Cu CTRL+clic pe un subiect din Cuprins vă deplasați la subiectul din document

Cuprins

Tipuri de date. Introducerea datelor în celulele foii de lucru................2

Tipul logic..........................................................................................2
Funcţii logice...................................................................................3
Tipul numeric.....................................................................................7
Introducerea numerelor în celulele foii de calcul............................7
Operatori pentru datele numerice....................................................9
Tipul text (alfanumeric, şir de caractere).........................................11
Operaţii cu numere formatate ca text............................................14
Operatori pentru datele de tip text.................................................14
Precedenţa operatorilor....................................................................16
Funcţia if..........................................................................................17
Tipul dată calendaristică şi timp.......................................................19
Introducerea datelor calendaristice...............................................19
Introducerea orelor........................................................................21
Introducerea valorilor tip dată-oră................................................22
Calcule simple cu date calendaristice şi ore..................................23
Operaţii cu date calendaristice......................................................23
Operaţii cu ore...............................................................................25
Operaţii cu tipul dată-oră..............................................................26
Tipuri de date.
Introducerea datelor în celulele foii de lucru

În celulele aplicaţiei Excel se înscriu date. Acestea sunt informaţii care caracterizează, descriu
fenomene, procese, …
Modul în care programul Excel tratează datele — operaţiile ce pot fi efectuate cu acestea —
este dat de tipul datei.
Excel foloseşte următoarele tipuri de date: logic, numeric, text, dată calendaristică-timp.

Tipul logic
Este caracteristic datelor care nu pot lua decât 2 valori: adevărat (TRUE) sau fals (FALSE),
DA sau NU, 1 (unu) sau 0 (zero) etc. Valorile acceptate de Excel sunt TRUE și FALSE.
Exemple:
 un bec poate fi aprins (funcţionează la parametrii normali) —TRUE sau stins — starea
FALSE,
 situaţia concurenţilor în urma susţinerii unui examen: promovat sau respins (TRUE —
FALSE).

Valorile logice se introduc în celulele

tabelului scriind în acestea TRUE sau FALSE,
sau cu egal în faţă, ca în foaia de calcul
alăturată,

iar rezultatul se vede în imaginea din stânga.

Observaţi alinierea pe orizontală a datelor
TRUE şi FALSE — la centrul celulelor.

Când două valori sunt comparate utilizând operatori de comparare (=, >, <, >=, <= sau
<>(diferit)), rezultatul este o valoare logică, fie TRUE, fie FALSE. Imaginile de mai jos
prezintă un astfel de exemplu: coloana A conţine 4 valori numerice, iar în coloana B sunt
scrise 4 expresii logice (comparaţii) — în prima imagine, valoarea acestora fiind afişată în a
doua imagine, coloana B.

Observaţie: în Excel, o expresie sau formulă începe cu semnul de egalitate (=).

Aplicaţia 1. În ce relaţie de comparare se află TRUE în raport cu FALSE?

Indicație: Studiaţi valorile expresiilor într-o foaie Excel:
=TRUE>FALSE
=FALSE>TRUE
=TRUE>=FALSE
=FALSE>=TRUE
=FALSE=TRUE
=TRUE<>FALSE.

Aplicaţia 2. Studiaţi valorile expresiilor expresiilor într-o foaie Excel:

=FALSE+FALSE
= FALSE+TRUE
=TRUE+TRUE
=FALSE+3
=TRUE+5
=TRUE+TRUE+3

Formulaţi concluzii.

Funcţii logice
Asupra valorilor logice pot acţiona operatorii logici, rezultatul fiind tot de tip logic. Trei dintre
aceştia sunt: NOT (negaţia), AND („şi” logic sau conjuncţia), OR („sau” logic sau disjuncţia).
Funcţia NOT()
Operatorul NOT schimbă valoarea unui operand cu complementul său (valoarea opusă):
TRUE cu FALSE şi FALSE cu TRUE, tabela de adevăr fiind:

a NOTa
TRUE FALSE
FALSE TRUE
Excel foloseşte funcţia NOT() cu sintaxa:
NOT(valoare_logică)
Valoare_logică este o valoare sau o expresie care poate fi evaluată ca TRUE sau FALSE.
Observaţie
Dacă valoare_logică este FALSE, NOT întoarce TRUE; dacă valoare_logică este TRUE, NOT
întoarce FALSE.
Exemplu: imaginea din stânga prezintă foaia de calcul Excel în modul Vizualizare–Formule,
în care au fost scrise 4 funcţiei NOT() iar valoarea (rezultatul) acestora este vizualizată în
imaginea din dreapta.

