Sunteți pe pagina 1din 6

LP BIOCHIMIE

Analiza biochimica a urinei

Urina este un produs de filtrare, reabsorbtie si excretie, care reprezinta


activitatea functiei renale si reflecta starea fiziologica a organismului.
Examenul de laborator al urinei presupune: examen macroscopic, examen
microscopic, examen fizico-chimic, examen citologic si bacteriologic.
Examenul sumar de urina consta in: examen macroscopic, examen
microscopic(sediment urinar) si determinari calitative si cantitative ale unor componente
care apar in urina in conditii patologice: albumina, glucoza.
Pot fi investigate o serie de elemente la cerere: corpi cetonici, bilirubina,
urobilinogen, urobilina, prezenta sangelui etc.
Investigarea in laborator a urinei corelata cu valorile sanguine ale
constituientilor urmariti este de mare importanta pentru diagnosticul corect al
afectiunilor renale.

Recoltarea urinei

Recoltarea urinei se efectueaza imediat dupa emisie, in recipiente de unica


folosinta.
Principiul metodei: Emisie spontana de urina
Tehnica de lucru: Pentru examenul sumar de urina se foloseste urina de
dimineata. Urina de dimineata este urina proaspata, care prezinta concentratie maxima.
In aceasta urina se fac numai determinari calitative, cu apreciecieri orientative asupra
intensitatii reactiilor.
Pentru examenul complet al urinei se foloseste urina din 24 de ore. Colectarea
urinei din 24 de ore se face pornind de la o ora fixa de dimineata(de exemplu: ora 08:00).
Cantitatea de urina emisa la acea ora se arunca si apoi se aduna toate emisiile de urina
din urmatoarele 24 de ore, intr-un vas cu conservanti, pana la a doua zi la ora 08:00.
Determinarile cantitative se realizeaza dintr-o proba de urina preluata din
cantitatea colectata in 24 de ore, dupa omogenizare, deoarece excretia unor constituienti
este influentata de ritmul nictemeral.
La urina din24 de ore este necesara masurarea volumului total de urina, deoarece
determinarile care se fac in aceasta se raporteaza la acest volum.
Se recomanda ca urina sa fie examinata imediat dupa emisie sau cel mult in 2-3
ore de la recoltare. In caz contrar se impune conservarea urinei prin congelare (-20oC),
pastrare la rece (+4oC) sau prin adaugarea unor substante conservante care sa nu-i
modifice compozitia chimica (exemple: fomaldehida, timol 1g/L, glutaraldehida, CellFix,
etc.).
Observatie: Nu se adauga cloroform in cazul determinarii glicozuriei si
compusilor cetonici pentru ca acesta este reducator, de asemenea nu se adauga niciun tip
de conservant in cazul examenului bacteriologic.

Page 1 of 6
LP BIOCHIMIE

EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI


Masurarea diurezei

Diureza este volumul de urina emis in 24 de ore.


Principiul metodei: Masurarea cantitatii de urina emisa spontan in 24 de ore
cu cilindrul gradat.
Valori normale: barbati: 1200 – 1500mL
femei: 1000 – 1200mL
copii 5- 8 ani: 650 – 1000mL
Raport nictemeral(volumul de urina eliminat in timpul noptii si cel eliminat in
timpul zilei)=
Variatii fiziologice: Diureza variaza cu varsta, cantitatea de lichide ingerate si
de starea de hidratare a organismului.
Variatii patologice:
 Poliurie (diureza>1800mL): fiziologica: ingestie crescuta de lichide, dupa
emotii, frig; patologica(in conditiile unui aport hidric normal): cauze
extrarenale – diabet insipid, diabet zaharat; cauze renale –
glomerulonefrita cronica, pielonefrita cronica, tuberculoza renala.
 Oligurie (diureza 100 – 500 mL): patologica: cauze extrarenale – stari
febrile, pneumonie, pierderi lichidiene(varsaturi incoercibile, diaree,
arsuri, hemoragii), ciroza hepatica decompensata vascular cu ascita si
edeme; cauze renale – glomerulonefrita acuta(cantitate mica, densitate
urinara mare), sindroame nefrotice(creste eliminarea serinelor, densitate
crescuta), colici renale
 Anurie (diureza 50 – 100mL): patologica: cauze extrarenale –
traumatisme si zdrobiri masive de tesuturi, transfuzii de sange
incompatibil, avorturi spontane, traumatisme chirurgicale(soc
postoperator); cauze renale – colici renale(reflex de inhibare a rinichiului
controlateral), nefropatii bilaterale cu necroze mari ale epiteliului
tubular(insuficienta renala acuta)

