Particularitati ale educației pentru sănătate la copii

din clasele XI - XII

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept "o stare de bine
fizică, mentală şi socială şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii". Din
perspectivă publică, sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii
individuale, sociale şi demografice, unul dintre obiectivele cele mai vizate de
politicile şi strategiile guvernamentale din întreaga lume.
Pentru a avea o națiune sănătoasă trebuie să educăm copiii, elevii și studenții , ei făcând
parte din generațiile tinere , deschise noului.
În proiectul de fața ne axăm pe educația pentru sănătate a liceenilor de clasele XI-XII.
 CAP. I. Alimentație sănătoasă, un stil de viață sănătos

“Hrana corespunzatoare este adevăratul tău medicament"

(Hipocrate)
PRINCIPII GENERALE PENTRU O ALIMENTAȚIE SĂNĂTOASĂ

O dieta bazata pe: paine, cartofi, cereale și bogată în fructe și legume, care include cantități
moderate de lapte si produse lactate, carne, peste si cantitati limitate de alimente care contin grăsime
si/sau zahar
Nici un aliment singur nu poate furniza toti nutrientii esentiali organismului. Astfel este
important sa se consume alimente din toate categoriile, pentru aportul lor, necesar si diferit, in
vitamine, substante minerale si fibre.
O alimentatie corespunzatoare este importanta pentru sanatatea organismului: pentru
mentinerea unei greutati corporale, pentru imbunatatirea starii de bine si reducerea riscului
numeroaselor boli, inclusiv boli de inima, atac cerebral, cancer, diabet si osteoporoza.
1. Beneficiile legumelor verzi

Verdele in farfurie inseamna sanatate pura.

• Alimentele verzi, in special legumele, sunt recomandate in orice dieta, deoarece sunt
bogate in antioxidanti si vitamine.
• Pe langa faptul ca ajuta la mentinerea sanatatii celulelor, alimentele verzi te ajuta sa
nu ai probleme cu arterele, rinichii si ficatul.
• Toate alimentele verzi ar trebui incluse in alimentatia zilnica,.
 2. Beneficiile legumelor si fructelor
rosii
• Rosul este culoarea care iti starneste apetitul, iti confera energie, previne dezvoltarea
bolilor cadiovasculare si reduce riscul de a face cancer.
• Fructele si legumele rosii contin numeroase vitamine, antioxidanti si fitonutrienti.

3.Beneficiile legumelor si fructelor

galbene si portocalii

• Fructele si legumele galbene si portocalii mentin sanatatea ochilor, intaresc sistemul

imunitar, pastreaza nivelul optim de hidratare a pielii si incurajeaza dezvoltarea unui
organism sanatos.

4. Beneficiile legumelor si fructelor

albe si bej
• Legumele si fructele albe si bej sunt vitale in alimentatia ta, deoarece te ajuta sa ai oase
sanatoase si o buna circulatie a sangelui.
Reguli generale de nutritive
1. Respectati orarul meselor!
Organismul se va obisnui cu un anumit ritm si nu veti mai simti nevoia de "a rontai" tot
timpul.
Ideal ar fi sa avem 5 mese zilnic (trei mese principale si doua gustari).

2. Micul dejun este cea mai importanta masa din zi!

Este obligatoriu sa serviti un mic dejun consistent, pentru a avea un nivel energetic
corespunzator in prima parte a zilei si pentru a va mentine greutatea corporala.
3. Repartizati cantitatea de alimente consumate cu precadere in prima jumatate a
zilei.

• Tineti seama si de activitatea pe care o aveti de desfasurat in urmatoarele ore de dupa

fiecare masa.

• Sa nu mancati cu cel putin 2-3 ore inainte de a merge la culcare.

4. Consumati zilnic fructe proaspete si cruditati

• Fructele trebuiesc consumate singure, neasociate cu alte alimente.

• O greseala frecventa este consumul de fructe la sfarsitul mesei, ceea ce va duce la un
proces de fermentatie nesanatoasa, cu acumularea de elemente toxice in intestin.

5 Nu faceti exces de grasimi si dulciuri!

• Eliminati din alimentatie uleiurile si zaharul rafinate.

 • Inlocuiti zaharul alb, rafinat, cu cel brun, cu miere sau cu melasa.
• Consumati pe cat posibil uleiuri presate la rece pentru salate (ulei masline extravirgin) si
uleiuri presate la cald pentru prajit (ulei de palmier).
• 7. Incercati sa eliminati complet din hrana dumneavoastra alimentele
conservate, procesate industrial (gen fast food).
- Acordati mare atentie aditivilor alimentari, asa-numitele "E-uri".

6 Pentru menţinerea unui nivel normal de hidratare este recomandat consumul zilnic a 2
litri de lichide, provenite atât din băuturi cât şi din alimente.

• In zilele calduroase sau in perioadele de efort fizic intens se recomanda

suplimentarea acestui consum.
• Incercati sa beti cat mai putin in timpul mesei.

CAP II
Activitate fizica pentru o viata sanatoasa

„Nimic nu îl epuizează şi nu îl ruinează mai mult pe om decât inactivitatea

fizică permanentă.” Aristotel

Ce sau cât ne-am face fără sport?

Curele de slăbire sunt la mare moda. De ce? Simplu, pentru că rata obezității este în plină creștere! Deși
e mai simplu să prevenim, mulți ajung să se trateze atunci când este prea tarziu. Important este că ajung
totuși să conștientizeze și că trebuie să ia masuri. Căutăm în mâncare plăcerea sau recompensa. Dar
uitam să corelăm consumul de mâncare cu arderile prin mișcare, sport și efort susținut. ATENȚIE :
suntem exemplul copiilor noștri. “Grasule” și “Graso” te urmăresc toată viața. Nu că am fi avut nevoie
de o confirmare științifică, dar cercetătorii atrag atenția că jignirile pe care le primesc copiii le
afectează încrederea în sine. În special acelea pe teme de greutate. Distrug modul în care copiii își
percep corpul și duc la alte probleme emoționale și de sănătate.
Sportul te face mai fericit!

Nu, nu este o utopie, ci doar o consecinţă a eliberării unor hormoni responsabili cu starea de bine.
Mișcarea este bună nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru cea mintală. Una dintre consecințele
efortului fizic prelungit este oprirea, cel puțin provizorie, a fluxului angoaselor și grijilor tale. După 30
de minute de sport, apar gândurile pozitive, chiar creative. Este vorba de efectul de bună dispoziție,
care modifică circulația sângelui, cu ajutorul hormonilor care stimulează psihicul. Efortul duce la
secreția de endorfine, iar orice activitate fizică stimulează dopamina, acest neuro-transmițător esențial
al acțiunii și al plăcerii. Este adevăratul efect antidepresiv al exercițiului, cu efect mai durabil decât al
endorfinelor. După asta, grijile tot acolo rămân, numai că le vezi în alt mod, ai luat distanță. Să
învingem sedentarismul tradițional, să ne convingem că, oricât ar fi de drastice dietele, corpului îi
trebuie mișcare. Iar sportul modelează nu doar muschii, ci și spiritul și starea de bună dispoziție. Apoi,
dieta de zi cu zi trebuie să se adreseze sănătății și nu slăbirii, pentru că avem nevoie , trăind într-un
mediu de stres și poluare, de antioxidanți, fibre, calciu, amnoacizi.

Tu, cand ai fost ultima data la sala?

Mişcarea fizică este cea care ne ajută să ne tonifiem corpul, să fim mai energici sau chiar să ne
îmbunătăţim starea de sănătate. Exerciţii fizice uşoare, antrenamente intense sau tehnici noi, care
implică atât corpul, cât şi mintea, toate formele de sport sunt binevenite atunci când conştientizam câte
beneficii ne poate aduce acest stil de viaţă. Comoditatea e uneori mai puternică decât dorinţa de a arăta
bine, sănătosi, tonici, în formă. De aceea avem nevoie de motivaţii puternice pentru a ne mobiliza. Să
ne autocultivăm intens rezistența psihică și fizică. Pentru cea fizică te pot sprijini,
instructorii/antrenorii, oferindu-ți idei și trucuri de MIȘCARE.

De ce ar trebui sa facem mai multa miscare fizica ?

Efectul miscarii fizice asupra starii de sanatate depinde foarte mult de intensitatea, durata si
frecventa. O parte importanta a beneficiilor efortului fizic se obtin cand depasim o anumita durata (10
minute) de efort fizic constant, efectele fiind optime cand ajungem la o durata de 30 de minute pe zi.
Pentru a ne mentine in forma este ideal sa facem miscare cel putin de cinci ori pe saptamana,
introducand miscarea in programul zilnic intr-un mod asemanator spalatului pe dinti sau al dusului.
Exista mai multe avantaje cat se poate de importante pe care le aduce activitatea fizica zilnica,
acasa sau la locul de munca. O activitate fizica moderata, indrumata si executata corect, practicata
zilnic, poate imbunatati sanatatea si calitatea vietii dumneavoastra.
Toate sistemele organismului pot beneficia de avantajele miscarii fizice zilnice :
1. Sistemul nervos :
o imbunatateste capacitatea de concentrare, echilibrul, creativitatea si performanta
intelectuala
o reduce stresul, anxietatea si frustrarea
2. Sistemul osos :
o intareste oasele si imbunatateste puterea musculara si rezistenta
o articulatiile devin mai flexibile pentru a permite o miscare mai usoara
o reduce durerile de spate prin imbunatatirea mobilitatii si o postura corecta
o reduce riscul de osteoporoza si fracturi
3. Sistemul circulator :
o reduce riscul de imbolnavire a inimii si de accident vascular cerebral
o imbunatateste circulatia sangelui
o ajuta la scaderea colesterolului "rau" (LDL) si cresterea colesterolului "bun" (HDL)
o ajuta la reducerea tensiunii arteriale crescute si previne aparitia hipertensiunii arteriale
4. Sistemul digestiv :
o ajuta la controlul apetitului
o imbunatateste digestia si eliminarea deseurilor
5. Sistemul respirator :
o reduce rata declinului functiei pulmonare
o imbunatateste capacitatea organismului de a folosi oxigenul
6. Alte beneficii :
o dezvoltarea fizica armonioasa in perioada de crestere
o reduce probabilitatea de aparitie a diabetului si a unor tipuri de cancer
o ajuta la mentinerea unei greutati corporale sanatoase
o imbunatateste imaginea de sine si sentimentul de incredere
o imbunatateste sistemul imunitar
o ajuta la odihna organismului prin imbunatatirea calitatii somnului
Miscarea fizica este in beneficiul sanatatii atat timp cat este facuta corect si continuu.

Sportul in perioada pubertatii!

In acest interval de timp are loc un proces extrem de important, si anume,maturizarea sexuala.
Este o perioada cand sportul constituie o reala necesitate, in conditii de sedentarism aparand o
dezvoltare fie intarziata, fie exagerata. De pilda, 70% din tinerii care sufera de sterilitate au fost la
varsta maturizarii sexuale predominant sedentari si s-au confruntat cu supraponderalitatea. Pentru a
evita aceste fenomene, sunt recomandate in mod special sporturi care dezvolta toate segmentele
musculare, cu accent pe musculatura abdominala si a picioarelor, care este bine sa fie antrenata in mod
special in aceasta perioada. Se recomanda inotul, schiul, atletismul, gimnastica. Pot fi incepute in acest
timp si exercitiile de forta usoare, facute MODERAT.
 Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit
în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele
sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în timp ce sunt
„scutiţi” de c ă t r e p ă r i n ţ i i e x c e s i v d e p r o t e c t o r i d e o r e l e d e e d u c a ţ i e f i z i c ă
d e s f ă ş u r a t e î n ş c o a l ă r e p r e z i n t ă u n fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această
realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a
tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenţial
nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice, ci şi în readucerea în atenţia societăţii
a celebrului dicton al lui Juvenal:„Mens sana in corpore sano”.
Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul
petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în
zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului
peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni
potrivite vârstei lor. Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer
liber, iar cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni.
Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii
fizice.Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel de
învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi
dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc
valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.
Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi
datorită greutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de
respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de
cele mai multe ori lipsa timpului necesar, ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.
Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se constituie în
forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei componente
structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi sport.
Funcţia de
optimizare a p o t e n ţ i a l u l u i b i o l o g i c r e p r e z i n t ă , d e f a p t , p u n c t u l d e p l e c a r e a l t u t u r
o r i n f l u e n ţ e l o r exercitate asupra organismului uman.O s o l i c i t a r e a d e c v a t ă , d i n
p u n c t d e v e d e r e c a n t i t a t i v ş i c a l i t a t i v, î n e d u c a ţ i e f i z i c ă ş i î n antrenament sportiv,
conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o mai bună adaptare a
individului la cerinţele vieţii cotidiene.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează, prin programul „Viaţă activă” (1998),
importanţa practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii şi tineri.
Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea
fizică şi mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a personalităţii,
la reducerea riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. În acest
sens, se recomandă practicarea a cel puţin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce
necesită efort moderat - pentru adulţi.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi
a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în
pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii
(Cartea Albă privind Sportul ,Comisia Comunităţilor Europene, 2 0 0 7 ) .
S t u d i i l e e f e c t u a t e î n d i f e r i t e ţ ă r i e v i d e n ţ i a z ă c ă fiecărui dolar investit pentru
educaţie fizică şi sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale
(Declaraţia de la Punta del Este a Miniştrilor Educaţiei
, 1999). In aceste condiţii, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai multă
vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competenţele
complementare ale specialiştilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuţi) şi pe de altă parte, prin
impunerea unor programe-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcţia realizării obiectivelor
specifice ariei de competenţă a specialiştilor.

Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt

nenumarate:
- Favorizeaza procesele de crestere si de dezvoltare fizica;
- Previne si corecteaza atitudinile incorecte al corpului;
-Corecteaza deficientele fizice;
- Ajuta la eliminarea kilogramelor in exces si autoregleaza greutatea corporala. Scade masa totala de
grasime din structura viscerelor (ajuta la obezitate);
- Sportul elimina prin piele, cu ajutorul procesului de transpiratie, o gama larga de toxine, impuritati,
grasimi, hormoni.
- Creaza vasodilatatie, cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul
necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor;
- Regleaza in mod stralucit metabolismul organismului uman.

Metabolismul grasimilor: creste capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange si de a

le utiliza pentru a produce energie (are rol benefic in ateroscleroza); Metabolismul
glucidelor: creste capacitatea muschiului de a extrage (prelua) glucoza din sange (rol benefic in
obezitate);
- Sportul intareste oasele, muschii, creste capacitatea functionala a aparatului locomotor;
- Creste capacitatatea functionala a aparatului cardiovascular. Creste cantitatea de sange pe care o poate
impinge inima, se mareste cantitatea de sange existent in vase, sangele devine mai fluid si circula
mai usor prin artere si vene;
- Creste capacitatea functionala a sistemului respirator. Plamanul devine capabil sa ventileze o cantitate
mai mare de aer pe minut (ajuta in afectiunile pulmonare cronice);
- Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afectiunilor cardiovasculare;
- Prin sport se imbunatateste functia de aparare a organismului (imunitatea):se imbunatateste
capacitatea sistemului imunitar de a raspunde la agresiunea microbiana (infectii);
- Sportul are o actiune benefica asupra proceselor digestive, imbunatatind tranzitul intestinal, si
inlaturand astfel, constipatia;
- Sportul intervine in imbunatatirea coordonarii miscarilor, a simtului echilibrului, a mobilitatii
articulatiilor si a flexibilitatii coloanei vertebrale;
-Imbunatateste rezistenta fizica si creste capacitatea generala de efort;
- Dezvolta capacitati de relaxare fizica si psihica;
- Favorizeaza procesul de cunoastere al conservarii energiei , al dozarii efortului si al autocunoasterii
personale;
- Favorizeaza interactiunea dintre oameni, consolideaza relatiile interumane;
- Constituie un bun revigorator al activitatii sexuale;
- Sistemul nervos beneficiaza intr-o mare masura de efectele activitatii fizice.;
- Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si creste concentrarea psihica prin
imbunatatirea vitezei de reactie si promptitudinea raspunsurilor la diversi stimuli;
- Creste increderea in sine si autosatisfactia;
- Prin sport, calitatea si durata somnului sunt considerabil imbunatatite;
- Dezvoltarea simtului estetic este un efect secundar al practicarii sportului

Sportul asupra aparatului cardiovascular:

- imbunatateste circulatia miocardului si a metabolismului;

- imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului, care poate mentine sau creste contractilitatea
pe parcursul unui efort ;
- produce schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala;
- creste volumul sanguin circulant si scade vascozitatea;
- creste valorile consumului maxim de oxigen.
- diminua riscurile de dezvoltare a bolilor coronariene;
- au efecte favorabile asupra coagulariii sangelui;
- timpul de recuperare la efort este mai scazut;
Miscarea, sau exercitiul fizic, este de o importanta covarsitoare pentru buna functionare a
intregului corp. Este adevarat ca inima poate lucra in orice conditii- ea pompeaza indiferent daca ne
aflam in repaus sau in miscare. Insa dupa ce tesuturile si-au indeplinit misiunea, au avut loc arderile si
au rezultat produsii de catabolism, situatia se schimba dramatic. Limfa, care este responsabila de
colectarea si eliminarea acestora nu are, la prima vedere, nici un fel de pompa. Practic, ea curge
impinsa de sange.Si pana la un punct asa si este. Insa daca vom privi mai indeaproape constructia
sistemului limfatic, vom observa ca datorita dispunerii specifice a ganglionilor limfatici, miscarea
accelereaza foarte mult viteza de curgere a limfei, ajuta la dezintoxicarea corpului si usureaza efortul
inimii.

PREVENIREA OBEZITATII SI A SEDENTARISMULUI CU AJUTORUL SPORTULUI

Obezitatea = este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in urma acumularii de
tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara.
Cauze:
Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de energie,
cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a necesitatilor nutritive
printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este acceptata de
toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul alimentar nu este
permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la atingerea unui
anumit grad de obezitate. Sunt numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu mananca mai mult decit
ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a mancat mai mult atunci cand, cu
ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu este spectaculos. Este suficienta
depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse,de exemplu
intr-o felie de paine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectivasa adauge 1 kg
de tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si
este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite”.
 Obiectivele SPORTULUI in lupta cu obezitatea sunt:
1. Scaderea greutatii corporale;
2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului;
3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare;
4. Tonifierea generala a organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale;
5. Inlaturarea afectiunilor asociate;
6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut marind durata si
activitatea reactiilor de oxidare celulara;
7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate;
8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului;
9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale.

Principiile de baza ale exercitiului fizic de care trebuie sa se tine seama la

supraponderali sunt:

•Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste

•Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular
•Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre exercitii cat
mai complexe ca intensitate.

Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea greutatii corporale dorite.
Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si prevenirea obezitatii.

C ON C LU Z II
Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate motrică ce
dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea
potenţialului biomotric şi psihic al individului, în vederea creşterii calităţii vieţii.Sportul este o
activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept obiectiv dezvoltarea
condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de performanţe în competiţiile de toate
nivelurile. Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă
ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul,
modestia,onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile intelectuale, calitaţile fizice şi cal
ităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile
corporale.Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic “Mens sana in
corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Fiecare om are dreptul la o educaţie armonioasă
care să îi ofere atât accesul la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea
în care trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea mişcării şi
a sportului.
CAP III

Promovarea unor obiceiuri sănătoase: mâini și corp curate

Notiuni de baza despre igiena personala a corpului zilnica
igiena personala a corpului este un concept vechi legate de medicina , precum si a practicilor
personale și profesionale de ingrijire legate de cele mai multe aspecte ale vieții . În medicină și în casă (
interne ) și de zi cu zi setările de viata , practici de igienă sunt folosite ca măsuri preventive pentru a
reduce incidenta si de raspandire a bolii . În fabricarea de produse alimentare , farmaceutice , cosmetice
și alte produse , o buna igiena este o parte -cheie de asigurare a calității și anume asigurarea faptului că
produsul este conform cu specificațiile microbiene adecvate pentru utilizarea acestuia . Curățenia din
punct de vedere ( sau de curățare ) și igiena sunt adesea folosite alternativ , care poate provoca confuzie
. În general , igiena înseamnă cea mai mare parte a practicilor care împiedică răspândirea de organisme
cauzatoare de boli . Deoarece procesele de curățare a elimina microbii infectioase, precum și murdărie
și sol , ele sunt de multe ori mijloacele de a realiza igiena . Alte utilizări ale termenului apar în
expresii , inclusiv : igiena corporală, de igienă personală , igiena somnului , igiena mentală , igienă
dentară , și igienă a muncii , utilizate în legătură cu sănătatea publică . Igiena este , de asemenea,
numele de o ramură a științei care se ocupă cu promovarea și menținerea sănătății , de asemenea, numit
Hygienics . Practici de igienă varia foarte mult, și ceea ce este considerat acceptabil într- o cultură nu ar
putea fi acceptabil în alta .

igiena personala a corpului

Una dintre cele mai eficiente modalități pe care le au pentru a proteja voi si altii de la boală este o bună
igienă personală. O bună igienă personală este primul pas pentru o sanatate buna. Obiceiuri, cum ar fi
spălarea mâinilor și de periaj si folosirea atei dentare va ajuta la menținerea bacterii, virusuri, și boli la
golf.
Igienă personală corectă este esențială pentru interacțiuni sociale și respect în arena profesională ca
persoanele care au o igienă precară (mirosului neplacut al corpului, respiratia urat mirositoare, etc), de
multe ori sunt considerate ca fiind nesănătoase și se pot confrunta cu discriminare. Pașii de mai jos vă
vor ajuta să vă îmbunătățiți igiena personală:
Baie zilnica: Un duș de zi cu zi este o necesitate dacă te simți grungy sau nu . O baie regulat ( în
fiecare dimineață și după ce toate activitățile sportive ) ajută la păstrarea tine curat , proaspăt și fără
miros . Curățarea corpul tau este , de asemenea, important să se asigure pielea se intinereste , ca
spălarea de arme , picioare , trunchi și va cădea de pe piele moarta , uscata si ajuta pielea sa ramana
sanatos si odihnit , și va preveni acnee , pete și alte erupții cutanate . De asemenea , nu împărtășesc
prosop și spălați -le în mod regulat .
Maini: Spălați-vă mâinile după folosirea toaletei , înainte de a face sau de consumul de alimente , după
manipularea caini sau alte animale de companie , după manipularea gunoi , și după tuse sau stranut
( sau dacă ați fost în jurul valorii de cineva care tușește sau are la rece ) , se duce o drum lung spre
prevenirea raspandirii bacteriilor si virusilor . Cele mai multe infectii , in special raceala si
gastroenterita , sunt prinși când pui mâinile nespălate , care au germeni pe ele , la gura . Mâinile și
încheieturile ar trebui să fie spălate cu apă curată și săpun , folosind o perie în cazul în care unghiile
tale sunt murdare . Uscați -vă mâinile cu ceva curat și uscat , cum ar fi prosoape de hârtie .
Unghii: Păstrarea deget și unghiile de la picioare tăiate și în formă bună va preveni probleme , cum ar
fi cuie Hang ( atunci când o bandă liber de piele moarte atârnă de la marginea unei unghii ) si paturi de
unghii infectate . Dacă este posibil , să le tăiați săptămânal și le perie zilnic cu săpun , astfel încât nici o
murdărie sau reziduuri rămâne sub unghie . Unghiile trebuie să fie tăiate drept peste și ușor rotunjite în
partea de sus în timp ce unghiile de la picioare ar trebui să fie tăiate drept pe . Cel mai bun moment de a
reduce unghiile este după baie , atunci când acestea sunt moi si usor de ingrijit . Este , de asemenea, o
idee buna pentru a hidrata unghiile și cuticulele cu regularitate .
Igienă orala : Gura este zona a corpului cele mai predispuse la colectare bacterii dăunătoare și
generatoare de infectii . Studii recente au descoperit o legatura puternica intre boala de mestecat și
îngustarea arterelor ( un proces cunoscut sub numele de ateroscleroza ) , care poate duce la atacuri de
inima si accident vascular cerebral . Cercetatorii cred ca bacteriile care cauzeaza boala a gingiilor poate
lăsa gingiile infectate oamenilor si intra in fluxul sanguin , activarea sistemului imunitar și de a face
peretii arterelor inflamate și redus . O alta teorie este ca bacteriile intra in sange si se ataseaza direct la
depozitele de grasime , care sunt deja prezente în artere ale unei persoane , care provoacă îngustarea în
continuare .
Urechile : este încurajată utilizarea zilnica de bumbac bud . Puteți folosi , de asemenea, Ototek Buclă
ureche ceară îndepărtarea . Doar introduceți Ototek Buclă ușor de-a lungul marginii de canalul urechii ,
muta vârful pe partea opusă și lingura ceara afara . Este atât de simplu . Si din moment ce paznicul
ureche la îndemână previne vârful de la a ajunge timpanul , e sigur , de asemenea . Pază în condiții de
siguranță ține buclă de a ajunge prea adânc în ureche și contactarea timpan sensibil .
Pentru a minimiza acumularea de bacterii in gura ta ( care poate cauza carii dentare și afecțiuni
gingivale ) , periati dintii cel putin de doua ori pe zi si ata dentara de zi cu zi . Aceasta va ajuta, de
asemenea , pentru a preveni respiratia urat mirositoare . Înlocuirea periuta de dinti ( după 3-4 luni sau
când peri devin din forma ), este de asemenea esențială pentru o bună igienă orală . Un nou periuta de
dinti este liber de germeni și de placa . Încercați să stocați periuta de dinti intr-un loc unde se poate cu
ușurință uscat . În scopul de a avea și de a menține buna igiena orala , este foarte important de a vizita
medicul dentist cel puțin o dată la șase luni .
Păr : spălarea părului cel puțin o dată la două zile, este important pentru păstrarea parul si scalpul
sănătos și în formă bună . Dacă suferiți de paduchi sau matreata , apoi să ia măsurile necesare , cel mai
devreme . De asemenea , este foarte important că veți obține o taie părul des pentru un par sanatos . Cu
cât vă așteptați pentru a obține tăiat părul,mai fragil și fragil parul dvs. poate deveni , mai ales în cazul
în care acesta este mai lung .
Haine : Purtați un set nou de haine cât mai des posibil . Haine murdare sunt o sursă de contaminare și
pot provoca afecțiuni foarte grave ale pielii daca este purtat de peste si peste , fara a le spala . De
asemenea , încercați să purtand o pereche de șosete curate în fiecare zi ( mai ales după activități
sportive ), ca aceasta să păstreze picioarele uscate și nu mirositor . Spălați îmbrăcăminte și lenjerie de
pat în mod regulat, ca mai mult este nevoie de tine pentru a le curăța smellier acestea devin .

