Sunteți pe pagina 1din 6

ENIGMA OTILIEI

G. Calinescu

Publicat in 1938 ,,Enigma Otiliei” de G. Calinescu este un roman realist obiectiv


de formula balzaciana, un roman doric in clasificarea lui N. Manolescu, un roman de
sinteza estetica, in care se imbina elemente clasice, romantice si moderne.
„ Enigma Otiliei „ este un roman de sinteza estetica in care realismul obiectiv de
factura balzaciana se impleteste cu elemente caracteristice altor modele estetice, cu
elemente clasice, romantice si moderne.
„Enigma otiliei „ de G. Calinescu este un roman realist obiectiv, unul doric in
care interesul se concetreaza pe actiune, in care compozitia este echilibrata si
structurată narativ insumeaza planuri line delimitate, dinamizate de conflicte
puternice si in care naratorul este omniprezent si omniscient relatand întâmplările
dintr-o perspectiva obiectiva la persoana a III a singular.
Elemente de geneza in scrierea romanului se ragasesc in biografia scriitorului.
Intr-un fragment de jurnal publicat, Calinescu nota decesul sotilor Popescu, in urma
caruia Bica Simion, fratele „a invadat cu numeroșii săi copii casa, dibuind banii si
luand lacom din ei"
Un alt element de geneza il reprezinta imaginea Otiliei, o ruda din copilarie, al
carei chip s-a metamorfozat intr-o proiecție ideală , delicată imagine feminina,
despre care scriitorul afirma,, ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta
feminina in ea era un minimum de Otilia”
Tema fundamentala este Balzacian, tema existentei societatii burgheze
bucurestene la inceputul sec XX .Aceasta tema fundamentala se dezvolta in 3 arii
tematice: tema mostenirii, a paternitatii si a iubirii. Se poate identififca si o tema a
parvenirii in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol, nazuiesc
constient sau inconstient sa patrunda intr-o sfera sociala superioara, prin casatorie
sau prin afirmare profesionala.
Titlu romanului fusese in intentia scriitorului “Parintii Otiliei’’ dar editorul l-a
numit “Enigma Otiliei” ,parandui-se mai sonor. Ambele titluri sunt justificabile prin
continutul epic al romanului, “Parintii Otiliei” ilustrand motivul balacian al paternitatii
iar “Enigma Otiliei” sugerand imprevizibilul eroinei, comportamentul sau derutant.
Compozitional romanul are in structura 20 capitole fara titlu care se succed
cronologic. Mai toate capitolele debuteaza cu o sintagma temporala ; “intr-o seara de
la inceputul lui iulie 1909”,” in ziua urmatoare… “
Principiul simetriei si cel al circularitatii guverneaza intrarea si iesirea in si din
universal cartii. Secventele cu care se deschide si se sfarseste romanul au acelasi
decor, casa din strada Antim care propun un motiv de mare modernitate , motivul lui
“nimeni” . Replica lui Giurgiuveanu absurda la inceput ‘’ aici nu sta nimeni” se
incarca in final; de tristete existentiala, privind trecerea prin lume a omului fara
insusiri.
Structura romanului insumeaza 3 planuri narative. Planul epic principal
urmareste destinul clanului familial alcatuit din familile Giurgiuvene si Tulea. Acest
plan este dinamizat de un conflict economic urmarind lupta pt averea lui C.
Giurgiuveanu.
Cel de al doilea plan narativ urmareste povestea de iubire dintre Felix si Otilia,
eroi surprinsi in devenire , in confruntarea cu lumea si cu ei insusi. Acest plan este
dinamizat de un conflict psihologic care se rezolva prin optiunea personajelor.
Cel de al treilea plan este planul cadru, cel care contureaza monografic
existenta burgheziei bucurestene la inceputul secolului XX si care este dinamizat de
un conflict de ordin moral.
Subiectul romanului este linear, cronologic urmarind prezentarea evenimentelor
relatate de un narator omniprezent, omniscient ,dintr-o perspectiva obiectiva la
persoana a III a singular.
Spatiul in care se desfasoara actiunea este un spatiu geografic real, capitala
romaneasca iar timpul este unul istoric precis.
Dupa model Balzacian incipitul romanului fixeaza coordonatele temporale si
spatiale ale actiunii.
Finalul romanului comprima timpul rezumand un deceniu din existenta
personajelor. Finalul are functia unui epilog, vorbind despre cariera si casatoria
fericita a lui Felix , despre arivismul lui Stanica Ratiu si despre despartierea Otiliei de
Pascalopol. In decorul casei din strada Antim, acum cu adevarat parasite ,ecoul
vorbelor lui Mos Costache rasunau in amintirea lui Felix.
