Sunteți pe pagina 1din 93

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ~I URBANISM ,,ION MINCU" BUCURE~TI

ARHITECTURA MODERNA ~I CONTEMPORANA iN ROMANIA

NOTE DE CURS

Titular: prof. dr. arh. Nicolae Lascu

Notele de curs au fost elaborate de:

Prof . dr. arh. Nicolae Lascu - Partil e I ~i II

Lector dr. arh . Irina Tulbure Moldovan - Partea a Ill-a

2018
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

© Nicolae Lascu & Irina Tulbure Moldovan

2
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

CUPRINS

Partea I-a. ORA~UL ~I ARHITECTURA IN SECOLUL AL XIX-LEA

Contextul istoric general 4


Modernizarea urbana 5
Tipologiile arhitecturale ale secolului al XIX-lea 14
Principalele orientari ale arhitecturii 22

Partea a II-a. CULTURA ARHITECTURALA A PERIOADEI INTERBELICE

Contextul istoric general 40


Urbanismul ~i evolutia ora~elor 41
Profesiunea ~i arhitectii 49
Curentel e arhitecturale 51

Partea a III- a. PROFESIUNEA, ORA~;mL ~I ARHITECTURA IN PERIOADA 1944-1989

Contextul istoric general 68


Profesiunea de arhitect 69
Evolutia ora~ului ~i principiile urbanistice 71
Programe de arhitectura 79
Expresia Arhitecturala 82
Practica de r estaurare ~i proteqia patrimoniului 89
Personalitati ~i generatii de arhiteqi 90

Bibliografie selectiva ~i Recomandari de lectura 93

3
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

PARTEA I. ORA~UL ~I ARHITECTURA IN SECOLUL AL XIX-LEA

CONTEXTUL ISTORIC GENERAL

Cadrul istoric general care urmeaza consemneaza doar elementele esentiale, care permit
inscrierea in epoca a proceselor de transformare a orai;:elor §i a arhitecturii. Secolul al XIX-lea va
fi privit, in realitate, pana la Primul Razboi Mondial, caci, atat din punctul de vedere al
arhitecturii cat §i al evolutiei ora§elor, abia dupa 1920 au avut loc marile modificari ale culturii
arhitecturale §i urbanistice cu manifestari concrete in Romania. Totodata, este avut in vedere
contextul diferit, pana la sfar§itul Primului Razboi Mondial, al provinciilor care fac parte din
granitele actuale ale Romaniei.
Pe parcursul secolului al XIX-lea Muntenia §i Moldova au urmat calea desprinderii de
suzeranitatea otomana pana la proclamarea Regatului prin cateva momente politice importante:
pacea de la Adrianopol, din 1829, care a incheiat un razboi ruso-turc, prin care Principatele
Romane au obtinut eliminarea monopolului pe care Imperiul otoman il avea in privinta
comertului; guvemarea rusa, prin persoana generalului Pavel Kiseleff, pana in anul 1834 §i
promulgarea Regulamentelor Organice (1831 in Muntenia, respectiv 183 2 in Moldova); Unirea
Principatelor (1859) sub Alexandru loan Cuza (1859-1866); venirea la conducerea tarii a
principelui Carol de Hohenzolem (1866); proclamarea independentei fata de Imperiul otoman
(1877) §i, in fine , Proclamarea Regatului Romaniei (1881), sub Regele Carol I.
Transilvania §i Banatul au avut un alt parcurs politic, fiind parte componenta a Imperiului
habsburgic. in 1867 a avut loc actul politic numit dualismul, prin care imperiul a fost practic
divizat in doua: Austria §i Ungaria, caruia i-au fo st ata§ate cele doua provincii romiine§ti.
Transilvania a pierdut, in acest fel, autonomia seculara, devenind o provincie direct dependenta
de Budapesta. Aceasta situatia durat pana la sfar§itul Primului Razboi Mondial.
Diferentele considerabile din punct de vedere politic au condus, totu§i, la unele
consecinte comune sau similare. Una dintre acestea a fost dezvoltarea economica mai insemnata
in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aparand ramuri economice noi, de tip manufacturier §i
apoi industrial, dominanta ramanand insa, in continuare, agricultura. Industrializarea lentil,
treptata, a ambelor mari zone ale Romaniei a avut drept consecintii, printre altele, sporirea
populatiei urbane. In acela§i timp, dezvoltarea comertului, in conditiile aparitiei cailor ferate §i a
modemizarii relative a drumurilor din teritoriu, a constituit un alt impuls semnificativ al
transformarilor urbane. in general, modemizarea treptata, a societatii, s-a bazat pe formarea
structurilor capitaliste, pe elaborarea legislatiei statului burghez, pe cre§terea economica, in

4
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

special cea industriala etc. In consecinti, in mediul urban se modifica semnificativ componenta
populatiei, odata cu sporirea profesiunilor eminamente urbane.
in privinta contextului cultural, trebuie subliniata orientarea din ce in ce mai accentuata
spre civilizatia §i cultura europeani, in cazul teritoriilor extracarpatice; modemizarea a fost
sinonimi, prin urmare, cu occidentalizarea. Apartenenta Transilvaniei, a Banatului §i a Bucovinei
la sfera de influenta culturala central-europeana a asigurat o asimilare fireasca a arhitecturii
secolului al XIX-lea, iar arhitectii activi in aceste provincii au fost maghiari (in cea mai mare
parte ), dar §i austrieci §i germani .. In Tara Romaneasca §i Moldova a avut loc insa o mutatie
radicala, arhitecturile occidentale reprezentand un import. Acest transfer cultural a fost facilitat
de: prezenta arhitectilor straini (stabiliti temporar sau definitiv in Romania), veniti in special din
Franta, dar §i din Germania, Austria §i Italia; de formarea primilor arhitectii romani in §COlile din
strainatate (Franta, Germania, Italia) §i infiintarea, in 1891, a §Colii de arhitectura din Bucure§ti,
dupa modelul invatamantului practicat la Ecole des Beaux Arts din Paris.

MODERNIZAREA URBANA

Innoirea structurilor urbane a avut loc in conditiile economice favorabile (schitate mai
sus), care au condus, spre sfar§itul secolului, la sporirea populatiei urbane. Structurile
administrative innoite, in ambele mari zone ale tarii, s-au bazat pe un corp tehnic de specialitate,
din ce in ce mai numeros, §i au fost sprijinite de o legislatie generala §i de cea specifica
domeniului administrativ. Pentru Principatele Romane fundamentala este scurta domnie a lui Al.
I. Cuza, care a pus bazele legislative modeme. In directia de interes a cursului, esentiale sunt
cateva legi promulgate in 1964: Legea comunala (care stabile§te competentele primariilor),
Codul civil §i Legea de expropriere pentru cauza de utilitate publica. 0 lege similara (referitoare
la expropriere) a existat din 1881 in Transilvania (legea ungara XLI). Aceste legi au permis
exproprieri pentru realizarea unor operatii urbane de anvergura, fie de catre municipalitati, fie de
catre stat, cum au fost noile artere (bulevardele ), constructiile pub lice, parcurile §i gradinile
publice etc. , precum §i in situatiile care priveau mari lucrari la nivel teritorial (realizarea traseelor
de cale ferati, de exemplu). Trebuie mentionat ca legile din cele doua mari zone istorice erau
practic similare, caci acestea, ca §i marea majoritate a legilor de expropriere ale statelor
europene, au avut la baza legea franceza din 1841.
Legislatia cu caracter urbanistic a fost generati, ca pretutindeni, de masurile necesare de
igiena publica sau a locuintelor. Dar principalul instrument de control al dezvoltarii urbane il
reprezinta diferitele reglementari urbanistice §i arhitecturale §i, imediat dupa 1900, planurile de
sistematizare. in Vechiul Regat modelele urbanistice aplicate sunt cele occidentale, in timp ce,
Transilvania continua preluarea model or central-europene.
Interventiile urbanistice, care au condus treptat la modemizarea urbana, pot fi grupate
in 3 mari categorii: ora~e noi ~i restructurarea radicala a celor existente; extinderea
planificata; transformarea ora~elor existente. Cea mai mare parte a primelor doua categorii
poate fi intalnita in zona extracarpatica (Principatele Romane, apoi V echiul Regat ), in timp ce
modemizarea, prin transformare, a ora§elor existente, este o caracteristica a tuturor ora§elor, cu
particularitati pentru fiecare zona sau tipuri de localitati .

5
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

1. Ora~e noi ~i restructurarea radicala a celor existente. Consecintele pacii de la


Adrianopol au fost extrem de importante pentru or~ele - port de pe malul romanesc al Dunarii
de Jos. Liberalizarea comertului Tiirilor Romane a stimulat dezvoltarea ora§elor, prin care
produsele tarii puteau fi exportate in orice directie utilizand cursul fluviului , intr-o perioada in
care drumurile nu erau incii modemizate, iar siguranta circulatiei pe ele era incii redusa. Pe de
alta parte, instaurarea protectoratului rus asupra principatelor, prin guvematorul Kiseleff, a
marcat inceputul dezvoltarii modeme. Aparitia Regulamentului Organic, considerat a fi prima
forma de constitutie a celor doua principate, a stabilit cadrul legal necesar unei innoiri de
substanta.
a. Ora~e noi. Unul din efectele acestui ansamblu de factori a fost aparitia unui fenomen
unic in istoria urbanismului romanesc, §i anume dezvoltarea unui numar apreciabil de localitati
noi situate la Dunare ( ora§e - port) avand planuri prestabilite. Pe poqiunea aflata sub jurisdictia
principatelor romane, incepand cu perioada regulamentara au fost realizate planuri urbanistice
pentru urmatoarele localitati, enumerate din amonte in aval: Tumu Severin, Calafat, Bechet,
Corabia, Tumu Magurele, Zimnicea, Oltenita, Caliira§i. Acestor ora§e 1i se adauga ora§ul
Alexandria, situat la cateva zeci de km de Dunare, carei infiintare a fost insa strans legata de
comequl cu cereale, transportate pe Dunare.
Din punctul de vedere al perioadei de intocmire a planului, poate fi stabilita o succesiune
in trei etape:
- ora§e proiectate §i realizate in anii 1830: Tumu Severin §i Tumu Magurele;
- ora§e proiectate §i realizate pana la inceputul anilor 1850: Caliira§i, Oltenita, Calafat;
- ora§e proiectate §i executate pe parcursul anilor 1860-70: Corabia, Zimnicea §i Bechet.
De§i planurile ora§elor sunt adaptate conditiilor locale de relief, a relatiei cu Duniirea, a
pozitiei fata de caile de comunicatie etc., pot fi puse in evidenta cateva caracteristici comune,
care atestii existenta unor principii urbanistice modeme pentru perioada respectiva: regularitatea
formei generale a planului, trama stradala regulatii, divizarea regulatii, uniforma a terenului (prin
parcele de forme §i, mai ales, de dimensiuni identice ), prevederea unor spatii cu caracter public -
fie piete, fie zone de agrement (parcuri sau gradini publice), fie ambele. In imediata apropiere a
fluviului au fost amenajate instalatiile portuare, de amploare diferitii, in functie de importanta
comerciala a ora§ului-port. Totodata, pe unele planuri originale (de exemplu Tumu Magurele sau
Oltenita) apar diferentieri ale tesutului urban omogen (reprezentate prin culori distincte ), care
indica valoarea diferitii (de vanzare) a terenului respectiv, in raport cu importanta stabilitii prin
proiect a fiecarei zone, fapt care sugereaza o segregare sociala.
b. Restructurarea radicala. Cea de-a doua categorie de interventii urbanistice, legata tot
de ora§ele-port, este aceea a restructurarii radicale a unor localitati care avusesera un rol
important §i inaintea pacii de la Adrianopol. Acestea sunt ora§ele Giurgiu §i Braila, ambele foste
raiale turce§ti. Incepute efectiv, in cazul ambelor ora§e, in anul 1834, restructurarile au cateva
elemente comune : desfiintarea fortificatiilor perimetrale, realizate in secolul al XVIII-lea de
imperiul otoman, §i inlocuirea lor cu o artera, un bulevard periferic, care delimita localitatea de
teritoriul inconjurator; trama stradala, §i, prin urmare, compozitia de ansamblu, este conditionatii,
in miisura considerabila, de configuratia localitatii: trasarea unor no1 strazi, rectilinii, pe
terenurile neocupate anterior, care confera ora§elor o certa ordonare quasi-geometrica §i,

6
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

totodata, rectificarea locala a strazilor existente; parcelarea regulata a terenurilor aferente noilor
strazi; realizarea unor piete principale, centrale; amenajarea unor gradini sau parcuri publice.
Un interes aparte reprezinta Braila. Principalul port la Dunare al Munteniei, inca din Evul
Mediu, ultimul port dunarean la care au acces vasele maritime, de tonaj mai mare, a avut, dupa
1830, o evolutie constanta §i importanta, din punct de vedere economic, prin sporirea rolului
portului §i, in general, a comeqului, pe durata intregului secol al XIX-lea. Cre§terea populatiei a
!acut ca suprafata ora§ului, delimitata in planul intocmit in 1834 de maiorul Rudolph von
Borroczyn (eel care in 1846 va intocmi primul plan topografic al Bucure§tiului) sa nu mai fie
suficienta. Prin urmare, ora§ul este extins, prin planuri prestabilite, succesive, de doua ori pe
parcursul secolului: odata la 1855 §i a doua oara in 1870. Ambele extinderi preiau elementele
geometrice esentiale ale primului proiect, din 1834, in a§a fel incat, in preajma anului 1900,
Braila avea o structura urbana coerenta, ampla,de o forma foarte apropiata unui semicerc, deschis
spre Dunare. In paralel, suprafata destinata activitatilor portuare §i industriale strans legate de
port a crescut considerabil, prin amenajari modeme.
in concluzie, se poate constata ca actiunea de aparitie a unor noi ora§e-port §i de
restructurare radicala a ora§elor a inceput cu cele mai importante dintre ele si, in primul rand cu
fostele raiale turce§ti, vechi si importante porturi medievale, puncte strategice defensive la
Dunare. In etapa a doua, reteaua a fost completata cu porturi de importanta secundara, pentru ca
la inceputul anilor '70 sa fie adaugate doua localitati cu rol minor. Se poate observa ca, in
general, aceasta ierarhie s-a pastrat pana astazi. Mai trebuie adaugat ca cele mai interesante
compozitii planimetrice apartin ora§elor realizate pana la sfir§itul anilor '30: Braila, Giurgiu,
Tumu Severin, Galati, Tumu Magurele.

2. Extinderi planificate ale ora!jelor existente. Extinderea unei localitati urbane in


teritoriul inconjurator este un proces practic permanent, care poate fi intalnit, de-a lungul istoriei
in toate perioadele §i la toate categoriile de ora§e, de la cele mari la cele de dimensiuni recluse.
Exista, intotdeauna, motivatii foarte precise care determina cre§terea suprafetei urbanizate: cele
mai frecvente sunt cauzele economice, schimbarea situarii in raport cu noile cai de comunicatie
(calea ferata), prezenta noua, importanta, a functiunilor administrative etc. Toate acestea conduc
la atragerea populatiei, sporesc implicit suprafetele terenurilor destinate locuintelor, cele
destinate activitatilor productive de tip manufacturier §i apoi industrial etc.
Pe parcursul secolului al XIX-lea extinderea spontana, neplanificata, caracterizeaza cea
mai mare parte a localitatilor urbane din Romania. Aceasta s-a produs prin ocuparea cu functiuni
urbane a unor terenuri exterioare ora§ului in acel moment §i care aveau anterior diferite destinatii
agricole ( culturi agricole, paduri, livezi etc.). Extinderile spontane s-au !acut, in mare parte, la
inceput, de-a lungul unor artere de legatura cu teritoriul invecinat, de unde rezulta caracterul
tentacular al acestui tip de extindere, pentru ca, apoi, treptat, sa fie ocupate §i terenurile dintre
aceste artere importante. Nu trebuie insa neglijate parcelarile relativ regulate, de obicei cartiere
de locuit, realizate de proprietari ai unor terenuri extravilane. Ele sunt insa interventii ordonate,
de cele mai multe ori cu pronuntat caracter geometric, dar de dimensiuni recluse, care se inscriu
printre zonele dezvoltate spontan.
Spre deosebire de extinderile spontane, cele planificate, realizate de cele mai multe ori de
municipalitati, prin intermediul serviciilor tehnice in curs de constituire §i consolidare, prezinta

7
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

un interes aparte, inainte de toate, prin marea lor noutate, in cazul ora§elor din zona
extracarpatici, respectiv prin continuarea unor astfel de operatii in cateva dintre ora§ele din
Transilvania §i Banat. In al doilea rand, extinderile planificate, dezvoltate de obicei pe mari
suprafete de teren, care presupun existenta unui plan (proiect) de urbanism, reflecta o intentie
bine precizata a administratiei asupra dezvoltarii ora§ului respectiv. Acestea contin suprafete
parcelate regulat (deseori uniform), destinate locuintelor, spatii publice (piete sau ansambluri de
piete ), spatii destinate amplasarii unor functiuni de interes public, uneori spatii verzi (parcuri sau
gradini) etc. In toate situatiile poate fi semnalata logica acestor extinderi, care preiau directii ale
arterelor existente, iar racordul cu tesutul existent este fiicut cu deosebita abilitate.
Exemple semnificative de extinderi planificate, fiecare cu particularitatile sale, sunt
ora§ele Galati, Constanta §i Predeal. La Galati, important port la Dunare al Moldovei, o extindere
de foarte mari dimensiuni, realizata la mijlocul anilor 1830 a avut doua directii de dezvoltare:
una, perpendiculara pe cursul fluviului, §i o alta, de dimensiuni mai reduse, intre Dunare §i lacul
Brate§. In timp ce prima parte a ramas, pana in prezent, ca zona importanta cu caracter rezidential
§i cu functiuni publice, cea de-a doua a fost considerabil modificata in timp, din punctul de
vedere al functiunilor principale, devenind zona portuara §i industriala principala a Galatiului
pana la eel de-al Doilea Razboi Mondial. In cazul ora§ului Constanta, devenit eel mai important
port al Romaniei la Marea Neagri, dupa integrarea Dobrogei §i realizarea caii ferate pana la
Bucure§ti, extinderea din ultimii ani ai secolului al XIX-lea a prelungit spre nord zona cea mai
veche - peninsula - singura zona locuita pana atunci. Planul a prevazut atat zone de locuit, cat §i
un mare pare public, terenuri destinate industriei §i activitatilor militare etc. Gara ora§ului,
existenta in acel moment, a fost astfel, integrata in organismul urban. Trebuie mentionat faptul ca
dezvoltarea teritoriala ulterioara a Constantei s-a fiicut, pana la eel de-al Doilea Razboi Mondial,
prin aditionari de parcelari succesive care cuprindeau mari suprafete de teren. Extinderea
planificata de la Predeal este un caz diferit. Dezvoltarea de la sfir§itul secolului al XIX-lea a
localitatii (punct de frontiera intre Romania si Imperiul Austro-ungar) s-a datorat aprecierii
curative a zonei, devenind o statiune climaterica foarte cautata. Parcelarile ample realizate au fost
fiicute cu scopul de a oferi terenuri de vanzare pentru construirea de vile (case) de vacanta.
Proiectul extinderii nu mai are la baza o regularitate strict geometrica, ortogonala, ci se adapteaza
firesc la neregularitatile terenului.

3. Transformarea ora~elor existente. A fost in secolul al XIX-lea, ca in once alta


perioadi, cea mai frecventa modalitate de a modemiza structura urbana. Transformarile pot fi
sesizate prin cateva componente principale ale ora§ului.
a. Calle de circulatie. In aceasta privinta au existat doua directii de actiune: interventii
asupra tramei stradale existente §i realizarea unor noi artere.
Interventiile asupra cailor existente de circulatie au urmarit regularizarea, prin
geometrizare, a traseelor §i a latimii strazilor; in consecinta, s-au fiicut rectificari locale ale
traseelor (pentru a asigura aliniamente cat se poate de lungi) §i s-a asigurat latimea constanta a
arterei.
Aparitia unor noi artere de circulatie, cu logica bine precizata in trama stradala generala a
ora§ului, a presupus strapungerea unui tesut anterior, de obicei cu alcatuire neregulata. Strazile
noi au fost proiectate §i executate totdeauna liniare, sau cu o geometrie bine definita, contrastand

8
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

cu traseul strazilor existente. Aparitia unei strazi noi presupune §i parcelarea terenurilor adiacente
care, in special spre sfir§itul secolului al XIX-lea, a fost racuta de asemenea regulat, avand
laturile terenurilor perpendiculare pe noua strada. Poate cateva exemple.
Un caz cu totul special al noilor artere il reprezinta marile cai de comunicatie realizate in
numeroase ora§e ale zonei extracarpatice, care au reprezentat - §i reprezinta §i azi - axele majore
de circulatie ale ora§ului. Este vorba de bulevarde care au preluat, partial, principiile modelului
haussmannian de la Paris: dublarea unor artere vechi, sinuoase §i inguste; legarea diferitelor parti
ale ora§ului ocolind centrul; legarea garilor cu paqile centrale ale orai;:ului etc. Artere de mare
lungime, drepte, largi, de cele mai multe ori fiind insotite de plantatie de aliniament, bulevardele,
realizate dupa 1860, au reprezentat cu predilectie noul spatiu urban al ora§ului burghez. in
Romania poate fi stabilita o clasificare a functiei principale a bulevardelor: bulevard pe traseul
unor foste fortificatii (Braila, Giurgiu) bulevard de legatura a garii cu centrul ora§ului (Ploie§ti,
Targovi§te, Ramnicu Sarat), bulevard circular (Craiova) etc. Singurul ora§ in care a fost realizata
o retea de astfel de artere este Bucure§tiul unde, incepand cu primii ani ai deceniului 8, au fost
trasate cele doua axe majore pe directia est-vest §i nord-sud, bulevardele Maria, precum ~i
bulevardele Mar~e§ti, Schitu Magureanu, Dinicu Golescu, Dacia.
b. Modificarea parcelarului ~i adaptarea la noile functiuni urbane. A fost un
proces practic continuu care s-a accentuat in special in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
odata cu transformarile modemizatoare ale intregului ora§, ca efect al transformarilor sociale §i
economice ale societatii. Modificarea parcelarului este, in foarte mare masurii, un proces spontan,
de adaptare a dimensiunilor terenurilor la functiunile noi, prin excelenµ urbane. Suprafetele de
marimi diferite dar, inainte de toate, marile proprietati funciare, aflate in interiorul perimetrelor
administrative, cu functiuni diverse - terenuri agricole, livezi, vii, proprietati urbane (particulare,
ale statului sau ale municipalitatilor), rara o utilizare bine precizata, sunt divizate (parcelate)
pentru a putea fi utilizate pentru amplasarea industriei, a diferitelor cladiri publice, pentru
amenajarea parcurilor ~i gradinilor etc. dar, in foarte mare masura, pentru realizarea unor cartiere
(parcelari) de locuinte. Deseori aparitia unei functiuni noi pe un teren urban (de exemplu o gara),
atrage dupa sine parcelari succesive ale terenurilor invecinate, fie pentru hoteluri, magazine,
diverse institutii, fie pentru cartiere de locuit. in toate situatiile terenurile sunt dependente de
functiunea nouii, urbanii, rezumandu-se la suprafetele strict necesare. Exista, de exemplu, o
legatura foarte stransa intre tipurile de locuinte ~i dimensiunea terenului aferent acesteia, fie
locuinte noi, in cadrul tesutului existent, fie locuinte in parcelari. Restrangerea considerabila a
numarului noilor mari re~edinte urbane (palatele urbane) ~i cristalizarea noilor tipuri de locuinte
- imobilul de raport, vila sau locuinta ieftina (sociala), toate locuinte cu caracter urban - a
condus la reducerea suprafetelor de terenuri pe care sunt amplasate locuintele. in acest fel incepe
diferentierea parcelarilor, in functie de tipul de locuire careia ii este destinata. Pe de o parte, sunt
realizate parcelari de locuinte ieftine, cu dimensiuni strict functionale ale terenurilor (de exemplu
200-250 mp), parcelari destinate burgheziei in formare, cu terenuri de cateva sute de metri patrati
etc. in foarte mare masura parcelarile (cartierele) de vile proiectate ~i realizate spre sfar~itul
secolului al XIX-lea ~i inceputul celui urmator, insotite ~i de reglementari a modului de
construire, au recurs la modelul fizic al ora~ului-gradina, fapt care a condus la denumirea lor de
,,parcuri" (parcul Filipescu sau parcul Ioanid din Bucure~ti).

9
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Trebuie mentionat faptul ca acest proces de divizare a terenurilor, prin parcelare, poate fi
intalnit, la scara suficient de larga, in practic toate orm;;ele Romaniei. Exceptii sunt zonele
interioare ale ora§elor fortificate din Transilvania §i Banat, unde structurile parcelare fusesera
deja sedimentate, in cea mai mare masura, pana spre sfir§itul secolului al XVIII-lea.
c. Unificarea organismului urban (zona intra-muros cu cea extra-muros) este un
procedeu urbanistic utilizat totdeauna in secolul al XIX-lea cand dezvoltarea orm;;ului depa§e§te
limitele fizice ale unei fortificatii I zid de incinta realizat in secolele anterioare. Cartierele sau
zonele intregi urbanizate aparnte, in timp, in afara fortificatiilor, deseori de mari dimensiuni,
avand functiuni noi (de exemplu industrie) au legaturi dificile cu partea veche, centrala, a
orru;mlui, incomodand buna functionare a organismului urban. Totodata, s-a dovedit inutilitatea
fortificatiilor, intr-o perioada in care evolutia armelor este foarte rapida §i cand strategiile de
aparare se indreapta spre cele la nivel teritorial. In consecintil, ,,deschiderea" ora§ului nu mai ia in
considerare problema apararii, ca functiune fundamentala anterior. Exemplul ,,clasic", in aceasta
privinta - a modului de rezolvare a acestui tip de situatii, a fost - §i este - modelul Ringului
vienez, operatiune urbanistica declan§ata la mijlocul secolului.
In cazul Romaniei, acest tip de transformare a ora§ului existent se aplica Transilvaniei §i
Banatului acolo unde existau fortificatii de diferite tipuri, inaltate fie in evul mediu, fie in
secolele urmatoare. Pierderea rolului defensiv, dezafectarea, demolarea partiala sau integrala a
fortificatiilor, a fost un proces care, de cele mai multe ori, a durat cateva decenii; in cazuri
particulare (Timi§oara), demolarea fortificatiilor a avut loc intr-un timp foarte scurt. Trebuie, de
asemenea, subliniat faptul ca preluarea §i aplicarea completa a modelului vienez nu se intalne§te
in cazul Romaniei (§i nici in alte foarte numeroase exemple europene ), neexistand nici
autoritatea politica, nici foqa economica necesara pentru a realiza integral aceasta transformare
modemizatoare a ora§elor.
La Cluj demolarea paqiala a fortificatiilor medievale a inceput in ultimii ani ai secolului
al XVIII-lea, terenul astfel eliberat fiind vandut de municipalitate in parcele construibile.
Planurile din jurul anului 1900 arata centrul medieval al orm;;ul cu legaturile deja stabilite cu
zonele urbanizate in afara fortificatiilor. La Sibiu, demolarea paqiala a fortificatiilor a fost
realizata in jurul anului 1850 dar, inca inainte de aceasta, de-a lungul uneia dintre laturile
orm;;ului medieval, in exteriorul fortificatiei §i paralel cu aceasta, a fost amenajata o promenada
publica, bogat plantata cu plantatie de aliniament. 0 situatie similara poate fi intalnita la Bra§OV,
unde latura nordica a fortificatiilor vechiului Ora§ a fo st dublata, la exterior, de o promenada
publica. Demolarea integrala a acestei parti a fortificatiilor a deschis centrul spre platoul Barsei,
iar terenurile disponibile au fo st ocupate de cateva dintre primele cladiri modeme ale sfir§itului
de secol XIX.
Cazul particular al Timi§oarei este unic in Romania prin amploare §i mod de realizare.
Structura complexa a ora§ului este rezultatul transformarile radicale realizate de imperiul austriac
dupa ocuparea Banatului §i a Timi§oarei la inceputul secolului al XVIII-lea. Vechiul Ora§
medieval, transformat masiv in timpul ocupatiei otomane, a fost demolat §i in locul lui a fost
trasat un nou ora§, pe plan riguros ortogonal, inconjurat de o ampla incinta fortificata, proiectata
(§i executata partial) dupa principiile generalului francez Vauban. Latimea totala a terenului
ocupat de fortificatie §i de zona non aedificandi perimetrala era de circa 950 m. Tot in secolul al
XVIII-lea, in cadrul colonizarii Banatului, au fost realizate, in imediata apropiere a Timi§oarei,

10
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

localitati rurale care au devenit cartiere ale ora§ului: Iosefin, Elisabetin, Mehala §i Fabric.
Unificarea acestei structuri urbane (§i teritoriale) s-a racut dupa 1892, cand a fost aprobata
demolarea fortificatiilor Vauban (cu exceptia unui singur bastion). Au fost intocmite cateva
proiecte succesive de urbanism pentru a se alege solutia urbanistica cea mai adecvata de
amenajare. Suprafata de teren eliberata a fost efectiv utilizata pentru realizarea unei artere
circulare modeme, care asigura legatura fluenta intre partea centrala (,,cetatea") §i celelalte parti
ale ora§ului, prin mari parcuri publice §i prin rezervarea unor terenuri pentru construirea unor
cladiri publice impuse de viata ora§ului modem. Aceste principii de folosire a terenului
subliniaza influenta - cea mai putemica in Romania - a principiilor aplicate in cazul interventiei
v1eneze.

11
MODERNIZAREA URBANA. ILUSTRATII

Orn~e noi 1n·oiectate in anii 1830


Turnu Magurele, planul oraJ?ului, 1836

Tumu Severin, planul oraJ?ului, 1833


Restructurarea radicala a ora~elo1· existente
Braila, planul oraJ?ului, 1886

Extinderi planificate ale ora~elor


Constanta, extinderea oraJ?ului la sf'a.r~itul secolului al XIX-lea
Modernizarea ora~ului. Parcuri ~ Gradini

Bucure~ti, Gradina Ci~migiu, Ludwig Mayer, 1846


Transformarea ora~elor existente. Caile de circulatie
l

.,Jilllt'l(i;
I : ~RASUkUf UCURUCi!t--1'-............ii-!o. ..;:._J__.__,..