Obiceiurile de igienă bune sunt ușor pentru a începe și menține , și sunt cele mai eficiente modalități de
a proteja voi si altii de la multe boli .

CAP IV
Fumatul si alcoolul in randul adolescentilor

De ce fumează tinerii?
• din spirit de imitaţie a adulţilor;
• le place să-şi asume riscuri;
• fumatul le pare atrăgător;
• senzaţia de apartenenţă la un grup de prieteni;
 • asemănarea cu adulţii;
• dorinţa de a experimenta;
• revolta împotriva autorităţii părinţilor;
• pentru a atrage atenţia asupra lor;
• pentru a face faţă stresului sau depresiei;
• pentru a slăbi;
• imaginea de sine slabă;
• impresia că fumatul este normal sau “cool”!

Anturajul joacă un rol determinant în comportamentele tinerilor cu privire la consumul de tutun.

Persoanele importante în această privinţă sunt prietenii, fraţii sau surorile mai mari şi părinţii.
Tabagismul prietenilor apropiaţi joacă un rol important. În general, o treime din minori au cel puţin un
prieten care fumează. Cu cât numărul prietenilor care fumează este mai mare, cu atât cresc riscurile ca
tânărul să le urmeze exemplul.
Tabagismul părinţilor are de asemenea o influenţă determinantă. Dacă unul dintre părinţi fumează,
tânărul va fi mai înclinat să fumeze la rândul său. Atunci când ambii părinţi sunt fumători, riscul este cu
atât mai mare. Atitudinea părinţilor privind iniţierea fumatului la tânăr nu este lipsită de consecinţe. În
general, o atitudine permisivă va încuraja fumatul.
Pentru un tânăr, ţigara pare că este menită să umple o lacună emoţională, să atenueze un conflict
oarecare sau să-i dea o falsă notă de maturitate, dar în realitate nicotina face anxietatea mai profundă
şi mai durabilă, pentru că ea nu reprezintă un calmant, ci un excitant nervos!
Consecinţele fumatului la tineri
Fumatul început din copilărie este totdeauna dăunător, efectele sale imediate manifestându-se asupra
sistemului nervos central, asupra centrilor respiratori şi vasomotori din creier, dar şi asupra aparatului
digestiv.
Consecinţele clinice directe pot fi:
 creşterea tensiunii arteriale;
 accelerarea pulsului;
 apariţia de tremurături ale mâinilor:
 o uşoară stare de depresie;
 diminuarea, până la dispariţie, a apetitului;
 din arderea ţigării, în afară de nicotină, rezultă o serie de mini molecule radioactive care
constituie un pericol nu numai pentru plămâni, ci şi pentru alte aparate şi organe, ducând uneori
la apariţia unor tumori maligne pulmonare.
 prin consumarea zilnică a unui pachet de ţigări, se introduc în organism radiaţii nocive
echivalente cu cele rezultate din efectuarea câtorva examene radiografice.
 atât impregnarea ţesuturilor cu nicotină, cât şi retenţia celorlalţi produşi toxici, rezultaţi din
arderea tutunului se realizează mult mai uşor, datorită insuficientei dezvoltări a mijloacelor de
apărare locală a organismului tânăr.
Ce ar trebui să ştie, să înţeleagă tinerii ?

• sunt singurii care îşi pot controla viaţa, optând între „a fi sănătos şi în formă” sau “a savura
nişte plăceri de moment”, care le pot dăuna grav;
• înainte de a lua decizia în privinţa fumatului, să se gândească mai întâi la ţelurile lor de viaţă, să
fie conştienţi de propria valoare şi să reziste la presiunile exterioare ale anturajului;
 • să realizeze rolul negativ al reclamelor din ziare, sau din programele de televiziune, care au
scopul de a influenţa populaţia să cumpere un anumit produs, o anumită marcă de ţigări;
• să înveţe cum să interpreteze o reclamă comercială, pentru a lua o decizie corectă;
• să înţeleagă că reclamele oferă descrieri unilaterale, exagerate ale produselor, prezentând numai
efectele aşa-zis benefice; limbajul şi imaginea încearcă să-i sugereze tânărului impresia că
“toată lumea” foloseşte produsul respectiv, şi că numai acesta, îi poate asigura o „stare de
bine”(fizic şi psihic).
Cine poate veni în sprijinul tinerilor?
• Părinţii, medicii şi profesorii au rolul de a-i antrena pe tineri în discuţii legate de fumat, de a-i
face să înţeleagă că deciziile pe care ei le iau acum vor avea consecinţe atât pe termen scurt, cât
şi pe termen lung şi că le-ar putea afecta enorm visele şi scopurile în viaţă.
• În această perioadă, tinerii încearcă să să-şi găsească o identitate proprie, pregătindu-se pentru a
deveni adulţi, ceea ce le creează un stres, ce poate duce la dificultăţi de comunicare cu adulţii.
Aceste probleme pot fi evitate de către părinţi cu ajutorul şcolii şi al corpului medico-sanitar, în
special prin organizarea unor întâlniri periodice. Părinţii/profesorii, în discuţie cu copiii pot
sublinia importanţa menţinerii “formei fizice” pentru un tânăr, oferindu-le exemple, în special
din rândul sportivilor de performanţă
• Fumatul-flagel al acestui început de mileniu, trebuie prevenit prin cel mai eficient mijloc care
ne stă la îndemână – educaţia pentru sănătate, doar aşa copiii şi tinerii pot fi atraşi în rândul
persoanelor cu o viaţă sănătoasă.

Alcoolul
De ce beau tinerii?
 din curiozitate;
 ca sa se relaxeze sau sa se distreze;
 sa se integreze in diverse medii sociale;
 sa se simtă maturi.
Efectele consumului de alcool pe termen scurt includ:
 tulburări ale vederii si auzului;
 scăderea capacităţii de coordonare a membrelor;
 distorsionarea capacităţii de percepere a emoţiilor si gândirii;
 distorsionarea capacităţii de gândire si de luare a deciziilor;
 respiraţie urat mirositoare;
 integrarea in cercuri sociale nefavorabile dezvoltării corespunzătoare a unui tânăr.

Efectele consumului de alcool asupra organismului in dezvoltare:

 Ficatul este afectat si are nevoie de câteva zile pentru a se reface si a reveni la o funcţionare normala
după o noapte de beţie.
 Ritmul cardiac poate deveni neregulat, iar inima se poate chiar opri.
 Temperatura corpului scade si poate duce la hipotermie, in special in anotimpurile reci.
 Scăderea glicemiei poate duce la convulsii sau chiar coma.
 Respiraţia poate deveni dificila si se poate chiar opri.
 Poate ascunde alte probleme psihice, precum depresia sau anxietatea, care rămân astfel netratate.

Efecte pe termen lung:

 ciroza sau cancer al ficatului;
 pancreatita;
 pierderea poftei de mâncare;
 deficienta in ceea ce priveşte aportul de vitamine;
 dureri stomacale;
 leziuni la nivelul sistemului nervos si al inimii;
 pierderi de memorie;
 impotenta;
 riscul de apariţie a intoxicaţiei cu alcool, si implicit a comei alcoolice.
Peste 75% dintre liceenii romani recunosc au consumat alcool ocazional. Dintre aceştia, 28%, admit ca au
consumat alcool in exces (mai mult de cinci băuturi tari, intr-un interval de câteva ore). Una din cauzele
principale de deces in rândul adolescenţilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool.
Consumul de alcool scade inhibiţiile specifice vârstei, predispune adolescentul la o viața sexuala
necorespunzătoare (sex neprotejat) si creste riscul contactării unei boli cu transmitere sexuala sau apariției unei
sarcini nedorite.

Cele mai frecvente probleme cu care se confrunta adolescenții care beau prea mult sunt:
 Sa devina violenți sau sa devina victima agresivității verbale sau a violentei altei persoane.
 Sa facă sex neprotejat sau sa fie nevoiți sa răspundă unor avansuri sexuale nepotrivite.
 Sa fie supușii abuzului sexual.
 Sa se rânească din neatenție sau sa aibă diverse activităţi care le pot periclita sănătatea.
 Sa aibă dificultăţi de învățare si probleme de comportament la şcoală.
 Sa înceapă sa fure din casa pentru a-si procura bani de alcool.
 Sa intre in conflict cu legea.
Cum îmi dau seama daca am o problema cu consumul de alcool?
In cazul adolescenților practic nu exista o cantitate de alcool care poate fi consumata fără riscuri. Cel mai bine
este evident sa te ții departe de acest obicei, dar lucrurile nu stau întotdeauna așa. Specialiștii au elaborat o lista
de întrebări, care te pot ajuta sa iți dai seama daca consumul de alcool a devenit o problema in viața ta. Daca
răspunzi cu “da” la una din următoarele întrebări, probabil este cazul sa ceri ajutorul părinților sau medicului.
1. Bei uneori mai mult decât ti-ai propus?
2. Ai încercat sa nu bei o perioada si nu ai reușit?
3. Ai avut pierderi de memorie după o beție?
4. Ai început sa ai probleme la scoală, locul de munca sau ai remarcat deteriorarea relațiilor cu prietenii de
când ai început sa bei?
5. Continui sa bei deși ești conștient ca acest obicei iți poate aduce numai probleme?
6. Bei când te simți stresat?
7. Bei singur?
8. Ti-a crescut rezistenta la alcool?
9. Te simți neliniștit atunci când nu ai băut?
10. Bei chiar si atunci când este foarte important sa fii treaz si lucid?

Conform unui raport al OMS, cca 30% din tinerii cu vârste între 15 si 18 ani sunt fumători. În
plus, începând cu 1995, numărul tinerilor care fumează a crescut. În România, se constată aceeași
accentuare a deprinderii de a fuma în rândul tinerilor şi chiar a minorilor. Spre deosebire
de populația adultă, în care prevalenţa tabagismului este mai mare la bărbaţi decât la femei, în rândul
tinerilor prevalenţa este egală între sexe.
O ţigară conţine aproximativ 4000 de substanţe chimice, dintre care 40 sunt cancerigene.
Printre substanțele periculoase conținute de țigări se numără:
 Nicotina - un alcaloid foarte toxic, stimulent şi sedativ neuroendocrin ce dă dependenţă;
 Gudronul - un termen general pentru mai multe particule ce rezultă din fumul de ţigară.
 Particulele conţin substanţe chimice printre care oxizi de nitrogen, dioxid de carbon, monoxid de
carbon, dar şi benzpiren, o hidrocarbură puternic cancerigenă;
 Monoxidul de carbon - interferă cu transportul şi consumul de oxigen;
 Oxizi de nitrogen, cianură de hidrogen, amoniac;
Metale (arsenic, cadmiu şi plumb) şi compuşi radioactivi, cu efecte carcinogene

CAP V
Drogurile

Consumul de droguri reprezinta o problema de mare importanta si complexitate pentru noi toti. El
semnifica o speranta sau o provocare pentru tineri, o problema serioasa pentru parinti si pedagogi si un
semnal de alarma pentru societate. Adolescenta este varsta la care aparea nevoia de identificare, de a se
gasi si intelege pe sine si pe cei din jur. Este varsta experientelor personale, varsta cautarii
coordonatelor proprii sufletului si corpului, varsta descoperirii dimensiunilor realitatii.

Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiente, care reuneste: curiozitatea, dorinta de a incerca
ceva nou, de a experimenta totul, dorinta de a-si ridica performantele intelectuale si chiar dorinta de a fi
modern pur si simplu. Autori americani care au studiat fenomenul, au demonstrat ca exista o adevarata
"foame" de a descoperi si cunoaste realitatea inconjuratoare in toate ipostazele incitante si sensurile ei
profunde.

