BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE KINETOLOGIEI

OBIECTIVELE KINETOLOGIEI
 Promovarea relaxării;
 corectarea posturii și aliniamentului corpului;
 creșterea mobilității articulare;
 creșterea forței musculare;
 creșterea rezistenței musculare;
 coordonarea, controlul și echilibrul;
 antrenarea la efort;
 reeducarea respiratorie;
 reeducarea sensibilității.

OBIECTIVE – PROMOVAREA RELAXĂRII

Boala este un puternic factor de stres, care perturbă psihicul uman. Intervenţiile
asupra sferei psihice sînt externe şi interne. Reglarea externă este realizată de specialişti
(psiholog, medic, KT), care prin metode specifice încearcă să modifice atitudinea
pacientului faţă de boală. Aceaste intervenţii sînt obligatorii mai ales cînd recuperarea este
de lungă durată, cînd rezultatele sînt îndoielnice şi există riscul dobîndirii unui grad de
invadilitate.
Reglarea internă (autoreglarea) este realizată de către pacient, care trebuie să se
cunoască şi să se evalueze în raport cu un model sau cu anumiţi parametri pe care trebuie
să îi obţină în urma programului de recuperare.

Obiectiv general:
 Promovarea relaxării

Obiective specifice-intermediare:
 Reeducarea durerii prin relaxare, la nivelul sistemului nervos central (SNC);
 Reeducarea contracturii (şi prevenirea retracturilor) musculare, în afecţiuni
posttraumatice, reumatologice, neurologice centrale şi periferice;
 Creşterea confortului psihic şi fizic, înlăturarea efectelor distresului;
 Îmbunătăţirea performanţelor de control motor;
 Creşterea şi îmbunătăţirea controlului unor funcţii ale organismului (respirator,
cardio-vascular, digestiv, uro-genital);
 Promovarea participării active şi conştiente în cadrul programului de recuperare;
 Scăderea/combaterea mişcărilor involuntare;
 Relaxare pentru iniţierea şi performarea antrenamentului ideo-motor.

Relaxarea are aplicaţii în:

 Profilaxie;
 Terapie;
 Recuperare.
1
Relaxarea are un dublu înţeles:
 pe de o parte, în fiziologia musculară ea reprezintă inversul stării de activitate a unui
muşchi, deci starea de repaus a lui;
 pe de altă parte, în fiziologia sistemului nervos reprezintă inversul stării de tensiune
nervoasă.

Relaxarea este procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru,
revine la echilibrul iniţial sau la altă stare de echilibru.
În kinetologia medicală este un proces psiho-somatic cu valoare terapeutică pentru
că se adresează concomitant, atît stării de tensiune musculare crescute, cît şi stării psihice
tensionate.
Este incompatibilă o relaxare musculară perfectă cu starea de anxietate, după cum
nici nu se poate obţine o relaxare psihică în prezenţa unui tonus muscular crescut.
Inducerea relaxării reprezintă condiţia esenţială a succesului în actul medical în
general şi în kinetologie (kinetoterapie) în special. Teama, neîncrederea, nesiguranţa
pacientului pot reprezenta împreună sau fiecare în parte factori de încordare psihică
generală şi locală musculară.
În acest context, utilizarea metodelor şi tehnicilor de relaxare devine obligatorie.
Unele dintre ele implică participarea efectivă a pacienţilor, constituind metode active, în
timp ce altele solicită mai mult terapeutul şi reprezintă metode pasive.
Metodele care induc din exterior relaxarea, subiectul avînd o poziţie pasivă
realizează o relaxare extrinsecă, în opoziţie cu acest fel de relaxare este relaxarea
intrinsecă cînd subiectul îşi induce în mod activ, relaxarea.
Relaxarea trebuie deci considerată ca un proces autonom, vizînd o reglare tonico-
emoţională optimă.
Metodele de inducere a relaxării se vor aplica întotdeauna după un prolog
respirator, care va consta din exerciţii de respiraţie de preferat “completă” cu angajarea
tuturor zonelor pulmonare.
Respiraţia completă se efectuează cel mai bine în poziţia stând, cu coloana dreaptă
şi capul relaxat. Ea se realizează nazal, cu coborârea diafragmului, bombarea
abdomenului, depărtarea coastelor şi ridicarea umerilor.
După o expiraţie amplă, urmează inspiraţia, care se realizează în 3 secvenţe:
 coborîrea diafragmului cu bombarea abdomenului (fără intenţia de a inspira) are ca
efect creşterea ventilaţiei în partea inferioară a plămînului;
 dilatarea toracelui prin depărtarea coastelor, urmată de creşterea volumului de aer
inspirat în zonele mijlocii ale plămânului;
 ridicarea claviculelor, prin ridicarea uşoară a umerilor, cu membrele superioare uşor
depărtate de corp, coatele uşor flectate şi îndepărtate posterior, ceea ce asigură
creşterea ventilaţiei în partea superioară a plămînului.
Expiraţia se face lent, ridicând diafragma şi contractând abdomenul; coatele se
apropie, umerii coboară.
În cazul persoanelor antrenate şi cu autocontrol, între ciclurile respiratorii se pot
introduce momente de apnee – fie după inspir, fie după expir. Respiraţia poate fi iniţiată de
formule autosugestive de genul „inspir energie”, „expir oboseală”.

