Sunteți pe pagina 1din 65

-

d

' I

;

I

,

!

"

;

"

.

i .

' .

INDUSTRIA SPECTACOLULUI POLITIC

".

Vmckti-va candidatii tot la fe! cum lumea afacerilor

.

¥i vinde produsele",

Leonard Hall (presedintele Partidului Republican. in 1956).

Ca si spectacolul

,

,

politica isi are masinistii " ei, ca s~ aseze deco-

,

apartin unei

de a oonvinge, ca sa nu spunem

in dietaturile dintre anii '20-

, rurile ~i sa puna la punet trucajele, Acesti tehnicieni

ramuri in plina dezvollare: industria industria spectacolului politic. Propaganda - atat de perseverenta

'40 - pare legata de autoritarism ~i de totalitarism, pc seurt de un sistem politic non-concurential. Asa lncat, dupa 1945,tehnicile dure

ale propagandei predau stafeta tehnicilor mai blande ale convinge- rii, eel putin in sistemele occidentale pluraliste. Deoareee oonvingerea nu poate fi conceputa decat lntr-o pia\li

politica care admite concurenta. Mai mull decat eu propaganda totalitara, ea se uneste eu publicitatea moderna, ale carei metode ~i chiar servicii Ie foloseste. Un candidat sau un program nu sunt impuse prin "impuiere~ capului", proprie propagandei ~i reclamei .

Ele "se vand" . Publieul nu trebuie .violat" prin

stridente.' Publieultrebuie sedus. Trebuie captivat eu blandete - ~i eu Ioarte multa siretenie. Dupa metodele moderne ale cercetarii

rnotivatiilor, ale marketingului, ale promovarii vanzarilor, ale re - latiilor eu publicu! ~i ale publicitatii,

tehnici brutale,

trebuie s:1 cucereasca un

public-plata ~i sa declanseze eererea de voturi . Ce spune pr e sedin-

t e le lui Young and R e publicam-France? "Candidatul devine produs .

Ambalajul este aspectul sau fizic, felul de a vorbi, de a zambi , de a

s e misca. Definitia, pozitia lui oonstituie programul Iui'v.

eu niste marci de

produse. I ar atasamentul la u n p a rtid se poate asemana eu fidelitatea unui eum p ~ r:1 to r f a \ : 1 d e 0 m a r ca com e rciala,

De-acum inainte , candidatul-produs

De aeeea, partidele sunt asimilat e , aproape,

1 Vezi Ser ge Tc h a khtin e, L e Vi o l d es [ ou les pa r Ia pr o pa ga nda politique; 1939 . r ee d.

Pa r is. Gallirn ard , 1 952.

.

2 Jean-Cl aude

Bo u let, pref at a l a Ga r y Yanker , P r o p An, P ans. E ditions Pl a n e t e ,

19 7 2 .

206

- ----1

De aeum inainte, campaniile politice sunt organizate dupa teh- nica rationala a campaniiior publici tare. De aici decurge necesitatea unui studiu prealabil al "pie\ei" politice, prin anehete ~i sondaje. A colectaru ~i a analizei datelor esentiale a studierii imaginii, in opinia publica, a partidelor ~i a candidatilor, Tot de aici rostul studierii motivatiilor psihologiee ~i al "simuIArilor" referitoare la diversele taetici posibile etc.

STRATEGIA DORINTEI POLITICE

fn campaniile eleetorale "stiin\ifiee", intrebarea principala este:

cum se poate determina cumpararea unui candidat-produs de un

aleg~tor-oonsumator?

lor , creale

care a

De aici ~i importanta invesugauet motivatii-

Dichter,

de formatie

psihiatru,

de dr . Ernest

emi~rat. in Statele Unite, in 1938 ~i a fondat acolo Institute for Motivational R e search Scopul? S:1 dezvaluie mobiluriIe aseunse ale clicntilor pcntru a-i putea orienta cat mai bine spre eutare sau cutare prod us. "A gasi de ce-ul unui comportamem, apoi sa i-I poti remedia ~i sa-i g:1se~ti mijloaeele de a-i dirija inotiva\ii1e"l. Pentru Dichter, aeeste motive aseunse provin rnai mult din emotii decat din minte. Caci, daca . rauonatismut este un idol al secolului XX", irationalul pur constituie uneori cheia oonduitei noastre.ln ooneluzie:trebuie sa cercetam inconstienm],

Un all mare . analist

al motivelor",

Louis Cheskin, director la

, Color Research In s tinuept' America, ne m:1rturis~te aceeasi opinie:

"Cc rcctarc a rnotivelor este eereetarea a ceca ee determina alege-

~ea oan.lenilor . Ea s c folos e ste de tehnicile destinate

sa ajunga la

, Inc o .n~tlent s au la subconsti e nr,

Iiindca prefe rint e le sunt in general

De fapt,

atunci cand eump:1r : 1 , consumatorul actioneaza III gen er al din punet d~ vc~ e re em~)\iol1 a l ~i constrans, reacuouanu in c onstient la imagi- nile ~I conturile asociate in subconsuentut s a u eu p r odusul'v,

motl ~ ~~~ de factor! uesyre care individul. nu a r e e A

Referitor la ac e asta, Di c hter descopera urm:1torullucru: Iiantul

n u e ste num a i de esema

care unqte c on s umat o rut

e u produsul

1

p

I E rn e st D i c ht er, La S t r at eg i c d u desir. Un e ph i los ophie de la v e nte Par is Faya rd

~ 1 . p. 37.

,

C

it a t de Va n ce P acka rd, L a Pers uas ion clan d est i ne

. 9 - 10 .

"

Par i s Ca l mann -I 6 ." , 19 58

LA - 0J, .

20

7

r ,

:";

;

I

, ~".

economi ca. EI este ~i de esenta psihologica. EI simbolizeaza 0 mo- dalitate de a fi sau de a parea. In 1939, Dichter constaia acest lucru intr-un studiu facut pentru societatea de fabricare a sapunului Ivory, prin formularea conceptu- lui de "imagine" sau de "personalitate" a unui produs: "Nu cantarim

sapunul atat din punctul de vedere al pretului, al aspectului,

al

spumei p e care 0 face sau al culorii lui, ci din perspectiva ansamblu-

lui aces tor calita t i, plus Inca una, diafana ~i aproape trecatoare,

pe

care eu a~ numi-o personalitatea sapunului'",

In ansamblu,

ceea ee-l impinge

pe un individ sa doreasca

un

prod us ~i nu altul, este satisfacerea nevoilor profunde de care el este

inconstient.

decaleze aceste dorinte inconstiente - prin interviews tn profun-

zime, prin tehnicile proiective sau prin psihodrama ~i sil-~i adapteze

strategia la ele.

Astfel, "strategul comportamentului" investigheaza motivatiile profunde ale clientelei, pentru a-i putea dirija ~i manipula mai bine

conduita.

.

omului ca sa devina 0 fiintil rationala, capabila sa se conduca sin-

guril"2.

lnsa, cercetarea motivatiilor nu se margineste numai la lumea comerciala a agentiilor de publici tate. Caci ~i liderii, la randul lor, spera sa adreseze clientelei lor electorale apelurile cele mai potri- vite. In concluzie, ei cer sa se investigheze in acelasi fel motivatiile inconstiente ale .cumpararil" politice, cer deci sa se sondeze adanci-

mile "dorintei" politi ce , ca sa-i poata influenta mai bine pe consu- matorii "produselor" politice.

sau

, agenrii de publici tate care, ignorand aparentele, recunosc irationa- litatea fundamentals a oamenilor ~i le tnteleg acestora nevoile, dorintele avand mai multe sanse de reusitil"~.

Pentru ca cineva sc1-~i vandil 0 marfa, trebuie

sil-~i

; ; ,

De aceea, Vance Packard considers

actiunea acestor

,

lupta a

convingaton

ascunsi" ca pe un "regres in tndelungata

Dichter marturiseste:

.

Pollticicnii,

oamenii

.

de afaceri

Inreatuare,

. comunicarea

implicita" conteaza mai mult decat

"comunicarea verbala". "Am constatat, cu ocazia anehetelor efec- tuate in timpul campaniilor electorale, ca publieul era mai atent la

1 Ernest Dicht e r, op.cit.

2 Vance Pack a rd,

op. cit., p. 9-10.

3 Ernest Dicht e r,

op. cit., p . 152 .

208

! . ~

gesturile, la expresiile, la zambetul

continutul discursului'".

de c at la sensul ~i la

tn fine, Dichter tnvata cum se vinde un produs nou unui pu b lic

adesea grijuliu fatc1 de traditie. Trebuie: "nr. 1, sa spui ca produsul este nou, dar ca el lndeplineste 0 functie conforms cu traditia, Sc1 . eviti sa spui ca el se rupe de trecut, ci, dimpotriva, ci1el tine mai mult,

cand este folosit decat cele precedente

nu constituie 0 ruptura cu trecutul, ci mai degraba 0 continuare

; nr . 2, s~ ar~ti ca noul prod us

naturals a lui

,,2

and

sunt citite aceste precepte, ai sentimentul ca le vezi redac-

tate pentru Pompidou ~i pentru Giscard d'Estaing care propun, unul "deschiderea ~i continuitatea", in 1969, iar celalalt, "continuitatea ~i schimbarea", in 1974.

· INV AZIA AGENTILOR DE PUBLICITATE

aparea, in anii '30, ~i

publicitatea politica. Dupa noua tnfrangere la alegerile prezi- dentiale din 1928, Partidul Democrat din America se doteaza cu un serviciu de publici tate permanent. Dupa patru ani, ajuns la putere, Roosevelt i~i pune pentru prima data relatiile pub lice in serviciul presedintiei. ln 1936, guvemul foloseste - eel putin -146 de agenti de publici tate permanenti ~i 124, temporar', Partidul Republican se comports in mod asemanator, In 1936, el

hotaraste sc1 trans forme campania prezidentiala tntr-o veritabila

In acelasi timp cu cercetarea motivatiilor,

.campanie nationala de vanzare". Ralph Casey explica: este yorba

des pre autorizarea unui "efoTt comercial intensiv, iscusit,

grad de organizare, pentru a-l deprecia pe presedintele Roosevelt ~i a-l vinde pe guvernatorul Landon, tmpreuna cu «bunul-simt» al sau, atat de mult pus in valoare prin publicitate". Republicanii au facut apella tehnicieni ai vanzarilor ~i la specia- li~ti in publici tate ~i in relatiile cu publicul, Pentru prima datil, fune\ia de director al relatiilor cu publicul figureaza in organigrama

eu un inalt

l/bid,

p. 118.

2/bid,

p. 118.

3 Vezi Stanley Kelley Jr., Profes sional Public Relations and Political Power, John

Ho;kins,

Ralph D. Casey, "Rep'ublican Propaganda In th e 1936 Campaign", 'I"M Public Opinion Quarterly, 1,2 apnlie 1931 ; p . 31-32.

1966, p. 15 .

209

partidului. Pentru campaniile precedente s-au multumit doar eu un director eu publicitatea. De-acum lnainte, ~i de-o parte ~i de cealalta, comercializarea politicii se accentueaza 0 data eu fiecare alegere, iar candidatii reeurg in mod sistematie, in special incepand eu 1952, la diferite

servicii oferite de agentii de publicitate: activitatile "erea\iilor",

cumparare de timp

~i spatiu in presa ~i la radioteleviziune, produce-

rea unor spoturi de publicitate

p e ntru produsele comerciale, activitati de relatii eu publieul etc.

politica,

in felul cum sunt Iacute

in 1952 agentia Batton, Barton, Durstine and Osborn organizeaza

campania televizata Eisenhower-Nixon. B.B.D.O. este aceea care aranjeaza in special celebra emisiune Checkers Speech a Nixon. in 1956, Leonard Hall, presedintele Comitetului National Repu- blican, invita toate comitetele statelor sa-~i angajeze un specialist permanent in relatiile eu publicul, pentru a ~tiga alegerile pentru

c ongres, urmand exemplullui Eisenhower. Dupa opinia lui, Partidul

Republican va castiga fiindca " are de vanzare un produs important

Vindeti-va candidatii si programele in felul in care lumea afacerilor

'1 '

i~i vinde prod use le" . in 1960, Nixon Ioloseste aceleasi servicii din Madison Avenue

,

(cf.supra, p. 184), in timp ce campania democratilor este animata

de

Lawrence O'Brein, care s-a ocupat de publicitate ~i de relatiile

eu

ublicul, inainte de a se intalni cu echipa lui Kennedy, inca din 1951. In 1968, agentia new-yorkeza Fuller and Smith and Ross lucreaza pentru Nixon, fiind in legatura eu Harry Treleaven, fostul vice- presedinte al J. Walter Thompson. De altfel, odata ajuns la Casa Alba, Nixon se va inconjura de consilieri, adesea, veniti din publici-

p

, tate. Ca de e x emplu , Erliehmann, Haldeman ~i lnsarcinatul sau de

presa, Ronald Ziegler , venit de la J . Walter Thompson . Pentru a-si

" vinde, r p o litica Intr-o maniera adesea inselatoare.

.:

!: ":1;i

I ~'i!

in acelasi an, D o yle, Da n e and Ber nbaeh,

care luerase, deja,

I

1·! \

rl 11

I ,

j

I

,

i

I'

~

l-

'I l l ;

' 1\' R'

I

I

'1

i

,<,

j:

1

s t

\

1

;

I

,

I

i

\

i

pe Humphrey. ~i tot in 1968;

a gentia de publicitat e Papert , K oenig, Lois Iucreaza pentru Robert

K ennedy, c andida t d e semnat de al e gatorii democrati pentru alege-

r ile prezide n tiale de m o erat e.

In 197 6, spoturile lu i Fo rd sunt produse de ageniia Campaign ' 76 Me dia C ommunicat i o n s In c., co ndu s a de Peter Dail e y, un agent de

p entru Johnson in 1 9 6 4, it asista acum

1 Citat d e David L ee Ros enbl o om , T h e Election Mat. Professionnal Campaign

Managers and American Democracy, N e w York , Qu a drangle B ook s, Inc . , 1973 , p . 11 .

publicitate din Los Angeles, care va presta 0 munca aseman~toare III 1972, pentru Nixon, in timp ce Harry Treleaven li da sfaturi lui Reagan. De partea dem~aJilor, agentia Lois Holland Callaway lucr~~ pentru Jaeks~n~ lll.lImp c: Gerald Rafshoon, un agent de pubh~Ilate de patruzeci ~l doi de am, din Atlanta, it asista pe Carter. P,n,ntre altele, de mai multi ani incoace , folosirea agentiilor de p~bhCltate a ~tigat nivelullocaL Inca din 1966, spre exemplu, Jack Tinker & Partners il sflltui~te pe Rockefeller cum sa faca pentru a fi reales guverna tor la N ew York, producand spoturile sale la televiziune In Europa, 0 seam a de partide folosescaceleasi metode mai intai

peplan national , apoi, ~~art~ re~e~ pe plan I~l.

pnma data. conser:-atofll britanici 1~llllcredintea:z1i campania elec-

torala u~el agenur de publici tate, Coleman, Prentiss and Varley, lucrea~ I,n legatura eu domnul Ronald Simms, conducand serviciul de publicnate al partidului. Foarte curand, membrii Partidului La- burist urmeraza acest exemplu.