Un alt aspect deosebit este ca drogul incepe sa fie din ce in ce mai prezent in principalele grupuri in
care se poate afla adolescentul la aceasta varsta: anturajul si scoala. Este ceea ce determina formarea
unui model biopsihosocial, care este dezvoltat de interactiunea dintre factorii psihologici, de mediu si
cei fiziologici.

Astfel, schimbarile datorate dependentei trebuie interpretate prin raportarea nivelului individual la
contextul sociocultural in care are loc comportamentul dependent-consum de droguri, la mediul din
care face parte tanarul adolescent. Personalitatea in formare a acestuia este intr-o permanenta cautare de
repere valorice, de modele si puncte de referinta. Drogul si consumatorii lui (liderii in special) pot
indeplini de multe ori aceste roluri.

Adesea, atat in mediul scolar si universitar, cat si in anturajele obisnuite, are loc un fenomen de imitatie
in grup, in care adolescentii, copiindu-si "eroul", recurg la drog, si in care factorul psihologic este
determinant. Orice consumator dovedeste, de asemenea, o dorinta patologica de a-si face adepti,
personalitatea lui fiind neinteleasa de cei care nu au venit in contact cu drogul. Este cert insa ca, sub
efectul drogului, adolescentii par a depasi dificultatile si incertitudinile si isi gasesc o iluzorie siguranta
si identitate.

Astfel, cei care cerceteaza acest fenomen spun ca halucinogenele le permit consumatorilor "sa
pluteasca"; este un voiaj care ii face sa iasa din dificultatile si contradictiile cotidiene si sa se simta
stapani pe situatie. Adolescenta este si varsta tensiunilor emotionale si angoaselor, aparent
insurmontabile si de neinteles pentru cei din jur. De multe ori, pentru adolescentii bulversati de
propriile intrebari, de barierele si agresiunile, mai mult sau mai putin reale, din exterior, drogul pare
singura si cea mai buna solutie.

In profilul psihologic al tanarului consumator domina trasaturile nevrotice, dependenta afectiva,

intoleranta la frustrare, angoasele de separatie, izolarea si dependenta afectiva, iritabilitatea, timiditatea
si hipersensibilitatea.
Are loc o opozitie a eului impotriva lumii, pe care o considera un element agresiv, nedrept si opresiv.
Solutia pe care adolescentul in cauza o gaseste pentru a rezolva aceste conflicte este retragerea intr-o
lume construita, determinata si intretinuta de drog. Aceasta lume il face fericit, ii satisface instinctele
primare, ii estompeaza pentru un timp conflictualitatea.

In urma unor studii s-a constatat de altfel, la consumatorii de droguri, prezenta unei stari emotionale
necontrolate si demonstrative, in sensul alienarii fata de cei din jur si al unui slab control al
impulsivitatii. Autocunoasterea si autodefinirea, rezolvarea propriilor probleme este limitata, pe langa
acestea, si de imaturitatea cognitiva a adolescentului.

Astfel, principalii factori de risc ce pot determina consumul de droguri ar putea fi: toate tulburarile
emotionale, anxietatile, depresiile, insingurarile, frustrarile si conflictele interpersonale. Faptul ca unii
tineri adolescenti consuma droguri arata in continuare ca exista baraje de netrecut intre oameni si
generatii.

Uneori este dificil de spus daca adolescentul din famile consuma droguri sau alcool. Parintii isi pot face
griji legate de acest lucru in cazul in care acesta devine retras sau negativist, desi acestea sunt
comportamente obisnuite pentru adolescenti. Este important sa nu se acuze pe nedrept un adolescent ci
mai degraba sa se incerce sa se descopere de ce comportamentul sau s-a schimbat, printr-o discutie
directa cu acesta in care parintii sa ii comunice ingrijorarile.

Specialistii recomanda ca atunci cand se suspecteaza ca un adolescent poate consuma droguri sau
alcool, parintii sa observe daca exista schimbari constante si specifice de comportament si atitudine, nu
doar modificari in aparenta. Abuzul de substante poate fi o explicatie plauzibila in cazul in care sunt
prezente oricare din urmatoarele semne:
- adolescentul acorda mai putina atentie aspectului sau exterior si devine mai neglijent
- adolescentul are un apetit alimentar diminuat si scade inexplicabil in greutate
- ochii adolescentului sunt rosii, foloseste in mod constant picaturi pentru ochi si isi improspateaza
frecvent respiratia ajutorul bomboanelor sau a gumei de mestecat mentolate
- adolescentul isi pierde interesul pentru scoala, sport sau alte activitati
- adolescentul are un nivel scazut de performanta scolara
- adolescentul are noi prieteni pe care ezita sa-i prezinte parintilor
- adolescentu minte sau fura
- apare lipsa de respect in compotamentul adolescentului
- adolesentul are o stare sau atitudine negativa care tinde sa se inrautateasca
- adolescentul este dezinteresat de viitor.
Un numar tot mai mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru
este ilegal si periculos. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar
ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la
dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe,
pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale).

Statistici privind consumul de alcool si alte toxice la adolescenti

Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu
seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera
urmatoarele informatii:

- aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi
procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de
asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina
dependent
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade
cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din
cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv
de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata
sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere
sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite
- aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre
acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si
poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie
- aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel
putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece
poate cauza aritmii cardiace (batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize
pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.

Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim:

- substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri,
vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de
adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt de asemenea relativ ieftine. Cu toate acestea,
sunt extrem de toxice, deoarece contin substante toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni
cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului
- droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB),
flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru
coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este
considerat viol). Aceste droguri sunt folosite in special in cluburile de noapte in care se asculta muzica
trance, dance sau rave. Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic
dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai
periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice. Utilizarea, chiar si rara a
ecstasyului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura
mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina
leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie
- metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest
drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente
vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinatii, crize de depersonalizare) si alte
probleme de sanatate pe termen lung
- halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP
(phencyclidina) si ketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum
psihoza si flashurile de tip halucinogen
- opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica.
Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor
bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani
pentru droguri
- substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de
adolescenti cu difetite ocazii
- steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si
creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos. Aceste substante pot cauza
insa cancer hepatic, oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici
fizice masculine, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu
aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca
problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des
intalnite.Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si
comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea
propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si
psihice normale. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale
adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect
secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul
cronic de astfel de substante.

CAP VI
Siguranta copiilor pe Internet
Copiii si adolescentii sunt printre cei mai mari consumatori de internet si adora chat-ul online sau messengerul.
Desi ati fi tentat sa o faceti, nu-i puteti pretinde copilului sa nu intre deloc pe net. Insa, in afara informatiilor
interesante si a multitudinii de jocuri captivante pentru copii, internetul este plin si de informatii inadecvate si de
pericole, iar copiii pot fi expusi intentiilor rauvoitoare ale unor persoane. Insa parintii pot face foarte multe pentru ca
web-ul sa fie un loc sigur pentru copii. Iata sfatul de la Desprecopii:Mai cititi: Alegerea unui sport pentru copil
Care sunt cele 10 reguli pentru parinti!
1. Discutati cu copiii despre internet, despre beneficii si pericole in lumea virtuala.
 2. Folositi internetul impreuna cu copiii, cautati impreuna lucruri care sa-i intereseze.
3. Tineti computerul intr-o camera unde il poate folosi intreaga familie.
4. Aratati-va interesul pentru activitatea copiilor dvs. si a prietenilor lor atat on-line, cat si
off-line.
5. Stabiliti cu copiii cand si in ce conditii sa foloseasca internetul.
6. Invatati impreuna mai multe despre folosirea computerului.
7. Invatati copiii sa nu le dea niciodata date personale sau poze celor cu care corespondeaza
pe internet.
8. Controlati activitatea on-line a copiilor astfel incat sa limitati cat mai mult accesul la
continuturi nocive sau periculoase pentru ei.
9. Invatati copiii sa nu stabileasca, fara acceptul dumneavoastra, intalniri cu persoane pe
care le cunosc doar de pe internet.
10. Atrageti atentia copilului dvs. sa nu spuna nimanui nici o parola, in afara parintilor.
SFAT PENTRU COPII: CARE SUNT LUCRURILE CELE MAI IMPORTANTE PE CARE
TREBUIE SA LE STII?
 Cere voie parintilor, profesorilor sau adultilor care se ocupa de tine inainte de a intra pe net.
 Daca primesti un mesaj ce contine lucruri nepoliticoase sau neplacute, TREBUIE NEAPARAT
sa anunti un adult si sa NU raspunzi la mesaj!
 Trebuie sa tii minte ca nu este vina ta daca cineva iti trimite un astfel de mesaj.
 Dar e-mail-urile si atasamentele lor?
Fiti precaut in legatura cu deschiderea atasamentelor la mesaje, cu exceptia e-mail-urilor
provenite de la persoane cunoscute si de incredere. E-mail-urile respective ar putea contine un
virus ce poate distruge toate informatiile si software-ul de pe computer.
SFAT PENTRU ADOLESCENTI : CE NU TREBUIE SA FACI ONLINE
 Nu dezvalui niciodata numele, adresa si numarul de telefon, nici vreo parola.
 Nu raspunde vreodata mesajelor rauvoitoare sau cu sugestii indecente.
 Nu deschide atasamentele mesajelor, in afara celor provenite de la persoane cunoscute si
in care ai incredere.
 Nu te intalni niciodata cu cineva cunoscut pe net decat daca te insoteste un adult.
Prea mult spam si pornografie din pacate!
Multi parinti sunt tot mai ingrijorati de mesaje nepotrivite care ajung in inbox-urile copiilor. Motivul
este ca pornografia a devenit una dintre formele cele mai comune de spam – e-mail-uri nedorite,
nesolicitate, trimise cu milioanele.
O cale de a le evita este sa configurati doua adrese de e-mail pentru copilul dumneavoastra. Una dintre
ele va fi o adresa privata pe care sa o dea prietenilor.
Cealalta poate fi o adresa publica, pe care o poate folosi cand navigheaza pe net sau sau se aboneaza la
e-mail-uri sau se inscrie pe forumuri. Catre aceasta adresa se vor indrepta mesajele spam, deci e-mail-
urile ar trebui sa fie filtrate de catre un parinte care poate sterge mesajele nepotrivite.
Nu are rost sa rugati un spammer sa va stearga din lista sa de e-mail. Astfel ii veti confirma ca adresa
dumneavoastra de e-mail este veritabila si activa, deci va poate trimite si mai mult spam.
Copiii nu trebuie sa raspunda mesajelor rauvoitoare sau cu continut indecent. Daca primesc un astfel de
mesaj, ar trebui sa anunte un parinte sau un adult.
Copilul dumneavoastra nu trebuie sa pretinda ca este altcineva sau altceva decat este. Daca un copil
incepe sa nu se simta bine intr-un chatroom in legatura cu ceea ce spune cineva, ar trebui sa iasa din
chatroom si sa-i spuna unui adult despre asta.
Daca un copil primeste un e-mail in care este indemnat sa nu le spuna parintilor despre el, nu trebuie sa
raspunda, ci sa anunte imediat un adult despre mesaj.
In cazul in care copiii folosesc programele de tip messenger, incurajati-i sa pastreze liste de prieteni
„inchise“ care sa-i ajute sa limiteze persoanele care ii pot contacta.
Ce fel de informatii poate dezvalui un copil?
Copiii nu trebuie sa spuna unei persoane cunoscute online adresa de acasa, numarul de telefon sau
numele scolii la care merg, decat daca au primit permisiunea explicita a unui parinte sau profesor in
legatura cu asta.
Nu ar trebui sa trimita nimanui poza lor, detalii despre cardul de credit sau ale contului bancar, fara a
discuta mai intai despre asta cu un parinte sau un profesor. Si, desigur, ar trebui sa nu dezvaluie nicio
parola, nici macar prietenilor lor cei mai buni.
Copiii nu trebuie sa foloseasca prenumele lor sau numele de familie sau numele animalelor ca parole,
deoarece ar putea fi ghicite usor. In schimb, ar trebui folosite combinatii de litere si cifre.
Dar au voie sa se intalneasca cu amicii de pe net?
Nu permiteti copilului sa se intalneasca fata in fata cu nici o persoana cunoscuta pe net fara ca
dumneavoastra sa stiti. Chiar daca stiti, insotiti copilul si stabiliti intalnirea intr-un loc public.
Oamenii intalniti online nu sunt intotdeauna cine par, chiar si cei cu care converseaza zilnic.
autor: Desprecopii.com
CAP VII
SĂNĂTATEA REPRODUCERII ŞI A FAMILIEI

• Actualmente, în România sănătatea reproducerii atât feminine, cât şi masculine, în comparaţie

cu multe ţări europene, se confruntă cu multe probleme.
• Un impact negativ asupra întregii populaţii şi îndeosebi asupra viitoarei generaţii, au avut şi
continuă să aibă, situaţia socioeconomică, nivelul scăzut de trai, revoluţia sexuală care s-a declanşat
în a doua jumătate a secolului XX, schimbările în modelul de comportament al persoanelor în
particular şi în sînul familiei în general, cît şi numărul enorm de mare a avorturilor, ceea ce
afectează o familie în mod direct de sterilitate.