2
 Relaxarea extrinsecă (metode pasive) poate fi parţială sau generală realizată cu
ajutorul:
 unor metode ale psihoterapiei – metoda Schultz;
 unor aparate (fotoliu, masă vibratorie etc.);
 masajului;
 medicaţiei (sedative, miorelaxante);
 termoterapiei;
 electroterapiei.

Masajul are calităţi miorelaxante şi este utilizat atît în medicina sportivă, cît şi în
kinetologia terapeutică sau de recuperare. Procedurile sînt realizate uşor, cu mişcări lente,
liniştitoare.

Netezirea

3
 Frămîntări uşoare

Vibraţiile Rulatul şi cernutul

Sensul mişcărilor
tehnicilor de masaj

4
METODA SCHULTZ (traning-ul autogen)
Aceasta este o metodă pasivă, deoarece nu solicită nici un fel de efort muscular din
partea pacientului, de aceea se indică în afecţiunile care interzic orice tip de solicitare
musculară.
Cu ajutorul acestei metode subiecţii învaţă să-şi inducă ei înşişi senzaţia de căldură
şi de greutate în corp, care conduce apoi la atingerea unei stări lăuntrice de profundă
relaxare fizică şi psihică.

Rezultatele variază:
 în funcţie de gravitatea problemei;
 în raport cu propria capacitatea de disciplinare şi încredere în sine.

Scopul acestei metode este acela de a învăţa cum să comunici cu propriul corp,
astfel încît să se ajungă la responsabilizarea propriei vieţi.

Relaxarea impune respectarea unor condiţii favorizante obţinute prin reducerea

stimulilor exteriori perturbatori:
 linişte sau cu fond muzical uşor (armonios, fără muzică ritmată, sacadată –
influenţează negativ, eventual sunete din natură);
 temperatură de confort;
 semiobscuritate;
 îmbrăcăminte lejeră şi comodă, desculţ;
 de a se evita consumul de băuturi, alimente, tutun, alcool, alte substanţe, înainte de
şedinţă;
 de preferat ca şedinţa să se efectueze înainte de servirea mesei (astfel digestia nu va
afecta procesul relaxării).

Poziţii utilizate:
 pe sol (saltea, pătură) sau pe un pat mare: în decubit dorsal, cu membrele superioare
şi inferioare puţin depărtate de corp;
 aşezat pe un fotoliu cu capul sprijinit, antebraţele aşezate confortabil pe braţele
fotoliului şi membrele inferioare în sprijin pe sol;
 poziţia aşezat: cu flexia anterioară a trunchiului, antebraţele în sprijin pe coapse,
mâinile pe genunchi numită şi „poziţia birjarului”;

5
Primul ciclu cuprinde exerciţii ce urmăresc:
 introducerea calmului;
 decontracturarea musculară segmentară şi progresivă;
 obţinerea senzaţiei de greutate într-unul din segmente sau într-unul din membre;
 realizarea senzaţiei de căldură;
 obţinerea senzaţiei de calm respirator şi reglarea fazelor respiraţiei;
 obţinerea de calm digestiv şi de obţinere de căldură la nivelul plexului solar;
 obţinerea senzaţiei de frunte proaspătă-răcorită.