Masuratori organoleptice: culoare, miros, aspect

Principiul metodei: Aprecierea cu ajutorul analizatorului vizual si olfactiv a


proprietatilor organoleptice ale probei de urina.
Rezultate:
1. Culoarea urinei. Culoarea urine variaza de la galben-pai la portocaliu-
roscat, spre chilimbar(urina din timpul noptii este mai concentrata, mai
inchisa la culoare). Culoarea este data de pigmentii pe care ii contine:
urocrom, urobilina, perfirina.
Urini decolorate apar in poliurii din diferite cauze, iar cele intens colorate
apar in mod fiziologic in cazul alimentatie hiperproteice, dupa efort fizic in
cazul transpiratiilor abundente si, in mod patologic, in caz de oligurii, febra,
afectiuni hepatice cronice.

Page 2 of 6
LP BIOCHIMIE

Modificari de culoare: galben-verzui in sindroame icterice, roz-rosie in


hematurie(hematii)-tulbure, zeama de carne in glomerulonefrita acuta, rosie
in cazul consumului de algocalmin, sulfamide, sfecla rosie, albastru-verzui in
cazul administrarii de albastru de metilen, neagra in melanom, alcaptonurie
2. Mirosul urinei. Mirosul urinei este caracteristic la emisie, usor amoniacal
sau fad, se modifica in timpul pastrarii.
Modificarii ale mirosului: miros fetid in infectii(cistite, infectii cu Proteus),
miros de acetona(de mere putrede) in diabetul zaharat decompensat cu
acidoza(cantitati mari de corpi cetonici).
3. Aspectul urinei. Urina la emisie este limpede, clara, transparenta si se
poate tulbura pe parcursul pastrarii.
Modificari de aspect: tulbure in eliminari de saruri(nisip renal), piurie –
prezenta de puroi, mucus, epitelii, flora microbiana, saruri, lipurie – prezenta
de lipide(aspect laptos).

EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI


Sedimentul urinar

Examenul sedimentului urinar se face din urina proaspat emisa. Cea mai
indicata este cea de dimineata, deoarece, fiind mai concentrata, se evita liza elementelor
celulare.
Principiul metodei: Examinarea microscopica a sedimentului urinar obtinut
prin centrifugarea timp de 5min la 2000turatii/min.
Tehnica de lucru: Se decanteaza supernatantul, cu grija, pentru a nu tulbura
sedimentul format. Se evita centrifugarea deoarece distruge elementele figurate. Cu
ajutorul unei pipete se depune o picatura pe lama de cercetat si se acopera cu o lamela.
Sedimentul urinar se examineaza mai intai cu un obiectiv mic, apoi cu un obiectiv mai
puternic.
Toate sedimentele se impart in doua grupe mari: sediment organizat si sediment
neorganizat. Sedimentele organizate presupun prezenta de celule epiteliale, hematii,
leucocite, cilindri, cilindroizi, pseudocilindri, celule neoplazice, flora microbiana, paraziti,
levrui, grasimi. Sedimentele neorganizate presupun prezenta de substante de natura
organica(acid uric, cistina, leucina, tirozina) sau de natura minerala(fosfati, carbonati,
oxalati).
Rezultate: Normal, pe un camp microscopic pot fi: 1-2 hematii, 3-4 leucocite,
eventual un cilidru, rare celule epiteliale, rare cristale. Hematiile in numar
mare(hematurie) indica afectare glomerulara, litiaza, inflamatii ale aparatului urinar,
tumor, sindrom hemoragic. Leucocitele apar crescute(leucocitorie) in orice proces
inflamator al tractului urinar si in special in infectiile acute. Cresterea marcata a
leucocitelor alaturi de abundenta florei bacteriei imprima urinei un aspect
purulent(piurie).