Inceperea vietii sexuale este un pas firesc, pe care fiecare persoana este libera sa il faca
atunci cand isi doreste si simte ca este pregatita.
Odata cu prima experienta sexuala o persoana trebuie sa isi asume insa responsabilitati privind
sanatatea intima, contraceptia si sa cunoasca eventualele riscuri aferente unei vieti intime active.

Principalele riscuri asociate sexului prematur

Sexul este o parte importanta a vietii de cuplu, iar momentul potrivit e cel putin la fel de important ca si
gasirea persoanei potrivite. Vorbim in acest caz despre nerabdarea de a incepe viata sexuala, fapt care
poate avea urmari nedorit, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.
Astfel, pe langa riscurile binecunoscute – o sarcina sau o infectie genitala, sexul prematur poate avea
si alte consecinte nedorite.
De exemplu, pentru a deveni o amintire frumoasa e important ca fiecare experienta sexuala sa fie o
experienta cu adevarat dorita, nu grabita de un context, de o alta persoana sau de anturaj. Riscul unui
regret poate fi mai mare atunci cand o persoana nu dispune de maturitatea fizica si emotionala
necesara sau de o educatie sexuala adecvata.
In ce privestea dezvoltarea fizica, aceasta este foarte importanta pentru implinirea sexuala a unei
persoane. Indeosebi in cazul fetelor, corpul are nevoie de timp pentru a se maturiza suficient astfel incat
sa poata raspunde experientelor sexuale pe masura asteptarilor. Desi difera de la o persoana la alta, e un
proces care nu atinge maturitatea bilogica mai devreme de varsta de 15 ani. In consecinta, sexul
prematur poate influenta negativ perceptia asupra sexului in general.
Totodata, persoanele care isi incep viata sexuala prea devreme, risca sa isi puna in pericol sanatatea. De
exemplu, conform Organizatiei Mondialea Sanatatii, femeile care isi incep viata intima la o varsta
frageda prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer de col uterin.

Cercetarile confirma: sexul prematur implica riscuri majore

Faptul ca sexul prematur poate afecta dezvoltarea armonioasa a viitorului adult, atat din punct de
vedere fizic, cat si afectiv a fost demonstrat stiintific.
Potrivit cercetatorilor din Departamentul de Neurostiinte al Universitatii din Ohio, atunci cand
activitatea sexuala are loc in adolescenta, aceasta se suprapune cu dezvoltarea sistemului nervo si poate
provoca chiar inflamatii ale tesutului cerebral. In consecinta, conform informatiilor aparute pe site-ul
sciencedaily.com, sexul prematur poate influenta atitudinea fata de sexul opus atat la femei, cat si la
barbati.
In plus, persoanele care isi incep viata sexuala inca din adolescenta sunt mai predispuse la a se
confrunta mai tarziu cu deficiente ale sistemului imunitar. Mai mult decat atat, viitorii adulti vor fi
mai vulnerabili in fata depresiei si a starilor de anxietate, manifestand mai des dezechilibre emotionale.
In ce priveste modul in care poate fi afectat comportamentul sexual, in cadrul unui alt studiu, realizat
pe un grup de 698 de adolescenti de cercetatori de la Universitatea din Toronto, Canada, s-a constatat
ca relatiile sexuale premature influenteaza modul in care persoanele adulte abordeaza mai apoi
conflictele sau diverse probleme in relatiile de cuplu. Persoanele care sufera in adolescenta traumele
emotionale cauzate de esecul unor relatii se pot confrunta la maturitate cu dificultati de relationare si
sunt mai inclinate sa aiba o viata sexuala promiscua.

Sexul este alegerea ta !

In Romania, din punct de vedere legislativ, varsta pentru consimtamant este de 15 ani. Fiecare persoana
este insa libera sa decida cand, cum si cu cine poate avea relatii sexuale.

PLANIFICAREA FAMILIALA SI CONTRACEPTIA

Planificarea familiala inseamna alegerea momentului potrivit de a avea copii precum si numarul
optim de copii pe care partenerii si-i doresc.
Planificarea familiala se refera la urmatoarele aspecte:
1. Modalitatea de evitare a unei sarcini nedorite;
2. Modul de a avea o sarcina la un moment dorit;
3. Reglarea intervalului dintre nasteri;
4. Prezervarea fertilitatii;
5. Evitarea sarcinilor cu risc pentru mama si copil;
6. Cresterea starii de bine individual si social;
7. Armonia in cuplu;
8. Depistarea si tratarea bolilor cu transmitere sexuala.
Astazi activitatea de planificarea familiala tinde sa-si extinda aria, indeplinind si alte obiective:
1. Diagnosticul infertilitatii cuplului;
2. Depistarea neoplasmelor genitomamare;
3. Sfat conjugal si genetic;
4. Consultant in tulburarile sociale.
Principii de consiliere in planificarea familiala
Consultatia de planificare familiala difera de o consultatie de medicina generala. In primul rand
difera pentru ca medicul discuta cu persoane, in general, aparent sanatoase. In al doilea rand pentru
ca pacientul isi alege singur metoda contraceptive dorita, dupa ce medicul i-a prezentat metodele de
contraceptie care-i sunt sigure si potrivite.
Cine se adreseaza cabinetelor de planificare familiala
1. Adesea pacienta se prezinta pentru o consultatie privind alegerea unei metode contraceptive sau
daca au aparut efecte secundare pe durata tratamentului respectiv;
2. Pacienta care si-a autoadministrat medicatie dar care a esuat si suspecteaza o eventuala sarcina;
3. Persoane care solicita o medicatie de urgenta;
4. Persoane cu boli cu transmitere sexuala;
Scopurile consilierii sunt:
1. Pacientii sunt incurajati sa se gandeasca atent asupra problemelor lor;
2. Dupa ce s-a inteles problema, se sconteaza trecerea la actiune in vedere rezolvarii problemei.
Actiunea este dirijata de medic dar decizia apartine pacientului.
Etapele consultatiei de planificare familiala:

1. Intampinarea pacientului – medicul trebuie sa i se adreseze deschis si respectuos, sa faca o

prezentare a serviciilor medicale pe care le ofera acest cabinet;
2. Informatii despre pacient - Este intrebat pacientul cu ce poate fi ajutat;
- Se stabileste daca problema pacientului intra in sfera serviciilor medicale;
- Se noteaza datele referitoare la pacient (antecedente heredo-colaterale si fiziologige);
3. Notiuni despre metodele de planificare familiala – medicul prezinta cele mai uzuale metode de
planificare familiala;
4. Alegerea metodei contraceptive – medicul trebuie sa ajute pacientul in alegerea metodei potrivite
in functie de personalitatea sa, sexualitate, stil de viata si nu in ultimul rand de dorinta pacientului;
5. Informatii privind alegerea metodei – dupa ce pacientul a ales metoda i se ofera date
suplimentare referitoare la acea metoda;
6. Vizita de urmarire – la o noua vizita este intrebat daca este multumit de metoda contraceptiva sau
daca au aparut probleme.
NOTIUNI DESPRE CONTRACEPTIE
Prin contraceptie se intelege o metoda de planificare familiala cu caracter profilactic, constand in
prevenirea aparitiei sarcinii prin utilizarea de metode contraceptive.
Calitatile ideale ale unui contraceptive sunt:
1. Siguranta completa;
2. Eficacitate 100%;
3. Absenta efectelor secundare;
4. Reversibilitate rapida si usoara;
5. Pretul scazut;
6. Disparitia necesitatii controlului medical;
7. Independent fata de momentul contactului sexual;
8. Buna acceptabilitate.
Pentru ca nici una din metodele contraceptive cunoscute si utilizate nu intruneste toate calitatile
prezentate mai sus, avant atat avantaje cat si dezavantaje, aplicarea unei metode contraceptive se
face cu ajutorul consilierii in cabinetele de planificare familiala.

CLASIFICAREA METODELOR CONTRACEPTIVE

I. CONTRACEPTIA HORMONALA 1. Contraceptive orale combinat sarcinii. Exista
doua tipuri de COC:
- monofazice – o concentratie fixa de hormoni estrogeni si progesteroni pe tot parcursul ciclului.
- multifazice – doua (bifazice) sau trei (trifazice) cu concentratii diferite de estrogeni si progesteroni
pe parcursul unui ciclu.
COC sunt disponibile sub forma de folie cu 21 sau 28 de pilule.
Mecanismul de actiune: efectul contraceptiv al COC este datorat in principal inhibarii ovulatiei; ele
determina de asemenea modificarea consistentei mucusului cervical ce se constituie intr-un obstacol
in calea patrunderii spermatozoizilor in cavitatea uterina si trompele uterine si modificari ale
endometrului.
COC sunt recomandate femeilor care:
- Necesita o metoda contraceptiva cu eficacitate crescuta insa reversibila;
- Nu doresc ca metoda sa interfere cu actul sexual si nu doresc sa depinda de partener;
- Au in antecedente cazuri de sarcina ectopica;
- Au dismemoree;
- Au chisturi ovariene benigne;
- Au antecedente sau risc de afectiuni pelviene inflamatorii.
Administrate corect COC au o eficienta de 99%. Nu trebuie insa uitat ca pilula combinata nu
protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
2. Pilule numai cu progestageni (PNP)
Sunt contraceptive hormonale orale care contin doar progestagen, intr-o doza mai mica decat
pilulele combinate. Eficacitatea PNP este similara cu cea a pilulelor combinate daca sunt
administrate corect.
Mecanismul de actiune: PNP produce modificari ale mucusului cervical, devenind vascos si redus
cantitativ, inhiband penetrarea spermatozoizilor. Progestagenii actioneaza la nivelul
hipotalamusului si al hipofizei si suprima varful de descarcare a LH care este responsabil de
producerea ovulatiei. In cel putin jumatate de cicluri nu se produce ovulatie.
PNP pot fi utilizate de femei care:
- nu pot folosi sau accepta pilulele combinate;
- alapteaza;
- fumatoare peste 35 de ani;
- sunt diabetice;
- sunt obeze;
- au HTA;
- au migrena sau au avut migrena in timpul utilizarii pilulelor combinate;
- au prezentat complicatii legate de componenta estrogenica a pilulelor combinate. PNP nu
protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
3. Contraceptive injectabile numai cu progestagen (INP)
Sunt compuse din hormoni steroizi sintetici care se aseamana cu hormonul feminin progesteron.
Preparatul se elibereaza progresiv de la locul injectiei intramusculare in curentul sangvin. O singura
injectie ofera un efect contraceptiv sigur si foarte eficient pe o perioada de doua-trei luni.
Mecanismul de actiune este acelasi ca si in cazul contraceptivelor orale numai cu progesteron.
INP sunt recomandate femeilor care doresc sa foloseasca o metoda hormonala si care: - doresc o
metoda contraceptiva cu eficienta mare;
- Alapteaza;
- au probleme cu administrarea zilnica a contraceptivelor orale;
- nu trebuie sa utilizeze contraceptive care contin estrogen.
Pe perioada utilizarii INP se pot produce modificari ale ciclului menstrual: dereglari ale
menstruatiei (sangerari de privatie), amenoree. Revenirea la normal a ciclului menstrual are loc intr-
un interval de 6 luni de la intreruperea injectabilelor.
4. Contraceptive injectabile combinate (CIC)
CIC contin un estrogen cu actiune scurta si un progestagen cu actiune lunga. Preparatul este eliberat
lent la locul injectiei timp de 28 de zile. In fiecare luna se administreaza o injectie.
Mecanismul de actiune – suprimarea ovulatiei si modificari ale mucusului cervical, devenind
vascos si redus cantitativ.
5. Implantul subdermic
Reprezinta o metoda contraceptiva cu o doza mica de progestagen, deosebit de sigura, cu durata
lunga de actiune si reversibila. Implantul consta in 6 capsule moi de silastic (cauciuc siliconic) ce
contine 36 mg levonorgestrel. Capsulele sunt inserate subdermic in zona superioara a bratului sau in
zona antebratului femeii printr-o procedura chirurgicala minora efectuata sub anestezie locala.
Dupa insertie, capsulele sunt palpabile, dar putin vizibile. Efectul contraceptiv este dobandit printr-
o eliberare lenta si constanta a levonorgestrelului prin difuziune prin membrana silasticului in
curentul sanguin. Protectia fata de sarcina se instaleaza la 24 h de la insertie si dureaza aproximativ
5 ani. Fertilitatea se redobandeste aproape imediat dupa ce se scot capsulele.
6. Inelul vaginal
Este un inel mic, flexibil, transparent ce contine 2 hormoni: estrogen (etinilestraniol) si progesteron
(etonogestrel). Hormonii sunt absorbiti prin peretele vaginal direct in circulatia sanguina. Inelul
contraceptiv este pastrat in vagin timp de 3 saptamani fiind indepartat in cea de-a patra saptamana,
perioada in care femeia va avea sangerarea vaginala lunara.
Modul local de administrare este benefic deoarece evita primul pasaj hepatic iar eficienta
contraceptiva nu este afectata de tulburarile gastrointestinale (varsaturi, diaree).
II. DISPOZITIVE INTRAUTERINE
Este o metoda sigura si eficienta de contraceptie, constand intr-un dispozitiv flexibil care se
introduce in cavitatea uterina unde actioneaza ca si contraceptiv prin mai multe mecanisme, in
functie de tipul de dispozitiv utilizat.
Exista trei tipuri:
1. Cu eliberare de cupru – inhiba migrarea spermatozoizilor in tractul genital superior al femeii,
inhiba transportul ovulului, inhiba fertilizarea.
2. Cu eliberare de progestativ (levonorgestrel) – in plus fata de mecanismele mentionate mai sus,
determina si modificari ale cantitatii si vascozitatii mucusului cervical, inhiband penetrarea
spermatozoizilor in cavitatea uterina.
3. Inerte (nemedicamentoase).
Aceasta metoda contraceptive este recomandata femeilor care:
- Au copii si necesita o metoda contraceptive reversibila, cu durata lunga de actiune si foarte
eficienta;
- Prefera o metoda care nu necesita o administrare zilnica;
- Alapteaza;
- Prezinta riscuri crescute pentru folosirea metodelor hormonale;
- Nu mai doresc copii dar nu vor sterilizare.
Este eficienta imediat, nu afecteaza actul sexual si in mod normal, fertilitatea revine imediat dupa
extragere; nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
III. METODE CHIRURGICALE
Sterilizarea chirurgicala feminina si masculina (ligatura tubara, vasectomia) sunt metodele de
contraceptie cele mai eficiente, disponibile femeilor si barbatilor care nu mai doresc copii. Tehnicile
de sterilizare blocheaza fie ductele spermatice (vasele deferente), fie trompele uterine, facand
imposibil contactul spermatozoizilor cu ovulele.
IV. METODE DE BARIERA
1. Prezervativul este o membrana din latex destinata sa acopere penisul in erectie. El colecteaza
lichidul spermatic si actioneaza ca o bariera ce impiedica intrarea spermatozoizilor in vagin.
Reprezinta o metoda de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
2. Diafragma este o membrana de cauciuc in forma de cupola, cu o margine flexibila ce acopera
colul uterin. Inaintea insertiei, in interiorul cupolei se pune crema sau gel spermicid. Efectul
contraceptiv al diafragmei depinde, pe de o parte de actiunea ca o bariera intre lichidul spermatic si
colul uterin, iar pe de alta parte de functia diafragmei ca suport pentru spermicid. Nu protejeaza
impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
3. Spermicidele sunt substante chimice care inactiveaza si distrug spermatozoizii. Suportul
spermicidelor poate fi reprezentat de creme, geluri, ovule, tablete sau spume. Au eficienta
contraceptiva mica; au eficienta sporita cand se utilizeaza impreuna cu o alta metoda de bariera. Nu
asigura protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
V. Metode naturale
Coitus interruptus;
Metoda calendarului;
Metoda simptotermala;
Metoda mucusului cervical;
Metoda temperaturii bazale;
Abstinenta periodica reprezinta o metoda contraceptiva care interpune o bariera temporala intre
spermatozoid si ovul, prin evitarea contactului sexual in timpul fazei fertile a ciclului menstrual.
Din acest motiv, metoda depinde de abilitatea cuplului de a identifica fazele fertile ale fiecarui
ciclu menstrual, de motivatia si disciplina cuplului de a practica abstinenta atunci cand este necesar.
VI. CONTRACEPTIA DE URGENTA
Este o metoda de contraceptie care se foloseste in situatii de urgenta pentru a preveni o sarcina
nedorita in urma unui contact sexual neprotejat.
Pentru contraceptia de urgenta pot fi folosite urmatoarele metode:
- Pilule contraceptive de urgenta – contraceptive combinate estroprogestative si contraceptive pe
baza de progestageni; trebuie administrate in primele 3 zile dupa contactul sexual neprotejat;
  DIU cu cupru – poate fi utilizat in primele 5 zile dupa contact sexual neprotejat.


