegii bolnave” şi într-un
,,funebru narcisism” cum ar spune Cioran: ,,Tristeţea mea/ Aude valurile
întunericului/ Care se sting/ Sunt atât de moartă/ Încât... sunetele se
prăbuşesc în mine.// Deodată/ M-am trezit.../ Alerg mâncând clipele care

55
nu mă ajung/ Tristeţea mea aude arcurile sângelui.../ Ele se tîrăsc
arzîndu-mi celula... Şi...// Lumina ei mă va stinge sub cer,/ Ce greu e să
mă şterg pe faţă de Moarte!” (Tristeţe). O adevărată arheologie a
mortitudinii, o ,,joacă obosită” de ,,copil gol al morţii”. În definitiv, e o
invitaţie la existenţă:,,Vino, lacrima mea bolnavă,/ Vino, mai dă o raită prin
gingiile infinitului.../ Veniţi, dragii mei hormoni,/ Alăturaţi-vă spaţiului...”
Raluca Neagu se recunoaşte ca poet veritabil prin elementul - surpriză, nu
şocuri ticluite, ci implozii caleidoscopice. Şi se mai recunoaşte după harul
neîndoielnic susţinut de meşteşug” (...)
C. Trandafir, Viaţa românească, nr.11-12, nov. - dec., 2004

****
,, (...) Un poet de o rară sensibilitate, de o complexitate morală uneori
derutantă, Raluca Neagu, în relaţie cu sine, cu natura, cu divinitatea,

56
 EROTISME DE PESTE ZI

,,aspră”, cum se vede ea însăşi, cuprinde o largă arie a existenţei. De la

simple „Ciocniri” („Îţi duci viaţa încurcând vibraţia tăcerii/ Te lauzi că în
fiecare zi faci un ou verde...”) la Cronologie („Mătur plângând/ ultimele
degete/ Din lacrimi/ Războaiele civile”/ până la ,,revoluţiile înţepenind/ În
istoria politică a/ Poveştii cu miros de/ Coarne nobile şi măşti...”) nimic nu
lipseşte în acest larg întins repertoriu liric. În cuvânt şi dincolo de cuvânt,
se ascunde o terifiantă experienţă morală, reflex al unui dur, sângeros
contact cu realitatea („fiecare stradă plângea câte o existenţă,/ suferinţa
transpira pe o pupilă vocalică,/ iar jos, atât de jos,/ torţe cad/ din fulgerele
ochilor mei”). Totul afectând grav sensibilitatea sa, ca în această
memorabilă Lecţie (am spune, o poezie antologică), la un moment dat
privind spre,, apusul sângelui”, vede că i s-a dizolvat „pustiul de toamnă”.
Şi în replică la zguduitorul vers din Odă (în metru antic) „Nu credeam să-

57
nvăţ a muri vreodată”, declară în final, cu o nereţinută mândrie: „Astăzi am
fost învăţată să mor/ Fără a fi lacrimă”.
Chiar post-mortem, în felul ei, surâzând fericită, în planul perenităţii, se
surprinde înviind prin forţa artei sale: „Sunt singura care am/ statuie lângă
moarte”.
O poezie de substanţă în fond, de o bogăţie excepţională, uneori mergând
până la prodigalitate, în acelaşi timp de o densitate, de o consistenţă a
conţinutului rar întâlnită în lirica noastră contemporană (uneori fiecare
vers e o axiomă, o sentinţă, o apoftegmă), atestă un talent capabil de mari
îndrăzneli şi insolite formule, uneori abracadabrante. Inovaţii stilistice
prodigioase (poate uneori căutate cu înfrigurare) vădesc voluptatea
cuvântului stors de toate sevele sale în sintagme inedite, de o bogăţie
cuceritoare, asociaţii ciudate (călcâiele singurătăţii, sânii lui Dumnezeu,
sau ceaţa pancreasului meu, ori coapse de lacrimi ş.a.m.d.) ne îngăduie a

58
 EROTISME DE PESTE ZI

vedea în Raluca Neagu, mai presus de orice, un înzestrat, am fi zis,

halucinant artist al cuvântului.
În orice caz, poeta care poate spune „ Sunt singura care am/ statuie lângă
moarte”, intră în lirica noastră cu aripi întinse.”(...)
Al. Husar, Convorbiri Literare nr. 11, nov, 2004

****
„ (...) Poeziile maturităţii sunt categoric superioare celor de început, cu
toate că, tematic şi tehnic vorbind, nu s-au produs mari transformări.
Expresia concentrată, tăietura severă a versurilor, cu extirparea
conectorilor, folosirea ingambamentului şi mutarea accentelor pe şansa
de supravieţuire spirituală prin artă, sunt doar câteva din trăsăturile
poeziei sale de azi… „Mă doare curgerea sevei/ Bătută pe poemul
flămând al grotei”, ne avertizează ea într-o inspirată artă poetică ce
vorbeşte despre suferinţa încorporată fiecărei noi creaţii în condiţiile în

59
care confruntarea dintre lumină şi întuneric, dintre sacru şi profan se
decide în favoarea celui de-al doilea element, desacralizarea fiind un
proces în plină desfăşurare: ,,Totul lătra în apusul rugăciunii”, notează cu
amărăciune (Despre poem). O lume în care sacrul a decăzut din puterile
sale şi doar cântecul mai oferă putinţa izbăvirii: ,, Şi voi trăi aici,/ În cântec
strigând” (Cândva). (...)
,,Obsesia morţii, sentimentul tragic al vieţii, durerea, dragostea sunt teme
majore ale prezentei cărţi de poeme, răvăşite – cel mai adesea – de o
respiraţie enormă, o sensibilitate ascuţită, un ochi inflamat ce încearcă a
cuprinde un teritoriu, altădată edenic, acum devastat de tristeţe, peste
care se înalţă trufaş victorios ,,ţipătul” lui Eduard Munch, în cea mai curată
manieră expresionistă. Este, cred, formula lirică cea mai potrivită
temperamentului şi trăirilor sale, o dată ce Raluca Neagu urmăreşte
deliberat să exprime, cu o recuzită poetică diversă şi eficientă, nu
calitatea lumii ce o înconjoară, ci stările sale de spirit”. (...)