,....... "~'"" lt•ltaua dt l:>ulcv•rde proiectalr ptol in 1916


•-"a:u...... .._ ·• •'-••tt"'" - -bulev•nle
CAROL J , ·I - - Stri:tJ ubtto te aflatt t n pl'\\luo~il"tll bu lcwndelor
· ~7:-v- - -strhi ~ublatc de bule\>arde
~ r~· l r , ~r • , 1 l 1 r. i o i .c. 1_. 1 _..
Bucme ~ti, reteaua bulevardelor la P.dmul Razboi Mond.ial

Transformarea ora~elor existente


Unificarea organismului urban (zona intra-muros cu cea extra-muro s)
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

TIPOLOGIILE ARHITECTURALE ALE SECOLULUI AL XIX-LEA

Modemizarea ora§elor - parte a modemizarii intregii societati - fiicuta prin mijloacele


urbanistice schitate mai sus, este doar o componentii importanta a modemizarii. Ea asigura
,,suportul", fundamental, rara indoiala, materializat prin tipurile §i categoriile de interventii
urbanistice, care permite concretizarea celei de-a doua componente, la fel de importante, a
modemizarii, care sunt tipologiile constructive. Importanta lor, in raport cu perioada anterioarii,
rezulta din modificarile fundamentale pe care le-a avut societatea europeana, in ansamblul ei, de
inscriere intr-un mod de viata care tinde spre uniformizare, prin gradul de confort §i echipare
publica. Noile tipologii reflecta aspiratiile §i nevoile societatii burgheze in formare, avand drept
consecinta modificarea semnificativa a alcatuirii sociale a ora§elor. Unei mari parti a acestor noi
tipuri constructive is-a conferit un accentuat caracter de reprezentare, fie ca este vorba de cladiri
administrative sau bancare, cu caracter cultural sau imobile de raport. Toate acestea afirma, pana
la urma, noul ideal al existentei urbane.
Trebuie subliniata dependenta de conditiile economice, politice §i culturale, care au fiicut
ca, in a doua jumatate a secolului - caracterizat de o stabilitate politica considerabila §i de o
dezvoltare economica sustinuta - sa se afirme pe deplin tipologiile constructive, programele de
arhitectura care asigura un grad de civilizatie urbana care tinde spre eel central sau vest european.
Trebuie mentionat, de asemenea, faptul cii, pana la Primul Riizboi Mondial, ora§ele §i-au asigurat
cea mai mare parte a acestor cladiri publice sau private care privesc modul de viata modem.
Acest fapt conduce la constatarea ca, dupa 1920, nu asistiim in aceea§i masura la dotarea ora§elor
cu echipamente publice care asigurau deja, in foarte mare masurii, necesarul de dotari publice.
In fine, ultima constatare preliminara este aceea a raporturilor dintre tipologiile
arhitecturale §i ,,stilurile" perioadei. Se poate afirma ca exista o relativa independenta intre cele
doua aspecte, in sensul in care un program de arhitecturii, respectiv o anume tipologie
arhitecturala, este direct legata de nevoile §i aspiratiile societatii unui anumit moment istoric, §i
pot fi modificate in functie de acestea, in timp ce expresia arhitecturala poate varia de a o zona
culturala la alta §i de la un moment la altul. Este insa la fel de adevarat cu un anumit curent
arhitectural poate modela, intr-un mod caracteristic, o cladire cu functiune bine determinata, in
limitele care fac posibila buna functionare a cladirii respective.
Privite in ansamblul lor, tipologiile arhitecturale din Romania pot fi clasificate in 4
categorii:
a. Tipuri de cladiri complet n01, generate de apantia unor noi functiuni: gara,
constructiile industriale, constructiile portuare, teatrele etc.
b. Tipuri existente anterior, care se modifica radical: cladirile pentru invatamant,
locuintele, cladirile administrative etc. ;
c. Tipuri existente a ciiror grad de transformare este redus: bisericile, miinastirile;
d. Tipuri care dispar pe parcursul secolului: unul dintre cele mai semnificative exemple
este hanul care, pe la mijlocul secolului, este inlocuit, in privinta functiei de cazare
temporara, cu hotelul.
In clasificarea de mai jos, tipurile de cladiri sunt grupate dupa functiunea lor, fapt care
permite semnalarea caracteristicilor de organizare planimetrica.

14
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Constructiile industriale. Prin prezenta din ce in mai numeroasa in mai multe ora~e,
cladirile industriale reflecta sporirea importantei acestei ramuri economice, in conditiile
patrunderii lente in Romania, cu un decalaj faµ de µrile dezvoltate din Occident, a procesului de
industrializare. Directii mai importante ale industriei, care au condus la realizarea unor cladiri -
sau ansambluri - semnificative sunt: industria metalurgica (Re~ita, Hunedoara, Bucure~ti -
fabricile Lemaitre, Wolf); industria alimentara (fabrici de bere - Timi~oara I incii din secolul al
XVIII-lea/, Bucure~ti, Sibiu etc., mori mecanice - Bucure~ti, Braila, fabrici de spirt etc. );
industria materialelor de constructii, mari spatii de depozitare (antrepozite) etc. Un loc aparte il
reprezinta constructiile, instalatiile ~i amenajarile destinate diferitelor activitati portuare: silozuri,
docuri etc. (Constanta, Braila, Galati, ultimele doua fiind realizate dupa proiectele identice ale lui
Anghel Saligny in 1886).

Cladiri pentru transp011:uri. Cel mai important tip de cladiri din aceasta categorie sunt
garile (cladirile pentru calatori), de o noutate absoluta pentru intreaga lume a secolului al XIX-
lea. Amplasarea garilor a fost stabilitii indeob~te spre marginea or~ului, avand insa in vedere atat
traseul caii ferate cat ~i legaturile necesare cu localitatea, respectiv centrul acesteia. Cele mai
multe cladiri de gari din Romania au o configuratie liniara, avand in centru, putemic marcat ca
accent volumetric, holul pentru bilete §i alte spatii pentru calatori, iar restul cladirii este destinata
functiunilor specifice caii ferate. In cladirea garii de Nord din Bucure§ti a fost amenajat un salon
regal. Au fost realizate doua gari terminus/de capat (Gara Filaret §i Gara de Nord din Bucure§ti),
celelalte fiind ,,de tranzit", amplasate de-a lungul liniilor de cale ferata (cele doua gari - de
granita - de la Suceava I ltcani §i Burdujeni), Arad, Timi§oara, Ploie§ti, Ramnicu Siirat etc.),
pentru a nu enumera decat cateva dintre cele mai semnificative din punctul de vedere al
arhitecturii §i al prezentei in Ora§. Trebuie subliniat caracterul de reprezentare al celor mai multe
dintre garile principale, ele fiind noua poarta de intrare in or~, generand, in acest fel, caracterul
spatiului public al pietii giirii.

Cladiri administrative. Aceasta categorie de cladiri s-a subordonat, in general - prin


dimensiuni, prin complexitate functionalii, prin tratarea arhitecturala - pozitiei in ierarhia
administrativa modema: primiirii, prefecturi, ministere. Organizarea functionala este, insii,
similara: spatiile destinate publicului, o sala mai ampla pentru §edintele structurii administrative
respective §i birouri pentru functionari, cu accent particular pentru biroul conducatorului
structurii (primar, prefect sau ministru). Compozitia de ansamblu a cladirii este, de cele mai
multe ori, tributara principiilor academice, accentuandu-se simetria volumetrica. Primele doua
categorii de spatii au tratari decorative speciale, deseori spectaculoase. In anumite situatii
caracterul de reprezentare al comunitatii respective este pus in evidenta prin accentul vertical al
tumului (cu ceas), reluand simbolul vechilor primarii medievale (primariile din Arad, Oradea,
Buzau, prefectura de la Craiova etc.). Alte exemple semnificative de cladiri administrative:
primaria veche din Cluj, cele doua cladiri succesive ale primariei de la Constanta, primiiria de la
Targu Mure§; prefectura de la Galati; cladirile Ministerului Agriculturii §i Domeniilor, al
Ministerului Lucrarilor Publice. In aceea§i categorie de cladiri poate fi inclus §i Palatul Regal din
Bucure§ti la care, in mod fire sc, caracterul de reprezentare are un rol dintre cele mai importante.

15
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Cladiri pentru justitie. Tribunale sau Palate de Justitie au fost construite in toate
capitalele de judet sau acolo uncle fusese fixata o instanta de judecata. Exemplul remarcabil §i
model pentru cateva din palatele de justitie din Ora§ele de provincie a fost Palatul de Justitie din
Bucure§ti. Acesta preia §i consacra formula spatiala utilizata pretutindeni in Europa, avand drept
spatiu dominant (in economia planului) a§a numita ,,sala a pa§ilor pierduti", spatiu destinat
publicului.

Cladiri financiar-bancare. Din aceasta categorie fac parte biincile, bursele, societatile de
asigurari. Cel mai important tip, din punctul de vedere al tratarii arhitecturale (al exteriorului §i
al interiorului), este acela la bancilor, care a preluat partiul ,,clasic" al organizarii planimetrice a
biincilor secolului al XIX-lea: o succesiune a spatiilor de primire a publicului, care debu§eaza in
marele hol al ghi§eelor (spatiul principal al biincii); spatiile destinate conducerii institutiei
(inclusiv Sala Consiliului de administratie ); spatiile de birouri ale functionarilor. ~i in acest caz,
exista a ierarhizare precisa in functie de importanta cladirii bancare - sediul central sau filiala
importanti'i, filiale locale etc. Cladiri bancare au fost realizate in cea mai mare parte a ora§elor;
exemple relevante: Bucure§ti (Banca Nationala, Banca Marmorosch-Blank, CEC etc.),
Timi§oara, Cluj (sedii ale Bancii Austro-Ungare ), Sibiu (Banca de Credit Funciar). Burse le au
fost edificate in special in ora§ele in care comequl §i activitatea industriala, respectiv cea
agricola, aveau o importanta mare: Bucure§ti, Braila, Galati, Cluj, Bra§OV, Sibiu etc.

Cladiri pentru sanatate. In a doua jumatate a secolului §i in prima parte a celui urmator
sunt realizate un numar considerabil de spitale, ca reflex al interesului statului pentru ingrijirea
sanitara a populatiei. Completarile, extinderile, modemizarile institutiilor spitalice§ti mai vechi
(ex. spitalul Brincovenesc din Bucure§ti) sunt insotite de ansambluri noi, proiectate dupa
principiile sanitare §i arhitecturale cele mai avansate ale epocii, materializate in sistemul
pavilionar. Spitalul militar central §i spitalul (actual) Bagdasar din Bucure§ti §i clinicile
universitare din Cluj ilustreaza acest mod modem de organizare, in ansambluri organizate
coerent, a asistentei medicale destinate populatiei.

Cladiri pentru invatamant. Legile similare privind invatamintul din Romania §1


Imperiul austro-ungar, aparute in a doua jumatate a secolului, au stabilit ierarhizarea, in retea, a
invatamantului preuniversitar §i conditiile obligatorii care trebuiau indeplinite de cladirile
§Colare, atat pentru invatamintul de stat cat §i pentru eel confesional, in conditiile in care, in
foarte multe situatii, invatamantul era separat pe sexe. Astfel, pentru §Colile primare, necesare in
toate localitatile, s-au elaborat §i proiecte-tip, cu suprafetele minime necesare. Gimnaziilor §i
liceelor 1i s-a acordat o atentie mult mai mare, ele constituind, prin semnificatia lor, cladiri dintre
cele mai impozante ale localitatii. Avind organizarea planimetrica compacta, liniara de obicei,
sau o compozitie centrata in jurul unei cuqi interioare, cu un program complex, acestea avind, de
multe ori, §i intemat pentru elevi, sau alte functiuni conexe, aceste cladiri au devenit repere
importante ale ora§ului respectiv: la Bucure§ti (liceul Gh. Lazar), Craiova (Liceul Carol I), Arad,
Timi§oara (Liceul Loga, Liceul Pedagogic Carmen Silva), Odorheiul Secuiesc (Gimnaziul
romano-catolic), Campulung (~coal a normala), Galati (Liceul Vasile Alecsandri, ~coala
normala), Bra§OV (actualul Liceu ~aguna) etc.

16
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Invatamantul superior este ilustrat de cladirile centrale ale universitatilor din Bucure§ti §i
la§i (ambele institutii infiintate prin decrete ale lui Al. I. Cuza) sau de cele ale facultatilor de
Medicina din Bucure§ti, §i Cluj (universitate infiintata in 1872, avand insa radacini din secolele
anterioare ), precum §i sediul ~colii de Poduri §i ~osele din Bucure§ti, prima forma de invatamant
tehnic din Romania.

Cladiri pentru cultura. De o varietate considerabila, aceasta categorie de cladiri


ilustreaza necesitatile societatii in domeniul larg al culturii. Cateva tipuri prezinta un interes
particular din punctul de vedere ale rezolviirii unui program de arhitectura cu conditioniiri
functionale speciale.
Teatrul. Primul teatru de pe teritoriul Romaniei a fost construit la Oravita, in a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea, urmatorul, in deceniul 2 al secolului al XIX-lea, la Cluj
§i eel de-al treilea, la inceputul anilor 1850, la Bucure§ti. Cea mai mare parte a teatrelor au fost
insa realizate spre sfar§itul secolului al XIX-lea §i inceputul celui urmator, pana la Primul
Razboi Mondial, adoptand tipul de plan italian. Cateva din cele mai importante cladiri de teatru
au fost proiectate de celebra firma vieneza Fellner & Helmer, firma specializatii in aceasta
directie, care a proiectat peste 50 de teatre in tot imperiul austro-ungar; in Romania au proiectat
teatrele de la Timi§oara, Oradea, la§i, Cluj. Alte teatre au fost construite la Braila, Caracal,
Arad, Tumu Severin, etc.
Palate urbane de cultura, mai reduse numeric, contin §i ele o sala de spectacole,
dar aceasta este asociata unor alte numeroase functiuni care acopera preocupari diverse ale
populatiei: sali de lecturii, conversatii, mici sali pentru concerte de camera, sala de biliard,
cafenea etc. Exemple remarcabile sunt la Targu Mure§, la Arad, la Sighet etc.
Cazinourile sunt echivalentul palatelor de cultura in cazul statiunilor balneare §i
climaterice. Ele ofera functiunile necesare recreerii pacientilor §i, in general, a tuturor
persoanelor care frecventeaza statiunile. Aceasta caracteristica explica de ce acest tip de cladire
este intalnit in special in localitatile cu functiune exclusiva curativa sau acolo unde aceasta
functiune este adiacenta populatiei stabile: Constanta, Vatra Domei, Sinaia, Baile Herculane
etc.
Ateneul roman din Bucure§ti este expresia cea mai desavir§ita a cladirilor edificate in
mm multe localitati de Societatile denumite Atenee, a caror scopuri erau orientate spre
activitatea de culturalizare a populatiei. Ridicat in centrul Capitalei, adiacent Caii Victoriei,
Ateneul Roman a fost gandit cu o mare sala de conferinte §i concerte, sali de expozitii,
biblioteca etc.

Cladiri pentru cazarea temporara - hotelurile modeme (prin organizarea planimetrica


§1 prin comoditatile oferite - apa curenta, incalzire, apoi ascensor, sali de restaurant §i de
banchete etc.) iau locurile vechilor cladiri cu aceea§i functiune, cum au fost hanurile.
Constructia hotelurilor este accelerata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, atat in
localitatile urbane cat §i in statiunile balneo-climaterice in curs de consolidare a prezentei lor in
societatea modema. Exemple remarcabile pot fi, astfel, intalnite, la Bucure§ti (hotelul Bulevard
de azi, hotelul Athenee Palace, cu structura de beton armat), Craiova, Ia§i (hotelul Traian, cu

17
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

structura metalica proiectata de G. Eiffel), Cluj (hotelul Continental), dar §i Constanta (hotelul
Carol I), Sinaia, baile Ocna Sibiului etc. etc.
Locuinta este programul de arhitectura care a suferit numeroase §i importante
transformari pe parcursul secolului al XIX-lea, pana la Primul Razboi Mondial, conducand la
modificarea radicala a organizirii planimetrice, a confortului interior §i a raporturilor cu mediu
urban. Ele au ficut posibila adaptarea locuintei la mediul de viata burghez, a§a cum se formase el
pretutindeni in Europa, in special dupa 1850. Doua directii pot fi semnalate in acest sens. Prima
prive§te confortul care s-a imbunatatit substantial pe parcursul secolului, impus §i de
reglementirile municipale privind igiena locuintei. Cea de-a doua directie prive§te cristalizarea
unor tipuri caracteristice vietii urbane, in timp ce alte tipuri dispar sau prezenta lor se restrange
considerabil. Nu trebuie insa ignorata prezenta extrem de numeroasa a locuintelor urbane
,,traditionale", mentinute din secolele anterioare (cum este cazul, in primul rand, a ora§elor din
Transilvania) sau perpetuarea altor tipuri, foarte rezistente in timp, cum sunt a§a-numitele
locuinte-vagon, din ora§ele zonei extracarpatice. Este insa semnificativa evolutia modului de
locuire, care a condus la aparitia tipurilor specifice secolului al XIX-lea:
Palatul urban, este considerata re§edinta privilegiata, de standard ridicat, complet
izolata, situat pe terenuri de mari dimensiuni. Preferata de nobilime sau de marea burghezie in
formare, este locuinta care preia intregul aparat spatial de primire a invitatilor §i de desfi§urare a
balurilor, receptiilor etc. Palatul Mihail de la Craiova, palatul Cantacuzino de pe calea Victoriei
sau palatul Sturdza din Piata Victoriei din Bucure§ti (disparut in prezent) ilustreaza acest tip care,
pe parcursul secolului, devine din ce in ce mai putin numeros, fiind inlocuit de alte tipuri, mult
mai bine adecvate modului de viata urban.
Vila este locuinta modema individuala prin excelenta urbana, pe un teren relativ
redus ca dimensiuni §i suprafata, se inscrie in structura parcelara modema. Are fie o prezenta
difuza in tesutul urban existent fie in noile cartiere de locuit (parcelari) proiectate special pentru
acest tip de locuinta. Poate avea un standard de confort ridicat sau mediu, fiind preferata de
burghezia medie, de intelectualitate etc.
Imobilul de raport reprezinta modul urban de locuire colectiva. Mai greu
acceptat de societatea urbana a Vechiului Regat, orientata spre locuinta individuala, imobilul de
raport incepe sa fie o prezenta semnificativa in marile ora§e dupa 1900. in aceasta parte a tarii
imobilul de raport este preluat, in privinta conformarii planimetrice, de la modelul francez, care
presupune un unic acces vertical principal (§i, deseori, unul secundar, de serviciu), succesiunea
camerelor principale spre artera principala, iar iluminarea §i ventilarea incaperilor se face prin
curti complet inchise de diferite dimensiuni. in Transilvania §i Banat imobilul de raport este
asimilat mult mai rapid §i fire sc de o societate mai bine adaptata vietii urbane, consolidata in
secolele anterioare. Modelul planimetric §i functional este eel central-european, respectiv vienez,
avand volumul cladirii dispus, in principiu, perimetral terenului, organizat in jurul unei curti
ample, iar accesul la apartamente se face de pe cursive. In marile ora§e din vestul tarii -
Timi§oara, Arad §i Oradea - imobilele de raport, cu 3,4 sau 5 niveluri peste parter, confera o
noua scara pronuntat urbana zonelor respective.
Locuinta ieftina (locuinta sociala) a aparut spre sfir§itul secolului al XIX-lea,
destinata fiind paturilor sociale cu venituri modeste. Realizate de intreprinderi sau fabrici pentru
proprii muncitori sau de societati cu participarea primariilor (cum a fost la Bucure§ti, Societatea

18
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

pentru Construirea de Locuinte Ieftine), acest tip de locuinte are un partiu foarte rational, cu
suprafete recluse; deseori este realizat pe baza unor proiecte-tip, in parcelari avand suprafete
minime ale terenului.

Spatiul public ~i noua imagine urbana. Amenajarile urbane speciale - gradini publice
§i parcuri - apaqin in egala masura urbanismului epocii cat §i programelor de dotari publice.
Realizarea in aproape toate ora§ele mari §i mijlocii a unor astfel de spatii se inscrie in tendinta
generala europeana. Inceputa in perioada regulamentara §i continuata pana la al Doilea Razboi
Mondial, aceasta categorie de dotari a urmat, pe de o parte, directia tipurilor de compunere - de
la eel riguros, clasicizant, la eel romantic, peisager, sau imbinarea celor doua principii
compozitionale. Pe de alta parte, s-a realizat, in timp, o ierarhie a spatiilor de agrement, de la cele
strict locale (scuaruri), sau cele de interes mai larg, al unei zone urbane mari, la promenade de
mare respiratie, pana la cele de amploare considerabilii, situate la limita teritoriului urbanizat.
Functiunile au fost dependente de situarea in ora§.
Exemple remarcabile de gradini publice §i parcuri, realizate pana la Primul Razboi
Mondial pot fi intalnite in Bucure§ti (scuarul Sarindar, gradina Ci§migiu), Braila (gradina publica
prevazuta in planul de restructurare din 1834), Bra§OV §i Sibiu (promenadele amenajate in lungul
fortificatiilor), promenade liniare care au generat parcuri municipale (Cluj), Craiova (eel mai
mare §i important pare realizat in aceasta perioada, Parcul Romanescu, dupa proiectul
peisagistului francez Edouard Redont) etc.
Interventiile urbanistice, reglementarea din ce in ce mai riguroasa a organizarii urbane,
controlul municipalitatilor in ordonarea fronturilor stradale etc. precum §i aparitia noilor tipologii
arhitecturale - de la echipamentele publice la masa tot mai mare de noi tipuri de cladiri - a
condus, treptat, la modificarea radicala - uneori - a imaginii urbane. Ora§ul secolului al XIX-lea
din toate provinciile istorice ale Rominiei, a§a cum ne este ilustrat de imaginile de epoca sau, in
parte, a§a cum s-a mentinut pana in prezent, este un ora§ modem, un Ora§ al epocii sale, similar
cu toate marile - §i mai micile - ora§e din orice tara europeana.

19
TIPOLOGIILE ARHITECTURALE ALE SECOLULUI AL XIX-LEA. ILUSTRATII

Cladiri pentru transporturi Cladiri financiar bancare


Suceava, Gara ltcani Bucure~ti, Banca Nap.onala a Romfutiei,
plan parter, 1884-1888, Cassien Bernard, A. Galeron
Sacuwa
SD«an E~NCA NqlOl!AI.~ ,. ·~cw~wlCI.
i'l.11-1111, ~ .v.rtlll!~ i.

. r • .

Cladiri administrative

Oradea, Primaria
Cladil'i pentl'u invafamant

Ia~i, Liceul National, 1890-1894, N. Gabrielescu

Cladil'i 1>entl'u cultul'a Locuinfa. Palatul Ul'ban


Ia~i, Teatrul, 1894-1896, Fellner & Helmer

Craiova. Palatul Jean Mihail, 1898-1907, Paul Gottreau

Constl'ucfii industl'iale
Galati lieder! dlt1 llocurl
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

PRINCIPALELE ORIENTARI ALE ARHITECTURII

Dintre orientarile stilistice existente in arhitectura din Romania, primele douii, din punct
de vedere cronologic - clasicismul §i romantismul - in special in prima parte a secolului
al XIX-lea, au cateva elemente comune, strans legate de contextul general al epocii.
Primul element se refera la numiirul redus de cladiri care, conform cercetarilor de pana
acum, ilustreaza convingator prezenta clasicismului §i romantismului. Acest aspect este cat se
poate de firesc, tinand cont de faptul ca in prima parte a secolului al XIX-lea, atunci cand cele
doua curente de arhitectura au avut cea mai mare dezvoltare, s-a construit putin atilt in Tiirile
Romane cat §i in Transilvania §i Banat. Pe de alta parte, este cat se poate de cunoscut faptul ca in
intreg imperiul habsburgic barocul a coexistat cu cele doua curente pana ciitre mijlocul secolului
al XIX-lea §i ca relativ numeroase cladiri realizate in aceasta perioada poarta inca amprenta
putemica a barocului. De altfel, primele manifestari ale clasicismului nu au reprezentat o negare
a barocului, afirmatie valabila in foarte multe tari europene, ci a existat tendinta de simplificare a
acestuia, conferindu-i o certa austeritate (necaracteristica barocului).
Al doilea element prive§te raporturile acestor cladiri cu ora§ul. In aceasta privinta trebuie
tinut cont de gradul redus de dezvoltare a localitatilor urbane §i evolutia lor foarte lentil in raport
cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Prin urmare, cladirile purtand amprenta celor doua
curente de arhitectura se afla situate pe diferite terenuri, fie in interiorul fortificatiilor sau in
exteriorul lor, in cazul ora§elor fortificate din Transilvania, sau situate difuz, in structurile urbane
ale ora§elor extracarpatice, aflate inaintea declan§iirii actiunilor de modemizare. Singurele
ansambluri coerente, apartinand unui sau altuia din aceste doua curente, sunt ansamblurile
manastire§ti.
Al treilea element comun este faptul ca ambele curente au avut un caracter aplicativ,
urmare a unor atitudini pragmatice, fiira, prin urmare, de a exista o fundamentare doctrinara.
0 categorie de amenajari publice - parcurile §i gradinile urbane realizate in perioada
regulamentara §i in cea imediat urmatoare reiau compozitia realizarilor similare din Occident,
prin imbinarea unor fragmente riguros geometrice (alei, plantatie de aliniament), de factura
clasicizanta cu altele, in care pitorescul neregularitatii trasiirii aleilor, a vegetatiei, a amenajiirilor
locale ale terenului prin denivelari etc.; exemple dintre cele mai semnificative sunt Gradina
Ci§migiu (inaugurata in 1852), gradina Kiseleff etc.

Clasicismul. Arhitectura clasicismului se inscrie, prin principalele sale caracteristici, in


marele curent neoclasic european: recursul la volumele §i asamblarea volumelor geometrice
simple (in mare parte a cazurilor) §i la elementele arhitecturale ale antichitatii sau ale Rena§terii
italiene; aspiratia spre mase simple, clar exprimate, reducerea decoratiei la minim §i utilizarea
exclusiva a repertoriului decorativ antic precum §i utilizarea ordonantei clasice, sugestii ale
templelor antice etc. Acceptiunea clasica a frumosului, dat de simplitatea §i rigoarea expresiei
plastice, este asociatii utilitatii cladirii respective.
Patrunderea §i asimilarea arhitecturii clasiciste este legata de de§teptarea sentimentului
istoricitatii §i a apartenentei la marea lume latina, directie sustinuta de corifeii ~colii Ardelene
sau la cealaltii cultura fundamentala a antichitatii - cea greaca, directie stimulata de elenismul
Academiilor domne§ti de la Bucure§ti §i la§i. Clasicismul nu a constituit, insa, o ruptura totala

22
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

fata de arhitectura anterioara. in Transilvania arhitectura Rena§terii §i cea Barocului au preluat, in


mod firesc, formele clasice. Experienta clasicista a fost prezenta in Moldova inca din secolul al
XVII-lea, prin influentele de la biserica manastirii Golia, iar in Tara Romaneasca stilul
brancovenesc a asimilat §i forme clasicizante ale Rena§terii §i barocului.
In Moldova §i Tara Romaneasca bisericile (§i manastirile) precum §i re§edintele ample
(palate, case domne§ti §i boiere§ti) au constituit domeniul principal de manifestare al
clasicismului. Difuzarea clasicismului nu a fost egala in cele trei mari zone istorice ale tarii.
Moldova a fost provincia uncle clasicismul a avut primele manifestari, de la sfar§itul secolului al
XVIII-lea, fiind, totodatii, cele mai semnificative, prin numarul considerabil al cladirilor §i
calitatea arhitecturala remarcabila a acestora.
Influentele clasicismului rus, datorita legaturilor bisericii, au Ia.cut ca primele exemple
revelatoare sa fie ale laca§urilor de cult. Noua expresie arhitecturala a fost preluata mai intai la
exteriorul bisericilor, pentru ca apoi sa fie introdusa §i in interior, mentinandu-se, in cazul
planului longitudinal, structura traditionala a succesiunii spatiilor. Un astfel de exemplu este
biserica Ruset de la Boto§ani (1826). Absidele sunt inglobate in masa de zidarie a unor rezalite
dreptunghiulare, marcate cu cate patru coloane neoionice angajate incoronate cu frontoane
triunghiulare. Decorarea clopotnitei ca §i marcarea intrarii (dispusa pe o latura a exonartexului)
cu fronton triunghiular sunt singurele ,,accente" decorative pe fondul simplitatii de ansamblu a
exteriorului bisericii, ritmata de pila§trii discret decro§ati. Biserica manastirii Frumoasa se inscrie
in aceea§i categorie a bisericilor pe plan longitudinal, uncle, insa divizarea navei in cele doua
spatii traditionale este sugerata de un viguros arc in plin cintru. Fatada vestica, cu intrarea, capata
un caracter aproape monumental, prin porticul cu 4 coloane dorice, sprijinite e un stilobat inalt,
care devine un subasment pentru intreaga cladire. Celelalte trei fatade sunt ritmate de
succesiunea pila§trilor §i a ferestrelor (sau a ni§elor) care asigura unitatea arhitecturala a bisericii.
Dar intreaga incinta a manastirii este un exemplu revelator a clasicismului din Moldova: in afara
de biserica (1836), trebuie semnalata intrarea in incinta, avand clopotnita deasupra gangului de
acces, precum §i re§edinta, denumita ,,Palatul de pe ziduri" (1818-1819, Martin Kubeika).
Cel de-al doilea tip de biserica este eel cu plan central, in care sunt unificate spatiile
traditionale. Una dintre primele biserici de factura clasicista, fiind, totodata en exemplu de acest
fel, este cea de la Letcani (1795). Este un edificiu de mici dimensiuni, care reflecta pe deplin
principiile clasicismului: dincolo de simplitatea §i sobrietatea decoratiei (integral clasicizanta),
este evidenta alcatuirea sa din alaturarea unor volume simple, aproape elementare (cilindrul
corpului principal al bisericii, ritmat de pilastratura, acoperit cu o cupola, caruia ii sunt alaturate
cele doua volume prismatice suprapuse, eel al intrarii (marcat printr-un portic) §i eel care
adaposte§te clopotnita.
In cazul re§edintelor boiere§ti pot fi identificate doua etape a evolutiei planimetrice §i a
preluarii elementelor decorative clasiciste. Prima etapii, pana in jurul anului 1830, este aceea a
mentinerii vechii structuri planimetrice a unei locuinte cu camerele de locuit la etaj (parterul fiind
destinat dependintelor), dispuse de o parte §i alta a unei largi sali mediane. Seara de acces la etaj
a fost deplasata in interior, iar foi§orul cu scara exterioara a fost inlocuit cu o intrare acoperita.
Aceasta parte a cladirii, de obicei situata pe axul de simetrie, este elementul care este decorat, fie
printr-o ordonanta suprapusa, fie printr-un soclu masiv la parter peste care este suprapusa o
ordonanta simpla. Exemple de acest fel sunt locuinta Ion Cantacuzino ( devenit ulterior primul

