Conștientizarea populației asupra importanței vaccinării și riscurile asociate

1. Descrierea proiectului.
Coordonatorii proiectului "Conștientizarea populației asupra importanței vaccinării și riscurile
asociate" și-au propus informarea elevilor din cadrul învățământului liceal despre necesitatea
vaccinării, expunând mecanismul de funcționare, aspectele pozitive cât și cele negative.
2. Scopul proiectului.
În ultimii ani au apărut multe voci în mediul online care lansează minciuni, promovează
mituri, publică diferite lucrări neavizate care dezinformeaza si deruteaza populația. Din acest
motiv ne-am propus să aducem puțină claritate în ceea ce privește scopul vaccinului cât si
repercusiunile acestuia.
3. Grup țintă
Grupul țintă este reprezentat de elevii claselor a XI-a de la Colegiul Național "Eudoxiu
Hurmuzachi" Rădăuți.
4. Obiective
Informarea elevilor cu privire la importanța vaccinării și consecințele vaccinării pentru a putea
lua o decizie informată pe viitor.
5. Plan de activitate.
-delegarea responsabilităților între membrii echipei
-efectuarea prezentării de tip Power Point și a broșurilor informative
-întâlnirea cu grupul țintă
-prezentare proiectului
- sesiune de "Q&A" în care am răspuns tuturor întrebărilor elevilor pentru a le forma o imagine cât
mai clară a conținutului prezentat
6. Formatul prezentării.
•scurt istoric al vaccinurilor
•schema națională de vaccinare
•mecanismul de acțiune al vaccinului
•efecte secundare
7. Membrii echipei
Studenții Facultății de Medicină Generală, anul III, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie
"Grigore T. Popa", Iași:Terpez Kevin Alex,Robu Andreia Iulia,Zaharie Maria Cludia Alexandra,Vornicu Bianca Vasilica
 Ce sunt vaccinurile?

Practica imunizarii datează de câteva secole. Există dovezi despre cum călugării budiști beau venin de șarpe
pentru a-și conferi imunitate împotriva mușcăturilor, precum practicau și „variolarea” (ungerea cu o bucată de piele cu
variolă bovină pentru dobândirea imunității împotriva variolei umane) în secolul al XVII-lea în China.

Edward Jenner este considerat fondatorul vaccinului vestic, după ce în 1796 a inoculat un băiețel de 13 ani cu
virusul variolei bovine, acesta fiind protejat ulterior împotriva virusului variolei umane. În 1798 a fost dezvoltat primul
vaccin împotriva variolei. De-a lungul secolelor XVIII și XIX, implementarea sistematică a imunizării împotriva variolei au
dus la eradicarea totală a acesteia în anul 1979.

Experimentele lui Louis Pasteur au condus la dezvoltarea vaccinului viu atenuat împotriva holerei și a vaccinului
inactivat împotriva antraxului, în 1897 și, respectiv, 1904. Tot la sfârșitul secolului XIX a fost dezvoltat și vaccinul
împotriva ciumei. Între 1890 și 1950 vaccinurile bacteriene au continuat să evolueze, ducând la dezvoltarea vaccinului
BCG, care este folosit și în ziua de astăzi.
 În 1923, Alexander Glenny a dezvoltat o metodă de inactivare a toxinei tetanice folosind formaldehidă, aceeași
metodă fiind folosită și în 1926 pentru a dezvolta vaccinul anti-difteric. Vaccinul împotriva tusei convulsive a fost
dezvoltat mult mai greu, primul apărând pe piața din SUA abia în anul 1948.

Metodele de dezvoltare ale culturilor virale celulare descoperite între 1950 și 1985 au dus la dezvoltarea
vaccinurilor împotriva poliomielitei: vaccinul Salk(inactivat) și Sabin(viu atenuat oral). Imunizarea globală masivă a dus la
eradicarea mondială aproape totală a poliomielitei.
 Tulpini atenuate de rujeolă, oreion și rubeolă au fost dezvoltate pentru includerea lor în vaccinuri. Următoarea
țintă pentru eliminarea prin vaccinare este rujeola.