60
 EROTISME DE PESTE ZI

Mircea Dinutz, Saeculum, nr. 8, martie, 2004

****
,, (...) Sobre, sugestive şi elegante, copertele celor aproape o sută de
pagini de poezie protejează un univers poetic unitar şi inconfundabil.
Când citeşti poemele Ralucăi Neagu, eşti desigur tentat să te raportezi la
poezia cea mai nouă, de pildă la cea reprezentată de generaţia 2000, (...)
dezideratele căreia ar fi, în opinia lui Daniel Cristea - Enache, recuperarea
eului şi explorarea lui profundă, creativitatea inepuizabilă şi comunicarea
nemijlocită între poet şi cititor. (...)
Există în universul poetic ce l-a conturat Raluca Neagu câteva motive
poetice care revin cu obstinaţie, între care motivul morţii şi al timpului.
Sintagmele poetice care le încorporează se remarcă prin potenţial

61
expresiv şi capacitatea metaforică reve-latorie (în sensul ce îl dădea
Blaga puterii de revelaţie a metaforei). (... )
În celebra sa carte Despre poezie (Ed. C. R. 1987, p. 108), Nicolae
Manolescu observa: ,,... poemul e totdeauna impur, loc de întâlnire pentru
întreg conţinutul existenţei umane, cu splendoarea şi abjecţia, cu
paradisul şi infernul ei”. În poemele Ralucăi Neagu se re-confirmă aceasta
cu asupra de măsură”.(...)
Grigore Codrescu, Oglinda Literară, nr. 42 , iunie 2005

****
„ (...) Poeziile Ralucăi Neagu sunt definibile ca respirări ale fiinţei
aflate la limită. Cuvintele rostite se justifică prin tăria cu care sunt
aruncate înapoi, către o lume a arhetipurilor. Substantive-nucleu
jalonează în metatextul scriiturii întreţesând un spaţiu personalizat.

62
 EROTISME DE PESTE ZI

Paradoxal, certitudinile Ralucăi Neagu sunt în aceeaşi măsură aplicabile

în cazul oricărei existenţe cât timp aceasta nu se pierde în imediat. Versul
este zbatere continuă, nedisimulată, necosmetizată. Din punct de vedere
stilistic nu se poate vorbi de o bogăţie de epitete, metafore , etc. Din
această cauză versul se retrage în faţa unei abordări obişnuite. Rareori
avem de a face cu o poezie descriptivă, contemplativă.
Până şi aducerile aminte invadează prezentul şi sunt contrapunctate de
dinamismul verbelor. Sfera semantică e forţat restrânsă,dar tocmai prin
asta reuşeşte autoarea să-şi pună cititorul în stare de alertă.” (...)
„Epidermice” nu e un volum cuminte. Substanţa lui clocoteşte tăind
orizontul firescului. Aş spune că e un altfel de ,,sfârşit continuu”- spaţiu al
incestului verbal. Gândul lui Cioran: menirea unei cărţi e aceea de a
provoca răni, suferinţă”.(...)
Marius Manta, „Vitraliu”, iulie 2004, nr.1-2

63
****
,, (...) Versurile cer toată atenţia şi toată disponibilitatea lectorului, ele nu
se rezumă la a fi simple jocuri de cuvinte. Sub epiteliul lor vibrează un
hybris care, în manieră postmodernă, aruncă eul până în pragul
autodistrugerii în scopul renaşterii purificatoare. Voce lirică profundă,
Raluca deconstruieşte postmodern şi se refugiază în text, căutându-şi
starea de increat. O voce care incită, încântă, învăluie, dăruind cu
generozitate din preaplinul ei liric”.(...)
Elena Pârlog, Plumb,
nr. 41, august 2010

64
EROTISME DE PESTE ZI

CUPRINS

4 / Despre femei
10 / Prefaţă
12 / Propuneri de început
14 / Prolog
16 / Întâlnire
18 / Dorinţe
20 / Matinale
22 / Epidermice
24 / Iubire şi corp de 14
25 / Prima zi
27 / A doua zi

65
 29 / A treia zi
30 / A patra noapte
31 / Stângăcii diurne
32/ La tine acasă

33 / Zilnice
35 / Maternale
37 / Iluzii textile
39 / Spovedanie
41 / Discuţia numărul 2
43 / Discuţia numărul 3
45 / Instanţe în doi
46 / Mimetisme de vineri
47 / Despre o altă noapte

66
EROTISME DE PESTE ZI

49 / Sfârşit de poveste
51 / Erotice la final
53 / Referinţe critice

67
 Redactor: I. PRĂJIŞTEANU
.......................................................................
Apărut: 2011; Bun de tipar: 10 ianuarie 2011
Format: 16/61x86; Coli tipo: 4,25
Editura BABEL, Bacău, 2011

68