23
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

sediu al universitatii ie§ene), spitalul Cantacuzino-Pa§canu, Palatul de pe ziduri, amintit mai sus,
din incinta manastirii Frumoasa. Cea de-a doua etapa o reprezinta re§edintele avand planuri noi,
sensibil diferite de cele traditionale. Unele cladiri au volumul compact, cu incaperi dispuse pe
doua niveluri, grupate in jurul unui hol central. Altele, care au fost realizate pentru a adaposti
palatele domne§ti, sunt organizate pe un plan in forma de U. Dintre numeroasele re§edinte de
acest fel, pot fi mentionate: case le Bal§ (circa 1800), Ba§ota, etc., iar dintre cladirile cu caracter
administrativ, Palatul domnesc (1841-1843, M. Singurov, edificat pe locul vechii curti domne§ti
a Moldovei) §i palatul Sturdza (1834-1849, M. Singurov), ambele din la§i. Alte re§edinte de
factura clasicista sunt la Boto§ani §i Roman.
Cateva din cele mai semnificative cladiri clasiciste din Tara Romaneasca sunt concentrate
la Bucure§ti. Ele reiau tipologia organizarii planimetrice descrise mai sus. Ansamblul eel mai
important este eel realizat de Grigore Ghica (situat astazi in cartierul Tei), alcatuit din palatul
domnesc (1822), un masiv volum simetric, decro§at pe traveele laterale §i in partea centrala,
marcand, astfel, intrarea, cu o ritmare data de pilastratura tuturor fatadelor §i capela cuqii (mica
biserica, 1833), care reia planul central al celei de la Letcani. Alte exemple sunt casa Cretulescu
(circa 1860), Palatul ~tirbei ( cca. 1835, restaurat in 1881) §i casa Dinicu Golescu ( disparuta),
care a fost folosit drept Palat al domnitorului Alexandru loan Cuza. Trebuie mentionata, de
asemenea, cladirea teatrului National, proiectata de arhitectul vienez Anton Heft, inaugurata in
1852 §i demolata in urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In Transilvania clasicismul apare in jurul anului 1800, la inceput sub formele unui baroc
tarziu simplificat. Catedrala romano-catolica din Satu Mare (1786-1798; 1830-1837) §i biserica
reformata din Cluj (1821-1859, A. Kagerbauer, G. Winkler) sunt exemple de trecere de la
barocul sfar§itului de secol XVIII la clasicismul primei jumatati a secolului urmator.
In consonanta cu neoclasicismul austriac, clasicismul transilvanean recurge la o simplitate
§i austeritate extrema, utilizand un numar redus de elemente esentiale: prezenta ordinelor
colosale alcatuite din pila§tri; coloane ionice sau compozite; ancadramente simple cu putine
profilaturi; balustrade de piatra ajurate. Cateva din exemplele remarcabile sunt: palatul
Toldalaghi-Korda (1801-1807, Carlo Justi), cladirea fostului Colegiu reformat §i Primaria veche
(1843-1846, Anton Kagerbauer) toate din Cluj , mentionand faptul ca acest din urma exemplu
utilizeaza elemente renascentiste pe fatada spre strada, in timp ce gangul de acces in cladire
(parter §i etaj) este ritmat de viguroase coloane dorice. Alte exemple care ilustreaza varietatea
clasicismului transilvanean sunt la Bra§ov: edificiul ~coalelor Romane din Bra§OV (actualul
Liceu A. ~aguna), 1851-1856, proiectat de ~tefan Emilian (unul din primii arhitecti romani),
precum §i poqile cetatii medievale, care au inlocuit mai vechile accese.
Cel mai important arhitect roman §i ultimul exponent al clasicismului a fost Alexandru
Orascu (1817-1894). Format la Academiile de arhitectura de la Berlin §i Munchen, in ambianta
marilor arhitecti neoclasici Karl Friedrich Schinkel §i, respectiv, Leo von Klenze, Orascu a
realizat, alaturi de alti cativa arhitecti, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, citeva din
cladirile de referinta ale clasicismului din Romania: cladirea Universitatii din Bucure§ti (1857-
1869), Grand Hotel du Boulevard (actualul hotel Bulevard) din Bucure~ti, hotelul Carol din
Constanta (cca. 1882) §i refacerea Catedralei Mitropolitane de la Ia§i (1880-1886). Dincolo de
particularitatile fiecareia, toate aceste cladiri se caracterizeaza prin modul savant al utilizarii
referintelor clasice, inclusiv in ceea ce prive§te acuratetea §i precizia decoratiei.

24
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Arhitectura romantica. Reflex al marilor idei romantice care au animat intreaga Europa,
romantismul din Romania poate fi caracterizat, in ansamblul lui, prin acelea§i particularitati
specifice generale, iar arhitectura va cauta sa exprime, in consonanta cu idealurile europene,
semnificatia, caracterul cladirii, in defavoarea frumusetii, apanaj al neoclasicismului, la care se
adauga pitorescul. Realizarile din Romania se inscriu, in majoritatea cazurilor, in directia
utilizarii cu preponderenta a fragmentului gotic, in special eel apaqinand arhitecturii militare
medievale, cum ar fi tumurile, crenelurile etc., atunci cand este vorba de locuinte sau diferite
dotiiri pub lice (gari, cladiri militare), sau de ansamblul detaliilor decorative (§i, uneori, si
structurale) ale bisericilor gotice, atunci cand sunt realizate cladiri de cult romano-catolic sau
protestant.
Cele mai relevate exemple sunt acelea care utilizeaza fragmentul gotic nu pentru a-1
reproduce in mod ,,arheologic" la noua cladire, ci pentru a asigura intregii cladiri sau unor paqi
ale acesteia o vibratie particulara, a-i conferi un anume caracter, fapt definitoriu pentru
romantism. Totodata, cu acelea§i scopuri plastice sunt utilizate §i elemente de detaliu
clasicizante, acestea integrandu-se perfect in intentia globala. Pitorescul, urmarit cu un accent
deosebit in arta §i arhitectura romantica, nu a conditionat decat rareori organizarea generala a
volumului, prin asimetrii sau accente volumetrice. De cele mai multe ori una din caracteristicile
arhitecturii romantice din Romania este rigoarea simetriei planului sau organizarea simetrica a
fatadei. Aceste diferente, schitate mai sus, care pun in evidenta diferentele notabile fata de
arhitectura medievala §i, in special, cea gotica, sunt cladirile de factura romantica realizate in
zonele vechi, medievale, ale ora§elor din Transilvania (Sibiu sau Bra§ov).
Exemple ilustrand arhitectura romantica din cele trei mari provincii ale tarii: locuinte
(Palatul ~utu, 1831-2832, casa Librecht, cca. 1866, casa Lipitzer din Bucure§ti; diverse cladiri de
locuit din Cluj, Sibiu, Bra§ov); giiri (Suceava Nord - ltcani, la§i, Alba Iulia); cazarmi sau alte
constructii militare (Ia§i, Bucure§ti); spitale (Roman); castele sau palate realizate pe proprietati
exterioare sau limitrofe localitatilor (Ruginoasa, 1847-1855, Bontida); transformarea miinastirilor
Tismana (1843-1856, Johan Schlatter) §i Bistrita in re§edinte domne§ti.
Ca §i clasicismul, arhitectura romantica a avut perioada de maxima inflorire in Romania
in prima parte a secolului al XIX-lea pana in jurul anului 1860. Spre sfar§itul secolului au existat,
totu§i, manifestari de aceea§i factura (in afara de arhitectura neo-romaneasca, care va fi tratata in
continuare ), in lucrari ale lui Grigore Cerchez (propria locuinta din Bucure§ti, cladire disparuta),
ale lui Giulio Magni (casa Mironescu). Numeroase sinagogi edificate in aceea§i perioada (in
Bucure§ti §i in alte ora§e) fac apel la elemente decorative medievalizante. Totu§i, un romantism
tarziu, utilizand limbajul clasicismului francez i1 reprezinta §i Palatul culturii din la§i (arh. Ion.
D. Berindei, 1915), inaugurat abia in anul 1927.
Dincolo insa de realiziirile propriu zise ale arhitecturii romantice nu trebuie neglijat
aspectul fundamental al romantismului, acela de a stimula formarea §i afirmarea con§tiintei
nationale, tradusa, in manifestari specifice, prin aparitia arhitecturii neo-romane§ti.

Eclectismul. in Romania eclectismul a avut perioada de maxima difuzare in intervalul


dintre a doua jumatate a secolului al X IX-lea §i Primul Razboi Mondial. Va fi utilizat termenul
de eclectism §i nu acela de istorism folosit frecvent in lucrarile de specialitate din tiirile anglo-

25
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

saxone §1 germane. La originea notiunii de eclectism se afla cuvantul eklegein care in greaca
veche inseamna a alege. Semnificatia generala, acceptata de cercetatori, este aceea de a include
in eclectism cele mai importante manifestari arhitecturale ale perioadei. In concordanta cu
spiritul pozitivist al secolului, procedeul eclectic consta in trei momente distincte: alegerea unor
monumente ale trecutului §i demontarea lor in elemente componente, clasificarea acestora §i,
apoi, remontarea lor dupa principii istorice ( compozitie stilistica) sau dupa tipologii caracteristice
destinatiei. Scopul operativ este acela de a crea un obiect arhitectural nou fata de cele anterioare,
coerent in partile sale. Din aceasta perspectiva, departe de a se limita la aprecierea formei
arhitecturale - §i a inscrierii acesteia in tipare I incadrari stilistice - eclectismul poate fi
considerat o atitudine a spiritului, deschisa spre dezbaterea libera a problemelor arhitecturii, a
mijloacelor ei de exprimare, a rolului pe care-1 poate avea in societatea modema. Intr-o perioada
in care au disparut toate constrangerile dogmelor §i regulilor clasicizante, in care in fata
arhitectilor s-au deschis orizonturile istoriei - cu toata varietatea de arhitecturi, aflate la
indemana profesionistului - o noua arhitectura, modema, aceea a secolului al XIX-lea, putea fi
rezultatul investigarii §i analizei referintelor istorice, transformarea §i adaptarea acestora in
conformitate cu noile necesitati modeme, respectiv cu programul de arhitectura. Pentru arhitectul
eclectic, alegerea elementelor arhitecturale, provenind din diferite surse, este un act de optiune
personala; elementele istoriei arhitecturii nu devin exemplare decat dupa ce au fost decupate
/extrase, urmarind specificitatea problemelor puse de proiect. Din trecutul istoriei arhitecturii se
poate retine un principiu constructiv, o forma arhetipala, o ordonanta sau un motiv arhitectural
care sunt adaptate nevoilor §i gusturilor modeme. Tinand cont de cele de mai sus, este evident ca
nu se poate vorbi de stil eclectic, ci doar de arhitectura eclectica.
Arhitectura eclectica a fost in relatie directa cu academiile de arhitectura §i, implicit, cu
academismul, inteles ca incercare de verificare obiectiva a produsului artistic §i ca metoda de
invatare. Cea mai importanta academie a fost Ecole des Beaux Arts de la Paris; prin celebrul sau
tratat, Elements et Theories de I 'Architecture, Julien Guadet, profesor al ~colii pariziene, a
propus o viziune unificata a teoriei §i practicii, o metoda de lucru bazata pe utilizarea
nediferentiata a exemplelor oferite de istorie.
Orientarile diferite ale academiilor europene de arhitecturi, precum §i culturile diverse ale
Occidentului §i Europei centrale §i-au pus amprenta putemica asupra eclectismului din Romania:
influenta arhitecturii este foarte prezenta in eclectismul Vechiului Regat, in timp ce reflexe
accentuate ale arhitecturii germane §i austriece ale epocilor trecute sunt cat se poate de vizibile in
arhitectura eclectica din Transilvania §i Banat.
Dintre arhitectii din Romania (Vechiul Regat) cu realizari dintre cele mai semnificative
ale arhitecturii eclectice, pot §i mentionati Ion D. Berindei, Petre Antonescu, Paul Smarandescu
§i multi altii.
Categoriile eclectismului. Din clasificarile suficient de diferite ale eclectismului, vom
considera, in continuare, pe aceea care ia discutie doua categorii ale arhitecturii eclectice:
tipologica §i sintetica.
a. eclectismul tipologic presupune alegerea unui singur model al trecutului, care este
adaptat §i modificat in functie de nevoile perioadei §i functiunii, tinzand, astfel, spre conferirea
unui anumit caracter §i unui simbolism bine definit programului respectiv . Pentru Banca
Nationala a Romaniei (1884-1 889) M. J. Cassien Bernard §i A. Galeron s-au orientat spre

26
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

arhitectura clasicismului francez, iar pentru Palatul de Justitie (1890-1895, proiectat de Albert
Ballu, copie dupa Palatul de Justitie parizian) arhitectura de referinta a fost prima rena§tere
franceza; in schimb, cladirea Universitatii din Cluj (1886-1888, M. Karoly) are sobrietatea unei
arhitecturi neo-renascentiste. Rigoarea restrictiva inevitabila a eclectismului ti po logic este rareori
intalnita in cazul re§edintelor. Dintre putinele exemple de acest fel pot fi mentionate locuinta Al.
Florescu din Bucure§ti, arh. Ion D. Berindei (1903), care are drept referinta Marele Trianon de la
Versailles, iar palatul urban Mihail de la Craiova (1898-1907, Paul Gottereau), are ca sursa
arhitectura clasicismului francez aplicat marilor re§edinte.
b. eclectismul sintetic preia din epocile trecutului principiile, solutiile §i motivele
unor epoci diferite §i unor stiluri care, combinate, genereaza o noua opera de arhitectura.
Semnificative sunt, in acest sens, cladirea Ministerului Agriculturii §i Domeniilor (1894-1900,
Louis Blanc), uncle arhitectura rena§terii franceze este asociata clasicismului de curte al secolului
al XVII-lea, §i cladirea Ateneului Roman, arh. Albert Galeron, 1886-1889 (prima etapa), uncle
arhitectul francez combina, pentru fatada principala, referinta ale arhitecturii antichitatii,
inspirate din Erecheteionul atenian §i din templul Sybilei de la Tivoli. in cazul castelului Pele§ de
la Sinaia asocierea a doua arhitecturi din spatiul german - arhitectura clasica §i cea a
fach-werk-ului este racuta cu abilitate, care confera coerenta intregii cladiri.
Urbanitatea eclectismului. Aceasta libertate asumata de arhitect a favorizat larga
raspandire a unui limbaj complex, deseori extrem de variat, aflat la indemana profesioni§tilor, a
constructorilor sau a proprietarilor in§i§i. In acest sens, eclectismul poate fi considerat un ,,limbaj
de consum". Totodata nu trebuie neglijat faptul ca patrunderea §i difuzarea eclectismului
coincide cu perioada de dezvoltare economica relativ accelerata, in ambele paqi ale Carpatilor §i,
prin urmare, de avant constructiv. In acest fel se poate intelege imensa cantitate de cladiri
eclectice §i ansambluri, de la cele mai reprezentative constructii administrative, pina la locuintele
modeste de serie, care au marcat decisiv configuratia ora§elor. Din acest punct de vedere trebuie
subliniat caracterul urban al eclectismului, in sensul in care aparitia cladirilor de diferite categorii
dar, in special, a cladirilor adapostind functiuni publice, definesc o clara spatialitate in ora§ sau se
subordoneaza, daca este cazul, unor caracteristici ale locului, unor reglementari municipale etc.
Axa est-vest a bulevardelor bucure§tene, bulevardul Revolutiei (esplanada centrala) din Arad,
fronturile coerente ale Pietii Avram Iancu din Cluj §i multe alte exemple atesta importanta
eclectismului in definirea ora§ului de la sfir§itul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator.
Relatiile cu programele de arhitecturii. Simultaneitatea prezentei eclectismului cu
cristalizarea unor tipuri de cladiri caracteristice secolului a XIX-lea a racut ca eclectismul sa
confere o configuratie spatiala, volumetrica §i decorativa particulara unui anumit program (tip de
cladire). Eclectismul poate ,,modela", un anumit tip de ambianta care define§te, pana la urma,
caracterul cladirii sau a grupului de cladiri cu functiuni similare sau identice. In consecinta,
aceasta asociere a devenit suficient de rezistenta in timp pentru a defini, uneori, tipul insu§i al
cladirii.
Pot fi mentionate cateva caracteristici ale acestor raporturi: utilizarea, cu preponderenta, a
compozitiilor de tip academic, urmarind simetria efectiva a organizarii planimetrice interioare
sau, dimpotriva, disimulind simetria prin echilibrarea volumelor §i a distributiei interioare;
accentuarea axialitatii cladirii; concordanta dintre ierarhizarea functiunilor cladirii §i expresia
volumetrica generala - inaltime, gabarit etc. (Universitatea l a§i, Louis Blanc, 1893-1897);

27
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

marcarea, prin tratarea diferita §i ierarhizarea - prin decoratie, a spatiilor principale ale cladirii
(Banca Nationala a Romaniei, mentionata mai sus sau Cercul Militar National, arh. D.
Maimarolu, 1911-1923), in cazul cladirilor publice. Exemple similare pot fi regasite §i in cazul
locuintelor ample, cum sunt: palatul Cantacuzino, din Bucure§ti (19021906, Ion. D. Berindei);
Casa Monteoru, Bucure§ti, re:facuta de Ion Mincu, 1887 etc.
in fine, un ultim aspect care trebuie subliniat este atentia acordata, in general,
interioarelor, fie ele ale cladirilor publice fie ale locuintelor. De multe ori la tratarea §i decorarea
interioarelor se recurge la alt registru arhitectural (prin scara, raporturi intre elemente etc.) dar §i
eel decorativ, prin schimbarea referintelor stilistice in raport cu exteriorul, prin opulenta,
diversitatea §i pretiozitatea materialelor (de la marmura §i lemn sculptat pana la tapet de matase ),
colorit, mobilare, urmarindu-se, totdeauna, punerea in evidenta, prin decoratia diferita, a
functionalitatii fiecarui spatiu.

Arhitecturile 1900. Sub aceasta denumire sunt incluse toate variantele experimentelor
arhitecturale din jurul anului 1900: Art Nouveau, Liberty, El Modemismo catalan, Secession,
Jugendstil etc. in Romania au existat doua din aceste variante: reflexul arhitecturii franceze Art
Nouveau - in Vechiul Regat - §i Secessionul de factura austriaca §i ungara in Transilvania §i
Banat.
Foarte putine sunt exemplele arhitecturii Art Nouveau din Vechiul Regat. Faptul poate fi
inteles prin difuzarea §i asimilarea arhit ecturii eclectice §i prin existenta arhitecturii neo-
romane§ti, care a orientat interesul §i preferintele unei bune parti a societatii. Doua dintre cele
mai remarcabile realizari de aceast a natura apartin lui Daniel Renard: Cazinoul din Constanta
(1908-1910) §i Hotelul Athenee Palace (actualul hotel Hilton, fatada initiala) din Bucure§ti
(1910), cu fatada m odificata odata cu extinderea hotelului, in anii 1930, dupa proiectul lui Duiliu
Marcu.
Mult mai numeroase sunt realizarile arhitecturii Secession din Transilvania §i Banat.
Centre importante ale Secessionului au fost Timi§oara, Arad §i Oradea §i, in m ai mica masura,
Targu Mure§, toate fiind ora§e cu dezvoltare economica accentuata in jurul anului 1900, unde o
parte considerabila a fondului construit a urmat aceasta orientare arhitecturala. Decorativismul
arhitecturii Secession est e sustinut de materiale dintre cele mai diverse: t encuiala (cu tratari §i
texturi variate, deseori colorata), placaje de piatra, ceramica policroma, sticla §i vitralii, m etal (la
feronerie, invelitoare). Doua et ape s-au succedat, fiecare avand caracteristici diferite :
a. prima etapa, cuprinsa pana in jurul anului 1908, in care au predominat formele
curbilinii. Sub influenta lui Lechner Odon, eel mai important arhitect maghiar al Secessionului
(avand o locuinta proiect at a in ansamblul clinicilor universitare din Cluj, 1900), arhitectura
acestei etape recurge la utilizarea unor ample suprafet e om am entate, deseori cu m otive florale
populare maghiare din Transilvania, descompunand fatadele in panouri decorative de forme §i
dimensiuni diferite, in care se inscriu goluri avand §i ele dimensiuni, forme §i pozitii variat e,
alcatuind o compozitie vie, dinamica, accentuata de m aterialele fo losite, de textura §i coloritul
acest ora. Cat eva din cele mai importante exemple: ansamblul Vu lturul negru de la Oradea, arh.
Marcell Kom or §i Dezso Jakab (1907-1 908), o cladire cu functiuni multiple (spatii com erciale §i
de alimentatie, hot el, sala de spectacole, birouri, locuinte), avand drept element ordonator un
pasaj acoperit; Gimnaziul piarist din Tim i§oara (1907-1909, L. Szekely, arhitectul-§ef al ora§ului,

28
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

cu alte numeroase realizari de buna calitate ); locuinte, fie individuale, fie imobile de raport in
ora;;ele mentionate.
b. Etapa formelor geometrice, dupa 1908, in care elementele decorative, mult reduse
fata de etapa anterioara, sunt supuse rigorii geometrizarii. Numeroase cladiri de locuit, ansamblul
jandarmeriei de la Oradea (arh. Vago), ilustreaza aceasta etapa. Unul din cei mai importanti
arhitecti transilvaneni, §i foarte bun cunoscator al folclorului maghiar al provinciei, Kos Karoly,
prin biserica reformata de la Cluj (1912), imbina alcatuirea traditionala a laca§ului de cult cu un
riguros control al volumelor §i formei, introducand sugestii ale traditiei medievale, prin asimetria
accentuata a fatadei, prin tipul de §arpanta §i invelitoare, prin incadrarea accesului principal in
biserica cu piatra bruta, in contrast cu tratarea lisa a marilor suprafete ale fatadei.
Ansamblul palatului culturii §i a Prefecturii din Targu Mure§, una din operele cele mai
importante din Transilvania a acestei orientiri arhitecturale (arh. Marcell Komor §i Dezso Jakab,
1908-1913), imbina cele doua directii (etape ), folosind, ca element principal, volumele §i forma
geometrice, dar introducand o mare variate de decoratii, atat la exterior cat §i la interior,
concretizate in materiale dintre cele mai variate.

Arhitectura neo-romaneasca (pana la Primul Razboi Mondial). Arhitectura neo-


romaneasca se inscrie in mi§carea romantismului european, in mi§carile europene de afirmare a
identitatii nationale. Este cunoscut ca in foarte multe tari europene, spre sfar§itul secolului al
XIX-lea au aparut arhitecturi care cautau sa exprime identitatea §i etosul natiunii respective; ele
au fost legate, in cateva situatii, inevitabil, de formarea statelor modeme, cum a fost cazul
Greciei, a Germaniei, prin unificarea vechilor grupari statale anterioare sau a Italiei, care s-a
unificat, de asemenea, intr-un singur stat national. Arhitecturile nationale sau cele regionale s-au
cristalizat §i s-au afirmat ca directii particulare ale arhitecturii, coexistand cu eclectismul, care a
dominat arhitectura europeana.
Contextul national. in Romania arhitectura neo-romaneasca este consecinta, din acest
domeniu al culturii, a afirmirii identitatii nationale, idee care a fost o permanenta pe parcursul
intregului secol. Ideile culturii - fie literatura, fie arte plastice, fie arhitectura - s-au sustinut
reciproc, tot timpul, cu ideile §i actiunile politice. Pa§ii politici succesivi care au dus la
proclamarea Regatului, in 1881, au fo st mereu sustinuti de cultura nationala. Nu intamplator,
poate, primele ,,cladiri-manifest" ale lui Ion Mincu au aparut scurt timp dupa proclamarea
Regatului, ca moment politic esential in afirmarea noului stat national.
Ideea unei arte - §i unei arhitecturi - de factura nationala au fo st formulate insa la
mijlocul secolului §i in deceniile urmatoare. Alexandro Odobescu afirma necesitatea unei arte
nationale in 1851, exprimand opinia ca arhitectura nationala are doua surse de inspiratie:
arhitectura veche culta (biserici, manistiri etc.) §i arhitectura populara (vemaculara). Dupa
Odobescu, arhitectul Dimitrie Berindei, format la Ecole des Beaux Arts de la Paris, a fost a doua
personalitate a culturii noastre care avea convingeri similare in privinta arhitecturii. Interesul
pentru mo§tenirea trecutului national a orientat preocupari din zone diverse ale culturii: este
perioada in care apar primele istorii cu caracter §tiintific asupra romanilor, sunt publicate poezii
populare (Vasile Alecsandri ), mai tarziu, la inceputul secolului urmator, curentul din jurul
revistei Semanatorul a coagulat aceste interese literare, cunoscutele tablouri ale lui Nicolae
Grigorescu cu subiecte din spatiul rural etc., arata ca preocuparile culturii noastre modeme, in

29
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

formare in acea epoca, pentru recuperarea traditiei §i, in general a trecutului national erau dintre
cele mai diverse. Regasim aici, rara indoiala, spiritul romantic care anima intreaga Europa.
in domeniul arhitecturii de numele lui Al. Odobescu este legata §i prima tentativa de
reprezentare a Principatelor Unite la expozitia de la Paris din 1867, marele nostru om de cultura
fiind comisarul pavilionului Principatelor. Realizat dupa proiectul unui arhitect francez,
pavilionul Principatelor era o combinatie de elemente, forme §i volume a celor trei biserici
considerate atunci ca reflecta traditia arhitecturala: biserica Trei Ierarhi din la§i, biserica de la
Curtea de Arge§ §i biserica Stavropoleos din Bucure§ti. Referinte similare - de arhitectura
religioasa - pot fi regasite §i in pavilionul national al Romaniei la expozitia pariziana din 1900.
Sursele. Intentia acestor pavilioane, care reprezentau un nou stat european, era aceea de
exprima, intr-o singura cladire, intreaga idee nationala, cu alte cuvinte, de a gasi forma
arhitecturala care sa sintetizeze §i sa interpreteze vechea arhitectura a celor doua provincii
istorice: Muntenia §i Moldova. Aceasta pozitie au cautat s-o ilustreze cea mai mare parte a
arhitectilor pana la Primul Razboi Mondial, chiar daca istoriile provinciilor au fost suficient de
diferite iar arhitecturile lor au fost rezultatul unor influente foarte diferite.
La mijlocul secolului al XIX-lea cuno§tintele despre monumentele trecutului §i, in
general, despre arhitectura nationala veche, erau foarte recluse. ~i mai putin cunoscuta era
arhitectura populara. Acest fapt trebuie luat in considerare atunci cand se analizeaza (§i se critica)
arhitectura neo-romanesca. Sursele erau, a§adar, restranse, iar ele au fost, treptat, semnalate §i
utilizate de arhitecti, pe masura ce cercetarile asupra monumentelor vechi §i asupra spatiului rural
erau tot mai numeroase. Putem constata, a§adar, ca formarea unei arhitecturi de factura nationala
(arhitectura neo-romaneasca) a fost simultana cu cercetarea, cunoa§terea §i intelegerea trecutului
artistic §i arhitectural. Investigatiile proprii !acute de arhitecti - deseori disparate dar, in nici un
caz, sistematice, le-au oferit, fiecaruia dintre ei, elemente arhitecturale din epoci diferite, de la
monumente variate §i din zone diverse. Acestea au fost cercetate, preluate §i interpretate,
constituind sursele noii arhitecturi. Epoca brancoveneasca §i operele sale arhitecturale au fost una
din sursele cele mai importante §i cele mai prolifice in constituirea noii arhitecturi. Sporirea
interesului pentru monumentele istorice §i pentru protejarea lor s-a datorat §i lucrarilor de
restaurare, in parte foarte criticate in epoca, datorita principiilor aplicate, realizate de arhitectul
francez Lecomte de N ouy.
Dorinta de afirmare a unei proprii identitati, exprimate prin arhitectura, a constituit baza
ideologica; in schimb, mijloacele proprii profesiei au fost cele ale arhitecturii eclectice.
intr-adevar, asocierea sau combinarea unor elemente arhitecturale, sau doar decorative,
provenind din diferite cladiri vechi, considerate drept surse, preluate uneori chiar din epoci sau
teritorii avand culturi trecute foarte variate, cu scopul de a crea o noua arhitectura, nu este altceva
decat aplicarea procedeului eclectic. Diferenta esentiala fata de eclectismul, a§a cum este el
cunoscut §i inteles, este ca, in cazul arhitecturii neo-romane§ti (§i, prin extensie, in cazul tuturor
arhitecturilor nationale sau regionale) sursele §i mode le le luate in considerare sunt cele care
apaqin trecutului national (din teritoriul tarii sau regiunii respective), rezultand un ,,eclectism
local". Cel de al doilea procedeu important preluat este compozitia academica, bazata pe
ordonarea planului, a volumelor §i a fatadelor dupa principiile simetriei, a ierarhizarii paqilor etc.
in fine, ultimul aspect cu caracter de generalitate care trebuie subliniat este faptul ca arhitectura
neo-romaneasca, in egala masura cu toate celelalte arhitecturi inspirate din traditia tarii (sau a

30
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

regiunii) respective, este, pana la urma, o inventie modema care urmare§te asigurarea unei
anumite traditii.
Lipsita de o doctrina artisticii, neavand, prin urmare, principii teoretice care sa ghideze
proiectarea arhitecturii, aceasta s-a manifestat prin cautari formale dintre cele mai variate:
recuperari arheologice; interpretari personale, individuale, !acute cu o mare libertate fata de
modelele alese; alegerea modelelor dintr-o singura provincie istorica; orientarea exclusiva spre
sursele culte ale arhitecturii traditionale sau, dimpotriva, ignorarea acestora in favoarea surselor
mult mai vii §i mai prolifice ale arhitecturii populare. De aici decurge situatia ca fiecare arhitect a
creat propria sa arhitectura neo-romaneasca.
Importanta insa pentru arhitectura neo-romaneasca este infiintarea ~colii de arhitectura
din Bucure§ti (1892) care, inca de la inceput, a pus in centrul formarii studentilor, alaturi de
arhitectura clasica, pe aceea de inspiratie traditionala. Proiectele obligatorii ,,in stil romanesc" §i
releveele realizate in timpul vacantelor de vara au contribuit la cunoa§terea §i asimilarea acestei
arhitecturi, cativa din profesorii lor numarandu-se printre promotorii ei: Ion Mincu, Ion Nicolae
Socolescu, Grigore Cerchez.
Ion Mincu (1850-1912). Nascut la Foc§ani, Ion Mincu a urmat ~coala de Poduri §i
~osele din Bucure§ti, obtinand diploma de inginer iar in continuare s-a inscris la celebra
Ecole des Beaux Arts din Paris, unde a fost eel mai stralucit student roman, daca se ia in
considerare numarul de medalii §i celelalte recompense primite pentru proiectele intocmite in
timpul studiilor. Rigorii date de formarea sa inginereasca i s-a adaugat buna cunoa§tere a
eclectismului francez al sfar§itului secolului al XIX-lea, materializat, in anii urmatori, prin
refacerile elegante ale easel or Monteoru ( 1887) §i Vemescu §i prin contributiile sale la realizarea
Palatului de Justitie. pe care a terminat-o stralucit in 1884.
Intors in tara, dupa 0 lunga calatorie in Italia, Spania, Grecia §i Turcia, Mincu a deschis
drumul noii arhitecturi in forme nationale, prin primele sale ,,lucrari-manifest": Casa Lahovari
( 1886, refacerea unei mai vechi locuinte, apaqinand generalului lui Iacob Lahovari, personalitate
de frunte a Partidului conservator), Bufetul de la ~osea (1892, a carui proiect fusese intocmit
pentru a reprezenta Romania la expozitia intemationala de la Paris din 1889) §i ~coala centrala
de Pete, 1890. La primele doua cladiri, Ion Mincu utilizeaza cateva elemente apaqinand
arhitecturii populare (vemaculare): foi§orul (adaptat, in cazul casei Lahovari, ca peron acoperit),
arcul trilobat, care reazema pe stalpi de lemn, acoperi§ul cu pante avand invelitoare de tiglii,
decoratia de ceramica policroma. La Bufetul de la ~osea, Mincu adauga mici volume in consola
(sugerand bovindourile arhitecturii orientale urbane), precum §i o friza cu numele unor
cunoscute localitati viticole ale tarii, in grafica arhaizanta a unui alfabet. ~coala centrala de fete
are un plan riguros dreptunghiular, cu o ampla curte interioara, inconjurata de o galerie de
circulatie, bogat decorata spre curte cu aceea§i succesiune de arcade trilobate, cu decoratii de
ceramica policroma. Fatada principalii, simetrica, corespunzand partiului, cu decro§uri pe
traveele laterale, accentuate de bovindourile etajului din paqile laterale. Separarea pe verticalii,
intre parter §i etaj este :Iacuta de un brau, preluat de la vechea arhitectura bisericeasca. Regasim §i
aici friza cu nume, de data aceasta, legata de functiunea cladirii, ale unor ,,Doamne §i Domnite"
din istoria tarii. Delimitarea curti interioare este :Iacuta unitar, prin ritmarea traveelor constructiei
cu arce trilobate, elegant profilate, sprijinite pe coloane din piatra.

