pg.

1 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 CUPRINS
CUVINTE
BALADA OULUI DE CIOCOLATĂ
CĂZÂND SPRE TINE
ELEGIA PAȘILOR REGĂSIȚI
EXTRAS DINTR-UN VIS
HAI VINO
INADVERTENȚE
OAMENII
SĂ NU MĂ ÎNTREBI
TERMOTEHNICĂ
VINO ÎN INFINITUL VERDE
ZÂMBET
ZEUL SLAB
ANTIPOZII SI DILEMA

pg. 2 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 CUVINTE

Compătimitorul bisturiu, mut de atâta spuzeală,

Ticăloșit de competență, novice în oala romanței
Se tânguia ațâțător,contractat
În furnicarul de retribuire...
Insucces
Insucces
Insucces.
Kilometric se justifică pomelnicul sordid,
Tartorul adoptiv, acid ,care se baricadează
În decaedrul baroc...
Ce genocid de inteligență!?
Sita nupțială ponosită spunea:
Traseul yankeilor zidiți
E în frazele corpolente și antibiotice.
Calendarul, contrabasul și latrina
Rătăcesc plângând urgia sorții.
Tentația lavandei aruncă lasciv
Nenorocirea stârpiturilor ucigașe
Peste dimensiunea dimineții.
Nu mai aveau căutare diletanții!
Se dilatau pupilele în fața
Înscenării măscăricite de pleavă.
Se ofileau papilele gustative
De tactica sugrumată de prea mult viciu.
Bielele mâinilor se legănau cântând
Pe arama spațiului globular
A ochilor deschiși de prea multă lașitate.
Unde este oare dovada fecioriei,
A prezenței noastre în univers?
Unde este oare cinismul recunoașterii
Nestematelor date de silință?
De silința imputată de veacuri
De a nu putea opri calamitatea blazării...

pg. 3 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 BALADA OULUI DE CIOCOLATĂ
(o fabulă ce am visat-o noaptea)
Un cofetar mai mic de stat
Dar gras și gros în pântec
Ce dulciuri supse și făcuse
Atât de multe
De pământul putea să-l înconjoare
Gândea la tot ce avea să facă
Aduse unt,cacao,zahăr
Aduse ouă de găină
Și începu a bate totul
Un ou de ciocolată să creeze
În ziua ce abia începuse.
Dar iată! Uite ce minue
Că oul singur se năștea
Crescând acum cu a lui suflare
Făcându-se rotund , apoi ouoform…
Se minuna maestrul văzându-și opera împlinită…
Dar când era mai minunat
Să vezi pe tavă acest ou,
Auzi cum ciocăne ceva
Sub coaja lui de ciocolată
Și ce să vezi
Sări o schjă din ciocolata neîncepută
Lăsând un loc atât de mic
Atât cât trebuie să scoată
Căpșorul un pui de ciocolată.
Se minună maestrul
Că nu credea în fantasme
Și auzind că micul ciripește
Nu s-a gîndit de grozăvie înfăptuise.

pg. 4 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Si apucând în mână tava
O împinsese în cuptorul cald
Făcând în pastă oul nostru
Cu puiul mic ce n-a știu cănd trebuie să iasă.

Morala:
Să fi mic și chiar minune
Nu face gât sau gălăgie
Când altu-i mare lângă tine.

pg. 5 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 CĂZÂND SPRE TINE
Fetele japoneze
Învățau de mici să-și slăvească bărbatul...
Este bine sau rău, în concepția albilor?
Norii negri pot umbri
Atmosfera celestă?
Bogăția sufletului interior
Poate nega realul?
Multe semne de zbucium
Borboane de neliniște
Creionând starea de fugă
De omul imagine
De omul nor
De omul mai veșted
Decât arșița verii.
Poți să crezi că ai auzit norocul
Rămâne certul să auzi crezutul.
E bine să fugi
Dar direcția să fie clară
E bine să speri
Dar cerul să fie limpede.
Realul ne zdrobește prin
Conveniență și prin stress...
Rămâne adevărul interior al minții
Nedescoperite încă,
Al nopții pe care crezi că o simți
Prin porii respirației.
Să prețuiești, de ai simțit
Cu ochii minții

