Referat despre statul medieval francez în Evul

Mediu
Fondatorul statului medieval francez este considerat conducătorul franc,
Clovis (482-511). La 25 decembrie 498 el a fost botezat creştin de către Sf.
Remi la Reims, oraş, care a devenit locul tradiţional de încoronare al regilor
francezi. Clovis a pus bazele statului. După moartea acestuia teritorile
stăpânite de acesta s-au fărâmţtat.
Cel care a întemeiat un adevarat imperiu a fost Carol Cel Mare (768-814),
care a cucerit pe lângă Franţa, Germania, Italia şi o parte din Penisula Iberică,
învigându-i pe avari, arabi şi saxoni. Una dintre cele mai importante bătălii a
avut loc în anul 782 la Verden pe Aller, în care i-a învins pe saxonii, conduşi
de regele Widukind.
Carol a promovat o politică de sprijinire a papalităţii, iar ca expresie a
aacestor relaţii amicable la 25 decembrie 800 la Roma papa Leon al-III-lea l-a
încoronat împărat al occidentului, punând bazele Imperiului Caroligian, care
avea capitala în oraşul Aachen (azi în Germania).
Perioada lui Carol cel Mare a fost o epocă de înflorire a culturii, la curtea sa a
fost înfiinţată Academia Palatină, care i-a reunit pe cei mai importanţi savanţi
ai vremii conduşi de englezul Alcuin de York. Carol a fost urmat la tron de fiul
său Ludovic cel Pios (814-843).
La moartea acestuia imperiul a fost împărţit între cei 3 fii ai săi, pe baza
tratatului de la Verdun (843):
Carol Cel Pleşuv a primit Franţa (Francia de Vest)
Ludovic Germanicul a primit Germania (Francia de Est)
Lothar a primit titlul de împărat şi Italia (Francia Media)
După stingerea dinastiei carolingiene, puterea regală a decăzut, însă în anul
987 în Franţa a venit la putere Hugo Capet, care a pus bazele dinastiei
Capeţiene. Teritoriile regale erau restrânse la o zonă din centrul Franţei
cuprinsă între râurile Sena şi Loara, cuprizând oraşele Paris şi Orleans.
Regii Franţei şi-au consolidat puterea cu ajutorul Bisericii Catolice, fiecare
rege francez era încoronat în catredrala din oraşul Remis.
Începând cu secolul al-XII-lea în Franţa a început procesul de centralizare a
statului şi de întărire a autorităţii regale. Astfel, regele Filip al-II-lea August
(1180-1223) l-a învins pe regele Angliei Ioan, în bătălia de la Bouvines (1214),
în timp ce regele Filip al-IV-lea cel frumos (1285-1314) a ieşit învingător
dintr-un conflict pe care l-a avut cu papa Bonifaciu al-VIII-lea, în urma căruia
sediul papalităţii a fost mutat de la Roma la Avignon, în sudul Franţei (1309).
Un eveniment important din istoria Europei medievale a fost Războiul de 100
de ani (1337-1453), dintre Franţa şi Anglia. Cauza principală a acestui conflict
a fost lupta pentru tronul francez. În anul 1328 tronul Franţei a fost ocupat de
regele Filip al-VI-lea, care a fost contestat de regele Angliei, Eduard al-III-lea.
Acesta dorea să fie el regele Franţei şi stăpânea o întinsă zonă din Franţa de
azi, ducatul de Aquitania. În anul 1337 cele două ţării şi-au declarat război
reciproc.
În prima parte a războiului, fiul regelui Eduard al-III-lea, Eduard Prinţul Negru
i-a învins pe francezi în bătăliile de la Crecy (1346) şi Poitiers (1356). Ulterior,
regele Angliei Henric al-V-lea i- a invins din nou pe francezi în bătălia de la
Azincourt (1415).
Situaţia Franţei a fost salvată de intervenţia Ioanei d’Arc, care i-a invins pe
engezi, obligându-i să ridice asediul oraşului Orleans (1429). Ea l-a convins
pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, confirmând legitimitatea regală.
În anul 1431 Ioana d’Arc a fost capturată de englezi şi arsă pe rug, fiind
acuzată de vrăjitorie. Până în 1453, Carol al VII-lea a reuşit să elibereze
teritoriile ocupate de englezi.
Sub aspect instituţional, Filip al II-lea August a organizat instituţiile centrale
ale statului: consiliul regal, parlamentul şi curtea de conturi. Regele este
comandantul armatei, şeful administraţiei, judecător suprem şi are dreptul de
a bate monedă. O instituţie fundamentală a fost Adunarea Stărilor Generale
din care făceau parte reprezentanţii nobilimii, clerului şi ai oraşelor.