Observaţie: nu tastaţi spaţiu (blanc) între NOT şi paranteza din stânga1 (, — de exemplu
NOT_() — acest spaţiu, figurat cu _ este tratat ca eroare.
Funcţia AND()
Operatorul AND („şi” logic sau conjuncţia) dă TRUE dacă şi numai dacă ambii operanzi sunt
TRUE, altfel rezultatul este FALSE, tabela de adevăr fiind:
a b aANDb
1
În Excel nu se inserează spaţii (blancuri) între numele unei funcţii şi paranteza stângă.
 TRUE TRUE TRUE
TRUE FALSE FALSE
FALSE TRUE FALSE
FALSE FALSE FALSE
Excel foloseşte funcţia AND() având sintaxa:
AND(valoare_logică1; valoare_logică2;…)
Argumentele funcţiei sunt valori sau o expresii care poate fi evaluate ca TRUE sau FALSE.
Funcţia acceptă maxim 30 argumente. Acestea sunt separate de caracterul „;” — punct şi
virgulă, caracter numit separator de listă, „list separator” în caseta de dialog Regional Options
din Control Panel. Pentru mai multe detalii vezi Excel şi Regional Options.
Întoarce TRUE dacă toate argumentele sale sunt TRUE, întoarce FALSE dacă unul sau mai
multe argumente sunt FALSE. Modul de implementare a funcţiei AND() în Excel, pentru 2
argumente, este prezentată mai jos:

Funcţia OR()
Operatorul OR („sau” logic sau disjuncţia) dă FALSE dacă şi numai dacă ambii operanzi sunt
FALSE, altfel rezultatul este TRUE, tabela de adevăr fiind:
a b aORb
TRUE TRUE TRUE
TRUE FALSE TRUE
FALSE TRUE TRUE
FALSE FALSE FALSE
Se observă că operatorul OR dă TRUE dacă cel puţin un argument este TRUE.
Excel foloseşte funcţia OR(), având sintaxa:
OR(valoare_logică1; valoare_logică2;…)
Argumentele funcţiei sunt valori sau o expresii care poate fi evaluate ca TRUE sau FALSE.
Funcţia acceptă maxim 30 argumente. Acestea sunt separate de caracterul „;” — punct şi
virgulă, caracter numit „list separator” în caseta de dialog Regional Options din Control
Panel. Pentru mai multe detalii vezi Excel şi Regional Options.
Întoarce TRUE dacă cel puţin un argument este TRUE; întoarce FALSE dacă toate
argumentele sunt FALSE.. Modul de implementare a funcţiei OR() în Excel, pentru 2
argumente, este prezentată mai jos:

Ordinea de prioritate a operatorilor logici este NOT; AND şi OR. Expresiile cuprinse între
paranteze sunt efectuate primele. Se folosesc numai paranteze rotunde.
Expresiile logice complexe pot fi simplifcate folosind relaţiile (legile lui de Morgan):
1. aANDb=NOT(NOTa OR NOTb);
 2. aORb=NOT(NOTa AND NOTb);
3. NOT(aANDb)=(NOTa)OR(NOTb);
4. NOT(aORb)=(NOTa)AND(NOTb).

