Sunteți pe pagina 1din 2

Lacul -demonstratie

de Mihai Eminescu

Opera lirica este opera litarara in care, autorul isi exprima direct gandurile si
sentimentele, prin intermediul eului liric.
Caracteristicile genului liric sunt:
-prezenta eului liric-verbe si pronume la persoana I
-utilizarea figurilor de stil
-opera este organizata in strofe
-infatiseaza un colt din natura

Poezia "Lacul" apare la 1 Septembrie 1876 în revista Convorbiri Literare


apoi,inclusa în volumul "Poezii" aparut în 1883.

Titlul poeziei simbolizeaza cadrul unde urmeaza sa se desfasoare intalnirea dintre


poet si iubita sa.
Ca in orice opera eminesciana, in aceasta poezie, natura si dragostea se imbina
armonios. Inca din prima strofa poetul ne accentueaza frumusetea naturii, infatisandu-ne
locul unde va avea loc intalnirea cu fiinta iubita. . Prin intermediul epitetelor: ,,lacul
albastru” ,,nuferi galbeni” ,,cercuri albe”, ne creeaza un tablou plin de culoare, animat
prin folosirea personificarii: ,,Tresarind in cercuri albe/ El cutremura o barca”

In a doua strofa, poetul isi arata dorinta de as intalni dragostea.


Din repetitia adverbului ,,parca” si din folosirea verbelor ,,trec” ,,ascult” ,,astept”
intelegem gradul de neliniste si nerabdare al poetului in asteptarea celei la care viseaza.
Utilizarea verbului ,,sa rasara”(in locu de ,,sa apara”) o invecineaza pe iubita cu
astrele, incadrand-o in vecie. Astfel intelgem cat de importanta este ,,Ea” pentru poet,
locul pe care-l ocupa aceasta in inima sa.

Acum, mult dorita clipa de dragoste dintre cei doi, este imaginata si prezentata in cea
de-a treia si a patra strofa. Astfel, cei doi indragostiti isi petrec timpul intr-o atmosfera de
basm, totul devenind perfect. La realizarea acestui tablou minunat, contribuie cateva
imagini auditive: ,, glas de ape” ,,vantu- trestii lin fosneasca” ,,unduioasa apa sune!” ,
doua inversiuni ,,blandei lune” ,,unduioasa apa” si un epitet ,,luntrea mica”.
Verbele folosite la modul conjunctiv, simbolizeaza desfasurarea actiunii, alaturi de
persoana la care visa, si transforma aceasta clipa de iubire, intr-un ideal al indragostitului.

In ultima strofa, poetul revine la realitate si este profound dezamagit, ajungand sa


sufere din cauza singuratatii ,,In zadar suspin si sufar”.
Structura poeziei:

Fiecare dintre cele cinci strofe este alcatuita din patru versuri, rima este incrucisata
imperfecata, masura versurilor este de opt silabe, iar ritmul este trohaic.
In aceasta poezie, se poate discuta despre simetria versurilor, deoarece aceasta opera
incepe si se incheie in acelasi mod: ,,Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni il incarca”
,,Langa lacul cel albastru/ Incarcat cu flori de nufar”

In concluzie, aceasta poezie apartine genului liric, pentru ca respecta trasaturile


acestui gen.