In , 1959, pentru

f~ Franta,

in 1%5, Lecanuet,

candidat

la Elysee

recurge la

Se,rvlces et Methodes a lui Michel Bongrand, care s-a facut eunoscut

pnn l,ansarea produselor James Bond pe plata Iranceza, Aceasta

agenue da un ton foarte personal unei campanii condusa lntr-un stil alert.

nu

poate sa opr~~di toate greselile comise de Services et Methodes: de e~emp\u, oferirea de trandafiri muncitorilor de la Renault prin

a I'americaine"

",

ca acest candidat

Brigitte Gros raporteaza:

"Se zvoneste

plll-~p

IIlfllA\l~ea:z1irntregn Frame in pijama, in limp ce-si facea toaleta,,2.

A In1%7, aceeasi .firm~ ~ contribuit la mica vi~torie a maioruatn, .

III 1~74, "" est e str:ltn~ mCI de esecul lui Chaban-Delmas la aJegerile prezidenuate, La Matignon, acesta din urma, if insarcinase deja p e

domnul R~ger V~urs, specialist in relauite Statele Unite, sa-i imp una "imaginea".

JAean ~~canuet opreste ~i el filmele pregaute, care-I

cu publieul, format in

CAMPAIGN MANAGEMEN~

, Dinco.lo chiar de agentiile de publieitate sau de re latii eu publicul

~l tot ce \tne de aceste a, 0 lntreaga industrie a per s ua siu nii politice

~ (Fet e frumoa s e, atriig ii t oa re (n . t.) , 3 L 'Express din 28 rnar t i e 1%6 , Managementul c a mp a niilor el e ct o ral e (n . t.)

211

---,

ji

,

I

I

s-a dezvoI t at inainte de toate in Statele Unite. Caci, campaign ma- nagement (conducerea, coordonarea, organizarea campaniilor elec- torale) a devenit 0 activitate in plina dezvoltare. Ea consta in o r ganizarea ~i supervizarea campaniilor sub toate aspectele: planifi c are, strategie, obtinerea ~i analiza datelor, finantarea, comunicare prin intennediul mass-media etc. Coordonand eforturile cele mai diverse ale specialistilor (de la cei care fae sondajele, panll la acei speech writers, de la consilierii politici, pana la producatorii de televiziune etc.). Astfel . se face trecerea de la un artizanat la industria de varf, inalt diversificata. Odinioara, campaign manager- ul era eel mai adesea un prieten politic, care facea parte din acelasi partid ~i lucra benevol. In prezent, acesta este in general un profesionist, angajat ~i plarit de candidat . Adesea el apartine unei finne de campaign management, unei agentii specializate in organizarea campaniilor electorale ~i in furnizare~ unor diferite servi~ii: de la publici tate I~fund raising, de la marketing electoralla reahzarea de filme etc. )

Decampaignmanagersedistingecampaignconsultant-ul.

Primul

:1.

lucreaza ca angajat permanent in timpul eampaniei electorale, raspunzand de conducerea ei in ansamblu. Cel de-al doilea presteaza un serviciu mai limitat, mai specializat , Este cazul unuispeechwriter, al

unui media consultant sau chiar al unui specialist in strategia electorala,

Cu toate aces tea

un political consultant, sau un consilier politic

de nivel inalt ~i de renume se comporta mai degraba ca un generalist ~i se aseamana eu un campaign manager independent . De aceea,

Joseph

a ereat tmpreuna eu Michel Bongrand International Association of Politic al Campaign Consultant, Asociatia internationala de Con- sultanta pentru Campaniile Politice", care si-a [inut primul eongres la Paris, in martie 1%9. La lnceput, aceasta aetivitate ineditll- managementul politic sau consultanta politica - i~i are sursa din profesia de public relations, care s-a dezvoltat in Statele Unite, dupa anii '20. Pe atunci contes- tara, lumea afacerilor se adreseaza expertilor in relatiile eu publieul pen~ru a-~i imbunatati imagineaf.

Napolitan se considera ca un political consultant. In 1968, el

1 Strada Alfred-de-Vlgny nr. 9, Paris 8.

2 Vezi Stanley Kelley Jr . , Professional Public R e lations and Political Power.

Baltimoore, The John Hopkins New York, Clark s on N. Potter,

Press, 1956, p. 202; James M. Perry, The New Politic;' Inc., p. 7 - 40.

212

Situatia politica din California, in anii '30, a dat ocazia acestor experti sll- ~iaplice tehnicile la viata publica. ~i aceasta din trei motive. Mai intai, sensibili la miscarea progresista, acest stat organizeaza numeroase consultatii ale populatiei (aleg e ri, referendum-uri ere). Apoi, 0 data eu Marea . Criza, el primeste multi loeuitori noi, care si-au rupt atasamentele de politica traditi on ala. In sfarsit, organi z a -

-rea partidelor este slaba in acest stat .

. In aceste tmprejurari, in 1933, la San Francisco, Clem Whitaker,

lobbyst ~i expert in relatiile eu publicul, ~i Leone Baxter, conducatoa- rea unei camere de corner], se asociaza, ca sa fondeze Campaigns Inc., prima firma specializata in campaign management. In 1938, ei institutionalizeaza asocierea lor printr-o casatorie, lncepand eu 1933 ~i panll in 1955, firma cl~tigll 70 de campanii din 75 pe care le - a condus. Unul dintre clienti este Earl Warren, guvernatorul Californiei, din 1943 panll in 1955, inainte de a deveni Chief Justice. Agentia tnregistreaza unul dintre rarele ei esecuri atunci cand s-a angajat eu tntarziere, in 1%7, in consultanta fostului copil - actor, Shirley Temple Black, candidata la functia de deputat al statului California 1. In realitate, firma cunoaste unele greutati, tncepand eu 1958,

cand cei doi asociati i~i vand departamentul politic fiului lor,

Jr . Acesta continua aetivitatea de campaign management, dar fllrll sa

mai~detina monopolul sau ehiar 0 pozitie dominanta in California. In viitor, firma vedeta devine Spencer-Roberts and Associates, fondata, in 1960, la Los Angeles, de Stuart Spencer ~i William Roherts. Cu un numar de saizeci de campanii la aetivul sau, ea a

condus

nia lui Nelson Rockefeller desemnat pentru alegerile preliminare prezidentiale din California, in 1964. ln 1966, ea asigura alegerea lui Reagan in functia de guvernator al Californiei, impotriva lui Brown. Prezentandu-l ca pe un citizen-politician confruntat eu un profesio- nist in politica. Facandu-i simpatica lipsa sa de experienta Reagan it invinge eu un milionde voturi ~i va fi reales, in 1970, tot eu ajutorul acestei agentii . In sehimb, aceasta eunoaste cateva eseeuri ehiar in acelasi an si

nu conduce marea campanie din 197i. In 1974, din monve d~ sllnlltate, William Roberts i~i vinde partea sa lui Stuart Spencer .

Clem

in special realegerea senatorului Kuehel, in 1%2, ~i campa-

1 Vezi Rodney G. Minott, The Sinking of the Lollipop, San Francisco, Diablo Press,

1968.

213

"

"

,.

Oar, in 1976, dupa ce pierduse mai multe alegeri prelimin~re co.ntra lui Reagan, Ford it angajea11\ pe Stuart Spencer care devine direc- torul politic al campaniei sale ~i care, in final, ii asigura succesul impotriva clientului sau de altadata, Reagan. o altli firrna tmportanta, tot din California, este Baus .a~d Raus, al carei cofondator Herbert M. Baus si-a tnceput activitatea la•• Whitaker & Baxter . Aceasta Iirma a acordat consultanta in mod deosebit lui Nixon (in 1960), Iui Goldwater (pentru alegerilc ~reli- minare prezidentiale din California, in 1964) ~i guvernatorulUl.ales in California Edmund Brown (in 1966). In ultimele doua cazun, s-a aflat direct in opozitie cu firma rivala Spencer-Roberts. Oare, l~ 1966 nu Reagan este acela care l-a lnvins pc Brown? Sau mal degraM Spencer-Roberts este aceea care a tntrecut-o pe Baus and

1

,

~

Raus?

N

. Sa mai citarn cateva firme din California: Robert McGee atio-

c

,

nal Directors si Public Relations Center allui Hal Evry. Dacl statul California ramane locul preferat al campaign management, alte

firme isi au sediul in alte state. Caci, dupa 1945, nenumarate

care au ' bulversat politica din California anilor '30 s - au extins la scara

. 'Pe tntreg cuprinsul Statelor Unite, mobilitatea popula\lel s - oeste legliturile locale ~i atasamentele trad.i\ionale. ~ll ~lu~, rc~ace - rea circumscrip\iilor ~i marirea numarului de 10cUltor~dm. aceste circumscriplii li fac adesea pe politicieni n~unoscuv n~llor lor alegatori. Ca sa se faca cunoscuti in public , aoesua recurg ~al deg~aM la firme profesionale decat la organizatiile partidelor, d.ej3 sllibll~'. in anii '60, campaign management devine 0 industne de S~rvlcll

nationala,

tapte

.

lli

e anvergurli nationala, care atinge toate nivelurile de aleg~n. Bineinteles aceste servicii sunt folosite in scopul de a ajunge la Casa AlM sau la ' Capitoliu, dar ~i ca sa castige un post de guvernator sau un loc in legislatu r a unui stat

d

,

In 1970 un studiu tntreprins de National Joumalmdlm:

din 67

de candid a ;i la Sena t , 62 folosesc agentiile de publici tate, 30 inch.i-

riaza servi c iil e d e med i a consultants,

n a tionale si 2 0 recu rg la fi n nele de c a mpaign management . N umai 5 candidat i ~u - i f o l osesc p e p ro f esionisi in carnpaniile lor .

714

24 consulta institute de sonda . 1 e

.

,

\

~

in 1972, profesorul Rosenbloom face recensamantul a circa 60

d e firme care se prezinta ele insele ca firme profesioniste de cam-

paign management in afara de asta, peste 200 de astfel de societati isi ofe r a s e rviciile de campaign management, ca 0 parte din activitatea lor. I

Printre nurneroasele firme, stabilite in toata tara , si nu numai in California, le-am putea cita ca principale: Civic Service Inc. din Missouri , care a lucrat pentru senatorul Dole in Kansas, 1%8; Matthew A Reese and Associates, stabilita in Washington ~i in Kansas City , care a acordat asistenta mai multor democrati, printre care ~i senatorul Eagleton din Missouri; Campaign Consultants,

Inc., cu

birouri la Boston ~i la Washington, care a consiliat cu succes

pe Brooke, devenit senator in Massachusetts ~i lui Agnew, devenit guvernator al statului Maryland; Real-Poland Inc., din Texas, care

,

l-a asistat pe guvernatorul Connally in campaniile sale din 1%2 ~i 1966; Publicom Inc., din Washington; U.S. R & D., insufletita de doi fosti asistenti ai presedintelui Kennedy, William Haddad ~i Robert Clampitt, ~i care este una dintre principalele firme care au lucrat

p e ntru dernocrati impreuna cu Joseph Napolitan Associates. impreunnii cu Clifton White, Lawrence O ' Brein 2 ~i Hal Evry,

Joseph Napolitan este, intr-adevar, unul dintre cei mai cunoscuti campaigticonsultants. In 1972, a repurtat 15 victorii din 17 carnpanii electoral~ . in 1%0, Joseph Napolitan lucreaza tmpreuna cu Law-

r e nce O'Brein pentru Kennedy, pentru alegerile primare din New

Hampshir e , din Wisconsin ~i din Virginia Occidentala, In 1964, acecasi cooperare se reuneste pentru Johnson. In 1966, Jo Napoli-

t a n il sfatuieste pe dornnul Snapp, car e rateaza cu putin postul de guvernator al Pennsylvaniei . In fine, in 1%8, it asista pe domnul

Humphrey, care rateaza ~i el, cu

foarte putin, pr e se d intia,

C ele mai mari firme de campaign management, acelea care

nurnara aproximativ 250de colaboratori , sunt In masura sl1furnizeze

s e rviciul complet de campaign management. A fost sau mai bine zis este cazul firmelor: Campaigns Inc., a lui Sp e ncer-ROberts and

1 Da v id L e e Ro s enbloom, The Election Men. Professionnal Campaign Managers

anq . (fmericall

Democracy,

New York , Quadran~le Books, 1973, p. 50.

In 1968 , Irnprejurarile au Iacut din Larry 0 Bri e n c am pai g n manage r-ul suceesiv

al celor trei n e f e ric i ti candid a ti: pres e sintele John so n , ca re s-a h o tarat in ultimul

moment

Humphrey, care, in final, va fi c a ndidatul democrat de l a C as a A lb a infrant de domnul Nixon.

sa nu s e mai prezint e ,

Rob e rt ' Kenned y , c are a f os t asa s inat ~i domnul

I'] 'I

:1

,i

{ Associates, Baus and Raus, a Robert McGee National Directors

1,

I

1

!

Inc . , sau Pu b licom Inc. Aceste firme, care au ramuri specializate pe

sectoare, propun 0 gama completa

pot retine total sau partial . In schimb, alte agentii, mai micute - cum este cazul extrem al

Civic Service Inc., care lucra in 1968 numai cu 12 specialisti - nu pot asigura ele singure, in mod direct, toate serviciile. Pentru un aseme- nea scop deosebit, ele trateaza cu unele firme specializate sau cu profesionisti indep e ndenti. Caci, lista specialistilor utili tntr-o campanie electorala se do- vedeste a fi lunga: experti in relatii cu publicul, agenti publicitari,

de servicii pe care clientii lor le

advance men, fundraisers (colectori de fonduri), specialisti in marke- ting', demografi, statisticieni, psihologi, psihosociologi, politologi-

~i mai cu seama de sociologie electorala - informaticieni, specialisti

in mailing, speech writers (redactori de discursuri), producatori de

radio si , de televiziune, realizatori

, consultants, machetisti, desenatori, tehnicieni pentru sondajele de opinie etc.

de emisiuni si de fil . he, media

Campaign research desemneaza ansamblul activitatilor de cerce-

II tare care vizeaza sa culeaga maximum de informatii despre alegatori,

Astfel lncat , candidatul s~ nu-si construiasca programul la intamplare, dupa . flerul" sau, ci in cunostinta de cauza, tinand cont de asteptarile clientelei lui potentiale.