În ciuda dovezilor în legătură cu imensele câștiguri în ceea ce privește sănătatea obținute în urma programelor
de imunizare, a existat din totdeauna rezistență împotriva vaccinurilor în unele grupuri. În anii 1970 și 1980 a fost o
scădere marcată a profiturilor și o creștere a litigiilor pentru companiile producătoare de vaccinuri, ceea ce a dus la
scăderea numărului acestor companii. Această descreștere a fost influențată și de către formarea Programului Național
de Compensare pentru Prejudicii Dobândite în urma Vaccinării(National Vaccine Injury Compensation) în SUA în 1986.
Moștenirea acestei ere își face simțită prezența și în ziua de astăzi prin lipsa de stocuri de vaccin și prin creșterea
continuă a vocii grupurilor anti-vaccin în presă.

Ultimele două decenii au fost martorele aplicației geneticii moleculare și ale perspectivei ei în imunologie,
microbiologie și ale folosirii ei în vaccinologie. Printre succesele curente se numără dezvoltarea vaccinului anti-hepatita
B, dezoltarea unui vaccin acelular mai puțin reactiv împotriva tusei convulsive și noi tehnici pentru fabricarea vaccinului
anti-gripal.

Genetica moleculară pregătește terenul pentru un viitor luminos al vaccinologiei, pentru dezvoltarea
unor noi feluri de administrare, noi adjuvați, a unor vaccinuri mai eficace împotriva tuberculozei, vaccinuri împotriva
Citomegalovirusulu, virusului Herpex Simplex, Respirator Sinccițial, împotriva stafilococului, streptococului, Shigellei, HIV
și multe altele. Vaccinuri terapeutice ar putea fi disponibile în viitor împotriva alergiilor, bolilor autoimune și adicțiilor.
 Care sunt tipurile de vaccin?

Se pot clasifica după:

1. Modalitatea de obținere
2. Natura agentului infecțios
3. Numărul de tulpini față de care ne protejează
4. Pot fi asociate sau combinate atunci când conțin amestecuri antigenice

1.Modalitatea de obținere:

a. Vaccinuri vii: se obțin prin cultivarea agentului microbian pe medii mai puțin favorabile, ducând astfel la
atenuarea virulenței, fără a se modifica capacitatea imunogenă.

!!Beneficiul acestor vaccinuri este faptul că determină o imunitate asemănătoare cu cea naturală, obținută
după boală sau infecție și sunt mai ușor de produs, însă este foarte importantă testarea și menținerea
atenuării virale.

b.Vaccinurile inactivate: agentul bacterian sau viral este inactivat prin tratarea cu formaldehida sau
propionolactonă, în așa fel încăt săîși păstreze proprietățile imunogene, pierzându-și doar virulența.

!! Aceste vaccinuri sunt mult mai sigure, fiind lipsite de orice risc de a produce infecția sau boala. Sunt
necesare doze repetate pentru a se putea obține un raspuns imun adecvat deoarece eficacitatea lor depinde
de cantitatea de antigen pe care o contin.

c.Anatoxinele:sunt preparate biologice derivate din toxine(precum toxina difterica, tetanică) cu proprietăți
imunogene. Inactivarea toxinelor și transformarea lor în produse atoxice are loc sub acțiunea căldurii și a
diferitelor produse chimice. Pentru a crește capacitatea imunogenă a acestora, anatoxinele sunt adsorbite pe
un suport mineral (săruri de aluminiu), suport cu rol adjuvant.

Pentru ca o anatoxină să fie utilizată ca și vaccin trebuie sa îndeplinească următoarele criterii:

 Să fie imunogenă
 Să inducă sinteza anticorpilor la un titru suficient pentru a neutraliza in vivo toxina nativă
 Să fie complet lipsită de toxicitate
  Sănu aibă proprietăți alergizante

După administrare, anatoxinele duc la apariția anticorpilor antitoxici circulanți specifici (antidifterici,
antitetanici), titrul acestora putând fi determinat prin metode de laborator.

2.Natura agentului infecțios

Vaccinuri virale: corpusculare cu virusuri vii atenuate (precum vaccinurile polio oral, rotaviral, rujeolic,
rubeolic, urlian) sau cu virusuri inactivate sau omorâte(vaccin polio inactivat) sau fracțiuni
antigenice/subunități virale(vaccin HepB).

Vaccinuri bacteriene:corpusculare cu germeni vii atenuați(BCG) sau cu germeni omorâți (pertussis),

subunitare polizaharidice(vaccin pneumococic, meningococic) sau proteice purificate(pertussis acelular).