Durata acestui ciclu este de la 3 pînă la aproximativ 6 luni, dar de multe ori poate fi
şi de un an, frazele (formulele) standard putîndu-se înregistra (CD). După însuşirea
perfectă şi sesizarea obţinerii senzaţiilor amintite, se va trece la însuşirea ciclului II, ce
constă în tehnici de hipnoză sub stricta îndrumare şi supraveghere a unui specialist
(psiholog), durata fiind de cîţiva ani.
Antrenamentul autogen Schultz se aplică (cu foarte bune rezultate) sportivilor,
artiştilor, dar şi ca metodă de profilaxie şi de tratament recuperator în spitale, şcoli
speciale, fiind indicat în: hipertensiunea arterială, angina pectorală, infarctul miocardic,
insomnii, nevroze, astm bronşic, ulcer gastro-intestinal, impotenţă sexuală, frigiditate,
alcoolism. Metoda Schultz se poate aplica pacienţilor individual sau în grup.

Respiraţia de încălzire
Fiecare şedinţă de relaxare se începe cu exerciţii de respiraţie.
 se începe cu un proces de respiraţie profundă – expirul are o durată de 2 ori mai
lungă decît inspirul;
 cu fiecare ciclu respirator se măreşte durata (t = nr de timpi):
- inspir 1t, expir 2t;
- inspir 2t, expir 4t;
- acelaşi pînă se ajunge la inspir 6t, expir 12t;
- apoi descendent, în acelaşi mod: inspir 5t, expir 10t etc. Pînă se ajunge la inspir 1t,
expir 2t.

Inducerea senzaţiei de greutate - exemplu

 după respiraţia de încălzire, se începe cu membrul superior îndemînatic (dreapta pt
dreptaci, stînga pt stîngaci);
KT îi sugerează pacientului, pe un ton calm, hipnotic să se gândească, pe rând la
fiecare parte a corpului urmînd o anumită succesiune că un membrele sînt „foarte grele”,
sugestie care se repetă de cîteva ori, până cînd acest segment oboseşte, iar pacientul are
impresia că trebuie să se relaxeze şi de aceea îşi orientează membru în rotaţie externă;
 respiraţie profundă: inspir 1t, expir 1t, pacientul repetă după KT, în gînd, încet,
calm, următoarea formulă:
Faza I
Membrul superior drept
- inspir: braţul meu drept devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: braţul meu drept devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: braţul meu drept, expir: este foarte greu – 7x;

6
  pacientul conştientizează starea de greutate a braţului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x
Membrul superior stîng:
- inspir: braţul meu stîng devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: braţul meu stîng devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: braţul meu stîng, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a braţului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x
Membrele superioare:
- inspir: braţul meu drept devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: braţul meu drept devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: braţul meu drept, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a braţului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

- inspir: braţul meu stîng devine, expir: relaxat şi greu – 7x;

- inspir: braţul meu stîng devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: braţul meu stîng, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a braţului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

- inspir: ambele mele braţe devin, expir: relaxate şi grele – 7x

- inspir: ambele mele braţe devin, expir: tot mai grele şi mai grele – 7x
- inspir: ambele mele braţe, expir: sînt foarte grele – 7x
 pacientul conştientizează starea de greutate a ambelor braţe
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

Membrul inferior drept

- inspir: piciorul meu drept devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: piciorul meu drept devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: piciorul meu drept, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a piciorului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x
Membrul inferior stîng:
- inspir: piciorul meu stîng devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: piciorul meu stîng devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: piciorul meu stîng, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a piciorului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x
Membrele inferioare:
- inspir: piciorul meu drept devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: piciorul meu drept devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: piciorul meu drept, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a piciorului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

7
 - inspir: piciorul meu stîng devine, expir: relaxat şi greu – 7x;
- inspir: piciorul meu stîng devine, expir: tot mai greu şi mai greu – 7x;
- inspir: piciorul meu stîng, expir: este foarte greu – 7x;
 pacientul conştientizează starea de greutate a piciorului drept
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

- inspir: ambele mele picioare devin, expir: relaxate şi grele – 7x

- inspir: ambele mele picioare devin, expir: tot mai grele şi mai grele – 7x
- inspir: ambele mele picioare, expir: sînt foarte grele – 7x
 pacientul conştientizează starea de greutate a ambelor picioare
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x

Membrele superioare şi inferioare:

- inspir: braţele şi picioarele mele devin, expir: relaxate şi grele – 7x
- inspir: braţele şi picioarele mele devin, expir: tot mai grele şi mai grele – 7x
- inspir: braţele şi picioarele mele, expir: sînt foarte grele – 7x
 pacientul conştientizează starea de greutate a braţelor şi picioarelor
- inspir: mă simt inundat(ă), expir: de un calm desăvîrşit – 3x
Faza II: Inducerea senzaţiei de căldură
Faza III: Inducerea stării de calm la nivelul inimii
Faza IV: Respiraţia
Faza V: Plexul abdominal
Faza VI: Inducerea senzaţiei de răcoare a frunţii

Metoda Schultz (exemplu)

Sînt în întregime liniştit şi cu desavîrşire calm
Toţi muşchii mei sînt destinşi şi relaxaţi
O linişte plăcută ma înconjoară
Calmul mă inundă
Nimic nu îmi tulbură liniştea
Simt o pace şi o linişte interioară profundă
Sînt foarte liniştit şi calm

Braţul meu drept este greu, din ce în ce mai greu

Braţul meu drept devine tot mai greu
O greutate ca de plumb îmi cuprinde umărul, braţul mîna şi ajunge la degete
Braţul meu drept e foarte greu
Braţul meu drept este ca de plumb
Simt linişte şi greutate

Braţul meu stîng este greu, din ce în ce mai greu

Braţul meu stîng devine tot mai greu
O greutate ca de plumb îmi cuprinde umărul, braţul mîna şi ajunge la degete
Braţul meu stîng e foarte greu
Braţul meu stîng este ca de plumb
Simt linişte şi greutate
8
Piciorul meu drept este greu, din ce în ce mai greu
Piciorul meu drept devine tot mai greu
O greutate ca de plumb îmi cuprinde şoldul, coapsa, glezna şi ajunge pînă la talpă şi degete
Piciorul meu drept e foarte greu
Piciorul meu drept este ca de plumb
Simt linişte şi greutate

Piciorul meu stîng este greu, din ce în ce mai greu

Piciorul meu stîng devine tot mai greu
O greutate ca de plumb îmi cuprinde şoldul, coapsa, glezna şi ajunge pînă la talpă şi degete
Piciorul meu stîng e foarte greu
Piciorul meu stîng este ca de plumb
Simt linişte şi greutate

O linişte plăcută mă-mpresoară

Calmul mă inundă tot mai mult
Simt o linişte şi pace în interior
Sînt complet calm
Întregul meu corp este destins şi relaxat
Umerii, braţele, mîinile, picioarele sînt foarte grele
Întregul meu corp este foarte greu
Întregul meu corp este cuprins de o greutate foarte mare
Corpul meu este greu, greu ca de plumb
Liniştea şi greutatea mă-mpresoară
Sînt calm şi liniştit

O căldură plăcută îmi cuprinde braţul drept

O căldură plăcută îmi cuprinde braţul drept şi mîna dreaptă şi ajunge pînă la degete
Vasele sanguine se dilată şi simt căldura în braţul meu drept
O căldură plăcută îmi cuprinde braţul şi mîna dreaptă
Braţul meu drept este cald ca şi cum ar fi scufundat într-o baie de apă caldă
Braţul meu drept este învăluit într-o căldură odihnitoare

Simt linişte, greutate, căldură

Liniştea şi echilibrul mă-mpresoară

O căldură plăcută îmi cuprinde braţul stîng

O căldură plăcută îmi cuprinde braţul şi mîna stîngă şi ajunge pînă la degete
Vasele sanguine se dilată şi simt căldura în braţul meu stîng
O căldură plăcută îmi cuprinde braţul şi mîna stîngă
Braţul meu stîng este cald ca şi cum ar fi scufundat într-o baie de apă caldă
Braţul meu stîng este învăluit într-o căldură odihnitoare

Simt linişte, greutate, căldură

Liniştea şi echilibrul mă-mpresoară

9
O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul drept
O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul drept şi glezna dreaptă şi ajunge pînă la degete
Vasele sanguine se dilată şi simt căldura în piciorul meu drept
O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul şi glezna dreaptă
Piciorul meu drept este cald ca şi cum ar fi scufundat într-o baie de apă caldă
Piciorul meu drept este învăluit într-o căldură odihnitoare