31
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Aceste prime cladiri in noua arhitectura au o scara redusa, sunt de mici dimensiuni,
permitand preluarea, al aceea§i scara, a unor elemente ale vechii arhitecturi national. In partea a
doua a carierei sale, Ion Mincu s-a confruntat cu problema transferarii spre cladiri publice,
monumentale, la scara mult diferita, inexistente in istoria noastra: proiectul pentru Palatul
primariei Capitalei (1900-1901), palatul administrativ de la Galati (1902-1905), Banca
Comerciala de la Craiova (1906, 1912, in prezent sediul Primariei). In aceste cazuri a recurs la
structuri compozitionale academice pe care a aplicat, alaturi de decoratii de factura clasicizanti,
decoratii provenind din bagajul traditional, accentuand, astfel, caracterul eclectic al arhitecturii
sale.
Alte lucrari ale lui Ion Mincu: cavourile din Cimitirul Belu §i eel de la Foc§ani, lucrari de
o valoare plastica §i simbolica deosebiti, mobilierul Catedralei de la Constanta (1890-1894).
Ultima sa lucrare, restaurarea bisericii Stavropoleos §i completarea incintei (1903-1912),
reprezinta un fel de testament. Este, probabil, momentul de cunoa§tere aprofundati, din punct de
vedere arhitectural, al unui monument al trecutului. Ata§amentul fata de aceasta biserica este cu
totul particular pentru Mincu: el considera ca acesta este ultimul monument al arhitecturii
traditionale, §i de aici trebuie ,,reluat firul traditiei" .
Se poate spune ca arhitectura lui Ion Mincu are caracterul de inovatie, prin preluarea §i
interpretarea unor diferite surse istorice, nationale, filtrate insa prin propria sensibilitate. Aceasta
perspectiva asupra valorilor traditionale a :facut ca arhitectura lui Mincu sa fie atat de personala
§i, de fapt, sa nu poata fi imitata de urma§i.
Arhitectura neo-romaneasca ~i ceilalti protagonhjti ai perioadei. Pana la Primul
Razboi Mondial alti cativa arhitecti au preluat, de la Ion Mincu, intentiile de a crea o arhitectura
modemi, bazata pe traditia nationala. Cei mai importanti au fost:
Petre Antonescu (1873-1965), unul din cei mai activi sustinatori ai arhitecturii neo-
romine§ti, de§i, in cariera sa foarte indelungata §i extrem de vasti, s-a orientat, cu mare abilitate
§i talent, spre arhitectura eclectica §i apoi cea a clasicismului modem , spre arhitectura Art
Nouveau. Arhitectura sa neo-romaneasca este caracterizata printr-o tentatie a monumentalului
care, in cazul cladirilor publice importante, are evidente accente retorice, cu referiri
preponderente spre arhitectura epocii brancovene§ti: Ministerul Lucrarilor Publice (1906-1910,
actualul sediu al Primariei Municipiului Bucure§ti), Prefectura de la Craiova (1912-1913), Banca
Marmorosch-Blank (19 12-1 923) etc.
Grigore Cerchez (1852-1927) a fo st inginer §i arhitect. Cea mai mare parte a realizarilor
sale este de factura neo-romanesca, utilizand contrastele dintre marile suprafete albe, tencuite, §i
detaliile din piatra, de inspiratie brincoveneasca (casa Dissescu, 1910-1912, extinderea palatului
Cotroceni, cca. 1910). Lucrarea sa cea mai importata este cladirea ~colii de arhitectura (1912-
1927), pe fatada careia interpreteaza, intr-o combinatie barochizanta, decoratiile de factura
brincoveneasca.
Nicolae Ghica Bude§ti (1869-1943), arhitect cu vasta cultura, un foarte bun cunoscator al
arhitecturii din cele doua provincii ale Romaniei, gratie activitatii sale in cadrul Comisiunii
Monumentelor Istorice, experimenteaza imbinarea arhitecturii medievale din Moldova (respectiv
goticul moldovenesc) §i arhitectura epocii lui Brancoveanu. Cea mai importanta lucrare a sa in
aceasta directie este actualul sediu al Muzeului Tiranului Roman, proiectat in 1906 §i inaugurat
in anul 1938.

32
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Cristofi Cerchez (1872-1955), format la §Coala de arhitectura din Milano, interpreteaza


valorile plastice §i volumetrice ale arhitecturii populare asociate cu particulare accente spre
decoratia suprafetelor de fatada cu stucaturi delicate cu motive florale. Lucrari relevante: Vila
Minovici (1904-1905), locuinta Stanovici (1914), ambele in Bucure§ti.
Ion Nicolae Socolescu (1856-1924) i§i cristalizeaza ceea ce se nume§te ,,stilul
Socolescu'', bazat, intr-o masura covaqitoare, pe referintele decorative de factura orientalii, din
materiale diferite, pe care le aprecia a exprima traditia nationala: primaria veche din Constanta
(1894, actualul Muzeu de Arta Populara), locuinta Ionescu Gion (1891), ~coala Normala ,,Carol
I" din Campulung Muscel (1892-1895) sau propriile cladiri din Bucure§ti (ex. propria locuintii,
bd. Carol, 1896).
Giulio Magni (1859-1930), arhitect italian, care a ocupat timp de aproximativ un deceniu
pozitii importante in Primaria Bucure§tiului. Pe langa cladiri de interes municipal (hala Traian,
Antrepozitele comunale etc.), realizate intr-o arhitectura eclectica de certa calitate, a
experimentat cu sensibilitate utilizarea arhitecturii traditionale in cladiri care sugereaza
apropierea de viziunea lui Ion Mincu in mai mare masura decat cunoa§terea efectiva a valorilor
vechii arhitecturi romane§ti (~coala Mavrogheni, 1895, gara de la Curtea de Arge§, 1898, o serie
de locuinte in Bucure§ti).
Oficializarea noii arhitecturi s-a Ia.cut scurt timp dupa realizarea, de catre Mincu, a
primelor sale cladiri ,,manifest" §i a urmat doua etape principale. In 1895 primarul Capitalei,
Nicolae Filipescu, a lansat un concurs pentru sediul primariei Bucure§tiului ( cladire care, de
altfel, nu a fost realizata niciodata). Una din conditiile concursului era ca proiectele sa fie ,,in stil
national". Se cunosc doua din proiectele predate, cele ale lui George Sterian §i Giulio Magni.
Fiecare dintre proiecte este rezultatul unor asamblari de elemente cu referinte la arhitectura veche
romaneasca. Cativa ani mai tarziu, in 1900, Ion Mincu intocme§te, la solicitarea primarului de
atunci, scriitorul Barbu ~teranescu Delavrancea, propria sa varianta de primarie. Spre deosebire
de primele doua, varianta lui Mincu este mult mai elaboratii, mai coerenta in privinta compozitiei
de ansamblu. La baza proiectului au stat principiile academice ale organizarii mari volumetrice,
iar o parte considerabila a elementelor decorative apaqin, de asemenea, repertoriului francez,
care sunt asociate decoratiilor §i fragmentelor preluate §i interpretate din arhitectura noastra. Pana
la Primul Razboi Mondial a mai fost intocmit inca un proiect pentru primarie, de catre Petre
Antonescu, in anul 1912.
A doua etapa a oficializarii a constituit-o Expozitia din 1906 organizata in parcul Carol.
Amenajarea generala a expozitie, realizata dupa proiectul peisagistului francez E. Redont (autor
al parcului Romanescu din Craiova) a fost insotita de proiectele diferitelor pavilioane, elaborate
de arhitectii V. ~teranescu §i C. Burcu§, sub coordonarea lui Ion D. Berindei. Cu exceptia a 2-3
pavilioane (dintre care unul apaqinea Austriei), toate, inclusiv pavilionul regal, au fost proiectate
§i realizate in noua arhitectura, neo-romaneasca. A fost, practic, momentul in care aceasta noua
arhitectura a capatat autoritatea necesara pentru a exprima identitatea nationala.

33
PRINCIPALELE ORIENTARI ALE ARHITECTURII. ILUSTRA 'fll

Clasicismul. Moldova

Ansamblul Manastirii Frumoasa

'I I
! - - - -+:
L.JL......,_---1..J-<-l_~~--"~~_.s;L"Lll....~

Casa Cantacuzino (Universitatea veche)

Clasicismul. 'fara Romaneasca

Bucure~ti, Palatul Domnesc Grigore Ghica, 1822


Clasicismul. Transilvania
Bra~ov, Poarta Scheiului

Cluj, Prirnfuia veche, 1843-1846, Anton Kagerbauer

Romantismul. Tara Romaneasca

Bucure~ti, Casa Librecht, cca. 1866

Romantismul. Moldova
BontJ.da, aripa rornantica a castelului

Ruginoasa, Palatul Cuza, 1847-1855


Romantismul. Transilvania

Sibiu, claclire romantica in frontul medieval al pietei mici

Eclectism. Principatele Unite


Bucure~ti, Ateneul Romful. 1886-1898, Albert Galeron

Bucure~ti, Palatul de Justiµe, 1890-1895, Albert Ballu

Eclectism. Transilvania

Cluj, Universitatea, 1886-1888, M. Karoly


Art Nouveau. Principatele Romane

Constanta, Cazinoul, 1909-1910, Daniel Renard

Secession. Transilvania
Timi~oara, Gimnaziul Piarist, 1907-1909, Laszlo Szekely

Oradea, Ansamblul Vulturul Negm, 1907-1908, Marcell Komor ~i Dezs6 Jakab


Arhitectura Neo-Romaneasca. Principatele Romane
Bucure~ti, ~coala centrala de fete, 1890, Ion Mincu

Bucure~ti, Bufetul de la Sosea, 1892, Ion Mincu

Galati, Prefectura, 1902-1905, Ion Mincu

Proiect pentru Palatul Comunal (detaliu), Bucure~ti, 1900-1901, Ion Mincu

Bucure~ti, ~coala de arhitectura, 1912-1927, Grigore Cerchez


~coala de _fir/,/fect<.c r c; .

~ t .- a
Arhitectura Neo-Romaneasca. Principatele Romane
Bucure~ti, Casa Ionescu Gion, 1891, Ion Socolescu

Bucure~ti, Vila Minovici, 1904-1905, Cristofi Cerchez

Arhitectura Neo-Romaneasca. Principatele Romane


Oficializarea noii arhitecturi

Bucure~ti, Expozitia jubiliara din Parcul Carol, 1906


ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Partea a II-a. CULTURA ARHITECTURALA A PERIOADEI INTERBELICE

CONTEXTUL ISTORIC GENERAL

Dupa Marea Unire, consfintita prin adunarea de la Alba lulia din 1 decembrie 1918,
conditiile existentei Romaniei s-a schimbat considerabil. in urma Unirii au fost integrate
Vechiului Regat teritoriile Transilvaniei, Banatului (aflate, pana atunci, in componenta
Imperiului Austro-ungar), Bucovinei (aflata, din 1775, sub directa administrare a Imperiului
habsburgic §i, ulterior, a Imperiului Austro-ungar), precum §i a Basarabiei (aflata, din 1812, in
componenta Imperiului tarist). Acestora li se adauga §i partea de sud a Dobrogei, denumira
,,Cadrilater", care a revenit Romaniei in urma razboiului balcanic din 1913. In consecinta,
suprafata tarii a crescut de la circa 137.000 kmp la peste 300.000 kmp, iar populatia a sporit, §i
ea, de la aproximativ 7.500.000 locuitori (cat era in Vechiul Regat inainte de Primul Razboi
Mondial), la mai mult de 17.000.000 locuitori. Aceasta configuratie teritoriala a fost modificata
brutal in 1940: consecinta a a§a-numitului Dictat de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedata
Ungariei, iar ca urmare a ultimatum-ului sovietic, Romania a cedat URSS Basarabia, Bucovina §i
tinutul Heqei.
Existenta sistemului democratic in cea mai mare parte a perioadei a fost consacrata de
Constitutia din 1923, considerata una din cele mai progresiste ale anilor postbelici. Regele
Ferdinand I a fost incoronat, in 1921; in urma decesului acestuia, in 1927, a urmat o perioada de
regenta, iar in 1930 regele Carol al II-lea a venit pe tronul Romaniei.
Viata politica a Romaniei a fost dominata de cele doua mari particle: Partidul National
Liberal, condus, multa vreme, de reprezentanti ai familiei Bratianu, §i Partidul
National - Taranesc, rezultat din unificarea, in 1926, a partidului Taranesc condus de Ion
Mihalache §i Partidul National Roman (infiintat in Transilvania la sfar§itul secolului al XIX-lea),
condus de luliu Maniu. In 1938 Carol al II-lea a promulgat o noua Constitutie, prin prevederile
careia au fost desfiintate partidele politice, infiintand propriul partid, Partidul Rena§terii
Nationale, instaurand, astfel, ceea ce se nume§te ,,dictatura regala". Prin aceea§i Constitutie,
impaqirea administrativa anterioara (§i, in buna masura, traditionala) in judete, a fost inlocuita
prin ,,tinuturi", structuri teritoriale mari, care inglobau, fiecare, mai multe judete. In anul 1940
Carol al II-lea a abdicat, mare§alul Ion Antonescu devenind ,,conducatorul" statului, pana la
incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Refacerea economica care a urmat razboiului s-a Ia.cut simultan cu integrarea in
structurile anterioare a noilor teritorii, caracterizate de realitati distincte §i de un potential
considerabil: gradul mai mare de industrializare a Transilvaniei §i Banatului §i bogatiile

40
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

subsolului acelora§i regiuni istorice au contribuit la cre§terea generala economica a tarii. Anii ' 20
pot fi considerati, din acest punct de vedere, ani ai ,,reorganizarii" economiei romane§ti. Dupa
criza economica de supraproductie din 1928-1932, economia Romaniei a crescut constant §i
rapid, atingand un maxim in 1938. La aceasta a contribuit intr-o masura tot mai importanta
industria ca §i sporirea exploatarilor petroliere din zona Ploie§tiului §i dezvoltarea industriei de
prelucrare a titeiului. Pe de alta parte, nu trebuie neglijat celalalt aspect al economiei -
agricultura: in urma reformei agrare din 1919-1921, Romania a devenit o tara a micilor
producatori agricoli; marea majoritate a populatiei rurale avea in posesie terenuri cu suprafete
mici care, in general, nu permiteau utilizarea mijloacelor mecanizate de exploatare agricola. Cu
toate acestea, productiile mari de cereale, datorate, in mare masura, calitatilor naturale ale
solului, au determinat aparitia formulei ,,Romania - granar al Europei".
Contextul general cultural in care s-a inscris arhitectura §i urbanismul epocii se
caracterizeaza printr-o efervescenta culturala rara precedent in conditiile afirmarii noilor
generatii de intelectuali (Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu etc.), alaturi de
generatia deja consacrata (Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu etc.).
Innoirea semnificativa este prezenta §i in domeniul artelor plastice, prin marea diversitate a
expresiilor artistice, de la cele de factura traditionala sau avand subiecte care sugereaza traditia,
pana la lucrari modeme prin forma §i continut, inscrise in curentele artistice europene (Victor
Brauner, H. M. Maxy, Jules Perahim, Constantin Brancu~i, Milita P etr~cu).

URBANISMUL ~I EVOL UTIA ORA~ELOR

Tinand cont de conditiile politice, economice §i culturale schitate mai sus, nu se poate
afirma ca perioada interbelica a fost una liniara, rara distorsiuni sau contradictii inteme.
Urbanismul nu a putut decat sa refl ecte toate aceste framantari. ,,Timpul lung", necesar aplicarii
unor planuri de dezvoltare coordonata ale localitatilor ca §i, partial, pentru proiectele urbanistice
de anvergura mai mare (la nivelul teritoriului), a lipsit Romaniei. Realizarile mai putin
numeroase, dar de o calitate cu totul remarcabila, nu trebuie, a§adar, sa surprinda; ele trebuie
privite insa impreuna cu mult mai numeroasele proiecte ramase pe hartie. Doar ansamblul
acestora, carora trebuie sa le adaugam ideile §i conceptiile urbanistice, ne pot contura o imagine
mai aproape de realitate asupra urbanismului primei jumatati a secolului al XX-lea.
Privind ansamblul localitatilor urbane, cu ritmurile foarte diferite ale dezvoltarii §i,
implicit, ale modemizarii lor, cu particularitatile fiecareia, putem constata ca anii dintre cele doua
Razboaie Mondiale au fo st, de fapt, o perioada mult prea scurta pentru a materializa o idee foarte
concretii, edificatii, asupra or~ului modem. Urbanismul din Romania a fost foarte dependent de
fragmentarile date de intregul complex de factori politici (care, prin schimbarile relativ dese, au
dus, de cele mai multe ori, la modificarea structurii de functionare a municipalitatilor §i a
legislatiei specifice ), economici §i culturali (care au conditionat orientarile §i influentele diverse).
Problematica urbanismului perioadei poate fi schitata prin cateva aspecte care, strans
legate intre ele, ne permit sa avem o imagine de ansamblu.

Cadrul legislativ . Dupa 1920 problemele continute in diferitele legi, legate de


sistematizarea ora§elor §i, in general, referitoare la arhitect ura, au fost consistente. Legea pentru

41
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

unificarea administrativa, din 1925, a consfintit noile strocturi institutionale necesare, avand un
prim capitol semnificativ referitor la sistematizarea ora§elor. Aceasta prezenta - a problemelor
privind sistematizarea - este o noutate absoluta pentro Romania (in raport cu Vechiul Regat),
fapt care arata recunoa§terea domeniului pentro dezvoltarea planificata a localitatilor. Au urmat
celelalte legi cu caracter administrativ care au avut in vedere, in capitole din ce in ce mai intinse
§i mai detaliate, probleme legate de amenajarea urbanistica a ora§elor, a§a cum se va vedea mai
departe. Mentionam, de asemenea, legislatia locuintei care a fost, §i ea, suficient de amplii,
cautand sa gaseasca mijloace de reducere a crizei acute de locuinte de la sfar§itul primei
conflagratii mondiale, la fel ca pretutindeni in Europa. 0 succesiune de legi orientate spre
stimularea constroirii de locuinte, de catre persoanele particulare sau de diverse institutii - de stat
sau particulare - a intrat in vigoare pe durata celor 2 decenii ale perioadei, pana in preajma celui
de-al Doilea Razboi Mondial. Trebuie semnalat, de asemenea, faptul ca o parte acestei legislatii
incepea sa se preocupe - §i sa reglementeze - locuinta muncitoreasca. Dincolo de factorol
propagandistic, existent, rara indoiala, in acest caz, la baza acestor legi in deceniul 4, nu se poate
ignora interesul pentro o categorie sociala in plina expansiune, ca rezultat al dezvoltarii
considerabile a industriei.

Teoria urbanismului. In preaJma primului razboi mondial au aparot primele


personalitati care au pus bazele teoriei urbanismului romanesc. Cea mai importanta a fost a
inginerolui Cincinat Sfintescu (1887-1955). Absolvent al ~colii de Poduri §i ~osele din
Bucure§ti, a urmat, gratie unei burse a Academiei Romane, un curs de specializare in domeniul
,,edilitatii publice" la Charlotenburg (Germania). Intors in tarii, este numit directorol Cadastrolui
§i Sistematizarii Capitalei, functie pe care o indepline§te pana in 1934, iar intre 1938-1940 a fost
pre§edintele Comisiei de sistematizare a Tinutului Bucegi. Profesor al ~colii de arhitectura din
Bucure§ti din 1922, a tinut primul curs de urbanism din Romania. Prin sutele de carti, studii §i
articole a fost primul profesionist care a cautat sa defineasca urbanismul, ca §tiinta integratoare,
de sinteza, a fenomenului urban. Preocuparile sale teoretice au cuprins o sfera extrem de larga de
probleme, de la cele ale amenajarii teritoriului national, prin teoria sa, Superurbanismul, enuntata
public intaia oara in 1929, pana la cele de istorie a ora§elor, edilitare, de estetica, de economie,
circulatie, igiena, iluminat public etc. etc. Urbanistica genera/a §i Urbanistica speciala sunt
volumele sale de referintii, in care a sintetizat cuno§tintele asupra sferei largi a urbanului, iar
nenumarate studii au fost dedicate dezvoltarii urbane a Bucure§tiului.
De numele lui Sfintescu se leaga, de asemenea, infiintarea, in 1931, a Institutului
Urbanistic al Romaniei" §i transformarea ,,Monitorolui Uniunii Ora§elor din Romania", cu
aparitie regulata din 1924, in revista ,,Urbanismul" (1932-1942), una din revistele specializate de
prestigiu din Europa ~i una dintre cele mai riguroase reviste romine§ti ~tiintifice a perioadei.
Alaturi de C. Sfintescu au contribuit la consolidarea teoriei urbanismului, avand
contributii semnificative la dezbaterea de idei, inginerol Alexandro Davidescu §i fiul acestuia,
arhitectul Ion Davidescu, titularol cursului de urbanism de la Politehnica bucure§teana in anii
'30, care a preluat de la C. Sfintescu functia de director al sistematizarii Bucure§tiului, Duiliu
Marcu, Florea Stanculescu (specializat in probleme de sistematizare rorala), Alexandro
Zamphiropol. Prin contributiile acestor personalitati au patrons §i au fost asimilate idei dintre
cele mai diverse care framantau lumea speciali§tilor ca §i practica profesionala. Referinte la

42
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Camillo Sitte sau Stiiben, la Hilbersheimer sau Ernst May, pot fi intalnite aliituri de comentariile
critice asupra lucrarilor §i teoriilor lui Le Corbusier. Treptat, gandirea urbanistica germanii va
capita o importanta egalii cu cea francezii, fapt concretizat in principiile aplicate in planurile de
sistematizare.
Amenajarea teritoriului. A fost o directie nouii a urbanismului care, treptat, a inceput sii
capete consistenta unei componente semnificative in intentiile de dezvoltare a tiirii. in
Superurbanismul, Cincinat Sfintescu avansa idei novatoare referitoare privind reteaua de
comunicatii la nivel national, reteaua de localitati, el clasificand ora§ele din Romania in trei
categorii (in functie de raza de polarizare ), neuitand sii ia in discutie protectia zonelor naturale cu
valoare esteticii, in perioada in care era declarat Pare national zona Muntilor Retezat. Alte studii
la nivel teritorial au privit litoralul Marii Negre, valea Prahovei sau delimitarea racutii, tot de C.
Sfintescu, zonelor pitore§ti din jurul Bucure§tiului.

Planul de sistematizare (planul de urbanism) a fost, dupii cristalizarea primelor teorii,


cea mai importantii directie a urbanismului perioadei interbelice. Prezenta unor capitole din ce in
ce mai consistente in succesiunea legilor de organizare administrativa a tarii §i in legile speciale
de organizare a Bucure§tiului, incepand cu Legea de unificare din 1925, amintita mai sus,
demonstreazii recunoa§terea oficialii a rolului determinant al planului de sistematizare, ca
document al planificarii dezvoltiirii urbane. La sfar§itul deceniului 4, in 1939, este cristalizatii
metodologia unitarii necesarii elaboriirii acestor planuri: ,,lnstructiunile §i normele pentru
intocmirea planurilor de sistematizare", un indrumar necesar pentru elaborarea unitarii, in
intreaga tarii, a acestor documentatii urbanistice. Instructiunile previid intocmirea a trei categorii
de plan§e (principiile dezvoltiirii; planul director de sistematizare; intocmirea planurilor de
aliniere ale tuturor strazilor din Ora§), precum §i intocmirea, pe baza prevederilor planului de
sistematizare, a regulamentelor necesare §i, in primul rand, a regulamentului de constructii. in
acest el se stabile§te legiitura fireascii dintre ideile planului de sistematizare §i miisurile
constructive concrete care decurg din acesta.
Principiile urbanistice prezente in planurile de sistematizare au apiirut treptat. La sfar§itul
perioadei au fost consacrate cateva principii care §i-au mentinut valabilitatea §i azi, demonstrand
asimilarea gandirii europene contemporane perioadei: extinderea planificiirii ora§ului dincolo de
limitele construite propriu-zise, luandu-se, astfel, in considerare, legiitura fireascii a ora§ului cu
teritoriul imediat invecinat; zonificarea functionala; ierarhizarea retelei de circulatie urbanii;
prevederea coerentii a spatiilor publice, verzi la nivelul intregului Ora§; problemele de estetica
urbanii etc. Trebuie subliniat insii faptul ca in gandirea §i practica urbanistica romaneascii
interbelicii nu existii reflexe ale ideilor ciiliiuzitoare ale urbanismului modem (,,functionalist")
formulate de CIAM in Carta de la Atena (1934).
Luand in considerare cateva situatii particulare din jurul anului 1900, care se inscriu, insii,
in aceea§i directie a consacrarii planului de sistematizare ca instrument necesar al dezvoltarii
localitatii, se poate trasa, prin exemple semnificative, o evolutie a momentelor importante ale
acestui document: planurile succesive (panii la planul aprobat in 1913) pentru integrarea
localitatilor invecinate Timi§oarei, odatii cu demolarea fortificatiilor din secolul al XVIII-lea;
proiectul de extindere al Bra§ovului, rezultat al concursului din anul 1911; planul de
sistematizare al Bucure§tiului, intocmit de C. Sfintescu, aprobat prin decret regal in 1921 ; cele

43
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

doua planuri de sistematizare ale ora~:ului Sibiu (1926 §i mijlocul deceniului urmator); planul de
sistematizare al ora§ului la§i ( 1943 ), a carui mod de elaborare se inscrie desavir§it in forma
stabilita de ,,Instructiunile §i normele ... " mentionate mai sus. Cel mai important §i mai complex
plan de sistematizare al perioadei interbelice a fost elaborat de un ,,Comitet de lucru" alcatuit din
arhitectii Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, Ion Davidescu, Roger Bolomey §i inginerul T.
Radulescu -Planul Director de Sistematizare al Municipiului Bucure~ti, aprobat in mai 1935.
Operatiuni urbanistice. In comparatie cu perioada anterioara, dupa 1900 nu au avut loc
operatii §i interventii urbanistice de aceea§i amploare.
- Localitatile urbane noi au fost putin numeroase; dintre ele pot fi mentionate
statiunile Eforie §i Mamaia; ambele sunt reflexul cerintelor de exploatare a resurselor climatice §i
balneare maritime, dupa ce, la sfar§itul secolului trecut, s-a constituit o retea intreaga de statiuni
balneo - climaterice in zonele montane §i colinare. Statiunea Eforie este rezultatul unor aditionari
de parcelari de dimensiuni diferite; Mamaia, in schimb, situata pe fi§ia de teren dintre mare §i
lacul Siutghiol, a fost rezultatul a doua proiecte succesive de urbanism, care au avut in vedere
intreaga suprafata de teren a statiunii: primul a fost elaborat §i aplicat pe teren in anul 1904, iar in
a doua jumatate a deceniului 4 suprafata statiunii a fost reparcelati, urmarindu-se obtinerea unor
terenuri de dimensiuni mai mici.
- Extinderile ora§elor s-au fiicut numai prin parcelari de dimensiuni variabile. In
cateva cazuri (Constanta, de exemplu), intreaga suprafata urbana de pana la eel de-al Doilea
Razboi Mondial este rezultatul unor aditionari de mari parcelari. In alte situatii - Alba Iulia,
Oradea, Cluj (cartierul Donath/Grigorescu), Bucure§ti (comuna Baneasa, care a fost integrata in
ora§) etc. - extinderile s-au fiicut prin parcelari extinse, care au configurat o noua alcatuire
functionala (parcelarile fiind destinate locuirii).
- Parcelarile din interioarele ora~elor au fost fiicute prin utilizarea terenurilor de
mari dimensiuni pentru functiuni eminamente urbane: cartiere de locuinte, in primul rand,
functiuni culturale sau publice, functiuni industriale etc. Dintre exemplele relevante pentru noile
cartiere de locuit din Bucure§ti, pot fi considerate: cartierul (parcelarea) Vatra Luminoasa
(semnificativa §i pentru unitatea arhitecturii modeme a locuintelor), parcelarea Jianu, cartierul
Cotroceni (ca aditionare a catorva mari parcelari) etc., toate din Bucure§ti.
Interventii ~i proiecte in zonele centrale ale ora~elor. Proiectele §i cele cateva realizari
efective de interventii in zonele centrale ale ora§elor prezinta un interes aparte, caci ele
materializeaza anumite conceptii ale epocii in privinta:
Raporturilor de scara a spatiilor urbane propuse fata de contextul existent in care se
insereaza proiectul, in sensul sporirii acestora, ignorand, de multe ori, scara existenta;
Utilizarea quasi-exclusiva a principiilor compozitionale de factura clasica - axe de
simetrie, similitudinea sau echilibrul maselor cladirilor care alcatuiesc fronturile;
Recunoa§terea, deseori exclusivi, a valorilor materiale ale cladirilor (sau ansamblurilor
urbane), in defavoarea eel or mai larg culturale; in consecinti, cladiri sau spatii urbane, realizate
cateva decenii mai devreme, sunt inlocuite prin propuneri care, in timpul lui Carol al II-lea,
exprima o retorica evidenta a monumentalului, atunci cand este vorba de spatii de reprezentare,
fie ca este vorba de Bucure§ti (proiectele de amenajare a spatiului din jurul Bancii Nationale a
Romaniei, a Pietii Universitatii, proiectul lui Duiliu Marcu pentru punerea in valoare a ~colii de

44
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

razboi din Cotroceni sau proiectele de organizare a Pietii Palatului Regal, dupa reconstruirea
acestuia) sau pentru alte ora§e (Alba Iulia, Sf. Gheorghe).
in acela§i sens este edificatoare evolutia spatialitatii §i a modului a configurare a fronturilor
pentru Piata Victoriei din Bucure§ti, care sugereaza, totodata, importanta expresiei arhitecturale a
cladirilor care definesc spatiul. Cel mai semnificativ exemplu al noului spatiu urban, prin
amploarea gandirii urbanistice §i prin arhitectura modema de cea mai buna calitate (datorata unor
arhitecti precum Horia Creanga, Duiliu Marcu, Marcel Locar, Ion Boceanu, Jean Monda, Rudolf
Fraenkel etc.) este portiunea dintre Piata Romana §i Piata Universitatii a axului nord-sud al
Capitalei, care poate fi considerat un adevarat muzeu in aer liber a arhitecturii modeme
romane§ti.

