Studiu de caz

1. Prezentare cazului:
P.C , băiat, născut la 21. 4. 2009, în Iaşi. A început terapia la vârsta de 8 ani în 2010.

2. Anamneză:
Sarcină naturală şi naştere naturală. Primul cuvânt este rostit la aproximativ 8 luni ani. Din
punct de vedere al adaptării pedagogice, C.are dificultăţi în înţelegerea orele în care trebuie să
scrie, socializează puţin cu elevii din clasă poate din cauza autismului infantil, înregistrează
rezultate slabe la disciplinile unde trebuie să scrie. Profesorii nu cred că acesta v-a reuşi să
ajungă la nivelul colegilor. Este respins de profesori şi uneori chiar şi de unii colegi. Părinţii
consideră că este leneș sau răuvoitor, din această cauză pun mare presiune pe el comparându-l
mereu cu fratele mai mare.

3. Anchetă socială:
Pãrinţii au studii superioare, ambii lucrând în prezent: mama -profesoarã de matematică, iar tatăl
inginer constructor. Este al 2-lea copil în familie, având încă un frate mai mare. Părinţii se ocupă
de educarea şi creşterea copiilor, prezintă condiţii bune de igienă personală şi psihică.

A frecventat 2 ani Gradiniţa cu program prelungit nr 1. (între 2007- 2009). Apoi a fost înscris
în clasa I la L. T “ C. N” din localitate , pe care o frecventează şi în prezent fiind în clasa a III-
a.

4. Examen somatic:
Prezintă o dezvoltare saturală ponderală şi toracică la limita normalului.

5. Examenul psihopedagogic:
- IQ mediu;
- dificultăţi în scriere;
- probleme în coordonare oculo-motorie;
- stimă de sine scăzută;
- stresat;
-probleme de relaţionare, socializare;
- retras;
-nervozitate;
- îl stimulează activităţile artistice, distractive.
6. Examen logopedic:
Evaluarea logopedică a fost efectuată în urmă cu 1 an, diagnosticul logopedic fiind de disgrafie:
inversează literele „p” și „b”, „m” și „n” , inversează ultimele două cifre la numere, scrie în
oglindă („Я” în loc de „R”), inversează silabele, omite sau înlocuieşte litere, silabe, cuvinte, scrie
ilizibil, neglijent, inegal, tremurat, scrie și foarte încet, uneşte mai multe cuvinte. C. are şi
probleme în coordonarea oculo-motorie.

7. Examen neuropsihiatric:
Disgrafie, tulburări de coordonare oculo-motorie şi autism infantil.

8. Diagnostic logopedic:
Disgrafie, tulburări de coordonare oculo-motorie.

9. Prognostic:
Evoluţia este una progresivă, susţinută de un efort bine dozat si perseverenţă atât din partea
copilului cât şi din partea părinţilor şi profesorilor care să-i acorde sprijin, înţelegere şi un mediu
afectiv securizat. Ferirea de stres şi prezenţa încurajărilor, încrederii din partea părinţilor şi
profesorilor îl ajută pe copil să facă mai puţine greşeli.

10. Recomandări
 Discuţii cu părinţii elevului în care se clarifică importanţa implicării şi a sprijinului afectiv
oferit elevului în familie, precum şi importanţa interesului manifestat de familie faţă de
conduita şcolară generală a fiului lor;
 Atitudine suportivă din partea învăţătorului, încurajarea acestuia şi întărirea
comportamentelor aşteptate prin recompense de tip şcolar, determinând astfel ca motivaţia
extrinsecă a elevului să devină una intrisecă;
 Antrenarea coordonării oculo-motorie;
 Cultivarea încrederii în forţele proprii;
 Diferenţiere fonem-grafem;
 Antrenarea abilităţilor de comunicare-relaţionare în grupul co-vârstnicilor;
 Diminuarea factorilor de stres;
 Terapie logopedică specifică;
 Ritmică logopedică;
 Consiliere/Psihoterapie individuală şi de familie.
11. Terapia logopedică:

Strategii de intervenţie specifice:

Prin terapia logopedică efectuată s-a urmărit atât corectarea tulburărilor de limbaj, cât şi
formarea încrederii în forţele proprii şi dezvoltarea stimei de sine, a respectului de sine,
diminuarea stresului (prin diverse jocuri, tehnici distractive).

1. Copilul va fi învăţat să descompună elementele grafice şi lexice din care este format cuvântul,
apoi propoziţia şi unificare lor pentru a le putea reda în mod unitar şi cursiv în scris.

2. Formarea la logopat a capacității de conștientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafice, care se

realizează prin atenționarea frecventă asupra greșelilor tipice și asupra modului corect de scris.