Multe dintre

aceste activitati

(analize statistice,

sondaje,

proiectari, simulari etc.) fac apella tehnicile stiintifice. Astfel, direc- tor of research este adesea ~i un political scient i st, adica un specialist in stiinte politice. 'In aprilie 1962, domnul Romney it angajeaza pe domnul Walter

D . DeVries ca direc t or cu cerce t area. Va fi ales de trei ori guvernator

in Michigan, mai cu searna datorita calitati! echipei sale de cercetare,

de opinie. Cu toate acestea, in 1967,

maestra in arta sondajului

DeVries prefera sa se intoarca la Universitate, ca sa predea stiintele politice la Calvin College.

1 Despre marketing, vezi Armand Dayan, U Marketing,

Paris, P.U.F . , 1976; Denis

Lindon, Marketingpolitique a social, Paris, Dalloz, 1976; Michel Noir, U Marketing politique. "L 'Exemple amaicain", memoriu pentru D . E . S . de stiinte politice, Paris II,

1976 .

216

SONDAJELE

de prin anii '30 . Au fost

folosite pentru prima data in anul 1936, in Statele Unite cu ocazia

unei alegeri naiionale'. Parintii sondajului electoral sunt Elmo Ro-

Primele sondaje

de opinie datea z a

per ~i Paul Cherington (Fortune Surveys), George G. Gallup

(The

American Institute of Public Opinion) ~i Archibald Crossley

(The

Crossley Poll). Acestor pionieri

Ii se adauga ~i alti maestri:

Joe

Belden, Mervin Field, Robert Coursen, Glenn Roberts ~i mai ales Louis Harris, care-l asista pe Kennedy, in 1960. tn 1976,domnii Ford

~i Carter se adreseaza respectiv lui Robert Teeder ~i lui Pat Cadell.

dateaza din 1946 ~i este

realizat de Elmo Roper pentru domnul Javits, candidat pentru districtului 21 al Congresului, din New York. De atunci, aceste sondaje, desi costisitoare, s-au lnmultit rnr~ incetare. Dupa Louis Harris, in 1962, mai mult de doua treimi din candi-

datii la Senat, probabil trei sferturi din candidatii guvernatori

aproximativ un candidat din zece la Camera Reprezentantilor a . trebuit sa recurga la sondajele de opinie/.

Sondajele fac disectia anatomica a circumscriptiei: v~rst~, sex,

Pe plan

local, primul sondaj electoral

~i

studii, veniturile alegatorilor; zonele puternice ~i zonele slabe. Ele dau publicitarii ceca ce gandeste publicul despre candidat (notorie- tate, defecte etc . ) . In fine, ele dezvaluie care sunt problemele cele mai importante pentru ategatori ~i parerea lor in legatura cu acestea. Ele mai pot masura ~i reactiile fat~ de platforma candidatului, inainte ca ea sa fie definitivata. Din clipa aceasta, candidatul i~i poate adapta candidatura ~i programul in functie de aceste indicii. Joseph Napolitan conduce in acest fel campania domnului Snapp, ca sa devina guvernator al Pennsylvaniei, in 1966. Initial,

raport e aza political consultant-ui, candidatul era pentru cresterea

varstei minime de obtinere a permisului de conducere, de la 161a 18 ani si, de asemenea, pentru scaderea varstei pentru dreptulla vot de la 21 la 18 ani . "Am facut sondaje de opinie ~i am descoperit ca un procentaj mare de alegatori au fost de acord cu ideea de a mli~i varsta

1 Institutul Francez de Sondare a Opiniei Publice, I . F . O.P. a fost ereat inci din 19~ . Louis Harris, "Polls and Politics in the Unit e d States", tn Robert Agranoff, ed . The New Style in the Election Campaigns; Holbrook Pre ss , Inc . , Boston, 1972, p. 206 .

217

,',

minima a conducatorilor auto, dar nu au fost de acord cu scaderea

1

varstei dreptului la vot. Asa tncat, in materialul electoral din. ace .an,

d

am insistat asupra pozitiei lui referitoarela obtinerea permisului e

conducere, dar nu am luat in seama atitudinea lui fa\~ de scaderea

varstei pentru dreptulla

Asemenea procedee pot favoriza un plastic polltlCUl,!, lipsit de

vot" I .

.

.

idei si de convingeri, gata sa-~i modeleze programul, m vederea

adaptarii lui foarte exacte la preferintele orice gandire proprie, aceasta candidatura

oglinda a sentimentului dominant.

alegAtorilor ~ol~tA de

ar consutur simpla

.

efortunle

. Aid, specialistii in imagine ~i cei in cercetare i~I unesc

partea lnvingatorulu] ~i sa se identifice cu el. Ca sa se conformeze

opiniei majoruaut.

D"

rn dorinta

de "a

face ca toata lumea", alegatoru]

sustinut renunta de la

opmia . sa iniVal~. EI se fixeaza asupra candidatului

majoritate.

earn pania preziden!ial4 din 1974, Impotriva lui Chaban-Delmas ~iin favoarea lui Giscard d'Estaing .

Se pare cl acest efect de bandwagon

a jucat un rol in

Sondajul de opinie poate deveni astfel un instrument de mani- pulare ~i de presiune prin crearea unui sentiment de unanimitate

sau, cel putin de preponderenia, in favoarea unui candidat

lizand" comportamentele del dominant.

electorate pentru a le conforma unui mo-

Norma-

este acela ~e a

sti ce vor alegatorii pentru a adapta personalitatea candidatului lor

la cerintele alegatorilor. Inai~te de a lansa un produs, agentii de publicitate

rec.~r~ la

studierea pietei, ca sa atle

sa adapteze dorintei lor prezentarea acelui produs . De a~:

de a-si promova " candidatul, respectivii image-makers II intreaba ,

pe realizatorii de sondaje ce candidat i~i doreste e~ecto.ratul.

laolalta. ad, scopul principal al image-maker-unlor

ce doresc sa cumpere consumato~ll ~.Ica

inamte

efectul underdog . Valul de

simpatie indreptat catre candidatul "cline batut", pe care sondajele

de opinie I-au clasat ca infrant. Unii alegAtori se lndreapta spre el, ca sa-i evite infrangerea zdrobitoare.

A doua reactie arnintita clteodatli:

sistematice ~i empirice

despre efectele s o ndajelor de opinie asupra comportamentului

toral. lar cele clteva studii existente se refera mai degraba la efectul

bandwagon. Dupa 0 trecere in revista extensiva a acestei

. In realitate ,

exista putine mvesugan]

elec-

Iiteraturi

lnainte de a pregati filmul documentardespre lui Shapp, la alegerile preliminare democrate

guvernator al Pennsylvaniei, Joseph Napolitan a real~zat patru son-

daje. Astfel a atlat ca alegatorii fac legatura ~ntre :ar~Idul Democra~

si boss-ii aparatului

imagmea domnu- pen.tru postul de

"Nu exista 0 dovada

hotAratoare ca publicarea aces tor sondaje afecteaza sau nu afecteaza

voturile consecutive". Dupa opinia lui,

~tiin\ifice, Joseph T. Klapper

conchide:

el nu crede intr-un

efect

direct de bandwagon sau underdog, "de

tiva". Dar, nu se poate slabe" I.

.

0 amplitudine semnifica-

unor efecte

public . Political consultaru-ui sustine atunci . con~

negative, prin proiectarea imaginii pozitive a unui candidat d~n afara Harold Mendelsohn ~i Irving Crespi cr e d, de asemenea, ca "efec-

masinii. ' De unde tema si titlul filmului lui Charles Guggenheim: The

pe care-i cred ocupan cu jefuirea te~uru~u~

rul

a~

t

ei .

lffiamm

b"

opri sa nege .postbunatea

.

'

tul sondajelor e ste cu-adevarat nesemnHicativ" sau "minim,,2. Ei

Man Against the Mac/line.

'

:

2

.

.

Un alt ri s e al

manipularii: publicarea, pe durata campamer, a

scriu : .Daca ase menea

exclndem aceasta posibilitate la cltiva indivizi), incidenta este atat

efecte se produc

(~i nu ar Ii intelept

sa

sondajelor de opi n ie, despre intentiile de vot care ar .p~tea intlu~n\a ' . • de slaba incat n-ar fl susceptibilli de a fi mlisuratli,,3 .

c omport a m e ntul

aceeasi masura in care 0 mascara.

alegatorilor. Sond a jele creeaza opmla eel putm in

Ne-

Cu toate aces tea, dar in sens invers, se gasesc la Univer s itatea din

care i-au pus fata-n fatA pe

Columbia doua studii care cred in realitatea e fectului ban dwagon.

Unul se referA la alegerile prezidennate,

Prim a reactie care se poate concepe: efectul bandwagon.

r.

hotarati i p r ind trenul victo r i e i din

mers . Acestia se asociaza candi-

'

daturii c ar e s e at lli in f run te i n son d aje e pree I ec o r a I e.

.

I

t

Ca sa fie de

lOp. ci i ; p . 1 2

2 cr. sup ra, p . 1 47 .

I Joseph T. Kl a pper, Bandwagon: A Re v iew of the L i t e ra t u re, O ffic e of Social

Rese a rch, Columbia Br o adc a sting System, Inc., 17 iunie , 1 96 4, p. 55 .

2 Har o ld Mendels o hn an d Irving Cr espi , Polls, Telt :Vis io nand t he N ew Politics,

SC!?nI O n, Penn . , Chandl e r, 3, ed . 1972 , p. 25 .

Ibid . ; p. 164 .

2 19

1.

I

I'

,I

~

(

I

j

\

i,

Roosevel t ~i p e Wilkie, din 1940 1 Jar celalalt se refera la duelul Truman - Dewey, din 1948? Marel e sp ec ialist in sondaje, Louis Harris, crede ~i el in capaci-

tatea de influentare a comportamentului

proporti e :

alegere cu mai mult de trei - patru puncte, dar, cand cea mai mare

parte din tr e alegeri se tnvart

prea sinc e ri,

precis, u n c andidat care foloseste in mod convenabil aceste sondaje

. Mai pe scurt, vor ascunde sondajele defavorabile ~i vor publica rezultatele pozitive. Si, mai mult decat un element de informare, sondajul va deveni un instrument de propaganda, chiar un "pseu-

poate schimba r e zultatul alegerilor'",

electoral intr-o anumita

nu pot modifica 0

am fi

"Per total, noi estimam ca sondajele

in jurul scorului de 50 - 50, nu

daca am ad mite d1 ele nu pot influenta rezultatul. Mai

doevenimenr"." A dezvalui un sondaj tnseamna de fapt sll faci sll se vorbeasca despre candidatul care l-a comandat ~i care, altfel, n-ar

aparea in presa. In concluzie,

realitatea, este yorba de a crea evenimentul ~i a influenta alegatorul.

mai degraba decat sa fotografieze

CALCULATORUL

\

\

.'"

Tehnologia campaniilor electorale se perfecrioneaza 0 data cu

~i a

calculatorului. Precursorul este guvernatorul din Arkansas, Winthrop Rocke- feller, frat e le lui Nelson Rockefeller. In 1968, James Perry, iI consi-

dera ca pe "singurul politician din America, care are(propriul

calculator pentru munca politica ~i care intrenne, din propriile

venituri, 0 echipa de experti, ca sa-l puna

costul de locatie al acestui aparat la I.B.M. s - a estimat cam la 10 (XX) $

pe luna.

1 P. Lazarsfeld , B. Berelson and H. Gaudet, The P e ople ' s Choice, New York, Duell, So~an and Pearce, 1944. B. Berelson, P . L a zarsfeld and W. McPhee, Voting University of Chicago Press,

folosirea sistematica - dar foarte costisitoare

- a informaticii

in functiune'".

In 1967,

19j4.

Louis Harris, op . CiL , p. 210.

4 Despre noiiunea d e "pseudoeveniment " ,

vezi Daniel Boorstin, L ' i m a~ ou ce qu 'il

advint du reve amencain; Paris, Julliard, 1963.

S James

M. Perry,

The New Politics.

The Expanding

Technology of Political

Manipulation, Londr a , Weidenfeld and Nicolson, 1968, p. 139-140 .

220

Astfcl se dezvolta Electronic Data Precessing ca un e alta a politi- cii. Jar echipa lui Winthrop Rockefeller este, fl1rl1indolala, prima care stabileste 0 fi~l1E. D. P. de fiecare elector tntr-o circumscriptie atiit de Intinsa: tot StatuI Arkansas. Asemenea date faciliteaza acel canavassing; umblatul din usa-n

u~ll in fiecare precinct ~i campania de tnscriere a noilor alegatori, Ele perfectioneaza mailing-us, mai ales pentru ac e l fund raising, pentru

colectarea fondurilor, prin

sonalizate, adaptate profilului destinatarului.

trimiterea de scris or i diversificate ~i per-

introduc .as-

peete delicate ~i familiare in campania prin corespondents a dum-

neavoastra - ca acela in care numele destinatarului mai apare tnca o data in al doilea sau al treilea paragraf, ca sa para d1 scrisoarea ii este adresata personal ~i ca nu este fabricata la gramada'",

Joseph Napolitan marturiseste:

"Calculatoarele

In plus, printr-un

procedeu mecanic

se reproduce

adesea

sernnatura candidatului, in a~a fel tncat, sll para scrisa de mana lui. Prin aceasta corespondenta, candidatul se potriveste cat mai

mult posibil cu asteptarile fiecarui elector. Cu-atat mai mult cu cat

cuvintele pot fi adaptate in functie de fiecare destinatar, de varsta, de sex, de profesie etc . Calculatorul, cu datele lui numeroase ~i detaliate, este deci folo- sitor indeosebi campaign management-ului ~i se tntelege de ce Spen- cer-Roberts au achizitionat 0 parte a actiunilor lui Datamatics Inc. Cu atat mai mult cu cat un calculator permite simulari sofisticate. Simularea este 0 imitare a proceselor vietii reale. Cuvintele lui cheie sunt ce, dacii? Ce soar tntampla, daca un candidat ar avea 0

atare pozine in Iegatura cu inflatia? Ce soar tntampla, daca ar pre-

coniza - sau arcondamna -liberalizarea avorturilor? etc. Cu mull timp inaintea alegerilor, procedeele de simulare permit

masurarea impactului unei asemenea strategii sau tactici preconi- zate. Apreciind-o in modmatematic, in raport cu acumularea de date inregistrate de calculator.