Avortul

Circa jumătate din sarcini nedorite se soldează cu avort, întreruperea voluntară a sarcinii fiind o
intervenție veche care apare la nivel global indiferent de faptul dacă este legalizată sau nu. Avortul,
probabil, este cea mai dezbinată problemă legată cu sarcina nedorită, iar acceptarea avortului ca
metodă de întrerupere a sarcinii nedorite a deviat atenția specialiștilor de la mai multe alte aspecte
importante, cum ar fi găsirea de modalități de a încuraja cuplurile pentru a preveni atât sarcini
nedorite și bolile cu transmitere sexuală, cât și de a învăța acestea cum să utilizeze mijloacele
contraceptive moderne. Conflictul se ascunde și prin faptul că metodele moderne de contracepție
sunt tratate deseori cu aceeași prudență ca și avortul, astfel, această confuzie între avort și
contracepție într-o măsură oarecare a deteriorat ideea că o mai bună utilizare a contraceptivelor este
o metodă foarte eficientă de a reduce incidența avorturilor.

Într-o societate ”perfect contraceptivă”,numărul de nașteri la o femeie ar fi fost egal cu numărul de

copii supraviețuitori pe care doresc să-i aibă, însă până în prezent acest deziderat nu a fost obținut nici
în țările economic dezvoltate, în pofida unui progres semnificativ în dinamica ratei avorturilor.
Teoretic, avortul trebuie să apară tot mai rar și să fie folosit doar în cazul eșecului contraceptivelor sau
a unor indicații medicale.
În cazul adolescentelor există numeroase reguli ce trebuie îndeplinite atunci când urmează să se
acceadă la avort. Astfel, în mod obligatoriu este necesară prezența unei persoane responsabile de
minoră, aceștia, de regulă, sunt părinții, iar în cazurile când părinții lipsesc, acesta este deja tutorele, de
altfel personalul medical este obligat să informeze părinții sau persoanele responsabile de minoră
despre sarcina acesteia, maladiile ce pot fi depistate, tratamentul și investigațiile realizate. Situația este
mult mai complicată în cazul când termenul de gestație este mai mare de 12 săptămâni, în asemenea
cazuri se face o comisie specială din mai mulți specialiști, iar realizarea avortului se permite doar în
cazul în care există anumite condiții medico-sociale prevăzute de lege.
Toată această perioadă este însoțită de consilierea psihologică a adolescentei, aceasta având drept scop
păstrarea sarcinii. Această măsură este foarte importantă, pentru că la această vârstă nu putem vorbi
despre o stabilitate emoțională și despre capacitatea de a lua decizii responsabile, iar consilierea
acordată poate facilita alegerea unei soluții într-adevăr corecte, chiar specialiștii intervievați au
menționat că în urma consilierii multe adolescente au decis să-și păstreze sarcina.
Experții au menționat că adolescentele renunță la avort din diferite motive: fie e o problemă de
sănătate, fie este determinată de religie sau de sentimentele personale ale fetelor. Cât despre termenul
de adresare a adolescentelor, nu există un standard, ele se adresează în termen foarte mic sau tardiv.
Cauzele adresărilor tardive sunt diverse: adolescentele nu știau că sunt însărcinate, multe dintre ele
aflând despre sarcină abia după primul trimestru de sarcină; cred în promisiunile partenerului de a se
căsători, dar care, de obicei, nu se realizează.
Actualmente există și modalități alternative de întrerupere a sarcinii. Astfel, este practicată și
întreruperea medicamentoasă, această metodă este
urmată de un proces mult mai simplu de restabilire și din această cauză se optează pentru el, însă doar
în cazul când termenul este mic, la fel această metodă oferă și un grad mai înalt de confidențialitate,
ceea ce în cazul minorelor este foarte important și, cel mai probabil, aceste cazuri nu nimeresc în
statistica oficială.
„În anul acesta am avut 4 cazuri de sarcină la adolescente. O fetiță a născut, iar trei au întrerupt sarcina.
Am aplicat avortul medicamentos, nimeni nu știe, ele au venit la policlinică în a doua jumătate a zilei,
când nu e nimeni, sau sâmbătă, când aici e puțină lume și problema s-a rezolvat” (IIA_E25).
Dacă ar fi privită din prisma efectelor adverse, această metodă nu este una din cele mai inofensive. În
cazul în care organismul ar putea dezvolta o anumită reacție de răspuns negativ, când tratamentul ar
eșua și femeia însărcinată ar decide să păstreze sarcina, atunci probabilitatea dezvoltării unor anomalii
congenitale de către făt este foarte mare, acest lucru fiind confirmat chiar și în documentele oficiale,
Conform opiniei experților din domeniul sănătății, avortul comportă un șir de consecințe negative ce
pot apărea fie imediat după această intervenție, fie se pot dezvolta în timp. Consecințele negative țin
atât de sănătatea fizică a adolescentei, cât și de starea ei psihologică și morală.
„Întreruperea sarcinilor la vârsta de 14-15 ani, e mare stres pentru organism, chiar mai mare ca sarcina.
Organismul se mobilizează la sarcină și dacă o întrerupem într-o zi organismului îi trebuie să își revină,
acum poate nu mai sunt procese inflamatorii așa cum erau cândva, când se făceau avorturi criminale,
acum e simplu de a întrerupe o sarcină, dar totuși apar anumite probleme medicale și dacă nu luni,
atunci chiar ani îi trebuie să-și revină” (ginecolog − 48 ani).
Unele din cele mai grave consecințe post-avort sunt desigur sterilitatea, avorturile spontane, tulburările
hormonale și infecțiile. Toate aceste urmări însă nu-i împiedică pe unii părinți să insiste asupra
avortului adolescentei sunt cazuri când părinții singuri trimit adolescenta la avort fără să le pese de
sănătatea propriului copil: „Veneau destul de informate, pregătite, dar tot stăteau la dubii. Nu erau
hotărâte să întrerupă sarcina. În cele mai dese cazuri fetele vin la insistența mamei” (Psiholog − 3 ani),
părinții pur și simplu sunt preocupați de propria poziție și prestigiu social, or aceasta este o altă
problemă, ce ține de stereotipurile foarte persistente din societatea noastră.
Indiferent de termenul de adresare și de metoda utilizată, efectele adverse pot fi multiple, în acest sens
nici avortul medicamentos nu este o procedură sigură, organismul feminin poate dezvolta o reacție de
răspuns negativă la tratamentul primit sau în cazul când această procedură eșuează și femeia decide să
păstreze sarcina fătul poate dezvolta anumite malformații congenitale43. Anume din această cauză este
foarte importantă conștientizarea faptului că avortul nu este o metodă de planificare a sarcinii și
accentuarea importanței utilizării metodelor moderne de contracepție.

CAP VIII

Boli cu transmitere sexuala

 1. Clamidioza
2. Gonoreea
3. Hepatita B
4. Herpesul genital
5. SIDA
6. Sifilis
7. Candidoza

1. Clamidioza

= este o infectie bacteriana cu agentul infectios Chlamydia, care se transmite prin contact
sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala din toata lumea. Circa
75% dintre femeile infectate si 50% din barbatii infectati nu prezinta simptome
Factori de risc:
- Contact sexual neprotejat
- Mai mult de un partener sexual
- Unul mai mai multi parteneri cu risc crescut
- Inceperea vietii sexuale inaintea varstei de 18 ani
- Sistem imun slabit

Simptomele la femei includ:

- Secretie vaginala neobisnuita
- Sangerare dupa contactul sexual
- Sangerare intre perioadele menstruale
- Dureri abdominale

Simptomele la barbati includ:

- Usturime la urinare
- Testicule umflate sau dureroase

2. Gonoreea

= este o boala cu trasmitere sexuala cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae, bacterie ce se

poate dezvolta si multiplica in zonele cu temperatura crescuta, umede ale tractului reproductiv,
colul uterin, uterul si trompele uterine la femeie, iar in uretra la ambele sexe.
Multe persoane infectate nu prezinta simptome; uneori dureaza 1-30 de zile de la infectare pana
cand acestea vor aparea.
Factori de risc:
 - Sexul neprotejat
- Sexul cu o persoana care a avut parteneri mutiplii

Simptome:
- Scurgeri vaginale anormale
- Arsuri la urinare
- Durere in timpul actului sexul
- Durere in abdomentul inferior
- Cicluri menstruale neregulate

3. Infectia cu HVB

Reprezinta o boala specific umana, foarte contagioasa, produsa de virusul herpetic ce afecteaza
ficatul, in contextul imbolnavirii intregului organism.
Factori de risc:
- Contact sexual neprotejat
- Risc de transmitere prin saliva, urina, lapte matern
- Instrumentar intepator contaminat cu sange sau nesterilizat correct

Simptome:
- Slabiciune fizica exagerata
- Febra usoara
- Cefalee
- Lipsa poftei de mancare
- Greata, varsaturi
- Discomfort abdominal
- Diaree sau constipatie
- Dureri musculare, articulare
- Eruptii pe piele
- Icter

4. Herpesul genital

Este o boala infectioasa comuna cauzata de virusul ” Herpes Simplex”.

