Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Banda-Lungimea de unda
AF Audio 0Hz–20 kHz , 15 km
RF Radio 10 kHz–300 GHz ,30 km - 0.1 cm
VLF Very low 10–30 kHz ,30 km - 10 km
LF Low 30–300 kHz ,10 km - 1 km
MF Medium 300–3000 kHz ,1 km -100m
HF High 3–30MHz ,100 m - 10m
VHF Very high 30–300MHz ,10 m - 1m
UHF Ultra high 300–3000MHz ,1m -10 cm
SHF Super high 3–30 GHz ,10 cm - 1 cm
EHF Extreme high 30–300 GHz ,1 cm - 0.1 cm
Very low frequency 3–30 kHz ,Propagarea cu unda de suprafata,puteri
mari la emisie antene de mari dimensiun.
Low frequency 30–300 kHz,Unda de suprafata,feding,putere mare
emise,
Medium frequency 0.3–3MHz Unda de suprafata pe durata zilei,unda
ionosferica noaptea,feding
High frequency 3–30MHz Unda ionosferica,acoperire globala
Very high frequency 30–300MHz Unda directa,distanta este data de
inaltimea antenelor
Ultra high frequency 0.3–3 GHz Unda directa ,comunicatii satelit,sau
legaturi radioreleu
Super high frequency 3–30 GHz Unda directa,radar satelit
Extreme high frequency 30–300 GHz,Unda directa,nu este utulizata
Observaţie
În acest mod de lucru se remarcă faptul că, atunci când antena este
legată la sol, se formează o imagine reflectată a acesteia – antenă
imagine.
În cazul antenelor care nu sunt conectate la sol – fie verticale, fie
orizontale, la cele 2 extremităţi ale firului nu putem avea decât noduri
de intensitate, oscilaţia fundamentală fiind în acest caz în /2. Pentru
acest tip de antene, oscilaţiile armonice posibile sunt în 2/2, 3/2,
4/2 şi aşa mai departe.
Fig.2. Moduri de oscilaţie ale unei antene orizontale
Concluzii
În principal, frecvenţa de rezonanţă a unei antene depinde de
dimensiunile sale fizice.
La frecvenţa de rezonanţă, Za este minimă.
143 143
L 19,06m
f 7,5
În acelaşi mod, lungimea fizică a unui conductor oscilând în /4 poate
fi calculată cu formula:
7,5
L
f
G 10 lg
Pa
dB
PN
Uneori se foloseşte şi câştigul în tensiune:
Gu 20 lg
Ua
dB
UN
Ua – tensiunea indusă în antenă
UN – tensiunea indusă în dipolul etalon
Această relaţie se foloseşte numai dacă cele 2 antene au aceeaşi
impedanţă.
De obicei, câştigul nu este constant în gama de frecvenţe recepţionate
de antenă, el variind mai mult sau mai puţin.
G[dB]
f [MHz]
Fig.3. Câştigul unei antene
Observaţie
Trebuie menţionat faptul că există o strânsă dependenţă între B3dB şi
G, adică se poate obţine o mărire a G pe seama micşorării B3dB.
Oricum s-ar face dimensionarea unei antene, câştigul maxim nu poate
fi depăşit pe seama îngustării B3dB.
5.2.6. Directivitatea
Directivitatea exprimă proprietăţile de selectivitate spaţială ale
antenei. Pentru a defini directivitatea unei antene se impune precizarea
următoarelor parametri:
raportul faţă/spate
unghiul de deschidere pe verticală
unghiul de deschidere pe orizontală
Antenele prezintă radiaţii diferite în funcţie de direcţie – maxime pe
unele direcţii, minime pe alte direcţii. Măsurând intensitatea câmpului
electromagnetic radiat de o antenă în diferite puncte ale unei sfere
având o rază de cel puţin 5 în jurul unei antene, se poate determina
diagrama (corect) de directivitate a antenei în plan H şi plan V.
Caracteristica de directivitate a unei antene reprezintă deci
reprezentarea grafică a valorilor normate ale intensităţii curentului
electromagnetic radiat de o antenă în funcţie de unghiul sub care se
face măsurătoarea.
Reprezentarea se face în coordonate polare iar normarea se face faţă
de intensitatea curentului electromagnetic radiat pe direcţia
privilegiată a antenei.
Caracteristica de radiaţie a unei antene este descrisă exact de cele două
diagrame de directivitate – în plan H şi plan V.
Evident, se pot face reprezentări ale componentei electrice
(componente E) sau ale componenţei magnetice (componente H) ale
câmpului electromagnetic. Cele două diagrame vor fi situate în planuri
perpendiculare.
Ce se poate observa pe diagrama de directivitate:
lobul (lobii) principali
lobul (lobii) secundari
direcţia lobilor secundari
amplitudinea lobilor secundari
unghiul de directivitate al antenei (de deschidere) pe verticală şi pe
orizontală
raportul faţă/spate
Fig.4. Diagrama de directivitate a unei antene
5.2.7. Polarizarea
Structura curentului electromagnetic în apropierea unei antene de
emisie este relativ complicată, dar la distanţe mari această structură se
simplifică foarte mult, devenind ceea ce se numeşte o undă plană.
Unda plană se caracterizează prin aceea că liniile de forţă ale câmpului
electric E şi ale celui magnetic H sunt paralele şi echidistante. Câmpul
E este perpendicular pe H şi ambele sunt perpendiculare pe direcţia de
propagare.
Prin noţiunea de polarizare a unei unde plane se defineşte orientarea
undei în spaţiu luând ca referinţă direcţia câmpului electric E.
Se numesc unde polarizate orizontal acele unde care se propagă astfel
încât vectorul E este orizontal, respectiv câmpul este orizontal.
Unde polarizate vertical sunt undele care se propagă astfel încât
vectorul câmpului electric E este vertical, respectiv câmpul electric E
este vertical.
Evident antena de recepţie sau de emisie va fi polarizată orizontal sau
vertical. La fel cea de emisie.
În practica mondială se utilizează preponderent polarizarea orizontală
a undelor şi doar prin excepţie, atunci când se urmăreşte înlăturarea
oricărei posibilităţi de interferenţă între 2 emiţătoare sau 2 translatoare
mici şi vecine, se recurge la polarizarea verticală a uneia din ele.
Polarizarea orizontală este preferată deoarece este răspândită părerea
că se reflectă mai puţin de obstacole, ceea ce uşurează lupta împotriva
reflexiilor. Există antene care pot recepţiona atât unde polarizate
orizontal cât şi unde polarizate vertical.
Pierderi ohmice
Orice conductor prin care trece un curent intens se încălzeşte, datorită
pierderilor prin efect Joole.
Intensitatea curentului care trece prin unitatea de suprafaţă din
secţiunea conductorului se numeşte densitate de curent.
Pentru curent continuu densitatea de curent este constantă în toată
secţiunea conductorului.
Pentru curentul de RF, densitatea de curent este mai mare la marginea
(periferia) conductorului pe care îl străbate decât în interiorul său.
Acest efect este cu atât mai pronunţat cu cât este mai mare frecvenţa
curentului, ajungându-se ca la anumite frecvenţe, curentul de RF să
circule numai pe suprafaţa conductorului – efect pelicular.Este clar că
l
formula clasică de calcul a rezistenţei R nu se mai poate
S
aplica în cazul acesta, întrucât secţiunea reală prin care circulă
curentul de RF nu mai este secţiunea conductorului. De asemenea,
este clar că rezistenţa conductorului creşte odată cu frecvenţa. Această
rezistenţă provoacă pierderi prin disipaţie termică.
Pierderi în cabluri
De obicei, legătura între antenă şi receptor se realizează fie cu cabluri
coaxiale, fie cu panglică bifilară (cablu bifilar). În cazul unor semnale
foarte slabe şi a unor lungimi mari de cabluri pe traseul antenă-
receptor se produc pierderi mari de energie. De aceea:
se utilizează trasee minime
se utilizează linii de transmisie cu pierderi cât mai reduse
se acordă o atenţie deosebită adaptărilor antenă-cablu-receptor pentru
ca transferul de energie să se facă optim.