3.După numărul de tulpini față de care protejează

Monovalente:antigenul provine de la o singură specie microbiană; conțin o singură componentă (ex:vaccin

rujeolic, vaccin HepB).

Polivalente: conțin mai multe componente(tipuri) ale aceleiași specii(ex:vaccin polio- conține toate cele 3
serotipuri ale virusului polio).

4.Vaccinurile pot fi asociate sau combinate , atunci când conțin amestecuri antigenice. Ele pot fi:

 Bivaccinuri: DT, dT; HepA-HepB.

 Trivaccinuri:DTP,DTPa, ROR, dT-VPI.
 Tetravaccinuri:DTP-VPI, DTP-HepB, RORV.
 Pentavaccinuri:DTP-VPI-Hib.
 Hexaccinuri:DTP-Hib-VPI-HepB.

Vaccinul împotriva tusei convulsive

Boala:tusea convulsivă
Agent etiologic: Bordetella pertussis
Componentele vaccinului: componente purificate , inactivate de celule de Bordatella pertussis.

Vaccinul anti-haemophilus b
Boala: infecții invazive date de acest virus precum epiglotita, meningita, artrita.
Agent etiologic: Haemophilus influenzae, serotip b
Componentele vaccinului:antigene capsulare purificate + capsula din poribitol fosfat legată de o
proteina carrier.

Vaccinul împotriva TBC

Boala: Tuberculoza, infecție ce determină leziuni la nivelul parenchimului pulmonar, urmate apoi de
necroză.
Agent etiologic: Mycobacterium tuberculosis/bacilul Koch
Componentele vaccinului: bacille Calmette-Guerin, o tulpină avirulentă de Mycobacterium bovis.

Vaccinul anti-tetanic
Boala: tetanos, caracterizată prin contracturi spastice ale musculaturii striate.
Agent etiologic: Clostridium tetani
Componentele vaccinului:anatoxina tetanică

Vaccinul anti-difteric
Boala: difteria, fiind dominată de manifestari neurologice și cardiace(moarte survine în urma
insuficienșei cardiace)
Agent etiologic: Corynebacterium diphtheriae
Componentele vaccinului: anatoxina difterică

Vaccinul anti-pneumococic
Boala:pneumonie
Agent etiologic: Streptoccocus pneumoniae
Componentele vaccinului: antigene capsulare cuplate cu o proteină carrier

Vaccinul anti-hepatita B
Boala: hepatita B, manifestată prin distrugerea celulelor hepatice
Agent etiologic: virusul hepatitei B
Componentele vaccinului: proteina Hbs Ag (nu conține particule ADN virale)

Vaccin anti-poliomielitic
Boala: poliomielita, caracterizată prin lezarea și distrugerea neuronilor motori (paralizie)
Agent etiologic:virusul poliomielitic
Componentele vaccinului: tulpini vii atenuate (3 serotipuri) + tulpini inactivate cu formaldehidă

Vaccinul impotriva oreionului

Boala: parotidita epidemică(oreion), inflamație dureroasă a glandelor parotide
Agent etiologic: virusul urlian
Componentele vaccinului: virus viu atenuat

Vaccinul anti-rujeolic
 Boala: rujeola(pojar), caracterizată prin febră, tuse, erupție cutanată
Agent etiologic: virusul rujeolic
Componentele vaccinului: virus viu atenuat

Vaccinul anti-rubeolic
Boala: rubeola, caracterizată prin febră, erupții cutanate și adenită post auriculară
Agent etiologic: virusul rubeolic
Componentele vaccinului:virus viu atenuat

Care sunt vaccinurile incluse în programul național de vaccinare al Ministerului

Sănătății?

I.Vaccinuri care se fac în primul an de viață:

1.Vaccinuri care se fac în maternitate:

 Vaccinul hepatitic B (Hep B) - se administrează nou-născuților, în primele 24 de ore de viață.

 Vaccin de tip CalmetteGuerrin (BCG) - se administrează nou-născuților, în primele 2-7 zile de viață.