Subiectul romanului se bazeaza pe relatiile a doua familii inrudite si vecine .O
familie este formata din Costache Giurgiuveanu si Otilia Marculescu, fiica celei de a
doua sotii decedate. Iar alta familie o formeaza Aglae Tulea, sora lui Costache
Giurgiuveanu, sotul ei Simion Tulea si copii lor: Olimpia, Aurica si Titi
In universal acestor familii, intra, aduse de motive diferite 3 personaje. Unul este
Felix Sima, orfan, care dupa ce termina Liceul Internat din Iasi , vine la Bucuresti la
unchiul si tutorele sau , C. Giurgiuveanu pentru a urma medicina.
Un alt personaj este Stanica Ratiu, avocat fara procese , care intra in familia
Tulea ca sot al Olimpiei si care graviteaza pe rand in jurul averii lui Mos Costache
sau a zestrei datorate de socrii.
Pe mosierul Leonida Pascalopol il aduce in familia Giurgiuveanu , pe de o parte
afectiunea pentru Otilia, iar pe de alta parte, dorinta de a avea o familie care sa-i
umple singuratate
Subiectul romanului se organizeaa prin urmarirea intentilor, intereselor si
comportamentelor acestor personaje. Adolescentul Felix Sima,orfan, vine in 1909 la
unchiul si tutorele sau C Giurgiuveanu pentru a urma facultatea de medicina. Mos
Costache o creste in casa lui pe Otilia Marculescu , orfana, cu intentia si
promisiunea de a o infiia. Otilia este “fe-fetita” lui Mos Costache, este rasfatata unei
delicate pasiuni a lui Pascalopol, este prietena din copilarie a lui Felix si invidiata de
clanul Tulea care vede in ea un pericol pentru mostenirea fratelui.
Intriga se dezvolta pe 2 planuri care se intrepatrund. Felix o iubeste pe Otilia,
este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie fiindca in programul lui de viata
primeaza realizarea unei cariere scintifice caruia ii subordoneaza totul.
Otilia il iubeste pe Felix dar il alege pe Pascalopol barbat matur si generos,
intelegator al capricilor feminine. Otilia se va casatorii cu Pascalopol ramanand
pentru Felix, imaginea eternului feminine. Pascalopol, batran, ii va reda libertatea, el
pastrand numai imaginea fericirii, farmecul unei feminitati enigmatice. Otilia
divorteaza de Pascalopol si ajunge prin Spania, America.
In finalul romanului Pascalopol il intalneste pe Felix in tren si ii arata o fotografie
a Otiliei , o fotografie facuta la Buenos Aires si care reprezenta “o doamna foarte
picanta”
Un alt plan al romanului urmareste istoria unei mosteniri, mostenirea averii lui
Mos Costache.Desi este batran Mos Costache, propietar de imobile, restaurant si
actiuni, nutreste iluzia longevitatii si isi apara banii nerealizand niciun proiect pentru
a nu cheltui. El si averea lui sunt asediate de clanul Tulea. Dupa cel de al doilea atac
de boala a lui Mos Costache, Stanica Ratiu incercand sa-i fure banii de sub perna ii
provoaca moartea batranului. Aglae Tulea ocupa casa militareste , Otilia fiind
obligata sa o paraseasca.
Construite pe o dominanta de caracter personajele romanului se inscriu intr-o
tipologie. C. Giurgiuveamu este tipul avarului desi avaritia sa este “mai mult o manie”
dupa cum afirma Felix. Aglae Tulea este tipul avarului pur. Ea nu da zester Olimpiei
si nu-l interneaza pe sotul ei intr-un sanatoriu pentru a nu cheltui bani. Aurica este
tipul fetei batrane .Felix si Otilia sunt doua personaje moderne al romanului,
personaje surprinse in devenire.
*** CARACTERIZARE
In concluzie ‘Enigma Otiliei’ de G. Calinescu este un roman de sinteza estetica,
in care se imbina elemente clasice, autorul prezentand personajele prin raportare la
un ideal de umanitate, elemente romantice surprinand povestea de iubire a lui Felix
si Otilia si descriind Baraganul proiectat pe un fundal fabulous alaturi de elemente de
mare modernitate. Experientele literare noi ale epocii se regasesc in romanul
Balzacian ; ambiguitatea personajelor , scriitorul realizand psihologii enigmatice prin
Otilia si Pascalopol, interesul pentru procese psihice cum ar fi alienarea,
sensibilitatea, modalitatile de caracterizare a personajelor dar si introducerea unor
secvente specific genului dramatic intr-o structura narativa.
Tema fundamentala este balzaciana, tema existenței societatii burgheze la
inceputul sec. XX. Aceasta tema fundamentala se dezvolta in 3 arii tematice :tema
mostenirii, tema paternitatii si tema iubirii. Se poate identifica si o tema a parvenirii in
masura in care toare personajele cu exceptia lui Pascalopol, nazuiesc constient sau
incostient