pg. 6 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Tentația apropierii de respirare...
Să prețuiești ziua,ora,clipa
De dezmăț primordial
Când visele se îngreunează
Cu fructul oprit
Și cerul e mai sublim decât valul
În mișcare perpetuă...
Fugi,revino,mai stai
Ascultă-mă,privește înapoi,
Cere ce n-ai auzit.
Slăbește o clipă
Strânsoarea absurdului
Realul este tactil
Prețuiește prezentul și
Viitorul proaspăt ca
Mărul abia pârguit...
Mă simt ca o piatră
Pe marginea unei prăpăsti
Căzând spre tine...
Te zdrobesc sau întâmplarea
Face să trecem consecutiv
Prin același punct...
Îmi pare totuși că
Te-am atins din întâmplare
Ca o boare de arcuș
Pe o vioară imaginară...
Rămânerea pe tine
Seamănă cu o rapsodie...

pg. 7 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 ELEGIA PAȘILOR REGĂSIȚI

Mă întreb unde-mi stau semenii

Cine mai mișcă de roata norocului
Care uruie și scârțâie îngrozitor...
Unde sunt pașii mersului înapoi
Al clipelor ce n-au trecut încă.
Va veni o vreme
Când ne vom întreba
Unde să tragem linia
Renunțării.
Citește și apoi uită...
Clarul de lună...
Pașii pierduți...
Sălile fără oglinzi...
Colonadele de marmură...
Femeile...
Cascade de sunete, reverberații auditive
Halucinații sau... fete
Bineînțeles că fete morgane...
Subînțelesuri obscure, cu marginile răsfrânte
Peste pereții abdominali.
Să treci totul printr-o prismă
Se refractă în mii de culori
Curcubee de idei, de vorbe, de halucinații
De subînțelesuri
Un grăunte de praf în ochii lumii
E similar cu infinitul mic
Omul crește și scade urmărind
Șirul căilor ferate.
Paralelismul este o problemă
Univeraslă ca și nimicul...
To be or not to be a whoman
Libertate, Egaliate, Frățietate...
Avanpremiera

pg. 8 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Pașilor pierduți este urma.
Urmașilor nu le putem lăsa urme
Ci numei certitudini.
Licăriri de sunete de moog
Sau de violoncele
N-ar face cât concertul frunzelor
Care cad veștejite
Cu viața scursă
Din pomii disperării.
Nu fiți triști,oameni buni
Calea lactee e la locul ei
Speranța spre împlinire
Există.
Nu fiți bogați, oameni buni
Decât cu duhul...
Nu fiți triști, oameni buni
Cântecele curg alături de
Fluvii și ploaie
Pic, pic...pic.
Omule, gând nebun
Se poate mima orice
Numai inteligența, nu.
Sunt oameni care aruncă șerpi
Împroșcând cu venin soarele.
Atunci lumina palidă devine rea
Cearcăne pe ochii lunii...
Sunt oameni care aruncă cu ghiocei
Flori de ceară care se topesc
Odată cu prima rază
De căldură.
Cinstea nu se cumpără cu bani
Se moștenește...
Primăvara va veni
Dacă o așteptăm cu toții
Să ne scotă din letargie.
Dacă nu vine?
Mergem aiurea

pg. 9 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Să o căutăm.
Căutătorii de primăvară
Se cheamă berze călătoare?
Căutătorii de cer senin
Se cheamă rândunici?
Căutătorii pașilor pierduți
Se cheamă urmași!
Omule! Nu fi porc
Seamănă bucurie, nu mocirlă
Gândește-te la toți
Nu la egoismul ființei tale
Mici...
Legea te apără
Cu legea te acoperi
Dar legea nu te salvează
De la disprețul semenilor.
Să trăiești singur în cușca legii?
Sau cu oamenii păcăliți...
Mai bine pune-ți un lest de ciment
Sau de piatră
Caută-ți un loc liniștit
Un ochi de apă
O fântână
Sau marea cea mare
Și apoi finalul...
Omule nu fi râmă
Scormonind mizeria
Celor de o teapă cu tine.
Cristale nu poți vedea
Cristale sunt mii
Sarea o ling caprele și oile
În ajunul împerecherii
Ideeilor.
Oricum râmelor nu le place sarea.

pg. 10 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 EXTRAS DINTR-UN VIS

Motto: De câte ori mi-or lipsi și timp și bani, voi săruta și prieteni și dușmani