2.Vaccinuri care se fac la medicul de familie:

 Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B) - prima doză - se administrează bebelușilor la vârsta de două luni

 Vaccinul pneumococic - prima doză - se administrează bebelușilor la vârsta de două luni

 Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B) - a doua doză - se administrează bebelușilor la vârsta de 4 luni

 Vaccinul pneumococic - a doua doză - se administrează bebelușilor la vârsta de 4 luni

 Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B) - a treiadoză - se administrează bebelușilor la vârsta de 11 luni

 Vaccinul pneumococic - a treia doză - se administrează bebelușilor la vârsta de 11 luni

 Vaccinrujeolic-rubeolic-urlian, viuatenuat (ROR) - prima doză - se administrează bebelușilor la vârsta de 12 luni

II.Vaccinuri care se fac după primul an de viață:

 Vaccinrujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR) - a doua doză - se administrează copiilor între 5 ani și 7 ani

 Vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) / VPI - se administrează copiilor la vârsta de 6 ani

 Vaccinulpoliomielitic (inactivat) VPI - se administrează copiilor la vârsta de 8 ani

  Vaccinuldiftero-tetano-pertussis acelular (DTPa) pentru adulți - se administrează la 14 ani

!!!Precizări ale MS:

 Vaccinul pneumococic conjugat va fi inclus în calendarul național de vaccinare în funcție de fondurile disponibile.

 Copiii cu vârsta de 6 ani care au în antecedentele vaccinale o doză de DTPa la 4 ani vor fi vaccinați cu VPI, iar cei care nu au în
antecedentele vaccinale o doză de DPTavor fi vaccinați cu DTPa-VPI.

 Copiii cu vârsta de 8 ani care au în antecedentele vaccinale o doză de DTPa la 4 ani vor fi vaccinați cu VPI (copiii care nu au fost școlarizați
în clasa pregătitoare).

Cum funcționează vaccinurile?

Sistemul imun reprezintă un complex de organe, țesuturi și celule, interconectate, care acționează într-o
manieră bine coordonată și specifică.

Orice substanță străină care induce un răspuns imun când este introdusă în organism este numită imunogen, sau
mai general, antigen. Primul contact cu un antigen generează un răspuns imun primar. Contactul ulterior cu același
antigen duce la o reacție mai rapidă și mai puternică a organismului, denumită răspuns imun secundar. Acest fenomen
este mediat de memoria imunologică. Memoria imunologică reprezintă capacitatea sistemului imun de a răspunde mai
rapid și mai eficient față de patogeni cu care a mai venit în contact și reflectă preexistența unei populații de limfocite
antigen-specifice.
Se pot descrie două tipuri de răspuns imun, nespecific și specific.

Imunitatea nespecifică (înnăscută) cuprinde două componente: 1-o colecție de bariere fizice, chimice și
moleculare; 2-o armată de celule care recunosc un număr limitat de structuri comune întâlnite la o varietate de
patogeni. Sistemul imun nespecific nu este conceput să recunoască antigene unice, iar răspunsul generat este de aceeași
intesitate la fiecare contact cu patogenul.

Imunitatea specifică (adaptativă) reprezintă apanajul exclusiv al vertebratelor și se bazează pe existența limfocitelor (T și
B). Răspunsul acestor celule este mai lent și este dobândit doar prin contactul cu antigenul. În plus răspunsul este
caracteristic și specific antigenului respectiv. Acest lucru este posibil datorită unui fenomen care prevede limfocitele cu
receptori pentru antigene.
Imunitatea față de un agent infecțios se poate obține prin imunizare pasivă sau activă. În fiecare caz
aceasta poate să fie obținută printr-un proces natural (prin transferul de anticorpi de la mama la făt sau printr-o infecție
în prealabil cu patogenul) sau unul artificial (prin injectarea de soluții cu anticorpi sau prin vaccinare). Având în vedere
cele menționate deducem că vaccinarea este o metodă de imunizare activă și artificială.
Scopul unui vaccin este de a stimula un puternic răspuns imun T dependent, care generează celule B și T cu
memorie, care sunt capabile de a recunoaște și ataca patogenul de interes. Astfel vaccinul conține o anumită formă a
patogenului, care este imunogenic, dar nu patogenic, însemnând că vaccinul induce un răspuns imun care va prezenta
eficacitate contra patogenului, dar nu provocă persoanei vaccinate boala.
Pentru a fi eficient, răspunsul imun indus de un vaccine trebuie să fie adecvat pentru distrugerea patogenului.
De exemplu un patogen extracelular este contracarat de anticorpi, astfel vaccinul trebuie să fie capabil să inducă
activarea limfocitelor B, care ulterior vor produce anticorpi. În mod similar în cazul unui patogen intracelular este
necesar că vaccinul să activeze limfocitele T.

Care sunt reacțiile adverse ale vaccinurilor?

