Sunteți pe pagina 1din 4

BAROCUL UNIVERSAL

CURSUL IV – 13 MARTIE 2019


Arhitectura Barocului Spaniol. Sculptura barocă în Spania
_____________________________________________________________________________

ARHITECTURA

SPANIA secolului XVII se află într-o perioadă de prosperitate, dar spre sfârșitul secolului observăm o
Spanie în proces de decadență. Se întrevăd semnele ruinei, Spania este îngreunată, rămâne într-un alt secol, nu
ține pasul cu ultimele inovații, și din cauza inchiziției, nu au mai evoluat, s-au îngropat în propria glorie. Avem
această artă decadentă, relațiile de la palat erau bazate pe un protocol exagerat, biserica ținea totul sub control. Nu
se prea poate vorbi de Contrareformă pentru că nu aveau forme de reformă în teritoriu, ei se bazau în continuare
pe decorație, îmbogățeau ceea ce deja era construit, era de fapt o decorație excesivă.

▪ Fațada Universității din Valladolid


▪ Fațada de Vest- Santiago de Compostela - nu este o structură barocă, ci numai i s-a îmbogățit
fațada, apariția volutelor, registre cu aspect de stalactite, elemente organice care ies din cadrul
zidăriei. Spania nu avea la dispoziție cariere de marmură atât de comune ca în Italia, majoritatea
construcțiilor sunt de piatră, dar apoi trec ușor la cărămidă.
▪ Iglesia de Nuestra Seniora de Montserrat, Madrid - interpretare clară după mica biserică Il
Gesu din Roma

1. Pedro de Ribera (1681-1742)


• Ospiciul Regal San Fernando, Madrid - decorațiune extrem de amplă, cu arcadă
în mâner de coș, curbe, contracurbe, volute, scoica în nișă, totul este foarte dantelat,
foarte multă decorațiune concentrată pe un spațiu mic.
• San Cayetano, Zaragoza - reliefuri cu volute, ancandrament de fereastră care pare
să intre înăuntru- vor fi apoi foarte utilizare în estetica Rococo-ului.

▪ Palatul Marchizului de Dos Aguas, Valencia - un exces de decorație, aproape rococo prin
policromie. O oarecare scenografie există, ei nu sunt concentrați pe formă sau sculptură, ci totul
revine decorațiunii.

▪ Plaza Mayor din Salamanca - același truc de piață trapezoidală, care să modifice spațiul, un pic
de lipsă de simetrie, intrarea în piață decalată. Decorațiuni ample, dar concetrate pe rezalitul de
clădire, arhitectul fiind Alberto Churriguera- o întreagă dinastie de arhitecți baroci, care sau
numele stilului Churrigeresc (care se confundă cu barocul spaniol), în general se dezvoltă în
Salamanca.

Stilul barocului spaniol

-1680-1720: stil monumnetal, cu coloane monumentale, coloane solomonice, în torsadă (Exemplu


Palacio de San Telmo) fusuri cu motive florale, vegetale, geometrice
-1720-1760: un nou tip de coloană- obelisc inversat, capitelul coloanei este baza inversată a obeliscului,
decorativ, fără rol structural, care va fi exploatat apoi și în zona coloniilor
- după 1760: stil mai sobru, aproape nu mai poate fi numit baroc, exemplu Catedrala din Murcia

Jose de Churriguera - Altarul principal al Mănăstirii Salamanca- coloane în torsadaă, lemn poleit,
altar, în altar, în succesiune, baldachin amplu decorat.

PORTUGALIA - un baroc sever, tern, serios, bazat pe îmbunătățirea unor biserici existente:

▪ Noua catedrală din Coimbra - fațadă tipică inspirată de Il Gesu, dar foarte seacă
▪ Biserica Clericilor din Porto- ideea de scări în zig-zag - urme ale unui baroc, care se termină cu un
turn impunător, decorație din elemente arhitecturale, coloane care se succed.
▪ Palatul Raio, Braga- poate fi considerat un transfer spre rococo, puțin cam asimetric
▪ Bam Jesus do Monte - explanadă în zig-zag, fațadă mai sobră, dar ușor de înscris într-o direcție barocă
▪ Santa Maria Magdalena, Braga - mai înspre rococo
SCULPTURA

Se remarcă de la început lipsa folosirii marmurii ca material în sculptură, deoarece Spania nu avea la
dispoziție șantire de marmură asemenea Italiei. Deci avem o lipsă a tratării sculpturii în marmură sau în bronz, în
schimb predomină sculptura în lemn. Sculptura spaniolă are niște tendințe înspre sculptura gotică târzie, înspre
patetismul gotic, anatomia realistă oferind un dramatism de factură gotică. Se preferă sculpturile din lemn,
policrome, uneori pictate de alt artist decât cel care a prelucrat lemnul. Se respectă un realism al culorilor și se
observă o anumită dramă, un anumit tragism. Lemnul pictat este foarte veridic, realist. Artiștii spanioli nu au un
stil particular, nu se remarcămindividual. De multe ori sculpturile au adăugiri de material textil, uneori chiar snt
îmbrăcate cu haine umane.