Tipuri de antene
(1.15)
(1.16)
Antene monofilare:
antena în L răsturnat
antena în T cu braţe egale sau inegale
antena verticală
Observaţii
Coborârea (legarea) acestor antene la emiţător/receptor se realizează
cu conductor obişnuit, izolat şi nu printr-o linie de transmisie. Din
această cauze ele radiază practic pe toată lungimea lor, ceea ce face să
se înregistreze pierderi.
Diagrama de radiaţie a acestor antene se schimbă foarte mult în
funcţie de:
înălţimea antenei deasupra solului (pământului)
frecvenţa semnalului cu care este excitată antena (modul de vibraţie al
antenei)
Unghiul de radiaţie în plan vertical al antenei este deosebit de
important în randamentul antenei deoarece este preferabil să
concentrăm radiaţia antenei sub un unghi redus deasupra orizontului.
În acest mod, la realizarea legăturii între 2 puncte printr-o singură
reflexie în ionosferă se evită pierderile datorate reflexiilor multiple.
Antenele verticale au o diagramă de radiaţie omnidirecţională în plan
orizontal. De obicei, în această gamă de frecvenţe se utilizează antene
verticale atunci când nu există spaţiul necesar pentru o antenă
orizontală.
(1.16)
Fig.1. Diagrame de radiaţie pentru antene
d) Antene dipol
În general se montează orizontal. Se alimentează simetric sau
nesimetric.
Fiind simetrice prin construcţie, produc interferenţe minime. Sunt
simple şi eficace.
Impedanţa de intrare la dipol depinde de înălţimea faţă de sol şi este
de cca. 70-75 când lungimea braţelor este de /4 sau n/4.
Alimentarea se poate face cu:
cablu coaxial plus transformator de simetrizare
linie torsadată
linie paralelă
De obicei, antena dipol în această gamă este în /2, ea putând fi
utilizată în mai multe subgame.
Fig.2. Antena dipol: construcţie fizică, distribuţia curentului şi a
tensiunii în antenă, banda de trecere
Observaţii
Practic, impedanţa unei antene dipol în semiundă este 73,
considerând conductorul antenei infinit de subţire şi antena suspendată
la distanţă infinită de pământ. Cum diametrul conductorului este
2mm de obicei iar distanţa de pământ este de câţiva metri, rezistenţa
de intrare a antenei este practic cuprinsă între 6065.
Diagrama de radiaţie în plan H este simetrică şi are forma de 8,
maximum de radiaţie fiind pe direcţia perpendiculară pe lungimea
antenei, iar minimum pe direcţia antenei.
Diagrama de radiaţie în plan vertical depinde de înălţimea de
suspendare a antenei şi prezintă mai mulţi lobi.
Fig.3. Diagrame de radiaţie pentru antena dipol
Dezavantaj
Impedanţa de intrare joasă a antenei 30-35 face dificilă adaptarea cu
liniile de alimentare curente (cabluri coaxiale).
Antena ground-plane clasică
Întrucât montarea antenei se face la înălţime cât mai mare, în loc de
pământ se creează un pământ artificial realizat de obicei cu mai mulţi
conductori dispuşi radial la baza antenei verticale şi având lungimea
/4 – contragreutăţi.
Antena ground-plane clasică are contragreutatea realizată cu 4
conductoare orizontale în /4, izolate la capete (maxim de transmisie).
Impedanţa de intrare este de cca. 30 şi de aceea, pentru adaptare,
conductoarele radiale se montează înclinat la 135 sau mai mult faţă
de radiantul vertical, ceea ce are ca efect mărirea rezistenţei de intrare
a antenei la cca. 50.
De obicei, conductoarele radiale sunt cu cca. 2,5% mai lungi decât
radiantul vertical. Pentru adaptarea cablu coaxial-antenă se folosesc
bucle de adaptare în /4 sau alte dispozitive.
ZO
ZU
Observaţii
Orice neadaptare între feedhorn şi parabolă duce la înrăutăţirea
raportului S/N fie prin micşorarea suprafeţei active a antenei, fie prin
creşterea zgomotului suplimentar (unghi de iluminare mai mare).
Feedhornul plasat în focar, pe DRM produce o “umbrire” a antenei,
micşorând suprafaţa efectivă a reflectorului. De aceea s-a căutat o
soluţie care să permită scoaterea sistemului de captare în afara părţii
active a antenei.
Antena offset.
Reflectorul realizat are un profil special, care permite fixarea lui într-o
poziţie apropiată de verticală, ceea ce permite focalizarea fluxului de
putere captat într-un punct situat în afara DRM.
Antenele offset sunt de obicei ovale, având raza mare “sus-jos” iar
raza mică “dreapta-stânga”. De fapt, reflectorul offset este o parte din
suprafaţa reflectorului parabolic, el având acelaşi focar. Iluminarea sa
se face cu antene primare speciale având unghiul 2 mai mic (90)
decât pentru reflectoarele parabolice. Avantajele principale: nu se mai
pot încărca cu zăpadă.
c) Antena Cassegrain
Se caracterizează prin faptul că în focarul RP are plasat un
subreflector hiperbolic ce concentrează energia într-un punct din
spatele reflectorului parabolic (în centrul RP este practicată o
deschidere prin care este concentrată energia fasciculului). Avantaj –
sursa primară are deschidere mică iar LNB poate fi protejat extrem de
bine împotriva factorilor atmosferici. Construcţia mecanică este însă
complicată şi necesită tehnici speciale de aliniere.
d ) Antena plană
Este o arie de dipoli sinfazaţi, cu elemente active înglobate. Au o
construcţie foarte complicată şi preţ de cost ridicat. Suprafaţa de
realizare nu depăşeşte cca. 0,5m2 şi din această cauză au un câştig mai
mare de 30dB. De aceea se folosesc în zone cu câmp puternic.
Datorită însă uşurinţei în montare şi exploatare se pare că aceste
antene reprezintă soluţia de viitor în recepţia unor câmpuri puternice.
Antena Fresnel.
Pe o suprafaţă “transparentă” la undele electromagnetice se depun
coroane circulate metalizate, concentrice. În funcţie de dimensiunea
acestora (diametrul şi lăţimea), numărul lor şi poziţia relativă se obţine
o concentrare a curentului electromagnetic de o anumită frecvenţă
într-un punct din spaţiu. Plasând în acest punct o antenă horn de mici
dimensiuni se poate realiza o recepţie a semnalului. Câştigul antenei
Fresnel este foarte mic: cca.26dB.
S
h1 h1
A aer
x
1 apa
r
h2
S
r
z P I
Fig. 1.1.1
Notând cu S sursa aflată la adâncimea h1 faţă de suprafaţa apei,
cu I poziţia hidroforului aflat la adâncimea h2 , cu S sursa imagine a
lui S faţă de suprafaţa apei, cu r şi r respectiv distanţele de la hidrofor
la sursa S şi imaginea S cu R distanţa între S şi I, cu A punctul de
reflexie a razei emise de sursa S pe suprafaţa apei, cu C viteza
sunetului în apă, prin consideraţii geometrice se poate calcula t,
durata de timp între ajungerea impulsului direct pe drumul SI şi
2h1 h2
reflectat pe drumul SAI t .
RC
Notând cu P1 P cos 2ft valoarea directă a presiunii directe, şi
cu fracţiunea impulsului reflectat de suprafaţa apei, P2 valoarea
instantanee a acestei presiuni.
P2 P cos 2f t t
(1.21) [1]
semnul negativ indică o schimbare de fază de 180 care se produce
după reflexia undei în punctul A.
P 2 P 2 1 2 cos 2ft 2
P
2
h1 h2 (1.22)
I 1 2 cos 4f 2
C RC
[1]
valoarea intermităţii I la hidrofor variază între valori maxime şi
minime.
La frecvenţele joase până la 10 kHz acest fenomen apare foarte
clar.