Prima incercare

de simulare

politica a fost realizata

in 1960

pentru Kennedy, de The Simulmatics Corporation, un grup de social scientists (Profesorii McPhee de la Columbia, de Sola de la M.I.T. ~i Adelson de la Yale) ~i de oameni de afa c eri, simpatizanti ai Partidu-

1 Joseph Napolitan,

op. cit., p. 109 .

221

lui Democrat, in legatura ~i cu Public Opinion Research Center, al lui Elmo Roper, 0 sursa de date foarte bogate. Principala intrebare pusa specialistilor in simulare: ce atitudine trebuie sa adopte Kennedy, el fiind un catolie, in problema reli-

gioasa, care nu va lipsi din intrebarile

adversarilor lui? Dupa 480 de

opera Vi, pe data de 25 august 1960, Ii este transmis lui Kennedy acest

raspuns:

In cinditiile in care campania se lnrautateste, va pierde un pic mai multi alegatori protestanti reticenti care-l vor vota pe Nixon, dar

va castiga

tolicism ascutit in aceasta campanie va provoca in schimb 0 reactie

favorabila lui Kennedy la catolici ~i la alte categorii, care vor fi ranite de ~ceste prejudecati'". In consecinta, Kennedy se hotaraste sa infrunte in mod direct

arata cl a luat

problema religioasa, iar multe analize postelectorale o decizie buna,

voturi printre catolici ~i grupurile minoritare. Un arnica-

ADVANCE MEN AND SPEECHWRITERS 2

Calauzit de simulari ~i de sondaje, adaptandu-se adesea la rezul- . tate le lor, candidatul mai recurge ~i la alte artificii, ca sa-~i seduca ~i mai tare electoratul . Astfel el se lasa precedat de acei advance men in fiecare ora~ sau sat in care se va duce. In vederea aranjarii calatoriei, organizarii de lntalniri ~i "in~tiin\area rapida" a candidatului asupra problemelor ~i a conducatorilor locali. Asa incit, el li va putea mentiona in declaratiile sale publice, dand astfel iluzia unei cunoasteri inte- meiate a problemelor locale. Acesti advance men sunt Iolositi in mod obisnuit in campania prezidentiala, Dar, Edward Kennedy a fost printre primii care i-a folosit ~i intr - 0 campanie electorala senatoriala. AIte tehnici ale artificiului: speechwriters, adica redactorii de discursuri, care pregatesc declaratiile publice in loculliderului. John Kennedy ii pune astfella treaba pe Arthur Schlesinger Jr., laureat al Premiului P u litzer pentru istorie, Ralph A Dungan, consilier spe- cial adjunct, Richa r d N. Goodwin - care va fi principalul speechwri-

I James M. Perr y, o p . CU., p. 16 7 . 2 Pregatit o r d e ca mpa n ie ~I autor d e cuvsntari (n.t.) .

2 22

,

,

ter al presedintelui Johnson - ~i Pierre Salinger.' Insa colaboratorul sau privilegiat, "d~tlHorul de sange intelectual=, a fost Theodore

Sorensen, care l - a ~i asistat in

In memoriile sale, Sorensen relateaza cum Kennedy lmpreuna cu el au pregaut pe lndelete cuvinte frumoase, citate, cuvintele de final etc. Departe de orice improvizatie sau spontaneitate:

povestile de succes spuse de un orator, ca sa le Eu [ineam un dosar doldora "umoristic" care

"Kennedy i~i nota foloseasca mai apoi

aceasta Iunctie, timp de zece ani.

nu contene~ s~ se umple. Ca ~i textele discursului, in general, care erau cornumcate presei, erau cenzurate anecdotele care era foarte '

noastre comice, mai \ineam ~i 0 culegere de

concluzii, de crtate din personaje ilustre sau de evenimente istorice ~re, tnsotue de 0 scurta perora\ie ,: ?uteau constitui finalul oricarui discurs despre orice fel de subiect" .

In 1976, Sorensen va colabora la redactarea discursului de accep- tare, pronun\at de Carter la Conventia Democraticl si redactat in special de propnul lul chief ghost writer, romancierul P~trick Ander- son. Astfel, se l ucced:l presedintii democrat], .Jnterpretand:' aproape ca actorii frumoasele texte solemne scrise de Sorensen dramaturgul oficial ~i sufleorul permanent de la Casa AIbaJn ianua - rie 1977, domnul Carter il nurneste pe domnul Sorensen director al C . I . A Oar, acesta din urma a trebuit sa renunte, in fata opozitiei '

Senatului .

probabil, sa fie folosite pentru un all discurs

In a~~r~ de.arhivele

Aceeasi situate, fireste, exista ~i in tabara repubhcana. Presedin-

Ford an~ajase ~i ~I in mod oficialla Casa Alba un gagman pentru a-i preselra discursurile eu cuvinte potrivite ~i cu opening jokes. In 1976, pregatirea discursului sau de acceptare la Conventia din Kansas City este in mod vadit laborioasa, Cu mult inainte de ziua X Robert Hartmann, consilierul de la Casa AIM ~i chiefspeechwriJer-ul' se pune pe sen~,.mlpreun:l . cu alti cinci redactori din echipa sa. Cu doua sc1~t:lmaOlmamtea Conventiei, Ford ~i Hartmann i ncep sa se v~d:l~al m ult~ ore pe zi, ca sa modeleze discursurile ~i sa l e adapteze stIlulUl oratonc al prcsedintelut, Frazele sunt scu r te, sintaxa simpli-

; Dup~ spusel~ lui ~ierre Silling~r Insusi, Op. cit., p . 89 . D~pa expresia IUI Kennedy, citat de Theodore Whit e op . ci t. p 82 - 83 care ~~f':fe~y;;~orellsen a dev e nit, ca sa spunem afl, unul di ~ tr e lo bli ~reie rul'ui lui

=

'

.

Theodore Sorens e n, o p. c it . , p. 53-54.

ficata, tnt o r s ar u rile retorice complexe sunt suprimate. Pe 8 august,

Hartmann a re 0 indelungata David.

Cu 0 sapt aman a inainte de ziua pronuntarii discursului, domnul Ford in ce pe sa lu c reze la prezentarea orala, Mai lntai, el 0 citeste in fata unui audito r iu format din trei persoane: domnii Robert Hart- mann, adju n ctul sau, Robert Orben ~i Don Penny, media consultant ~i fost actor de comedie. Apoi, 0 tnregistreaza pe video pe care 0

~edintll de lucru cu Ford la Camp

vizionea z a de mai multe ori, ca sa poata apreeia mai

bine ~i sl1·~i .

po a ta corecta "presta\ia". Astfel, drumul e deschis, consilierii sai i~i dau silinta

sa-i limiteze

maniile, care it fac sa se poticneasca la anumite cuvinte, sl1vorbeasca mai incet pana ajunge la un murmur melodramatic, sau sa exagereze

cu inflorituri retorice.

i~i ia cu el banda video in Kansas City, ca sa se

antreneze pana in ultimul moment. Rezultatul: 0 performanta atat de satistacaroare, tncat eehipa lui a inchiriat la televiziune 0 jumatate de ora de antena, ca sa 0 difuzeze in septembrie. Comen- tariul facut de Hart~ann: .Daca a~ fi avut <tte: .doua sa~tamAni ca sa lucrez la fiecare discurs, toate ar fi fost lafel de bune" . La acest nivel de hiperpregatire ~i de antispontaneitate, candida-

tul devine aproape un actor, care t~i repeta tntruna textul sub contro- lul atent al dramaturgului ~i al regizorului, care-i supervizeaza interpretarea in cele mai mici detalii. Aceasta comparatie nu este exagerata. Caci profeslonistii cam- paign management-ului se comporta exact in maniera unor impresari,

Presedintele

1

i.

,Ji'

cautand

noi talente ~i ocupandu-se de angajamentele lor. De-acum

inainre,

un lider politic se cizeleaza un pic in maniera in care se

impune un star.

A STAR IS BORN 2

Unii "campa n i~ti" de profesie actioneaza

in felul unor talents

scouts, a d idl al unor

scormonitori dupa vedete. Ca sa descopere

1 time din 30 din august 1976.

'

2 Dupa titlul fil m ului lui William W e lleman (1937) ~i al altor remakes realizate de Ge or g e Cu ko r (195 4 ) ~i Fr ank Pi e rson (1976) desprestardom, adicii statutul d e star (n.t.),

224

personalitau promitatoare ~i sa Ie incite sa

folosindu-se de serviciile acestora. Astfel, un professionne/ compaigner, Roy D a y, e ste e e l care l-a

descoperit pe Nixon. In 1946, domnul Roy Day, pe atunci presedin-

tele comitetului central republican din Los Angeles, obliga "comi-

tetul celor 0 suta" infrunte pe alesul

seaza un apel, publicat pe prima pagina a douazeci ~i-~ase de ziare,

in vederea gasirii unor postulanti. Ni x on raspunde a c estui apel ~i apare in fata comitetului care ll retine'. In orice caz, firmele ~i managers i~i tree prin ciur potentialii clienti ~i se feresc sa accepte in mod automat orice candidat care Ie solicita serviciiJe. De fapt, reputatia unui profesionist tine de succe- sui pe care il cucereste. EI se va feri deei sa lucreze pentru un candidat care, nefiind un "produs vandabil", risca sa piarda, EI i~i sele~cteazl1cu mare atentie pc acei prospects ai sai.

inainte de

a - i conduce campania pentru postul de guvernator al Californiei, in

1966. Foarte precauti, conducatorii agentiei au [inut mai multe sedinte pentru a verifica daca domnul Reagan este 0 personalitate destul de atragatoare. Acesta a fost supus mai multor sedinte de intrebari, pana cand a izbucnit, exasperat: "Pentru Bunul Dumne-

zeu, acum vreau niste raspunsuri de mine sau nu?" Dupa mai multe zile

raspunsul pozitiv,

Odata acceptata clientela, profesionistul se ocupa de candidatul lui in cele mai mici detalii, mergand pana la verificarea accesoriilor sau a ,,~stumeJor de scena". Daca e sa-I credem pe Joseph Napolitan, Shapp purta niste sosete oribile, maro ~i prea scurte, care - i descopereau prea mutt pulpele cand se a~eza pe 0 estrada. In ciuda reprosurilor consilieru- lui sau, domnul Shapp refuza sa le schimbe. Dupa tnfrangerea sa, din noiembrie 1966, Joseph Napolitan ii trimite de Craciun ~ase perechi de.sosete ro~u cu maro foarte tiplitoare, insotite de acest bilet: "La naiba, acum poti sit porti tot ce doresti!,,2 ,

la voi, Mieti! Lucrati pentru de cugetari, a sosit in fine ~i

se prezinte la alegeri

sa gaseasca un candidat la Congr e s, capabil sa-l democrat, Gerald Voorhis. A cest comitet Ian-

In 1965, Reagan se adreseaza firmei Spencer-Roberts

"

1 William Wingfield, "The Man Who Discovered de~mbrie 1968, p. 24-25. Joseph Nap o litan, op. cit., p. 150 .

Nixon", U U A Now, Cl.,

225

~.

r

in final, Shapp va fi ales guvernator in Pennsylvania, in 1970. Dar, legenda nu mai spune, daca intre timp nu si-a schimbat ~i modelul sosetelor

, 0 alta problema in privinta Imbracamintei a avut-o Joseph Na-

politan cu Charles Ryan, fostul primar al orasului

sachusetts), care,

tricotate, de ten is. "I-am sugerat ideea sa le schimbe cu ceva mai traditional, iar el m-a ascultat'".

in prima sa campanie, purta

Springfield (Mas- niste sosete albe

~ acest nivel

de perfectionare in detaliu, "campani~tii" - ~i mai

ales specialistii in campaniile televizate - se poarta cu candidatii lor'

ca regizorii de filme cu vedetele lor. In maniera lui Pygmalion care modeleaza personalitaii noi, dar artificiale. Harry Treleaven fa\el de Nixon, in 1%8 (a poi fatel de Reagan in 1976), Joseph Napolitan fatA de Humphrey, tot in 1%8; ei au procedat putin cu candidatii lor cum a facut-o Mauritz Stiller cu Garbo sau Josef yon Sternberg cu Dietrich.

fc1relalt suflet decat acela al

director-ului sau. Tot in acelasi Iel vedeta politica devine 0 marie- neta, manipulata de campaign manager-ul sau ori de media consul- tant-ul, care asigura in acest fel 0 alta forma de regizare a actorilor. In 1946, ca ~i in 1%8, 0 data cu Roy Day, 0 data cu Harry Treleaven sau cu Frank Shakespeare, succesullui Nixon este de fapt succesul "campani~tilor" profesionisti, Acel Nixon descoperit de Roy Day ~i "noul Nixon" modelat de Harry Treleaven sunt doua fete ale aceluiasi triumf: acela al managemettt-ului politic. Cu cat Nixon se indeparteaza mai mult de expertii sai ~i cu cat te urmeaza mai putin sfaturite, cu atat esecul este mai mare, in 1960, cat ~i in 1974:

in lipsa regiei, realitatea nefardata i~i pune amprenta pe imaginea contrafacuta. Nixon este mort din punct de vedere politic, fiindca a redevenit

Starul

perfect este un automat,

el insusi, fiindca a redevenit Tricky Dick, iesind din personajullui

compus cu atata indemanare

sunt Harry Treleaven, Frank Shakespeare ~i Roger Ailes. Asa se

naste - si moare - 0 stea. , De altfel, acesti profesionisti se pot dovedi ~i infideli candidatilor lor ca ~i unii regizori care descopera noi vedete. In 1%6 ~i 1970,

Stuart Sp e n ce r con strui este

de acei maestri ai regiei politice care

imaginea

lui Reagan care este ales ~i

1 Ibid., p. 15 0 .

226

reales guvernator

Ford, ~ivalul ~irecl al lui Reagan, pentru Investitura republicana la alegenle prezidentiale.

lui

al Californiei.

lnsa, in 1976 este consilierul

i'

Desi nu accepta

decat clienti republicani,

Spencer-Roberts

acor~el ~~.sultant~ atat aripii liberale (dornnul Rockefeller in 19(4), cat ~I ~npll . de dreapta (Reagay in 1966 ~i 1970) sau celei de centru a p~rtldulUl (Ford, in 1976). In realitate, Spencer-ROberts se vinde mal curand republicanului celui mai darnic.