Reacțiile adverse ale vaccinurilor sunt foarte variate, de la reacții locale ușoare până la rezultate fatale. În ultimii
ani, multe reacții adverse au fost atribuite vaccinurilor, adesea fără justificare.

În acord cu Organizația Mondială a Sănătății, aceste reacții pot fi clasificate după cum urmează, în funcție de
cauză: reacții induse de vaccinare (datorate unui efect al vaccinului în sine sau unei idiosincrazii); reacții datorate unor
erori de depozitare, manipulare și / sau administrare; și reacții coincidente (nu există o relație de cauzalitate cu
vaccinul).

Reacțiile de hipersensibilitate se încadrează în șase categorii, în funcție de agentul cauzator: reacțiile datorate
unei anumite componente a agentului infecțios sau a unuia dintre produsele sale; reacții datorate adjuvanților: hidroxid
de aluminiu; reacții datorate stabilizatorilor: gelatină, proteina din ou; reacții datorate conservanților: tiomersal; reacții
datorate antibioticelor: neomicină; și reacțiile datorate unui mediu biologic de cultură: celule de embrion de pui.

Copiii alergici nu trebuie excluși din calendarul obișnuit al vaccinării. Din punct de vedere imunologic, persoanele
alergice sunt mai susceptibile la infecții și la boli microbiene și virale, care joacă adesea un rol agravant.

Rubella, tusea convulsivă și gripă agravează alergiile respiratorii. Non-vaccinarea prezintă un risc marcat de
contractare a unor boli grave, cum ar fi poliomielita, tetanosul și difteria. Într-un viitor nu prea îndepărtat, tehnicile de
recombinare genetică și producția de anticorpi monoclonali vor permite crearea de vaccinuri din organisme care nu pot
fi cultivate în laborator sau care produc cantități mici de antigen. Aceste tehnici vor conduce, de asemenea, la
identificarea antigenilor cu cea mai mare putere imunogenică și, în consecință, la vaccinurile foarte pure.