Datorită schimbării temperaturii, salinităţii şi presiunii, în
mediul marin distribuţia vitezei sunetului se schimbă cu adâncimea
astfel:
o scădere a vitezei;
o creştere a vitezei;
un strat de salt negativ;
un strat de salt pozitiv (canal acustic);
strat izotermic la suprafaţa mării.
viteză constantă.
a) c x b) c x c) c x
c0
c1
c2
cn
z
z z z z
z
d) c x x
e) c
c c0
c0
c1
c2
cn z z z
z
Fig. 1.1.2
O metodă simplificată, satisfăcătoare pentru aplicaţii practice,
poate fi efectuată pe baza teoriei geometrice privind propagarea
undelor acustice într-un mediu omogen stratificat. Se admite în acest
caz o variaţie, în trepte a vitezei, considerând că aceasta este constantă
în diferite straturi ale apei.
Dacă viteza este constantă în toate punctele unei regiuni, raza
oricărui sunet emis de sursă poate fi trasat, aplicând legea lui Snellius.
c x
c0 S
c1 0
c2 1
c3 2
c4
c5
cn
z z
Fig 1.1.3
Într-un punct oarecare la care viteza sunetului este C 1 înclinarea razei
faţă de orizontală, conform legii Svellies este:
cos 0
cos 1 C1 unde 0 şi C0 , unghiul şi viteza de referinţă.
C0
Dacă raza acustică trece printr-un strat în care viteza creşte cu
C0
adâncimea figurii 2 cos 1 creşte, C lim , atinsă pe un anumit strat,
cos 0
când raza sunetului se refractă, având formă concavă, în sus sau în jos,
după cum gradientul este pozitiv sau negativ.
În funcţie de mărimea unghiului de incidenţă razele acustice descriu
traiectorii diferite determinate de legile reflecţiei şi refracţiei, ce
acţionează la nivel de separare a straturilor de apă, cu omogenităţi şi
viteze diferite în funcţie de adâncimea z a mării.
Pentru determinarea traiectoriei razei acustice emise sub un
unghi 0 se va analiza mai în detaliu situaţia în care viteza sunetului
descreşte liniar cu adâncimea mării, după o lege de forma celei
prezentate în figura 1.1.4.
G
C z C 0 GC z C 0 1 C z C 0 1 az
C0
1. PROPAGAREA UNDELOR IONOSFERICE
Banda-Lungimea de unda
AF Audio 0Hz–20 kHz , 15 km
RF Radio 10 kHz–300 GHz ,30 km - 0.1 cm
VLF Very low 10–30 kHz ,30 km - 10 km
LF Low 30–300 kHz ,10 km - 1 km
MF Medium 300–3000 kHz ,1 km -100m
HF High 3–30MHz ,100 m - 10m
VHF Very high 30–300MHz ,10 m - 1m
UHF Ultra high 300–3000MHz ,1m -10 cm
SHF Super high 3–30 GHz ,10 cm - 1 cm
EHF Extreme high 30–300 GHz ,1 cm - 0.1 cm
Very low frequency 3–30 kHz ,Propagarea cu unda de suprafata,puteri
mari la emisie antene de mari dimensiun.
Low frequency 30–300 kHz,Unda de suprafata,feding,putere mare
emise,
Medium frequency 0.3–3MHz Unda de suprafata pe durata zilei,unda
ionosferica noaptea,feding
High frequency 3–30MHz Unda ionosferica,acoperire globala
Very high frequency 30–300MHz Unda directa,distanta este data de
inaltimea antenelor
Ultra high frequency 0.3–3 GHz Unda directa ,comunicatii satelit,sau
legaturi radioreleu
Super high frequency 3–30 GHz Unda directa,radar satelit
Extreme high frequency 30–300 GHz,Unda directa,nu este utulizata
Observaţie
În acest mod de lucru se remarcă faptul că, atunci când antena este
legată la sol, se formează o imagine reflectată a acesteia – antenă
imagine.
În cazul antenelor care nu sunt conectate la sol – fie verticale, fie
orizontale, la cele 2 extremităţi ale firului nu putem avea decât noduri
de intensitate, oscilaţia fundamentală fiind în acest caz în /2. Pentru
acest tip de antene, oscilaţiile armonice posibile sunt în 2/2, 3/2,
4/2 şi aşa mai departe.
Fig.2. Moduri de oscilaţie ale unei antene orizontale
Concluzii
În principal, frecvenţa de rezonanţă a unei antene depinde de
dimensiunile sale fizice.
La frecvenţa de rezonanţă, Za este minimă.
143 143
L 19,06m
f 7,5
În acelaşi mod, lungimea fizică a unui conductor oscilând în /4 poate
fi calculată cu formula:
7,5
L
f
G 10 lg
Pa
dB
PN
Uneori se foloseşte şi câştigul în tensiune:
Gu 20 lg
Ua
dB
UN
Ua – tensiunea indusă în antenă
UN – tensiunea indusă în dipolul etalon
Această relaţie se foloseşte numai dacă cele 2 antene au aceeaşi
impedanţă.
De obicei, câştigul nu este constant în gama de frecvenţe recepţionate
de antenă, el variind mai mult sau mai puţin.
G[dB]
f [MHz]
Fig.3. Câştigul unei antene
Observaţie
Trebuie menţionat faptul că există o strânsă dependenţă între B3dB şi
G, adică se poate obţine o mărire a G pe seama micşorării B3dB.
Oricum s-ar face dimensionarea unei antene, câştigul maxim nu poate
fi depăşit pe seama îngustării B3dB.
5.2.6. Directivitatea
Directivitatea exprimă proprietăţile de selectivitate spaţială ale
antenei. Pentru a defini directivitatea unei antene se impune precizarea
următoarelor parametri:
raportul faţă/spate
unghiul de deschidere pe verticală
unghiul de deschidere pe orizontală
Antenele prezintă radiaţii diferite în funcţie de direcţie – maxime pe
unele direcţii, minime pe alte direcţii. Măsurând intensitatea câmpului
electromagnetic radiat de o antenă în diferite puncte ale unei sfere
având o rază de cel puţin 5 în jurul unei antene, se poate determina
diagrama (corect) de directivitate a antenei în plan H şi plan V.
Caracteristica de directivitate a unei antene reprezintă deci
reprezentarea grafică a valorilor normate ale intensităţii curentului
electromagnetic radiat de o antenă în funcţie de unghiul sub care se
face măsurătoarea.
Reprezentarea se face în coordonate polare iar normarea se face faţă
de intensitatea curentului electromagnetic radiat pe direcţia
privilegiată a antenei.
Caracteristica de radiaţie a unei antene este descrisă exact de cele două
diagrame de directivitate – în plan H şi plan V.
Evident, se pot face reprezentări ale componentei electrice
(componente E) sau ale componenţei magnetice (componente H) ale
câmpului electromagnetic. Cele două diagrame vor fi situate în planuri
perpendiculare.
Ce se poate observa pe diagrama de directivitate:
lobul (lobii) principali
lobul (lobii) secundari
direcţia lobilor secundari
amplitudinea lobilor secundari
unghiul de directivitate al antenei (de deschidere) pe verticală şi pe
orizontală
raportul faţă/spate
Fig.4. Diagrama de directivitate a unei antene
5.2.7. Polarizarea
Structura curentului electromagnetic în apropierea unei antene de
emisie este relativ complicată, dar la distanţe mari această structură se
simplifică foarte mult, devenind ceea ce se numeşte o undă plană.
Unda plană se caracterizează prin aceea că liniile de forţă ale câmpului
electric E şi ale celui magnetic H sunt paralele şi echidistante. Câmpul
E este perpendicular pe H şi ambele sunt perpendiculare pe direcţia de
propagare.
Prin noţiunea de polarizare a unei unde plane se defineşte orientarea
undei în spaţiu luând ca referinţă direcţia câmpului electric E.
Se numesc unde polarizate orizontal acele unde care se propagă astfel
încât vectorul E este orizontal, respectiv câmpul este orizontal.