Exerciţiul 1. Calculaţi valoarea expresiei E, funcţie de valorile a, b, şi c, dacă:

E=a OR b AND (NOTb AND a AND NOTc)
a) a=TRUE, b=TRUE, c=FALSE;
Se respectă ordinea de prioritate a operatorilor logici (precedenţa operatorilor), cu menţiunea
că operaţiile din paranteză se efectuează primele. Înlocuim pe a, b şi c cu valorile menţionate:
E=TRUE OR TRUE AND (NOT TRUE AND TRUE AND NOT FALSE)
Convenim să scriem într-o expresie, pe fond gri, operatorii care se evaluează primii (sunt
prioritari faţă de ceilalţi), în acest caz NOT TRUE şi NOT FALSE (precedenţa operatorului
NOT):
E=TRUE OR TRUE AND (FALSE AND TRUE AND TRUE)
În paranteză întâlnim operatorul AND de 2 ori — aceştia se evaluează în ordine, de la stânga
la dreapta, deci prima dată FALSE AND TRUE:
E=TRUE OR TRUE AND (FALSE AND TRUE)
E=TRUE OR TRUE AND (FALSE), sau
E=TRUE OR TRUE AND FALSE
E=TRUE OR FALSE
E=TRUE

b) a=FALSE, b=TRUE, c=FALSE;

c) a= FALSE, b=TRUE, c=TRUE.

Exerciţiul 2. Calculaţi valoarea expresiei E, funcţie de valorile a, b, c şi d, dacă:

E=((a OR NOTb) AND (c OR NOTd AND b)) OR (a AND c AND d)
a) a=TRUE, b=FALSE, c= TRUE, d=FALSE;
b) a= FALSE, b= TRUE, c=FALSE, d= TRUE;
c) a= FALSE, b= TRUE, c=TRUE, d= TRUE;
d) a= FALSE, b=FALSE, c=TRUE, d= FALSE.

Exerciţiul 3. Folosind elemente de circuit electric să se simuleze operatorii AND şi OR.

Fiecărui operator îi corespunde un circuit format din 2 întrerupătoare (comutatoare) — notate
a şi b — şi un bec. Comutatoare corespund operanzilor lui AND sau OR (TRUE sau FALSE),
iar starea becului corespunde rezultatului returnat de operator.
Fiecare comutatoare poate fi în una din stările:
 închis — conduce curentul electric; e în starea logică TRUE;
 deschis — nu conduce curentul electric; e în starea logică FALSE.
Becul se află în una din stările:
 luminează — trece curent electric prin filament; e în starea logică TRUE;
 luminează —nu trece curent electric filament; e în starea logică FALSE;

Circuitul format din comutatoare şi bec, legate în serie, simulează operatorul AND.
Circuitul format din gruparea în paralel a comutatoarelor, grupare în serie cu becul, simulează
operatorul OR.

Exerciţiul 4. Triunghi.
Punctul a) Scrieţi condiţia pe care trebuie s-o îndeplinească 3 numere pentru a fi lungimile
laturilor unui triunghi.
Suma lungimilor a două laturi, oricare sunt acestea, trebuie să fie mai mare decât cea de-a
treia latură. Deci, dacă a, b şi c sunt lungimile laturilor unui triunghi, a+b>c, de asemenea, şi
b+c>a, şi c+a>a. Expresia care exprimă această condiţie este:
E=(a+b>c) AND (b+c>a) AND (c+a>b)
Toate cele 3 inegalităţi trebuiesc îndeplinite în acelaşi timp, motiv pentru care se foloseşte
operatorul AND.
Dacă a, b şi c sunt laturile triunghiului, E=TRUE, altfel, E=FALSE.
Expresia E poate fi scrisă renunţând la paranteze:
E=a+b>c AND b+c>a AND c+a>b.
De ce? La calcularea valorii lui E se ţine cont de ordinea operaţiilor într-o formulă (vezi
Precedenţa operatorilor), în acest caz:
 Se evaluează parantezele;
 Se evaluează operatorii matematici: —aici, adunarea;
 Se evaluează operatorii relaţionali — aici, inegalitatea > (mai mare);
 Se evaluează operatorul logic AND. Într-o expresie cu operatori logici diferiţi ordinea de
prioritate este cea expusă mai înainte: NOT, AND, OR.
Sarcini de lucru: determinaţi valoarea lui E pentru valorile:
a) a=5, b=4, c=8;
b) a=7, b=10, c=3;
c) a=5, b=4, c=3.
Punctul b) Să se realizeze aplicaţia Excel care are ca date de intrare (variabile) valorile a, b,
şi c şi afişează datele de ieşire, în acest caz, valoarea expresiei E.
Pentru ca Excel să accepte această expresie, cele 3 inegalităţi constituie argumentele funcţiei
AND(), expresia având forma:
E=AND(( a+b>c); (b+c>a); (c+a>b))
Observaţie. În Excel o formulă începe întotdeauna cu semnul de egalitate (=), deci în foaia de
calcul nu se inserează caracterul E, ci:
=AND(( a+b>c); (b+c>a); (c+a>b))
Implementeze în Excel a aplicaţiei presupune inserarea valorilor a, b, c (în cazul de faţă 4, 44
şi 5) în primele celule ale coloanei B iar în celula B4 va fi afişată valoarea expresiei E —
TRUE dacă numerele pot fi laturile unui triunghi, FALSE în caz contrar.
Deoarece lungimile celor 3 laturi sunt inserate în celulele B1, B2 şi B3, funcţia AND(...),
scrisă în celula B4, va conţine în loc de a, b, c referinţe la celulele B1, respectiv, B2, respectiv
B3.
INTERACTIVITATE cu triunchi.htm

