destul de puternic pentru a sfa orice asezare omeneasca din ealea lui, In mijlocul podelei se afla un chepeng pe care, daca i ridieai, vedeui o seara ce te ducea intr-o gaura mica si intunecousa Cind Dorothea statea in pragul casei si rotea privirea in ju- rul ‘ cuprindea cu vederea era numai o cimpie vasta si ce~ nugie. Nici un pom gi nici o casa nu intrerupea intinderea sesului care, pretutindeni, se apropia parca de cer. Soarele Pirjolise pamintul arat, prefacindu-l intr-o masa cenusie prin care se vedeau mici crapaturi. Nici macar iarba nu era verde, Pentru e& soarele uscase crestetul firelor ei lungi, pina cind capatase aceeasi culoare cenusie care se vedea pretutindeni in jur. Casa fusese si ea odata zugravita, dar soarele coscovise tencuiala, iar ploile o spalasera si acum casa se infayigu la fel de posomorita si de cenusie ca orice lucru de ai Cind matusa Em venise sa locuiasca in locurile acestea fu- sese o femeie tinara si draguta. Soarele i vintul au schimbat-o insd si pe ea. I-au furat sclipirea ochilor, lasindu-le 0 culoare Posaca si cenusie; i-au furat gi rogeata-obrajilor si a buzelor, care acum erau gi ele cenusii. Era slaba si prapadita gi nu zim. bea nicicind. Prima data cind Dorothea, care era orfana, so. i, matusa Em tresarise aga de tare la risul copilnlui, incit era ett p-aci sa tipe. Isi apasa Pieptul cu mina ori de cite ori fi ajungea vocea vesela a fetitei la ureche. $i acum inca pri- vea cu mare mirare la acest copil care mai putea gasi un lueru care sa-l imbie sa rida. Unchiul Henry nu ridea niciodata. Lucra sirguincios de di- mineata pind in noapte si nu stia ce inseamna bucuria. $i el era cenusiu. De la barba sa Tunga pind la cizmele butucanoase, avea si el 0 infaisare aspra si grava si vorbea, de obicei, foarte putin. Numai Toto 0 ficea pe Dorothea sa rida, ajutindu-o astfel si nu devina si ea la fel de cenusie ca tot ceo inconjura. Toto ny cra cenusiu; era un cline mic si negru, cu parul lung si matasos, si cu ochii mici si negri, care straluceau veseli de fic- care parte a nasului sau micut si caraghios. Toto se juca toutd ziulica $i Dorothea se juea gi ea cu cifelusul si il iubew nespuyde mult. Astiizi, insa, nu se jucau. Unchiul Henry sedea pe pragul ca- sei si privea cu ingrijorare eatre cer, care era, de asta data, mai cenusiu ca de obicei. Dorothea statea in usi cu Toto in brate si privea gi ea spre cer. Matuga Em spala vasele. Dinspre miazénoapte auzira Inceata si greaua jelanie a vin- tului si unchiul Henry si cu Dorothea putura vedea cum firele lungi de iarba se unduiau framintate, presimtind apropierea furtunii. Deodata se auzi, dinspre miazizi, un guier ascutit in ‘cr si cind isi intoarsera privirea intr-acolo, vizura iarba mis- cindu-se, framintata si in partea aceea, Unchiul Henry se ridica si striga catre nevasta-sa: Vine ciclonul, Em! Ma duc sa vad de vite. Apoi fugi catre sopronul unde se adaposteau vacile si cai. Matusa Em inceta lucrul si sta in usa. Un singur fulger o {eu sa intrevada primejdia care ii pastea. Repede, Dorothea! striga maitusa. Fugi in pivnitat Toto 0 zbughi din bratele Dorotheii si zdup! se baga sub pt, lar fata se caznea si-I scoata de acolo. Matuga Em, grozav de speriata, deschise chepengul din podea si cobori scara care deed In gaura mica si intunecoasa. Dorothea reug si-l prinda pe Toto si voi s Clad fu la jumatatea drumului, se auzi deodata urletul ingrozi- tor al vintului si casa se zgudui atit de tare incit fata igi pierdu echilibrul si cazu pe neasteptate pe podea. Apoi se intimpla un lucru ciudat, Casa fu invirtita de citeva ori pe loc, apoi se ridica incet, incet, in aer. Dorothea simtea ca parca s-ar inalya cu un balo! nturile potrivnice din miaz&noapte gi miazazi se intiln sera pe locul unde se afla casa gi facura din ea tocmai centru ciclonului. In mijlocul unui ciclon aerul este de obicei mai nistit, dar marea presiune a vinturilor o ridica din ce in ce mai sus, pina cind casa ajunse in virful virtejului ciclonului, Ra- mase in crestetul acestei inalyimi si fu purtata kilometri in- iregi mai departe, tot aga de usor_cum ai purta un fulg, Era tare intuneric si vintul urla groaznic, dar Dorothea se rimiea de parca era plimbata usurel, cdlare, Dupa primele invirtituri ale casei, si apoi cind aceasta se aplecase ae mai tare, fetita se simjea ca si cum ar fi fost ugor leganata, nc in leaganul sau. Som in Pi Toto insd nu-i plicea treaba asta. Alerga dintr-un colt in altul al odaii, latrind cu putere. Dorothea instsetos a cuminte pe podea, asteptind sA vada ce o sa se mal Intimple, Deodata Toto se apropie de chepengul deschis aad afara. In prima clipa Dorothea crezu ca |-a plecdt if ecangns 0 i din gaura, pentru c: zari o ureche care se intrevedea een ica a aerului, tinindu-l sus, cagelul nu pute: . Fa- Saran selon il ingfacd pe Toto de urechi a se tiri pe brinci pind la gaurd, il ins é He Tae ra in odaie, dupa care inchise chepengul ca si ai poata intimpla alt accident. — ar FEA Ceatilhnieal treeura gi, incetul cu incetul, spaima fi pict dar se simjea foarte singura si vintul urla atit de-groaznic im- rejurul ei c& aproape o asurzea. In prima elipd Ts estate ba. atunci cind va eddea casa, aceasta va fi sfarimata in pea dar cum orele treceau gi nu tape Pac eee Bair a inceta de a se mai necaji gi se hotari s : eats ce ti va aduce ziua de miine. Se sui in pat, iar Toto 0 ‘i gi se culca linga ea. Pe : yer | Gu toate cd incaperea se legdina si vintul urla, fata inchise ochii si adormi indata.ee eee SFATUL CU ALTINEZII a eg orothea fu trezita de o zgu- duitura atit de puternica in- cit, daca nu s-ar fi aflat intinsa pe patul moale, s-ar fi lovit. Aga, insa, piriitul 0 faicu si-si tie respiratia, zi- enous cu uimire: «Ce s-0 : Plea Sica i intimplat?» pea ra nasul mic gi rece pe obrazul fetitei si scheuna, inspaimintat. Dorothea privi in jurul ei si-si dadu seama ca eee i i migca; nici nu mai era intuneric, pentru ca ra- soarelui intrau pe fereastra si inundau toata odaia. Sari din pat si, cu Toto ineurcii e printr re, ale \curcindu-i e picioare, alerga gi Privind inaintea Bi, fetita sco se un tipat de inmarmurire gi ochii i se marira di ive © ai mult la vederea priveli is din faa ei, om Cictonul depusese casa pe pamint foarte usurel ~ aga de usurel, precum e in stare un ciclon s-o facd — in mijlocul unui finut de o frumusete fara seaman. Se aflau in jurul lor pajist verzi, cu copaci ce purtau fructe bogate si dulei. Flori straluc toare erau raspindite pretutindeni si pasari, cu pene frumos colorate, cintau si zburau prin pomi si tufiguri. Putin mai inco- jo, printre malurile inverzite, curgea un piriias si murmura cu un sunet de-a dreptul fermecator pentru fetita care traise atita timp in cimpiile uscate si cenusii. ‘Stind aga si privind cu luare-aminte la privelistea din jurul ci, observa venind spre ea un grup de oameni atit de ciudati cum nu mai vazuse pind atunci. Nu erau atit de inalti ca oame- hii mari, dar nu erau nici prea mici; de fapt pareau sa fie tot atit de inalti ca yi Dorothea, care era o fetiya inalta pentru Virsta ei; oricum, erau, atit pe cit isi putea da seama, mult mai batrini ca ea. Erau trei barbati si o femeie, tori imbracati foarte curios, Portau palarii rotunde, cu calota inalta si quguiata, iar in jurul porului aveau clopotei mici, care sunau melodios la orice mis- care, Palariile barbatilor erau albastre; palaria femeii era al- ba. Aceasta purta 0 rochie care cidea in falduri, de la umeri in jos presarat cu mici stelute scinteietoare ce straluceau in soure ca diamantele. Barbatii erau imbracati in haine albastre, de aceeasi culoare ca paliriile lor si purtau pantofi frumos lustruiti, cu virful albastru. Dorothea se gindea cA barbatii trebuie sd fie cam tot atit de batrini cit si unchiul Henry, pentru ca doi din ei purtau barbi, femeia era, fira indoiala, mult mai batrina: fata ii era zbir~ cita si parul il avea aproape alb, iar umbletul ii era foarte {eapan ‘Cind oamenii acestia se apropiara de casa pe al carei pra stditea Dorothea, ei se oprira si susotira intre ei, de parca s-ar fi temut sa mearga mai departe. Dar batrinica facu citiva pas! spre Dorothea si, dupa o plecaciune, spuse cu glas b| nd Fil binevenita, nobilé domnita plina de vraja, in tara alti nezilor, Iti sintem adine recunoscatori, pentru ci omorit pe ticaloasa de vrajitoare din Rasarit si ai sedpat norodul nostrade robic. Dorothea asculta uimita aceasta rostire. Oare ce voia sa spuna batrinica atunci cind 0 numea pe ea «domnita plina de vraja» gi cind spunea ca a omorit pe ticdloasa vrajitoare a Ra- saritului? Dorothea era o fetita inocenta, nevinovata, care fu- sese adusd aici, la mii de kilometri departare de casa, de un ciclon si nu omorise niciodata nici un fel de vietate. Dar, pesemne ca babuta asta astepta un raspuns de la fetita, asa ca Dorothea grai cu sfiala: —Sinteti foarte buna, dar trebuie sa fie o greseala; stiu ca n-am omorit pe nimeni. —Oricum, atunci casa ta a facut-o, raspunse batrina, rizind. $i asta insemneaza acelasi lucru. $i continua, aratind spre un colt al casei: priveste, aici sint dou picioare... sub bucata asta de lemn. Dorothea privi intr-acolo. Intr-adevar, intr-un colt al casei ramasesera lipite doua picioare incaltate in pantofi de argint, cu virfurile ascutite. ‘ n —Vai, doamne, striga fetita, framintindu-si miinile in spai- ma ei; pesemne ca a cdzut casa pe vrajitoare. Ce ne facem acum? —Nu-i nimic de facut, spuse batrinica foarte linistita. —Dar cine era? intreba Dorothea. —A fost vrajitoarea ticaloasa din Rasarit, dupa cum ti-am mai spus. De ani de zile ii tine pe tofi altinezii in robie, fa- cindu-i sclavii ei din zi si pina in noapte. Acum sint cu topii liberi si iti sint recunoscatori pentru fapta ta. —Cine sint altinezii? a mai intrebat Dorothea. —Poporul din tara asta, a Rasdritului, unde a domnit pina acum vrajitoarea cea rea. —Dumneata esti o altineza? =Nu, raspunse batrina. Dar sint prietena lor, cu toate ca traiese in tara de la Miazanoapte. Cind altinezii au vazut ca vrajitoarea lor ¢ moartd, au trimis un sol la mine si am venit numaidecit. Sint vrajitoarea de la Miaz: —Oh, striga Dorothea, dumneata esti 0 vrajitoare adeva- rata? -_ ts, -~—Da, fireste, raspunse