La fel, Civic Service Inc. nu Iucreaza decat pentru republicani. . Asa c~m 0 face Robert Walker. Sau F. Clifton White, specializat in orgamzarea de convenui, care Ii asista in mod succesiv pc Nixon (1960).' G~I~water (1964) ~i Ford (1976). De altminteri, managerii pr.ofesIOlll~tI sunt mU~l.~ai folositi de republicani care i~i pot per- mite sa plateasca serviciile lor costisitoare. Cu toate acestea, unii protesiontsu nu acorda consultanta decat

dernocratilor,

Real- Poland sau ,Publicom Inc. De aceea Jodeph Napolitan scrie;

Ca de exemplu Mattheu

A Reese and Associates

. ' .Sunt democrat.

In Statele Unite, lucrez numai pentru candidatii

de~ocr~ti care i~n,i~lac"l. Dar~ in strainatate etica lui este mai putin

stricta. In I 969, - d ! aslst:! pe mal putin liberalul realegerea lui la pre~din\ia Filipinelor.

Inca, unii agenti

d~Uel partide

Ferdinand Marcos in

lucreaza pentru cele

~i mai. putin scrupulosi

Baus. a~d Raus, conduce campaniile republicanilor

NlX~n (ale~en p~el.lInlllare California in 1960) ~i Goldwater (ace- leasi alegen pretiminare in 19(4), ca ~i pe ale democratului Brown, guvernatorut ales al Californiei (in 1966).

In. Franta, Services et Methodes ii acorda asistenta lu] Lecanuet, Candidat I~ EI~see, il~polriva lui de Gaulle, in decembrie 1%5. Ins:!, p.ent.~ulegl~latlvele dill martie 1%7, el organizeazc1 campania majo- fll:!JIl gaulliste.

In 1976, in S.latele Unite, se afirma noi vedete ale campaign

. management-uIUl. . . Ca de exernplu, Hamilton Jordan 31 de

, . II.~erve~te ~u.• Carter drept campaign director. Fost student

am, . care

la

~ll.IIl\e1e politice, la Universitatea din Georgia, dornnul Jordan II

; aSlslc1pc domnul

Carter

vreme de

zece ani. Mai intfii ca youth

" I ~oseph Napolita~,

, , ma~le ~977, (Irma IUIJoseph N a p o lit a n h acorda consultant a d o m n ului d 'O mano In '

alegerile munici p ale de la Paris ,din

01'. tit. p . 4: - Pentru

legatura cu Mich e l Bongrand.

227

,

"

j,.

~!

: '

I

I

!

v. '

coordinator (av e a pe atunci 22 de ani) in inutila sa campanie

dir .

1966, c a s~ de v ina guvernator al Georgiei . Apoi, in functia de cam-

paign manager in campania soldata cu victorie, din 1970. Incepanc

cu 1972, Ii trimite lui Carter un memorandum despre mijloacele de

a ajunge la C a sa AIM, in 19.76. In septembrie

campania ofici a la, domnul Jordan coordoneaza 0 echipa de 700 de membri, dintre care 103 se afla, ca ~i el, in Atlanta. Campaign manager-ullui Reagan este John Sears, 36 de ani, fost avocat in cabin e tul Nixon ~i witz kid al campaniei din 1968. In fine, pentru Ford, campaign manager-ti se succed. Mai lntai, business- man-ul Howard Callaway, tnlocuit curand, in martie 1976, de fostul • secretar al comertului Rogers Morton. Insa, mai degraba binevoitor

decat eficace, acesta Conventia, cu James

Houston si fost subsecretar in domeniul comertului. lntr -adevar, din martie 1976, profesionistii tree la trena , Mai ales,

1976, cand tncepe

este lnlocuit la randul lui, dupa ce a avut loe A Baker III, 46 de ani, un stralucit avocat din

o data cu Stuart Spencer, care devine political director ~i asigura directia de fapt a campaniei, redresand curentul alegerilor prelimi- nare in favoarea lui Ford. La fel ~i Clifton-White, care, impreuna cu William Timmons, serveste drept convention manager. Acesti profesionisti organizeaza Conventia de la Kansas City in

cele mai mici amanunte, in special legaturile cu ~i trrsala de sedinte,

Datorita numarului mare de telefoane ~i de walkie-talkies, tea din urma echipa prezideniiala primind nume de cod:

Datorita numarului mare de telefoane ~i de walkie-talkies, tea din urma echipa prezideniiala primind nume de

pe aces-

Ford este

Tarzan, doamna Ford, Jane, Rockefeller, Superman, iar Morton,

Batman'.

REZULTATUL

CAMPANIEI

Ramane sll se masoare influenta exacta pe care 0 au asemenea campanii . Ne vom feri sa credem ell 0 campanie, fie ea chiar foarte

reusita, Ii va dicta oricarui alegator alegerea Intr - o maniera cvasiire-

zistibila,

Mai lntai, multi electori iau 0 decizie chiar tnaintea campaniei oficiale, ori imediat ce ea a inceput. Dupa Kurt Lang, intre 50 ~i 84%

1 Time din 30 august 1976.

228

dintre votanti si-au stabilit alegerea lor chiar inain tea inceperii oficiale a campaniei electorate'. De altfel, analiza prezidentialelor americ a ne, tncepand din 1948

p~nl1 in 1968, dovedeste acest Iucru: cam 0 tre ime dintre eleetori se hotaraste chiar dinainte ca acele conventii sa -si dese m neze candi-

,

,

,

datil, 0 alta treime in tim~ul conventiilor ~i n umai ultima treime alege in timpul campaniei lnsa, aceasta ultima treime de indecisi este adesea hotaratoare, Mai ales cand rezult ate le ale ge r ilor sunt stranse ca in 1960 sau in 1968.

Aceleasi indicii au fost obtinute ~i in prezidentialele din Franta.

Astfel, in zilele de 27 ~i 28 mai 1969, S.O.F . R . E.S.

sondaj de opinie intre cele doua tururi de scrutin:

"Suntc\i pe deplin hotarat sau credeti dl vll mai puteti schimba tnca parerea de acum Panll duminica?" Dintr -un efectiv de 0 sura de persoane care si-au exprimat votul:

realizeaza un

- hotarati pe deplin

68%

- care se pot razgandi p~nl1 duminica

32%

mare de

nehotarati arata importanta votului indecis din Franta. Cu aceasta

fluiditate a unei treimi din comportamentul electoral, 0 campanie

fl1cut~ bine poate deplasa sufragii .

Ramane sa ne intrebam de ce impactul campaniei nu vizeaza un

de

diferitele clemente care orienteaza dinainte votul, In primul rand, loialitatea fatl1 de partid este impor t anta mai cu seama in sistemul bipartizan . Dupa Angus Campbell, trei alegatori americani din patru se identifica ei in~i~i ca demoerati sau ca repu- blicani ~i de obicei voteaza pentru candidatii partidului pe care-l simpatizeaza. Acest factor nu exista deloc in alegerile preliminare, in care identificarea cu partidul este aceeasi pentru toti . Pe urma, ~i apartenenta la un grup social are 0 mare influenta. Alegatorul nu este un atom izolat. El apartine diverselor grupuri, care au normele ~i standardele lor, de asemenea, ~i opinion leaders",

numar mai mare de alegatori, Raspunsul este simplu. EI tine

flirl1 tagada un numar considerabil de

La patru zile dupa cel de-al doilea tur, acest procentaj

l Gladys Lang, "The Mass Media and Voting",

tn E. Burdick ~i A Brodbeck , ed .

~erican Voting Behaviour , Glencoe Free Press, 1959, p. 218. Dan Nimmo , op . cu . , p . 2 - 4. 3 Lideri de opinie (n . t . ).

229

.:

;

.,

, r.

i:

"

"

f

care le dirijeaza alegerea. La Iel statutullui economico-social are 0

greutate in privinta votului sau.

In starsit, atitudinile pelitice ale ategatorulul. predlspo~l'llie proprii, ~~delate de soci~lizarea politica nmneaza ~l ele capacltatea

de a-si schimba parerea ~l votul . C~ aceste predispozi\ii prealabile, multi ~legliton

campania cristalizandu-se, tntarindu-le sau activandu-lc atltudlmle

.'

.

v~r v~~

si convingerile. Chiar daca se practica sel~ctive exposure. ca sli nu s~

~etinli

natnte stabilite. Dar, putini sunt aceia care-si vor schimba oplma. ~l

alege~l~~

ceea ce convtne sentlme.ntelor l?r. dl~

din campanie decat

pozitia. Per ansamblu, apelurile campaniei nu afect~

electorale decat tntr-un mod marginal . Aceasta ~t~y ~lirer~ m

multor sociologi care s-au aplecat

comportamentului

asupra studieru sistemauce

"

.

a

electoral':

. Altfel spus, am putea considera drep~ .,m~rg~na~li 0 mn~en~~ susce tibilli sa se exercite asupra unet tremu dm~re elect?n:

Binei~te1es campania nu schimba deloc votul cetA\em1or convmsi, tnsa influed,a sa poate atarna greu as~pra atitudinilor electo~~le al~ celor nehotAraV. lar acesti nehotA~av, care asteapta ~mpaIlla pe~ tru a se hotarl, formea11i, repet, aproape 0 ~r~ime din ~lectorat . In

final, de ei depinde adesea esecul sau victona m aleg~n.

. In realitate, tntreaga campanie se refera l~ ~ouA tlp~n dlStl~cte

.

.

de public. Primul numara aiegAtorii in teresa V ~l f?arte l~teresa\l de

politica. Parente lor politice sunt constante, sta.b~le, rezlstcn . te. Ele

constituie un obstacol in fa\3 incerdiri10r ~d~tne~(~: pers~lune

tn alegcn, moti-

vati de pOliticli,' urmAr~sc campania cu interes. Cites~ ziarele, asculta

Fireste acesti cetateni, care se simt "lmphca\l

radioul ~i se uita la televizor. Si 0 fac cu multa atenne, ca sA culeaga

maximum de informatii . Studiul modu1ui de votare scoate in evide~\A urmAt~ru1 lucr~:

acesti cetateni, destul de motivaV pentru a se o~le~ta ~pre m~o~m.a\la politica, in realit a te au tacut deja alegerea. Chlar inainte de a . •~cep~ campania. Aceasta se va mArgini doar in a le confirm.a ~l llltli~l pArerile, fArA a Ie modifica tnsa. In mod paradoxal, acesti alegaton,

1 Vezi Bem a r~ R. ~ e r e l~~!

P

I F Laz au p'

(eld

and William N. McPhee, Votin&

la:s4 p 132.137; Angus Campbell,Philip

Chicago, The~mver s ~y ~ ~lI e r ~~fbo::d

E, Convc : : r s e ,

John WIl e y and o ns,

American Electorate, Bos ton, All y n and Ba co n, nc . ,

E . St~k~, TIle American Voter, N , ew York,

a ITs en ' 1 % 0

P 7 8 ' William H . Planigan, Political tsehavtor of the

",

1

19 6 8

98·102

' p .

"

2 30

cei mai atenti la politics, sunt ~i eei mai putin dispusi sa-st schimbe comportamentul electoral. In schimb, eel de-a I doilea tip de public numara alegatori care nu

se

simt deloc interesati de politica. Parerile lor politiee sunt instabile

~i

de slaba intensitate. Fireste, acest public neinteresat sau putin

.Jmplicat", nu se idenufica cu un partid determinat , Deci, acesta este

influentabil, Acest al doilea public serveste drept VnHl a industriei de persua-

siune. Aceasta incearca sa schimbe, nu atat parerile celor

convinsi, ci perceptia alegatorilor cu slaba convingere politica prin folosirea de trucuri diferite.

se acorda formei mesajelor, caci

acesti alegatori mai putin politizati sunt mai sensibili la stilul comu- nicarii decat la continutul ei. Pe urma, se cultiva echivocul . Cu

ajutorul unor mesaje destul de ambigue pentru ca publicul sli poata sa-si proiecteze sperantele lui in ele. Asa cum scrie intr-un studiu electoral. j .O idee a unei campanii electorale va fi deosebit de eficace daca s-ar pu~ea descoperi in ea 0 diversitate de semnificatii".' In sfar~it, se repeta mesajul - adesea printr-un spot - ca sa capteze atentia aeelor alegatori mai putin atenti,

de

comunicare in masa, dar mai ales televiziunea. Amintindu-si ca in

deja

Mai Intai, 0 atentie deosebita

Pentru

a-i atrage pe acesti votanti,

se folosesc mijloaeele

,

ochii lor aceste mass-media nu exercita doar 0 functie de informare

,

ci 0 functic de joc (play function), adica 0 functie ludica, de spectacol

de divertisment. Acest concept de play (joe, spectacol)

ocupa un loe central in

teoria cornunicatiei in masli 2 EI reprezinta evadarea dintr - o lume

~i de

libertate, interludiul unci lndelungate ~i grele zile de munca. Multi oameni cauta in mass-media 0 gratificatie, 0 satisfa c tie temporara.

Iar

a publicului, for-

mata din cetaieni non sau putin politizati, politica este exact eeva despre care se vorbeste din cand in cand ~i numai atuu c i cand aceasta aduce cu sine un pic de divertisment . Este ce ea ee aste apta multi de

chinuita de datorie ~i de responsabilitate, clipa de fantezie

.campanistii" se conformeaza acestei aste ptari , Ei cunosc un lucru: pentru 0 parte restransa

.

,

I Paul Lazarsfeld, e t al., 111ePeople's Choice, p. 151 . 2 Ve z i Elihu Katz IIIld Da vid F a ilkes, On the Use of t he Mass Med i a as Escap e ", Public Opinion Quan e ly, XX VI , Fall, 1%2 , p . 377 · 389.

2 3 1

I ,

f

i~·

.<

,

;111,

;~ l

I .

I~'

i

I' i'

la 0 campanie politica realizata prin intermediul mass-media. Publi- cui nu este interesat de inforrnatia propriu-zisa, ci numai de diver- tisment. A distra, a captiva, a amuza: iata care sunt obiectivele acestor "campani~ti". Folosind in special dezbaterile televizate, sporesc emotiile ~i dramatizeaza lupta. Ambitia lor este entertainment-ui,

acela care asteapta de la

mass-media nu 0 comunicare-grlja, d 0 comunicare-placere, care "este pe post de spectator"}. Astfel se desfasoara politica spectacolului, care are tnsa publicul sau. Caci, nimic - nici macar maiestria actorilor politici, nici servia- bilitatea mijloacelor de comunicare in masa, nici inalta tehnica a industriei de persuasiune - nimic din toate acestea nu ar fi eficace fArAun public adecvat.

pentru alegatorul eel mai putin

interesat,

1 Dan Nimmo, op. cit., p . 193 .

232

PARTEAA TREIA:

PUBL I CUL

In concluzie, politica

seaman A din ce in ce mai mult cu un

spectacol, cu un one man show. Insa, nici un spectacol nu ar exista fArAspectatori.

care 0 exer-

cita, lnseamna si aceia asupra carora se rasfrange sau care 0 sustin.

