Bullying-ul în școlile din Romania și din alte țări.

Despre agresor, victimă și reziliența asistată.

Student: Adrian Vulpe

PROF. UNIV. DR. MIHAELA TOMIŢĂ

Managementul Supervizării și Bunăstării a Familiei și Copilului.

Universitatea de Vest

Timișoara

1
INTRODUCERE

Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor și, la fel ca în cazul programei
școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative și
să facă față agresiunii și bullying-ului, educatia fiind cheia pentru dezvoltarea cognitivă și
sănătatea mintală și emoțională a elevilor.

Ca o construcție pe mai multe straturi, școala impune cerințe foarte diverse dar, în orice caz,
foarte ridicate către principalii săi trei piloni de susținere – elevii, profesorii/educatorii și
părinții.

În calitate de instituție educațională, școala stabilește o gamă de cerințe specifice:

performanțele școlare ale elevilor sunt în mod sistematic inspectate, examinate și comparate
cu ale celorlalți. Deloc surprinzător, așteptările și presiunea percepută în ceea ce privește
realizările, precum și stresul legat de acestea (Ebner, 2014) pe de-o parte și un climat școlar
negativ în general (Olweus, 2010), de cealaltă parte, sunt factori importanți care facilitează
bullying-ul în școală. În funcție de resursele personalității lor, de mediul de proveniență
cultural și social și de circumstanțele vieții, elevii sunt echipați în mod diferit să facă față
provocărilor personale și sociale din partea școlii. Totuși, este vital să învețe să facă față
cerințelor și provocărilor, pentru că este o competență cheie și o condiție obligatorie pentru o
viață împlinită ca adult.

Pentru a realiza aceasta, elevii au nevoie de ajutor din parea părinților, profesorilor și grupului
lor de semeni. Condițiile importante pentru succes în acest proces sunt un climat de
deschidere, reguli clare, acceptare și conștientizare în cadrul mediului școlar.

Școala este un spațiu pentru învățare și relații sociale, la un loc.

„Școala ar trebui să fie un mediu educațional sigur și pozitiv” (Olweus et al., 2010). Orice
tulburare a dezechilibrului dintre aceste sarcini cheie poate împiedica succesul fiecărui elev și
poate afecta construirea de relații sociale, de încredere și comuniune pentru toți.

CE ESTE BULLYING-UL?

Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. „Bully” este o
persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe
(Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).

Ori de câte ori un coleg agresează, umilește, discriminează sau etichetează alți colegi,
comite fenomenul bullying, devine agresor, controlor și chiar călău emoțional. Copiilor și
adolescentilor le place mult să se joace, să glumească. Unele glume sunt sănătoase, stimulează
creativitatea și veselia. Altele însă rănesc profund componenta emoțională și generează
traume ale personalității.” ( Cury, A., 2011, p. 103)

2
 Victimele, de cele mai multe ori, sunt elevii cu aptitudini sociale mai slab dezvoltate, în acest
mod ei devenind vulnerabili. De fapt, se poate spune ca avem două tipuri de “victime” - cei
care sunt agresați și cei care agresează. Vulnerabilitatea reprezintă starea de potențialitate, de
nemanifestare în prezent a unor factori care pot însă conduce în viitor la marginalizare,
defavorizare sau alte fenomene conexe, o hartă mentală a unor interpretări neadecvate în
raport cu realitatea sau cu potențialul persoanei ( Cojocaru, Ș., 2005, 30).

Dilemele trăite de victimele bullyingului privind asumarea acestui statut au prezentat

interes pentru cercetătoarea daneză Dorte Marie Sondergaard (2015), care constată că exista
totuși și victime ezitante chiar până la extrema de a nu clasifica actul drept abuz. Posibilele
explicații se extind de la faptul că persoana consideră poziționarea în statutul de victimă ca o
amenințare și nu ca un suport, ca fiind nedemnă, până la transformarea acestei alegeri într-o
strategie de supraviețuire socială ( Cramaruc, Mihaela-Nicoleta, 2016, 288).

Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din Norvegia este considerat
pionier pe tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare, implementare și
evaluare a programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă:

„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni
negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o
persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort
unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993)

Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență. Cu
toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului
Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară,
bullying apare atunci când un elev este:

„tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi
elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un
elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)

Victima bullyingului, își acceptă statutul de victimă atunci când în jurul său nu se schimba
nimic, fenomenul se ascunde sub privirile adulților care iau parte la actul educațional dintr-o
școală. În școala românească, cum aflăm din media, ca acest fenomen este mușamalizat, de
fapt aflăm că despre bullying se învață la disciplinele socio-umane din trunchiul comun, iar
părinții cer suplimentarea consilierilor pe unitatea de învățământ.

Dintr-un studiu efectuat de “ Salvați Copii”, aflăm că 70% din copii au fost victimele
bullyingului în spațiul școlar.

O putem numi de doua ori victimă, odată a fenomenului de bullying și a doua oară a
mușamalizării sau a tratării cu indiferență a acestui fenomen, la nivel de școală, inspectorate și
minister. De fapt, s-a dat o lege care interzice bullyingul în spațiul școlar, dar încă nu s-au
aflat care vor fi consecințele celor care o “folosesc” în continuare.

3
 Șase caracteristici ale puștilor care sunt în mod special vulenrabili la bullying ( Whitson,
S., 2017, p. 37):

1. Copii cu dizabilități: puștii cu dizabilități sunt adesea considerați ținte ușoare ale
agresiunii, din cauza relativei lor vulnerabilități fizice.
2. Copii supraponderali sau obezi: pentru ca există perspectiva larg raspândită ca
obezitatea implica lene și lipsa controlului de sine, puștii ajung să considere aceasta
problemă un neajuns al personalității, mai degraba decât o trăsătură fizică și, în
consecință, se gândesc că este în regulă să necăjească un coleg supraponderal. Într-
adevăr, stigmatizarea obezității pare să fie ultima prejudecată acceptabilă din
societatea noastră, iar copii obezi simt înțepătura disprețului nedisimulat din partea
colegilor.
3. Tinerii de alte orientări sexuale: această frecvență extremă a persecuției și violenței
autoprovocate din rândul comunității minerităților sexuale trage un semnal de alarmă
pentru ca școlile și colectivitățile să ofere ajutor tinerilor de alte orientări sexuale în
moduri mai eficiente.
4. Copii izolați sociali: tinerii care nu au o rețea de prieteni care să-i susțină sau cărora să
le fie frică să apeleze la ajutorul altora devin ținte ideale pentru agresori. Strategia
principală a unui agresor este să-și facă victima să se simtă singură și neputincioasă,
indiferent daca acest lucru este realizat prin intimidare fizică, prin umilințe verbale,
prin retragerea prieteniei, făcându-i pe alții să respingă, să ignore sau să ostracizeze un
coleg sau folosind tehnologia pentru a răspândi zvonuri și a distruge reputații.
5. Copii care îsi doresc popularitatea: puștii care își doresc popularitea pot, de fapt, să
contribuie la propria vulnerabilitate atunci când folosesc bullyingul ca pe un
instrument de ascensiune în ierarhia socială. Gândiți-vă la acest fapt ca la un joc
agresiv: când își atacă un coleg, tânărul respectiv resimte o creștere temporară a
statutului, doar ca apoi sa devina vulnerabil la atacurile următorului coleg implicat în
același joc instantaneu.
6. Puștii schimbători pe plan emoțional, agresor-victimă: este un termen folosit uneori
pentru a-i descrie pe tinerii care își agreseaza colegii, care tind să devină frecvent ținte
ale comportamentului agresiv. Puștii identificați drept agresori-victimă au deseori
dificultăți în a-și stăpâni reacțiile emoționale; aceștia pot fi schimbători din punct de
vedere emoțional și se lasă lesne copleșiți de sentimente.

CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

Situația de bullying rareori implică doar două părți care interacționează, tradițional definite
ca agresor și victimă. De obicei este o situație de grup, implicând mai mult de doi participanți
în diferite roluri, lucru care reflectă dinamica de la bază a statutului și relațiile de putere din
grup. În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar un
dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii
pasivi și posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se
agresorului (BPB, 2016).

4
 Bullying-ul este, în primul rând, un tipar de comunicare și interacțiune socială, care le costă
foarte mult pe ambele părți. Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și
au în istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor (LISTEN!, 2016).
Mediul emoțional de acasă este menționat de mulți autori ca un factor important în a deveni
agresor sau victimă. Astfel, lipsa căldurii dintre părinți sau dintre părinți și copii, utilizarea
oricărui tip de violență (dar în special fizică) și abuz în familie, combinat cu lipsa unor reguli
clare și fiabile de îndrumare a copilului, pot cataliza adoptarea comportamentului de tip
bullying. Adesea, atât agresorii cât și victimele au peisaje interne similar, unii copii pun o
„armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime.
Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor
altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie (LISTEN!, 2016)

Părinții foarte protectori pot crește riscul de expunere la bullying pentru copiii lor, care devin
victime ale bullying-ului mai des decât semenii lor. Timiditatea, nesiguranța, pasivitatea, o
stimă de sine scăzută, lipsa prietenilor sunt caracteristici intrapersonale și interpersonale
asociate cu probabilitatea crescută de a suferi din cauza bullying-ului (Pregrad, 2015). În
general, a fi diferit de majoritatea semenilor, pe motiv de etnie, credință, identitate sexuală,
orientare sexuală, poate duce la un risc sporit de victimizare. De asemenea, copiii cu nevoi
educaționale speciale, cu dizabilități fizice sau dificultăți de învățare pot prezenta riscul
special de a fi agresați.

CARE SUNT CONSECINȚELE BULLYING-ULUI?

Pe termen scurt sau lung, consecintele bullying-ului pot fi:

- respingerea semenilor.

-comportament delincvent .

-criminalitate .

-tulburări psihice .

-violență ulterioară în școală .

Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial
și delincvent ca adolescenți și tineri și la implicarea în infrancțiuni penale ca adulți (Olweus,
1992).

Agresivitatea poate fi văzută ca și comportamente, ca atac fizic sau verbal pentru a provoca
tiranie, sau, pur și simplu, pentru a fi antagonist ( Aniței, M., Chraif, M., Burtăverde, V.,
Mihăilă, T., p. 347).

În practica profesională, agresorii sau victimele-agresor sunt lezați, cințiți din punct de vedere
emoțional. Elevii consiliați pe aceasta problemă aratau lipsa de iubire și înțelegere in familie,
acel loc în familie pe care un copil este necesar să-l ocupe în familia lor, neînțeleși de frații
mai mari că și ele are nevoie de ajutor, băieților le lipsea iubirea de tată, decesul unei persoane
dragi iar toate aceste frustrări personale sunt refulate prin aceste comportamente de

5
popularitate, de superioritate. Prin actul social pe care îl adoptă, dorește să fie primul măcar în
acest plan, că poate cineva îi va auzi.

Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală, ci și rezultatele academice și

pot scădea motivația lor de a merge la școală și de a învăța, depresia fiind considerată cea mai
comună problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului.

Reziliența asistată a celor implicați în bullying, agresor-agresat.

În utilizarea metodelor de intervenție de tipul rezilienței asistate trebuie luate trei masuri de
precauție

- Intervenția să nu fie focalizată numai asupra individului, întrucât reziliența este

produsul interacțiunilor, este necesară implicarea familiei și a mediului înconjurător.
- Să nu se treacă cu usurință cu vederea suferința. Intervenția fiind orientate asupra
competențelor și punctelor forte are persoanei.
- Să nu fie stigmatizate persoanele aflate în situație de risc prin aplicarea unor
intervenții orientate lor.