babuta. Dar sint o vrajitoare bund si poporul’ meu ma jubeste. Nu sint atit de puternica cit a fost vrajitoarea cea rea, care a domnit aici, pentru cé eu am slobo- zit singura poporul meu. Bine, dar stiam ea toate vraii _ 3 jitoarele sint rele, spuse fe- tifa, care mai era inca speriata ca se afld inf. i vrajitoa be oho ty spe in faga unei vrajitoare Oh, nu, gresesti. Au fost numai ji » Ug . patru vrajitoare in tara Ox Deva ain ete Sie laetisea a Uiniazetoabtesst jazazi, sit vrajitoare bune. Stiu cd acest lucru este adevarat, pentru ed eu insAmi sint una din ele si de aceea mu pot gresi. Cele care locuiesc la Rasarit si la Apus sint intr-adevar vraji- toare rele; dar acum, dacd tu ai omorit pe una din acestea, nu teal existd deett o singura vrajitoare rautacioasa tn ara Oz... si asta este cea care locuieste la Apus. 4 Dar... spuse Dorothea, dupa o mica chibzuii othea, dupa o mica chibzuire, matusa Em mi-a spus ¢& toate vrajitoarele au murit... de ani de zle. is —Cine-i matusa Em? s __ trunchi, statea un om ficut din tinichea, care tinea in idicata un topor. Capul si bratele ii erau legate de trup, aul stitea nemigcat. Dorothea il privi uluita; acelasi lu- Ficea si impaiatul, in timp ce Toto latra ascutit si mugca in picior de tinichea, lovindu-se la dinti. umneata te-ai vaitat? il intreba Dorothea. a, raspunse Omul de Tinichea. Eu am gemut. Gem aici | bine de un an gi nimeni nu m-a auzit pina azi gi n-a ve~ mi dea o mina de ajutor. e pot si fac pentru tine? intreba Dorothea cu blindete, sese miscata de vocea trista cu care vorbise Omul de Ti- du un bidon cu ulei si unge-mi incheieturile, raspunse Au ruginit atit de tare, ineit nu le pot migca; daca sint ns, am sa ma simt indatd altul. Gasesti bidonul cu ulei ita, in coliba mea. othea fugi numaidecit la coliba si se intoarse cu bido- inde sint incheieturile tale? ge-mi mai intii ceafa, raspunse Omul de Tinichea. 1 turna ulei si pentru cd ceafa Omului de Tinichea era ‘4, Sperie Ciori fi lua capul in mini gi il migea cu a2re de seama, dintr-o parte intr-alta, pin’ ce stapinul ei itu si-I intoared singur. - Acum, incheieturile bratelor, se ruga Omul de Tiniche: Dorothea turd uleiul peste incheieturi si Sperie Ciori in- nse si risuci bratele pind scapara si ele de rugina si erau la Tea no Omul de Tinichea facu un semn de pirere de bine si, lasind s toporul, il rezema de un copac. Asta e 0 mare placere, spuse. Am tinut acest topor in sus ded cram ruginit gi sint foarte bucuros ca-I pot pune, in irsit, jos. Acum, fii buna si unge-mi si incheieturile picioare- ¥ si atunci voi fi cu desavirsire teafar. $i astfel, cei doi ii unsera gi picioarele, pina putu sa le miste voie. Omul de Tinichea nu mai contenea si le multumeasea tru scdparea lui si parea sa fie un ins plin de cuviinga si ‘arte recunoscator. As fi putut s stau aici de-a pururi, daca n-ai fi trecut prin curile astea, aga cé mi-ai scapat viata. Cum se face ca te afli in locurile acestea? Sintem in drum spre oragul Smaragdelor. Ne ducem la arele Oz si am facut un popas de o noapte in coliba ta. Pentru ce vreti sa-l vedeti pe Oz? Eu doresc sa ma trimita inapoi in Kansas, iar Sperie Ciori reste sd i se puna putin creier in cap. Omul de Tinichea paru ca ramine o clip’ pe ginduri, apoi ais “Nu crezi ca Oz ar putea sa-mi dea gi mie o inima? ~De ce nu? Ar fi tot atit de usor precum i-ar da lui Sperie ori ereier, Foarte adevarat, fu de parere Omul de Tinichea. Asadar, cA imi ingaduiti o s4 ma alatur si eu voua; m-ag duce in agul Smaragdelor, sa-1 rog pe Oz sa ma ajute. Hai cu noi, zise Sperie Ciori inimos, iar Dorothea adauga tovaragia Omului de Tinichea i-ar face placere. Aga ca Omul de Tinichea isi puse toporul la umar gi stra- turd cu totii padurea pina ajunsera la cararea pietruita cu Omul de tinichea o rugase pe Dorothea sa puna bidonul cu ulei in coguletul ei, pentru ca, spunea el: —Daca 0 sa ma apuce o ploaie, ruginesc din nou si atunci am mare nevoie de ulei. intr-un fel, noul tovarag era gi un noroc finde’ dupa oare- care vreme trecura printr-un lod unde arborii si cracile lor crescusera atit de aproape de potecd, incit drumetii nostri nu puteau razbate. Dar Omul de Tinichea stia s4 minuiasca topo- tul cu atita dibacie ca despica trunchiurile si le croi poteca spre lumina. Mergind, Dorothea chibzui atit de adinc, incit nu baga de seama ca Sperie Ciori se impiedicase de o groapa si se rostogolise in marginea drumului, Fu nevoit s& ceara iar ajuto- rul fetii —De ce nu ocolesti gropile? intreba Omul de Tinichea —Nu prea stiu multe, réspunse acesta voios, capul meu este umplut cu paie, precum se vede, si de aceea ma duc la Oz, si-I rog si-mi dea putina minte. —A... aga, inteleg, spuse Omul de Tinichea, dar la urma ur- mei, mintea nu-i chiar cel mai bun lucru din lume. —Dar tu ai ceva minte? intrebi Sperie Ciori. —Nu, raspunse Omul de Tinichea. Capul meu e gol cu to- tul, dar am avut si eu odata creier si am avut si inima; deoa- rece le-am incercat pe amindoua, ag dori acum mai mult si am o inima, —Si pentru ce asta? —Am si-ti spun povestea mea si atunci vei afl Si, in timp ce treceau prin padure, Omul de Tinichea le is~ torisi cele ce urmeaza: —M-am nascut ca fiu al unui taietor de lemne gi, dupa moartea tatalui meu, am avut grija de batrina mea mama, timp a trait. Dupa ce a murit si mama, m-am gindit ca, in loc sa traiesc singur, ar fi mai bine sa ma insor. Traia pe vremea aceea o fata de altinez, nespus de frumoa. sa, pe care am iubit-o din toata inima, Ea mi-a fagaduit si se marite cu mine de indata ce voi cistiga destui bani pentru putea cladi pentru 4 mai bu purces la lueru los ca oricind, Dar 0 catrina care nu o lasa s se marite, pentru ca babuta era le- esti si voia ca fata sd ramina cu ea, sd-i gateasca gi si-i string | casi. De aceea batrina se duse la vrajitoarea cea rea de la ‘istirit gi fi fagadui doua oi si o vaca, daca va impiedica ci- itoria noastra. Atunci, vrajitoarea cea rea imi descinta topo- il si intr-o buna zi, pe cind taiam lemne, toporul aluneca eodata si imi taie piciorul sting. In prima clipa mi s-a parut ca a dat peste mine 0 mare ne- orocire, pentru ca stiam cA un taietor de lemne schiop nu pate munci gi cistiga atit de bine, asa cd ma dusei la un tini- rigiu sd-mi intocmeasea un picior de tinichea. Piciorul acesta i ficea foarte bine treaba si munceam de zor pentru ca sa ma pt insura cit mai curind. Dar fapta mea o minie pe vrajitoarea a rea de la Rasarit, deoarece ea ii fagiduise batrinei ca eu -am s& pot sé ma mai insor. Intr-o zi, pe cind taiam lemne, toporul imi aluneca din nou n mina si imi taie piciorul drept. lar m-am dus la tinichigiu acesta mi-a facut inca un picior de tinichea. Dupa aceea, to- yrul descintat mi-a taiat bratele, unul dupa celalalt, dar ni- ie nu m-a putut descuraja; le-am inlocuit cu altele de nichea. Atunci vrajitoarea cea rea facu ca toporul si-mi cada ‘cap. Mi-am zis: asta e sfirsitul meu. Dar se intimpla ca ti jul s& treacd tocmai pe acolo gi imi facu un cap de tini- Crezui, in sfirsit, cd am invins-o pe vrajitoare si lucram } si mai mult rivna, cu toate c4 stiam acum cit de cruda imi a dusmana. Vrajitoarea se gindi la un chip nou de a-mi nori dragostea ce o purtam frumoasei altineze. Facu in asa | ca toporul sa alunece din nou si de data asta sa cada pe tru- || meu, spintecindu-I in doua bucati. Inca o data veni tinichi: ul sd ma ajute gi imi intocmi un trup de tinichea, adaugindu-i atele, picioarele si capul de tinichea prin niste incheieturi, a ci pot sa ma misc la fel ca inainte. Dar... vai! acum nu mai n inima, asa cd am pierdut si dragostea pentru fata si nu-mi ai pas dacd ma insor cu ea sau-mu. Cred ca mai locuieste si um cu femeia aceea batrina, asteptindu-ma pe mine sa vin 0 iau. Trupul meu stralucea aga de frumos, in soare, incit am fost 36 mindru de el si nu-mi mai pasa daci-mi aluneca toporul, cic nu ma mai putea taia. Ma pagtea o singura primej vor rugini incheieturile. Dar am pastrat un bidon de ulei in co: liba mea si aveam grija sa-mi ung la timp incheieturile. Cu toate acestea, intr-o bund zi, am uitat s-o fac si m-a sur- prins tocmai atunei o ploaie- ca un potop. Pind sa ma gindes¢ eu bine, mi-au ruginit incheieturile. Astfel am fost nevoit sa zabovesc in padure pina afi venit voi si-mi ajutati. A fost un luctu greu de indurat, dar in timpul acestui an, cit am stat ne. volnic aici, am avut timp sa ma gindese ca pierderea cea ma mare pe care am suferit-o a fost atunci cind mi-am pierdut ini- ma. in rastimpul cit am iubit, am fost omul cel mai fericit de pe pamint. $i cum, cine n-are inim& nu poate iubi,_m-am ho- tarit sa-1 rog pe Oz si-mi dea o inima. Daca 0 face, atunci ma intore la fata altineza gi ma insor cu ea. Amindoi, si Dorothea si Sperie Ciori, fura migcati de povestea taietorului de lemne, aflind astfel de ce isi dorea atit de mult o noua inima, —Cu toate astea, spuse Sperie Ciori, eu am sa cer creier in loc de inima, pentru cé un prost n-ar sti ce sa facd cu inima, chiar daca ar avea-o. —Eu inima voi cere, raspunse Omul de Tinichea, pentru ca mintea nu face pe nimeni fericit si fericirea este lucrul cel mai de pret pe lume. Dorothea nu zise nimic, fiind prea uluita ca s’-si dea seama care din cei doi prieteni avea dreptate, de aceea hotdri ci, daca se va inapoia in Kansas, sa nu-i mai pese dacd Omul de Tinichea n-avea inima si Sperie Ciori n-avea creier sau daci fiecare avea ceea ce-si dorea. Cel mai mult o necdjea faptul ca plinea era pe sfirsite si nu avea alte merinde pentru ea si Toto. De fapt nici Omul de Ti- nichea gi nici Sperie Ciori nu mincau vreodata, dar Doroth nu era facuta nici din tinichea si nici din paie si nu putea tr fara hrana. a76 LEUL CEL LAS n timpul acesta, Dorothea gi tovarasii ei strabateau padurea deasa. Drumul era tot pietruit cu cirdmizi galbene, dar ele erau acoperite de crengi uscate si de frunze vestede si mersul le era tot mai anevoios. Prin locurile pe unde mer- eau se aflau putine pasari, fiindea acestora le plac tinuturile tai insorite. Din cind in cind se auzea un miriit adine al unui nal silbatic, ascuns intre pomi. Aceste sunete fiiceau ca ini- a fetitei sa bata mai repede, caci nu stia de cine erau scoase; Toto stia, si de