Ea nu poate exista la infinit fara un public dispus sa 0 recepteze, fi[rl1 complicitatea acestuia.

Personalizarea puterii nu tnseamna numai persoana

Ramane

deci sa ne punem

intrebari

in legatura cu motivele

adanci care asigura succesul acestui spectacol politic in randul pu- blicului. Sl1 ne intrebarn: de ce personalizarea puterii: de ce ~i la ce

bun?

233

:!'.'.' I

',

,

J;

\

)

\

PUTEREA CA VEDETA, DE CE?

MulJimea se bucuril de spcctacol ;

prin :ce as W

fi cucaim minsea ~ inima" . Ludovic al XIV -lea

De ce oare cei ce siapanesc puterea 0 fac atata pe vedetele? De

unde vine aceasta personalizare? ~i ce anume 0 produce? Pe ce ter~n

Astazi , tot eu aceeasi pretentie de a reprezenta singura unitatea nationala , puterea militara este uneori prezenta in America Latina, in Orientul Apropiat ~i in Africa, de la maresali ca Amin (Uganda) ~i Bokassa (R.AC . ), la generalii Mobutu (Zair), Laminaza (Volta Superioara), Eyadema (Togo), Habyarimana (Ruanda), Syaad Barre (Somalia) ~i Nimeiry (Sudan), de la colonei ca Boumedienne (Algeria), Khadafi (Libia) ~i Traore (Mali), la locotenenti-colonei ca, Kountche (Nigeria) ~i Bagaza (Burundi) sau la comandantul N'Gouabi (Congo). Este yorba, de asemenea, de afirmarea independentei nationale.

Mai Intai, ea este opera unui eliberator, a unui , ,~ef istoric", care se

.

b tii se dezvolta ea? Darn acest fenomen gaseste un public,

impune metropolei coloniale. Apoi, acesta are un succesor,

care

i~;:a:n; CA are rM~cini adanci, suporturi puternice, care dep~esc

urmeaza lupta antiimperialista

impotriva sechelelor trecutului

si in

simplul eveniment sau simpla anecdota-

Trebuie sli sesizam absolut tot ce serv~te

drept su~rt

.

a~tel

devieri politice, anatizand conditiile istonce, econOl~uce, socl:~ei

psihologice, culturale ~i institu\io~ale care almtUlesC "me iu

inconjurlitor" al personalitiirii puteru.

CRlzA~l

LlNI~TE

Analiza istorica arata urmlitorul fenomen: momentul ~e criza Iizarea Pentru ca pericolele cxtraordlllarc sli

tii

P

" '

roduce superpersona I

.

.

.

.

"

~ d

tam bucurosi catre un om care stmbolizea

'.

fie infruntate,

si care adesea detine puterea, de tipul unui dle~at~)~ roman: .

ne m rep <1

fl" 0t

, Criza cea rnai mare este p e ricolul de razboi civil sau de con IC

. di afara innebunitli de Irica, coleelivitatea apeteaza la figura

<1 . 1

Thi

i e rs m

1871

~

eu cei m tutelara

a unui pa r inte, pe cat posibil a unui e.ro~:

Clemenceau in 1917, Doumergue in 1934, Petallllll 1940, de Gaull

in 1958.

ivil?

Acesta din urma ~r triumfa oare flirli teama unu.l r z 01 Cl:l .

'

li b

.

.

.

de drama pentru a se impune Sl '. a sc m e nttne.

Salvatorul a re neVOle,

La nevoie ehiar 0 pro v oam sau 0 amplificl,

necat de peri c ole c are ar ameninta patria, ~feri~du-se ca ume zid de

a arare impotriva h ao sului, fie el real sau Imagmar p Acest salvato r e;te ades ea u n mil i t a r, care s e pr.czmt l i.ca 0 pav l i~

creand un tabl~u ~nlu -

a unitatii na u o n a l e, ca un aplirlito r ~a r z ~i. fuuqlonal,

Bo nap~ rte , a l lui Boula ng er sau al l u i Pet a in.

III g e nul lui

2 3 4

jurul caruia nationalismul se recristalizeaza . Astfel, tncepand eu anii '50, istoria Lumii a Treia Iavorizeaza in mod deosebit personalizarea puterii .

In 1932,

Roosev e lt a fost ales ca sa invinga Marea CriUi . 'In 1933, Hitler este

produsul, Iireste, foarte diferit - al unei crize profunde care zguduie Germania . Una asernanatoare a fost suferita de Italia, care a produs pe Mussolini, in 1922. o data cu acesti doi dictatori, autoritatea crizei se constituie

aparatorul, chiar "sus\inlitorul"

poatc fi ~i un agcnt al schirnbarii socia le adus chiar impotriva siste-

mului . Este cazul sefului revolutionar - Lenin sau Mao - adus de

sistemului arnenintat. Invers, ea

in

U~l \ alt gen d e criza este cea economica

si socials.

,

,

criza ~i grabind miscarea istoriei in vederea unei transformari radi- calc . Atunci cand amenintarea scade, cand mersul societatii , devine

din nou linistit , autoritatea

de rutina ii succede autoritatii de criza .

, Nu este intotdeauna 0 depersonalizare a puterii, ci ade s ea inseamna

transformarea eroului intr-un om (sau un parinte) obisnuit. Altfel spus, sfarsitul crizei anunta ~i sfarsitul unui idol. Opinia

publica incepe

perioadele de tulburari. Ea i~i doreste linist e a de dupa furtuna,

Paraseste cu alte cuvinte figurile mareie, ac e lea ale momentului de

obisnuiti, adaptati la

A ttl ee i-a

s:1-1 r espinga pe seful celebru ca r e e ste asimilat cu

,

,

criza, ca sa se indrcpte catre conducatorii

m e rsul cotidian al lucrurilor.

urmat lui Churchill, H rusciov lui S talin si Po mp i dou lui de Gaulle.

S-a spus: nu i nt amplator

23 5

p t~

1

.

,

:

.

'

.: ~

l

.

' ;

"

r

"

,

.

i

I

Opusul pers on a li z arii din timpul crizei, personalizarea de "pace" ll favorizea z a deci peomul obisnuit. Insa, ea poate, de asemenea . sa-I avantajeze ~i pe liderul cu ~arm . Ca ~ i cum s-ar face trecerea de l a

charisma la sarmul pur ~i simplu . Majoritatea acestor "cadre tinere" - Kennedy, Trudeau, Pa l me, Giscard d'Estaing - ajun g l a putere in

momentul in care tara lor traieste - sau pare dl traieste - in pace

in belsug economic. Acest mediu ocrotitor dl1 tncredere in viitor ~i

~i

i i favorizeaza pe acesti candidati care se proclarna ai . schimbartt" .

In sch i mb, in perioada de criza economics sau de tensiune inter-

narionala, alegatorul respinge lipsa de experienia, tineretea - chiar

~i relative -

si tu t elar in locul fratelui novator si Indraznet. Pe timp de cer senin ~i mare calma ne lasam bucurosi condusi de un marinar tanar. Oar, vine in curand furtuna ~i avem incredere mai mare in batranul capitan. Ca ~i cand, un mediu nesi g ur ar provoca 0 acerba cautare a sigurantei intr - o autoritate,

dorinta de schimbarc. El it prefera pe "tatAl" ocrotitor

.

ECONOMlA PERSONALIzARII

Dincolo de conjunctura istorica - ~i adesea modeland - o - anu- mile conditii economice nu favorizeaza dare autoritatea ~erso- nalizata? Pe scurt, exists sau nu 0 economie a persona ~ izl1rii puterii? Se cunoaste raspunsul marxist . De obicei, statui nu este decat ,,0

masina de exploatare a unei clase de catre alta clasa", chiar daca el

joaca rolul de arbitru nepartinitor,

chiar daca se pretinde neutru in

lupta dintre clase. .Prin except ie, scrie Engels, exista totusi unele perioade in care clasele rivale se afla aproape de echilibru, in care puterea statului, ca un pseudomediator, pastreaza 0 anumita independema pentru 0 scurta perioada de timp fatA de 0 clasa sau alta. Astfel, monarhia din secolele al XVII-lea ~i al XVIII-lea a mentinut balanta egala tntre nobilime ~i burghezie; la fel, bonapartismul primului ~i tn special al celui de-al do ilea Imperiu Francez face ca proletariatul sa se ridice lmpotrira burgheziei, iar burghezia lmpotriva proletariatului'".

1 Friedrich Engels, Originea [amiliei; a propriaatii private p a suuului , 1884 .

236

Inspirandu-se din Marx ~i din 18 B ru mar si Louis- Napol e on Bonaparte, Gramsci atribuie ~i el unui blocaj social originea cezaris- mului, a bonapartismului si a fascismului. Clasele dominante si masele popu l are se echilibreaza, rArA a putea sa aduca Insa, lntr-

adevar egalitatea dintre ele. In 1922, ca ~i in 1851,

omul providential

se iveste pentru a arbitra aceasta lupta prea egala, care genereaza un soi ' de paralizie.

Yndefinitiv, bonapartismul ar insemna traducer e a din punctul de vedere al istoriei, a unei stan de echilibru lntre clase . Burghezia este de acord, sa mentina acest echilibru precar, pastrandu-si intreaga putere economics, incredintand puterea politica unui "mare om", un erou national sau un general glorios. De aici ~i 0 relativa autono- mie a statului, care i l pune in situatia de a aservi clasa dominants rAra sA para sclavul ei ~i sA se sprijine pe clasele dominate. Asa cum

~i apoi la

tronul imperial prin sufra g iu popular .

Louis-Napoleon Bonaparte

,

a fost adus la presedintie

de clase, foarte complexa , de

Gaulle solicits sprijinul maselor prin recurgerea periodica la sufra - giul universal, pentru ca in final sA guvemeze in folosul burgheziei dinamice ~i in detrimentul notabilitatilor traditionale care se trag din taranime ~i din clasele mijlocii arhaice, ca sA instaureze un stat adaptat la neocapitalism.

paznic de

noapte", despre care pomenea Gramsci. Dimpotriva, neocapitalis- mul reclama un stat puternic ~i activ, care intervine pentru a asigura echilibrul ansamblului economiei, a modula consumul, a controla salariile, a incita investitiile etc. Pentru a sustine si eventual a subventiona, marile grupuri private care pretind ca disciplineaza piat a .

La randul sau, intr-o configuratie

Capitalismul

liberal i~i dorea un stat sters, "Statui

t

"

,

,

Acest stat puternic, mai act iv, are nevoie de 0 legitimitate mai

accentuata a conducatorilor lui, ca sA actioneze - sprijinindu-se direct pe sufragiul universal - impotriva vechilor structuri econo-

mice ~i clase socia le ~i sa angajeze 0 restructurare

burgheziei monopoliste. Pe scurt, perioadele de echilibru sau de semiechilibru tntre cla- sele aflate in lupta favorizeaza cresterea puterii statului ca pseudoar- bitru ~i inflorirea personalizarii puterii. Astfel, apare tirania in Grecia, in secolele al Vll-lea ~i al VI-lea . Tot astfel s-a constituit

in beneficiul

237

.,

dictatura in republica romans din secolul intAi, lnainte de Iisus

Christos, ca un balans lntre clasele noi ~i cele traditionale, In prezent, subdezvoltarea reclama supraputerea. ~ dupa cum, statele din Lumea a Treia, deseori framantate de diviziunile etnice

sau tribale, adesea

compenseze aceste obstacole prin cresterea autoritatii politice. Ca ~i cum, 0 putere unitara ~i concentrata ar fi mai buna pentru a impune unitatea nationala ~i modemizarea economidl Ca ~i clnd, deficitul economic ar putea fi contrabalansat printr -un excedent politic, printr-o putere superactiva, capabila sa antreneze dupa ea 0 lntreaga societate.

handicapate de lnapoierea economica, tind sl1

I

I

I In felul sau, supradezvoltarea favorizeaza ~i ea puterea persona- lizata, daca nu personala, fiindca ea creeaza 0 societate tehnicizata, robotizata, standardizata, 0 . societate de masa" mult mai nume- roasa din punct de vedere demografic, mult mai birocratica, In care individul are sentimentul dl nu mai conteaza , Odinioara, in grupurile primitive, populatia era In contact per-

I:

SOCIETATEA ~I COMUNICAREA

IN MASA

sonal ~i direct cu condudltorii. In prezent, din

integrat lntr - o comunitate (familie, sat), individul se pierde lntr-un

univers administrativ ~i abstract unde domneste atmosfera apasatoare din Castelullui Kafka.

ce tn ce mai putin

Aceasta societate dezumanizata ~i mecanizata, care

suprima sau

distanieaza Iegaturile persona le, provoadl uneori un fenomen de compensare: personalizarea puterii, ca 0 lovitura de bumerang, eel putin la nivel malt se regaseste un minimum de interrelatii umane , so- cio-afective putin din caldura care a disparut la baza societatil, Multumita mass-media, care reproduce peste tot imaginea ~i vocea conducatorului, cetateanul are in sf.1qit impresia unei legaturi

directe cu acesta, iar liderul atinge bucuros aceasta coarda sensibil~ a familiaritatii -- "fie ea ~i factice - ~i a legaturilor afective - chiar ~i iluzorii . In acest fel, reapare irationalul tn sanul \lrilor foarte dez- voltate , reapare charisma in marea societate anonima ,

de vedeta sl1 poata servi

drept core c tiv l a excesele facut e de societatea de masa, trebuie mai tnt a i ca acesta s a fie dez volta t a . Hann a h Arendt demonstreaza cum

238

in definitiv, pentru ca puterea in chip

sistem~l to tali tar - sub Hitler sau Stalin - cauta sa.' legaturile socia Ie si familiale" in vederea crearii

. forme"

~n or~e

.

,,~I~trug~ toate

c;a 11 "unel smgure mase

'

'

.

:. a~or~,

~I d,ezorientat~, care va fi incapabila . sl1 reziste

~t~nt~t~1 ~Ul . ,,~I~~nle totalitare sunt organizatii de masa form t '

din indivizi atomizau ~i izolati".