45
URBANISMUL ~I EVOLUTIA ORA~ULUI. ILUSTRATII

Planul de sistematizare

----_·-_
_
..
...

~-
2_ ......... ,. _ _

- '.,,__
!- . . .,.....r--
'.(

Bucure~ti, Planul Director de Sisternatizare, 1935,


Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, Ion Davidescu, Roger Bolorney, Teodor Radulescu
Extinderea orasulul

Anadokhioi

t
Parcelarile din interiorul orasului
,

CA::.6 CON.'3TOCJCTllL OD. 1


. .
~
PAU CEJ.AOE.A VtffM- U:.1Mlf10.6!:>L
pLA.n DC. ~htJ•!lL. - ' CAO.A :aovf • ' o.-

Bucure~ti, Cartierul Vatra Luminoasa, 1939, Casa Constructiilor

lntervenpi ~i proiecte in zonele centrale ale ora~elor


Bucure~ti, propunere de amenajare a Pietii Universitatii, 1935,
Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, Ion Davidescu, Ro er Bolomey, Teodor Radulescu

Bucure~ti, propunere de amenajare a Pietii Palatului Regal, 1938-1940


ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

PROFESIUNEA ~I ARHITECTII

Din punctul de vedere al profesiei, perioada interbelica a reprezentat, din multe puncte de
vedere, un moment de rea§ezare a valorilor §i a perspectivei asupra mediului construit. Cauzele
au fost numeroase; in continuare sunt mentionate cateva dintre acestea, care au avut efect direct
asupra practicarii profesiunii.
Deceniul anilor 1920 a produs modificari semnificative in privinta arhitectilor activi in
Romania intregita. Numarul arhitectilor a sporit considerabil, daca luiim in considerare
profesioni§tii care, inainte de razboi, activau in Vechiul Regat §i in teritoriile aflate sub alte
administratii. Mediile de formare au fost foarte diverse. In timp ce generatiile deja consacrate din
Vechiul Regat i§i desavar§isera studiile de arhitectura fie (in numiir destul de mic) la ~coala de
arhitectura din Bucure§ti (fondata in 1892), fie la Ecole des Beaux Arts din Paris (cea mai mare
parte ), fie la alte §Coli de arhitectura din Italia sau Germania, cei activi, in aceea§i perioada, in
Transilvania §i Banat aveau studiile de arhitectura urmate la Viena, in Germania sau la
Budapesta. De aici a rezultat, inevitabil, o varietate considerabila de perspective culturale in
privinta arhitecturii. Totodata, dupa al Primul Riizboi Mondial a scazut considerabil numarul
arhitectilor straini (francezi, italieni) activi in Romania, iar generatiile noi de profesioni§ti
(niiscuti in jurul anului 1900), au fost, in mare parte, absolventi ai ~colii de arhitectura din
Bucure§ti.
Societatea Arhitectilor Romani (SAR), infiintata in anul 1891, a inregistrat o cre§tere
sensibila a numarului membrilor, care reprezentau doar o parte a arhitectilor activi. Dar prin
eforturile indelungate ale SAR a fost consacrata pozitia profesional a arhitectilor, prin infiintarea,
printr-o lege promulgata in 1932, a Corpului Arhitectilor din Romania. In acest fel s-a recunoscut
dreptul exclusiv al membrilor CAR de a elabora §i semna proiecte de arhitectura.
Un alt aspect care trebuie semnalat este acela al practicii profesionale ,,pe doua planuri".
Pe de o parte, ca profesiune liberala, fiecare arhitect i§i avea propriul birou de proiectare,
elaborand, in general, lucriiri pentru comanditari particulari (in special toate categoriile de
locuinte). Pe de alta parte, odata cu organizarea postbelica a noilor structuri administrative a
intregii structuri centrale a tarii, au fost infiintate ,,serviciile de arhitectura ale statului", servicii I
directii de arhitectura in cele mai multe ministere sau alte organisme centrale: ministerul
Siinatatii, al Finantelor, al Intemelor, al Agriculturii §i Domeniilor, Educatiei, CFR, Fundatiile
Culturale Regale etc. Acestea au capatat o importanta mult mai mare decat cele existente inaintea
Primului Razboi Mondial prin numarul §i importanta lucriirilor cu caracter public. Numero§i
arhitecti, dintre cei mai importanti pentru arhitectura perioadei, au avut, astfel de responsabilitati
oficiale, in afara celor particulare de libera practica. Acest fapt a condus, inevitabil, la o anumita
specializare in domeniul profilului ministerului respectiv, a unui numar apreciabil de
profesioni§ti.
Marile personalitati ale perioadei, care au dat stralucire arhitecturii interbelice, multi
dintre ace§tia fiind §i profesori la ~coala bucure§teana de arhitectura, au ficut parte, in linii mari,
din doua generatii. Din generatia deja consacrata prin lucrari dinaintea Primului Razboi Mondial,
dar care au contribuit prin opere remarcabile la arhitectura interbelica, au ficut parte, printre altii,
Petre Antonescu (1873-1 965), Constantin lotzu (1884-1 962), Nicolae Nenciulescu (1879-1 973),
Paul Smariindescu (1881 -1 945), Statie Ciortan (1876-1 940), Duiliu Marcu (1885-1 966).

49
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Generatia urmatoare, de arhitecti formati in deceniul urmator terminarii razboiului, a avut, printre
reprezentatii importanti, pe G. M. Cantacuzino (1899-1960), Octav Doicescu (1902-1981), Horia
Creanga (1892-1943), Marcel Iancu (1895-1985), Grigore Ionescu (1904-1992), Henriette
Delavrancea-Gibory (1894-1987), Tiberiu Niga (1906-1979).
0 noua perspectiva asupra arhitectmii. In contextul complex al deceniilor dintre cele
Doua Razboaie Mondiale, are loc o semnificativa schimbare treptata de perspectiva a arhitectilor
in raport cu rolul profesiei. Dinco lo de preocuparile referitoare la aspectele stilistice (formale ),
deci, in general, de estetica, se cristalizeaza con§tiinta din ce in ce mai accentuata, a rolului social
al arhitectului, iar aspectele economice capata, §i ele, o pondere considerabila. Aceasta noua
optica asupra profesiei face parte din transformarea gradata a arhitecturii din intreaga Europa, ca
urmare a schimbarilor profunde sociale §i economice ale intregului continent. in acest fel se
poate constata ca patrunderea, pe cai dintre cele mai diverse, a ideilor modemizatoare ale
arhitecturii se refera la un spectru larg de probleme, nu numai cele exclusiv formale (dar cele mai
vizibile ). Una dintre consecinte a fost aceea a prezentei arhitectilor in proiectarea unor programe
de arhitectura care, pana atunci, fusesera, deseori, privite cu retinere, fiind considerate sub
statutul lor de ,,arti§ti". Rezultatele imediate pot fi observate in calitatile arhitecturale a cladirilor
industriale sau a proiectelor tip de locuinte ieftine (sociale ). Cealalta consecinta importanta este
ace ea a adaptarii (a modemizarii) diferitelor functiuni la necesitatile societatii interbelice,
conducand la rezolvari functionale noi, mai rationale, fie ca este vorba de cladirile publice sau de
locuinte. Totodata, trebuie avut in vedere faptul ca, foarte rapid, au fost utilizate, pe scara din ce
in ce mai larga, noile materiale §i tehnologii in constructie. In afara de structurile metalice,
prezente deja spre sfar§itul secolului al XIX-lea, se generalizeaza, practic, utilizarea structurilor
de beton armat la cladirile cu mai multe niveluri sau la cele cu deschideri mari, :Iara ca sistemul
traditional, al zidariei portante, sa dispara, el fiind larg utilizat la cladirile de mica inaltime.
In fine, un ultim aspect care trebuie pus in evidenta este acela al realitatilor culturale
diferite din Vechiul Regat §i ale noilor teritorii ale tarii cu care s-a confruntat corpul profesional
din Romania: marile ora§e transilvanene cu o structura urbana bine sedimentata in timp (uneori
din Evul Mediu), mult diferita de cea a ora§elor din Vechiul Regat, o arhitectura de influenta §i
de factura central-europeana etc., au ridicat, cum e §i fire sc, pentru arhitectii proveniti din vechiul
Regat, probleme de raportare a noilor ansambluri §i cladiri (deseori de factura modema) in aceste
contexte mult diferite fata de cele cu care erau familiarizati.

50
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

CURENTELE ARHITECTURALE

Arhitectura s-a inscris, inevitabil, in disputa dintre traditionalism §i modernism, care


caracterizeaza intreaga cultura romaneasca a epocii - filozofie, literatura, arte plastice etc. Pe de
o parte, alimentata de Unirea din 1918, afirmarea identitatii nationale care, prin forma
arhitecturala, in cazul arhitecturii, capata accente putemice. in aceea§i directie, esentiala este
investigarea realitatii lumii rurale, datorata, in primul rand, cercetarilor ~colii sociologice de la
Bucure§ti, initiata de Dimitrie Gusti; la cercetarile satelor au participat §i arhitecti. Pe de alta
parte, spiritul modem, al epocii, dorinta de a se inscrie in mersul vremii, face ca o parte
apreciabila a arhitectilor sa adere la principiile arhitecturii modeme, asimilate rapid.
Reviste de arhitectura. in acest context trebuie remarcat rolul §i importanta revistelor de
arhitectura. Pentru scurta vreme, a aparut, la sfar§itul secolului al XIX-lea, revista Analele
arhitecturii :ji ale artelor cu care se leaga (1890-1893), rara a avea, insa, semnificatia
publicatiilor aparute dupa Primul Razboi Mondial. in afara de cele 4 reviste care vor fi
prezentate, pe scurt, in continuare, dupa 1920 au aparut, pe durata a cativa ani alte cateva reviste
(cum au fost Revista de arhitectura :ji construcfii §i Caminul), dar articole §i comentarii cu
caracter critic au aparut in alte numeroase §i variate reviste de cultura. Prezenta dezbaterilor de
idei, a pozitiilor variate, cu argumente dintre cele mai diverse, inclusiv in disputa traditionalism-
modemism (dar §i in domeniul tehnic, al modului de exercitare a profesiunii etc.), afirmarea
pozitiilor critice, uneori avand nuante pregnant teoretice (ca in cazul lui G. M. Cantacuzino, de
exemplu), prin intermediul publicisticii, incepe sa insoteasca practica profesionala, fapt care este
o noutate in peisajul arhitecturii noastre, demonstrand, pana la urma, maturizarea culturii
profesionale.
In perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale au existat 4 reviste importante din domeniul
arhitecturii, carora trebuie sa le adaugam §i revista Urbanismul, publicatie de specialitate
amintita mai sus.
Arhitectura (1906-1944), revista a Societatii Arhitectilor Romani. Aparuta cu mari
intreruperi pana la Primul Razboi Mondial, ca §i in deceniul urmator, a avut o aparitie regulata
dupa 1935, cand la conducerea ei a fost numit Florea Stanculescu. Ca §i SAR, revista Arhitectura
a promovat in foarte mare masura ideile arhitecturii bazata pe traditia nationala, materializate in
revista prin articole, proiecte §i numeroase fotografii ale unor cladiri realizate. Dupa 1930 au fost
publicate proiecte §i realizari de factura Art Deco §i, spre sfar§itul deceniului, (putine) exemple
ale arhitecturii modeme. Mare parte din arhitectii romani pot fi regasiti in paginile revistei, fie cu
scurte comentarii §i opinii asupra arhitecturii, fie prin propriile realizari.
Contimporanul (1922-1932) s-a situat la polul opus din punctul de vedere al ideilor §i al
cautarilor formale. Infiintata de Marcel Iancu, arhitect §i reputat artist plastic, §i de poetul Ion
Vinea, revista se inscrie printre revistele avangardei romane§ti, fiind principala promotoare din
Romania a arhitecturii modeme. Incepand cu anul 1924 Marcel lancu publica propriile articole in
care propaga ideile §i principiile modeme, traduceri ale unor importanti arhitecti ai Mi§carii
Modeme - Le Corbusier, Theo van Doesburg - publica fotografii ale cladirilor modeme din
intreaga Europa ca §i ale propriilor realizari etc. Cateva numere ale revistei sunt dedicate integral
problemelor arhitecturii (,,Numar dedicat arhitecturii modeme", ,,Interiorul modem").

51
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Simetria, caiete de critica ~i arta (1939-147), una din cele mai prestigioase §i elegante
reviste ale vietii culturale a perioadei. Infiintata de arhitectii G. M. Cantacuzino, Octav Doicescu,
Paul Emil Miclescu §i esteticianul Matila Ghyka, a cooptat, ulterior, in redactie pe Tudor Vianu,
Horia Creangi'i, Titu Evolceanu etc. in cele 8 numere ale revistei, au fost publicate studii, eseuri
§i articole de istoria §i critica literara §i de arta. In privinta arhitecturii revista a fost orientata spre
sfera dezbaterii problemelor teoretice §i estetice fundamentale ale arhitecturii, din perspectiva
unui subtil spirit clasic, inteles ca forma desavar§ita a echilibrului in gandire.
Buletinul Comisiunii Monumentelor Jstorice (1908-1944). Publicatia CMI a fost un
periodic de mare rigoare §tiintifica, specializat in publicarea de studii, cercetari §i articole
fundamentale pentru istoria arhitecturii noastre, pentru diferite monumente analizate, precum §i
proiecte de restaurare. Printre arhitectii colaboratori s-au numarat Petre Antonescu, Nicolae
Ghica-Bude§ti, ~tefan Bal§, Ion Traianescu, Horia Teodoru etc.

Varietatea orientarilor arhitecturale


Varietatea §i pluralismul expresiilor stilistice reprezinta o caracteristica importanta a
perioadei, ca pretutindeni in Europa, de altfel, fapt care diferentiazi'i, odata mai mult, aceasta
(scurta) perioada de cea de pana la Primul Razboi Mondial. Au existat 4 mari orientari:
a. Arhitectura neo-romaneasca
b. Permanenta arhitecturii clasicizante
c. Arhitectura Art-Deco
d. Arhitectura modema
Acestor orientari principale le mai pot fi Alaturate alte cateva, cu impact mai redus -
prelungirile arhitecturii Secession, arhitectura de factura mediteraneana - dar care ilustreaza
diversitatea optiunilor stilistice (formale ). Ele reflecti'i, pana la urma, diversitatea gusturilor, a
culturii, a orientarilor ideologice ale clientelei, fie ea autoritatea de stat centrala sau locala, fie a
institutiilor sau persoanelor particulare. In fond, toate, impreuna, sunt reflexul cultural al unei
societati aflata, §i ea, in profunda schimbare a gusturilor §i mentalitatilor. Trebuie insa subliniat
faptul ca nu poate fi trasata totdeauna o demarcatie foarte precisa dintre aceste orientari, dupa
cum exista frecvent interferente dintre ele. Numeroase sunt, in acest sens, articulatiile formale ale
arhitecturii modeme cu cea Art Deco; recursul, la fel ca in perioada sfar§itului de secol XIX, a
structurilor compozitionale academice pentru arhitectura neo-romaneasca; impletirea decoratiilor
de factura traditionala pe cladiri care utilizeaza stilistica modemismului clasic, in ultima perioada
a regelui Carol al II-lea, sunt trei exemple, din alte numeroase, care ilustreaza faptul ca, in afara
de referintele ,,pure" ale unei orientari sau alta, interferentele sunt foarte variate §i de o mare
varietate. Totodata nu poate fi racuta a clasificare a lor din punctul de vedere al importantei
pentru arhitectura noastra §i, in general, pentru cultura romaneasca. Fiecare in parte a fost - §i
este - apreciata mai mult in defavoarea alteia din perspectivele foarte diverse ale populatiei §i, in
special, ale oamenilor de culturi'i, in functie de intelegerea acestora sau de preferintele culturale.
Privind insa arhitectura perioadei interbelice, in ansamblul ei, este necesar sa le analizam pe
fiecare in parte, in functie de propriile caracteristici care pot conduce la o ,,ierarhizare" a calitatii
in interiorul fiecarei orientari stilistice.

52
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

In fine, trebuie semnalat rolul foarte important al Bucure§tiului pentru intreaga perioada
interbelicii, el fiind centrul de iradiere al tuturor acestor orientari stilistice, iar influentele in tara
au fost de intensitate foarte diferita.
Trebuie remarcata, de asemenea, disponibilitatea celei mari parti a arhitectilor de a
elabora proiecte in mai multe directii formale. Acest fapt reflecta, de fapt, calitatea profesionala a
arhitectilor, care elaborau succesiv proiecte in varii orientari stilistice, adaptate, destinatiei
cladirilor, ca raspuns la cerintele clientilor sau, in fine, propriilor inclinatii. Fara a face apel la
stabili statistici se poate afirma ca cei mai consecventi au fost mare parte din arhitectii ata§ati
arhitecturii neo-romane§ti, prin urmare, a directiei traditionaliste: Statie Ciortan, Ion Traianescu,
Dimitrie Ionescu Berechet §i altii.

Arhitectura neo-romaneasca. Marea Unire a constituit un impuls considerabil pentru


afirmarea, in continuare, a arhitecturii neo-romane§ti. Ea trebuia sa confirme, prin propriile
mijloace, unitatea realizata a statului §i o noua identitate nationala, in contextul politic §i cultural
amintit mai sus. Oficializarea sa in anii premergatori izbucnirii razboiului a facilitat aplicarea ei
in intreaga tarii, la tipuri dintre cele mai diferite de cladiri, de importanta foarte variata, de la
micile statii de transformare electrica proiectate de Duiliu Marcu, in prima parte a anilor 1920 la
Sinaia, pana la constructii de mari dimensiuni, cu putemice accente de semnificatie nationalii,
cum a fost Mausoleul de la Mara§e§ti, realizat in 1938 dupa proiectul lui George Cristine! §i
Pomponiu.
In mod poate paradoxal, difuzarea acestei arhitecturi, cu toata incarcatura ei simbolicii, nu
a avut o pondere uniforma in intreaga tara. Aceasta orientare a avut o aderenta relativ scazuta in
Transilvania §i in Banat, in medii culturale §i arhitecturale mult diferite, chiar pentru populatia
romaneasca. Nu trebuie uitat faptul ca sursele de inspiratie ale arhitecturii neo-romane§ti au
provenit din Muntenia §i Moldova, teritorii avand alte traditii arhitecturale. Situatii diverse pot fi
intalnite, de la o zona la alta, chiar §i in Vechiul Regat. La Craiova, de exemplu, Ora§ cu
putemice traditii ale spiritului national, arhitectura neo-romaneasca din perioada interbelica este
prezenta atat prin cladiri de locuit cat §i prin importante cladiri publice. In schimb, la Constanta,
port important §i, prin definitie, ora§ cosmopolit, arhitectura neo-romaneasca este (foarte) redusa
printre cladirile importante construite in aceste decenii.
Singurul program prezent in aproape toate ora§ele mari §i mijlocii din teritoriile noi ale
Romaniei a fo st reprezentat de marile biserici ( catedrale) ortodoxe. A fost un adevarat program
politic, ele avand rolul de a marca, prin intermediul prezentei acestor mari cladiri de cult,
apartenenta tuturor provinciilor nou alipite la statul roman unitar. Primul exemplu de acest fel a
fo st biserica §i intregul ansamblu de la Alba Julia - Biserica incoronarii (arh. Victor ~tefine scu),
unde, in 1921, regele Ferdinand a fost incoronat ca suveran al Romaniei Mari. Au urmat
catedrala de la Cluj (G. Cristine! §i C. Pomponiu, 1923-1933), Targu Mure§ (Victor Vlad, 1925-
1934), Timi§oara (Ion. D. Traianescu, 1934), Sighi§oara (Popescu Gope§, 1934-1937) etc.
Modelele primelor trei exemple sunt diferite: arhitectura religioasa a Munteniei secolului al
XVII-lea la Alba Iulia, putemice sugestii bizantine la Cluj §i, in fine, referinta la fel de explicite
ale arhitecturii moldovene§ti in cazul catedralei de la Timi§oara.
Privind insa evolutia generala a arhitecturii neo-romane§ti, pot fi surprinse doua directii
principale.

53
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Prima dintre ele a urmat, in linii mari, calea trasata inaintea Primului Razboi Mondial, de
arhitectii generatiei lui Ion Mincu. Preluand de la ace§tia diferitele formule §i modele decorative,
consacrate deja, au fost utilizate in continuare, in maniere variate, fira a aduce contributii
semnificative pentru innoirea limbajului. Statie Ciortan, de exemplu, se apropie de ceea ce poate
fi numita ,,recuperarea arheologica", prin cladirea Vamei Po§tei (1914-1926) sau prin cele cateva
cladiri ale circumscriptiile financiare, toate din Bucure§ti, precum §i prin locuintele individuale
sau conace pe proprietati de la tara. Constantin Iotzu, prin ,,Casa alba" de la Craiova, Casa
corpului didactic, 1926 §i biserica Sf. Elefterie Nou din Bucure§ti, 1935-1971, opereaza
simplificari ale decoratiei, mentinand acela§i registru general al tratarii compozitionale. Cateva
ansambluri §i cladiri continua orientarea ilustrata anterior de principalele lucrari ale lui Nicolae
Ghica Bude§ti, de utilizare a caramizii aparente pe marile suprafete ale fatadelor; ancadramentele
din piatra cu decoratii traditionale sau din caramida cu profilaturi particulare, precum §i
acoperi§urile cu invelitoare ceramica §i pante accentuate marcheaza apartenenta la arhitectura
neo-romaneasca: ansamblul ~colii politehnice din Timi§oara (Duiliu Marcu, 1923-1929),
Imobilul de locuinte ale functionarilor BNR (Petre Antonescu, a douajumatate a anilor 1920) sau
cladirile identice ale filialelor BNR de la Radauti §i Campulung Moldovenesc (Radu Dudescu,
1938). Alte personalitati ale acestei prime directii sunt Paul Smarandescu (locuinte la Bucure§ti,
Sinaia), Ion D. Enescu (locuinte §i cladiri publice ), Dumitru Ionescu-Berechet ( cladiri publice §i
locuinte, in special la Campulung); Toma T. Socolescu (Catedrala ortodoxa §i locuinte la
Ploie§ti, Sinaia, Bucure§ti) etc.
Dupa 1930 se cristalizeaza o noua atitudine critica fata de sursele traditionale de
inspiratie. Atentia §i interesul sunt orientate cu preponderenta (daca nu chiar exclusiv) spre
semnificatiile esentiale ale arhitecturii populare. In acest fel aspiratia arhitecturii nu mai e aceea
de a reprezenta ,,nationalul", ci de a exprima caracterul locului, prin intelegerea mei aprofundatii,
desprinsa de pitoresc, a arhitecturii populare. Teoretizarea acestei directii, care se interpatrunde,
deseori, cu cautarile formale ale arhitecturii modeme, a fost ficuta de G. M. Cantacuzino, in
articole publicate in revista ,,Simetria" §i ,,Revista Fundatiilor Regale". Intr-unul din aceste
articole, din 1939, marele nostru arhitect afirma argumentele acestei pozitii: ,,Generatia de astazi
cunoa§te Romania sub un unghi nou §i mai autentic ... Arta taraneascii, izolata in pitorescul ei §i
studiata in structura spirituala, a aparut in toata seriozitatea ei, cerand a fi meditata. 0 arcada §i
un stalp cioplit, un acoperi§ tuguiat §i o turla nu ne mai multumesc".
Aceasta orientare a redus considerabil caracteristicile eclectice al arhitecturii neo-
romine§ti, in favoarea unei interpretari libere, deseori cu multi sensibilitate §i intelegere
aprofundata a arhitecturii traditionale a zonei. Protagoni§ti ai acestei directii au fost Octav
Doicescu prin cautarea inscrierii volumelor in orizontalitatea accentuata a campiei in care se afla
Bucure§tiul (restaurantul din padurea Baneasa, 1930, ansamblul de locuinte pentru functionarii
UCB, sfar§itul anilor 1930 , proiectul pentru un restaurant pe malul lacului Herastrau, 1939 etc.),
§i Henriette Delavrancea-Gibory care, prin vilele proiectate la Balcic in anii 1930, urmare§te
transpunerea intr-un limbaj modem, riguros geometric,a traditiei balcanice a locuintei.

Arhitectura de factura clasicizanta. Orientarea spre clasic, in intelesul cautarii


echilibrului formei, dar §i a gandirii, a fost §i este o constanta a spiritualitatii umane. Era firesc,
prin urmare, ca diferite expresii arhitecturale care sa exprime clasicitatea, sa fie prezente §i in

54
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

arhitectura noastra interbelica, ca o continuitatea a unei arhitecturi care, mai bine de un secol, a
apelat la principiile clasicizante.
Pe parcursul celor 2 decenii dintre cele doua Razboaie Mondiale pot fi surprinse cateva
directii, suprapuse in timp, care se interfereaza deseori prin cautarile formale.
Una din directii este aceea a eclectismului tarziu de influenta franceza (in Vechiul Regat)
sau central-europeana (in Transilvania §i Banat), care, pe de o parte, i§i epuizeaza potentialul
expresiv iar, pe de alta, devine o arhitectura revoluta in raport cu cerintele noii societati.
Proiecte elaborate, in parte, inaintea Primului Razboi Mondial §i realizate dupa 1920, ilustreaza
aceasta directie fie prin locuintele din zonele periferice ale ora§elor, fie prin realizari cu caracter
pronuntat urban, din piftile centrale, cum este ansamblul celor doua mari imobile de raport, cu
decoratie putemic barochizanti, de la intersectia Caii Victoriei cu splaiul Independentei din
Bucure§ti (autori Petre Antonescu, respectiv Paul Smarandescu).
0 alta directie, mult mai prezenta, pe tot parcursul perioadei, a fost aceea a ceea care
tinde spre reluarea ad-literam a principiilor compozitionale §i a elementelor de limbaj clasic,
care confera cladirilor respective un caracter deseori ,,arheologic", cum sunt noul Palat Regal
(Nicolae Nenciulescu, 1930-1950), Palatul BNR de pe str. Doamnei (Radu Dudescu, 1939-
1950) sau Biblioteca universitari, la§i (Constantin Iotzu, 1930-1934). Alte exemple din aceasta
categorie tind, prin simplificari ale formei §i ale limbajului, spre expresivitatea arhitecturii
Art Deco (Cladirea Facultatii de Drept, actualul sediu al rectorului Universitatii Bucure§ti, Petre
Antonescu 1935-1937).
in fine, o directie care a avut perioada de maxima prezenta in a doua jumatate a
deceniului 4 a fost aceea a ,,clasicismului modem". Complet epurat de orice referinta clasica a
decoratiei, dar utilizand riguros principiile compozitionale, clasicismul modem recurge la
expresivitatea modema a elementelor, care doar sugereaza clasicismul, la simetria riguroasa a
planului, la marcarea cu emfaza chiar, a axialitatii. Atunci cand este utilizata pentru importante
cladiri publice, aceasta arhitectura recurge la monumental, ca mijloc permanent de exprimare a
autoritatii sau a stabilitatii constructiilor. Clasicismul modem este asociat, in special, cu cea <le-
a doua jumatate a anilor '30, pe durata dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Exponentul
principal al acestei directii a fost Duiliu Marcu, prin cladirile Ministerului de exteme (azi
Sediul guvemului, din Piata Victoriei, 1937-1944), ~coala de Razboi (1937-1939), Directia
generala CFR (azi Ministerul Transporturilor, 1937-1940), prin proiectul de transformare a
teatrului timi§orean (1923-1927) §i prin Pavilionul Romaniei la Expozitia universala de la
Paris, 1937. Reflexe ale aceleia§i arhitecturi sunt evidente in imobilele de raport din Bucure§ti
proiectate de Nicolae Cucu (1938-1 939), care preiau referinte ale arhitecturii italiene a
perioadei mussoliniene.
G. M. Cantacuzino ocupa o pozitie aparte, prin atractia particulara pe care a avut-o pentru
marele arhitect renascentist Andrea Palladio: cladirea Bancii Crissoveloni (1925-1928) este un
exemplu remarcabil §i unicul in arhitectura noastra de asemenea calitate a unui ,,exercitiu"
palladian. Alte cateva cladiri ale aceluia§i arhitect exprima desavar§ita cunoa§tere a spiritului
clasicismului (imobilul Kretulescu din Piata Palatului, sfiir§itul anilor 1930), chiar daca sunt in
expresie predominant modema (cele doua imobile ale Societatii de gaz §i electricitate, azi
ISPH, Bucure§ti, 1945-1 947). Asocierea monumentalismului discret, de mare eleganta, cu
referintele la arhitectura de factura traditionala au concurat la ansamblul celor doua cladiri,

55
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

proiectate de G. M. Cantacuzino, respectiv Octav Doicescu, care au reprezentat Romania la


Expozitia internationala de la New York, 1939.