aceea igi urma drumul strins lipit de Doro- tea si nu raspundea, ca de obicei, cu un latrat. Cit 0 sa mai dureze pina o sa iesim din padure? intreba ‘tifa pe Omul de Tinichea, iar acesta raspunse: Nu pot sa-ti spun, n-am fost niciodata in oragul S: marag- 38 delor, dar tatal meu a fost, pe vremuri, cind era copil, sin Spus ca a facut o calatorie lunga, printr-o tara plina de prin dii; cu toate ca, atunci cind te apropii de oragul unde locui Oz, tinutul e foarte frumos. Mie nu mi-e frica atita timp cit bidonul de ulei cu mine, pe Sperie Ciori nu-I poate speria mic, iar tu, atita timp cit porti pe frunte pecetea sarutirii \ jitoarei celei bune, n-ai de ce s4 te temi, fiindea semnul ast: apara de orice rau. ~—Dar Toto? grai fata, ingrijorata. Cine anume o sa ap cajelugul meu? — Daca va fi in primejdie, il vom apara noi. Nu ispravise bine vorba ca se auzi un raget ingrozitor imediat dupa aceea sari in drumul lor un leu mare. Cu os gura lovitura a labei sale il facu pe Sperie Ciori sa se in teased, asemenea unei sfirleze, pind la marginea drumul apoi il izbi pe Omul de tinichea cu ghiarele lui ascutite. I spre surprinderea Leului, atacul nu facu nici o impresie asuy tinichelei, cu toate cd Omul de Tinichea cazuse in drum zacea linistit acolo. Micul Toto, acum, cind isi vedea dusmanul in fata, aler; latrind spre leu si fiara deschise gura si muste caitelul. in cli asta Dorothea, temindu-se ci Toto va fi omorit, gi fara sa |) seama de primejdie, se repezi inaintea leului, ii trase o pall peste bot, cit putu mai tare, si-i striga: ~Sa nu indraznesti sa-1 musti pe Toto! Ar trebui si-ti | Tusine, cogeamitea dihanie ca tine si te pui cu un sirmai telus ca Toto! —Nu |-am muscat, raspunse Leul, in timp ce isi freea cu | ba botul in locul unde fusese lovit. —Nu, dar ai incercat s-o faci! se rasti fata la el. Nu ¢ decit un mare las. —Asta o stiu si eu, spuse Leul, lisind capul Asta am stiut-o dintotdeauna. Dar ce pot si fac?. —Nu Stiu... Ce tare |-ai izbit pe bietul Sperie Ciori, e decit un om de pa —Cum, ¢ om de paie? intreba Leul uimit, in timp ce priv cum Dorothea il ridica pe Sperie Ciori, lovindu-l usor ea si jos, rusing are tdea forma pe care 0 avusese inainte. —Fireste ca ¢ om de paie, se ofari Dorothea, care mai era inca suparata. —De aceea s-a rostogolit asa de usor, facu Leul; ma miram cu cind il priveam cum se rostogoleste. $i celilalt, ¢ si acela de paie? —Nu, raspunse fata. Acela e facut din tinichea, $i Omului de Tinichea sa se ridice in picioare. —Aha, de aceea aproape ca mi-am tocit ghearele. Cind am atins tinicheaua m-a trecut un fior rece pe spate. Ce-i anima- lul asta mic pe care il iubesti atit de mult? =E catelugul meu, Toto. —E de tinichea sau e de paie? intreba Leul. Nici una, nici alta, raspunse Dorothea. E un cline facut din carne gi oase. —Oh, oh! Ce curios animall... $i-mi pare grozav de mititel; acum, cind stau si-1 privesc, imi zie: nimeni nu s-ar fi gindit sa muste o fapturd atit de neinsemnata, numai un leu lay ca mine a putut face una ca asta, adduga Leul, intristat. —Ce te face sa fii las? zise fetita, privind mirata la fiara uriasa, —Asta e un mister. imi inchipui ca aga m-am nascut; toate animalele celclalte din padure presupun ca sint viteaz, pentru ca leul pretutindeni e recunoscut drept regele animalelor. As- ta am aflat-o vazind ca de cite ori rag mai tare, orice vietate se _inspaiminta si o sterge din drumul meu, De cite ori am intilnit vreun om, am fost grozav de speriat, dar imi ajungea sa urlu o singura data la el, si o lua la fuga. Daca elefangii, tigrii si ursii ar fi incercat vreodata sa lupte cu mine, eu as fi fost acela care ar fi fugit primul. Asa sint de las! Dar ei, de cum imi auzeau urletul, cdutau sa se ascunda din calea mea si eu, bineinteles, ii lasam sao stearga. —Asta nu e drept; regele fiarelor n-ar trebui sa fie las, spu- se Sperie Ciori, ~—Stiu, raspunse Leul, stergindu-si o lacrima cu virful cozii, asta este marea mea durere si-mi face viata nesuferita, dar, ori de cite ori presimt o primejdie, inima incepe sa-mi bata cu ajuta 40mare repeziciune. —Poate ca suferi de o boala de inima? spuse Omul de Tini- chea. —Se poate gi asta, raspunse Leul. —in caz ca suferi, adaug’ Omul de Tinichea, ar trebui si fii bucuros, caci asta dovedeste ca ai inima. in ce ma priveste, eu n-am inima, aa c4 nu pot suferi de boala asta. —Poate, spuse Leul ginditor, dacd n-ay avea inima n-ag putea fi nici las. —Creier ai? intreba Sperie Ciori. —Asga cred, dar n-am putut niciodata s4 ma uit induntru, in cap, sa vad. ‘ —Eu ma duc la Marele Oz, sa-I rog si-mi dea putin creier, ciici capul meu este plin cu paie. —§i eu ma duc sd-1 rog si-mi dea o inima, spuse Omul de ichea. —$i eu vreau sa-I rog si ne trimit, pe mine si pe Toto, ina~ poi in Kansas, il informa Dorothea. —Credeti c& Oz ar putea si-mi dea curaj? intreba Leul cel Lag. t Latel de ugor cum mi-ar da mie creier, zise Sperie Ciori. Ori mie inima, intra in vorba si Omul de Tinichea. —Sau pe mine s& ma trimita inapoi in Kansas. —Atunci, daca n-aveti nimic impotriva, merg si eu cu voi, cici mi-e sila de viata asta fara curaj. —Esti bine venit, pentru ca tu vei indeparta de noi celelalte fiare salbatice. Cred c& acestea trebuie sa fie si mai lage ca tine, daca iti ingaduie sa le sperii atit de usor. sint intr-adevar lage, dar asta nu ma face pe mine mai viteaz. $i atita timp cit eu ma voi sti un las, voi fi nenorocit. Si, din nou, micul grup o porni la drum. Leul umbla cu pagi mari, alaturi de Dorothea. Toto nu incuviina, la inceput, noua tovardsie, pentru cd nu putea uita c& era cit pe aci si fie sfa- rimat in falcile mari ale Leului, Dupa o bucat de vreme, ins, se simti la largul sau gi in scurt timp catelul gi Leul cel Las de- venira cei mai buni prieteni. In restul zilei nu se mai ivi nici o intimplare care si le strice “ao linistea calatoriei. Doar odata, cind Omul de Tinichea calc? un carabus ce se tira de-a lungul drumului si-1 omori, cea ce- facu sd fie foarte nenorocit, pentru cA era totdeauna cu luar¢ aminte ca sa nu loveasca vreo insecta. Vars& chiar lacrimi de suparare si de parere de rau. Lacrimile cursera incetigor de pe fata peste balamalele incheieturilor, facindu-le si rugineasca! $i cind Dorothea il intreba ceva, Omul de Tinichea nu put deschide gura. Incheieturile ii erau ruginite. Vazind asta, se sperie foarte tare si-i facu semn Dorotheii sa-i ajute sa scape de necaz. Dorothea insa nu-l intelegea. Leul se zapacise si el nestiind ce necaz avea Omul de Tinichea, dar Sperie Cior apuca bidonul cu ulei din coguleul Dorotheii si unse incheie- turile fetei Omului de Tinichea. Dupa citeva clipe acesta putu sa vorbeascé la fel ca gi inainte. —Asta 0 si-mi fie invatitura gi alta dat o sa privese pe unde calc, cici dacd mai omor vreun carabus sau vreo alt’ ginganie, voi plinge iaragi si plinsul imi va rugini din nou in- cheieturile. De aici inainte Omul de Tinichea pasea cu multa bagare de seama, cu ochii atintiti pe drum gi cind zirea o furnica micuta, trudindu-se pe carare, 0 ocolea ca si nu-i facd vreun rau Omul de Tinichea stiind foarte bine cA el nu are inima, avea mare grija s nu fie niciodata crud sau aspru cu nimeni. —Voi, oamenii care aveti inima, aveti ceva care va indeamna sa nu faceti rau, dar eu nu am inima si de aceea tre- buie sa. fiu cu luare-ami7 CALATORIA SPRE MARELE OZ rumetii fura siliti si popo- seasc4 peste noapte sub co- pacii mari din padure, pen- tru ca nu era nici un salag omenese prin apropiere. Co- pacii inchipuiau un acopera- mint bun gi des ca sa te fereasca de orice primejdie; Omul de Tinichea sparse cu topo- rul un brat de lemne, iar Dorothea aprinse un foc strasnic care © incdilzi si o facu sa nu se mai simta atit de singura. Fetita si ‘Toto mincara restul de piine ce il mai aveau. —Daca doresti, spuse Leul, intru in padure si-ti omor o ciuta. Poti s-o frigi pe loc, desi gusturile voastre sint foarte ciudate, cd voua va place mai mult mincarea gatita. —O, nu, te rog, nu face una ca asta, se rugt Omul de Tini- chea, Fara indoiala ca am sa pling cind ai s4 omori sarmana ciuté si incheieturile mele vor rugini din nou. 44 Dar Leul se duse in padure gi isi facu rost de cina. ( mincat, n-a aflat nimeni, pentru c& n-a pomenit nimic. Sp Ciori gasi un copac plin de nuci si umplu cosul Dorothei ele, aga ca fetija nu avea si sufere de foame citva timp gindi ca Sperie Ciori este bun gi plin de grijé pentru ea trebui sa rida din toata inima de felul neindeminatic bietul impaiat culegea nucile. Miinile sale cptusite cu | erau atit de stingace si nucile erau atit de mici, incit scaip: jos tot atitea cite punea in cos. Dar lui Sperie Ciori nu-i | cit de mult timp fi lua umplerea cosului, pentru ca asta dea prilejul sa stea cit mai mult departe de foc, deoarec temea sa nu sara vreo scinteie in paiele sale gi sa-l apri Asa ca ramasese la o oarecare distant de flacari si nu se a pie decit atunci cind Dorothea se culea, spre a 0 acoper frunze uscate. El ii facu culcusul mai moale si mai cald § tia adormi zdravan si dormi pina dimineata. Cind se lumina de ziua, Dorothea igi spala obrajii int pirliag ce clipocea incetigor si, putin dupa aceea, caliitorii nira din nou spre Orasul Smaragdelor. Aceasta zi avea sa fie o zi grea si plina de intimplari per drumetii nostri. Dupa vreo ora de mers temeinic zarira in lor o adineitura mare care taia drumul si,atit pe cit puteau prinde cu ochii, impartea padurea in doua. Era un gant fo: lat si dupa ce se catarara sus, pe o muchie, si privira inlaun lui, vazura cA era foarte adinc, iar fundul era plin de st mari si ascutite. Povirnisurile erau atit de ripoase incit unul din drumei n-ar fi putut sa coboare. Pentru o clipa avura simtamintul ca se ispravise calatoria lor. —Ce sa ne facem? intreba Dorothea, deznadajduita. —Nu prea stiu nici eu, spuse Omul de Tinichea, iar Lew scutura coama zbirlit4 si privi ginditor. Dar Sperie Ciori it in vorba: —Noi nu putem zbura, asta e neindoios, nici nu putem s: lasam in jos in prapastia asta. De aceea, dact nu putem peste prapastie, trebuie si raminem unde sintem. =Cred ca eu as putea si sar peste ea, spuse Leul cel | dupa ce masurase cu luare -aminte latimea adinciturii as—Atunei ¢ bine, raspunse