Cu gândul am început să neg lumea

Să o aduc la zero absolut
Am lăsat doar cerul și un ou
Pentru variația am pus doi sori
Unul la miezul zilei și altul la apus.
Ce imagine avea oul
Cu două umbre
Ca o dedublare a eului ou.
O umbră scurtă
Și una lungă roșie...
M –am prefăcut că nu văd
Că soarele apus trecuse orizontul
Umbra mică creștea suprapunându-se
Pe umbra mare, încetul cu încetul...
Oul dedublat crăpase
Și în liniștea nimicului
Am auzit un ciripit...
N-am reușit!
Și am început să compun lumea la loc
Negațiile au și ele negații...

pg. 11 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 HAI VINO

Hai vino să te strâng în brațe

Hai vino dulcea mea himeră
Hai la pieptul meu și speră
Că deagostea va ține o viață.
Hai vino să te prind de mijloc
Hai vino dulcea mea fetiță
Hai să-ți prind o garofiță
La pieptu-ți roșu ca de foc.
Hai vină să-ți dau o sărutare
Hai vino să-ți prind capul mic
Hai să ți-l țin ca pe nimic
Și să-ți simt a ta suflare.
Hai vino doar tu ești aceea
Hai vino ca să-mi sari în cale
Hai lasă timpul pe a lui vale
Ca Penelopa în Odiseea.
Hai vino să tețin la inimioară
Hai vino să-ți șoptesc cuvinte
Hai,și să-ți rămână în minte
Ca dulcele vin ce te infioară.

pg. 12 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 INADVERTENȚE
Citeam
Gândind
O carte nescrisă încă.
Gânduri paradoxale
Macină
În virtutea rotirii
Glasuri de privighetori
Mai surde decât niște valuri.
Corbii acum sunt roșii
Și nu se văd perfect
Cad ca niște frunze moarte
În valea neîntoarcerii.
Oare singura cale spre ceață
Este nimicul etern?
Zborul păsării paradis
Frământarea pământului
Suflul lutului
Pericolul căderii
Sunt câteva legi?
Să ai capul pe umeri
sau să fi Damolxes?
Totul în fața perfectului
Se clatină nesigur.
Slăbiți de vlagă sunt semenii
Ce caută mărirea
În bobul de chihlimbar.
Uite acum corbii s-au înverzit
Trăiesc și poate încep să zboare?
Sâmburii de minciună
Odată semănați
Cresc lujeri de fapte
Cu putregaiuri mari.
Omizile, larvele, gândacii
Atacă corbii când vin ca norii.
Să ceri avere când nu este

pg. 13 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Să vrei a bea când nu ai ce
Să-ți mănânci bocancii
Când nu ai altceva...
Când corbii se vor face
Pământii atunci sunt copți
Și numai buni de mâncat.
O să fie festin...
Nu vă fie teamă
De ceeace mișcă
Sunt numai aripi
De corbi uciși
cu bună știință.
Câteva glasuri
De protest
Mai răzbat din depărtare
Dar ce folos...
Festinul a avut loc.
Boabe de chihlimbar
nu se mai găsesc...
Capete așișderea.

pg. 14 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 OAMENII

Pe cer o stea…
În infinit mai multe
Și între ele un Pământ
Iar jos pe el un om gândea
Zicea că totul
Abur,viață,sete, pâine
Sunt pe lume o minune
Ce Zeul creator o dase.
Un altul lângă el cu mutra-i gravă
Începe a comenta și zise:
Pământulș e rotund și mare
Și tot ce mișcă în sus și-n jos
Sunt ale mamei născociri
Dar ale mamei ce era Natura.
Și iată pe cei doi amici
Acum doi dușmani
Cărâdu-și pumni pentru o idee.
Ei trebuiau să știe:
Câți oameni sunt atâtea ideei învie.

pg. 15 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 SĂ NU MĂ ÎNTREBI

Să nu mă întrebi, să taci!
Când ceasul stă cu limbile înțepenite
De tumultoasa clipă a durerii
Ce naște monștri sau satiri.
De-i oare soare sau noapte în mine
De gânduri moi ce atârnă grele
Să cearnă sute de amintiri

Să nu mă întrebi
Când iau nesomnul etalon
Și o clepsidră goală ceas
Ca să măsor conceptul nou de OM
Întâlnit de om la fiecare pas.