Page 3 of 6
LP BIOCHIMIE

EXAMENUL FIZICOCHIMIC AL URINEI


Masurarea pH-ului

Principiul metodei: pH-ul urinar se determina cu ajutorul hartiei indicator


universal(turnesol) sau cu pHmetru.
Acesta se masoara in urina proaspat emisa, deoarece urina pastrata se
contamineaza in timp cu bacterii si prin fermentarea microbiana isi schimba reactia spre
zona alcalina.
Rezultate: pH=6(5,2-8,2)
Reactia normala este slab acida si depinde de alimentatie. In alimentatia
vegetariana pH-ul este alcalin din cauza excesului de saruri minerale si organice, iar in
regimul proteic este acid prin eliminarile crescute de acid uric, urati si fosfati acizi.
Modificari de pH: pH alcalin – infectii urinare, varsaturi, reabsorbtia edemelor,
pH acid – boli infectioase, boli febrile, diabet zaharat cu acido-cetoza, insuficienta renala
grava.

Masurarea densitatii

Principiul metodei: Densitatea urinei depinde de concentratie substantelor


dizolvate in urina, de uree si saruri la indivizii sanatosi, respectiv de glucoza si albumina
in cazurile patologice.
Rezultate:
1. Normal: 1010-1035(normostenurie)
Scazuta: scleroza renala, diabet insipid, poliurie
2. Hipostenuria reprezinta scaderea capacitatii de concentrare, cu scaderea
moderata a densitatii urinare; 1020-1022; apare in unele nefropatii, diabet
insipid, tratament cu diuretice
3. Izostenuria reprezinta scaderea marcata a densitatii urinare la valoarea de
1010-1011, echivalente cu ale plasmei deproteinizate si ne indica o
insuficienta renala avansata.
4. Subziostenuria reprezinta o densitate urinara cu valori de 1006-1007 si
apare in pielonefrita cronica.

Masurarea omolaritatii

Osmolaritatea urinei este reprezentata de totalitatea ionilor continuti in urina


prin crioscopie. Ea variaza direct proportional cu densitatea si invers proportional cu
diureza.
Valori normale: 300-1400mOsm/L

Cercetarea elementelor anormale din urina

Patologic: apar in urina, elemente anormale ca: substantele proteice, glucidice,


compusi cetonici, pigmenti sanguini, urobilinogen, pigmenti biliari, acizi biliari.

Page 4 of 6
LP BIOCHIMIE

Analiza calitativa este utilizata pentru evidentierea unor substante care nu se


gasesc in conditii normale in produsul de analizat: glucoza, corpi cetonici, pigmenti sau
saruri biliare.
Analiza cantitativa se foloseste dozarea care se gasesc in mod normal in acesta,
dar cantitatea lor poate fi in afara limitelor normale(exemplu: ureea sanguina are valori
cuprinse intre 20-40mg% care pot creste mult peste normal indicand o afectare renala).

Identificarea proteinelor urinare

In mod normal nu exista proteine in urina: doar urme, nedecelabile prin metode
uzuale.
Determinari calitative
Analiza proteinelor urinare presupune determinari calitative numai din urina
proaspata de dimineata, cu aspect, clar, limpede.
Daca este tulbure, urina trebuie centrifugata timp de 3-4 minute la
1000turatii/min. Sarurile se depun, iar determinarile se realizeaza din supernatant.
Daca urina este tulbure prin prezenta lipidelor(lipurie), acestea se extrag prin agitare cu
eter.
In situatia in care la emisie urina nu este usor acida la turnesol, se face acidulare
cu cateva picaturi acid acetic 10%. Daca la emisie urina este net alcalina se obtin
determinari nesigure.
a. Proba cu acid acetic la cald
b. Proba cu acid sulfosalicilic la rece
Principiul metodei: Substantele proteice din urina precipita la adaugarea
catorva picaturi de acid sulfosalicilic.
Rezultate: Aparitia unui precipitat sub forma unei opalescente indica prezenta
proteinelor este mai mare, cu atat precipitatul este mai evident.
c. Metoda Heller
Variatii patologice: Prezenta in urina a cantitatilor anormae de substante
proteice din cauza unei afectiuni renale sau extrarenae poarta numele de
proteinurie(albuminurie).
Proteinuriile au cauze prerenale, renae si postrenale.