Sperie Ciori, fiindca poti sa ne duci in spate unul cite unul, ~Bine, hai sa incercam, faicu Leul. Cine vrea sa fie primul? Eu, raspunse Sperie Ciori, pentru ca daca nu vei putea sari peste adincitura, Dorothea nu va fi omorita sau Omul de ichea nu va c&pata prea multe cucuie acolo, jos, sub stinci. Dar daca pic eu de pe spatele tau, nu are asa de mare in- semnitate, pentru ca in cddere nu ma pot lovi. —Dar eu ma tem grozav sa nu cad, spuse Leul cel Las. insa altceva tot nu ne ramine de facut; asa ca, urca-te pe spatele meu si sa facem incercarea. Sperie Ciori se aburca pe spatele Leului gi lighioana pasi pe muchia prapastiei unde se ghemui jos. —De ce nu alergi mai intii, ca apoi sa sari? Pentru ca noi, leii, nu sarim in felul asta. Apoi, printr-o saritura avintata, Leul strabatu vazduhul si ajunse nevatamat de cealalta parte. Prietenii sai, care priveau spectacolul, fura incintati vazind ‘it de usor a facut Leul isprava asta si, dupa ce Sperie Ciori se Jidu jos de pe spatele lui, Leul sari inapoi peste prapastie. Dorothea voia si fie ea urmatoarea, asa ca il lua pe Toto in prate gi se urca pe spatele Leului, tinindu-se cu mina de coa- ma lui. fn clipa urmatoure i se paru ca zboara prin aer si pind i se gindeasca bine se afla, neatinsa, de cealalta parte a pra- rastie Leul se intoarse pentru a treia oar gi lua pe Omul de Tini- - Apoi staturd locului cu totii, citeva clipe ca sa-i dea timp tenului lor sa se odihneasea; obosise si gifiia ca un cine iaituit. De cealalta parte a prapastiei, gasira 0 padure foarte deasa, ntunecoasa si mohorita. DupA ce se mai odihni putin Leul, era iar pe cdrarea cu caramizi galbene si fiecare se in- in sinea lui daca vor seapa vreodata de padurile stufoase i daca vor mai iegi cindva la soare. Ca si le mareasca parca upararea, se auzi indata un zgomot i Leul le opti ca aceasta a tinutului traiau kalidahii. Ce sintkalidahiiZintreba fetiga 46 fiare cu trup de urs si cap de -£ru,raspunse Leul. Au ghiare atit de lungi si de ascutite, ir ar putea tot atit de ugor sa ma sfisie in doud, pe cit ag fi pu eu adineauri si-1 omor pe Toto. Mi-e grozav de frica de ac kalidahi. —Nu ma mir ca ti-e teama, zise Dorothea, trebuie sa niste lighioane inspaimintatoare. Leul era cit pe-aci sa-i raspunda, cind, deodata, bagara seama ci se aflau in fata altei prapastii, dar aceasta era m mai larga si mult mai adinea, asa cA Leul isi dadu numaide seama ca peste ea nu va mai putea sari. $i astfel, ramasera citva timp pe ginduri, pina cind Spe Ciori spuse: ~ Vad un copac mare ce sta lipit de ripa. Daci Omul de ’ nichea poate sa-I taie, aga fel ca s4 cada cu coroana de cealal Parte a santului, am putea trece ugor peste prapastie, —Asta este primul gind Pretios, spuse Leul; s-ar putea cr de ca ai creier in cap in loc de paie, Omul de Tinichea se asternu pe lucru gi toporul ti era a de ascutit, incit intr-o clipa copacul fu aproape retezat de radacina. Atunci Leul se opinti pe picioarele sale puternice impinse copaen! atit de tare cA se rasturna si cdzu cu un tro net mare peste ripa, ajungind cu cracile de partea cealalta prapastiei. Abia trecusera de aceasta punte curioasa, cind un muget a cutit fi facu pe toti sa tresara si, spre groaza lor, zirira iesi du-le inainte doud fiare uriase cu trup de urs si cap de tigru ~Astia sint kalidahi, spuse Leul, incepind sa tremure. ~Repede! strigd Sperie Ciori, si 0 luam inapoi; asifel « Dorothea trecu repede puntea, tinind pe Toto in brate, Om de Tinichea o urma si apoi Sperie Ciori. Leul, cu toate cd cuprins de team, se intoarse catre kalidahi si scoase un urle atit de furios, incit Dorothea didu un tipat, iar Sperie Cio! cdzu pe spate. O vreme, chiar lighioanele cele siilbatice s oprira locului gi privira surprise la Li c gindindu-se ¢ se repeziri din not uw doi gi Leul unul 5: igur, kalidahinainte gi Leul trecu peste punte, intorcindu-se apoi sa vada ce vor face urmaritorii sai. Fara si zaboveasc’ o clipa, lighioa- nele salbatice facura si ele primii, pasi pe punte, iar Leul ii spuse Dorotheii: —Sintem pierduti, astia, ou siguranya, ne vor sfisia in bu- cai, cu ghiarele lor ascutite. Dar stagi strinsi ling’ mine si voi lupta cu ei atita timp cit ma vor tine puterile. —Asteapta o clipa, striga Sperie Ciori. Se gindise tot timpul sare ar fi lucrul cel mai nimerit de facut si spuse acum Omului de Tinichea sa taie cu desavirsire copacul de la radacina, Omul de Tinichea se puse din nou, zorit, pe lucru, si tocmai in clipa cind cei doi kalidahi erau la jumatatea copacului acesta cézu bubuind, in prapastie, tragind dupa el fiarele urite si rele. Izbindu-se de virfurile stincilor ascutite din fundul pra- pastiei, ele se facura bucati-bucati. —Hmt! facu Leul cel Las, respirind ugurat. Vid ca ne-a fost harazit s mai traim si,zau, imi pare bine pentru ca trebuie sa fie foarte neplacut si {i se ia viata. Aceste lighioane m-au spe- riat atit de cumplit, incit simt, incd i acum, cum imi bate inima. Ah, oft Omul de Tinichea, tare as dori sa am si eu o inima care sa bata. Pajania asta avu darul sd-i ingrijoreze pe drumetii nostri, care dorira sa iasa cit mai repede din pAdure, astfel cd o luard la picior cit putura de iute. Dorothea, fiind obosita, fu nevoita sii se urce in spatele Leului. Spre bucuria lor, cu cit inaintau, cu atit copacii se réreau si, in dupa amiaza aceleiasi zile, ajun- sera in fata unui riu larg, care curgea cu vuiet in fata lor. De partea cealaltd a apei se putea deosebi cararea de caramizi galbene care serpuia printr-un tinut frumos, cu pajisti verzi, smaltate cu flori stralucitoare si avea de-o parte si de alta pomi plini de fructe. Erau foarte mulyumiti vazind tinutul asta minunat in fata lor. —Cum trecem riul? intreba Dorothea. 0! Foarte usor! zise Sperie Ciori, Omul de Tinichea tre- bule sa ne intocmeasca o pluta, cu ea vom putea pluti pina de partea cealalta a riuluiOmul de Tinichea igi lua toporul si taie niste copaci mai mici, ca s4 intocmeasca o pluta din lemnul lor si, in timpul Asta, Sperie Ciori gasi la malul apei un pom plin de fructe ricoritoare. Dorothea, care nu mincase toata ziua decit nuci, se desfaté. mincind fructele coapte. Chiar cind esti atit de strguincios la lucru, cum era Omul de Tinichea, o pluta nu se intocmeste prea repede si cind se las Noaptea treaba nu era ined gata, Gasira un loc mai ferit, la poalele unor copaci, si dormira acolo pina dimineata. $i Doro- thea visa Oragul Smaragdelor si pe Marele Vrajitor Oz care 0 va trimite acasa. 60 8 CiMPUL DE MACI UCIGATORI Alatorii nostri se sculara : doua zi dis-de-dimineata, c puterile improspatate plini de nadejde. Dorothe: Se ospata ca o printesi, c piersici si prune luate dit pomii ce cresteau pe malu apei. fn spatele lor se afl: padurea intunecoasa, prin care trecusera nevatamaii, iar in fa {a se intindeau meleaguri zimbitoare gi insorite ce pareau ca: imbie spre Oragul Smaragdelor La drept vorbind, riul lat le taia calea spre tinutul frumos dar pluta era aproape gata si, dupa ce Omul de Tinichea fi m adéuga citiva butuci gi fi ingepeni cu cuie de lemn, era gata si poarte ambarcatia in partea cealalta, Dorothea se agezi ijlocul plutei, tinind pe Toto in brate. Cind Leul cel Lag pig pe pluta, aceasta se clatina tare sub greutatea lui, dar Speri 6)Ciori si Omul de Tinichea se agezara de partea cealalta si-i restabilira echilibrul cu ajutorul prajinii lungi, care folosea si a impinsul plutei. La inceput au mers bine, ins cind ajunsera in mijlocul riu- ui, curentul puternic al apei ii trase la vale si fi indeparta de -alea pictruita cu caramizi galbene. Apa deveni atit de adincd neit prajinile nu-i mai puteau atinge fundul. —Asta e foarte rau, spuse Omul de Tinichea, fiindea daca 1 ajungem la tinta noastra, vom fi dusi de apa in tara vraji- oarei celei rele de la Apus, care ne va fermeca si ne va face obi ~$i atunci nu mai capat creier, spuse Sperie Ciori. Si eu nu mai capat curaj, se vaita Leul. —Si eu nu mai capat inima, spuse Omul de Tinichea. — Tar eu nu ma mai inapoiez niciodata in Kansas, strigi Do- othea. —Trebuie neaparat sa ajungem in Orasul Smaragdelor, spu- e Sperie Ciori, si impinse atit de virtos prajina lui lunga, incit ceasta se intepeni in namolul din fundul apei si, inainte ca ell -0 poate scoate sau s-o lase din miini, pluta fu trasa de curent i sarmanul Sperie Ciori ramase atirnat de prajina in mijlocul jului. —Adio! striga el dupa ceilalti care erau foarte mihniti c&-1 isau acolo. {ntr-adevar, Omul de Tinichea incepu sa plinga. Dar, din fe- icire, amintindu-si ca ar putea s4 rugineascd, isi sterse lacri- nile de sortulequl Dorotheii. Fara indoiala, aceasta intimplare era o nenorocire pentru ietul Sperie Ciori. «Stau prost acum, mai prost decit atunci ind m-am intilnit pentru prima oara cu Dorothea, gindi el. tunci eram infipt intr-o prajina in mijlocul unui lan de griu, nde, oricum, puteam sa fac s4 se creada ca sint in stare sd perii ciorile. Nici nu stiu daca se obignuieste ca 0 sperietoare | stea infipta intr-o prajing, in mijlocul unui riu. Tare ma tem i pind la urma n-am s& mai capat creier!» Pluta se legaina in josul apei. Leul spuse: ~Totusi trebuie si facem ceva ca si ne salvam. Cred c& as 62 putea inota pind la tarm si sa trag pluta dupa mine. Voi tr buie numai sa ma tinefi de virful cozii, Asa ca sari in apa si Omul de Tinichea ii apucd coada si {iu strins in mini, iar Leul incepu sa inoate cu toata puter spre mal. Era 0 treaba foarte obasitoare, eu toate ci Leul ¢ foarte puternic, dar incetul cu incetul drumetii fura scosi d virtejul curentului apei. Atunci Dorothea apuca prajina Om lui de Tinichea si didu si ea un ajutor, impingind pluta sp mal. Cind ajunsera la {arm se simtira foarte obositi, aga ca: intinserd pe iarba verde. Ii dadeau foarte bine seama ci put rea apei fi dusese mult prea departe de cdrarea pietruita ; caramizi galbene ce mergea spre Orasul Smaragdelor. ~Ce ne facem acum? intreba Omul de Tinichea, in timp Leul statea intins pe iarba gi lasa soarele sa-i usuce blana ud: —Trebuie, intr-un fel sau altul, sa ne intoarcem la drum: cunoscut. ~Planul cel mai bun ar fi s-o luam de-a lungul {armulu pina ajungem din nou la cararea noastra, fu de parere Leul, Asa ci dupa ce se mai odihnira putin, o luard de-a lung. {armului inverzit, inapoi la drumul de la care ii abaituse 1 Era un finut vesel, atragator, plin de flori, pomi fructiferi | raze stralucitoare de soare. Daca nu s-ar fi simtit atit de intri tati din pricina bietului Sperie Ciori, ar fi fost de-a dreptul fe riciti. Mersera atit cit putura de repede. Dorothea se opri o sir gura data si culeaga 0 floare frumoasa. Omul de Tinichea stri ga deodata: —Priveste! Privira cu totii spre riu si vazura pe Sperie Ciori cocota prajina in mijlocul apei. Era singur si foarte trist. —Ce putem face ca sa-I scapam? intreba Dorothea, Leul si Omul de Tinichea clatinara amindoi din cap, ne stiind ce sa faca. Se asezara pe armul apei; de acolo privea intd spre Sperie Ciori, pina ce o barzi, ce zbura pe linga ei, s. opri si-i intreba: —Cine sinteti si unde va duceti?