Sunteți pe pagina 1din 4

MANAGEMENTUL RISCULUI

Riscul politicii de finantare: metode de evaluare si modalitati de gestionare

Spatariu Alexandra

Suceava 2019

1.FINANȚE
Vorbind de FINANŢE avem în vedere fie un sens privat de finanţe ale agenţilor
economici, fie sensul public de finanţe (publice) ale statului.
Apelaţiunea de “modern” este dată sensului privat al finanţelor, reprezentând
ansamblul de agenţi care realizează gestiunea financiară a patrimoniilor individuale sau a
patrimoniului întreprinderilor.
Analiza conţinutului finanţelor (private) poate viza în egală măsură cele 3 modalităţi de
manifestare a lor:
- practic;
- politic;
- teoretic, având în vedere constituirea în timp a unei ştiinţe a finanţelor.

FINANŢELE
PRIVATE

PRACTICA TEORIA
FINANCIARĂ FINANCIARĂ
POLITICA
FINANCIARĂ
-analiza financiară -politica de investiții -ipotezele
-diagnosticul financiar -politica de finanțare -modelele
-gestiunea financiară -evaluarea întreprinderii -verificarea empirică
-validarea statistică.

 Practica financiară
Finanţele fac obiectul unei practici de întreprindere, deci obiectul unei activităţi
îndreptate spre atingerea unui obiectiv bine precizat. Modalităţile de manifestare a
conţinutului finanţelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii întreprinderii, creşterea
averii acţionarilor. Stăpânirea tuturor mijloacelor şi instrumentelor de atingere a acestui
obiectiv face obiectul gestiunii financiare. A stăpâni gestiunea financiară, într-un mediu
economico-financiar restrictiv şi aleator, este o artă ce conduce adesea la ideea de miracol.

În activitatea lor, gestionarii trebuie să respecte cel puţin 3 condiţii imperative:


 obţinerea unei rentabilităţi sperate de acţionari, în raport cu alte oportunităţi de
investiţii oferite de piaţa financiară (la limită, cumpărarea de obligaţiuni de stat) şi în
raport cu gradul de risc asumat prin investirea capitalului în respectiva întreprindere;
 asigurarea unei bune solvabilităţi a întreprinderii vizavi de creditori;
 asigurarea unei bune flexibilităţi de acţiune pentru toţi „actorii” întreprinderii:
acţionari, creditori, salariaţi, furnizori, clienţi, statul etc. Într-o stare economică
concurenţială, fiecare dintre aceştia îşi stabileşte şi urmăreşte o strategie individuală
câştigătoare. Arta gestiunii financiare este ca, în acest „joc economic cooperativ”, să se
îndeplinească obiectivul de maximizare a valorii globale a întreprinderii, practic a
valorii contribuţiei dintre „actorii” întreprinderii (capitaluri, datorii etc.).
Analiza financiară, ca o primă acţiune a practicii financiare, poate fi studiată ca acţiune
internă a responsabililor întreprinderii şi ca acţiune externă din partea actualilor şi
potenţialilor parteneri sau concurenţi ai întreprinderii. Obiectivele urmărite nu sunt aceleaşi;
în analiza internă se urmăreşte identificarea potenţialului de degajare de fluxuri nete de
trezorerie (cash-flow- uri); în analiza externă se urmăreşte echilibrul financiar realizat, la
nivelul fondului de rulment, al trezorerie nete etc. şi rentabilitatea întreprinderii la nivelul
marjelor de acumulare, al capacităţii de autofinanţare etc.
Analiza financiară are ca obiectiv să determine starea de performanţă financiară,
punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare din exerciţiul încheiat. Realizarea ei
presupune o metodologie de verificare a echilibrului financiar şi a capacităţii de degajare de
valoare nouă, pentru a aprecia soliditatea şi competitivitatea întreprinderii. Această
metodologie se aplică asupra documentelor de sinteză contabilă – bilanţul şi contul de
rezultate (profit şi pierdere) – şi asupra tabloului de finanţare (de fluxuri financiare) care, la
rândul lui, se construieşte pe baza celor două documente contabile de sinteză.
Principalele acţiuni ale analizei financiare se pot desfăşura în succesiune sau ca etape
independente de lucru:
1) analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului;
2) analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate;
3) diagnosticul financiar al rentabilităţii şi riscului întreprinderii;
4) analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finanţare.

Concluziile analizei financiare fundamentează întreaga politică economică financiară


viitoare a întreprinderii (analiza internă) şi motivează comportamentul tuturor partenerilor,
investitorilor şi concurenţilor vizavi de întreprindere (analiza externă). Bugetarea
întreprinderii, atragerea de capitaluri externe (proprii şi împrumutate), păstrarea şi extinderea
segmentelor de piaţă şi alte operaţiuni de strategie şi de tactică economică găsesc în analiza
financiară o bază de fundamentare, ca o etapă esenţială de pornire în aceste judecăţi de
valoare.

Gestiunea financiară reprezintă ansamblul acţiunilor de administrare a resurselor


băneşti ale întreprinderii. În linii mari, putem distinge o gestiune financiară, pe termen scurt, a
activelor şi pasivelor circulante şi de trezorerie şi o gestiune financiară, pe termen mediu şi
lung, a activelor şi a pasivelor permanente (în partea de sus a bilanţului).
Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar
între nevoile de capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o parte, şi sursele de capitaluri
circulante (proprii, atrase temporar, creditele de trezorerie şi eventual cele de scont), pe de altă
parte. În mod concret, acest segment de gestiune financiară urmăreşte optimizarea gestiunii
stocurilor de materiale si de produse, a creanţelor clienţi, a soldurilor de trezorerie, în vederea
creşterii gradului de rentabilitate şi de lichiditate, în condiţii de diminuare a riscului. De
asemenea, se urmăreşte relaxarea scadenţelor la datoriile de exploatare şi reducerea costului
creditelor prin arbitrajul între mai multe surse de credit: bancar, de scont, de factoring etc.
Gestiunea financiară pe termen lung face obiectul alegerii unei strategii financiare de
creştere şi consolidare a valorii întreprinderii. Aceasta este, în fapt, a doua formă de
manifestare a finanţelor private (ca politică).

GESTIUNEA FINANCIARĂ

PE TERMEN SCURT PE TERMEN LUNG


-gestionarea stocurilor -gestiunea portofoliului investițiilor
-gestionarea clienților -gestiunea capitalurilor proprii
-gestionarea creditelor -gestiunea datoriilor financiare
-gestiunea riscului valutar -gestiunea riscului de rată a dobânzii
-gestiunea trezoreriei -bugetul investițiilor și al finațării pe termen lung
-bugetele exploatării