Factori de risc:
- Contactul sexual cu o persoana infectata care prezinta leziuni in zona genital sau cu
persoane care nu au leziuni, dar continua sa elimine virusul.
Simptome:
- Ganglioni mariti de volum
- Febra
- Cefalee
- Disurie
- Dureri musculare
- Secretii vaginale purulente

5. SIDA

Sindromul de imunodeficienta acuta dobandita ( SIDA) reprezinta partea finala a evolutiei

infectiei cu HIV.

Factori de risc:
- Contact sexual cu o persoana infectata
- Riscul de contaminare prin folosirea în comun a acelor de seringă ( toxicomani)
- Mai rar, prin sange transfuzat ( datorita cercetarii seropozitivitatii la donatori)

Simptome:
- Primele manifestari sunt reprezentate de pusee febrile repetate, diaree, scadere
ponderala, limfoadenopatii ; acestea se exprima clinic la 50-60% din persoanele
infectate, la o perioada de 2-4 saptamani de la contactul infectant.
- Urmeaza stadiul asimptomatic ( 2-10 ani) in care bolnavul nu prezinta semne de boala,
dar este contagios
- Printre manifestarile tarzii se regasesc: tusea, insuficienta respiratorie, dificultati de
inghitire, varsaturi, diaree cronica severa, cefalee.
- Semnele majore sunt: scaderea in greutate, febra cu valori peste 38 grade C ce persista
peste o luna, diaree
- Semnele minore sunt: adenopatii periferice, suprainfectii.
 6. Sifilis

Este o infectie cu transmitere sexuala cauzata de bacteria Treponema palllidum.

Factorii de risc:
- Contactul sexual neprotejat
- Transmiterea de la mama infectata la fat in timpul sarcinii sau al nasterii rezultand
sifilisul congenital

Simptome:
- In stadiul primar: apare o singura ulceratie ( o zona a pielii ferma, nedureroasa, fara
mancarimi)
- In stadiul secundar apare o eruptive difuza ce implica palmele si talpile
- In stadiul tertiar sunt prezente gome, simptomele neurologice sau cardiace

7. Candidoza

Candidoza vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, ea

poate fi transmisă organelor genitale pe cale orală, în urma sexului oral. Cea mai frecventa
ciuperca responsabila de candidoza vaginala este Candida Albicans

Factori de risc:
 - Administrarea de antibiotic, care reduc cantitatea de lactobacilli in vagin si modifica ph-
ul vaginal
- Diabetul zaharat necontrolat
- Deficienta sistemului imunitar
- Administrarea de contraceptive orale sau terapia hormonala, care cresc nivelul de
estrogeni

Simptome:
- Mancarime si iritatie la nivelul vaginului si vulcei
- Senzatie de arsura in timpul urinarii, precum si in cursul contactului sexual
- Inrosirea si edemul vulvei
- Durere si sensibilitate vaginala
- Eruptie vaginala
- Secretie vaginala apoasa
- Scurgere vaginala groasa, de culoare alba, nemirositoare, cu aspect branzos
CAP. IX

Consiliere in infectia HIV-SIDA

Consilierea este utilizarea pricepută şi principială a relaţiei interpersonale, pentru a facilita

autocunoaşterea, acceptarea emoţională şi maturizarea, dezvoltarea optimă a resurselor personale.
Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra in direcţia unei vieţi mai satisfăcătoare şi pline
de resurse. Relaţiile de consiliere variază in funcţie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale
dezvoltării, pe formularea şi rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul stărilor de
criză, pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne, ori pe imbunătăţirea relaţiilor cu
ceilalţi. consilierea poate fi definită ca un proces in care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe
incredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Prin consiliere, individul este ajutat să se cunoască
mai bine (să işi conştientizeze şi să işi inţeleagă problemele, sentimentele, motivaţiile), să ia decizii
importante, să işi rezolve problemele.
Există cateva tipuri specifice de consiliere in infecţia cu HIV:
Consilierea pre-testare este efectuată inaintea testului HIV şi are ca scop oferirea şi/sau clarificarea
informaţiilor despre infecţia cu HIV şi SIDA, despre căile de infectare, evitarea comportamentelor de
risc, precum şi implicaţiile medicale, sociale şi psihologice pe care le presupune situaţia de a fi o
persoană infectată. Persoana consiliată este incura- jată să se testeze informand-o asupra avantajelor
testării şi este obţinut consimţămantul pentru testare.
Consilierea post-testare este diferită in funcţie de rezultatul testului HIV. Astfel, consili- erea post-
testare după un test HIV negative se centrează pe identificarea acelor comporta- mente ale persoanei
care ar putea avea risc de infectare. Se intăresc informaţiile despre
transmiterea HIV şi modalităţile de prevenire ale acesteia. Se incurajează retestarea la 3 şi 6 luni, mai
ales dacă persoana are in antecedente comportamente de risc. Consilierea post-testare pentru un rezultat
HIV pozitiv necesită o pregătire specială pentru a face faţă
situaţiilor de criză. Consilierea se centrează pe susţinerea emoţională a persoanei, oferirea de informaţii
incurajatoare, discuţia despre viitorul apropiat. Trebuie să se ţină seama de mecanismele de apărare la
boală şi durere şi să se răspundă cu empatie şi respect.
Consilierea psihologică de susţinere (suportivă) poate avea loc in toate etapele pe care le parcurge
individul pană la acceptarea diagnosticului, in confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea
socială etc. Acest demers este mai puţin structurat, principalul său
scop fiind depăşirea situaţiilor dificile din momentul respectiv,oferirea de inţelegere, incurajare,
susţinere, empatie, persoana găsind astfel propriile soluţii pentru situaţia prin care trece.
Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit şi antrenează o serie
de repercursiuni psihologice.Modul de expresie al acestor repercur- siuni depinde de mai mulţi factori,
dintre care cei mai importanţi sunt: personalitatea subiectului,circumstanţele diagnosticării
seropozitivităţii, anturajul său.
E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive şi
familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea, furia, negocierea, depresia şi acceptarea.
Negarea, atunci cand pacientul sau familia (părinţii) refuză să dea crezare veridicităţii diagnosticului.
Negarea reprezintă un mecanism de apărare dificil şi de aceea, ca etapă iniţială, trebuie respectată, dar
nu intreţinută o perioadă prea mare de timp.
Furia este un mecanism de apărare mai elaborat şi reprezintă un inceput de integrare; pacientul este
invadat de anxietate şi caută vinovaţi pentru ceea ce i s-a intamplat. Ea constă in reacţii verbale
agresive care sunt greu de suportat de către anturaj. Cu toate acestea,este important să se accepte aceste
furii şi să fie lăsate să se exprime.
Negocierea constă in modalităţi de rezolvare colaterală a situaţiei; ea apare la copiii mai mari, la
adulţi, la aparţinători şi la personalul care se ocupă de persoanele seropoziti- ve. Pacientul ia in
consideraţie proiecte de viitor şi ia decizii, punand in practică anumite
ritualuri şi ganduri de tip magic („Mă voi lăsa de fumat.”, „Voi avea un regim de viaţă mai echilibrat.”,
etc.). in această etapă persoana nu mai suportă informaţia, dar acţionează prin ea.
Depresia reprezintă o decompensare reactivă şi o epuizare a mecanismelor de apărare ale Eului. in
această etapă pacientul se simte inutil, nu mai are dorinţe şi simte că nu mai are viitor; de asemenea,
acesta se izolează, nu mai are prieteni, nu mai mănancă etc. Această izolare poate constitui un moment
de căutare interioară a resurselor pentru ca, ulterior, persoana să fie capabilă să infrunte exteriorul, dar
poate fi şi un moment in care apar idei suicidare, tentative suicidare şi chiar suicidul. Este foarte
important ca familia şi prietenii să sprijine persoana in această perioadă, să o confirme şi să-i arate că
este iubită.
Acceptarea este etapa in care persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivita-te, este o
reinvestire in sine, o reluare a sentimentului de urgenţă de a exista şi de a profita de viaţă.
Pentru că oamenii nu obişnuiesc să apeleze la un consilier sau la planning familial in ceea ce
priveşte boala HIV/SIDA,acest rol ii revine medicului de familie.in mometul in care pacienţii fac o
vizită medicului de familie,ingrijoraţi fiind de starea lor de sănătate,atunci medicul poate iniţia o
discuţie legată de HIV.El poate sublinia faptul că atat consilierea precum şi testarea pentru HIV sunt pa
cale de a deveni o parte obişnuită,de rutină,a ingrijirii medicale pentru toţi pacienţii.
In general medicul generalist,viitorul medic de familie,este acela,sau ar trebui să devină acela
care să dea sfaturile necesare,fiind cel mai accesibil.El poate caştiga increderea pacienţilor şi astfel
sfaturile sale bune vor fi urmate de aceştia in mai mare măsură.Medicul sfătuieşte pacienţii să-şi
cunoscă statusul serologic HIV,fapt care are mare importanţă in privinţa impactului asupra calităţii şi
duratei vieţii pacientului sau pacientei respective.
In deschiderea şedinţei de consiliere medicul trebuie:
-să explice pacientului că doreşte să discute despre un subiect foarte important pentreu sănătatea
 acestuia,un subiect care trebuie abordat cu toţi pacienţii săi:infecţi cu HIV şi SIDA;
-să explice că această discuţie,la fel ca şi celelalte discuţii cu pacienţii,este confidenţială;
-să incurajeze pacientul să-şi expună cunoştiinţele,intrebările şi părerile in legătură cu HIV/SIDA;
-să nu ia notiţe in timp ce vorbeşte cu pacientul;
-să intrebe pacientul dacă a mai avut ocazia să beneficieze de o asemenea consiliere in legătură cu
HIV,adică:
a) dacă pacientul nu a mai fost testat,discuţia trebuie să inceapă prin referirea la modalităţile de
transmitere a HIV şi posibilităţile de prevenire;
b) medicul trebuie să-i explice pacientului că testarea poate fii anonimă,dar şi diferenţa dintre
anonimitatea şi confidenţialitatea testării şi consilierii pentru HIV;
c) dacă pacientul a fost testat anterior ,iar testul a fost negativ,fiind motive de a-l considera la
risc,consilierea trebuie dirijată in sensul repetării testării HIV.Dacă testul a fost efectuat in ultimele 6
luni şi nu par a exista riscuri de infectare de la acea dată,trebuie oferită pacientului opţiunea de
consiliere şi testare HIV dacă acesta doreşte;
d) dacă pacientul a fost testat HIV şi rezultatul a ieşit pozitiv,trebuie stabilit dacă pană in prezent
pacientul a beneficiat de ingrijirile medicale corespunzătoare şi/sau de vreun suport social.In cazul in
care acesta nu a beneficiat de nici o ingrijire,consilierul trebuie să-i recomande un serviciu medical
specializat şi servicii sociale de profil;
e) dacă pacientul a fost testat anterior,indiferent de rezultat,consilierul trebuie să-i explice că este
important să aibă un buletin de analiză,pentru a putea beneficia de ingrijire adecvată.Cu acordul
pacientului,consilierul poate să se intereseze şi să verifice rezultatul testului respectiv.
Informaţiile legate de infecţia cu HIV,cand sunt necesare pentru a putea oferi o ingrijire medicală
adecvată şi un tratament cat mai eficace pacientului,pacientei sau copilului acestora pot fi obţinute fără
permisiunea acestora,cu condiţia să se păstreze confidenţialitatea respectiv secretul profesional.Este
totuşi prudent,pentru a nu avea probleme de ordin legal cu pacientul,să se ceară consimţămantul scris al
acestuia cand se doreşte obţinerea transferului de informaţii pentru a-l lua in ingrijire.
Dacă pacientul a fost testat in sistem de anonimitate,trebuie să i se explice că este necesară o
retestare deoarece sistemul anonim nu poate da informaţii de luat in considerare pentru stabilirea unui
program de supraveghere şi tratament.
In ceea ce priveşte discutarea testului HIV trebuie să i se explice pacientului că toate persoanele
active sexual şi utilizatoare de seringi şi ace pentru administrarea de droguri intravenoase sau cu
tratamente efectuate de persoane necalificate sut sfătuite să se testeze pentru HIV.Testarea serologică
pentru HIV este singura cale posibilă de a afla dacă cineva este infectat.Pe langă faptul că astfel fiecare
ştie care-i este situţia din acest punct de vedere,există şi avantajul efectuării tratamentelor adecvate şi
mai ales posibilitatea de a preveni transmiterea mai departe a infecţiei persoanelor dragi.
Pentru a incuraja pacientul să se testeze pentru virusul HIV consilierul trebuie să-i explice
acestuia care sunt avantajele de a fi testat,şi anume:
1) Dacă rezultatul testului este negativ,iar pacientul nu a fost angajat in
comportamente(sexuale,droguri) cu risc de infecţie in ultimele 6 luni,aceasta inseamnă că este foarte
posibil ca pacientul să fie neinfectat HIV.Discutarea retestării se face de la caz la caz;
2) Dacă nu este infectat,pacientul poate lua măsuri de precauţie pentru a preveni in viitor infectarea
cu HIV,urmand regulile de reducere a riscului de infectare(consilierul trebuie să-i repete acestuia căile
de transmitere şi posibilităţile de prevenire);
3) Dacă rezultatul testuluii este pozitiv inseamnă că ăacientul este infectat cu HIV.Este important de
ştiut acest lucru pentru ca astfel pacientul să poată beneficia de programe de evaluare,supraveghere şi
tratament şi poate lua şi măsuri de prevenire a transmitere a infecţiei altor persoane.