—Sint Dorothea gi ei sint prietenii mei, Omul de Tinichea si Leul cel Lag. Mergem in Oragul Smaragdelor. —Pai nu-i asta drumul, réspunse barza, rasucindu-si gitul lung si privind curios spre dinsii. =Stiu asta, raspunse Dorothea, dar noi I-am pierdut pe Sperie Ciori gi acum ne gindim cum sa-l ajutam fiindca... -am regasit. —Unde-i? intreba barza, —Colo, in mijlocul riului, raspunse fetita. —Daca n-ar fi atit de mare si greu, vi l-as aduce. —O, dar nu e greu de loc, o asigura Dorothea, doar e um- plut cu paie. $i daca ni-l aduci inapoi, iti vom multumi din toata inima, —Bine, voi incerca, spuse barza, dar daca o sa mi se para prea greu, sa stiti ca ii dau drumul in apa. Acestea zicind, pasarea zbura peste apa, pina ajunse la Spe- rie Ciori, ce sta cocotat pe prajina lui si, cu ghearele ei mari, il prinse de brate si il sui sus, in vazduh, apoi o zbughi cu el spre arm, unde fl asteptau ceilalti. Cind Sperie Ciori se vazu din nou printre prietenii lui fu atit de fericit, incit ti imbratisa pe toti. Cum o pornira din nou la drum ~ la fiecare pas pe care il facea, le cinta: «Tolde-ride- oh», atit de vesel se simtea. —Ma temeam ca voi fi nevoit sa stau de-a pururi cocotat deasupra apei, dar m-a scapat draguta de barza si daca vreo- data voi avea creier, voi sti sa o rasplatese precum i se cuvine, facindu-i si eu un serviciu prietenesc. —Foarte bine, spuse barza, care zbura chiar deasupra lor, mie imi place totdeauna si ajut pe cel care se afli la nevoie; dar acum trebuie sd va parasesc pentru cA puii mei ma as- teapta in cuib. Trag n&dejde ca veti gasi Orasul Smaragdelor gi ci Oz 0 sa va ajute. —Multumim, zise Dorothea, si barza se inalt in vazduh si in curind nu se mai vazu. igi continuara drumul, ascultind ciripitul pasarelelor cu ari- pile smaltuite in culori luminoase gi privind florile dragalase care, prin bogatia, si multimea, si felurimea lor, acopereau to- 54tul ca un covor. Se gaseau in aceste locuri flori galbene, albe si albastre, pe linga manunchiuri mari de maci rosii care erau atit de stralucitori ca parca ii luau Dorotheii ochii. —Nu-i asa ci sint frumoase? intrebi fetita, respirind adine mireasma florilor. —Asa mi se pare... raspunse Sperie Ciori, poate ci dacd a avea creier, mi-ar plicea mai mult. —Ei, daca ag avea inima, le-as iubi si eu, adauga Omul de Tinichea. —Mie totdeauna mi-au placut florile. Par atit de neputin- cioase gi gingase, ins in padure florile nu sint atit de fru- moase. in drumul lor se iveau, printre alte soiuri de flori, din ce in ce mai multi maci rogii gi, Ia un moment dat, se gasira in mij- locul unei pajisti intinse, plin’ numai de maci.Dupa cum se tie, atunei cind aceste flori crese in gramezi mari, mireasma lor € atit de puternica si imbatatoare, incit oricine trece pe linga ei adoarme imbatat pe loc gi dacd cel ce doarme nu € grabnic scos dintre flori, adoarme pentru totdeauna. Dar Do- rothea nu stia lucrul asta, nici nu putea pleca din puzderia de flori rosii ce rasareau pretutindeni, asa ca pleoapele i se im- preunara si simti c& trebuie numaidectt si se culce si s doar- ma. Omul de Tinichea nu o las insa s& faca una ca asta. —Trebuie si ne grabim ca s& ajungem la cararuia de ca- ramizi galbene inainte s& se innopteze, o ruga el, si Sperie Ciori fu de aceeasi parere. isi continuara drumul, dar de la o vreme Dorothea nu mai fu in stare sa/se tie pe picioare. Ochii i se inchisera fard sA vrea, uit unde se afla gi cizu in mijlocul macilor, unde adormi adine. —Ce ne facem acum? intreba Omul de Tinichea. —Daca o lasam aici moare negresit, spuse Leul. In ce ma priveste, abia de mai pot tine ochii deschisi, iar catelusul, ia ta-l, a gi adormi Intr-adevar, Toto cazuse linga mica lui stapina. Pe Sperie Ciori si pe Omul de Tinichea, nefiind facuti din carne si oase, nu-i supara mireasma vatamatoare a florilor. 77 —Alearga repede inainte, spuse Sperie Ciori catre Leu cauta sa iesi cit mai repede din aceasta pajiste de flori u gatoare. Noi o vom aduce pe fetita. Daca si tu ai cadea bir de somn, ai fi prea mare ca s& te putem trage. Leul se stradui sa se trezeasca gi o lua la fuga atit de repe c& intr-o clipa pieri din fata celor doi. —Hai sa facem scaun din miinile noastre, ca s-o ducem n ugor. Ridicara pe Toto si-] pusera in poala Dorotheii si apoi cura din miinile lor impletite un scaun gi o agezara pe fa adormita, in bratele lor. Astfel mersera si mersera si prea marele covor de flori ucigatoare care ii imprejmuia nu se n sfirseste. Urmard serpuirea riului si ajunsera, in sfirsit, lin prietenul lor, Leul, care zicea dormind adinc printre ma piierile fusesera atit de puternice incit uriasa fiard se las: invinsi de mireasma lor si c&zuse_cind nu mai avea de fa decit putini pasi pina la cimpul de iarba verde din apropier« —Nu putem face nimic pentru el, spuse mihnit Omul de ’ nichea, pentru ca € prea greu ca sa-l putem ridica. Trebuie il lasam locului, sa doarma pentru totdeauna gi poate ci va sa ca si-a gasit, in sfirgit, curajul. ~Imi pare foarte rau, spuse Sperie Ciori, Leul a fost un varag prea bun pentru 0 vietate care se socoate lagi. Dar : Tuam inainte. Dusera fetita adormita si o agezara pe o pajiste linga r destul de departe de cimpul cu maci, ca s-o fereascd sa n respire mireasma otravitoare a florilor. O intinsera binigor jos, pe iarba moale, si asteptara rea proaspata a aerului s-o trezeasca din somn itn, “an.9 REGINA SOARECILOR DE CiMP eee NANSOARECILOR DE CIME: red cd nu sintem departe de poteca pietruita cu caramizi galbene, spuse Sperie Ciori, care statea linga fetita, pen- tru ci am gasit drumul pier- dut. Omul de Tinichea era gata si raspunda,dar auzi un miriit slab gi cind intoarse capul (care se migca foarte bine in bala- male) vazu o fiara ciudata, sarind prin iarba si venind spre ei. Era o pisica salbatica, mare si galbena, Omul de Tinichea igi dadu seama ca pisica gonca dupa un vinal, fiindca urechile ii crau lipite de cap si avea gura larg deschisa, aratind doua si- ruri de dinti fiorosi, in timp ce ochii ei rosii luceau ca niste globuri de foc. Cind pisica se apropie, Omul de Tinichea vazu ca animalul gonea dupa un soarece de cimp, mic si cenusiu. Cu toate ci nu avea inima, simtea cd era o cruzime ca pisica sa omoare o vietate atit de mica si nevinovata se Asa ca Omul de Tinichea ridicd toporul si in clipa ci ca salbaticd trecu pe ling’ el ii dadu o lovitura fulge: taind capul animalului, despartindu-l de trup si facindu pravaleasca la picioarele lui. Soarecele de cimp, cind se vazu scapat de dugmanul opri din fuga si venind spre Omul de Tinichea ii spu voce mica si ascutita: —{ti multumesc! igi mulumese foarte mult c& mi-ai viata. —N-are nici o insemnatate, te rog, raspunse Omul ¢ chea, stii, eu n-am inima, asa ca sint foarte dornic sa tofi cei care au nevoie de un prieten, chiar daca se inti fie vorba numai de un soarece. —Numai de un goarece?!... striga micul animal m| bine, afld ci eu sint o regin’... regina tuturor soarec cimp. —Asaaa! ! ! spuse Omul de Tinichea si facu 0 plecaci In clipa aceea o multime de soareci se aratara, alergi de repede pe cit le ingaduiau piciorusele si cind obser regina lor, strigara: —O, Maria Ta, noi gindeam ca ai sa fii omorita, cur butit sa scapi de uriasa pisica salbatica? Si togi goarecii facura o plecaciune atit de adinca in { cii lor regine, incit pareau toti proptiti pe cap. —Omul asta curios, de tinichea, raspunse ea, a omo: ca silbatic’ si mi-a scapat viata. De aceea trebuie sa- toti si sa-i indeplinigi orice dorinta, —Vom face intocmai! strigara toi soarecii in cor cu lor ascutit. Deodata incepura sa fugd pentru ca Toto se scu i gi vazind liota de soareci in jurul lui latra de pla siri tocmai in mijlocul lor. Caelugului fi placuse totde: fugireasca soarecii, acas, in Kansas, si nu vedea in tre Dar Omul de Tinichea prinse catelul i il tinu strins {e, in timp ce st re soareci: Veniti inapoi, veniti inapoi, Toto nu va face nici unLa vorbele acestea, regina goarecilor scoase capul de dede- subtul unui smoc de iarba si cu un glas sfios intreba: —Esti sigur cd n-o sa ne muste? —N-am si-I las eu, raspunse Omul de Tinichea, aga cd nu va temeti. Unul cite unul, soarecii venira tiris si Toto de asta data nu mai latra, cu toate ca incerea sa scape cu orice chip din bratele Omului de Tinichea si pe care I-ar fi muscat, daca n-ar fi stiut prea bine ca e de tinichea. fn cele din urma, unul din soarecii cei mari vorbi: —Ce-am putea oare face sd te rasplatim ca a reginei noastre? —Dupa cite stiu, nimic, raspunse Omul de Tinichea; ins Sperie Ciori, care in timpul acesta se straduia si gindcasca dar nu izbutea, cd tidva sa era umpluta doar cu paie, spuse repede: —O, ba da, voi puteti sa scapati pe prietenul nostru, Leul cel Las, care a adormit in cimpul de maci. —Un leu! ? ! striga mica regina. Pai asta o sa ne inghita pe toti. —O, nu, o incredinya Sperie Ciori, acest leu e un las. ~Cu adevarat? intreba soarecele. Asa spune el insusi, raspunse Sperie Ciori, si n-ar fi in stare s@ fac vreun rau nici unuia dintre prietenii nostri. Daca vrei si-mi ajutati sa-I seapam, va fagaduiesc ca leul se va pur- ta frumos cu voi. —Foarte bine, spuse regina. Ne incredem in vorbele dumi- tale, Dar ce trebuie sa facem? ~Sint multi soareci care te socot capetenia lor gi ar fi gata sii-ti asculte poruncile? Regina soarecilor raspunse: —Sint mii gi mii. ~Atunci cheama-i pe toi incoace, cit pot ei de repede si fiecare sd aduca o bucata mare de fringhie. Regina se intoarse catre soarecii ce asteptau gi le spuse si plece numaidecit si sa aducd tot norodul goricese. De indata ce auzira poruncile, soarecii alergard cit putura de repede, fie~ care luind-o in alta parte. scdpat viata 60.