Reacții specifice de imunizare

 Vaccinul împotriva vărsatului de vânt

 Durerea sau umflarea la locul injectării timp de 1 până la 2 zile. (20% din copii)
 Febra ușoară care durează 1 până la 3 zile începe la 14 până la 28 de zile după injectare (10%).
Administrați paracetamol sau ibuprofen pentru febră peste 39 ° C.
 Nu administrați niciodată aspirină pentru febră, durere sau în 6 săptămâni de la injectare. Motivul:
Riscul de sindrom Reye, o boală rară, dar gravă, a creierului.
 Erupții asemănătoare vărsatului de vânt (de obicei 2 erupții roșii) la locul injectării (3%)
 Erupțiile cutanate asemănătoare vărsatului de vânt (de obicei 5 umflături roșii) împrăștiate pe tot
corpul (4%)
 Această erupție ușoară începe la 5 până la 26 de zile după injectare. Cel mai adesea durează câteva zile.
 Copiii cu aceste erupții pot merge la grădiniță sau la școală. Excepție: nu mergeți la școală dacă nuanțele
roșii scurg lichid și sunt foarte răspândite. Motivul: poate fi varicela.
 Atenție: dacă erupția pe calea vaccinului conține lichid, acoperiți-o cu îmbrăcăminte. De asemenea,
puteți utiliza un bandaj (cum ar fi Band-Aid).
 Vaccin difteric, tetanic, pertussis (DTaP):
 Următoarele reacții inofensive la DTaP pot apărea:
 Durerea, sensibilitatea, umflarea și înroșirea la locul injectării sunt principalele efecte secundare. Acest
lucru se întâmplă la 25% dintre copii. De obicei încep în primele 12 ore. Roșeața și febra începând cu
prima zi a injectării sunt întotdeauna normale. Durează de la 3 până la 7 zile.
 Febră (la 25% dintre copii):durează 24 până la 48 de ore
 Ușoară somnolență (30%) sau apetit scăzut (10%) : durează între 24 și 48 de ore.
 Umflarea mare de peste 4 inci (10 cm) poate urma dozele ulterioare de DTaP. Zona de roșeață este mai
mică. Aceasta se întâmplă de obicei cu a 4-a sau a 5-a doză. Apare la 5% dintre copii. Majoritatea copiilor
pot mișca în continuare piciorul sau brațul în mod normal.
 Vaccinul împotriva Hemophilus Influenza de tip B (Hib):
 Nu au fost raportate reacții grave.
 Locul sângeriu sau febra usoara apar doar la 2% dintre copii.
 Vaccinul împotriva hepatitei A:
 Nu au fost raportate reacții grave.
 Injecția dureroasă apare la 20% dintre copii.
 Pierderea poftei de mâncare apare la 10% dintre copii.
 Cefaleea apare la 5% dintre copii.
 Cel mai adesea, nu există febră.
 Dacă apar aceste simptome, cele mai multe ori durează 1-2 zile.
 Vaccinul împotriva virusului hepatitei B (HBV):
 Nu au fost raportate reacții grave.
 Sângerarea la locul de injectare apare la 30% dintre copii si febra usoară la 3% dintre copii.
 Febră din vaccin este rară. Orice copil sub 2 luni cu febră după acest vaccin trebuie examinat.
 Vaccinul împotriva virusului gripal:
 Durerea, sensibilitatea sau umflarea la locul injectării au loc în decurs de 6 până la 8 ore. Acest lucru se
întâmplă la 10% dintre copii.
 Febra ușoară la 39 ° C (103 ° F) apare la 20% dintre copii. Febra se produce în principal la copii mici.
 Vaccinul împotriva rujeolei (parte a MMR):
 Febră (10% din copii) și erupție cutanată (5% dintre copii). Aceasta se întâmplă în jur de 6 până la 12 zile
după administrare.
 Febră ușoară la 39 ° C (103 ° F) în 10% din cazuri, durează 2 sau 3 zile.
 Erupția roz blândă este în principal pe trunchi și durează 2 sau 3 zile.
 Nu este nevoie de tratament. Erupția nu poate fi răspândită la alții. Copilul poate merge la grădiniță sau
la școală cu erupția cutanată.
 Vaccinul meningococic:
 Nu există reacții grave.
 Locurile de injectare pot sângera pentru 1 până la 2 zile în 50% din cazuri. Utilizarea limitată a brațului
apare la 15% dintre copii.
 Febră ușoară apare la 5%, dureri de cap în 40% și durere articulară în 20%
 Vaccinul nu provoacă niciodată meningită.
 Oreion sau vaccin de rubeolă (parte a MMR):
 Nu există reacții grave.
 Papilomavirus Vaccin:
 Nu există reacții grave.
 Uscăciune și roșeață la locul administrării (în 50% din cazuri).
 Febră peste 38 ° C în 10% și febră peste 39 ° C în 2% din cazuri.
 Cefaleea în 30%.
 Vaccinul pneumococic:
 Nu există reacții serioase.
 Durere, sensibilitate, umflare sau înroșire la locul injectării la 20%.
 Febră ușoară sub 39 ° C (102 ° F) în 15% timp de 1-2 zile.
 Vaccinul anti-poliomielitic
 Uneori poate fi prezentă la locul injectării o durere musculară.
 Vaccinul anti-poliomielită administrat pe cale orală nu mai este utilizat în S.U.A.
 Vaccinul rotavirus:
 Nu există reacții serioase la acest vaccin administrate pe cale orală.
 Diaree ușoară sau vărsături timp de 1 până la 2 zile la 3% din cazuri.
 Fără febră.
 Vaccinul BCG pentru tuberculoza (TBC):
 Vaccinul utilizat pentru a preveni TBC în grupuri sau țări cu risc sporit. Notă: Aceasta este diferită de
testul cutanat plasat pe antebraț pentru a detecta TBC.
 Vaccinul BCG este administrat în pielea zonei umărului drept.
 În principal, se administrează sugarilor și copiilor de vârstă mică.
 Reacție normală: După 6 până la 8 săptămâni, se formează un blister. Se mărește treptat și, în cele din
urmă, se scurge un lichid galben albicios. Blisterul se vindecă lăsând în urmă o cicatrice.
 Reacție anormală: Abscesul poate apărea în umăr sau sub braț. Apare la 1% dintre pacienți.

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12783762
https://www.seattlechildrens.org/conditions/a-z/immunization-reactions/
https://www.who.int/vaccine_safety/en/
https://www.edumedical.ro/istoric/
http://www.immune.org.nz/vaccines/vaccine-development/brief-history-vaccination
“Imunologie-Curs pentru studentii anului II Medicina”-Petru Cianga
http://www.desprevaccin.ro/