Simt linişte, greutate, căldură

Liniştea şi echilibrul mă-mpresoară

O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul stîng

O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul stîng şi glezna stîngă şi ajunge pînă la degete
Vasele sanguine se dilată şi simt căldura în piciorul meu stîng
O căldură plăcută îmi cuprinde piciorul şi glezna stîngă
Piciorul meu stîng este cald ca şi cum ar fi scufundat într-o baie de apă caldă
Piciorul meu stîng este învăluit într-o căldură odihnitoare

Simt linişte, greutate, căldură

Liniştea şi echilibrul mă-mpresoară

Întregul meu corp este relaxat, perfect liniştit

O căldură plăcută îmi cuprinde umerii, braţele, mîinile, picioarele
O căldură plăcută îmi cuprinde tot corpul
Întregul meu corp e scăldat într-o căldură plăcută
Întregul meu corp e scăldat într-o căldură plăcută ca-ntr-o baie de apă caldă
Sînt liniştit şi relaxat
Liniştea şi echilibrul mă-mpresoară
Sînt în întregime liniştit
Sînt cu desăvîrşire calm
Întregul meu corp este relaxat, destins, inert
Întregul meu corp este greu
Simt în tot corpul o greutate copleşitoare
Corpul este greu şi destins ca un arc în repaus
O căldură agreabilă îmi cuprinde întregul corp
Tot corpul meu e scăldat într-o căldură plăcută, liniştitoare
Simt o căldură plăcută care îmi cuprinde tot corpul

Inima mea bate liniştit

Inima mea bate liniştit şi egal, distribuind tot sîngele în corp
Inima mea bate liniştit şi egal
Inima parcă lucrează de la sine
Inima bate liniştit, calm şi egal
Sînt perfect liniştit şi relaxat

10
Respiraţia mea devine liniştită şi rară
Respir liber şi aproape de la sine
Aerul din jurul meu vine
Respir calm şi liniştit fără efort
Respir foarte calm şi liniştit
Sînt perfect liniştit şi relaxat
Sînt perfect calm şi relaxat
Sînt perfect liniştit

Abdomenul meu este foarte liniştit şi relaxat

Muşchii abdomenului sînt destinşi
Orice tensiune dispare
Plexul solar e cuprins de o căldură plăcută
Plexul solar este cald şi relaxat
Sînt perfect liniştit şi relaxat

Îmi simt capul limpede şi uşor

Muşchii feţei sînt relaxaţi
Bărbia este destinsă şi relaxată
Fruntea devine rece şi tot mai destinsă
Simt cum aerul îmi împresoară tîmplele
Simt răcoare în zona frunţii
Creierul îmi este limpede ca un izvor de munte
Îmi simt capul foarte limpede
Sînt perfect liniştit şi relaxat – 7x

După câteva respiraţii normale se va respira profund, pentru ca după o perioadă

relativ scurtă, pacienţilor sugestibili să le poate fi indus somnul. Sau prin numătătoare
inversă (dela 5 la 1) i se sugerează pacientului să revină la starea iniţială, la 1 să deschidă
ochii.