—Acum, spuse Sperie Ciori catre Omul de Tinichea, tu tre- sa te duci colo sus, la malul riului, si sa intocmesti din co- bu paci un car cu care s&-l tragem pe Leu. Astfel cd Omul de Tinichea se apuca din nou de lucru gi data intocmi, din crengile de pe care curaja cricile si frun- Je, un car. Intepeni crengile una de alta cu cuie de lemn si facu patru roti din trunchiul unui copac mare. Lucrase atit de bine si cu atita graba incit, atunci cind incepura si soseasca soarecii, carul era gata. Soarecii sosira cu miile, din toate partile, soareci mari, soa- reci mici si soareci mijlocii, si fiecare dintre ei aducea cite 0 bucata de fringhie in botisor. Cam in timpul sta se trezi si Dorothea din somnul cel lung si cind deschisc ochii fu foarte mirata c& se vede intinsa pe iarba gi in jurul ei mii de soareci, care o privesc cu sfiala. Spe- rie Ciori fi povesti toata tarasenia gi, intorcindu-se spre buna regina,spuse: —Ingaduie-mi sa te infatisez Mariei sale. Dorothea dadu cu seriozitate din cap si regina o saluta cur- tenitor.Dupa aceea, deveni foarte prietenoasa cu fetita. Sperie Ciori si Omul de Tinichea se asternura pe lucru. Le~ gard soarecii de car intrebuintind fringhiile aduse de acestia. Un capat al fringhiei era legat in jurul gitului fiecirui goarece si celalalt era legat de car. Fireste, carul era de mii de ori mai mare decit fiecare din soarecii ce trebuiau si-l traga, dar cind toti soarecii fura inhimati, izbutira sa-1 migte cu destuld ugu- rina. Ba chiar si Sperie Ciori si Omul de Tinichea, agezati in , fura trasi cu sprinteneala de caigorii acestia mici si cara ghiosi pina la locul unde zacea Leul adormit. Dupa 0 munca foarte obositoare, cdci Leul era greu, izbu- tira sd-l urce in cat. Apoi regina dadu poruncé norodului sau si porneasca grabnic, fiinded se temea ca soarecii, stind prea mult printre maci, vor adormi gi ei la rindul lor. La inceput, micile vietati, cu toate cé erau foarte nume- roase, nu putura trage carul incarcat cu asemenea greutate, dar Omul de Tinichea si Sperie Ciori impinsera amindoi din spate, se opintira gi carul porni. in scurt timp Leul fu scos 42. afar din patul de maci si adus pe cimpurile inverzite, putea sa respire aerul proaspat si dulce, in locul mirc otravitor al florilor. Dorothea le iesi inainte si multumi calduros micutilo reci pentru cA i-au seapat tovaragul de la moarte. Se obis atit de mult cu el si-l indragea acum pe marele Leu, inci foarte bucuroasa ca a scapat. Apoi soarecii fura deshimati de la car si o luard prin i spre cuiburile lor, iar regina soarecilor mai zabovi pu spuse: —Daca mai aveti vreodata nevoie de noi, veniti in ci strigati-ne. V4 vom auzi si va vom veni in ajutor. Va | bine. $i, cu aceste vorbe, regina se indeparta, in timp ce | thea il tinea strins pe Toto in brafe ca si nu fuga dupa ea sperie. Dupa aceasta se asezara linga Leu, asteptind sa s zeasc&. Sperie Ciori ti aduse Dorotheii citeva fructe din pom, pe care fata le minca cu pofta.—— eco 10 PAZNICUL PORTILOR ee _* PAZNICUD PORMIEOR Tecu citava vreme pind ce se destepta Leul cel Lag caci zacuse cam multigor printre maci, respirind mireasma lor otravitoare, dar cind des- chise ochii se dadu jos din car gi se simti foarte bucuros ; case mai afla in viata. ~—Am fugit pe cit am putut de repede, spuse el, cascind, dar florile erau prea tari pentru mine. Cum de m-ati seos de aco- 10? {i povestira despre soarecii de cimp si cum acestia, marini- mosi, I-au scapat de la moarte. Leul cel Las rise, zicind: -Totdeauna m-am crezut foarte mare si tare; totusi, niste flori micuje erau cit p-aci sé ma omoare gi niste animale mi. cute, ca soarecii, mi-au scapat viata. Ce curioase sint toate as- tea! Dar, tovaragi de drum, ce ne facem acum? —Trebuie sd ne continuam drumul pina cind ne vom regasi poteca de caramizi galbene, spuse Dorothea, si apoi 0 vom porni inainte, spre Oragul Smaragdelor. Leul, simtindu-se inviorat si din nou in puteri, 0 porni cu ei la drum, pagind vesel prin iarba moale si frageda. Nu dura mult si ajunsera la cdrarea de caramizi galbene, indreptindu-se spre Orasul Smaragdelor unde locuia Marele Oz. Calea era acum neteda gi bine pietruita gi locurile pe unde treceau foarte frumoase, asa ci drumetii nostri erau bucurosi ca lasasera in urma padurea gi, o data cu ea, si primejdiile pe care le intilnisera in umbrarele ei intunecoase. Din nou vazura ulucile rinduite la marginea drumului, dar acestea erau vop- site in culoare verde. Cind se apropiara, intilnira o casa mica in care [ara indoiala ca locuia un fermier, Observara ca gi casa era zugravita in culoare verde. in timpul dupa-amiezii trecura pe linga multe case de felul acesta si uneori oamenii ieseau in usi privind spre mica ceata, de pared ar fi vrut sai intrebe ce- va; dar nici unul nu se apropie de drumeti gi nici nu le spuse vreun cuvint, din pricina Leului de care se temeau grozav. Oamenii intilniti erau toti imbracati in culoarea verde a sma- ragdului si aveau palarii cu virful tuguiat ca acelea pe care le purtau altinezii. —Asta trebuie sa fie Tara Oz, spuse Dorothea, si, de buna seama, ne apropiem de Oragul Smaragdelor. —Da, raspunse Sperie Ciori, aici totul este verde, in vreme ce la altinezi culoarea preferata era albastru. Dar poporul asta nu pare sa fie atit de prietenos ca altinezii si mi tem ca nu vom fi in stare sa gasim un adapost pentru noapte. As dori sa mai manine gi altceva decit fructe, thea gi sint incredintata ca si Toto e lihnit de foa oprim la prima casa gi sa le vorbim locuitorilor. cil, atunci cind se apropiara de o gospodarie mai ara- Dorothea avu indrazneala sa bata la o usd, O femcie eripa usa, numai atit cit sa poata privi afara, si spuse: Ce doresti, copilo, si de ce te insoteste leul asta mare? Noi dorim sa petrecem noaptea asta cu voi, daca ne in- HAduiti, binein(eles, raspunse Dorothea, iar leul este prietenul ise Doro- ne. SA nesi tovaragul meu si pentru nimic in lume nu v-ar face vreun rau. —Leul e imblinzit? intreba femeia, intredeschizind usa. —Da, imblinzit, raspunse fata si, pe deasupra,mai este si lag, aga cd se va speria mai tare el de voi decit voi de el. —Bine, spuse femeia, dupa ce mai chibzui, uitindu-se inca o data, pe furig, la Leu. Daca astfel stau lucrurile, atunci, puteti intra si am sa va dau ceva de mincare si un loc unde si va odihniti. Intrara cu tofii in casa unde se mai aflau, in afara de fe- meie, doi copii si un barbat. Barbatul se ranise la un picior si zacea pe un pat dintr-un colt al odaii. Parea foarte uimit la ve~ derea acestui grup curios si, in timp ce femeia se indeletnicea cu rinduirea mesei, barbatul intreba =Incotro ati luat-o? —Spre Oragul Smaragdelor, spuse Dorothea, ca si-l vedem pe Marele Oz. —Asa! facu barbatul, dar sinteti incredintati ca Marele Oz vrea gi el sa va vada? —De ce nu? intreba fata. | —Pai fiindca se spune ca el nu lasa niciodata pe cineva si intre la dinsul. Am fost in oragul Oz de mai multe ori, ¢ un loc. minunat de frumos, dar nu mi s-a ingdduit niciodata sa-l vid pe Marele Oz gi nici nu cunosc vreun muritor care sa-I fi vazut pina acum. —Nu iese niciodata la plimbare? intreba Sperie Ciori. —Niciodata! Sade zi de zi in sala mare a tronului din pala- tul sau gi nici acei care-1 pazesc nu-i vad niciodata fata. —Dar cum arata? intreba copila. —Asta e greu de spus, zise barbatul, ingindurat. Sa vezi, | este un mare vrajitor si poate, daca vrea, sa ia orice chip do- reste. Aga ca unii spun ca arata ca o pasare, alti spun ca arata ca un elefant si sint gi alii care spun c& are o infatisare de pi sica. Unora li se infatigeaz& ca o zina frumoasa, sau ca un spi- ridus, sau in orice alté forma care-i place lui; dar cum arata adevaratul Oz, atunci cind este cu propriul sau chip, vezi, asta nu © poate spune nici un om. 00 ~Toate astea sint foarte ciudate, spuse Dorothea, dar tr buie totusi s4 incercdm intr-un fel sau altul sa-I vedem; de n am facut calatoria degeaba. —De ce doriti atit de mult sa-I vedeti pe Oz cel cumplit? —Doresc sa-] vad ca sd-mi dea putina minte, spuse Sper Ciori, plin de rivna. —Ohoho! Oz ar putea foarte ugor sa facd una ca asta, ri punse barbatul. Oz are, oricum, mult mai multa minte de: are nevoie. —$i eu doresc sa-1 vad ca sa-mi dea o inima, se ameste Omul de Tinichea. —Asta nu o sa-l supere, continua barbatul, pentru ci Oz a o colectie mare de inimi de toate marimile gi toate formele. —Iar eu dorese si-mi dea curaj, spuse Lenl cel blind —Oz pastreaza in sala tronului un borcan mare, plin cu « raj, spuse omul nostru, pe care I-a acoperit cu un capac de a ca Sd nu se reverse cumva in afard; sint ineredintat ca iti va bucuros putin din el. —lar eu doresc s& ma trimita inapoi in Kansas, spuse Dot thea. —Unde e Kansasul? intreba omul plin de uimire. —Nu stiu, raspunse Dorothea, indurerata, dar acolo se a casa mea gi sint incredintata ca o sé ajung acolo. —De buna seama. Ei bine, Oz iti va gasi si Kansasul Dar mai inti va trebui sd-I vedeti si asta va fi o treaba greu indeplinit pentru ca marelui vrajitor nu-i place sa vada pe meni gi, de obicei, are drumuri pe care umbla numai el. Dar ce doresti? il intreba pe Toto. Toto dadu numai din coada caci, foarte curios de spus, } jelul nu tia sa vorbeasca. In clipa asta femeia le strig’ cd mincarea era gata, aga agezara imprejurul mesei. Dorothea minca niste pasat de g gustos, o portie de jumari de oud gi o felie de piine alba bu si era cit se poate de bucuroasa de aceasta mast, Leul mir pujin pasat de gris, dar nu-i prea placu gi spuse cd asemen mincare ¢ facuta din ovaz si ovazul e hrana pentru cai, nu pé carh dele tru lei. Sperie Ciori si Omul de Tinichea numToto gusta cite putin din toate si era voios ca avea din nou mincare buna. Femeia ii dadu apoi Dorotheii un pat unde sa se culce. Toto se culca linga ea, in timp ce Leul pazea usa odaii ca sa nu-i tulbure nimeni somnul. Sperie Ciori si Omul de Tinichea sta- turd, linistiti, toata