Unde polarizate vertical sunt undele care se propagă astfel încât
vectorul câmpului electric E este vertical, respectiv câmpul electric E
este vertical.
Evident antena de recepţie sau de emisie va fi polarizată orizontal sau
vertical. La fel cea de emisie.
În practica mondială se utilizează preponderent polarizarea orizontală
a undelor şi doar prin excepţie, atunci când se urmăreşte înlăturarea
oricărei posibilităţi de interferenţă între 2 emiţătoare sau 2 translatoare
mici şi vecine, se recurge la polarizarea verticală a uneia din ele.
Polarizarea orizontală este preferată deoarece este răspândită părerea
că se reflectă mai puţin de obstacole, ceea ce uşurează lupta împotriva
reflexiilor. Există antene care pot recepţiona atât unde polarizate
orizontal cât şi unde polarizate vertical.
Pierderi ohmice
Orice conductor prin care trece un curent intens se încălzeşte, datorită
pierderilor prin efect Joole.
Intensitatea curentului care trece prin unitatea de suprafaţă din
secţiunea conductorului se numeşte densitate de curent.
Pentru curent continuu densitatea de curent este constantă în toată
secţiunea conductorului.
Pentru curentul de RF, densitatea de curent este mai mare la marginea
(periferia) conductorului pe care îl străbate decât în interiorul său.
Acest efect este cu atât mai pronunţat cu cât este mai mare frecvenţa
curentului, ajungându-se ca la anumite frecvenţe, curentul de RF să
circule numai pe suprafaţa conductorului – efect pelicular.Este clar că
l
formula clasică de calcul a rezistenţei R nu se mai poate
S
aplica în cazul acesta, întrucât secţiunea reală prin care circulă
curentul de RF nu mai este secţiunea conductorului. De asemenea,
este clar că rezistenţa conductorului creşte odată cu frecvenţa. Această
rezistenţă provoacă pierderi prin disipaţie termică.
Pierderi în cabluri
De obicei, legătura între antenă şi receptor se realizează fie cu cabluri
coaxiale, fie cu panglică bifilară (cablu bifilar). În cazul unor semnale
foarte slabe şi a unor lungimi mari de cabluri pe traseul antenă-
receptor se produc pierderi mari de energie. De aceea:
se utilizează trasee minime
se utilizează linii de transmisie cu pierderi cât mai reduse
se acordă o atenţie deosebită adaptărilor antenă-cablu-receptor pentru
ca transferul de energie să se facă optim.
Tipuri de antene
(1.15)
(1.16)
Antene monofilare:
antena în L răsturnat
antena în T cu braţe egale sau inegale
antena verticală
Observaţii
Coborârea (legarea) acestor antene la emiţător/receptor se realizează
cu conductor obişnuit, izolat şi nu printr-o linie de transmisie. Din
această cauze ele radiază practic pe toată lungimea lor, ceea ce face să
se înregistreze pierderi.
Diagrama de radiaţie a acestor antene se schimbă foarte mult în
funcţie de:
înălţimea antenei deasupra solului (pământului)
frecvenţa semnalului cu care este excitată antena (modul de vibraţie al
antenei)
Unghiul de radiaţie în plan vertical al antenei este deosebit de
important în randamentul antenei deoarece este preferabil să
concentrăm radiaţia antenei sub un unghi redus deasupra orizontului.
În acest mod, la realizarea legăturii între 2 puncte printr-o singură
reflexie în ionosferă se evită pierderile datorate reflexiilor multiple.
Antenele verticale au o diagramă de radiaţie omnidirecţională în plan
orizontal. De obicei, în această gamă de frecvenţe se utilizează antene
verticale atunci când nu există spaţiul necesar pentru o antenă
orizontală.
(1.16)
Fig.1. Diagrame de radiaţie pentru antene
d) Antene dipol
În general se montează orizontal. Se alimentează simetric sau
nesimetric.
Fiind simetrice prin construcţie, produc interferenţe minime. Sunt
simple şi eficace.
Impedanţa de intrare la dipol depinde de înălţimea faţă de sol şi este
de cca. 70-75 când lungimea braţelor este de /4 sau n/4.
Alimentarea se poate face cu:
cablu coaxial plus transformator de simetrizare
linie torsadată
linie paralelă
De obicei, antena dipol în această gamă este în /2, ea putând fi
utilizată în mai multe subgame.
Fig.2. Antena dipol: construcţie fizică, distribuţia curentului şi a
tensiunii în antenă, banda de trecere
Observaţii
Practic, impedanţa unei antene dipol în semiundă este 73,
considerând conductorul antenei infinit de subţire şi antena suspendată
la distanţă infinită de pământ. Cum diametrul conductorului este
2mm de obicei iar distanţa de pământ este de câţiva metri, rezistenţa
de intrare a antenei este practic cuprinsă între 6065.
Diagrama de radiaţie în plan H este simetrică şi are forma de 8,
maximum de radiaţie fiind pe direcţia perpendiculară pe lungimea
antenei, iar minimum pe direcţia antenei.
Diagrama de radiaţie în plan vertical depinde de înălţimea de
suspendare a antenei şi prezintă mai mulţi lobi.
Fig.3. Diagrame de radiaţie pentru antena dipol
Dezavantaj
Impedanţa de intrare joasă a antenei 30-35 face dificilă adaptarea cu
liniile de alimentare curente (cabluri coaxiale).
Antena ground-plane clasică
Întrucât montarea antenei se face la înălţime cât mai mare, în loc de
pământ se creează un pământ artificial realizat de obicei cu mai mulţi
conductori dispuşi radial la baza antenei verticale şi având lungimea
/4 – contragreutăţi.
Antena ground-plane clasică are contragreutatea realizată cu 4
conductoare orizontale în /4, izolate la capete (maxim de transmisie).
Impedanţa de intrare este de cca. 30 şi de aceea, pentru adaptare,
conductoarele radiale se montează înclinat la 135 sau mai mult faţă
de radiantul vertical, ceea ce are ca efect mărirea rezistenţei de intrare
a antenei la cca. 50.
De obicei, conductoarele radiale sunt cu cca. 2,5% mai lungi decât
radiantul vertical. Pentru adaptarea cablu coaxial-antenă se folosesc
bucle de adaptare în /4 sau alte dispozitive.
ZO
ZU
Observaţii
Orice neadaptare între feedhorn şi parabolă duce la înrăutăţirea
raportului S/N fie prin micşorarea suprafeţei active a antenei, fie prin
creşterea zgomotului suplimentar (unghi de iluminare mai mare).
Feedhornul plasat în focar, pe DRM produce o “umbrire” a antenei,
micşorând suprafaţa efectivă a reflectorului. De aceea s-a căutat o
soluţie care să permită scoaterea sistemului de captare în afara părţii
active a antenei.
Antena offset.
Reflectorul realizat are un profil special, care permite fixarea lui într-o
poziţie apropiată de verticală, ceea ce permite focalizarea fluxului de
putere captat într-un punct situat în afara DRM.
Antenele offset sunt de obicei ovale, având raza mare “sus-jos” iar
raza mică “dreapta-stânga”. De fapt, reflectorul offset este o parte din
suprafaţa reflectorului parabolic, el având acelaşi focar. Iluminarea sa
se face cu antene primare speciale având unghiul 2 mai mic (90)
decât pentru reflectoarele parabolice. Avantajele principale: nu se mai
pot încărca cu zăpadă.
c) Antena Cassegrain
Se caracterizează prin faptul că în focarul RP are plasat un
subreflector hiperbolic ce concentrează energia într-un punct din
spatele reflectorului parabolic (în centrul RP este practicată o
deschidere prin care este concentrată energia fasciculului). Avantaj –
sursa primară are deschidere mică iar LNB poate fi protejat extrem de
bine împotriva factorilor atmosferici. Construcţia mecanică este însă
complicată şi necesită tehnici speciale de aliniere.
d ) Antena plană
Este o arie de dipoli sinfazaţi, cu elemente active înglobate. Au o
construcţie foarte complicată şi preţ de cost ridicat. Suprafaţa de
realizare nu depăşeşte cca. 0,5m2 şi din această cauză au un câştig mai
mare de 30dB. De aceea se folosesc în zone cu câmp puternic.