1. Pedro de Mena (1628-1688)


▪ Ecce Homo (1674-1685)
▪ Mater Dolorosa (1664-1685)
▪ Magdalena Penitentă (1664)

2. Juan Alonso Villabrille y Ron (1663-1732)


▪ Cap Sfântul Pavel (1707)

3. Pedro Roldan (1624-1699)


▪ Punerea în mormânt (altar)

4. Gregorio Fernandez (1576-1636)


▪ Cristos legat de coloană (1619)
▪ Coborârea de pe cruce
▪ Botezul lui Cristos

5. Francisco Ruiz Gijon (1653-1720)


▪ Sfântul Ioan
▪ Cristos mort
▪ Arhanghelul Rafael

6. Juan Martinez Montanes (1568-1649)


▪ Sfântul Ioan Botezătorul
▪ Sfântul Francisco de Borja- amintește de sculptura lui Bernini, învolburarea
draperiei, atenție la anatomie, guler puțin desfăcut.
▪ Sfântul Bruno

7. Alonzo Cano (1601-1667)


▪ Inmaculada de Granada
▪ Inmaculada
▪ Sfântul Ioan Botezătorul
ISTORIA ARTEI ÎN ROMÂNIA
E v M e d i u și R e n a șt e r e

CURSUL IV – 22 MARTIE 2019


Bisericile Parohiale ale orașelor transilvănene în secolele XIV- XV, goticul matur
______________________________________________________________________

Bisericile fie se reconstruiesc în acest stil, dacă a existat un edificiu romanic, datorită contextului economic
favorabil. Există și dorința de subliniere a noilor provilegii în activitatea edilitară prin intermediul unor biserici mai
ample, într-un stil la modă, care aparțin gustului vremii, stilul gotic matur. Această schimbare este generată de
condițiile economice, dar și politice, târgurile primesc privilegii de la regalitate de a deveni orașe, sau chiar orașe
libere regale (cel mai înalt statut care putea fi obținut în Transilvania), care înseamnă reducerea unor taxe, sau
permisiunea de a utiliza respectivele taxe în scopul propriu al orașului și nu de a merge înspre regalitate, ceea ce
înseamnă permisiunea de a se înconjura cu ziduri, de a se apăra. Târgurile nu aveau aceste privilegii de fortificare.
În acest context al unei noi siguranțe, înflorește și activitatea edilitară, bisericile devin mai ample și mai decorate,
beneficiind și de descoperirile goticului, ridicarea unor ziduri mai înalte, mai subțiri, și de a introduce ferestre mai
ample, datorită apariției arcului frânt (permite practicarea unor deschideri mai ample care sporesc iluminarea la
interior), dar și a contrafortului, inexistent în stilul romanic. Sculptura iese din regiunea timpanului, apare în
baldachine, la exterior și la interior. În secolele XIV-XV, se observă o dezvoltare a planimetriei, a volumetriei
rezultate, biserici mai ample, mai spectaculoase. Primul edificiu unde se încearcă introducerea goticului matur în
Transilvania este biserica din Sebeș, județul Alba.