În mediul școlar reziliența asistată, de cele mai multe ori are loc prin art-terapie. Art-terapia
stimulează creativitatea, care joaca un rol important în procesul de reziliență. În același timp,
art-terapia susține mecanismele de adaptare și restabilește sentimentul de control asupra
evenimentelor și stima de sine ( Ionescu, Ș., p.43)

A avea o persoană care înțelege problemele întâmpinate după suferința unei traume și care
oferă susținere este o situație esențială pentru construirea rezilienței, așadar empatizarea cu
ambele persoane, atât agresorul cât si agresatul facilitează depașirea acestor situații și ajută la
re-echilibrarea culturii pe termen lung.

Pentru a ajuta persoanele afectate să depasească aceste momente este nevoie de o comunicare
eficientă continuă între cadrele multi disciplinare și elevii instituției până la reinstalarea unui
sentiment de bine și de încredere și ori de cât de multe ori e nevoie pentru a încerca
prevenirea situațiilor similare, facilitând astfel si învățarea din experiențe și promovând o
cultură mai pozitivă pe termen lung.

Reziliența asistată ii oferă subiectului o posibilitate de a se schimba, o șansă de a-și exprima

întreaga gamă de emoții într-o modalitate acceptabilă din punct de vedere social, fiindui
permis să nu faca nimic, să poată acționa sau nu, în funcție de propriul ritm, să evite orice
formă de etichetare identitară, care ar reduce subiectul la statutul său de victimă, în care
individul/zii să nu se simtă judecați, indiferent de situație.

6
Relația de sprijin trebuie să prezinte câteva caracteristici esențiale

-să lase loc inițiativei personale.

-să permită creativitatea/

-să permită schimbarea/

-să considere întotdeauna posibilă evoluția pozitivă a subiectului.

( Ionescu, Ș., p.67)

Astfel spus, modul de educație al Instituției ar trebui să se axeze pe creativitatea copiilor,

încurajându-i să deseneze și să se exprime, învățându-i arta colaborării în grup prin simularea
de jocuri creative sau de jocuri personalizate( gen lucruri bune despre mine), prin vizionarea
filmelor pe această temă, făcandu-i conștienți de valoarea tuturor celor din jur pentru
promovarea unei culturi pozitive și eficiente, promovând un viitor mai lin și mai ușor înțeles
și în același timp conștiința de sine.

7
Bibliografie:

1. Council of Europe (2013). Gender Equality Strategy 20142017. Factsheets:

Combating gender stereotypes and sexism in and through education. Online:
http://www. coe.int/en/web/genderequality/factsheets.

2. Iossifov I (2016). Bullying at School: What Do Children Have to Say about It?
Research on Children’s Perspectives on Bullying in Seven EU Member States,
conducted in the frame of the EU Daphne project “Early identification and prevention
of bullying in school setting”, JUST/2013/DAP/AG/5372 . International Child
Development Initiatives (ICDI). Online: http://animusassociation.org/wp-content/
uploads/2014/03/Childrens-Perspective-on-Bullying1. Pdf.

3. Currie C et al. (2012). Social determinants of health and well-being among young
people. Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study: international report
from the 2009/2010 survey. Copenhagen, WHO Regional Office for Europe, 2012
(Health Policy for Children and Adolescents, No. 6).

4. Pregrad J (2015). Prevention of peer violence. For a safe and enabling environment in
Schools. The United Nations Children’s Fund (UNICEF). UNICEF Regional office
for Central and Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States
(CEE/CIS).

5. https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-
violentei/prevenirea-violentei-in-scoala.

6. Cury, A., 2011, Copii străluciți, părinți fascinanți, Editura For You, București.

7. Tratat de reziliență asistată- sub coordonarea lui Șerban Ionescu.

8. Whitson, Signe, 2017, Fenomenul Bullying, 8 strategii de a-i pune capăt, Herald,
București.

9. Aniței, M., Chraif, Mihaela, Burtăverde, V., Mihăilă, T., 2016 Tratat de psihologia
personalității, Editura Trei, București.