Sunteți pe pagina 1din 2

“Testament” şi “Flori de mucigai”

TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi este un poet modernist ca şi Lucian Blaga şi Ion Barbu, apartinand perioadei
interbelice a literaturii române. Autorul se remarcă prin capacitatea sa de a fi
original,desprinzand tiparele liricii româneşti de făgaşul creat de Eminescu, la care se raportau
cei mai multi dintre comtemporanii săi.
Modernismul cuprinde mişcările artistice care exprimă,în mod categoric,desprinderea de
tradiţie.
Compoziţional “Testament” are trei secvenţe poetice, prima sugerănd legătura dintre poet şi
urmaşi, a doua prezintă rolul estetic şi social al poeziei, iar a treia secvenţă conţine definirea
operei artistice în timp ce poezia “Flori de mucigai” cuprinde două strofe inegale ca număr de
versuri, prima strofă aparţine planului eului creator şi al creaţiei iar a doua strofă conturează
planul realităţii exterioare.
În poezia “Testament” tema este o arta poetică modernă prin transformarea socialului în
estetică, prin transformarea urâtului în frumos şi prin fixarea raportului dintre inpiraţie, talent
şi trudă. Aceeaşi temă o întâlnim şi în poezia “Flori de mucigai”.
Titlul poeziei “Testament” are două sensuri:unul denotativ,propriu –act juridic prin care se
lasă moştenire urmaşilor şi altul conotativ –moştenirea spirituală, cartea lăsată urmaşilor.
Titlul poeziei “Flori de mucigai”este un oximoron în vare florile sugerează frumuseţea,
puritatea, lumina iar mucigaiul semnifică urâtul, descompunerea şi întunericul.
În prima secvenţă a poeziei “Testament” care cuprinde primele două strofe este explicat
rolul poetului--el trebuie să lase urmaşilor cartea adică averea spiritual.Tot aici cartea este
numită “hrisovul cel dintâi”,subliniindu-se astfel o altă importanţă a cărţii aceea de a marca
identitatea, de a împroprietării, de a-i face pe urmaşi conştienţi că “sunt” şi “au” , “a fi”,”a
avea”.
Prima strofă a poeziei “Flori de mucigai” aparţine eului creator conturând încă din
incipit caracterul de artă poetică al textului. Aceasta sugerează dorinţa devoratoare a artistului
de a se exprima în versuri, fiind dominat de sete de comunicare cu lumea. Versurile sunt
săpate în sufletul poetului , sunt stihuri fără an ice nu pot fi exprimate în viaţa reală dar sunt
profund simţite de sensibilitatea artistului. “Stihuri de groază/ De sete de apă/Şi de forme de
scrum “
Secvenţa a doua din poezia “Testament” este alcătuită din a treia şi a patra strofă în care
este subliniat rolul artistului acesta fiind născocitor şi meşteşugar de cuvinte. Poetul
transformă “graiul cu îndemnuri pentru vite” în cuvinte potrivite” facând saltul de la sapă la
condei , de la brazdă la călimară.
Ultima strofă din poemul “Flori de mucigai” (strofa a doua ) amplifică deznădejdea lui
Arghezi care este simbolizată de atmosfera sumbră “e întuneric iar ploaia se aude, departe
afară” ceea ce provoacă poetului o durere simţită profund “ca o ghiară” din cauza neputinţei
totale de a se exprima.
Secvanţa a treia din (ultima strofă) a poeziei “Testament” subliniază un alt rol pe care
trebuie să-l aibă artistul—transformă socialul în estetic, transformă arta în instrument de
revoltă, transformă urâtul în frumos. Munca poetului este una de făurar care presupune trudă,
chin, sacrificii dar şi bucurie.
În concluzie, “Testament” evidenţiază conştiinţa frământată a unui spirit legat sufleteşte
de generaţiile precedente a căror suferinţă o subliniază în artă în schimb “Flori de mucigai”
transmite idea complexă a imperfecţiunilor vieţii , a condiţiilor vitrege la care este supusă
fiinţa umană , fapt care îi provoacă poetului aversiune şi repulsie.