, Radacina . insa~i a totalita'rismului este "fiinta umana com let

a e

I~ola , t,~' Pclra alte legaturi sociale cu familia cu prietenii c~ co':

III 0 III I sau numai cu simple cuno~tinte"

tul utilitatii sale decat

EI'

'

. "nu-~I extrage sentImen-

la 0 miscare, la un

. pa-

. di

parud:'!

co' d

d

. numar rn apanenenm

, n us e un sef cu renume.

, , P~terea ca vedeta a existat intotdeauna

vizibil. In secolul " trecui

I

I

puterea a Iost

utin

pu terni ermc personallzaia . p , pe

mai mult sau mai

p ~n ocal: pnmarul ~omunitatii, consilierul

atunci IUI, deputatul .

de earner, in functie ' de tehnicile

general al cantonu.

de co

munrcara .

d

e

~ prezen~, ma~s-me~i~ au "na\ionalizat" aceasta tendinta. Ma - ~ea pI ~a, radiou] ~l televlZlunea au stramutar personalizarea puten! e pe p ~n local pe plan national . De acum Incolo fiecare cetatean '

are sentnnentul

~~I

I

- chiar si iluzoriu _ ~X "I I cunoaste

d

,\

cl

pe setut de stat

e gluvern, cum it cunostea odinioara

pe primar~l cornunei

I) °d ace e mo~erne de informare nu au creat acest fenomen ci doa; '

-au eplasat ~ll-au accentual .

PSIHOLOGIA

PERSONALIzARII

. PUlc~ca ~ vcdcta are iusa. ~i nldacini psihologice. In felul sau ea

r~rl~d,ucc ahena~ea pe care Feuerbach a analizat-o in plan religios' '

"

e 19la este 0 pierdere de catre om a esentei sale' el

Intr-o «fiinta. divina», extenoara lui insusi fHnd d~ar 0p;:;leetleaza .

al constiintei I'

usu pur

,UI; e 1~1IIlvest~te idolul pe care l-a creat cu virtuti si

I A

,

,

,

,

"

,

"

eu PO~lbIl~tatr care ~nstituie substania umanita. t ii insesi".

'

Prin acest mecamsm de proiccue subiectul

'

,

,

intr 0 I

percepe ' ca prezente

- ume e~tefloara,

in altul, propriiJe Iui start afective. Astfel

,

se naste ,,~n Id~1 pe care-l creeaza din propria - i

:;;a~:~;~.l

esenta si din ce

bun III e l, pe care it adora ~i il oontempHi ca' ~ 0 fiint~

2

Lud

1 H a nnah Arendt

'F

b '

L . e S

,),Sl ne 101a. uatre , Pans, , Le Seuil 19 7 2 n 37 - 47

1841 " r eed P' an s " , Mt"

e,

Ii

wig

eucr ach, Es e nta cr e sunismutut ,

"

asp er o, ' 1968,

239

.

,

.,

I

.

!

Aceas t a "alienare a omului in fiinta divina"

i~i are eehivalentul

in alienarea cetateanului in idolul politic, Si , in acest caz el innobi- leaza 0 figu r a exterioara eu toate virtutile de care se lipseste el tnsusi,

fi transfera eroului s au tot ce ar dori sa faca sau sl1fie el, fllrAsa poata indrazni t ns a. Acest olimpian serveste drept sprijin pentru aspi- ratiile , si visele lui. Ramane doar posibilitatea de identificare eu aceasta fiinta poli-

afectiva eu Fuhrer-ul, Wilhelm

Reich face urmatoarea observatie: .Aceasta tendinta este funda-

mentul psihologic al narcisismului national, adica al unui sentiment

tica ideala. Analizand .Jdentificarea

,

,

j

,

! de mandrie imprumutat dela "mllretia natiunii", Ceea ce prevaleaza

este, .Jdeea exaltanta de a face parte din «rasa stapanilor» ~i de a fi condus de un geniu'". Glorlficandu-si seful pe care ~i l-a daruit, multimea se flateaza, se preamareste singura ~i-~imanifests mandria. "La fel cum servito- rul, spunea Feuerbaeh, are sentimentul de sine prin demnitatea stapanului sau El isi satisface propriul sentiment de onoare prin onoarea senio- rului sau"

,

2

Tot la fel, ~i cetareanul traieste ~i se pune in

valoare, i~i reeA~tigll

demnitatea, prin intermediul eroului interpus, sau prin intermediul liderului eu sarm, interpus. Caci, dupa cum am vAzut 3 , proiectarea- identificare este mull mai u~or de realizat. Votand pentru un anume conducator, tanar, frumos, multumit - imaginea unuia dintre tratii Kennedy, de exemplu - alegatorul se asimileaza eu el ~i primeste 0 recompensa de pe urma acestei autovalorizari. EI i~i proiecteaza dorinta de eroism sau de aventura asupra unui conducator ~i se pune in mod inconstient in locul lui, pAnAintr-acolo tncat se auto-iluzioneaza, pAnA tntr-atat tncat ajunge sa traiasca lntr-un vis, in capcana acestei identificari eu un mil. De altfel, am putea oare sa distingem in fundamentele psiholo- gice ale put e rii p e rsonalizate ceea ce unii ar numi .Jnstinctul de supunere", nevoia naturala a individului - de nevoia de a fi condus? Da, raspund sociologii .machiavelici" , Democratia nu este decat

iluzie sau mistificare. Peste tot si intotdeauna masele sunt dominate

~

,

,

1 Wilhelm Reich, La Psychologie de masse du [ascisme; Paris, Payor, 1971, p. 75 -76.

2 Ludwig F e uerb a ch, op. cit., p . 403-404.

3 Supra, p. 71.

240

de 0 minoritate restransa, c a "elita" la Pareto, precum "clasa conducatoare" la Mosca sau "oligarhia" la Michels'. Pentru acesta din urma, .Jegea de piatra a oligarhi e i " se cladest e nu numai pe tendinta conducatorilor de a se perpetua, ci ~i pe inertia maselor carora le place sll se deape mana unor "profesioni~ti" ai politicii. Pe scurt, gustul puterii s-ar Intalnt eu a c ela al supunerii, Aceasta supunere unei autoritati puternic personalizata ar avea, de altminteri, radacini psihanalitice. Analizand "conceptul de om mare", Freud face urmatoarea observatie: .Majoritatea fiintelor omenesti dovedesc nevoia imperioasa a unei autoritati pe care s-o admire, in fata careia sa se inchine ~i de care sa fie dominati, iar cateodata chiar ocArati,,2. Wilhelm Reich observa ~i el aceasta "sete de autoritate", care sustine .Jdeologia Furherului fascist". Fllr11s-o considere drept na- turala ~i inevitabila, "formula rea «omul are nevoie de 0 orientare autoritara ~i de disciplina» sau de "disciplin11 ~i ordine" i~i are temeiurile in structura antisociala dar, numai un reactionar crede ca aceasta structura este eterna si imuabila' v ' '

,

CUL TURA SUPUNERII SI CUL TURA DE SPECT ACOL

,

Mai mult decat din psihologie, personalizarea puterii i~i trage, in parte, originea din cultura, eultura in ambele sensuri ale cuvantului. Mai lntai, democratia institutionala, autoritatea "legal-ratio- nala" nu este viabila, daca majoritatea cetatenilor nu poseda mini- mum d e cultura, de instruire ~i putere de abstractizare. Astfel, subdezvoltarea culturala din Franta anului 1848 a favorizat alegerea prin sufr~giu universal a lui Louis-Bonaparte, care proclama:

:,Numai numele de Bonaparte tnseamna, el singur, un intreg program". In pre ze nt, in Lumea a Treia, aceeasi mizerie culturala produce aceeasi receptivitate la personalizare. Dupa statisticile efectuate de

1 James Burnham, Les Machiaveliens, difenseurs de /a libene; Paris,

Calmann-Levy,

1949; Vilfredo Pareto, Traite de sociologie i?'eraie, 1917-1919, reed . Geneva, 1968; Gaetano Mosca, Elementidi scienza politica; 1896, r e ed . Torino , 1923; Roberto

Michels, Les Panis politiqu e s , Essai sur les tendances oligarchiques des democraties,

P

a ~s, 1914, reed . 1971. Sigmund Freud,Moise sl m o noteismul; Paris , Gallimard, 1967, p . l48. -Cf.supra,

p

. 110 ~i despre mas o chismul de stat, infra, p. 333 . WIlh e lm Rei c h, op. cit., p . 208.

241

I ;

j!

, . ,

;

i

UNESCO, in august 1971, proportia anallabetilor

Africa si de 46 8% in Asia .

era de 73, 7 % in

d propensiuru

e

I '

I

n

su -

t "

. A nu numai listi 10 sensu

functiona I~tll: ~ u

'

,. 't' ~i si in sensul pe care i-I atribuie .

I'

I'fdl" trebuie [nteleasa

bl

Apoi

.

cu tura po I I

, ansamblu de atitudini politice , de predispoziui,

o Isn U l,

biacente de a reactiona intr-un anumu 't moc mod iaj fata de une e situa 11

A

'

; POI~ce'l 1 Almond si Powell l , aceste atitudini, care declanseaza el~

\

-

~.~

"

,

insel:~mportam~ntele,

poseda trei tipuri de com~n:nte:

co~m-

ti e ( cunostintcle)

afect i ve (sentimentele), "evaluat i ve

(valon~e).

Cultura politica tnseamna

cee a ce simtim, ceea ce credem.

IV

,,'

toate tret . I a un

.

'

loc , adica ceea ce s , um,

tim sau

C omponentele cognitive sunt deci cunostintele, ~

d

d

afective sunt sent i men t ele re actio

ce ~

cre em ~x \A1 s tirn Componentele

atractie sau de respingere, de simpatie sau de anupaue ca.

A'-

e

zA dincolo de judecata rationala: pe

nea meiaza puterea personalizata , ~ 10 s fa' . ~lt,

asemenea resortun se l~te,~

co~

ponentele

"

evaluative

(sau normative), sunt valorile, credintele, Id710g11lei'fdl

D 11ti ul de cornponente

dominant,

cu tura po I I

va fi mai

up mult sau mal pu~1O,:,secu an

larizarea

An ce mai rationali,

I izata" Almond si Powell definesc "secu-

.

rin care indivizii devin din ce

actiunile lor

culturala

ca pe un "proces p.

mai analitici

~i mal empinct 10 :l .

.

.

.

A

po litice" I 1 Ra~iunea prevaleaza asupra pasiunii ~i tdeologiei. J udeca-

I

.

,

ta

eel mai bun teren pentru dezvo tarea pu

ri\i~oa~:~~~

n

:o:li~~~t~litidl

,

mai slab "s e culari7 .a~~" constituie .

. terii personahzate. .

I

. Plecand de la aceste fundamente, cei doi auton dl~tlll~ t~ e l ~.a~~

.

tipuri de cultura p o I 1\ sunt mai putin s e ns i bili

natiune ei se orient e aza

x

l i ti ~x Mai intAi cultura

,,,

la ansamblul

<1 .

parohiala": indivizii I

naVon~l: ign~r~n~ sta(tu -

spre un subsistem politic ~al hml~at sat,

cla'n, tri~). A poi, cultura dAes u ~une r e, se ~unoa~~s:ls~~:i~:::~e~~:;

lui politic dar in ceea ce II pnveste ram nem p

"1

.

.

I'

. (servicii, p r estatii e tc .), n e te m em de hoVil~ s~u de dictatele IUl, fl1rli

sl1 ne gA nd i m, ca am p utea par ti c ip a

ca fiind exterior ~i supenor. .

S

x

pe r <1m

sa primim binefaceri . e Ul

,

la actiunile sal e .

- -- - I - -~ Gab G = ri - e l Almo n d ,

.

B ' h m Pow ell Co mp ar a t i v e P olitic s . A D e v e lopm em al

109 a

,

A pproach , Bo s ton, L i t tl e, B r own and Co, 1 966 .

24

2

In fine, cultura de participare: . subiectu' ' dev i n adevara t ii "par- ticipanti", adevarat]] cetatent, Ei actioneaza asupra sistemului poli-

t

ale g eri, man i festath etc

i c, li orienteaza

sau li deviaza actiunea,

prin diferit e mijlo ace:

Aceasta analiza poate fumiza 0 cheie in interpretarea

puter i i

personaliza t e sau persona Ie. Unele popo a re din Lumea a Treia, in

special din Africa, de-abia ies acum dintr - 0 culiura " parohiaill" tnsa, cu toate a<?CStea,nu se aflll decal in faza unei culturi de supunere. E i nu se manifes ta ca participanti, ca actori ai polit icu, ci ca martori

respectuo s i ai puterii.

teama de ea, s l l i s e supuna,

doar s-o admire, sa se

Care sunt chemati

Aceeasi cultura de supunere explica forma rea stalinismului in

U .R . S.S . Cultullui Stalin s-a constr u it pc absenta traditiilor demo-

cra t ice secole,

solide intr - o \arl1 recent eliberata de despotism. Timp de [arismu l raspandise obisnuinta ~ i ideologia absolutismulu i.

Acest~ . sechele" culturale faceau mai putin probabna trecerea ime - diata la libertate.

Ramane de explicat pesonalizarea in unele tllri cu veche tradltie democratica, in car e cetatenii se considera de mult timp ca . panic» panti", nu ca simpli . sublecu", Sll fie oare yorba despre 0 reintoar- cere, de un re g res, spre cultura de supunere? Se pare ca nu este asa, Fiecare continua sa se creada un participant activ al sistemului politic, un cetatean liber, care hotaraste prin votul sau suveran

destinul national . ln realitate, alienarea este inconsuenra , si , ascunsa.

E a opereaza la fel ca 0 anestezie . Fascinat, cetateanul nu actioneaza

sau nu intervinc deloc in derularea vietii politice . EI li contempta ;

captivat, ametit - pe liderii care actioneaza in numele lui, care dau

o "reprezentatie", politic : actiune,

sensul industriei spectacolului, cand vorbim de 0 . re pr e zentauc " teatrala. Sub irnboldul mijloacelor audiovizu a l e , s e e l ab oreaza 0

. cultura de spectacol", ca r e se adauga acestor tre i tipuri d e culture 1

distinse de Almond ~i Powell, ~i care decat cultura de supunere .