Datorită însă uşurinţei în montare şi exploatare se pare că aceste
antene reprezintă soluţia de viitor în recepţia unor câmpuri puternice.
Antena Fresnel.
Pe o suprafaţă “transparentă” la undele electromagnetice se depun
coroane circulate metalizate, concentrice. În funcţie de dimensiunea
acestora (diametrul şi lăţimea), numărul lor şi poziţia relativă se obţine
o concentrare a curentului electromagnetic de o anumită frecvenţă
într-un punct din spaţiu. Plasând în acest punct o antenă horn de mici
dimensiuni se poate realiza o recepţie a semnalului. Câştigul antenei
Fresnel este foarte mic: cca.26dB.
S
h1 h1
A aer
x
1 apa
r
h2
S
r
z P I
Fig. 1.1.1
Notând cu S sursa aflată la adâncimea h1 faţă de suprafaţa apei,
cu I poziţia hidroforului aflat la adâncimea h2 , cu S sursa imagine a
lui S faţă de suprafaţa apei, cu r şi r respectiv distanţele de la hidrofor
la sursa S şi imaginea S cu R distanţa între S şi I, cu A punctul de
reflexie a razei emise de sursa S pe suprafaţa apei, cu C viteza
sunetului în apă, prin consideraţii geometrice se poate calcula t,
durata de timp între ajungerea impulsului direct pe drumul SI şi
2h1 h2
reflectat pe drumul SAI t .
RC
Notând cu P1 P cos 2ft valoarea directă a presiunii directe, şi
cu fracţiunea impulsului reflectat de suprafaţa apei, P2 valoarea
instantanee a acestei presiuni.
P2 P cos 2f t t
(1.21) [1]
semnul negativ indică o schimbare de fază de 180 care se produce
după reflexia undei în punctul A.
P 2 P 2 1 2 cos 2ft 2
P
2
h1 h2 (1.22)
I 1 2 cos 4f 2
C RC
[1]
valoarea intermităţii I la hidrofor variază între valori maxime şi
minime.
La frecvenţele joase până la 10 kHz acest fenomen apare foarte
clar.
Datorită schimbării temperaturii, salinităţii şi presiunii, în
mediul marin distribuţia vitezei sunetului se schimbă cu adâncimea
astfel:
o scădere a vitezei;
o creştere a vitezei;
un strat de salt negativ;
un strat de salt pozitiv (canal acustic);
strat izotermic la suprafaţa mării.
viteză constantă.
a) c x b) c x c) c x
c0
c1
c2
cn
z
z z z z
z
d) c x x
e) c
c c0
c0
c1
c2
cn z z z
z
Fig. 1.1.2
O metodă simplificată, satisfăcătoare pentru aplicaţii practice,
poate fi efectuată pe baza teoriei geometrice privind propagarea
undelor acustice într-un mediu omogen stratificat. Se admite în acest
caz o variaţie, în trepte a vitezei, considerând că aceasta este constantă
în diferite straturi ale apei.
Dacă viteza este constantă în toate punctele unei regiuni, raza
oricărui sunet emis de sursă poate fi trasat, aplicând legea lui Snellius.
c x
c0 S
c1 0
c2 1
c3 2
c4
c5
cn
z z
Fig 1.1.3
Într-un punct oarecare la care viteza sunetului este C 1 înclinarea razei
faţă de orizontală, conform legii Svellies este:
cos 0
cos 1 C1 unde 0 şi C0 , unghiul şi viteza de referinţă.
C0
Dacă raza acustică trece printr-un strat în care viteza creşte cu
C0
adâncimea figurii 2 cos 1 creşte, C lim , atinsă pe un anumit strat,
cos 0
când raza sunetului se refractă, având formă concavă, în sus sau în jos,
după cum gradientul este pozitiv sau negativ.
În funcţie de mărimea unghiului de incidenţă razele acustice descriu
traiectorii diferite determinate de legile reflecţiei şi refracţiei, ce
acţionează la nivel de separare a straturilor de apă, cu omogenităţi şi
viteze diferite în funcţie de adâncimea z a mării.
Pentru determinarea traiectoriei razei acustice emise sub un
unghi 0 se va analiza mai în detaliu situaţia în care viteza sunetului
descreşte liniar cu adâncimea mării, după o lege de forma celei
prezentate în figura 1.1.4.
G
C z C 0 GC z C 0 1 C z C 0 1 az
C0
Inainte de a discuta despre problem transmiterii si receptiei semnalului
acustic in mediul subacvatic trebuie intelese efectele mediului asupra
procesului de masurare a parametrilor cum ar fi adancimea sau
viteza,si influenta unor factori imprevizibili asupra acestor
masuratori.Putem incerca sa enumeram cativa din acesti factori,
Atenuarea,legat de puterea semnalului emis in mediul
subacvatic,frecventa semnalului emis,salinitatea mediului prin care se
propaga unda acustica,si reflexiile succesive de fund si de suprafata
mediului de propagare.
Salinitatea parametrul mediului in care se propaga unda si care
influenteaza deopotriva viteza si atenuarea undei acustice.
Viteza undei acustice in apa sarata. Viteza este de 1505m/s,dar foarte
multe echipamente executa calculele pentru valoarea de 1500m/s.
Suprafata de reflexie a fundului oceanului sau mai bine zis
proprietatile reflective ale tipurilor de roca din care este facut.
Zgomotul care poate fi din surse externe , dar poate fi datorat
propriului semnal acustic emis,rezultatul este acelasi reducerea
raportului semnal zgomot.
Si nu in ultimul rand frecventa si unghiul de incidenta .Frecventa
difera pentru tipul de echipament sonda sau logh,si influeteaza
atenuarea cel mai mult.In privinta unghiului de incidenta influenteaza
raportul semnal zgomot prin fractiunea reflectata de fundul marii care
devine zgomot.
Atenuarea si alegerea frcventei,este in stransa legatura cu realizarea
caracteristicii de directivitate a antenei acustice ,caracteristica ce
influenteaza puterea de emisie, raportul semnal zgomot, dimensiunile
fizice ale antenei acustice.Frecvente intre 15 si 60 KHz sunt utilizate
pentru masurarea adincimilri mari cu atenuare redusa folosind
traductoare magnetostrictive.Ambarcatiunile usoare folosesc
traductoare electrostrictive la frecvente de 200 la 400 KHz,
traductoare de dimensiuni mici.Frecvente de 300KHz la 1MHz sunt
utilizate de loch,pentru masurarea vitezei.
Largimea razei sau mai bine zis largimea caracteristicii de
directivitate carae este legata de frecventa semnalului ultaacustic emis
si de traductor si care este corect sa o numim antenna acustica
determina fractiunea semnalului reflectat.
Sonde ultrason
p = K × v2
14
O variantă a determinărilor de poziţie este cea a poziţionării absolute
diferenţiale (DGNSS), caz in care are loc mai întâi o poziţionare
(provizorie) de tip SPP, care este îmbunătăţită cu ajutorul
aşanumitelor corecţii diferenţiale.
Corecţiile transmise de receptorul-bază pot fi:
- corecţii de pseudodistanţe (PRC - Pseudo Range Corrections);
- corecţii de variaţie a pseudodistanţelor (RRC - Range Rate
Corrections).
Figura 3.8 Principiul poziţionării diferenţiale (DGNSS) [T. Rus, 2004]
SECŢIUNEA 1
Introducere
1.1 Generalităţi
Dezvoltarea sistemului maritim comercial este însoţită de creşterea
fluxurilor de informaţii, în interiorul sistemului cât şi în exterior. De
aici, necesitatea unui sistem de comunicaţii maritime cu acoperire
globală şi reguli respectate de toate componentele sistemului.
