Sunteți pe pagina 1din 3

Specificul comportãrii sistemelor cu evenimente discrete

Sistemele cu evenimente discrete constituie o clasã de sisteme dinamice neliniare a cãror


investigatie necesitã instrumente matematice proprii, diferite de ecuatiile diferentiale sau a
ecuatiile cu diferente, utilizate curent în teoria si practica reglãrii automate. În acest capitol
vom realiza o prezentare generalã a specificului dinamicii sistemelor cu evenimente
discrete,
cunoscuteevidentiind elementele
drept "clasice" tipice ce induc
în automaticã. diferentele
De asemenea vommajore fatão de
prezenta comportãrile
clasificare a
modelelor si a suporturilor teoretice care au stat la baza dezvoltãrii domeniului sistemelor
cu evenimente discrete. Aspectele definitorii pentru dinamica sistemelor cu evenimente
discrete vor fi comentate prin referiri la modul de functionare a unor procese concrete, cu
largã rãspândire în practica inginereascã.

a fel ca si în studierea altor tipuri de sisteme !cu care cititorul este deja familiarizat,
sintagma "sistem" va fi utilizatã pentru a desemna atât o entitate matematicã !un model,
cât si un obiect fizic !proces, sensul atribuit în fiecare caz rezultând din conte#t. În
situatiile în care se va dori o accentuare a faptului cã referirea se face la un obiect fizic,
vom folosi termenul de proces cu evenimente discrete.

Principiile generale ale modelãrii


$onstruirea modelelelor netemporizate stã la baza analizei si sintezei sistemelor dinamice
cu evenimente discrete si are drept obiectiv descrierea de tip calitativ !logic a dinamicii
acestora. %ormalismul retelelor &etri netemporizate oferã unul dintre cele mai performante
instrumente utilizate în acest scop.

&roblematica abordatã în acest capitol permite cititorului sã'si însuseascã notiunile


primare din teoria matematicã a retelelor &etri netemporizate si, ulterior, sã le aplice în
modelarea functionãrii unor clase de procese fizico'te(nice concrete, pilotate de
evenimente. În scopul consolidãrii cunostintelor dobândite se fac referiri frecvente si la

modelele de tip automat, cu care se presupune cã cititorul este familiarizat.


Tehnici de analizã a proprietãtilor comportamentale
&roprietãtile comportamentale ale retelelor &etri netemporizate sunt dependente atât de
topologia cât si de marcajul initial al retelei. În ceea ce priveste terminologia, este absolut
necesar a face distinctie fatã de proprietãtile structurale, care iau în considerare numai
topologia si a cãror analizã va constitui obiectul de stu diu al capitolului urmãtor.

Definirea acestor proprietãti si investigarea lor în termenii formalismului matematic


prezentat în sectiunea ).* a capitolului precedent reprezintã o dezvoltare fireascã a
demersului teoretic initiat prin definirea conceptului de retea &etri. +otusi, spiritul
abordãrii noastre, în care invitãm cititorul sã'si însuseascã aparatul matematic prezentat,
este de a întelege proprietãtile comportamentale ca o abstractizare prin generalizare a unor
manifestãri tipice evidentiate de cãtre dinamica proceselor fizico'te(nice concrete. În acest
conte#t, instrumentele de analizã sunt livrate cu ma#imã rigurozitate, de asa manierã încât
sã poatã fi aplicate pentru orice model de tip retea &etri netemporizatã. nvestigarea
proprietãtilor comportamentale se poate realiza prin te(nici generale !care sunt aplicabile
retelelor cu topologie oarecare, sau prin te(nici dedicate !care sunt specifice anumitor
proprietãti si opereazã pe subclase de retele. +oate aceste no tiuni de sorginte teoreticã s unt
e#ploatate pentru o întelegere corectã si profundã a modului de operare a sistemelor cu
evenimente discrete modelate prin reprezentãri de tip retea &etri.

Tehnici de analizã a proprietãtilor structural


Spre deosebire de proprietãtile comportamentale studiate în capitolul
anterior, proprietãtile structurale depind numai de topologia retelei. Din
acest motiv, caracterizarea lor face apel la matricea de incidentã si se
bazeazã pe formalismul matematic specic sistemelor de ecuatii si
inecuatii liniare. Expunerea va prezenta acelasi mod de organizare ca si în
cazul studierii proprietãtilor comportamentale; sunt furnizate, mai întâi, o
serie de rezultate teoretice, ca apoi, în ultima sectiune a capitolului,

accentul sã dinamicii
investigãrii e plasat unor
pe manipularea acestor rez ultate
sisteme zicote!nice, a cãrorînfunctionare
scopul este
pilotatã de evenimente discrete.

Tehnici de sintezã
+e(nicile de sintezã permit construirea reprezentãrilor de tip retea &etri pentru structurile
de conducere !proces - controler a sistemelor cu evenimente discrete. zual se urmãreste
ca reteaua &etri ce rezultã din sintezã sã modeleze deopotrivã efectuarea operatiilor si
utilizarea resurselor. Dat fiind un anumit proces, odatã ce s'a sintetizat o structurã de
conducere, mecanismul de functionare a controlerului rezultã ca un set de reguli de forma
% +/01.

Sinteza e#ploateazã atât principiile generale ale modelãrii !prezentate în capitolul ), cât si
te(nicile de analizã a proprietãtilor comportamentale si structurale !prezentate în capitolul
2 si respectiv 3. Astfel, fiecare metodã de sintezã furnizeazã un mod sistematic de aplicare
a principiilor generale de modelare, ceea ce garanteazã anumite proprietãti
comportamentale si4sau structurale pentru reprezentarea tip retea &etri a structurii de
conducere. Sinteza poate fi realizatã în unul din modurile5

ascendent ' detaliile modelate separat sunt asamblate riguros într'o reprezentare
globalã !unicã a structurii de conducere6

descendent ' o reprezentare globalã !unicã, de principiu, a structurii de conducere


este rafinatã riguros pentru a include toate detaliile6
(ibrid ' prin sintezã descendentã se rafineazã operatiile si prin sintezã ascendentã se
adaugã resursele.

+e(nicile de sintezã prezentate sunt ilustrate prin proiectarea structurilor de conducere


pentru un numãr de procese cu semnificatie fizico'te(nicã concretã.