1. Biserica Evanghelică din Sebeș, județul Alba

Exista o biserică în stil romanic în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o bazilică cu trei nave și
absidă semicirculară, bolți în navele laterale, și tavan deasupra navei centrale.
După invazia tătară din 1241, biserica se amplifică, apar transformări în stil romanic matur, se
păstreazp aceeași structură, dar se plănuiește ridicarea a două turnuri patrulatere care să flancheze fațada
principală. La un moment dat ridicarea turnurilor este întreruptă, probabil din motive economice și se decide
acoperirea lor cu un acoperiș și ridicarea unui turn central cu plan dreptunchiular, care cuprinde lățimea navei
centrale, se construiește un portal cu capiteluri în stil romanic cu croșete, dar și arcade oarbe semicirculare sub
cornișă. Este și momentul când se construiește o boltă în cruce care să acopere nava centrală (încă nu în arc frânt)
cu nervuri din piatră, cu chei de boltă, care se sprijină pe console. Ceea ce se modifică este absida altarului,
reconstruită în formă poligonală care primește contraforturi, în axul altarelor gotice timpurii sunt amplasate două
ferestre, iar în planul superior ferestre circulare polibate, specifice goticului timpuriu, dar în rest biserica nu mai
primește alte adăugiri gotice. Avem deci o tranziție între romanic și gotic. Încăperile adăugate înspre nord și sud
au aspectul înșelător de transept, dar sunt de fapt două încăperi închise cu funcțiuni specifice, în cea de nord este
construită o sacristie și în partea de sud o capelă.
În secolul al XIV-lea datorită creșterii economice a Sebeșului, comunitatea dorește să reconstruiască
biserica în noul stil apărut, sunt invitați niște meșteri pricepuți care demolează partea de est, cu încăperile și absida
și apare un nou corp, un volum supradimensionat, care va reprezenta altarul noii biserici. Lățimea este păstrată
cea a vechii biserici, dar acum apare un volum amplu cu trei nave, cu bolți în cruce cu nervuri din piatră, dar care
sunt în arc frânt, bolți cvadripartite cu chei de boltă. Închiderea poligonală înspre est sprijinită de și mai mulți
contraforți în trepte, introducerea unor ferestre ample în arc frânt, pe toate laturile corului, ferestre cu muluri din
piatră, care permit luminarea spectaculoasă a interiorului. Capela și sacristia sunt reconstruite, dar își păstrează
funcțiunea. Este introdus un turn circular în partea de sud, prin care se ajungea la nivelul acoperișului cu ajutorul
unei scări elicoidale (în spirală). Altarul este o construcție de plan hală (dacă cheile de boltă sunt la aceeași înalțime
avem din punct de vedere planimetric o construcție de tip hală). Această construcție a corului este prima construcție
de tip hală din Transilvania. Sebeșul în secolul al XIV-lea avea o putere economică deosebită, și o încredere
deosebită în propriile forțe și propria dezvoltare. Scopul era reconstrucția întregii bisercii în acest stil cu planimetrie
de tip hală. La interior apar pe colonetele pe care se sprijină nervurile bolții console și baldachine cu statui și care
formează unul dintre primele ansambluri figurative de acest tip din Transilvania, dar care se va regăsi și la exterior
prinse de peretele pe care vin să-l decoreze, și care înconjoară întreg corul.
Datorită invaziei tătarilor, Sebeșul a fost incendiat. În 1455 Papa permite o indulgență pentru o strângere
de fonduri pentru repararea bisericii din Sebeș, dar fără continuarea planului de tip hală. Sebeșul a rămas astfel în
urma orașelor învecinate, datorită acestui eveniment care a stins avântul economic. S-au făcut o serie de adaptări
pentru a armoniza biserica în stil bazilical, cu corul de tip hală: teșirea acoperișului corului în partea de vest, s-au
înzidit arcadele navelor laterale din structura corului. Prelungirea pantelor acoperișului navei centrale, peste cele
laterale, dar fără să se mai ridice zidurile, de fapt este un plan fals de tip hală, căci navele și-au păstrat înălțimile
distincte. Registrul ferestrelor navei centrale nu a mai avut acces înspre exterior, acum există un sistem de iluminat
în pod pentru a sugera doar lumina naturală.
2. Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca

Ridicată pe fosta biserică romanică dedicată Sfântului Iacob. La Cluj- Napoca avem prima biserică-hală
realizată în întregime din Transilvania în secolul al XIV-lea. Absidă poligonală cu contraforți în trepte, toate navele
la aceeași înălțime. Edificiu amplu luminat, cu ferestre cu trei deschideri, cu muluri, biserica are o anumită
monumentalitate. Toate bisericile-hală sunt mult mai spectaculoase, cu o privire poți cuprinde întreg interiorul
edificiului, senzație de spațiu amplu, cuprinzător. Stâlpii chiar dacă sunt masivi, datorită înălțimii ridicate, au o
eleganață deosebită. Face parte din filosofia goticului, a bolții care plutește, și a bisericii care își cuprinde
credincioșii. Se găsește peste tot arcul frânt și bolta stelată.

3. Biserica Neagră din Brașov

Ridicată în mai multe etape, începând cu secolul al XIV-lea, avem cea mai înaltă biserică de tip hală din
Transilvania, cu o volumetrie impresionantă, zona corului cu contraforți în trepte, ansamblu impresionant de
suculpturi, un turn de sud-vest. A suferit un incendiu, de acolo i se trage numele de Biserica Neagră, ea este o
biserică închinată Fecioarei Maria. A a trecut la luteranism și astăzi este biserică evanghelică. Bolțile navelor
laterale sunt la aceeași înălțime cu cea a navei centrale, nu se confundă cu cele obținute prin construcția tribunei.
Păstrează cel mai important ansamblu de sculptură gotică din Transilvania, chiar o sinteză între goticul sculptat și
cel pictat.

4. Biserica din deal din Sighișoara

Edificiu cu o serie de transformări, a fost dedicată Sfântului Nicolae, este a patra ca mărime după Cluj,
Brașov și Sibiu, înglobând o strutură romanică, a fost transformată mai târziu, în secolul al XIV-lea. Este o biserică
de tip hală, în fațada centrală avem un turn patrulater înglobat, zona absidei de formă poligonală, sprijinită cu
contraforturi în trepte cu sculpturi. Probabil turnul a fost un turn de apărare, datorită meterezelor, a gurilor de
tragere. Fereastra din ax cu muluri spectaculose, cu o rozasă în motiv flamboaiant (sau în vezică de pește). Se
observă goticul târziu datorită formei bolții în palsă/în rețea. Nervurile au mai mult rol decorativ. Interior
spectaculos, foarte luminos, cuprins într-o privire. Interiorul acestei bisericii a fost integral pictat (chiar și pânza
bolții). Reprezintă și un adevărat muzeu: lăzi ale breslelor, altare poliptice, strane, ansambluri sculpturale provenite
din alte edificii din zonă. Sub cor s-a reamenjat și deschis accesul la criptă.