Arhitectura modernismului. Modernismul este considerat ca fiind o atitudine culturala


,,moderna", caracterizata prin cautarea metodica a unei noi abordari a actului creator, prin forme
proprii, rara a face apel la forme ale trecutului, reinterpretate sau resemantizate. Este apreciat a fi
expresia cautarii unui nou echilibru intre continut §i forma. in perioada interbelica modernismul
in arhitectura a avut doua forme diferite de exprimare:
Arhitectura Art Deco, care reprezinta un modernism estompat, mai discret, adecvat
gustului burghez, inca tributar traditiei, dar marcat de valori moderne, cum este confortul.
Arhitectura moderna, care reprezinta modernismul intransigent, riguros, al Mi§carii
Moderne.
a. Arhitectura Art Deco. Denumirea a provme de la Expozitia Internationala a Artelor
Decorative §i Industriale Moderne de la Paris, din 1925. Art Deco este consideratii, in general,
,,prima expresie originala a unei arte moderne burgheze, capabile sa acopere in totalitate spectrul
complex al cerintelor societatii in materie de cultura vizuala" (M. Criticos). El este un ,,stil total",
o estetica care se adapteaza cu U§urinta oricarui continut, incepand cu decoratia interioara a
locuintelor §i cu articolele de modii, pana la graficii, scenografie, la orice program de arhitectura
§i, de fapt, la intregul spatiu urban, prin reclame luminoase, mobilier urban etc.
Principale caracteristici generale:
- decorativismul, care are un rol considerabil in adaptarea produselor la cerintele zilnice, la
gustul publicului. Decorativismul actioneaza ca factor moderator al arhitecturii moderne,
facilitand asimilarea acesteia de catre populatie.
eclectismul: este o arhitectura complexa §i eterogenii, datoratii, in mare masura, spiritului
eclectic, prin preluarea formelor §i motivelor aflate deja in circulatie, apartinand fie traditiei, fie
productiei artistice contemporane. Din acest punct de vedere se poate considera ca arhitectura
Art Deco este un epigon al eclectismului istoric, de la sfar§itul secolului al XIX-lea.
Utilizarea geometriei ca element ordonator; aceasta poate privi stilizarea geometrica a
formelor, intr-o constructie logica din punct de vedere tehnic, contururile ferme, schemele
decorative sau volumetrice ritmate, uneori simetrice etc.
Cele mai importate elemente ale decoratiei sunt: materialul ca ornament, prin texturii,
culoare, desene, reflexe, transparente etc. (tencuiala, placaje de piatra §i pavimente de piatrii,
caramida aparenta, ceramica, sticlii, inclusiv vitralii, lemn lacuit, metal, tapet, pictura muralii,
plexiglas; lumina ca ornament); forma ca ornament: temele §i motivele decorative propriu zise
(ziguratul, reprezentari alegorice, motive vegetale §i animale; ornamentul abstract - linia
ondulatii, zig-zag, cercul, octogonul, scrisul decorativ, forma verticala ascendenta, panouri
decorative, forma ferestrelor, vitrinele, luminatoarele, portalurile de acces, frize, muluri etc.);
elemente arhitecturale ca ornament (elemente liniare - coloane, arhitrave - §i planare - pereti.
soluri etc., subansambluri, precum bovindoul, casa scarii, coltul; forma generala a cladirii).
Numeroase exemple ale arhitecturii Art Deco pot fi intalnite in zona Vechiului Regat, in
contextul influentei culturii franceze §i in mult mai mica masura in celelalte provincii ale tarii.
Trebuie remarcat faptul ca nu pot fi trasate limite foarte precise intre diferitele directii ale
arhitecturii interbelice §i arhitectura Art Deco. Reflexe sau motive ale acestei arhitecturi pot fi

56
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

intalnite in realizari ale arhitecturii neo-romane§ti din anii 1930, cum ar fi in privinta
geometrizarii riguroase a decoratiei de factura traditionala sau o combinatie a celor doua expresii
artistice (Halele centrale din Ploie§ti, Toma T. Socolescu, 1930-1935). Mult mai numeroase sunt
interferentele cu arhitectura modema unde, pe fondul unei epurari absolute a volumului sau a
formei arhitecturale sunt utilizate elemente decorative minore (profilaturi, portaluri de intrare in
imobile de raport, balustrade metalice etc.), care imbogatesc expresia plastica. Amintim, de
asemenea, ca prima etapa a creatiei lui Horia Creanga, eel mai important reprezentant al
arhitecturii modeme romane§ti, este caracterizata printr-o accentuata orientare Art Deco, iar
volumul masiv, care articuleaza cele doua aripi ale imobilului ARO (bd. Magheru) este de
evidenta factura Art Deco. Arhitecti a caror opera este inscrisa, in mare masura, in directia
Art Deco sunt, printre altii: Arghir Culina (hotelul Ambasador, 1936-1937, hotelurile Union §i
Stanescu, 1928-1931); Tiberiu Niga, totodata important reprezentant al arhitecturii modeme; I.C.
Ro§U (palatul functionarilor Primariei, in prezent centrul ARCUB, cca. 1935); Victor ~te:Ianescu
(cazinoul de la Mamaia, 1934-1935) etc.
b. Arhitectura modema. Asimilarea. Patrunderea arhitecturii modeme s-a :Iacut pe cai diferite:
circulatia ideilor, a publicatiilor §i a arhitectilor romani; contactele cu mediile avangardiste
europene, Marcel Iancu avand un rol de prim rang, prin prezenta sa, de exemplu, printre
fondatorii mi§carii Dada (1917) §i a legaturilor sale ulterioare cu celelalte mi§cari europene de
avangarda. in privinta difuzarii principiilor Mi§carii Modeme contributia revistei Contimporanul
(in perioada 1924-1932) este dintre cele mai semnificative. Pe de alta parte, nu trebuie neglijat
climatul cultural general al societatii romane§ti care, §i in alte momente sau perioade istorice, a
fost o societate deschisa, permisiva, asimilarii noului in arte §i arhitectura. Clientela importanta a
constituit-o intelectualii de diferite profesii, persoane cultivate cu vederi deschise la cautarile
plastice inovatoare, institutii private sau anumite industrii §i, in mai mica masura, statul. Se poate
aprecia ca locuinta - de la cea individuala la marele imobil de raport - a fost domeniul predilect
al arhitecturii modeme. Se poate constata, de asemenea, ca asimilarea a fost rapida: de la primele
cladiri modeme ale lui Marcel Iancu (1927) §i Horia Creanga imobilul ARO (1930), pana la
mijlocul anilor 1930 arhitectura modema s-a afirmat ca o prezenta dintre cele mai semnificative.
Difuzarea arhitecturii modeme a fo st diferita in zone variate ale tarii, dar a fost favorizata
de boom-ul economic (§i al constructiilor) din deceniul 4. Centrul de necontestat a fost
Bucure§tiul, prin numarul cladirilor, prin calitatea lor §i prin arhitectii de aici care au proiectat
mare parte a cladirilor modeme din alte localitati. 0 zona importanta este Constanta §i intregul
litoral, in special prin statiunile Mamaia §i Eforie, care au constituit locul unor experimente
dintre cele mai valoroase, in cateva cazuri precedind cu cativa ani marile interventii din
Bucure§ti §i alte localitati. G. M. Cantacuzino, Horia Creanga, Ion Cap§uneau sau Hary
Goldstein (Horia Maicu) sunt numele legate de cele mai valoroase realizari modeme de pe
litoral.
Principale caracteristici. Ca in cazul altor orientari ale arhitecturii noastre, nici cea de
factura nu a avut o pozitie t eoretica §i nici nu au fo st constituite grupari de arhitecti care sa
imparta§easca acelea§i principii novatoare. Tinzand spre radicalitatea formala, prin simplificarea
remarcabila a volumetriei §i a articularii acestora, excluzand detaliile dar folosind deseori
materiale de foarte buna calitate, arhitectura modema din Romania se caracterizeaza printr-o
mare varietate a repertoriului formal. Totodata trebuie subliniat faptul ca nu au fo st preluate

57
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

ad literam modele ale arhitecturii modeme vest sau central europene. Principiile §i cautarile
plastice au fost filtrate prin propria optiune plastica a arhitectilor. Pot, fi totu§i, semnalate cateva
aproprieri de mi§carea olandeza De Stijl, de arhitectura italiana a perioadei sau de arhitectura
modema germana. Nu poate fi semnalata insa nici o incercare practica, concreta, de preluare
integrala a celor 5 puncte ale arhitecturii modeme formulate de Le Corbusier.
Acuzarea putemica a orizontalitatii registrelor fatadelor reprezinta mijlocul formal cu
prezenta frecventa a arhitecturii modeme romane§ti, asociata - sau nu - cu articularea volumelor
simple, riguros geometrice §i, bineinteles, absenta completa de decoratiilor. Exista o varietate
considerabila a rezolvarilor volumetrice sau a fatadelor, dependenta, inainte de toate, de tipurile
de cladiri, respectiv de functiunile carora le este adresata. in cazul cladirilor industriale pot fi
regasite cele mai tran§ante rezolvari volumetrice §i formale, in concordanta cu tehnologia
respectiva (proiectul pt. IAR Bra§OV §i Uzinele de anvelope Banloc, Octav Doicescu, 1935,
respectiv 1937-1938; abatorul din Constanta, Nicolae Nenciulescu, 1934-1936). Pentru diferitele
cladiri publice expresia este adaptata destinatiei, de la accentuarea orizontalitatii §i repetitivitatii
elementelor ,,celulare" ale saloanelor, in cazul sanatoriilor (sanatoriul Toria, Grigore Ionescu,
1937, sanatoriul Bugaz, Angelo Viecelli, 1934, Moroieni, 1937-1938), exprimarea, prin volume
articulate, functiuni diferite (Biblioteca Academiei, Duiliu Marcu, 1936-1938) etc.
Din punctul de vedere al organizarii planimetrice pot fi mentionate noi interpretari
functionale §i spatiale, de un rationalism extrem de riguros in cazul unor sanatorii, a cladirilor
industriale, a halelor alimentare, a cladirilor de birouri. Nu de putine ori, insii, in special in cazul
locuintelor, se poate constata limita asimilarii depline a principiilor modeme, prin contrastul
dintre expresia plastica radicala a volumului §i a fatadelor, pe de o parte, §i organizarea
planimetrica a apartamentelor tributara traditiei compozitionale academiste a sfir§itului de secol
XIX.
Dintre arhitectii care au realizari de mare valoare pot fi mentionati: Grigore Ionescu,
Duiliu Marcu, Octav Doicescu, Richard Bordenache, Marcel Locar, G. M. Cantacuzino,
Alexandro Zamphiropol, Ion Boceanu, Tiberiu Niga, Nicolae Nedelescu, Haralamb Georgescu,
Henriette Delavrancea-Gibory, Ion Davidescu §i multi altii.
Cei mai importanti reprezentanti ai arhitecturii modeme din Romania au fost Horia
Creanga §i Marcel Iancu.
Marcel Jancu 1 §i-a fiicut studiile de arhitectura, nefinalizate, la Zurich, in timpul
Primului Razboi Mondial, numarandu-se printre fondatorii mi§ciirii DADA (1917), luand
cuno§tinta cu principalele curente artistice de avangarda. De la intoarcerea in tara, in 1922, pana
la emigrarea in Palestina, in 1941, a fost eel mai important promotor in Romania al ideilor
arhitecturii modeme europene (in special prin revista Contimporanul). Vila Fuchs (1 927) este
considerata prima cladiri pe deplin modema din Romania. Arhitecturii sale, suficient de variate
(in cea mai parte locuinte), i-a asociat, de cele mai multe ori, plasticitatea cu totul particulara
rezultata din dualitatea pictor-arhitect a personalitatii sale complexe. Totodata este de remarcat
atentia cu totul speciala acordata interioarelor, prin mobilierul fix proiectat odata cu intreaga
cladire sau prin elemente strict necesare (scara interioarii, legatura dintre incaperi) carora le
confera personalitate distincta prin forma, material §i cromatica. Cu foarte putine exceptii (vila

58
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Chihaescu, 1930) a adoptat asimetria alcatuirii volumetrice, tinzand spre echilibrul maselor, spre
realizarea de jocuri de umbra §i lumina pe mari suprafete albe. In cateva cladiri (vilele Fuchs,
1927, Lambru, 1928 §i Juster, 1931 sau imobilele Gold, 1934 sau Bazaltin, 1935) domina
sculpturalitatea foarte accentuata, cu elemente putemic decro§ate, care altemeaza cu altele (casa
H. Daniel, 1926, casa Chapier, 1929, vilele Wexler, 1931, Reich, 1936 §i Hassner, 1937) avand
fatade plate, cu reliefare discreta, accentuata de tencuieli cu texturi diferite. M. Iancu a utilizat
policromia (identificata de fatada imobilul Herman Iancu (1926) sau a substituit-o prin tratarea
diferentiata a texturii fatadelor. Imbinarea artelor plastice cu arhitectura este prezenta prin
vitraliile special desenate de Iancu pentru cateva din cladirile proiectate de el sau pnn
colaborarea cu sculptorita Milita Patra§CU, careia i-a §i proiectat locuinta §i atelierul.
Horia Creanga, 2 absolvent al Ecole des Beaux Arts din Paris, dupa ce i§i incepuse
studiile de arhitectura la Bucure§ti, este eel mai desavir§it exponent al arhitecturii modeme
romine§ti. Intors in tara in 1927, a avut o cariera curmata prin decesul sau in 1943, la numai 51
de ani. Opera sa este alcatuita din numeroase proiecte de locuinte individuale §i in imobile de
raport §i, simultan, a avut colaborari indelungate cu ARO (societatea Asigurarea Romaneasca),
cu marele industria§ Nicolae Malaxa §i cu Primaria Capitalei unde, incepand cu 1936, a avut
functia de director al Directiei Lucrari N oi. F oarte unitara in ansamblul ei, in creatia sa pot fi,
totu§i, puse in evidenta, cateva etape principale:
0 scurta perioada (pana la varianta finala a imobilului ARO), in care define§te temele §i
procedeele formale §i compozitionale ulterioare. Lucrarile din aceasta perioada reflecta cautarile
din mai multe directii, cea a arhitecturii Art Deco fiind cea mai putemica: vila dr. Petru Groza,
Deva, 1927-1929; imobilul Pop & Gheorghiu, Bucure§ti, 1929; imobilul ARO, bd. Magheru,
Bucure§ti, 1929-1931.
Pana la mijlocul deceniului 4, perioada, densa §i unitara, care poate fi denumita a
modernitafii poetice, ilustrata in special de proiecte de locuinte. Principale caracteristici:
claritatea §i rationalitatea organizarii spatial-functionale; conformarea cladirii sub forma unei
articulari de volume simple, interpatrunse; transformarea volumelor simple §i clare, prin decalari
de mici dimensiuni intr-o articulare ,,falsa" de volume sau prin suprapunerea de planuri de
fatada, putin retrase unele fata de altele, generand o mare complexitate a arhitecturii. Cele mai
semnificative exemple sunt: vila Bunescu, 1932; imobilul Davidoglu, 1932; vila Dulfu, 1933;
imobilul Dimitrescu, 1933; vile E. Cantacuzino, 1934; imobilul Ottulescu, 1934-193 5; imobilul
Malaxa-Burileanu, 1935-1937.
A doua parte a anilor 1935 cand, ca urmare a lucrarilor de mare amploare la uzinele
Malaxa, perioada purismului radical, manifestat cu predilectie la programele industriale §i
administrative: compozitia de o geometrie perfecta a volumelor pure de mari dimensiuni,
conducand la o unitate desavir§ita a organizarii functional-spatiala, a structurii §i a imaginii:
Uzinele Malaxa (unificarea fatadelor Fabricii de locomotive §i Fabrica de tevi, 1935-1939),
Halele Obor (1937-1950), Palatul Cultural de la Cemauti (1937-1939).

1 Despre Marcel Iancu, in extenso, in: Centenar Marcel Iancu 1895-1995, Catalogul Expozitiei, Ed. Simetria,
Bucure~ti, 1996.
2 Despre Horia Creanga, in extenso, in: Centenar Horia Creanga 1892-1 992, Catalogul Expozitiei, Ed. Simetria,
Bucure~ti, 1992.

59
CURENTELE ARHITECTURALE. ILUSTRATII
'

Reviste de arhitectura
I SOt \RHITECTILOR ROMA"<I
URBANISM UL ::

t BULETINUL

;\RI-I ITECT\ rH.1\ CO/'\ISIUHtl

• MONUMENTELOR ISTORICE

f"UOl.tC-Afl UHe Tltl l"\e5Tft1 AL A

1!121
........... ,·-·
-
-···~·.':::.::........
·-

CONTmPORANl/l
NU MAR
CONSACRAT
ARHITECTURll
SlMETRlA
}[
0
D
E
It CAlITL Dt AR.TA SLCRlrtCA ~'~nm rni-11'fll1\I \

N IARNA l'ICllXL PRll'IAVARA l'ICl'IXU

III
Vll!fCTOR
M!llfTtffl l· ST\'•(\lJ)l\
E I·!
Arhitectura neo-romaneasca

Alba Iulia, Biserica incoronarii, 1921, Victor ~tef'anescu

Bucure~ti, Liceul Mihai Viteazul, cca. 1925. Nicolae Stanescu


~

Sinaia, Locuinta Florica Socolescu, 1925

Balcic, vila Constantiniu, 1935, Hemiette Delavrancea-Gibo

Bucure~ti, Restaurant Baneasa, 1930, Octav Doicescu


Arhitectura de factura clasicizanta

Bucure~ti, Facultatea de drept, 1934-1938, Petre Antonescu

Bucure~ti, Ministerul de exteme (actualul sediu al Guvemului), 1937-1944, Duiliu Marcu


~

Bucure~ti, ~coala Supe1ioara de Razboi, 1937-1938, Duiliu Marcu

Arhitectura Art Deco


Bucure~ti, Imobilul de locuinte al Casei de pensii, 1939, Nicolae Cucu

Bucure~ti, imobil de raport, bd. Carol I


Arhitectura Art Deco
Bucure~ti, Hotel Union, 1928-1931, Arghir Culina

Bucure~ti, Palatul functionarilor Prirnariei (actualul ARCUB), cca. 1935, I. C. Ro~u

Bucure~ti, Interior Art Deco


----~~~~~~~

Cluj, Colegiul academic, 1935-1936, George Cristine!


Arhitectura Moderna
Constanta, Abatorul pmtului, 1934-1936, Nicolae Nenciulescu

Toria, Sanat01iul TBC, 1937, G1igore Ionescu

Snagov, Clubul salariatilor UCB, 1932, Octav Doicescu

-~ --------- --
'
I
-
.,.,, . ., 1 tlf;· <.&
P" ....l......,..., I j I .:• .r.am
Constanta, Irnobil de raport, 1937, Haiy Goldstein (Ho1ia Maicu)

Bucure~ti, Imobil de raport, cca. 1935, Tiberiu Niga


Arhitectura moderna. Marcel lancu

Bucure~ti, Vila Fuchs, 1927

I .

I I
I
. ..>#.
•. , . _ . .
- . •

~ .