În 1974, prin convenţia SOLAS, se pun bazele unui sistem de
comunicaţii de pericol şi siguranţa. Convenţia SOLAS din 1974 a
devenit unul dintre principalele instrumente a IMO.
Sistemul de comunicaţii maritime folosit de majoritatea navigatorilor
lumii până în 1992, aşa cum este descris în cap. IV al Convenţiei
SOLAS din 1974 şi în reglementările radio ITU, necesită o
supraveghere continuă a radiotelegrafiei Morse pe frecvenţa de 500
KHz pentru navele pasager, indiferent de mărime, şi a navelor cargo
de până la 1600 tdw şi mai mult. Convenţia necesită o comunicare
radiotelefonică pe frecvenţele de 2182 KHz şi 156,8 MHz (VHF –
canalul 16) pentru navele pasager şi de mărfuri de 300 tdw şi peste.
Cu toate că sistemul s-a dovedit eficient peste ani, limitările rază mică
de acţiune, alertare manuală şi supravegherea auditivă au devenit o
problemă.
Avansul tehnologiei a condus membrii IMO la luarea deciziei de
dezvoltare a unui nou sistem bazat pe tehnologia modernă şi
automatizare.
Noul sistem este numit Sistemul global de urgenţe şi siguranţă şi a fost
adoptat de IMO în 1988. El este automat şi asigură o cale de
comunicare eficientă între nave – uscat şi nave – nave. Pentru alertă şi
comunicaţiile radio ulterioare foloseşte mijlocirea radio terestră şi căi
radio prin satelit.
Sistemul va fi aplicat tuturor navelor cargo de 300 tdw şi mai mari şi
tuturor navelor de pasageri în voiaj internaţional, indiferent de
mărime.
Cerinţele GMDSS pentru radiocomunicaţii sunt conţinute în noul cap.
IV al SOLAS 1974. A fost o perioadă de tranziţie la noul sistem în
scopul de a permite industriei anilor respectivi depăşirea tuturor
problemelor de introducere a noului sistem. Tranziţia a început la 1
februarie 1992 şi s-a terminat la 1 februarie 1999. Implementarea
graduală a debutat cu receptoarele NAVTEX pentru recepţia
informaţiilor de siguranţă maritimă şi a EPIRB din 1 august 1993. În
timpul perioadei de tranziţie, navele ce operau cu GMDSS au trebuit
să corespundă cu reglementările din 1988 la cap. IV al SOLAS din
1974.
1.2 Conceptul de bază al GMDSS –ului
Conceptul de bază al GMDSS –ului (prezentat în figurile 1 şi 2) este
acela că autorităţile de căutare şi salvare de la coastă, precum şi navele
din imediata apropiere a navei, sau a persoanei în pericol vor fi
alertate rapid către incident, astfel încât ei să participe la operaţiunile
de căutare şi salvare cu o întârziere minimă. Sistemul este, de
asemenea, folosit pentru comunicaţii de urgenţă şi siguranţă şi pentru
trimiterea de informaţii de siguranţă maritime (avertizări şi previziuni
de navigaţie şi meteorologice şi alte informaţii urgente de siguranţă).
Cu alte cuvinte, orice navă este capabilă, indiferent de zona în care
operează, să efectueze aceste comunicaţii care sunt esenţiale pentru
siguranţa proprie a navei şi a altor nave ce operează în acelaşi zonă. În
acest moment, fiecare guvern participant la Convenţia SOLAS
referitoare la radiocomunicaţii pentru GMDSS ia măsuri pentru a
înfiinţa staţii de coastă pentru servicii de comunicaţii radio terestre şi
spaţiale, aşa cum au fost recomandate de Organizaţia Maritimă
Internaţională şi toate navele ce sunt pe mare trebuie să fie capabile
să:
transmită alerte de distress (pericol) navă-coastă prin cel puţin două
mijloace diferite şi independente, fiecare folosind un serviciu de
radiocomunicaţii diferit;
recepţioneze alerte de distress coastă-navă;
transmită şi să recepţioneze alerte de distress navă-navă;
transmită şi să recepţioneze comunicaţii de căutare şi salvare;
transmită şi să recepţioneze comunicaţii on-scene;
transmită şi să recepţioneze semnale pentru localizare;
transmită şi să recepţioneze informaţii pentru siguranţa maritimă;
transmită şi să recepţioneze radiocomunicaţii de la reţelele şi sistemele
radio de coastă;
transmită şi să recepţioneze comunicaţii punte-punte.
A4 Alte
arii
La nord
(în afară HF 406MHz
de 70º N Ca mai
razei de MF COSPAS-
sau la sud sus
acţiune VHF SARSAT
de 70º S
INMARS
AT)
Sistemul GMDSS se bazează pe ideea folosirii a patru zone de
comunicare maritime pentru a determina caracteristicile operaţionale a
comunicaţiilor radio maritime:
A1 - O zonă cu acoperire radiotelefonică cu cel puţin o staţie de coastă
VHF, în care sistemul DSC este disponibil. O astfel de zonă se
extinde, de obicei, de la 30 la 50 mile marine de la uscat.
A2 - O zonă în afara zonei Al, cu acoperire radiotelefonică a cel puţin
o staţie radio coastă MF, cu sistem DSC la dispoziţie. Această zonă se
poate extinde până la 150 mile marine de la uscat, excluzând orice
zonă A1 prestabilită. În mod practic, acoperirea satisfăcătoare poate fi
adeseori extinsă până la aproximativ 400 mile marine de la uscat.
A3 - O zonă în afara zonelor A1 şi A2, cu acoperirea unui satelit
geostaţionar Inmarsat, în care se foloseşte sistemul de alertare
automată.
Această zonă se întinde între 70 0 latitudine nordică şi sudică, dar
exclude zonele prestabilite A1 şi A2.
A4 – O zonă în afara zonelor A1, A2 şi A3, acoperită de cel puţin o
staţie radio de coastă în gama HF cu sistemul DSC. Această zonă are
acoperire globală.
Caracteristicile echipamentelor pentru nave depind acum de zona de
navigaţie în care se deplasează nava. În plus, comunicarea navală în
sistemul GMDSS necesită un sistem primar şi secundar de apelare de
pericol.
Aceasta presupune un sistem VHF, DSC ca sistem primar pentru o
navă aproape de ţărm, suplimentată de un satelit EPIRB. O navă, într-
o zonă departe de ţărm, poate dispune de un sistem DSC pe frecvenţă
medie, DSC pe frecvenţă înaltă sau satelit Inmarsat pe post de sistem
principal, suplimentat de un satelit EPIRB.
Tipul de echipament pentru sistemul principal este determinat de zona
de navigaţie folosită. Caracteristicile suport sunt definite în cap. IV în
SOLAS pentru cele patru arii navale.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe minime de echipament GMDSS pentru nave
Tabelul 2.1 Cerinţele pentru echipamentul GMDSS
Nr
. A
Echipamente A1 A2 A4
crt 3
.
1 VHF cu DSC X X X X
2 SART (2) X X X X
3 NAVTEX A A A A
4 Receptor EGC B B B B
5 EPIRB X X X C
6 2-3 Staţii portabile VHF X X X X
7 Receptor de supraveghere pe2182kHz X X X X
1
(până la 1 feb 1999)
8 2 tonuri de alarmare pe 2182kHz (până la X X X
X
1 feb 1999)
9 MF R/T + DSC X X X
10 plus
11 Inmarsat A, B sau C X
12 HF R/T cu DSC şi telex X X
Observaţii:
A - cerute numai în acele zone în care este disponibil serviciul
NAVTEX.
B - cerute numai în acele zone în care NU este disponibil serviciul
NAVTEX; de asemenea, facilităţile de recepţie EGC sunt incluse în
terminalul standard Inmarsat-C,
C - EPIRB COSPAS-SARSAT pe 406 MHz.