Identificarea glucidelor urinare

Determinari calitative
Se efectueaza in urina de dimineata.
Prezenta glucozei in urina= GLICOZURIE.
Prezenta altor glucide in urina(fructoza, manoza)= MELITURIE
a. Reactia Benedict
b. Reactia Fehling
Principiul metodei: Glucoza, prin functia sa adehidica, reduce, la cald, in
mediu alcalin, hidroxidul de cupru de culoare albastra la suboxid de cupru de cuoare
rosu-caramiziu.

Page 5 of 6
LP BIOCHIMIE

Rezultate: obtinerea unui precipitat rsu-caramiziu ne indica prezenta


gucozei. Culoarea si abundenta precipitatului variaza c concentratia glucozei in urina.
c. Reactia Nylander
Variatii patologice: glicozurie – boli metabolice generale(diabet zaharat),
boli renale; fructozurie – defect enzimatic cu fructokinaza sau fructoza aldolaza;
lactozuria nu este patologica in ultimele luni de sarcina, lactatie.

Identificarea compusilor cetonici in urina

Reactia Legal-Imbert
Principiul metodei: Acetona in mediu acetic, in prezenta amoniacului da cu
nitropursiatul de sodiu o culoare rosu-violacee.
Rezultate: reactia este pozitiva cand la limita de separare a celor doua lichide
apare un inel rosu-violet ce indica prezenta acetonei. Intensitatea cuorii inelului este
direct proportionala cu concentratia corpilor cetonoci in urina. Daca inelul dispare dupa
fierberea urinei, acesta s-a datorat acetonei.
Variatii patologice: Compusii cetonici apar in: diabet zaharat, stari infectioase
grave, dezechilibre hidrominerale, inanitie, narcoza, cura de slabire

Cercetarea pigmentilor biliari in urina

a. Urobilinogen – Metoda Erlich


Principiul metodei:Urobilinogenul in prezenta reactivului Erlich si in
mediu acid dezvolta o coloratie rosie-caramizie.
Rezultate: Prezenta urobilinogenului confera amestecului o culare rosu-
caramiziu.
In cazul in care: culoarea apare imediat si la rece – r. intens +++; culoarea
apare la 10 minute si la rece – r. ++; culoarea nu apare nici la rece, nici la cald – r –
In cazul in care a aparut culoarea rosu-caramiziu se adauga 1-2mL de
cloroform si se agita. Produsul de culoare rosu-caramiziu este extractibil in cloroform
daca este datorat urobilinogenului.
Valori normale: 0,05-2,5mg/24ore
Variatii patologice: urobilinogenurie crescuta – producerea excesiva de
pigmenti biliari, afectiuni hepatice(hepatita virala acuta, hepatita cronica agresiva,
ciroza); urobilinogenurie scazuta – obstructia cailor biliare, productia insificienta de
bilirubina.
b. Urobilina- Metoda Schlessinger
c. Bilirubina – Metoda Lugol
Principiul metodei: Oxidarea bilirubinei in biliverdina cu ajutorul iodului.
Rezultate: Bilirubina este absenta in urina normala. Urina care contine
pigmenti biliari prezinta o culoare bruna. Reactia pozitiva presupune aparitia unui inel
verde la limita de separare a celor doua lichide.
Variatii patologice: Bilirubinurie – icter mecanic, icter hepatocelular sub
forma de bilirubina directa(glicuronoconjugata).

Page 6 of 6