Recomandări:
 de preferat ca la început să se lucreze din poziţia decubit dorsal, ca mai apoi, după
ce pacientul stăpîneşte procedeul, să se schimbe poziţiile de lucru;
 la respiraţia de încălzire: atît inspirul, cît şi expirul se efectuează lent, lin, nu
sacadat, în ritmul numărării;
 etapele se parcurg într-un ritm lent, în succesiunea corectă, orice abatere (grăbirea,
trecere superficial peste etape etc.) perturb sau nu se ajunge la scopul propus;
 trebuie ţinut cont de particularităţile pacienţilor (fiecare pacient are ritmul său de
învăţare, receptivitate, mobilizare etc.), iar în cazul în care subiectul nu a reuşit să
parcurgă corect o etapă, se insistă prin reluarea a ceea ce nu însuşit bine (nu se trece
la următorul pas);
 este posibil ca pacientul să prezinte percepţii corporale distorsionate (ca în starea de
vis), ele trebuie ignorate şi de continuat;
 la sfîrşitul unei şedinţe, pacientul se va relaxa cu ochii închişi cîteva secunde, cu
respiraţie lentă şi profundă, după care deschide ochii, se ridică lent (ridicarea bruscă
11
 poate provoca leşinul, datorită fenomenului hipotensiunii ortostatice – scăderea
bruscă a tensiunii arteriale);
 de preferat ca în lucru individual, după ce şi-a însuşit foarte bine tehnicile, cu
ajutorul KT, (partea “activă”, adică pacientul îşi induce starea de relaxare), să nu
utilizeze CD-uri, ci singur, în gînd să îşi dea comenzile de relaxare pentru o mai
bună autocunoaştere;
 exemplu pt şedinţe individuale (singur) - succesiune tehnicilor:
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) - de 2x/zi, timp de 3 zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng - de 2x/zi, timp de 3
zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng + ambele membre -
de 2x/zi, timp de 3 zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng + ambele membre +
membrul inferior drept - de 2x/zi, timp de 3 zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng + ambele membre +
membrul inferior drept + membrul inferior stîng - de 2x/zi, timp de 3 zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng + ambele membre +
membrul inferior drept + membrul inferior stîng + ambele membre inferioare - de
2x/zi, timp de 3 zile;
- pt membrul superior îndemînatic (ex. drept) + pt membrul stîng + ambele membre +
membrul inferior drept + membrul inferior stîng + ambele membre inferioare, cu
formula (braţele şi picioarele mele …) - de 2x/zi, timp de 3 zile.

Relaxarea intrinsecă, (metode active - pacientul participă activ şi conştient)

poate fi generală sau parţială.
Relaxarea generală este indusă treptat, prin extinderea relaxării unor grupe
musculare restrânse la nivelul întregului organism. Metodele cele mai des utilizate sunt:
relaxarea progresivă Jacobson şi metoda reciprocă (metode active – solicită participarea
efectivă pacienţilor).

Relaxarea progresivă Jacobson numită şi metoda contrastului are următorul

substrat fiziologic: o contracţie puternică a unui muşchi este urmată de relaxarea la fel de
puternică a aceluiaşi muşchi. Această metodă implică:
 o succesiune de contracţii musculare puternice, realizate de obicei dinspre distal
spre proximal, urmată de relaxări la fel de puternice ale aceloraşi grupe musculare.
Concret, această abilitate se învaţă prin încordare maximă a unui muşchi,
identifcarea senzaţiei tensiunii, apoi relaxarea completă a aceluiaşi muşchi şi sesizarea
diferenţei. Astfel, prin concentrarea atenţiei, pacientul va deveni suficient de sensibil şi va
identifica tensiunea şi relaxarea muşchiului, după care îşi va concentra atenţia doar asupra
relaxării, care va fi controlată în succesiune inversă.
Fazele de tensiune şi relaxare se menţin pe durate relativ egale, de 5-7 sec. fiecare.
Exerciţiile de relaxare progresivă se pot practica din orice poziţii, dar cele mai des utilizate
sunt decubit dorsal, lateral şi aşezat într-un fotoliu cu spatele înalt. Comenzile sînt extrem
de diverse, dar cele mai simple şi uşor de înţeles de pacient, indiferent de nivelul de
pregătire, sînt cele descrise de M. Hollis.
12
Se vor comanda pe rînd contracţii şi relaxări pentru articulaţiile membrelor, dinspre distal
spre proximal:
 pentru membrul superior: „strânge pumnul şi relaxează”, „încordează încheietura
mâinii şi relaxează”, „încordează cotul şi relaxează (îndoaie sau extinde)”,
„încordează umărul şi relaxează” (trage braţul spre tine);
 pentru membrul inferior: „împinge piciorul în jos sau trage piciorul în sus şi
relaxează” (pacientul va alege mişcarea nedureroasă sau mai puţin dureroasă),
„încordează genunchiul şi relaxează” (întinde genunchiul), „încordează coapsele şi
relaxează” (încordează şezuta).

Se pot comanda şi contracţii ale tuturor articulaţiilor membrelor, dinspre distal spre
proximal, urmate de relaxări în ordine inversă:
 pentru membrul superior: „încordează: mâna, articulaţia pumnului, cotul şi umărul;
relaxează umărul, cotul, articulaţia pumnului şi mâna”;
 pentru membrul inferior: „încordează piciorul, genunchiul şi coapsele; relaxează
coapsele, genunchiul şi piciorul” (încordează întregul membru inferior şi relaxează-
l).

