Sunteți pe pagina 1din 2

Aspirând în permanență la o iubire ideală, la o parteneră de viață care să se plieze cu

propriile aspirații, femeia este, continuu, nucleul scrierilor dramatice camilpetresciene. Femeia
este uneori cercetată îndeaproape, e observată din toate perspectivele vieții, este judecată într-o
manieră subiectivă, atât detașat – cu răceală, dar și cu sentiment – în lacrimi. Femeia este adorată
și-n momentul în care este detestată, ea este în permanență dorită, este o idee clară. Fiind supusă
în toate creațiile lui Camil Petrescu la o multitudine de probe, fiind tratată cu severitate și
cerându-i-se perfecțiunea, femeia întrunește transformări neobișnuite.
În nici o opera literară nu întâlnim fiinițe omenești sau personae ce-și descoperă sinele.
Scriitorul fiind obsedat de feminitate, poate să fie considerat un neîmplinit social sau erotic,
chinuindu-se cu tulburări provocate de idei fixe. Concluzia șocantă este că, tocmai el –
intelectualul – dorește supremația asupra femeii.
Luând în considerare titlul prezentei lucrări, s-ar putea formula o îndreptățită nedumerire:
de ce „tipologia feminină?”. O astfel de temă putând salva reputația de misogin, de „disprețuitor
al femeii”.
Sub aspect teoretic, Camil Petrescu zugrăvește punctele de reper de mare însemnătate ale
artei modern, pornind de la nașterea acesteia ca instrument al cunoașterii, de la marcarea
legăturilor realizate între literature și psihologie, literature și filosofie, într-un context cultural
cuprinzător, până în momentul intrării în intimitatea actului creator, al creației în sine.
Sursele de inspirație pentru realizarea personajelor feminine, sunt păstrate de autor prin
relatările despre ființele josnice, locome de placer, incapabile de reflecții sau de sacrificii, labile
și trădătoare. Detaliile oferite în creațiile dramatice, în vederea realizării tabloului personajului
feminin, sunt cât se poate de originale, acest fapt fiind posibil deoarece modul de interpretare
este modificat de subiectivismul creatorului.
Personajele feminine din operele dramatice reprezintă tipologii puternice, femei cu un
character încărcat de contraziceri. Acestea se regăsesc într-o permanent confruntare în zona
conștiinței pure.
Tipologiile feminine sunt representative, în pofida faptului că ele își demarează acțiunile
de la un simplu eveniment, evenimentele fiind pretexte în relevarea conștiinței personajelor.
Concluzia de bază în prezenta lucrare este bazată pe faptul că dramaturgia lui Camil
Petrescu este prin esență una realistă. Tipologiile feminine fiind construite prin personalități bine
conturate, poziționate în context sociale bine determinate. Ele sunt plăsmuite prin conexiuni
dintre luciditate și pasiune, scriitorul reușind, în acest mod, să explice anihilarea intelectului în
fața pasiunii.
Prezenta lucrare reliefează personajele feminine din dramaturgia lui Camil Petrescu,
personaje trecute prin filtrul propriei intelectualități, eșecul sentimental transformându-se în unul
intelectual. Personajele feminine aleg cea mai dificilă variant, abdicând de la valorile absolutului.