DICȚIONAR DE TERMENI PEDAOGICI

1. Competențe – structuri complexe, cu valoare operațional-instrumentală, aşezate între

cunoştințe, abilități, atitudini şi aptitudini, asigură realizarea rolurilor şi a
responsabilităților asumate, corelează cu performanța în activitate, pot fi măsurate pe
baza unor standarde de performanță și pot fi dezvoltate prin învățare.

2. Didactica – stiința sau teoria predării ( de către profesor) și învățării ( de către elev)
în toate formele îi pe toate nivelurile invățământului; teoria generală a instruirii; teoria
conducerii procesului de predare și de învățare.

3. Documente curriculare – documente care planifică și performează activitățile de

formare ( plan de învățământ, programa analitica, manuale, ghiduri metodologice,
culegeri etc.)

4. Interdisciplinaritate – un anumit grad de integrare între diferite domenii ale

cunoașterii și între diferite abordări, precum și utilizarea unui limbaj comun,
permițând schimbări de ordin conceptual și metodologic; relații ce se stabilesc între
două sau mai multe discipline din aceeași arie curriculară sau la același nivel de
învățământ.

5. Diferenţierea instruirii – strategia de organizare a corelaţiei profesor-elev care

urmăreşte individualizarea deplină a activităţii pedagogice (didactice/educative);
vizează adaptarea acţiunii instructiv-educative la particularităţile psiho-fizice ale
fiecărui elev în parte pentru a asigura o dezvoltare integrală optimă şi o orientare
eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării creatoare în activitatea socială.
situaţiile educaţionale/şcolare, familiale, comunitare; inadaptare socială exprimată prin
tulburăricomportamentale grave etc.

6. Evaluarea pedagogică – acţiunea managerială proprie sistemelor socioumane, care

solicită raportarea rezultatelor obţinute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de
criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.

7. Finalităţile pedagogice – orientări asumate la nivel de politică a educaţiei în vederea

realizăriiactivităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane conform anumitor
valori angajate în proiectarea sistemului şi a procesului de învăţământ.

8. Idealul educațional – cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică
sub forma unui model dezirabil de personalitate umană, având un nivel ridicat de
generalitate, care se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul
educativ în ansamblul său.

9. Învăţarea – activitate proiectată de cadrul didactic pentru a determinaschimbări

comportamentale la nivelul personalităţii preşcolarului, elevului, studentului prin
valorificarea capacităţii acestora de dobândire a cunoştinţelor, a deprinderilor, a
strategiilor şi a atitudinilor cognitive.învăţarea, în calitate de activitate umană
fundamentală, are un scop propriu, angajat la nivel de finalitateadaptativă, transmisă şi
 acţiunilor sale subordonate (scrierea, lectura etc), proiectate şi realizate în virtutea
unor motivaţii specifice.

10. Lecţia – modalitatea fundamentală de organizare a activităţii didactice, activitatea

elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilării cunoștințelor și formarii
deprinderilor prevăzute de o temă din programa școlara într-un timp determinat.

11. Manualul şcolar – document oficial de politică a educaţiei, care asigură

concretizarea programei şcolare într-o formă care vizează prezentarea cunoştinţelor şi
capacităţilor la nivel sistemic, prin diferite unităţi didactice, operaţionalizabile, în
special, din perspectiva elevului /studentului: capitole, subcapitole, grupuri
delecţii/cursuri, seminarii; lecţii/cursuri, seminarii; secvenţe de învăţare etc

12. Obiective educaționale – finalități educaționale care au un nivel redus de generalitate

și se realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la lecții sau secvențe de lecții;
sunt enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacți rezultatele așteptate
a fi oținute la finalul unei secvențe de instruire.

13. Mijloacele didactice – ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice

etc, selectate şi adaptate pedagogic la nivelul metodelor şi al procedeelor de instruire
pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de
predare-învăţare-evaluare.

14. Planul de învăţământ – document oficial de proiectare globală a conţinutului

instruirii, care stabileşte, conform criteriilor valorice/pedagogice adaptate la nivel de
politică a educaţiei: obiectivele pedagogice generale valabile la nivelul întregului
sistem de învăţământ; obiectivele pedagogice specifice valabile pe niveluri şi trepte de
învăţământ; numărul de ore maxim rezervat instruirii formale/şcolare în cadrul fiecărei
trepte de învăţământ; obiectele de învăţământ studiate pe niveluri, trepte şcolare;
succesiunea obiectelor de învăţământ pe ani şcolari; numărul de ore săptămânal
rezervat fiecărui obiect de învăţământ în contextul structurii anului şcolar; ofertele de
educaţie nonformală realizabile în contextul timpului real de învăţare al elevului.

15. Proiectarea pedagogică – activitatea de structurare a acţiunilor şi operaţiilor

care asigură funcţionalitatea sistemului şi a procesului de învăţământ la nivel general,
specific/intermediar şi concret/operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de
politică a educaţiei.

16. Strategia pedagogică – o manieră de abordare a educaţiei necesară pentru realizarea

unui scop specific prin traducerea în practică a principiilor generale de proiectare
activităţii de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii şi a metodelor de instruire
integrate optim la nivelul unui discurs didactic eficient, adaptabil într-un context dat.

17. Taxonomie didactică – știința clasificării metodelor didactice, a principiilor

învățământului, a formelor de organizarea activităților instructiv - educative, a
mijloacelor de instruire etc.

18. Valorile pedagogice – structuri axiologice angajate la nivelul finalităţilor

(macrostructurale/microstructurale) şi al strategiilor (principiilor, metodelor) educaţiei,
determinate în contextul raporturilor dedeterminare teleologică existente între sistemul
social - sistemul de educaţie - sistemul de învăţământ – procesul de învăţământ.