Trăim cu toții hazardul de a fi,

Căci n-am cerut niciunul a ne naște;

Dar poate-un plan divin ce nu-l vom ști,
Dorea din veșnicie să ne-nfaște...

Altfel am fi rămas un vid pustiu,

Un biet eter, un gol intergalactic,
Un zero necreat, nici mort, nici viu -
De-aceea Viața-i dar măreț și practic!

Ea este țelul nobil, scop final

Al legilor din universul firii,
Pulsând deasupra noastră val cu val,
Ca să ne-nvețe taina nemuririi...

Și astfel doar de formă vom muri,

Căci Moartea va muri-'n realitate,
Pe când noi omenirea vom trăi
Ca vieții dulci să-i dăm Eternitate!