noaptea, in cite un colt; fireste nu puteau dormi, A doua zi de dimineata, cum se inalta soarele, 0 pornira la drum si indata zarira, toemai in fata lor, o vapaie verde si fru- moasa pe cer. ~Asta trebuie si fie Orasul Smaragdelor, spuse Dorothea. Pe masura ce inaintau, vapaia verde se facea din ce in ce mai stralucitoare gi se parea ca, in cele din urma, se apropiau de sfirgitul calatoriei lor. Cu toate acestea ajunsera abia dupa- masa la marele zid care inconjura oragul. Zidul era inalt, gros si de culoare verde. in mijlocul zidului, 1a marginea drumului pietruit cu card- mizi galbene, se afla 0 poarta mare, impodobita toata cu sma- ragde. care scintciau atit de tare in soare incit le lua vederea pina si ochilor desenati ai lui Sperie Ciori. intr-o parte a por- tii se afla un clopotel. Dorothea trase de un cirlig si auz data un sunet argintiu. Apoi poarta mare se deschise incet, scir{iind. Trecura pragul si se trezira intr-o incapere inalta si boltita, ai carei pereti sclipeau, impodobiti cu. nenumarate smaragde. in fata lor statea un barbat mic, cam de aceeasi inaltime cu un altinez. Era imbracat din cap pina in picioare cu totul in verde, chiar si pielea lui avea o nuanja verzuie. Intr-o parte tinea o tie mare, verde. Cind vazu pe Dorothea cu tovarasii ei, barbatul o intreba: Ce cauti in Oragul Smaragdelor? Am venit aici si-l vedem pe Marele Oz, raspunse Doro- thea. arbatul fu atit de uimit de acest raspuns, incit se ageza ca sf poata chibzui Au trecut multi ani de cind mi-a spus cineva cf vrea silvada pe Oz; spuse el, clatinind capul in uimirea lui. Oz e pu- ternic si cumplit, gi daca veniti cu o cerere nefolositoare sau neroada, s4 suparati inteleapta gindire a Marelui Vrajitor, acesta ar putea si se minie si sé va nimiceasca intr-o clipita. —Dar nu venim cu 0 cerere neroada, nici nefolositoare, ras- puuse Sperie Ciori, ci plina de insemnatate sini s-a spus ci Oz este un vrajitor bun, —Asa si este, spuse omul verde, si domneste bine gi in- telept peste Orasul Smaragdelor. Dar fata de cei care se apro- pie de vrajitor numai din curiozitate, Oz este cumplit si putini sint acei ce si-au ingaduit sa ceara vreodata si-i vada fata. Sint paznicul portilor si deoarece voi imi cereti si-I vedeti pe Ma- rele Oz, sint nevoit si va conduc la palatul lui. Dar mai intii trebuie sa va puneti niste ochelari. =De ce? intreba Dorothea. —Pentru ci dacd nu puneti ochelari, stralucitea Orasului Smaragdelor v-ar orbi. Chiar si aga, acei ce locuiese in oras sint nevoiti s4 poarte ochelari zi si noapte. Toti ochelarii sint incuiati, fiindea aga a dat porune Oz, la inceput, cind a fost intemeiat oragul gi numai eu tin cheia cu care sa descui. Barbatul deschise cutia mare-si Dorothea vazu ca aceasta era plina cu ochelari de tot felul de marimi si forme. Toti aveau sticla verde. Paznicul portilor gasi 0 pereche potri pentru Dorothea gi i-i puse pe nas. Doud panglicute de aur, ce treceau in jurul capului, erau legate la spate si incuiate cu 0 cheita mica pe care 0 purta paznicul pe un lantisor de aur le- gat de git. Dupa ce ii fura aninati, Dorothea n-ar mai fi putut Sa-i scoata chiar daca ar fi vrut, dar fata nu voia una ca asta pentru ca nu tinea sa orbeasca din pricina stralucirii prea mari a orasului Smaragdelor. Omul verde puse apoi ochelari si lui Sperie Civri, Omului de Tinichea, Leului si micuyului Toto; si toti fura incuiati cu aceeasi cheita. Dupa aceea paznicul portilor isi puse si el ochelari si le spuse ca e gata sa le arate palatul. Luind dintr-un cui o cheie mare, de aur, deschise alta poarta si toata ceata il urma, intrind prin portal, pe strazile Oragului Smaragdelor, 1. 11 OZ SI MINUNATUL ORAS AL SMARAGDE hiar si eu ochii ocro ochelarii verzi, Dorot prietenii ei erau orb stralucirea_ minunatul rag. Strazile erau mi de case frumoase, intc toate din marmurii ve impodobite pretutind smaragde scinteietoare. Piseau pe un caldarim din a marmura verde si acolo unde pietrele din caldarim se u erau siruri de smaragde agezate des si ele scinteia rea soarelui. Geamurile ferestrelor erau din sticla verde si cerul de deasupra orasului era putin verzui gi razele | lui erau verzi Pe strazi era mult norod: barbati, femei gi copii ce se bau agale, toti imbra ind pielea ve Multimea privea la Dorothea gi la tovarasii ei ciud: i in haine verzi girare, iar copiii cind vazura leul o luara la fuga sau se ascun- sera in spatele mamelor. Pe strizi se aflau multe pravalii $1 Porothea observa ci tot ce se vindea in magazine era verde; astfel, erau tnfatisate spre vinzare zahar candel verde $i po. tumb verde, tot astfel si ghete verzi, haine verzi, palarii vers hee sun om vindea limonada verde si atunci cind copii 0 plateau, Dorothea zari ea scoteau din buzunar bimuti ver Parea ed tn orag nu se aflau cai sau alte animale. Barbati igi duceau marfa in roabe mici, verzi, pe eare le impingeau cu . Fiecare parea fericit, i mina. Flecare multumit si toate infloreau in sap iznicul portilor ti duse pe strazile oragului pina sosira la 0 casd| mare care se gisea toemai in mijloculIut. Era, de fapt alatul lui Oz, Marele Vrajitor. fn fata usii sedes’, ; ui i . it dea un ost imbracat in uniforma i a6 bal iG imbra verde si care purta o barba lunga, tot —Tata niste straini, ti spuse pazni i h paznicul aaaee use paznicul oragului. Cer sd-l vada —Unde se afl paianjenul cel mare? intreba Leul. —Colo, printre stejari, spuse tigrul, aratind cu laba di- nainte. z —Ai grijé de prietenii mei, spuse Leul i 0 porni indata sa se ia la lupta cu monstrul. isi lua ramas bun de la prieteni gi plecd, mindru, spre ba- talia cu dusmanul. Marele paianjen zacea, adormit, cind il gisi Leul. Avea 0 infatisare atit de uritd, incit vrajmagul lui intoarse capul, cu sila. Picioarele etau intocmai asa de lungi cum spusese tigrul si trupul fi era acoperit de un par negru. Avea o gura mare, cu un sir de dinti ascutiti, dar capul fi era legat de trup printr-un git atit de subtire ca mijlocul unei viespi. Gitul asta fl facu pe Leu sa-si dea seama cA era mijlocul cel mai bun de a-l ataca. $i pentru ca stia c& era ugor sa-l atace in timp ce dormea, facu un salt mare si sari tocmai pe spatele monstrului apoi, cu ingura lovitura. a labei sale grele inarmata cu gheare ascu- tite, desparti capul paianjenului de trup. Sarind jos, astepta pina ce picioarele lungi nu se mai zbatura, ca sa se incredin- teze ci e mort de-a binelea. Leul se inapoie in luminis, unde i ayteptau fiarele padurii yi rosti yiindru: —De aici inainte nu mai aveti de ce sa va temeti de dusma- nul vostru Atunci fiarele se aplecara in fata Leului ca in fata regelui lor gi Leul le fagadui ca se va inapoia gi va domni peste toti de indat& ce Dorothea va porni, sanatoasa, in drumul ei spre Kan 22 TARA QUADLINGILC ei patru drumeti treeura bine restul padurii gi ¢ iegira din intunecimea fr zigului. zarira in fata lor munte ripos, acoperit de 4 F 5 pina jos cu stinci -O sf fie urcus cam a voios, spuse Sperie Cik HW @ toate astea trebuie sa trecem muntele. Aya oh o lua i Ajunserh la 4 Mined gi deodaté auzird o voce aspra ce striga: Liiati-o inapoi! Cine eyti? intreba Sperie Ciori. 16 AtincA se ivi un cap gi acelagi glas spuse: Deslurite astea ne apartin noua yi nu ingaduim n WW peste coline JAF HO! trebule s4 trecem, spuse Sperie Ciori, § nte yi ceilalti il urmard 149drum spre tara Quadlingilor. —Insa nu veti trece! raspunse vocea, si din spatele stincii pai barbatul cel mai ciudat din citi vazusera calatorii nostri pind acum. Era mic de statura_dar avea capul mare si greoi, sprijinit pe un git gros si plin de zbircituri. Dar n-avea brate de loc si Spe- rie Ciori, vazind asta, nu se mai temu ca fiinta asta nevolnica il va impiedica sa urce muntele, asa ca spuse: —Imi pare rau ca nu pot face precum doresti, dar fie ca iti place sau nu, noi trebuie si trecem peste muntele tau. $i o porni cu indrazneala inainte. Insa capul barbatului se repezi inainte cu iuteala fulgerului, gitul lui se intinse pind ce partea quguiata a capului sau il lovi pe Sperie Ciori gi il facu sa se rostogoleasca la poalele munte- lui. La fel de repede pe cit tignise, capul se intoarse la locul sau si-barbatul rise cu cruzime, spunind: —Nu-i aga de ugor cum iti inchipui! Din celelalte stinci se ridicd un cor de risete furtunoase gi Dorothea vazu sute de capete ciocane, fara brate, iesind cite unul din spatele fiecarei stinci. Leul se minie grozav de risetul iscat de patania lui Sperie Ciori si scotind un raget cumplit care résuna ca un trasnet, se azvirli inainte, pe munte. Din nou tisni un cap gi Leul cel mare se rostogoli, ca un tavalug, pe munte in jos, de parca ar fi fost lovit de un obuz. Dorothea cobori dealul ca sa-I ridice pe Sperie Ciori. Leul se ridica singur, veni spre ea, cu trupul plin de vinatai dure- roase si zise: —N-are nici un rost si luptém cu niste oameni cu capete impugcatoare. Nimeni nu li se poate impotrivi. —Atunci ce e de facut? intreba ea. —Cheama pe maimutele inaripate, o sfatui Taietorul de Lemne. Mai ai dreptul sa le poruncesti o data —Foarte bine, raspunse fata, si punindu-si boneta de aur pe cap rosti cuvintele pline de putere. Maimutele se grabira ca totdeauna sa vie cit ai clipi din ochi. —Care-i porunca? intreba capetenia maimutelor, facind 0pleeaciune. —Duceti-ne peste munti, in tara Quadlingilor. —Se face! zise capetenia si maimutele inaripate apucara pe cei patru calatori si pe Toto in bratele lor si pornira in zbor. Cind trecura peste munti, capetele-ciocan urlara de necaz si-si repezird in aer crestetele dar nu putura ajunge maimutele ina- ripate care duceau pe Dorothea si pe tovarasii ei peste munti ca sa-i lase in {ara frumoasa a Quadlingilor. —Asta a fost ultima data cind m-ai putut chema, spuse ca- petenia maimutelor, aga c4 iti zic noroc bun si ramas bun! —Adio! si va multumese foarte mult, raspunse fata. Tar mai mutele se ridicard in aer si, cit ai clipi din ochi, nu se mai vazura. Tara Quadlingilor parca bogata si frumoasd. Cimpiile cu grine coapte se intindeau una dupa alta cit vedeai cu ochii si printre ele serpuiau poteci frumos pietruite si piriiage salta- rete, deasupra carora se arcuiau punti trainice. Ulucile, ca- sele, puntile, toate erau vopsite intr-o culoare