1 4) Femeile gravide,partenerii acestora sau părinţii copiilor mici trebuie sfătuiţi ca in cazul in care
rezultatul testului este pozitiv,să se testeze şi cei din familie sau din anturaj.Copilul are nevoie de o
 ingrijire specială care include controale şi evaluări clinice şi de laborator frecvente,pentru a determina
cu siguranţă dacă este sau nu infectat,de imunizări speciale,dacă este infectat,monitorizarea celor
infectaţi şi tratament adecvat cat mai aproapede ceea ce se poate face in ţările dezvoltate;
5) Consilierul trebuie să analizeze şi să ţină cont de consecinţele psihologice şi emoţionale ale
primirii rezultatului testării,adică să-i explice pacientului că ingrijorarea privind rezultatul testului este
un sentiment comun tuturor persoanelor şi să asigure pacientul că incearcă să-i ofere sprijin moral şi
psihologic,iar la nevoie ii poate recomanda servicii speciale oferite de persoane calificate;
6) Pacientului trebuie să i se explice că testul HIV pentru anticorpi anti-HIV este un test care in
prezent se efectuează dintr-un eşantion de sange,iar această testare a anticorpilor anti-HIV poate arăta
dacă o persoană este infectată cu HIV,dar nu arată dacă o persoană are SIDA.
Dacă consilierul a convins pacientul de necesitatea testării sale pentru HIV,trebuie să obţină
consimţămantul scris al acestuia,inainte de a-l testa,dar la noi acest lucru nu se prea face ca rutină dar
este recomandabil.pacientul ar trebui să citească un formular explicativ in legătură cu testarea
HIV:despre rezultatul sau persoanele autorizate să cunoască rezutlatul testului,ce inseamnă rezultat
pozitiv sau negativce importanţă au rezultatel pentru pacient şi pentru reşeaua sanitară.Consimţămantul
nu trebuie obţinut cu firţa sau condiţionat.
Rezultatul testului HIV se obţine in 1-3 săptămani,iar aceste rezultat va fii anunţat doar in cazul
intalnirii pentru consilierea post-test şi este anunţat strict pacientului in persoană,nu prin telefon,poştă
sau intermediari,fie aceştia membrii ai familiei.
Aflarea şi comunicarea rezultatului reprezintă o situaţie foarte stresantă atat pentru consilier sau
medic cat şi pentru pacient.Cei care asigură consilierea post-test trebuie să aibă o pregătire specială
pentru a face faţă situaţiilor de criză,mai ales dacă rezultatul testului este pozitiv.
In ceea ce priveşte comunicarea rezultatului testului,atat in cazul in care este pozitiv sau
negativ,acesta se ănmanează şi se comunică personal pacientului.Dacă rezultatul este negativ pacientul
este sfătuit ca odată la 6 luni să repete testul şi i se explică modalităţile de transmitere precum si cele de
prevenire a infectării cu virusul HIV.
Dacă rezultatul este pozitiv,adică pacientul este infectat cu HIV,atunci şedinţa de consiliere se
incepe prin a aduce la cunoştiinţă pacientului rezultatul testului şi i se arată buletinul de analiză cu
rezultatul inscris pe el.in acel moment pacientul trebuie lăsat să reacţioneze şi apoi incurajat să-ţi
exprime sentimentele de moment şi susţinut moral.pacientul are nevoie de mult sprijin din partea
medicului sau a persoanei care realizează consilierea pentru a face faţă veţtii pe care o primeşte.Pentru
aceasta consilierul trebuie să adopte un ton incurajator să inspire incredere şi speranţă in sprijinul pe
care il poate acorda in continuare.El trebuie să fie pregătit să facă faţă stării emoţionale a pacientului(de
vinovăţie,furie,depresie,apatie,frică de moarte,de viitor,frică in general,neancredere etc.).Cand
pacientul işi mai revine consilierul poate continua să-i asculte grijile pe care şi le face şi să-i răspundă
adecvat,dacă este nevoie să solicite ajutorul unui psihiatru sau psiholog,să discute cu pacientule despre
viitorul apropiat,să-i reamintească posibilităţile de a beneficia de sprijn,suport.Tot consilierul ii poate
recomanda pacientului cu cine să vorbească despre rezultatul testului său,cu membrii familiei,prieten
sau prietenă,medicul de familie,psiholog,preot,şi cu cine să nu o facă.
Supravegherea medicală constă in:indrumarea pacientului să intre intr-o reţea medicală de
ingrijiri cat mai curand posibil,să-şi facă o evaluare medicală a bolii.Această evaluare medicală constă
in:istoricul bolii,antecedentele fiziologice şi patologice personale,date privind comportamentul sexual
şi alte posibilităţi de expunere infectării cu HIV,examenul clinic obiectiv,examene de laborator pentru
identificarea altor infecţii posibile ca bolile venerice,tuberculoza etc.Apoi consilierul trebuie să
conducă discuţia către parteneri,familie,copii,adică să explice pacientului că testul pozitiv inseamnă şi
posibilitatea infectării partenerului sau partenerei şi chiar a copiilor.
La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestări psihopatologice. Prezenţa manifestărilor
psihopatologice in randul persoanelor infectate cu HIV, mai mult decat in randul populaţie generale,
este de inţeles pentru orice profesionist. Stresul generat de particularităţile HIV/SIDA ca boală fără un
 tratament care vindecă, modificarea stilului de viaţă, multiplele pierderi suferite, povara păstrării
secretului, discriminarea percepută permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoacă
pierderea echilibrului psiho- logic al persoanelor afectate, generand tulburări psihice majore.
Manifestările psihopatologice ale adultului se referă la afecţiunile psihiatrice cu prevalenţa cea
mai mare printre adulţii HIV+ sunt tulburările anxioase(atacul de panică, fobiile,tulburaea obsesiv-
compilsivă,anxietate generalizată,sindromul de stress post-traumatic,tulburarea de adaptare), tulburările
affective(episoade mania- cale,tulburare bipolară,depresia), tulburările somnului şi abuzul de
substanţe(alcoo-lism,dependenţa de medicamente,dependenţa de droguri).
La copilul/adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestări psihopatologice precum: anxietate,
crize de afect, stări depresive,agresivitate, regresie. Aceste maifestări diferă in funcţie de
varstă,dezvoltarea psihoafectivă, tipul de educaţie primită şi răspun- sul,susţinerea primite din partea
familiei.
Un alt obiectiv pe care il are de indeplinit consilierul in cadrul consilierii post-test seropozitiv
este acela de reducere a transmiterii HIV.in primul rand aceasta se realizează prin reducerea riscului de
transmitere sexuală astfel:
1) Transmiterea HIV poate fii prevenită prin abstinenţă,adică lipsa relaţiilor sexuale de orice
natură.
2) Riscul de transmitere a infecţiei HIV poate fii redus in cursul relaţiilor sexuale prin utilizarea
corectă a prezervativului,insă acesta reduce riscul dar nu-l elimină in totalitate.
3) In cazul refolosirii prezervativului riscul de infecţie creşte dacă există leziuni la nivelul
mucoaselor care intră in contactul sexual respectiv.
4) Trebuie furnizate informaţii privind prevenirea sarcinii la femeia HIV-pozitivă,consilierul să
precizeze că pilulele contraceptive reduc transmiterea infecţiei HIV.
O altă metodă de reducere a transmiterii HIV se face prin reducerea riscului de transmitere la
utilizatorii de drocuri injectabile,astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenită dacă nu se refoloseşte instrumentul cu care s-au făcut
injecţii(ace,seringi) şi respectiv dacă nu se imprumută,această regulă fiind valabilă nu doar pentru
utilizatorii de droguri ci şi pentru cei care obişnuiesc să-şi efectueze la domiciliu diverse tratamente
injectabile.
2) O altă cale de prevenire a infecţiei HIV este ca utilizatorii de droguri administrate intravenos să
renunţe la ele.
3) Un sfat pentru consumatoriii de droguri administrate intravenos este acela ca inainte şi după
utilizare să dezinfecteze acele şi seringile.
De asemenea pentru reducerea altor riscuri pacienţii testaţi seropozitivi vor fi sfătuiţi:să nu donze
sange,spermă,ţesuturi,lapte;să nu imprumute periuţa de dinţi,aparate sau maşini de bărbierit sau
epilat,pedichiură sau alte obiecte care pot fi contaminate;să spele şi să dezinfecteze suprafeţele
murdărite cu sange sau secreţii care ar putea conţine sange sau spermă.
Consilierul stabileşte un plan individual de supraveghere care va conţine servicii sociale şi
medicale de care urmează să beneficieze pacientul precum şi partea in care acesta işi declară
partenerii.Pacientul HIV pozitiv trebuie incurajat să declare ce parteneri are pentru ca aceştia să fie
consiliaţi pre-test şi/sau post-test.Este important pentru pacient să cunoască statusul HIV al
partenerilor:dacă sunt pozitivi pot beneficia de consult şi evaluare clinică şi de laborator precum şi de
un tratament complex precoce care poate incetini evoluţia infecţiei;dacă sunt negativi pot fi consiliaţi
cum să reducă riscul infecţiei HIV pe viitor.
Pacientul trebuie atenţionat in legătură cu faptul că este seopozitiv,deoarece aceste lucru atrage
după sine o serie de discriminăti cum ar fi:pierderea serviciului,a locuinţei,dacă stă in chirie,refuzul
incheierii de asigurări,iar in cazul copiilor acest fapt duce la excluderea lor din
colectivităţi(grădiniţe,şcoli).
Cu ocauia consilierii trebuie intocmit un document in care este inscris rezultatul
testului,trimiterea la serviciile medicale de specialitate,planul de supraveghere,recomandările cu privire
la situaţiile de discriminare,declaraţiile referitoare la parteneri etc.
Informaţiile privind pacientul sunt confidenţiale.In cazul in care un document trebuie transmis
unui alt serviciu medical trebuie obţinut consimţămantul pacientului.

Bibliografie:

1.http://obezitate.org/Articole-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/tratamentul-kinetoterapeutic-in-
obezitate.html
2.http://www.info-portal.ro/articol/obezitatea/1834/2/referat/
3.http://www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html
4.Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism , 1976.5.Teoria
educaţiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.326.Fr.Engels, Dialectica
naturii, ESPLP, 1954, p.168.
5..http://proalba.ro/miscarea-inseamna-viata-sportul-inseamna-sanatate

6.http://www.cdt-babes.ro/articole/miscare-fizica.php

7.https://www.scribd.com/document/55734435/2522612-Exercitiile-Fizice-Si-Sanatatea
8.http://www.eva.ro
9. Pentru a intilni alti parinti de adolescenti, participati la sectiunea speciala a forumului
Desprecopii.com: Adolescentii

Adolescentii (12-18 ani)

Frumosi, plini de personalitate, incapatinati. Pregati de zbor din cuibul cald al casei parintesti.
10.http://ditoate.ro/notiuni-de-baza-despre-igiena-zilnica-igiena-mainilor-igiena-unghiilor-igiena-orala-
igiena-urechiilor-igiena-parului-igiena-hainilor-si-despre-igiena-excesiva-corpului-la-femei-si-barbati/
11. http://www.sets.ro/ro/igiena/despre-igiena/
12. http://veneris.ro
13. http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-inteligent/Alimentatia-corecta-pentru-elevi-145.html

Proiectul a fost realizat de

Popa Delia Corina
Predica Lavinia
Ioana Sandulescu
Simion Anisoara
Toma Daniel