1
administraţia poate extinde aceste cerinţe şi asupra navelor construite după 1 feb. 1997
INMARSAT
COPAS SARSAT
SARSAT SARSAT
şist. COSPAS
+SARSAT (LUT)
RCC-CENTRU
DE
CES COORDONARE
RCC A SALVÃRII
CES- STAbIlE
DE COASTÃ
CRS- STAŢiE
RADIO DE
COASTÃ
REŢELE NAŢIONALE ŞI
INTERNAŢIONALE REŢELE NAŢIONALE ŞI
INTERNAŢIONALE
CRS
MF HF VHF
CRSSSection 1 01 CRS
MF HF VHF
DA
INMARSAT
DACĂ INCIDENTUL S-A PRODUS ÎN
ZONA PROPRIE DE
RESPONSABILITATE
NU
ANUNTAREA NAVELOR
DIN VECÎNÃTATE PRIN
DACÃ INCIDENTUL S-A PRODUS ÎN
BROADCASTS
ALTÃ ZONÃ DE
RCC RESPONSABILITATE
NU
DA
COORDONAREA
DACĂ EXISTĂ UN ALT AŞISENŢEI NAVEI ÎN
CENTRU RCC MAI BINE PERICOL
CES PLASĂT PENTRU
ASISTENŢĂ
DA
Receptor de DSC/CEAS
Apel selectiv digital
-deplasarea frecventa: Spatiu: 1785.0 ± 0.5 Hz, Marcaj: 1615.0 ± 0.5 Hz;
-rata: 100 bps ± 30 x ;
-protocol: respecta diagrama ITU-R Rec.493-10, 541-8, 1082-1;
-modulatia: AFSK;
-alarma: 3.5 s la 4.5 s auto-repetare;
-memorie alarma:50 mesaje;
Receptor DSC
-gama de frecventa: specificatii MF/HF: 2187.5/ 8414.5 si
4207.5/ 6312/12577/16804.5 kHz;
specificatii MF: 2187.5 kHz;
-clasa de emisii: F1B, J2B;
-impendanta antenei: 50 ohm;
-oscilator local: primul:F+54,455 kHz;
al doilea: 54,000 kHz;
al treilea: 456.7 kHz;
-frecventa de stabilitate: ±10 Hz;
-frecventa intermediara:prima: 54,455 kHz;
a doua: 455 kHz;
-Selectivitate: -6 dB: 270 Hz la 300 Hz;
-30 dB: in ± 380 Hz;
-60 dB: in ± 550 Hz;
-sistemul de receptie:dubla conversie superheterodina;
-radiatie:in termen de 2 nW;
-rata de eroare RX: 1 % sau mai putin de 1 μV,tensiune de intrare;
Receptorul general (FS-2570)
-gama de frecventa: 1,606.5 kHz la 27.5 MHz;
-clasa de emisii: J2B, F1B;
-impedenta antenei:50 ohm;
- oscilator local: primul:F+54,455 kHz;
al doilea: 54,000 kHz;
al treilea: 456.7 kHz;
- Selectivitate: -6 dB: 270 Hz la 300 Hz;
-30 dB: in ± 380 Hz;
-60 dB: in ± 550 Hz;
Unitati terminale
IB-583
-display: 10.4” color TFT LCD, 640 x 480;
- CPU:HD6417615 (15.5 MHz) ;
- memorie: flash rom 1 MB, S-RAM: 256 KB;
-FD Drive 1.44MB 3.5”;
-Tastatura: 82taste, IBM PS/2;
-alte functii:text editor, control FD,imprimanta, comanda de la distanta
pentru transmitator-receptor,diagnosticare;
IB-581
-display: 9.5” monocrom LCD, 680 x 480;
-CPU: ALI M6117 (33 MHz);
-memorie:flash rom 2 MB, DRAM 2 MB;
-FD drive 1.44MB 3.5”;
-tastatura:82 taste, IBM PS/2;
Clupajul antenei
- sistem de reglare: CPU controlat complet prin sistem de reglare automată;
-gama de frecventa: 1.6 MHz la 27.5Hz;
-impedanta de intrare:50 ohm;
-antena:cablu de la 7m la 30 m;
-capacitatea de putere: 150 W (FS-1570), 250 W (FS-2570);
- VSWR: 1.5 max;
Interfata
-date de intrare: IEC 61162-1 (NMEA 0183-3);
-pozitia navei (L/L): GGA>RMC>GLL;
-timp: ZDA ;
Sursa de alimentare
-unitatea transmisie-receptieate/unitatea de control
FS-1570 24 VDC: 0.8 A, max. 20 A (TX);
FS-2570 24 VDC: 1.5 A, max. 35 A (TX);
-unitate terminal: IB-583: 24 VDC: 0.6 A;
IB-581: 24 VDC: 0.8 A;
-imprimanta: 24 VDC: 1.5 A;
-unitate de alimentate AC/DC: 100/110/115/220/230VAC, 1 faza, 50/60 Hz;
Starea mediului
-temperatura ambient: -15°C la +55°C;
-umiditatea relative: 93 sau mai putin la 40°C;
-vibratii: IEC 60945;
Diagrama conexiunilor
•RADIOTELEFONIE •DSC •NBDP •NBDP/MSI
490 kHz NAVTEX
518 kHz NAVTEX
2182 kHz 2187.5 kHz 2174.5 kHz
3023 kHz
4125 kHz 4207.5 kHz 4177.5 kHz 4209.5 kHz NAVTEX
4210 kHz
5680 kHz
6215 kHz 6312 kHz 6268 kHz 6314 kHz
8291 kHz 8414.5 kHz 8376.5 kHz 8416.5 kHz
12290 kHz 12577 kHz 12520 kHz 12579 kHz
16420 kHz 16804.5 kHz 16695 kHz 16806.5 kHz
19680.5 kHz
22376 kHz
26100.5 kHz
(a)Frecvenţ
pentru VHF
ele alocate
(a)Canalul
156.3 MHz între nave
6 VHF
(a)Canalul
156.525 MHz pentru alertare DSC
70 VHF
(a)Canalul1
156.650 MHz Între nave MSI
3 VHF
(a)Canalul1 Distress, Siguranţa şi
156.8 MHz
6 VHF Chemare
ARF DE PUTERE
f01 MULT. nf01
SEP LANT ARF DE FR ETAJ FINAL
(putere mica) (xn) PREFINAL ARF M
f01
OL g(t) Ae
AJF
fe
CA
ARF DE PUTERE
ARF +
nf01
SEP MULT.FR MOD ETAJ ARF
(xn) PREFINAL
FINAL
f01
OL Ae
g(t)
AJF
fe
CA
OL
ARF
MOD. FTB1 SF1 FTB2 SF2 FTB3
echilibr. PUTERE
Ae
g(t) O2 O3
AJF f02 f03
fe
CA
RAA MU
A
DIF
OL DF
ACORD
CAF
Transmisia semnalelor radio prin satelit se realizează în modul următor:
Semnalul purtător de informaţie (mesajul) modulează o purtătoare de SIF
sau UIF care este dirijată în spaţiu cu ajutorul unei antene direcţionale, sub
forma unui fascicul ascendent, către o antenă de recepţie a unui satelit
“parcat” de obicei pe o orbită geostaţionară (deci având o poziţie fixă faţă de
staţia de emisie).
Satelitul este un sistem activ, adică nu reflectă pur şi simplu semnalele
primite de la staţia de emisie, ci le procesează în vederea retransmisiei lor.
Modulul destinat recepţiei – procesării – retransmisiei semnalelor se
numeşte transponder (transmitter + responder). Un satelit dispune de un
număr variabil de transpondere, fiecare lucrând pe o anumită frecvenţă. Un
transponder poate funcţiona şi în regim de semitransponder (half –
transponder).
Semnalele sunt transmise spre Pământ de către antenele de emisie a
satelitului sub forma unui fascicul descendent (downlink) care este
recepţionat de staţiile terestre de recepţie. De obicei, frecvenţele purtătoare
ale celor 2 fascicule – uplink şi downlink - sunt diferite.