Bucure~ti, Imobilul Gold, 1934

Predeal, Institutul de Climato-T erapie Bucegi, 1934

Bucure~ti, Imobilul Bazaltin, 1935


Arhitectura moderna. Horia Creanga

Deva, Vila dr. Pet:m Groza, 1927


~~~~~~~~~~~~~

Bucureeyti, Imobilul ARO, 1931

Bucureeyti, Vila E. Cantacuzino, 1934


Bucureeyti, Uzinele Malaxa: Fabrica de tevi, 1935-1936
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Partea a III- a. PROFESIUNEA, ORA~UL ~I ARHITECTURA IN PERIOADA 1944-1989

CONTEXT ISTORIC GENERAL

Perioada postbelica este marcata in Romania (~i in alte state est-europene) de preluarea
puterii politice de catre un regim de orientare comunista, aflat in strinsa legatura cu regimul
sovietic. In Romania, in perioada cuprinsa intre 1945 ~i 1989 s-au deta~at mai multi conducatori
politici ~i, cu toate ca tendinta generala de subordonare faµ de regimul politic sovietic s-a
mentinut, se pot distinge nuante distincte ce caracterizeaza o succesiune de patru perioade
istorice. Perioada cuprinsa 1945-1948 este cunoscuta ca perioada de reconstructie, avand ca
manifestare politica ,,democratia populara". Aceasta prima perioada se incheie cu o serie de
evenimente (abdicarea regelui la sfar~itului anului 1947) ~i documente legislative semnificative
dintre care pot fi amintite prima constitutie socialista ~i legea nationalizarii. Perioada cuprinsa
intre 1948 - 1956 sta sub semnul unor transformari profunde ~ i radicale ~ i a fost intitulata de
catre unii autori de specialitate ca stalinism dezlantuit (vezi Vladimir Tismaneanu). Momentul
culminant al acestei etape este anul 1952 in care a fost emisa noua constitutie, de aceasta data
reluand mult mai fidel tiparul Constitutiei Sovietice. Incepand cu 1957 o serie de evenimente
exteme aduc din nou schimbari de diferite intensitati in statele est-europene (,,sateliti" ai Uniunii
Sovietice ): moartea lui Stalin ( 19 53), preluarea puterii ~i redefinirea coordonatelor politice in
Uniunea Sovietica de catre Hru~ciov. Romania (Republica Populara Romana) cuno~te o noua
perioada de evolutie politica (1957-1971) care ii are ca lideri marcanti ai partidului comunist pe
Gheorghe Gheorghiu Dej ~ i apoi, incepand cu 1965, pe Nicolae Ceau~es cu. Acest interval istoric
are ca punct culminant destalinizarea ~i aparenta deschidere culturala din prima jumatate a
anilor 1960 ~i se incheie la inceputul anilor 1970 printr-o serie de masuri privitoare reorientarea
ideologiei politice (,,Tezele din Iulie", 1971). Aceasta ultima perioada (1971 - 1989) a fost
caracterizata ca re-stalinizare radicala, i e~ind in evidenµ printr-un cult al personalitatii fara
precedent ~ i printr-o rigiditate institutionala aflata la limita absurdului.
Din punct de vedere politic, economic, social ~i cultural perioada reconstructiei
reprezinta o etapa de recalibrare ~i poate fi inteleasa ca o prima treapta, pregatitoare pentru
urmatoarele. De aceea, pana in 1948, in paralel cu serie de schimbari, pot fi inca percepute
elemente de continuitate cu societatea dinaintea incheierii celui de al doilea Razboi Mondial.
Dupa 1948 economia a urmat modelul stalinist de planificare centralizata prin trecerea de
la o piaµ bazata pe proprietatea privata la o economie aflata in proprietatea statului ~i controlata
de catre acesta. Cu toate ca au existat nuante ale directiilor economice majore (de exemplu:
investitii in industrie grea ~i extractiva in anii ' 50 sau in industrie metalurgica ~i constructoare de
ma~ ini dupa 1960) modelul general al planurilor economice nationale, de factura sovietica s-a

pastrat pana in 1989 (planuri economice anuale, cincinale, etc.).

68
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Restructurarea societatii s-a bazat incepand cu 1948 pe un sistem coercitiv extrem de


aspru in perioada stalinista ~i in ultima perioada, cind Nicolae Ceau~escu s-a aflat la conducerea
partidului. Teroarea sustinuta de structurile securitatii a fost contrabalansata de un sistem foarte
elaborat al aparatului de propaganda. Sistemul politic a intentionat rastumarea tuturor rapoartelor
existente in societatea anterioara prin egalizarea ~i plafonarea tuturor categoriilor sociale. Scopul
ideologic era crearea unui ,,om nou" inscriptibil intr-o serie de tipare specifice societatii
comuniste (muncitorul, taranul, tehnicianul, etc.).
Una dintre cele mai dramatice masuri prin care comunismul a afectat societatea
romaneasca a fost cea de limitare a orizonturilor culturale ~i de punere a tuturor manifestarilor
culturale in slujba politicului. Ruptura in profunzime in cultura romaneasca s-a produs violent in
perioada stalinista, manifestandu-se printr-o cenzura drastica: interzicerea anumitor carti,
desfiintarea editurilor ~i tipografiilor private ~i a oricaror unor manifestari artistice. Acestor
masuri li s-a adaugat propaganda in forta pentru cultura stalinista prin traduceri de literatura
sovietica (beletristica ~i literatura de specialitate) ~i prin impunerea fortata a modelului cultural al
realismului socialist. Similara ca manifestare este perioada in care se dezvolta cultul
personalitatii in jurul imaginii lui Nicolae Ceau~escu (~i a cuplului), tinta in acest caz fiind insa o
abordare grosolana a tematicii popularului romanesc (vezi evenimente precum ,,Cantarea
Romaniei"). Spre deosebire de aceste perioade, anii 1960 sunt cunoscuti ca fiind unul dintre cele
mai efervescente momente culturale, reprezentand int r-o oarecare masura un ,,pandant" al
perioadei interbelice, faµ de care se raporteaza suficient de vizibil prin reconsiderarea unora
dintre valorile acesteia. In anii 1960 publicatiile devin interesante, se traduce literatura
occidentala ~i se vizioneaza filme ,,la moda", etc.

PROFESIUNEA DE ARHITECT

Pana in 1944 profesiunea era reprezentata oficial de citeva grupari independente politic
precum Societatea Arhitectilor Romani (1892) sau Colegiul Arhitectilor (193 2). Acestea,
asemeni altor grupari profes ionale au desfiintate sau regrupate in variate forme dupa 1945.
Astfel, SAR este mai intai afiliata Asociatiei Generale a lnginerilor Romani (AGIR) ~i in cele din
urma Asociatiei Tehnicienilor ~ i Inginerilor (AST). Aceste variatii sunt o refl exie a schimbarilor
~i reorganizarilor generale ale diverselor institutii, fapt caracteristic perioadei de pana in 1952. In
acest an, consecutiv oficializarii noii constitutii au fost emise o serie de t rei hotarari ale
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman (P.M.R) direct referitoare la arhitectura
(HCM 2447-2449 din Noiembrie 1952).3 Unele dintre efectele acestor schimbari au fost pe
termen relativ scurt ~i anume cele cu privire la adoptarea realismului socialist ca ,,metoda de
lucru" in arhitectura (abandonat dupa 195 6) sau constructia metroului Bucure~tean ~ i amenaj area
cursului navigabil al Dimbovitei (ramase in stadiul de proiect). Altele, precum infiintarea unei
unice organizatii profesionale (Uniunea Arhiteqilor), incadrarea tuturor arhitectilor in institute

3 Vezi: Textul Hotararilor in revista Arhitectura, m . 11, 1952, p. 1 ~i un comentariu asupra importantei anului 1952
pentru arhitectura in fragmentul de text ,,Hotaratorul 1952" in Ana Maria Zahariade, Arhitectura fn proiectul
comunist Romania 1944-1989, Ed. Simetria, Bucure ~ti , 2011, pp. 25-33.
69
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

de proiectare ~i abandonarea liberei practici sau reducerea publicatiilor de specialitate la o unica


revista au marcat pentru multa vreme. 4
In 1949 s-a infiintat in Bucure~ti primul institut de proiectare, Institutul de Proiectari
Constructii, cu mai multe specialitati (,,divizii de proiectare") unde, in urmatorii ani erau
elaborate toate proiectele semnificative pentru intreg teritoriul, incluzand cercetari in teritoriu ~i
proiecte ample de sistematizare. Acest institut se afla in stransa legatura cu forurile politice prin
Comitetul de Stat al Planificarii, institutia in ale carei atributii intra alcatuirea planurilor
economice nationale. In timp au fost infiintate alte institute specializate (Institutul de Proiectari
Industriale, Institutul Central pentru Proiectarea ~i Sistematizarea Ora~elor ~i Regiunilor, etc.).
Odata cu reorganizarea administrativ teritoriala din 1956 (revenirea la regiune ca unitate
teritoriala) a fost decisa infiintarea Institutelor Regionale de proiectare (1957), acesta
reprezentand un pas spre o oarecare descentralizare a proiectarii.
Incepand cu 1952 facultatea de arhitectura ~i-a recapatat autonomia, prin desprinderea sa
de Institutul de Constructii (1949) ~i reorganizarea sa sub forma ,,Institutului de Arhitectura
«Ion Mincm>". Odata cu aceasta noua formula a invatamantului de arhitectura, pe langa
amplificarea importantei urbanismului ca materie de specialitate (in anii superiori de studiu) se
adaugau, ca materii distincte, teoria ~i proiectarea de cladiri industriale. De asemenea,
caracteristica acestei perioade a fost introducerea in invatamant a unor materii, complet straine
pana atunci, ca ,,bazele marxism leninismului", ,,economie politica'', ,,materialism dialectic" sau
,,Istoria arhitecturii sovietice". Organizarea disciplinelor ~i orientarea ~colii de a arhitectura a
ilustrat schimbarile din practica de arhitectura. Astfel ca, daca in anii '50 temele de proiectare
acopereau programe de arhitectura ca ,,sfat popular", ,,colonie muncitoreasca pentru mineri'',
,,cvartal de locuinte" sau ,,un palat pentru congrese", in urmatoarea decada orientarea generala a
invatamantului de arhitectura era eficienta economica, prin teme de proiectare ~ i prin noi materii
teoretice: ,,economia constructiilor'', ,,organizarea ~antierelor", etc. Totodata incepand cu anii '60
treptat directia ~colii de arhitectura a fost orientata catre o arhitectura de factura modema in acord
cu noile principii ~i tehnici de constructie (prefabricare ~ i constructie de masa). ~i, rara indoiala
ca tot prin stransa legatura intre practica de proiectare ~i instruirea profesionala se poate explica
intr-o oarecare masura e~ecul firesc de a proiecta intr-un limbaj clasic coerent al arhitectilor ce au
terminat studiile intr-o forma de invatamant din care exercitiile de arhitectura clasica fusesera
eliminate (vezi Casa Poporului).
Similar cu fenomenul cultural major, cultura de specialitate a stat sub semnul acelor~i
limitari ~i deschideri partiale, caracteristice celor patru perioade istorice. Anii '50 au insemnat un
import putemic de literatura de specialitate tradusa dupa cea sovietica sau conceputa de autori
romani conform modelului respectiv. De la inceputul anilor '60 subiectele incep oarecum sa se
diversifice (un rol semnificativ avandu-1, pe linga Editura Tehnica, Editura Meridiane), iar in
revista Arhitectura sau in alte reviste culturale care dezvolta arhitectura ca subiect
(Contemporanul), apar din ce in ce mai multe exemple de arhitectura occidentala interbelica ~i
contemporana. In anii '80, revi staArhitectura, publicatia oficiala a Uniunii Arhitectilor, a ramas

40 cronologie a istoriei organizarii profesiei de arhitect poate fi consultata in revista A rhitectura, m . 3-4, 201 6, pp.
62-98 (Mariana Celac, Alexandru Panaitescu) .

70
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

inca o revista interesanta, s :f'ara sa se transforme intr-o apologie a cultului lui Ceau~escu, dar
literatura de specialitate occidentala a patruns din ce in ce mai greu, in acela~i timp excursiile ~i
calatoriile de studii - mult mai frecvente in perioada 1960-1970 au devenit rarisime.
De asemenea, in timp ce, la inceputul anilor '50 ,,premiile de Stat pentru arhitectura" erau
un mod de crea modele de urmat, iar asocierea arhitecturii socialiste cu numele unor arhitecti
notorii intarea in mod oficial supunerea politica, de la sfaqitul acestei decade, premiile uniunii
arhitectilor au devenit un instrument mult mai mult legat de notorietatea profesionala. 6 Astfel,
prin prisma premiilor uniunii arhitectilor se poate intelege suma de proiecte ce a reprezentat
(inclusiv pentru breasla) nucleul tare al arhitecturii in aceasta perioada.
Se poate spune ca in linii mari, profesiunea a trecut printr-o serie de schimbari radicale ce
au avut loc in jurul anului 1952 ~i care au purtat pana in 1989 diferite nuante (cu momente de
constrangere ~i de relaxare ), constante fiind ins a institutionalizarea profesiunii, excluderea
liberei practici ~i subordonarea discursului profesional intereselor politice majore.

EVOLUTIA ORA~ULUI ~I PRINCIPIILE URBANISTICE

In cele patru perioade definite istoric evolutia ora~elor s-a subordonat intentiilor generale
imprimate de planurile economice nationale, care au mizat pe procesul de industrializare fortata,
incepand cu industria grea ~ i extractiva ~i continuand cu diversificarea ramurilor industriale.
Aceasta a avut drept consecinta majora o cre~tere constanta a ora~elor, o transformare a
componentei sociale urbane prin afluxul masiv al unei populatii provenite din mediul rural, cu
dificultati de adaptare la noul mod de viaµ. Extinderea ora~elor s-a Ia.cut pomind de la ace~ti doi
poli locuinta ~i industria, pe intreg parcursul perioadei extinse cautandu-se imbunatatirea relatiei
locuire - industrie.
Perioada reconstructiei a fost caracterizata de refacerea ~i cre~terea ora~elor industriale
prin dezvoltarea unor a~ezari anterioare, cu traditie industriala. Unele dintre aceste or~e au fost
in general zonele in care a existat industrie extractiva ~i siderurgica (Re~ita - Anina sau Valea
Jiului - Hunedoara). Interventiile urbanistice majore in aceasta perioada s-au concentrat in jurul
parcelarilor de locuinte ~i a refacerii unora dintre acestea. Terenurile asupra carora s-a intervenit
erau proprietati ale unor institutii cu traditie (private sau de stat), fiind in principal situate la
periferia ora~elor.
Tipurile de interventii au avut caracteristici diferite in functie de statutul urban sau rural
al a~ezarii ~i de pozitia in ora~. Astfel incat, in ora~ele mari ~i spre centru interventiile propuneau
construirea de blocuri de locuinte colective [Ansamblul de locuinte din Ferentari, Bucure~ti
(1945, arhitecti: Gheorghe Popov, Teodor Constantinescu, Marcel Horstein, Vasile Christodulo)
sau Cartierul Steagul Ro~u, Bra~ov (1948-1949, arhitecti: Nicolae Nedelescu, Titu Elian, Florin
Teodorescu, Dan Marinescu)], iar in a~ezarile cu caracter rural ~i la periferie extinderile prin
parcelari au fost dezvoltate dupa principiile or~elor gradina, respectand o anumita tipologie a

5 Despre istoria revistei Arhitectura ~i despre relevanta acesteia in raport cu evolutia profesiunii, in perioada 1945-
1989, vezi seria de articole retrospective din 2006, din revista Arhitectura ~i dosarul tematic al m. 5-6/2016, al
aceleia~i reviste.
6 Vezi: Nicolae Lascu, ,,Scurta privire asupra premiilor Uniunii Arhitectilor (1 957-1 988)" in revistaArhitectura, m .
3-4, 2016.
71
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

modului de viata traditional, bazata pe locuinta individuala [Ora~ul Muncitoresc de la Hunedoara


(1947-1948, arhitecti Gustav Gusti, Vladimir Perciac)]. Cu toate acestea exemplele sunt foarte
reduse ca numar, de dimensiuni mici sau uneori, reprezinta doar exemple teoretice.
Cu toate ca principiile arhitecturii functionaliste i~i gasisera locul in paleta de curente
arhitecturale din perioada interbelica, prin reprezentati remarcabili, directiile aceluia~i curent in
urbanism au fost preluate cu adevarat in compozitiile urbane abia dupa publicarea Cartei de la
Atena. Faptul nefiind deloc in concordanµ cu demersul pe care puterea politica il viza ca
exemplu de urmat, ~i anume urbanismul monumental sovietic al realismului socialist.
in perioada reconstructiei s-au pus bazele primelor cercetari multidisciplinare ~i studiilor
pentru sistematizarea teritoriala, unele dintre acestea urmarind punerea in aplicare ulterior a unor
proiecte gigantice (Canalul Navigabil Dunare Marea Neagra).
,,Reconstruqia socialista a ora~elor" din perioada de manifestare a realismului socialist
poate fi vazuta ca perioada marilor proiecte de sistematizare ~i restructurare urbana. Cu toate
acestea, datorita dispunerii de resurse economice restranse, din aceste proiecte concepute la scara
mare au fost construite pe teren fragmente de dimensiuni reduse, chiar ~i in cazul unor ora~e nou
intemeiate (ora~ul Victoria, fosta colonie Ucea sau ora~ul Gheorghe Gheorghiu Dej, actualul
One~ti). Chiar daca numai in stadiu de proiect, au existat cateva principii majore urbanistice
(functional-estetice ):
- raportarea la zona industriala printr-o relatie de tipul: locuire - piata de adunare - zona
industriala;
- intentia de creare a unui peisaj ~i a unei siluete specific socialiste (care avea ca model
silueta monumentala a Moscovei), vizibile de la intrarea in ora~ (in relatie directa cu gara
feroviara sau fluviala), cu fatade monumentale oferite ca o imagine de intampinare a ora~ului
(Lupeni, Petro~ani, frontul la apa al or~ului Navodari);
- relatia directa intre un element natural (curs de apii, comi~a de deal, dub lat printr-o
cladire cu functiune destinata relaxarii) ~i zona centrala a or~ului (Sanatoriul de Noapte,
Hunedoara);
- exploatarea elementelor naturale: comi~e de deal sau cursuri de apa (liniare) pentru a
crea fatade ale ora~ului (Canalul navigabil Dambovita), prospecte ample ~i arhitectura
monumentala indiferent de scara ora~ului (Victoria, Uricani);
- realizarea unei retele de spatii verzi ale ora~ului, parcuri de tip socialist, realizate cu
ample compozitii, monumentale, echilibrate de constructii cu o arhitectura elaborata (parcul
Nicolae Balcescu, reamenaJan ale unor parcun precum Herastrau din Bucure~ti,
Bibescu/Romanescu din Craiova); 7
- utilizarea cvartalului ca unitate de baza a urbanismului.
De~i au existat tatonari ~i o serie de proiecte pentru interventia in zonele centrale ale
or~elor, pana spre sfar~itul anilor '50 aceste tipuri de operatiuni urbane au fost nesemnificative.

Investitiile de amploare fiind !acute in constructia de ansambluri de locuit, de cele mai multe ori
situate la periferia ora~elor.
Ultimele proiecte urmand tiparul Realist Socialist au fost puse in opera in jurul anului
1957, multe dintre proiectele realizate incepand cu 1958 fiind alcatuite dupa principii urbanistice

7 Vezi : Rica Marcus, P arcun !fi Gradini in Romania, Ed. Tehnica, Bucure~ti, 1958 .

72
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

distincte, anuntand schimbarea de optica. Extinderea ora~elor catre periferie, depa~ind uneori cu
mult limitele administrative anterioare s-a ficut, dupa 1960 prin ansambluri de locuinte (cartiere)
de foarte mari dimensiuni, aflate in relatie directa cu zone industriale. Pentru intelegerea acestei
cre~teri prevazute a ora~elor se poate lua in considerare succesiunea de schi te de sistematizare a
or~ului Hunedoara: prima schiµ (1950-1951) avea ca tema de proiectare un ora~ pentru 30.000
de locuitori, cea din 1954 dubla numirul populatiei, tema schitei de sistematizare din 1957-1958
fiind pentru un ora~ de 70.000 de locuitori iar cartierele Balta Alba ~i Drumul Taberei din
Bucure~ti, proiectate la inceputul anilor '60 erau concepute avand in vedere o extindere ce urma
sa cuprinda 0 populatie de cite 100 000 de locuitori. 8
Aceste dezvoltari urbane de amploare au presupus reluarea p1incipiilor urbanistice
continute in Charla de la Atena, iar unitatea de baza a compozitiei urbanistice era
,,microraionul". 9 Primele astfel de ansambluri de locuinte au fost alcatuite din blocuri de locuinte
colective de mici dimensiuni (3-4 niveluri) a~ezate liber in decupajul delimitat de artere
perimetrale de circulatie (cartierul Tiglina I din Galati, sistematizarea cartierului: arhitectii
principali Victor Sebestyen, Constantin Frumuzache ). Accesele ~i circulatia in interiorul acestor
ansambluri se realiza prin alei cu trasee libere, terenul neconstruit fiind putemic plantat. In plus
compozitiile urbanistice au do bandit un caracter aparte prin concentrarea lor in jurul unor centre
de cartier (complex de functiuni), realizate de cele mai multe ori printr-o arhitectura epurata
decorativ, dar cu spatialitate ~ i volumetrie deosebita ( centrul cartierului Tiglina I din Galati).
Avand ca punct de pomire necesitatea economiei (in proiectare, constructie ~i
infrastructura) spre jumatatea anilor '60 inaltimea blocurilor de locuinte a crescut considerabil
(cartierul Tiglina II din Galati, carierele Balta Alba ~i Drumul Taberei din Bucure~ti). In anumite
cazuri se pune problema exploatarii reliefului ~i elementelor naturale sau a relatiei centrele vechi
cu in compozitiile urbanistice (ansamblurile I si II din cartierul Grigorescu, Cluj). Acele~i
considerente economice au ficut ca dupa 1965 claritatea compozitionala a ansamblurilor de
locuinte sa se reduca datorita cre~terii densitatii ~i tipizarii proiectelor. Indesirea, ca misura
economica, prin exploatarea maxima a suprafetelor de teren a ficut a astizi sa se mai pastreze
foarte putine din variantele initiale ale proiectelor de cartiere din prima jumatate a anilor 1960.
Dupa 1975, odata cu Legea Strizii, orientarile urbanistice au fost din nou recalibrate
readucand (1) principiul organizarii blocurilor de locuintele colective in incinte (de mai inaltimi)
din care se decupeaza spatiile verzi ~ i (2) reconsiderarea spatiului strizii ca spatiu urban. Aceasta
din urma, conducand la interventiile de placare a bulevardelor ~ i marilor artere (Bd. Armata
Poporului, Bd. Titulescu, Bd. Dorobanti, toate in Bucure~ti).
Pe langa extinderea or~elor cu ansambluri de locuinte inca de la srar~itul anilor 1950, au
fo st demarate o serie de interventii in zonele centrale ale ora~e lor. Numarul acestora a crescut
progresiv dupa 1960 avand, in diferite variante, unele dintre urmatoarele caracteristici:

8 Vezi: revistaArhitectura, m. 2, 1959, care cuprinde exemple ~i comentarii referitoare la schimbarea de optica in

urbanism.
9 Atat denumirea de ,,microraion", cat ~i cea de ,,cvartal" erau termeni specifici folositi in perioada ~i preluati din
literatura de specialitate ruseasca. In linii mari, cei doi termeni desemnau sub-unitati ale diviziunilor administrative
ale ora~ului, cu caracteristici specifice legate de suprafata, i'naltimi ~i echipamente functionale . ,,Cvartalul" definea o
suprafata mica de teren, pana la aproximativ 10 hectare, cu minime dotari functionale complementare locuirii, in
timp ce ,,microraionul" se intindea suprafata aproximativa a unui cartier, avand in componenta sa diverse
echipamente functionale: comerciale, de invatamant, culturale etc.
73
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

refuzul unei compozitii alcatuite dupa tiparul monumental ~i adaptarea la tesutul ~i


conditiile pre-existente (Piata centrala, Galati, arhitecti: Victor Sebestyen, Constantin
Frumuzache) in opozitie cu rigiditatea ~i amploarea compozitiilor realist socialiste;
amplasarea speciala, in centrul ora~ului a unei functiuni culturale componenta a unui
ansamblu complex (locuinte ~i alte functiuni comerciale, etc.) (Ansamblul Salii
Palatului, Bucure~ti)
parasirea unui limbaj rigid ~i adoptarea unei expresii epurate (Piata Unirii, Ia~i)
propunerea unui proiect uni cat (case le de cultura, teatre, centre le politico
administrative, hoteluri ~i magazine universale)
pastrarea unui caracter monumental printr-o expresie arhitecturala aparte, o
dominanta volumetrica sau o pozitie privilegiata in cadrul ansamblului.
Interventiile in centrele ora~elor au fost marcate dupa 1966 de incercarea de formulare a
unei noi atitudini cu privire la patrimoniu ~i la zonele centrale (istorice) ale ora~elor. Aceasta
atitudine a condus in mare la definirea doua strategii distincte de interventie in raport cu valorile
identificate:
impunerea unor interventii mai profunde ce presupunea inclusiv demolari in centre
istorice ca Targovi~te, Sebe~, Ia~i, Suceava, Baia Mare, considerate ca avand
monumente valoroase inscrise intr-un tesut modest ~i
interventii in care sistematizarea avea ca scop punerea in valoare a specificului zonei
centrale ~ i integrarea acesteia noua structura urbana, in or~e ca Bra~ov, Sibiu,
M edia~, Sighi~oara.
in linii mari, aceasta separare pe tipuri de centre a condus la tipuri de interventii distincte
(discutabile astazi) care s-au raportat in general la zonele istoric formate ale teritoriului tarii,
astfel incat in ora~e precum Craiova, Ploie~ti, Pite~ti, I~i etc. interventiile din anii ce au urmat au
transformat destul de consistent zonele centrale ale ora~elor in timp ce noile centre au fost
adiacente nucleelor istorice in ora~e ca Sibiu, Sighi~oara, etc.
La aceste considerente, mai curand profesionale s-au adaugat la sfar~itul anilor '70 o serie
de factori ce au favorizat o noua etapa de transformare brutala a ~ezarilor:
regimul totalitar bine instalat ~i intentia conducatorului partidului de a i~ i pune
amprenta printr-o serie de proiecte monumentale (Bulevardul Victoria Socialismului);
intentia de creare a unei noi ierarhi teritoriale bazata pe dezvoltarea unor sisteme
regionale ~i pe industrializarea ~i urbanizarea treptata a micilor ~ezari ~ i a teritoriului
rural (Radauti) ~i
cutremurul din 1977 ca pretext al unor restructurari urbane radicale (Bucure ~ti,
Zimnicea)
De~i pentru perioada anilor 1980, subiectul eel mai adesea adus in discutie in ceea ce

prive~te interventiile distructive in centrele or~elor este constructia Bulevardului Victoriei

Socialismului ~i ca Casei Republicii, au existat de asemenea numeroase exemple de interventii in


centrele ora~elor. Astfel pot fi amintite ,,centrele civice" ale unor ora~e precum: Alba - Iulia,
Miercurea Ciuc, Oradea, Slatina etc. Unele dintre aceste proiecte de sistematizare urbana nu au
fost puse in aplicare, altele au ramas ne finalizate pana in 1989.

74
EVOLUTIA ORA~ULUI ~I PRINCIPIILE URBANISTICE. ILUSTRATII

perioada reconstructiei 1945-1948

"" I :• !c
I..... I 4._; ;!.... : 1
.....;.-' ."" ... /'• ......· ; .; 1
.. ., .. ., I 4
"• I ""• 7,
1, • ...... c., 1 •-. I
.... I ....... I • ... .., 7
...... I I •
I I"'•• "•• I 7
J.. I ,-_! -, "• I • 7
• • ! "•• I
... • I •. 1
"""'"'••: 1........, I
..... .. ..
I I "•• I ._
•• •• I f .._ . I
I ;··· ·A •
" •• I
I /"••
........... I
I I

Hunedoara, Or~/ Muncitoresc, 1947-1948


Gustav Gusti, Anton Moisescu, Vladimir Perciac

, Ansamblul F erentari, 1945-1948 Bucure~ti


Gheorghe Popov, Teodor Constantinescu, Marcel Horstein, Vasile Christodulo

Steagul Ro~, 1948-1949 Bra~ov,


Nicolae Nedelescu, Titu Elian, Florin Teodorescu, Dan Marinescu
perioada stalinista (realismul socialist) 1948-1956

Marile investitii ale anilor 1950. Canalul Dunare - Marea Neagra

SCHITE DE SISTEMATIZARE (1954) nerealizate (sau realizate fragmentar)


ora~e generate de marile investitii noi ora~e industriale
rectificari ale tramei stradale

NAVODARI GALATI HUNEDOARA


Cezar Lazarescu Mauriciu Silianu Gheorghe Petra~cu
Liliana Dinescu
Sena Farb

CARTIERE DE LOCUINTE LA PERIFERIA ORA~ULUI

Bucure~ti. Bucure~i Noi Petro~ani


perioada dezghefului 1956 - 1971
Mamaia. Ansamblu de oclihna cu 10.000 de locuri, 1960, arhitect

Galati, Cartierul figlinal, 1961-1963, arhitecti Victor Sebestyen, ConstantinFrumuzache

I~i, Piata Unirii (1960-1963) arhitecti Gheorghe Hussar, Rodica Grozea, HoriaHudita (ISCAS)

Bucure~ti, Sala Palatului, 1959-1960, sistematizare: arhitecti Nicolae Badescu, Duiliu Marcu, Horia Maicu
perioada re- stalinizarii 1971 - 1989
indesirea ca masura economica
Cluj, Cartierul Grigorescu, 1974-1979

Cluj, Cartierul Grigorescu, 1961-1965

Bucure~ti, Cartierul Militari, 1963, 1973, placarea bulevardului principal: 1980


Sistematizarea ora~elor mid
Radauti.. 1986
'
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

PROGRAME DE ARHITECTURA

Pe tot parcursul perioadei a existat o diversitate de programe de arhitectura ~i variate


interpretari ale acestora, a caror amploare ~i diversitate a stat de asemenea sub semnul cerintei
politice centralizare. Fara nici o indoiala, locuinta de masa a fost programul eel mai important
din punct de vedere cantitativ al perioadei postbelice. 10 In afara considerentelor avute in vedere
in capitolul anterior referitor la ansamblurile de locuinte ~i a aspectelor privitoare la expresia
arhitecturala se poate mentiona faptul ca evolutia programului a presupus o serie de transformari
generate de economie care s-au manifestat in diminuarea treptata a spatiului dedicat
apartamentului ~i la scaderea calitatii locuirii nu numai prin densificarea ansamblurilor ci ~i
printr-o economie drastica a materialelor de constructii ~i a tipizarii elementelor constructive
(panouri mari prefabricate).
0 a doua categorie de programe, de o foarte mare amploare este reprezentata de
programele specifice arhitecturii industriale, a carei detaliere ar putea face subiectul unui
capitol special. Ca idei generale sunt de retinut:
continuarea practicilor de proiectare in domeniu in perioada reconstruct1e1, printr-o
arhitectura functionalista, cu o expresie arhitecturala aparte (Fabrica de Confectii a Armatei
APACA (arhitect Mire ea Alifanti), ateliere ~i constructii aferente CFR, etc.);
estetizarea arhitecturii industriale specifica anilor '50 (Termocentrala de la Doice~ti,
arhitect Aureliu Doicescu) dar ~ i inceputul tipizarii arhitecturii industriale in acee~i
perioada;
diversificarea functional constructiva a cladirilor industriale datorata diversificarii liniilor
de productie industriala dupa 1960;
raportarea la noua estetica a arhitecturii dupa 1960 ~i exploatarea relatiei industrie - arta
monumentala (Combinatul Siderurgic de la Galati).
Arhitectura religioasa este probabil unul dintre programele de arhitectura consacrate a
carui prezenta a fost aproape complet ~tearsa dupa 1945, datorita pierderii statutului oficial al
religiei ~i interzicerii intr-o foarte mare masura a tuturor manifestarilor religioase in spatiul
public. S-a construit un numar redus de biserici noi, fiind oficial aprobate ca proiecte de
extindere sau reparatii (Catedrala Catolica din comuna Al. I. Cuza, Ia~i). Unele dintre aceste
proiecte sunt manifestari ale unei arhitecturi cu totul exceptionale (Centrul de Cult Romano -
Catolic, Or~ova (1972-1976) sau biserica Romano - Catolica, Dumbravita (1976-1980), arhitect
Hans/loan Fackelmann) fiind lipsite complet de constrangerea unui discurs oficial.
Corespunzator noului context au aparut ~i au fo st promovate alte programe de arhitectura
sub diverse forme (constructii unicat sau proiecte tip) ~i in diferite relatii cu contextul urban
(centru - periferie, urban - rural) pe parcursul perioadei postbelice. Unele dintre programele de
arhitectura sunt particulare unor anumite perioade sau au devenit ,,vedete" ale unor perioade prin
amploarea manifestarii ~ i prin sustinerea oficiala de care au racut dovada (fiind considerate
reprezentative noii politici).
Programele dedicate lnvatamantului general au fost foarte devreme supuse tipizarii,
datorita cantitatii ~i necesitatii de realizare intr-un timp foarte scurt, rezultand astfel constructii

79
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

foarte rigide. Incepand cu anii '60 au fost alcatuite proiecte refolosibile, adaptabile pentru ~coli ~i
licee. De la jumatatea anilor '60 proiectele s-au diversificat, incluzand proiectarea unor ~coli ~i
institutii de profil (~coala de muzica de la Timi~oara, 1969-1970, arhitecti Aurelia ~i Hans
Fackelmann). in paralel cu acestea, au fost construite sau extinse incepand cu jumatatea anilor
'50 institutii de invatamant superior (Institutul Politehnic din I~i; Institutul Carbunelui,
Petro~ani). Incepand aproximativ jumatatea anilor '60, dupa descentralizarea invatamantului
superior a inceput o campanie de constructie ~i extindere a ansamblurilor specifice dedicate
acestuia (Universitatea de la Timi~oara, 1961-1963, arhitecti Hans Fackelmann, Sorin Gavra,
Georgeta Voia Mocanel; Facultatea de Mecanica din Cluj, arhitect Ion Mircea Enescu ), avand ca
punct culminant anii '70, cand s-a incheiat constructia unor extinderi in zone centrale (Institutul
de Studii Economice ~i Facultatea de Arhitectura, Bucure~ti, 1969-1973, arhitecti Cleopatra
Alifanti, Paula Cumpana~u, Ruxandra Panaitescu, Constantin Spandonide, Ruxandra Stamatin;
Institutul Politehnic, Bra~ov, arhitecti: Stelian Catina, Adrian Stanescu) sau a unor ansambluri
amplasate pe suprafete mari de terenuri (Institutul Politehnic Bucure~ti, arhitect principal Octav
Doicescu).
Intre primele cladiri construite dupa eel de al Doilea Razboi Mondial, care se inscriu in
grupul de programe dedicate sanatatii, pot fi enumerate Spitalul de contagio§i de la Hunedoara
(Henriette Delavrancea), Institutul de ftiziologie Filaret din Bucure§ti, Institutul de pediatrie
,,Emilia Irza" (Grigore Ionescu). Ca in alte cazuri acestea erau continuarea unor proiecte incepute
in cadrul unor structuri dinainte de 1945. Dupa 1960 se poate vorbi de o schimbare in ceea ce
prive~te relatia ansamblurilor spitalice ~ti cu or~ul. Caracteristica acestei perioade a fost
schimbarea amplasamentului: la inceput acestea erau construite in cadrul unor ample spatii verzi
plantate, situate la marginea ora§elor ~i alcatuite din pavilioane independente (Colentina), ca
ulterior sa fie amplasate in zonele centrale, dens populate. Noua formula de constructie a fost
,,spitalul monobloc" care insuma deopotriva ~i policlinicile destinate consultatiilor exteme
(One§ti, Suceava, Constanta, Baia Mare, matemitatea din Bacau, policlinicile din la§i, Titan-
Bucure§ti, Medgidia). Tendinta generala a fost de cre~tere a dimensiunii cladirii (in tema de
proiect: cre~terea numarului de paturi).
Programele dedicate sporturilor ~i petrecerii timpului liber au avut caracteristice la
jumatatea anilor '50 Parcurile de cultura/odihna ~i sport ~i incepand cu anii '60 sali de sport
(specifice) sau sali polivalente. Acestea au reprezentat o preocupare constanta, expresivitatea
proiectelor rezultand din preocuparea directa asupra unor rezolvari functionale ~ i tehnice speciale
(de la salile dedicate unor sporturi singulare, precum bazinele de inot, pana la salile cu functiune
polivalenta). fntre diversele exemple pot fi enumerate unele adaptabile, precum salile de sport de
la Ploie~ti (1968, arhitect Gheorghe Dumitrescu) ~i Galati (1971) sau unele cu rezolvari
particulare, din punct de vedere plastic (Sala Sporturilor, Timi~oara, aprox. 1970, arhitect Sorin
Gavra) sau tehnic (Sala polivalenta, One~ti, 1977, arhitecti Vasile Mitrea, Cornelia Bucur).11
Unele dintre cele mai interesante programe ale perioadei 1945-1989 au fost programe
social - culturale, foarte strans legate de variatiile politice ~i de orientarile culturale specifice

10 Pentru in(:elegerea momentului de inceput in ceea ce prive~te locuinta de masa, poate fi consultata cartea : Miruna
Stroe, Locuirea fntre proiect !fi decizie politica. Romania 1954- 1966, Ed. Simetria, Bucure~ti, 201 5.
11 Pentru un numar mai mare de exemple de arhitectura sportiva, poate fi consultat m. 1-2, 1978 al revistei
Arhitectura.

80
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

fiecarei perioade. Clubul Muncitoresc, Palatul Cultural, Cinematograf - Clubul Muncitoresc,


Teatrul in aer liber, etc. inlocuiesc in perioada 1945-1960 programe similare interbelice:
Cazinoul muncitoresc, Caminul Cultural. Cinematograful, incepand cu anii '60 este parte a
ansamblurilor/centrelor complexe de cartier (cartierul Tiglina I), dar ~i a unora dintre
ansamblurilor centrale din ora~e (One~ti, Bra~ov, etc.). in evolutia acestui program se reflecta
evolutia cinematografiei, folosirea acestei ca mijloc de propaganda dar ~i deschiderea din anii
'60. Casa de cultura este unul dintre programele ,,vedeta" ale arhitecturii post-belice, ce a
persistat pe tot parcursul perioadei, cu rezolvari unice ~i spectaculoase a doua jumatate a anilor
60 (Casele de cultura din Suceava, Baia Mare, Targovi~te, etc.), dar ~i cu rezolvari ce se
circumscriu unor tipare ~i unei clasicizari a expresiei in sensul recursului la un limbaj cu tenta
nationala (Casa de cultura din Deva). Este un program a carui amplasare a fost strans legata de
sistematizarea centrelor urbane, de mari sau mici dimensiuni. Caracteristice anilor 80 au fost
programele culturale dedicate tineretului (case de cultura studente~ti, palate pentru pionieri, etc.).
Teatrul National (Teatrul de Stat) reprezinta un program special, rara extrem de multe
manifestari. Exista cateva astfel de exemple, cu rezolvari unicat, ca parte a preocuparii pentru
sistematizarea zonelor centrale din marile ora~e (cladirile pentru Teatrul National din Bucure~ti,
1963-1969, arhiteqi Horia Maicu, Nicolae Cucu, Romeo Belea; Craiova, 1972-1974, arhitect
Alexandro lotzu ~i Targu-Mure~, 1970-1972, arhitecti Constantin Savescu, Mariana Bordenache,
Mihaela Sava, Vladimir Slavu, Razvan Florea).
Ansamblurile cladirilor politico - administrative (ansambluri de constructii grupand
funqiuni de tipul primarie/sfat popular, prefectura, sediul partidului, arhive, etc.) sunt o alta
componenta a noilor centre ale ora~elor, fiind mai curand specifice anilor '70, reprezentand la
randul lor proiecte unicat, rezolvate de multe ori in maniere ~i interpretari foarte personale.
Demersul arhitectural al acestor ansambluri trebuie inteles, in contextul noii organizari
teritoriale, ca o incercare de raspuns la necesitatea gasirii unui specific (local) al arhitecturii
(Sediul politico-administrativ al judetului Maramure~, baia Mare, 1969-1970, arhitecti Mircea
Alifanti, Tiberiu Benedek, Alexandra Floria, Adrian Panaitescu ); Sediul ... , Vaslui, 1973,
arhitect Nicolae Vericeanu; Braila, 1980, arhitecti Radu Tanasoiu, Nona Florescu, Florin Sandu
etc.).
La intersectia dintre centru ~i periferie se afla grupul de programe dedicate comerfului.
Primele retele comerciale noi sunt cele din or~ele One§ti (Gheorghe Gheorghiu Dej) §i Victoria,
apoi complexele comerciale din cartierele de locuinte din Bucure§ti, Timi§oara, Cluj, Galati,
Constanta, Craiova, Oradea. Acestora le-a survenit modemizarea centrelor comerciale din ora§ele
la§i, Baia Mare, Bacau, Suceava. Centrele de cartier erau cele care insumau un cumul de
functiuni intre care ~i cea comerciala. Un concept nou de program comercial apartinand unora
dintre centrele de cartier, dar ~i zonelor centrale a fo st ,,supermagazinul" (complexul Favorit din
Drumul Taberei §i complexele comerciale din cartierele Titan, Armata Poporului, 1 Mai din
Bucure§ti, Tiglina din Galati, Copou din la§i, Steagu-Ro§U din Bra§OV) §i cele din centrele
or~elor noi (One§ti, Victoria). in or~e, pe cele mai importante artere de circulatie, suprafetele
comerciale erau distribuite la parterele blocurilor de locuinte, pastrand maniera traditionala de
distributie a spatiilor comerciale. Din a doua jumatate a anilor 1970, magazinul universal a
devenit una dintre functiunile nelipsite din proiectarea centrelor civice ale ora~elor. Volume
masive, cu minime variatii in ceea ce prive ~te aspectul fatadei, acestea reprezentau in primul rand

81
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

dominante de masa ale ansamblurilor centrale. Intre acestea, pot fi amintite: magazinul Tomis,
Constanta, 1974; magazinul universal Dumbrava, Sibiu, 1978-1982; magazinul universal
Milcov, Foc~ani, 1983-1984 etc.
Infiintarea Oficiului National pentru Turism (ONT) ~i hotararile privitoare la organizarea
administrativ teritoriala a litoralului de interes balnear al Marii Negre de la sfar~itul anilor '50 au
avut drept consecinta demararea in forµ a marilor ansambluri turistice de pe litoralul
Romanesc, care au concentrat pentru o perioada o mare parte din investitiile destinate acestor
programe de arhitectura. Momentul culminant al arhitecturii litoralului il reprezinta construirea
in 1960 a ansamblului de odihna pentru 10.000 de locuri, situat in lungul falezei statiunii
Mamaia. Noutatea inedita a proiectului pentru anul 1960 romanesc, consta in:
propunerea unui mod de ocupare a terenului, specific urbanismului liber
(concentrarea tuturor unitatilor de cazare intr-un numar de cinci blocuri lama de zece
niveluri, dispuse perpendicular pe terenul ingust);
organizarea ansamblului dupa criterii strict functionale (blocurile de cazare rasfirate
de-a lungul falezei urmau sa fie deservite de restaurante parter amplasate in imediata
lor vecinatate, proiectul prevedea centralizarea depozitarii ~i semi prepararii hranei
intr-un ,,centru gospodaresc" situat in afara localitatii) ;
dezvoltarea accentuata in inaltime a blocurilor de cazare.
Valabilitatea acestor principii profesionale a fost oficializata prin ansamblul de pe litoral,
devenit in acest fel, un ,,laborator" al noului curent de orientare functionalista. Validarea oficiala
a proiectului ~i implicit a modemismului ca posibil punct de referinµ a fost racuta prin
decemarea Premiului de Stat in anul 1962. Dupa 1965 hotelul de mare inaltime intrege~te seria
de programe de arhitectura cuprinse mai intai in centrele urbane noi (Piatra Neamt, Tulcea,
One~ti, Deva ~i Hotel Intercontinental, Bucure~ti) ~ i mai apoi in zone favorabile din ora~
(hotelurile Flora din Bucure~ti ~i Belvedere din Cluj, etc.). Amploarea acestui program a fost
sustinuta de deschiderea de la sfar~itul anilor '60 catre turismul international.

EXPRESIA ARHITECTURII

In termeni de limbajul ~i expresie arhitecturali, etapele de evolutie corespund celor patru


perioade istorice majore cu urmatoarele mentiuni:
1. Arhitectura din perioada reconstructiei a continuat discursul formulat in perioada
interbelica cu cele doua directii ale sale (limbaj rationalist ~i arhitectura de factura nationala).
Acestea s-au manifestat in mod unitar in cadrul diverselor programe de arhitectura (Ansamblul
de locuinte PTT, Bucure ~ti; Fabrica de confectii Apaca, Bucure~ti; Institutul de Ftiziologie,
Bucure~ti), exploatand fie arhitectura fatadelor albe ~i a ferestrelor in banda (Spitalul de copii

,,Emilia Irza", Bucure~ti; Policlinici, Targu Mure~), fie o arhitectura a carei plastica arhitecturala
este imbogatita de folo sirea contratului intre caramida aparenta ~i suprafete finisate in tente
deschise la culoare (Ansamblul Ferentari ~i Fabrica de confectii APACA, Bucure~ti; ansambluri
de locuinte ~i anexe CFR) fie o arhitectura care reia teme ale expresiei tradi tionale (cartierul
muncitoresc de la Hunedoara; Parcelarea de la Grozave~ti, Bucure ~ti ). In anii 1950-1951 se face
primul pas catre trecerea la arhitectura realismului socialist prin proiecte care combina trasaturi

82
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

ale arhitecturii interbelice ~i cele ale ,,metodei" sovietice (Palatul cultural de la Re~ita, Sanatoriul
de noapte de la Hunedoara).
2. ,,Limbajului de lemn" in literatura ~i stereotipurilor artistice din anii '50 le-a corespuns
un limbaj de lemn al arhitecturii. Acestea erau circumscrise realismului socialist ca ,,metoda"
culturala integratoare. Realismul Socialist in arhitectura a avut ca slogan ,,national in formii,
socialist in continut" ~i pana in 1953 putine au fost cladirile care s-au conformat corespunzator
acestui slogan, din punctul de vedere al aprecierii politice. Demersul, formulat intr-un limbaj de
lemn specific sovietic, pomea in primul rand de la considerentul ca orice manifestare artistica
(literatura, arte vizuale, arhitectura, etc.) nu reprezinta altceva decat o modalitate de exprimare a
ideologiei politice. In acest sens, arhitectura Realist Socialista era definita in mod foarte precis ca
fiind o ,,metoda de lucru" ( diferentiindu-se in acest fel de stiluri sau curente) ~i in consecinµ, un
instrument politic. De aceea, multe dintre proiecte au fost menite sa fie manifestiiri demonstrative
ale acestei idei (Casa Scanteii, Ansamblul Cinematografic Buftea sau Constructiile social-
culturale pentru Festivalul Mondial al Tineretului).
In al doilea rand, arhitectura realismului socialist presupunea nu numai reinvierea unor
surse universal valabile sau a unora nationale, ci ~i a unui caracter local. Pentru aceasta trebuiau
studiate o serie de monumente, preluand in noua arhitectura, intr-un mod foarte rigid elemente
sau fragmente decorative considerate valabile. Sursele realismului socialist erau supuse unui triaj
politic rara sa reprezinte un demers profesional coerent; acest demers s-a rezumat in final la
tipizarea unor elemente decorative (capiteluri, profile ~i aplicatii din ipsos), a unor fragmente sau
chiar tipizarea proiectelor de arhitectura (:Iara a tine cont de contextul local). Exista totu~i o serie
de proiecte realizate in aceasta perioada care dovedesc o anumita preocupare a arhitectilor in
incercarea de a oferi un raspuns pertinent la cerinta politica (Cvartalele de locuinte de la
Hunedoara sau Navodari).
Realismul Socialist in arhitectura a fost caracterizat de impunerea une1 expresn
monumentale unitare (in pofida incercarii de creare a unei diversitati de expresie) pe toate
tipologiile de programe arhitecturale. Caracterul de reprezentare prima, in fata oricaror alte
considerente.
3. Dintr-o necesitate economica reala ~i racordiirii in acest fel intre discursul politic ~i ce
profesional arhitectura ,,functionalista" specifica anilor '60 s-a indreptat catre simplificarea ~i
rationalizarea expresiei arhitecturale ~ i adaptarea ei la tehnicile constructive modeme. Epurarea
limbajului arhitectural al acestei perioade a corespuns unei relatii directe ~i clare intre program
arhitectural (functiune) ~i organizare a planului ~i spatialitatii constructiei.
Caracteristica acestei perioade este diferentierea neta de expresie in cadrul varietatii de
programe arhitecturale, astfel incat, corespunzator demersului creativ, fiecare cladire nareaza :Iara
echivoc, prin plastica sa, continutul functional (Bloc de locuinte colective, Bd. Nicolae Balcescu,
Str. Calea Plevnei - Virgil Nitulescu). Arhitectura ansamblurilor de locuinte s-a det~at in aceasta
perioadii, devenind un fond arhitectural relativ neutru pentru constructiile sociale culturale
compuse in centre de cartier cu identitate specifica.
Pana spre a doua jumatate a anilor '70 se distanteaza doua tipuri complet diferite de
abordare: 1. simplificarea, unificarea ~i tipizarea arhitecturii de masa (locuinte, gradinite - ~coli
generale, etc.) ~i 2. cautiirile pentru specificul in arhitectura prin programe cu rezolvari unicat de
proiecte (case de cultura sindicale, teatre, sedii politico-administrative, hoteluri).

83
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Ideea ,,specificului national in arhitectura", enunµta oficial cu ocazia unui discurs politic
(1966) a generat o serie de cautari dintre cele mai interesante ale arhitecturii postbelice (Teatrele
Nationale din Craiova ~i Targu Mure~, Casa de cultura din Targovi~te). Un fapt demn de retinut
este formularea unui discurs profesional individual, nuantat in jurul unor personalitati
profesionale remarcabile (Mircea Alifanti, Nicolae ~i Maria Porumbescu, Alexandro Iotzu,
Niculae Vladescu). in acel~i timp, arhitectura acestei perioade are drept abordare generala apelul
la resurse de tipul local - nafional - popular, dorindu-se a fi un raspuns la caracteristicile
contextului. Acest fapt, apropie discursul arhitectural de curentele post modeme intemationale.
3. Spre prima jumatate a anilor '80 multe dintre manierele de lucru ~i discursul
conceptual major al arhitectilor care condusesera proiectele pana spre sfar~itul deceniului opt, se
clasicizeaza ~i se transforma intr-o retorica a reinterpretarii grosiere a unor formule populare. in
acee~i perioada discursul oficial arhitectural re-imbraca formele monumentale ale realismului

socialist, manifestat insa rara nici o sustinere teoretica sau ideologica ~i in absenta exersarii
limbajului clasic in arhitectura deceniilor anterioare. Cultul personalitatii ~i ideile personale ale
cuplului conducator au condus (in cadrul proiectelor oficiale) la o arhitectura de o grandoare
inedita ~i la masivitate ~i rigiditate expresiva asociata unor sisteme constructive modeme
(Ansamblul Victorie Socialismului, Bucure~ti). Arhitectura marilor ansambluri de locuinte,
realizate printr-o economie drastica de material, spatiu ~i proiect (tipizare )reia motive decorative
clasice sau populare, brutal simplificate.

84
PROGRAlVIE DE ARHITECTURA ~I EXPRESIA ARHITECTURII. ILUSTRATII

perioada reconstructiei 1945-1948

Studiu pentru locuinte muncitore~ti din elemente prefabticate, 1946, arhitect Octav Doicescu, inginer Emil Prager

Bucure~ti, Institutul de Ftiziologie, 1949

- ~- .....'1- .... _.. .. . . .

Tfu:gu Mure~, ~coala tehnica agricola, 1948

Bucure~ti, FabricaAPACA, 1948, Mircea Alifanti

Aeroportul Baneasa, Bucure~ti, 1948-1952,


Mircea ~i Cleopatra Alifanti, Nicolae Badescu, Ascanio Damian,
Theodor Iconomu, Pompiliu Macovei, Alexandrn ~erbescu
perioada stalinista (realismul socialist) 1948-1956