rosu-aprins, la fel cum fusesera vopsite in culoarea albastra in tara altinezilor si galbene in tara winkiezilor. Quadlingii ingisi erau niste oa- meni scurti si grasi, cu o infatigare de barba{i rotunjori, cum- secade. Fran tati imbracati in rogu, ceea ce arta foarte frumos linga iarba lor verde si griul galben. \ Maimutele ii lsaseri jos in apropierea unei ferme si cAlatorii nostri batura la usa fermierului. Nevasta fermierului le des- chise gi cind Dorothea ii ceru ceva de mincare, femeia le dadu un prinz imbelgugat compus din trei feluri de prajituri si patru feluri de bucate, iar lui Toto o strachina plina cu lapte. —Cit de departe se afla de aici Castelul Glindei? —Nu e un drum lung, raspunse nevasta fermierului. Luati-o spre Miazaizi si veti ajunge curind acolo. Mulumind bunei femei, o pornira tuspatru, cu puterile improspatate. Trecura pe ling’ cimpuri, trecura peste punti, pind vazura in fata lor un castel frumos. in fata portii se aflau trei fete tinere, imbracate in uniforma militara barbateasca, rosie, impodobita cu galoane de aur. Cind Dorothea se apro- pie, una din ele spuse: —De ce ai venit in tara de la Miazaizi? —S-o vad pe vrajitoarea buna, care domneste aici ma duci la ea? s aes —Spune-mi mai intii numele tau si 0 voi intreba p daca vrea sa te primeasca. Spusera cine sint si fata-ostas intra in castel. Du clipe se inapoie ca sa le spuna c& Dorothea gi cei ce 0 erau poftiti si intre numaidecit.23 GLINDA iNDEPLINESTE DORINTA DOROTHEII “= nainte de a intra la Glinda, fura poftiti intr-o odaie a castelului unde Dorothea isi spala fata si-si pieptana parul iar Leul isi scutura praful din coama, Sperie Ciori isi potrivi_ singur paiele, iar Omul de Tinichea igi lustrui tinicheua gi igi unse cu ulei incheieturile. : Cind fura gata, urmara pe fata-ostas. Aceasta fi cilauzi pind la o Incapere mare, unde vrajitvarea Glinda gedea pe un tron de rubine. Vrajitoarea era si frumoasa si tinard. Parul roseat ii cadea in bucle lungi pe umerii zvelti. Rochia ii era alba si ochii al- bastri. Privi cu dragalasenie la fetita. —Ce pot si fac pentru tine, copila mea Dorothea istorisi vrajitoarei toate pagai le ei: cum a fost one dusa de ciclon in tara lui Oz, cum si-a gasit tovaray si ce aventuri uimitoare au trait impreuna. —Dorinta mea cea mai mare e acum, adauga fata, sd poiez in Kansas, pentru ci matusa Em va crede, negresi s-a intimplat ceva rau de tot si va incepe sa poarte doliu, chiul Henry n-are cu ce sa-i cumpere rochie neagra de recolta de anul asta va fi mai buna decit cea de anul tre Glinda se apleca sa sarute fata ridicata a fetitei —Binecuvintata si fie draga ta inimioara, spuse Glin incredintata cd iti pot spune cum te poti inapoia in | Apoi adauga: dar pentru asta trebuie sa-mi dai boneta. —Cu placere, rosti Dorothea, nici nu o mai pot Dumneata insa poti sé le mai poruncesti de trei mutelor inaripate. $i cred ca le voi folosi intocmai de trei o Glinda, zimbind. Dorothea ii dadu boneta de aur si Glinda intreba pe Ciori: —Ce ai de gind sa faci dupa ce ne paraseste Dorothe: ~M-as intoarce in Orasul Smaragdelor, pentru ca ( facut cirmuitorul lui si poporul ma iubeste. Singuru care ma nelinisteste e cum sA tree peste muntele ciocane. Prin boneta de aur voi porunci maimutelor inarij vie, sa te duca pind la portile Orasului Smaragdelor, pe: ar fi o rusine s& vaduvim poporul de un cirmuitor atit de nat, ra int intr-adevar minunat? sti un cirmuitor rar, raspunse Glinda si, intorci Apre Omul de Tinichea, il intreba: «Dar tu ce ai de gind find Dorothea va parasi tara asta?» Acesta se rezema in topor, chibzui o clipa gi raspunse Winkiezii au fost foarte buni cu mine gi... au dori ‘Ai cirmuitor dupa moartea vrajitoarei cele rele. $i eu ti “Pe winkiezi si daca ag putea si ajung din now in {ara Apis, nu mi-ar place nimic mai mult decit sa cirmuies Hiri (ara tor—A doua mea porunca catre maimutele inaripate, va fi sa te duca, teafar, in tara winkiezilor. Creierii tai nu par atit de mari la vedere ca ai lui Sperie Ciori, dar tu stralucesti intr-adevar mai mult ca Sperietoarea - si sint incredintata cA vei cirmui bine si cu intelepciune pe winkiezi. Dupa ce Dorothea o sa plece acasa, tu ce ai de gind sa faci? intreba ea pe.Leu. —Peste muntele capetelor-ciocane se afla o padure mare gi batrina. Fiarele care vietuiesc acolo m-au ales mai marele lor, numai de ag putea ajunge acolo, si atunci mi-as petrece restul zilelor fericit. —Cea de-a treia porunca a mea catre maimutele inaripate, va fi ca s te duca, Leule, in padurea pe care 0 doresti. Dupa ce voi folosi pentru a treia oar puterile acestei boncte de aur, © voi inmina cépeteniei maimutelor si astfel ii voi elibera. Omul de Tinichea, Sperie Ciori si Leul multumira bunei vrajitoare pentru bunatatea ei, iar Dorothea spuse deodata: —Esti, intr-adevar, la fel de buna pe cit esti de frumoasa, dar mie inc nu mi-ai spus cum pot sa ma inapoiez in Kansas. —Pantofii tai de argint te vor purta peste pustiu, raspunse Glinda. Daca ai fi cunoscut puterea lor, ai fi putut si pleci intr-acolo din prima zi cind ai sosit in tinutul asta. =Dar atunci eu n-as mai fi avut creierii mei minunati, striga Sperie Ciori si mi-ag fi petrecut toata viata in lanul de griu al fermierului. —Iar eu n-as fi cépatat inima mea duioasi, spuse Omul de Tinichea, ag fi ramas acolo, ruginit, in padure, pina la sfirsitul veacurilor. $i eu as fi fost de-a pururi un las, spuse Leul si nici o fiara din padure nu m-ar fi intimpinat cu un cuvint bun. —Astea sint toate adevarate, cousimi Dorothea si sint bu- curoasa ca le-am putut fi de folos bunilor mei prieteni. Dar acuma, cd fiecare are ce si-a dorit cel mai mult si fiecare e multumit, avind si cite un tinut de stapinit, socot ca ar fi tim- pul potrivit sa plec in Kansas. —Pantofii de argint, spuse vrajitoarea cea bund, au puteri nelimitate si una din puteri e aceea c& te pot duce din trei pasi onein orice parte a lumii. $i fiecare pas va fi facut in timpul cit ai clipi din ochi. Ce ai tu de facut e doar si-ti lovesti de trei ori calciiele si sa poruncesti pantofilor incotro vrei sa te duca. —Daca e asa, spuse fata, bucuroasa, atunci le voi spune in- data si ma duc in Kansas. isi petrecu bratele dupa gitul Leului si, sérutindu-l, il lovi usor gi cu duiosie pe cap. Apoi séruta pe Omul de Tinichea, care plingea intr-un fel cam primejdios pentru incheieturile lui. Imbrayisa apoi trupul moale gi impaiat al lui Sperie Ciori, il strinse in brate, fard insa sa sdrute fata lui desenata, si fa- cind aceasta, isi dadu seama ca plinge si ea la despartirea du- reroasa de tovardsii acestia dragi. Glinda cea buna cobori de pe tronul impodobit cu rubine ca si-i dea fetitei o sérutare de ramas bun, Dorothea i multumi pentru bunatatea pe care i-o aratase ei si prietenilor sai. Lua apoi pe Toto cu blindete in brate si dupa ce mai rosti un ultim ramas bun igi lovi de trei ori cdlciiele pantofilor unul de altul gi striga: —Duceti-ma acasé, la matuga Em. In aceeasi clipa fu invirtita repede prin aer, atit de repede incit tot ce putu vedea sau simti fu fluieratul vintului ce-i tre- cu pe la urechi. Pantofii de argint facura numai trei pasi si ea fu oprita atit de brusc incit se rostogoli de citeva ori prin iarb4, pina sa-si dea seama unde se afla. Apoi, in sfirgit, se ridica gi privi in jurul ei. De uimire ex- lama: —Ce minune! Pentru ca statea pe marginea cimpiei din Kansas si tocmai in faa ei se ridica noua ferma a unchiului Henry, construita dupa ce ciclonul o nimicise pe cea veche, Unchiul Henry mul- gea vacile in curtea fermei si Toto, sarind din bratele fetei, alerga fericit spre sopron. Cind se ridica, Dorothea observa ci era numai in ciorapi, Pentru ca pantofii de argint ii cézusera in timpul zborului prin vazduh si rmaserd pierduti pentru totdeauna, in pustiu. ee 24 DIN NOU ACA, ee ee eee CAS? atuga Em iesise tocmai casi si stropeasca nist straturi de varzi cind, 1i dicindu-si privirea, 0 vaz pe Dorothea alergind spr ea, ~—Copila mea draga, exclamé ea, stringind fetita in bratel ci si acoperindu-i fata cu sarutari. Unde ai fost pina acum? De unde vii?... ~Din tara lui Oz, raspunse Dorothea cu seri gi pe Tot acasa! tate si uite- Vai, matusa Em, sint atit de fericita ca sint din notCUPRINS 1. Ciclonul 5 2. Sfatul cu altinezii 10 3. Dorothea salveazi o sperietoare 19 4. Drumul prin padure 26 5. Eliberarea Omului de Tinichea 31 6. Leul cel las 38 7. Calatoria spre marele Oz 44 8. Cimpul de maci ucigatori 51 9. Regina soarecilor de cimp 58 10. Paznicul portilor 64 11. Oz si minunatul Oras la Smaragdelor 1 12. In cutarea vrjitoarei celei rele 83 13. Eliberarea 95 14, Maimutele inaripate 100 15. Acum descoperim cine e Oz cel Cumplit 107 16. Mestegugul vrajitoresc al Marelui Oz 117 17. Cum a fost lansat balonul 122 18. Spre Miazazi 127 19. Atacati de copacii luptatori * 132 20. Tara gingasa de port 137 21. Leul devine regele a 143 22, ingilor 147 23. indeplineste dorinta Dorotheti 182 24. ou acasit 187Folclorul, legendele, miturile si povestite ‘obit copilaria iturite i ] ” vestile au ins de-a lungul epocilor cdi fiecare copil are 0 aragoste instinctiva fi fireascd pentru povestite fantastice, minunate si evident ‘modern nu cauta dectt amuzament in po ; ste tnetnat sd se debaraseze de orice itotan ne ne acest gind am ji cloyontl esc “ste un basm modem, in care bi ia $ wminunea* ramin in iz orice uma de task Chicago, Apritie 1900 a ae i E CICLONUL orothea traia in mijlocul cimpiilor intinse din Kansas, cu unchiul ei Hemy, cae era fermier si cu matusa Em, care era nevasta fermieru- lui. Casa in care locuiau era mica, pentru ci materialul trebuincios pentru ridicarea ci fusese adus cu caruja de la mare departare, Casa avea patru pereti, 0 podea si un tavan care inchipuiau 0 odaie. Aceasta odaie continea si o masina de gatit ruginita, un dulap pentru vase, 0 masa, trei sau patru scaune si paturile. Unchiul Henry si matuga Em aveau patul lor mare, intr-un colt si, in alt colt, se afla patul cel mic al Dorotheii. Casa n-avea pod, nici piv- nit... doar o gaurd mica, sapata in pamint si numita... «pivnita pentru ciclon», unde familia putea sa se adaposteasca in cazul cind se ridica unul din cele mai mari virtejuri de vint, care era