Într-un grup mic se poate începe cu o povestioară premergătoare spre conştientizarea erorilor
tipice dislexo-disgrafiei şi chiar şi a măririi încrederii în sine. De exemplu: “A fost odată un băiat
care nu reuşea să scrie oricât de mult s-ar fi străduit. Cuvinetele erau duşmanii lui cei mai mari,
ele dansau în faţa ochilor lui, înspăimântându-l şi supărându-l. Învăţatul îl obosea, dar pe cine nu
oboseşte? Creierul lui era plin, dar nimic nu avea înţeles. Alfabetul dansa ca într-o discotecă.
Într-o zi bietul băiat a cedat sub povara învăţatului. Toţi râdeau de el, dar el îi înfrunta curajos.
Apoi într-o zi, el a descoperit ceva măreţ, întreaga lume a fost uimită când şi-a expus teoria.
Puteţi să ghiciţi despre cine este vorba?” Apoi logopedul poate da exemple precum: Albert
Eistein, Thomas Edison, Leonardo da Vinci, Pablo Picaso, etc dându-le exemplu de scrieri,
logopedul/specialistul scriind pe tablă sau o planşă anumite cuvinte în oglindă, cifre pe dos.
Apoi va urma să fie spus şi scopul acestei povestioare, un scop ar putea fi cel de a le arată că
există şi astfel de genii printre noi, indiferent de acele dificultăţi.

Iar în terapia individual lui C. i se va arăta greşelile repetitive pe care el le face.

3. Dezvoltarea capacității de sesizare a relației dintre fonem-grafem, literă-grafem, fonem-literă,

se aplică în cazul disgrafiilor.

• citirea unei litere, a grupurilor de litere și cuvinte de la simplu la complex și scrierea lor;

Pe nisip kinestezic împreună vor scrie literele alfabetului de mână zicând în acelaşi timp şi un
cuvânt ce începe cu litera respectivă, de exemplu: a- albină, e- elefant, m- măr, b- banană, etc.
Apoi logopedul va scrie cu degetul pe mâna copilului, iar acesta va trebui să îşi dea seama ce
literă a fost. Deoarece copilului îi place activităţile artistice, acesta va face literele şi cu ajutorul
acoarelelor după un model dat. Va face litere din plastilină.

Copilului i se va da câteva cuvinte, iar acesta va trebui să citească pe litere, apoi pe silabe, apoi
să zică întregul cuvânt. După ce le va zice, le scrie pe caiet.

Cu ajutorul unui cuvânt scris ca model, copilul va trebui să îl transcrie la fel.

4. Dezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonem-grafem:

 logopedul citește un text și semnalizează fiecare dată litera sau literele afectate, apoi se
transpun în scris prin dictare, dar în ritmul său;
 logopatul citește singur textul sub supraveghere și își subliniază cuvintele problemă pe
care apoi le va reproduce în scris.
 copilului i se va da un text unde anumite cuvinte vor fi înlocuite cu imagini, punându-se
accent pe cuvintele critice. După ce îl va citi, va trebui să îl transcrie, scriind în locul
imaginilor cuvintele corespunzătoare.

5. Dezvoltarea capacităţii de discriminare auditivă, vizuală şi kinestezie-motrică:

Se vor folosi comparaţiile pentru distingerea asemănărilor şi deosebirilor între diferite grafeme şi
litere, de exemplu: p-b-d, m-n, ce sunt componente vizuale.

6. Pentru dezvoltarea și perfecționarea abilităților de citit-scris se va face prin dictare, copiere,

compunere, scris selectiv etc.

7. Pentru antrenarea cordonării oculo-motorii logopetul poate face cu copilul următoarele

exerciţii:

 să tragă de sfoara jucării, pe o amunită distanţă;

 să construiască un turn din mai multe cuburi;
 să imite anumite acţiuni simple (deschide/închide uşa, învârte cheia etc);
 să realizeze în manieră proprie, dactilopicturi;
 să atingă degetul mare de fiecare deget;
 să coloreze respectând conturul;
 să realizeze diverse imagini prin lipirea părţilor componente (casă, braduţ, omul) de
dimensiuni mari;
 să scrie litere mari de tipar, după un model dat;
 să asambleze un puzzle din mai multe piese mari sau mici.
12. Evoluţia pe parcursul terapiei:
Elevul şi-a îmbunătăţit imaginea de sine, are mai multă încredere în forţele proprii. C. a
înregistrat un progres foarte evident, fiind ameliorate foarte mult dificultăţile de scriere, are o
mai bună coordonare oculo-motorie. În prezent părinţii sunt mai implicaţi în evoluţia sa şi
profesorii acum cred că acesta poate reuşi ceea ce îl ajută pe copil să facă mai puţine greşeli.
Stresul din viaţa lui C. s-a diminuat. Acum a început să relaţioneze un pic mai bine. Atitudine
suportivă din partea învăţătorului, încurajarea acestuia şi întărirea comportamentelor aşteptate
prin recompense de tip şcolar, determinând astfel ca motivaţia extrinsecă a elevului să devină
una intrisecă. În general s-a înregistrat un progres constant în educarea componentei
psihomotorii. S-a obţinut şi o îmbunătăţire a ritmului scrierii, mai ales după ce a fost sprijinit şi
implicat în procesul de autocorectare. În cadrul şcolar aceasta a avut o evoluţie foarte favorabilă
ajugând chiar la nivelul colegilor săi.