Zona (suprafaţa) terestră asupra căreia radiază antene de emisii a satelitului
se numeşte “zona de acoperire” sau footprint. O instalaţie de recepţie
amplasată oriunde în această zonă poate capta semnalele provenite de la
satelit, stabilind o legătură directă între punctele de emisie şi recepţie – via
satelit.
În esenţă, transmisia prin satelit este o transmisie de cca. 30.000 Km ce
utilizează un singur releu între punctele de emisie şi recepţie. Avantajul
acestei transmisii nu constă numai în faptul că utilizează un singur releu, mai
degrabă în aceea că acoperă o suprafaţă terestră foarte mare.
Amănunt interesant: cu toată viteza enormă cu care se propagă u.e.m.
(300.000 Km/s) semnalele recepţionate au o întârziere de cca. 250 ms faţă de
momentul emisiei.
Zonele de acoperire sunt reprezentate pe hărţi prin curbe de nivel constant,
indicând puterea (EIRP) sau densitatea ei la suprafaţa solului (PFD).
Forma zonei de acoperire şi mărimea ei depind de orientarea antenei de
emisie şi de puterea satelitului.
Din punct de vedere al dimensiunii fasciculului semnalelor emise, acestea se
clasifică în următoarele tipuri:
globale (global beam) – acoperă cca. 40% din suprafaţa globului pământesc,
emisferice (henisphere beam) – acoperă cca. 10+20% din suprafaţa globului,
largi, de câştig mediu (wide beam sau medium gain) – acoperă aproximativ
suprafaţa Europei
înguste, sau reduse, de câştig mare (spot, superbeam sau high gain) –
acoperă suprafaţa câtorva ţări.
Caracteristicile tehnice şi reglementările juridice conduc la clasificarea
generală a sateliţilor geostaţionari în:
sateliţi de telecomunicaţii
sateliţi de radiodifuziune
sateliţi meteorologici
sateliţi ştiinţifici
sateliţi militari etc.
Metode de transmisie a semnalelor utilizate
în radiocomunicaţiile prin satelit
3 INMARSAT-B
Din 1994, funcţiile de comunicaţii ale sistemulului Inmarsat-A au fost
preluate de sistemul Inmarsat-B. Inmarsat-A este un canal de comunicaţii
analogic tipul de modulaţie MF, şi îşi va înceta funcţionarea în 2007.
Inmarsat-B este un canal de comunicaţii dezvoltat pe tehnologie digitală şi
va înlocui în totalitate din 2007 canalul Inmarsat-A. Inmarsat-B furnizează
comunicaţii de calitate telefonice, fax, telex şi date.
Principalele caracteristici ale sistemulului Inmarsat-B:
tehnologie digitală;
reduce banda ocupată de un canal;
cost redus;
utilizează focalizarea puterii emise de satelit.
Inmarsat Mobile Number (IMN) pentru SES Inmarsat-B este format din 9
cifre. Prima cifră este “3”.
Inmarsat-B are o acoperire similară sistemului Inmarsat-A şi oferă servicii
de comunicaţii de distress în conformitate cu cerinţele IMO.
Interfețe hardware
Prezentare generală
Unitățile electronice ale SAILOR Fleet77 și SAILOR Fleet55 au
următoarele interfețe hardware:
• analogic RJ11 numărul 1 (X1)
• analogic RJ11 numărul 2 (X2)
• analogic RJ11 numărul 3 (X3)
• receptor 1 (X4)
• Receptor 2 (X5) (pentru o utilizare viitoare)
• ISDN (Integrated Services Digital Network) (X7)
• USB (Universal Serial Bus) (X8)
• Ethernet (X9)
• Conector serial 1 (X10)
• NMEA 0183 (X11)
• 4 discrete I / O (X12)
• Conector alimentare (X13)
Toate conectori pentru aceste interfețe se găsesc pe partea din spate a
unității electronice:
Aceste interfețe pot fi utilizate pentru diferite servicii Inmarsat Fleet.
Receptor ISDN
Tastatura ISDN telefon și ecranul încorporat permit apelarea și controlul
asupra BDU și asupra antenei .
Alarma de pericol
Unitatea de alarmă de pericol oferă activarea de la distanță a unei alarme
daca o alertă transmite și indica apeluri de primejdie .
Servicii de comunicații
SAILOR 77 Fleet + oferă următoarele servicii :
• ISDN : - 64 kbps serviciilor de date mobile ( UDI ) .
- 128 kbps Mobile Data Service ( UDI )
- 56 kbps Mobile Data Service ( V110 ) .
- 110 kbps Mobile Data Service ( V110 )
- Discurs 4,8 kbps
- 9,6 kbps fax
- Discurs de 64 kbps
- Audio 3.1 kHz
Echipamente suplimentare .
• RS - 232 : - 64 kbps Mobile Data Service ( UDI )
- Mobile Packet Data Service ( MPDS )
• RS - 422 : - 64 kbps Mobile Data Service ( UDI )
- Mobile Packet Data Service ( MPDS )
• USB : - 64 kbps Mobile Data Service ( UDI )
- Mobile Packet Data Service ( MPDS )
• Analogic: - 4,8 kbps vorbire / 64 kbps vorbire .
- 9,6 kbps fax / 3.1 kHz ( de exemplu, fax gr.3 )
Interfața de control
RS-232/RS-422 sau Portul USB permite conectarea unui PC pentru
configurarea sistemului SAILOR 77 Fleet + BDU .
Un program de calculator ( SAILOR VtLite ), care oferă software-ul pentru
a opera și configura MCU, este furnizat pe CD (necesita cel putin Windows
98).
Comunicarea internă
Echipamentele conectate la diferite interfețe pot comunica unul cu altul
printr-un MSN interior (Mobile Subscriber Number) alocat pentru fiecare
unitate.
CD
CD ROM-ul livrat împreună cu SAILOR 77 Fleet + conține:
program pentru controlul de la PC (SAILOR VtLite)
manuale
ghiduri de aplicare
driverele de modem
și alte informații utile
Echipamente suplimentare
ISDN suplimentare Telefoane
Suplimentară Unitatea de alarma pentru pericol
telefoane ISDN
ISDN / adaptor USB pentru 128 kbps/110 kbps date transmisie pentru PC
Telefoanele analogice DTMF
Telefax grupa 3 si grupa 4
PC
Imprimanta w/RS-232 carte de serie
Atenție!
Regiunea Oceanica folosita ultima dată cand sistemul a fost în funcțiune va
fi căutata.
Modul Inactiv
Când în modul inactiv Handset ISDN afișează:
Indicatorul de semnal indică puterea maximă a semnalului de către toate
segmentele indicate întuneric.
Atunci când terminalul este ocupat, linia de stare indică tipul de serviciu
utilizat (indicat pe toate Telefoane ISDN conectate la terminal):
4.8k vorbire - apel în curs de voce low cost
64k vorbire - apel în curs de voce de înaltă calitate
MPDS apel - apel în desfășurare MPDS
Apel fax - apel de fax în curs de desfășurare
3.1kHz audio - apel audio în curs de desfășurare
Apel UDI - apel de date in curs de desfasurare
128k UDI - apel în desfășurare de date 128k
Apelare
Ansamblul scanner-ului
Acesta include o antena, o unitate de rotire si un monitor obtional de
functionare. Daca sistemul include un transciever integrat, atunci acesta face
si el parte din ansamblul scanner-ului. Daca sistemul folosete un transciever
„bulk head”, atunci unitatea transciever-ului nu este inclusa in ansamblul
scanner-ului.
Unitatea antenei
10 cm banda S (deschidere 9 sau 12 ft) sau 3 cm banda X (deschidere 4,6
sau 8 ft)
Monitorul
Daca se potriveste, antena monitorului este montata pe unitatea de rotire.
Transciever-ul
Masthead (montat ca parte integranta a ansamblului scanner-ului) sau „bulk
head”( montat ca unitate separata sub punte).
Unitate de control a scanner-ului – folosita pentru a opri si porni scanner-ulu
este disponibila doar pentru radarele de banda S.
Ansamblul consolei
Configuratii software