Să nu mă întrebi
De ce evreii fugăreau creștinii
Creștinii pe eretici, de ce Noi pe Noi
De ce se rupe acul albinii
Când pe mâna întinsă face roi.

Să nu mă întrebi
De-s treaz doar în minciună
Sau ea minciuna mă țintește treaz
De-i ziuă afară sau e lună
Când foamea de lumină face haz.

Să nu mă întrebi
De ce-s așa de albi salcâmii
În ziua nunții de apoi
De ce-i amar și gustul pâinii
Când noi cei goi nu suntem noi.

pg. 16 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 Să nu mă întrebi
De ce alungă adevărul
Acei cu obrazul ghiftuit
De ce e putred înăuntru mărul
Cules la al toamnei asfințit.

Să nu mă întrebi
De ce adun aici cuvinte
Să sune cadențat sau ce să zic
Ca toți acei ce au în minte
Vrerea de a avea ceva și n-au nimic.

pg. 17 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 TERMOTEHNICĂ

Două cuti colectoare

Un tambur și apoi nimic…
Un perete, trei canale
Și pe urmă totul mare.
Sună și duduie aritmic
Fierbând cu ste apă chioară
Scoțând și abur categoric
Dar ce folos …era o moară.
Dacă o întrebi când e sfârșitul
Spune că, poate infinitul
Drum al lumei către soare
Îi va aduce o ușurare.

pg. 18 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 VINO ÎN INFINITUL VERDE

Vino’n infinitul verde

Unde umbra nu se pierde
Unde pașii ni se afundă
Până sus în iarba udă
Să te strâng la pieptu-mi tare
Să te înalț apoi spre soare
Să fim singuri în pustie
Nimeni,nimeni să nu ne știe
Ca un murmur de vioară
Inima să ne tresară
Să fim doar noi pe lume
Să ne spunem doar pe nume
Eu și tu,Eu și tu,Tu și eu
Vino’n infinitul verde
Unde umbra ni se pierde
Eu și tu,Eu și tu,Tu și eu.

pg. 19 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 ZÂMBET

Ochii tăi iubito, cât mă dor

Când mă împungi cu irișii
Schimbă-ți cerul din priviri
De e adumbrit de nori
Să fie mai mult soare pe
Cerul văzutului și nevăzutului.
Imens ți se pare să ierți
Dar nu și imposibil.
Zâmbește o dată
Sau mai mult
Și lasă ploaia să
Atingă pământul însetat
Să crească fructe noi
De dragoste...

pg. 20 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 ZEUL SLAB

O tu geniu cabalistic
Ce cu a ta cunună de păr
Ai mișcat universul invers.
Infinitul a clătinat din cap
Scârțâind ca un cor stricat.
Oamenii s-au speriat
Văzânu-și eul.
Pe faţa-ţi prelungă creşteau trei fire
De oţel dacă ar fi fost
Tot n-ar fi sunat la atingerea luminii sublime.
Ai strigat,vroind o legătură
Cine te-a auzit credea că mori.
Dar ce era în gându-ți
N-aveam de unde ști noi muritorii…

pg. 21 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
 ANTIPOZII ȘI DILEMA

Lapte,miere
Miere,lapte
Zeamă de fructe,nectar
Acestea sunt plăcerile Raiului?
Femei goale
Femei frumoase
Cu părul de toate nuanțele
Acestea sunt plăcerile Raiului?
Odihnă,somn
Somn,odihnă
Și toate într-un timp prelung
Acestea sunt plăcerile Raiului?

Cazane,smoală
Cazane foc și cazne
Printre diavoli negri ca de fum
Acestea sunt plăcerile Iadului?
Cinci coarne
Cinci coarne mari
De drac cu ochii tăciuni aprinși
Acestea sunt plăcerile Iadului?
Mirosuri grele
Mirosuri urâte
De carne arsă în focul ghenei
Acestea sunt plăcerile Iadului?

Ori tu om de ce să-ți faci iluzii

Că mergi în sus sau jos, se pare
Mai bine încercă să nu crezi
Că totul este sau totul a fost scornit.

pg. 22 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019
pg. 23 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019