Sunteți pe pagina 1din 1

Muntomanii se saluta mereu.

Se cunosc, nu se cunosc, ei se comporta precum o comunitate


apropiata si isi dau binete cand se intalnesc pe traseu. E un comportament uitat, mai degraba
specific zonelor rurale cu putini locuitori, insa odata iesiti din valmasagul marilor orase, muntele
ii invata pe calatori politetea si apropierea.

Muntomanii dau mai departe pasiunea lor. Incearca mereu sa isi convinga prietenii sa li se
alature la un traseu si isi iau copiii cu ei pe munte de la cele mai fragede varste. Ei inteleg ce
schimbari importante si ce lectii poate aduce in viata cuiva descoperirea iubirii pentru munte si
nu tin acest secret doar pentru ei.

Muntomanii sunt curajosi. Merg mereu sa cucereasca varfuri noi, mai inalte, pe trasee mai
complexe, ca sa se intoarca cu o lectie si cu o poveste frumoasa acasa. Chiar si atunci cand da de
portiuni mai dificile, un muntoman experimentat nu isi va arata emotiile, ca sa imbarbateze
restul grupului.

Muntomanii stiu sa se distreze. Focurile de tabara, chitarele sau pur si simplu statul la povesti cu
prietenii, sub cerul instelat, fac parte din traditiile muntomanilor. Dupa o zi intreaga de urcat pe
munte, daca esti in compania oamenilor potriviti, distractia continua.

Muntomanii respecta natura. Ne referim la muntomanii adevarati, cei care au respect pentru
locurile in care ajung. Ei lasa mereu curat in urma lor, isi cara ambalajele inapoi, ba chiar uneori
le cara si pe cele ale altora, intalnite in drum. Codul nescris de conduita al iubitorului de munte
spune clar ca natura trebuie lasata asa cum a fost gasita, fiecare floare sa ramana la locul ei,
fiecare ramura de copac trebuie lasata in grija ordinii naturii.