~~~~~~~~~~~~~~~~~~-'--~~
Hunedoara, Palatul Cultural, 1954-1955, arhitect Nicolae Porumbescu

Bucure~ti, Casa Sc§nteii, 1948-1952


arhitec\i Hori a Mai cu, Nicolae Badescu, Marcel Locar, Mircea Alifanti

Uricani, Ansamblu de locuinte, 1954,


arhitecti Dinu Vemescu,C. Ceivino, Mihai Ricci,
Sofia Ungureanu, Anton Moisescu

Hunedoara, Gara, 1951-1953, Titu Elian, Dan Marinescu

Bucure~ti, Opera Na\ionala (Teatrul Muzical), 1953, arhitect Octav Doicescu


perioada dezghefului 1956 - 1971

Galaµ, Cattierul figlina I, 1961-1963, Complex multifunctional (Sara M ai·covici, Constantin Savescu)
~i Cinematograf (Matiana Bucur)

Craiova, Teatrul National, 1974, Alexandru Iotzu

Ia~i, Piata Unhii (1960-1963) Gheorghe Hussar, Rodica Grozea, HoiiaHudita (ISCAS)
Baia Mai·e, Casa de Cultura, 1966-1969,
Nicolae Porumbescu, Matia Vaida-Ponunbescu

Efolie Nord, Restaurantul Perla Mam, 1958, Cezru· LazaTescu, Lucian Popovici

Bucure~ti,Ansamblul Institutului Politelmic, 1966-1969,


Octav Doicescu, Paraschiva Iubu, Cat'Ol Hacker, Petre Swoboda, ~tefan Lungu
perioada re - stalinizarii 1971 - 1989

Coliba~i, Casa de cultura, 1988, Constantin Fnunuzache, Cornelia ~ucu, Liviu Baltag, Magdalena Slavu

01~ova, Centru de cult, 1972-1976, Hans Fackehnann


Blocuri de locuinte. Galaµ, Hunedoara

Bucure~ti, Piata Delfinului, Complex Alimentar


Bucure~ti, Casa Republicii, 1984-1989

Bucure~ti, Teatrn National, refacerea fatadei, 1986


ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

PRACTICA DE RESTAURARE ~I PROTECTIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

Restructurarile majore survenite dupa eel de al Doilea Riizboi Mondial au afectat


deopotriva domeniul restauriirii monumentelor istorice; astfel cii, in 1948 Comisiunea
monumentelor istorice a fost desfiintata. Restaurarea monumentelor a revenit initial, altor
organisme create dupa modelul sovietic; aceste organisme, au reu~it totu~i sa piistreze intr-o
oarecare miisura activa preocuparea pentru monumentele istorice, datorita prezentei in aceste
organisme a unora dintre profesioni~tii implicati in restaurare inainte de razboi. Pentru aceasta
perioada este semnificativa inventarierea monumentelor istorice (1951), urmata de publicarea
primei liste oficiale a monumentelor istorice (1956). Schimbarile politice de la sfar~itul anilor
'50 au fiicut posibila infiintarea in 1959 a unei formule organizationale (Directia Monumentelor
Istorice ), mai apropiata de cea a vechii comisii de restaurare, restabilindu-se in parte ~i corpul
initial de arhitecti restauratori (intre care pot fi amintiti: Horia Teodoru, ~tefan Bal~, Virgil
Moisescu, Grigore Ionescu).
Restaurarea monumentelor a fost la inceput indreptata in special asupra unor monumente
medievale, izolate de contextul urban. In acest sens pot fi amintite restaurarile initiate la
jumatatea anilor 1950 asupra unor monumente din diferite zone, ca: Ansamblul Brancovenesc de
la Potlogi (restauratori: arhitectii ~tefan Bal~, Radu Udroiu) sau a castelului din Hunedoara
(restauratori: arhitectii Virgil Bilciurescu, ~tefan Bal~, Chefanaux), acestea petrecandu-se in
conditiile in care cerintele arhitecturii realismului socialist sustineau utilizarea unor resurse
decorative preluate din arhitectura nationala. De asemenea, tot intr-o prima perioada s-a inscris ~i
actiunea masiva de restaurare a bisericilor medievale moldovene~ti. Dupa 1965 preocuparile au
fost orientate mai mult ~ i inspre ansambluri aflate in zone urbane. Interesul restauratorilor pentru
ansamblurile istorice apartinand mediului urban a fost in mod cert legat de interventiile la scara
larga ce s-au declan~at in centrele ora~elor, dupa 1960. Astfel, pozitia referitoare la protejarea
patrimoniului istoric al or~elor ~i existenta unui demers concentrat al Directiei Monumentelor
Istorice este sustinuta de catre Grigore Ionescu, pe atunci director al amintitei institutii, intr-un
articol din revista Arhitectura (Nr. 1, 1964), intitulat ,,Sa punem in valoare vechile ansambluri
arhitecturale".12 Preocupare pentru restaurarea monumentelor specifice zonelor centrale ale
or~elor a fost sustinuta ~i de interesul inscrierii acestora in circuitul turistic, iar o dovada a

acestei afirmatii este ~i publicarea in aceea~ i perioada a unui numar impresionant de bro~uri de
popularizare a monumentelor istorice. Obiectivele avute in vedere au fost mai intai constructii
religioase (spre exemplu: bisericile Marcuta, Radu Voda ~i Patriarhia din Bucure~ti, biserica
reformatii ~i catedrala Sf. Mihail din Cluj, bisericile Galata ~i Cetatuia din Ia~i, biserica
evanghelica din Sebe~ etc.) ca mai apoi sa se deschida interesul ciitre constructii ,,laice" (spre
exemplu: Casa Argintarului din Bistrita, Hanul Domnesc din Suceava, ruinele Palatului Domnesc
~i Hanul Manuc din Bucure~ti, Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia etc.). 13

12 De asemenea, mtr-un numar ulterior al aceleia~i reviste era publicat ill traducere textul Cartei de la Venefia, unul
dintre documentele intemationale fundamentale referitoare la restaurarea monumentelor istorice. Este de mentionat
faptul ca in aceea~ i perioada (1967) aparea, la Editura T ehnica, lucrarea lui Gheorghe Curinschi, Centrele istorice
ale orajelor (cu subtitlul ,,protejare ~i restaurare; sistematizare ~i reconstructie ; valorificare urbanistica a
monumentelor de arhitectura).
13 Peter Derer, ,,Patrimoniul cladit - parte a avutiei nationale. Spre o calitate superioara in sistematizarea localitatilor
urbane" in Revista Muzeelor ji Monumentelor. Monumente Istorice ji de Arta, Nr. 1, 1986, p. 33. Revista in care
89
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

La inceputul anilor 1970, preocuparile pentru protejarea patrimoniului construit istoric au


luat o forma aparte, fiind raportate la scara urbana. Astfel, s-a conturat idea unor studii
complementare de specialitate care sa defineasca modul de interventie in zonele centrale ale
or~elor, insotind studiile de sistematizare urbana. La fel cum se intamplase cu mai bine de trei
decenii in urma, in cazul elaborarii proiectului de sistematizare a Bucure~tiului, inca o data
capitala a reprezentat ,,ora~ul - laborator" pentru definirea complexa a conceptului de ,,centru
istoric" al ora~ului. Studiul de delimitare a centrului istoric al or~ului Bucure~ti (coordonator
arhitect Gheorghe Curinschi-Vorona, Autori: arhitectii Sanda Voiculescu, ~erban Popescu
Criveanu, Alexandru Sandu, Mira Dordea, Anton Moisescu, arheolog Marioara Nicorescu ~.a.)
finalizat in 1976 a reprezentat in acel moment pe de o parte un studiu teoretic de definire a
notiunilor de ,,centru istoric" ~i ,,zona istorica" ~i pe de alta parte un studiu prin care erau
fundamentate o serie de instrumente metodologice care sa serveasca diferentierii interventiilor
asupra centrului or~ului de cele practicate in restul teritoriului urban. Studiul de delimitare a
centrului era fundamentat printr-o serie de analize complexe la scara urbana al caror nucleu
teoretic major era ,,definirea zonei istorice ( ... )ca parte a ora~ului, caracterizata prin concentrarea
unor valori istorice de functionalitate istorica, arhitectural urbanistice ~i memoriale."14 Aceste
preocupari ale profesiunii se conturau in contextul foarte aparte al aparitiei legilor referitoare la
sistematizare ~i al unor proiecte radicale de ,,innoire" urbana. Astfel, sunt cunoscute o serie de
studii alcatuite de arhitecti pentru salvarea de la o transformare din temelii a centrelor istorice ale
or~elor; de pilda, in 1974 Eugenia Greceanu realiza Studiul ansamblului medieval Boto~ani, in
scopul de a determina valorile arhitecturale ~i urbanistice ale or~ului ~idea le proteja. 15
Nici studiul pentru definirea centrului istoric al ora~ului Bucure~ti ~i nici alte studii de
determinare a zonelor istorice ale or~elor nu au putut sa se coaguleze in instrumente eficiente de
protejare a patrimoniului istoric. Pozitia profesioni~tilor lovindu-se de forta politicii autoritare,
determinata sa faca tabula rasa in scopul de a pune propria marca asupra ora~elor. Mai mult
decat atat, in 1977 a fost desfiintata Directia Patrimoniului Cultural National (reorganizata in
1974 din Directia Monumentelor Istorice) astfel incat deciziile privind patrimoniul arhitectural
istoric erau eliminate complet din discursul profesional.

PERSONALITA'.fl ~I GENERA'.fll DE ARHITEC'.fl

Perioada cuprinsa de la finalul celui de al Doilea Razboi Mondial ~ i pana la caderea


comunismului in 1989 a reprezentat un context restrictiv tradus prin limitarea libertatii de
exercitare a profesiunii 16: prin inregimentarea arhitectilor in diferitele institute de proiectare ~i

este publicat articolul mai sus citat este continuatoarea (dupa 1970) a Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice .
Intreaga colectie, in ale carei pagini pot surprinse variate aspecte ale domeniului restaurarilor din perioada post
belica, poate fi consultata online : http ://www.revistamonumenteloristorice.ro/?Istoric
14 A se vedea pe larg prezentarea studiului: Daina Cristea, Alexandru Sandu, ~erban Popescu - Criveanu, Sanda
Voiculescu, ,,Centre ~i zone istorice. Studiul de delimitare a zonei istorice a ora~ului Bucure~ti" in revista
Arhitectura, Nr. 6, 1977, pp. 38-47.
l 5 Publicat pentru prima data in 198 1, studiul Eugeniei Greceanu a fast republicat in 2009 cu o serie de comentarii
ale autoarei (Eugenia Greceanu, Ansamblul Urban Boto~ani. Boto~anii cares-au dus, Casa Editoriala Demiurg, Ia~i,
2009).
16 Trebuie avuta in considerare aici ~i contextul aparte al diverselor trieri politice aplicate arhitectilor (cum este ~i
cazul altar categorii de profesioni~ti ~i intelectuali) care au determinat fie limitarea activitatii unor arhitecti talentati,

90
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

prin constrangerea libertatii creative (mai ales in perioada anilor 1950 ~i 1980). Cu toate acestea,
o atenta analiza a productiei arhitecturale, lasa sa se intrevada deopotriva caracterol particular al
diferitelor personalitati arhitecturale ~i, de asemenea o gandire comuna specifica fiecarei
generatii de arhitecti ~i modelata in mare parte de momentele de formare a acestor generatii.
Cativa dintre arhitectii seniori ai perioadei interbelice ~i-au pastrat ~i dupa 1948 pozitii
semnificative, prezenta lor fiind mai curand consultativa ~i onorifica. Pot fi amintiti in acest sens,
Petre Antonescu (1873-1965), devenit membro titular al Academiei Romane in 1945 ~i Duiliu
Marcu (1885-1966), care, in 1952, a fost numit pre~edintele Uniunii Arhitectilor.
Generatia de arhitecti care i~i incheiasera studiile in jurol anilor '30 ~i care profesasera
intr-o oarecare masura in perioada interbelica au profesat in continuare. Intre ace~tia pot fi
amintiti: G. M. Cantacuzino (1899-1960), Octav Doicescu (1902-1981), Horia Maicu (1905-
1975), Paul Emil Miclescu (1901-1994), Richard Bordenache (1905-1982), Tiberiu Niga (1906-
1979), Grigore Ionescu (1904-1992), Radu Laurian (1911-1965), Tiberiu Ricci (1913-2000),
Mircea Alifanti (1914-1999), Alexandro Iotzu (1918-199?). Unii dintre ace~tia au devenit
arhitectii unor lucrari promovate oficial inca din primii ani ai perioadei comuniste. Contextul
dificil al anilor 1950 in care implicarea politica in arhitectura s-a reflectat putemic in istoria
fiecarnia dintre aceste proiecte. Proiectul pentro Casa Scanteii (1948-1952, arhitectii Horia
Maicu, Nicolae Badescu, Marcel Locar, Mircea Alifanti) proiectat de catre arhitecti intr-o forma
mult mai apropiata de arhitectura monumentala a clasicismului modem a fost transformata
radical in urma indicatiilor politice care cereau o formula compozitionala apropiata de cea a
cladirilor inalte moscovite. 17 In acela~i sens, pu~i in fata cerintelor realismului socialist, de
reintoarcere catre sursele trecutului, Richard Bordenache ~ i Octav Doicescu au facut apel la un
limbaj ce facea trimitere la arhitectura lui Palladio, fapt nu era deloc strain in arhitectura
romaneasca de dupa 193 7; daca in cazul cladirii proiectate de Richard Bordenache (1952-1954,
cladirea aflata in extremitatea sudica a pietei Revolutiei, acoperind calcanul fo stei cladiri
,,Generala") criticile arhitecturale nu au avut repercusiuni semnificative, in cazul Operei
Nationale (1953, Teatrol Muzical) proiectat de catre Octav Doicescu criticile au condus la
transformare plasticii fatadei, fapt petrecut dupa constroctia cladirii.
In lucrarile ulterioare ale arhitectilor apartinand acestei generatii transpar trasaturi ale
modemismului sau ale arhitecturii functionaliste, in conceptia arhitecturala sau in cea de
ansamblu: gandirea reformatoare ~i radicala in cazul interventiei pentro centrol ora~ului
Piatra Neamt (1964-1966), proiectat de Alexandro Iotzu sau interpretarea subtila ~ i lipsita de
decorativism a contextului local ~i fluiditatea spatiala in cazul proiectului acelui~i arhitect
pentro Teatrol National din Craiova (1974); relatia directa functiune - forma ~i dinamismul
compozitional care transpare in proiectul lui Mircea Alifanti pentro ansamblul politico -
administrativ al judetului Maramure~ din Baia Mare (1969-1970) sau in proiectul pentro
ansamblul Politehnicii, proiectat de Octav Doicescu (1966-1969).
Alti reprezentati ai acelei~i generatii ~i-au indreptat preocuparile catre alte domenii ale
profesiunii: numele lui Grigore Ionescu, autorol unora dintre cele mai importante lucrari de

eliminarea lor prin detentie politica (In special In perioada de dupa razboi) sau determinarea altora sa aleaga
emigrarea ca solutie .
17 A se vedea pe larg articolul publicat In revista Arhitectura, m . 1, 195 1, pp. 3-1 3: Horia .Maicu, ,,Despre
proiectarea Casei Scanteii" .
91
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

istoria arhitecturii din perioada - Arhitectura in Romania fn perioada 1944-1969 (1969),


Arhitectura pe teritoriul Romdniei de-a lungul veacurilor (1982) se leaga de preocuparile pentru
patrimoniu, in timp ce Radu Laurian, care i~i incepuse cariera alaturi de echipa planului de
sistematizare a Bucure~tiului din perioada interbelica, ~i-a concentrat activitatea in domeniul
teoretic al urbanismului prin cele doua lucrari ale sale Probleme de Estetica Ora~elor (1962) ~i
Urbanismul (1965).
0 a doua generatie de arhitecti activa de-a lungul perioadei comuniste a fost cea a
arhitectilor care ~i-au incheiat studiile incepand cu 1948. Intre ace~tia pot fi mentionati: Cezar
Lazarescu (1923-1986), Nicolae Porumbescu (1919-1999), Virgil Nitulescu (1922-1994),
Gheorghe Curinschi - Vorona (1925-1996), Constantin Frumuzache (1926-1987), Niculae
Vladescu (1927-2014), Victor Sebestyen (1925-2015) ~i altii.

92
ARHITECTURA MODE RNA ?I CONTEMPORANA fN ROMANIA NOTE DE CURS 2018

Bibliografie selectiva ~i Recomandari de lectura:

CONST ANTIN, Paul, A rta 1900 fn Romania, Ed. Meridiane,Bucure~ti, 1972

CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modemismul bine temperat, Ed. Simetria, Bucure~ti, 2009 (pp. 22-52, 232-252)

GEORGESCU, Vlad, Istoria romanilor, Ed. Humanitas, Bucure~ti, 1992

ISPIR, Mihai, Clasicismul marta romaneasca, Bucure~ti, Ed. Meridiane, 1984 (capitolele care privesc arhitectura)

LAS CU, Nicolae, Epoca regulamentara :ji urbanismul, in ,,Historia urbana", tom II, ill. 2/1 994, pp. 119-130

LASCU, Nicolae, Modernizare ~ distrugeri fn istoria postbelica a ora:jelor romane:}ti, ,,Historia urbana'', tom III,
1-211995
ill.

LASCU, Nicolae, Bulevardele Bucure:jtene pana la Primul Razboi Mondial, Ed. Simetria, Bucure~ti, 2011

MACHEDON, Lumini1a, SCOFFHAM, Ernie, MIT Press, Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest
1920-1940, London, 1999

MAAGINEANU - CARSTOIU, Monica, Romantismulfn arhitectura, Ed. Meridiane, Bucure~ti, 1990 (pp. 128-204)

IONESCU, Grigore Arhitectura fn R omania, perioada anilor 1944 - 1969, Ed. Academiei RSR, Buc ure~ti, 1969

IONESCU, Grigore, suita de articole privind istoria arhitecturii din secolele XIX-XX, ,,Arhitectura",
3-4/199 1. Se va studia in special articolul Arhitectura romaneasca dupa al doilea razboi mondial (pp. 11 5-1 35)
ill.

POPESCU, Carmen, Le style national roumain, Ed. Simetria, Bucure~ti , 2004

POPESCU, Carmen, (coord.), Spafiul modemita{ii romanqti, 1906-1947, Ed. Arhitext, Bucurq ti, 20 11

ZAHARIADE, Ana Maria, Arhitectura fn proiectul comunist. Romania 1944-1 989, Ed. Simetria, Bucure~ti, 20 11

***, B ucure:}ti anii 1920- 1940: fntre avangarda ~ modernism , Bucure~ti, 1994. Din acest volum vor fi studiate
articolele semnate de Lumini1a ~i F lorin Machedon, Arhitectura modema din R omania fn perioada 1920-1 940 (p.
69-90) ~i de Ana Maria Zahariade ~i Nicolae Lascu Arhitectura lui Horia Creanga (p. 104-1 09)

***, CentenarMarcellancu 1895-1995, Ed. Simetria, Bucure~ti, 1996

93