De fapt, aceasta din urma se bazeaza pe d om in atia m a r tu r lsita ~i intele asa, pe violent a des chisa, Dimpotriva, cultu r a de spec t a col nu est e d e cat simular e , a rtifi ciu , p aro d ie. Este repre z e n t a rea ill~ e ll1toare a d e mocrati e i, s imulacr ul cult urii de p artic i p a r e . I nd ivi-

'

in dublul sens al ternienului: in se n sul ju r idico -

exercitare -a unui drept in locul ale g ato rului,

in

este p er icu l oas a, i n alt mod

? t l't

"

'I

".'

j ,I

dul se crede liber, act iv, influent . Se crede un actor al sistemului , politi c , c and in realitate nu este decat un spectator, pacalit, amagit ' de .jo c ul politicii", pe fundalul micilor ecrane ~i dupa perdelele cabinelor de vot . Oa r e cum s - ar mai putea revolta el, daca se crede un cetatean satisfacut, care participa la exercitarea suveranitatii narionale? Cu toate a c est e a, el nu participa la aceasta mai mult decat participa spectarorul unui meci de fotballa actiunea sportiva sau, un spectator al unui film pornografic la actiunea de amor . El si-a pilltit pur ~i simplu dreptul- biletul de intrare sau buletinul de vot - ca sa-i vada pe altii eum actioneaza sau cum iubesc in locullui. In acest fel, cultura de spectacol inlocuieste in mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politic inlocuieste demo- cratia.

,

FETISISMUL PUTERII

,

Puterea rarnane obiectul unui cult religios sau semireligios. Aceasta putere sacralizata forteaza adeziunea intima. ~i 0 insereaza intr-o participare de comuniune. Ea recurge la adoratia pioasa ~i la supunerea sfioasa . Aici opozitia devine 0 calcare a 1egilor, 0 pangari r e, iar contestarea ia forma unei erezii . Trimis al lui Dumnezeu, preot sau vrajitor, printul beneficiaza de 0 v e nerarie care nu datoreaza nimic judecatii rationale. Ea se adreseaza numai persoanei lui, ca simbol al puterilor supranaturale. Bazele magice sau religioase ale puterii sunt deci ~i bazele cele mai solide ale personalizani ei . La Roma, cultul imperial s-a instalat 0 data cu Augustus. Jar orice tmparat mort devine un zeu 0 data cu apoteoza. Unii chiar- Caligula, Domitian - doreau sa fie divinizati, tnca din timpul vietii, Ce spune despre acest lucru Sfantul Pavel? Non est potestas ni s i a Deo . Ca niste buni teocrati, suveranii nostri devin sacri ~i se pro- clama "regi ai Franiei prin vointa Dornnului". Proslavit de Bousset, Ludovic eel Mare se inal,a chiar la gloria divina. Pana in ziua in care Massillon rost e ste aceste cuvinte l~ngll sicriullui: . Fratii mei, numai Dumnezeu e mare".

244

,

,

Ca sa-si consolideze cat mai bine l e giti m itatea, Napoleon tmbraca purpura, i~i pune coroana ~i es te uns de papa, la Notre- Dame. Mai maret decat un rege, tmpa ra tul nu s e multumeste doar cu tncoronarea facuta d e arhiepiscopul d i n Reims . De-acum Inainte

aniversarea lui devine zi de sarbatoare r e ligio a sa, iar Bise r ica Ii asigura propaganda. De altminte r i, nu marturis e st e el ca: ,,0 socie- tate farc1religie este ca 0 corabie fllra busola. Numai religia ii conf e rs statului un temei ferm ~i durabil". Mai tarziu, Franco va deveni "Caudillo al Sp a n iei prin vointa Domnului". ~i astazi mai sunt, tnca, unii monarhi - ereditari - care

se reclama de la dreptul

profetului ~i "comandor al credinciosilor". Precum Khaled, imam

credinciosilor ~i aparator al Locurilor sfinte. In traditia teocratica a

Islamului '. Uneori, ~i in Africa neagra puterea este asezata pe baze reli- gioase ancestrale . Studiind sistemele politice traditionale ale pute- rii, Jean Ziegler scrie: . Puterea africana nu admite deloe impartirea ei in putere religioasa, putere sirnbolica, putere economica, putere spirituala: puterea africana este unidl,,2. Multifunctionalitatea

structurii politice este aici satisfacuta. Jar religiozitatea sa are sur- sele cele mai diferite, de la Dr. Nkrumah la generalul Mobunr'. lata un paradox: chiar ~i sistemele ateiste gasesc un substiut functional al religiei in cultul gloriilor lor nationale, venerate ca ~i cum ar fi Dumnezeu, in timpul vietii sau dupa moarte, ca Lenin, Stalin, dar in mod provizoriu, ca Mao. Ramasitele pamantesti imbalsamate, sicrie din cristal, mausolee grandioase: Noua Rusie,

noua China se tnradacineaza in riturile imperiilor milenare carora Ie urmeaza.

divino Ca Hassan al Il-lea, descendent al

al

politice ~i religioase ale

INSTlTUTIILE PERSONALlzARn

Mai ramane sa spunem, ca anumite institutii favorizeaza ~i ele putcrea personalizata, chiar persona Ill. Lasand Ia 0 parte, monarhiile ereditare, aceste institutii sunt in ordine descres c atoare, regimurile

1 Vezi Supra , p. 3 7 - 38.

2 Jean Ziegler, U: Pouvoir africain, Paris, Seuil, 1971 .

3 Vezisupra, p. 51-54 .

245

r

\ i I

plebiscitare, prezidentialiste, prezidentiale, parlamentare majori-

tare sau parlamentare nemajoritare. Se poate numi re~m plebisciiar acel regim in care puterea

fundamenteazA auti>ritatea in speCIaT " pe plebiscit sau pe referendum

personalizat. In Fran\a, acest cezarism democratic este intruchipat de bonapartism, apoi de gaullism. ~i unul ~i celalalt transforma

consultarea populara tntr-o marturie a increderii personale. Napoleon Bonaparte organizeaza patru plebiscituri: pentru a fi aprobata, in 1800, Constitutia din anul Vlll, in 1802 consulatul pe

i~i

viata, in

1804 lmperiul ~i in 1815 Actul aditional.

Nepotul sau i~i

consulta

poporul de trei ori: pentru a se ratifica, in 1851, lovitura de

, stat din 2 decembrie;

lmperiul,

1870, pentru a se ratifica reformele constitutionale

pentru a se restaura

in 1852 si, in din ultimii

zece ani . De Gaulle foloseste in mod periodic referendumul, conferindu-i

acelasi caracter plebiscitar. In loc sil fie 0 ocazie pentru popor de a notart in mod deliberat asupra unei probleme de fond - ca in Elvetia _ referendumul, deturnat de la scopul initial, devine un mijloc de

presiune: seful executivului i~i someaza tara sa-i acorde

lncrederea

ei, pe 0 tenia-pretext ~i intr-un moment care-i convine.

Exceptand

referendumul de aprobare a noii Constitutii, pe 28 septembrie 1958,

generalul recurge de patru ori la aceasta consultare directa, deasu- pra parlamentelor ~i partidelor: pe 8 ianuarie 1%1 (principiul de

autodeterminare

Evian), pe 28 octombrie 1%2 (revizuirea modului de alegere a

presedintelui) ~i pe 27 aprilie 1%9 (reforma Senatului ~i a regiuni-

lor). De fiecare datil, el transforma referendumul

incredere personala, facand precizarea la radioteleviziune, ca nu va

din Algeria), pe 8 aprilie 1962 (acordurile

de la

in chestiune de

ramane in functie, dam votul va fi negativ.

Astfel, in alocutiunea

din 6 ianuarie

1%1 spunea: "Francezi

~i

franceze, ~ti\i ca mie trebuie sa-mi rilspunde\i spre voi, trecand peste orice intermediar.

acest lucru? Aceasta problema se rezolva tntre mine ~i fiecare

dintre voi". De asem e n ea

1%2, spunea:

De aceea mil lndrept

cine nu stie

In realitate

in a lo c utiu ne a din 18 octombrie

,

.

"Daci1 rasp un s u l v ost ru e ste «nu-

cu « das este sl ab a m edio cra si a l ea t or i e, va fi evident ca datoria mea

sau chiar daca majoritatea celor

,

.

246

·i s-a incheiat imediat ~i Iara cale de intoarcere. Caci, ce-as putea face in continuare, filril increderea calduroasa a natiunii?"

In sfarsit, la intrevederea cu domnul 1969, a spus: "De raspunsul pe care-l

Mich~l Droit, pe 10 aprilie va da tara cererii mele va

depinde, evident, fie continuarea mandatuluimeu, fie plecarea mea

. imediata" , Facand istoricul apelurilor sale catre natiune, de Gaulle adauga in continuare: "La fiecare dintre aceste ocazii, avand incre-

dere in ea, am intrebat-o, Aceasta personalizare

cele din urma, la esec. Pe 27 aprilie 1%9, a obtinut 53% de "nu" ~i, a~a cum anuntase dinainte, generalul si- a dat demisia.

daca ~i ea avea incredere in mine". fara Iimita a Iiecarui referendum a dus, in

Aceasta iesire din scena arata respectul

sau pentru sufragiul

universal . lnsa, ea nu

tranformat mereu intr - un plebiscit lnsotit de un santa] cu demisio-

narea, pentru a incerca sil obtina cu forta adeziunea

,,' poporul sa se pronunte singur, fliril presiuni, asupra vreunui proiect

sau a viitorului national . and poporul . suveran'' este consultat de "ci11iluzA"in legatura

cu subiectele

raspunde decat monosilabic. Cum sil nu vezi in aceasta 0 caricatura

a suveranitatii poporului ~i 0 denaturare a referndumului? Poporul este tnvaiat doar sa ratifice, sa aplaude, nu sa decida in mod autentic, prin el insusi, in deplina libertate,

nu poate

sterge trecutul. Referendumul gaullian s - a

in loc sa lase

"

~i cu modul in care lui i

se par oportune,

Un aIt sistem propice personalizArii: ! egimulpreziden{iillist,

copie

inadecvata

autoritatea presedintelui ales prin sufragiu universal prin controlul foarte activ al Parlamentului. Acest regim prezidentialist, care acu- muleaza in manil autoritatiile sefului executivului, competentele ~i

care pune accentul pe supunerea sau pe trimiterea in vacanta a •

parlamentelor, este des intalnit in Lurnea a Treia.

a unui regim prezidential veritabil, care echilibreaza

In America Latina, clauza de neeligibilitate imediata a presedin-

telui impiedica " continuitatea"; ea garanteaza eel putin caracterul temporar al mandatului prezidential. Dimpotriva, in Africa,

freevent ei ca aceea a (Coasta de

Fild e s), Sekou Toure (Guineea) sau Ahidj o (Camerun) ; ultimu l a

2 47

presedintii sunt in general reeligibili la infinit ~i in mod

sunt realesi, de unde ~i 0 foarte puternica

presedintilor Senghor (Senegal), Houphou e t - Boigny

stabilitat e ,

obtinut e e l de-al patru l ea mand at pe 5 aprilie 19 7 5, cu 99,99% din sufragii' . in fine, unii c o nducatori afr i can i se proclama presedinti pe viat~ -lucru c e g arant e a z a peren i tatea misiunii lor - ca presedintii Habib Bou r ~ubia (Tunisia), Jean-Bedel Bokassa (Republica Africa Cen- trala) , Francisco Marias Nguema (Guineea Ecuatoriala), Kamizu Banda (Malaezia) sau Idi Amin ( Uganda). Cu toate acestea, 0 astfel de precautie nu confera nici un fel de imunitate impotriva unei lovituri de stat Pe aceasta scara a regimurilor care favorizeaza personalizarea se gaseste , la un nivel inferior, regimul prezid~!!.~ eel autentic, de echilibru - de genul celui a'merlcaICTras~tura dominants a lui, alegerea presed i ntelui prin s ufragiu universal, it face un regim mai personalizat decat regimul parlamentar, in care seful guvemului nu este decat unul dintre cei alesi, ftlr~ ca asentimentul popular sa fie concentrat in mod d i rect asupra persoanei sale ~i in care el nu face decat sa conduca un guvern format din colegi; acest sef de guvern poate fi numit primus inter pares. Totusi, in realitate, personalizarea poate foarte bine s~ se mani- feste ~i printr-un regim parlamentar ~~ioritar, !n care seful executi- vului dispune, p~ - parcursul intregii legtslaturi, de 0 majoritate stabila ~i coerenta, ie~it~ direct din alegerile legislative. Dand victoria in alegerile legislative unui anumit partid sau coalitie, electoratul d~ in acelasi timp ~i conducerea guvernului sefului acestuia sau acesteia . Situatia este foarte freevent intalnit~ in cazul bipartitismului sau bipolarismului. Fiecare partid sau coalitic, avand in frunte un Iider recunoscut, alegerile legislative se trans- forma intr-un duel lntre cele doua personalitati conducatoare din cele doua tabere . Este cazul Marii Britanii, Canadei, Noii Zeelande, Australiei, Germaniei Federale, Austriei, Suediei etc. Astfel, fiecare alegator englez sau vest-german stie cl regina sau presedintele republicii va desemna in mod automat ca sef al guver- nului pe seful partidului sau al taberei. tnvingatoare in alegerile legislative . Deci, votand in 1974, pentru candidatnl laburist sau pentru candidatul conservator din circumscriptia lui, alegatorul bri-

,

,.

1 Le Monde din 11 apri l ie 1975.

2 in decembrie

1976, maresalul Bok a ssa a facut ~i mai mult, proclarnsndu-se

tmparat (supra, p. 32).

248

t a nie exprima in acelasi timp preferinta pentru Wilson sau pentru

Heath ca prim-m i nistru. La fel, votand in 1976 pentru candidatul

s ocial-democrat sau pentru riva l ul sau crestin-demo c rat, cetateanul german indica de asemenea daca it prefers pe Schmidt sau pe Kohl

n in funct i a de cancelar. Asadar, aspectul parlamentar al institutiilor ~i absenta alegerii oficiale a g uvernantului suprem nu trebuie sa . ascunda realitatea. Intr-un regim parlamentar majoritar, alegerile legislative se perso- nalizeaza, aproape ca devin alegeri prezidentiale oficioase. La urma urmei, campania pentru alege r ile legislative capata

inf~t i ~area unei campanii prezidentiale, a unei competitii intre cei

doi lideri care-si disputa executivul . Duelul Ford - Carter (Statele Unite, 1976) sau Mitterrand - Gis-

.

card d ' Estaing s-a derulat in cadrul regimului prezidential sau semi- prezidenrial. El i~i gaseste echivalentul in regimul parlamentar, in I duelurile Wil son - Heath (Regatul Unit, 1974), Trudeau - Stanfield

, ( Canada, 19 7 4), Whitlam - Fraser (Australia, 1975), Kreisky - Taus (Austria, 19 7 5), Palme - Falldin (Suedia, 1976) sau Schmidt - Kohl

(R . F . G., 19 7 6) .

In 19 7 6 , mai mull decat in