Se pot comanda contracţii şi relaxări simultane:

 ambele membre superioare şi inferioare: „încordează picioarele şi mâinile,
genunchii şi coatele, coapsele şi umerii şi relaxează-le”;
 pentru trunchi şi cap: „presează capul pe spătar şi relaxează”, „presează cu umerii pe
spătar şi relaxează”.

Indicaţii metodice:
 în timpul contracţiilor (încordărilor) musculare se inspiră profund, iar în relaxare
se expiră profund;
 se pot adăuga la contracţiile membrelor şi cele ale trunchiului, astfel încât pacientul
să fie cu tot corpul încordat (excepţie hipertensivii şi cei cu disfuncţie ventilatorie).

Metoda reciprocă se bazează pe datele de fiziologie, potrivit cărora grupele

musculare antagoniste se relaxează totdeauna proporţional cu contracţia grupelor agoniste.
Relaxarea se obţine din orice poziţie, chiar mai puţin confortabilă. Pacientul trebuie
să înveţe să îşi recunoască în orice moment propria încordare, dar şi cum să procedeze
pentru a o îndepărta, fără să îşi modifice neapărat poziţia de lucru.
Succesiunea relaxărilor se realizează dinspre proximal spre distal, în următoarele
etape:
 mobilizare activă, astfel încît poziţia încordată a corpului să fie înlocuită cu una de
destindere;
 oprire din mişcare;
 conştientizarea noii stări, respectiv a noii poziţii de relaxare a corpului.

13
 Pacientul, din poziţia aşezat pe un fotoliu cu spatele înalt, fără a fi grăbit va
răspunde la următoarele comenzi pentru fiecare segment al corpului:
 trunchiul superior: „presează cu spatele spătarul fotoliului”;
 cap: „presează cu capul spătarul fotoliului”;
 maxilar: „depărtează mandibula din maxilar, fără să deschizi gura”;
 umeri: „împinge umerii spre picioare”;
 braţe: „ridică braţele şi îndoaie uşor coatele”;
 mâini: „sprijină bine palmele şi degetele pe braţele fotoliului”;
 coapse: „depărtează coapsele”;
 genunchi: „întinde uşor genunchii”;
 picioare: „împinge picioarele în afară”.
În timpul exerciţiilor, pacientul expiră profund, ca şi cum ar ofta, pentru a stimula
un inspire profund.

O altă metodă o propune A. Maccagno, în care pacientul este în decubit dorsal, cu

membrele superioare sus (pe lîngă cap), iar membrele inferioare uşor depărtate, efectuează
o întindere a corpului la maximum posibil (ca la trezire dimineaţa) menţine, după care se
relaxează, apoi repetă întinderea.
E. Gindler şi N. Stolze recomandă o gimnastică colectivă relaxantă, prin executarea
unor mişcări absolut libere, neimpuse, din diverse poziţii, o „dezordine” de mişcări mai
mult sau mai puţin bruşte, care ar crea o conştientizare a echilibrului muscular şi posturii
corpului.

Relaxarea parţială reprezintă tonusul muscular (starea de semicontracţie a unui

muşchi în repaus) localizat la nivelul unui segment sau grup muscular. Se mai numeşte şi
relaxare diferenţiată deoarece concomitent cu relaxarea localizată, restul corpului poate
executa contracţii statice sau dinamice. Se poate obţine prin metodele utilizate în cadrul
relaxării generale.
Relaxarea parţială, deşi greu de acceptat în condiţiile unei încordări psihice, poate fi
indusă prin:
 relaxarea pendulară (din aşezat pe un scaun, spătarul acestuia sub axilă: ridicarea
braţului înainte la 90°, cu menţinere de cîteva secunde, apoi coborîrea lui prin
balans antero-posterior, pînă la apariţia senzaţiei de amorţire. Balansul poate fi
amplificat prin adăugarea unei greutăţi de 0,5-1kg prinsă cu mîna sau ataşată
gleznei. Cele mai bune rezultate se obţin în mobilizările umărului, coapsei,
genunchilor şi coloanei lombare.
 tehnici active cu rezistenţă pentru relaxarea locală: opunere-relaxare, contracţie-
relaxare;
 posturări segmentare;
 masaj – proceduri uşoare;
 electroterapie;
 hidroterapie – imersie parţială.

14