Tipul numeric
Este reprezentat de valorile de tip real.
Pentru reprezentarea acestui tip de dată se folosesc caracterele 0, 1…, 9, +, -, /, $, %, punct,
virgula, E, e.
Precizare: simbolul zecimal folosit este virgula (ex. 3,141), ca separator de mii e folosit
punctul, iar ca simbol monetar euro (€). Pentru mai multe detalii vezi Excel şi Regional
Options.

Introducerea numerelor în celulele foii de calcul

Când introducem un număr într-o celulă a foii de calcul există posibilitatea ca el să fie afişat
în altă formă, în alt mod (format de afişare a numerelor) decât cea în care a fost scris (format
de introducere a numerelor). Dacă într-o celulă cu formatul General:
 tastăm12345,1234 într-o celulă (e formatul de introducere), numărul poate fi afişat sub
forma 12.345,12 (e formatul de afişare), valoarea memorată de Excel fiind 12345,12345 (e
valoarea reţinută).
 tastăm12,12% (procentaj), formatul de afişare este 12,12%, valoarea reţinută e 0,1212.
 tastăm 2 2/5 (număr fracţionar), formatul de afişare este 2 2/5, valoarea reţinută e 2,4.
Deci, Excel ţine evidenţa valorilor numerice introduse într-o celulă, cât şi formatul de afişare
a acestora.
Implicit, la deschiderea unei noi foi de calcul, celulele au formatul General. Acesta afişează
numerele cu maxim 12 caractere — inclusiv virgula şi semnul plus (+) sau minus (-). Semnul
unui număr pozitiv nu este afişat. Acest format nu foloseşte punctul ca separator pentru mii.
Sunt întâlnite următoarele cazuri de afişare a numerelor în formatul General:
a) Dacă celula are lăţime suficientă şi:
 formatul de introducere a unui număr conţine mai mult de 12 caractere, numărul este afişat
prin rotunjire, cu maxim 12 caractere.
 numărul este foarte mare sau foarte mic şi nu poate fi afişat pe maxim 12 caractere,
formatul de afişare este cel ştiinţific. Exemplificare: numărul 0,000000111222 poate fi scris,
prin rotunjire ca 1,11222*10-7, formatul ştiinţific afişându-l sub forma 1,11222E-07, E fiind
iniţiala de la exponent; numărul 123456789012 este afişat sub forma 1,23457E+11.
Pentru aprofundarea acestor aspecte studiaţi valorile numerice din imaginea următoare.

b) Dacă celula nu are lăţimea suficientă pentru afişarea numărului, numărul este afişat în
format ştiinţific sau celula este umplută cu caracterul # (diez). Măriţi lăţimea coloanei.
Următoarea imagine evidenţiază acest fapt.
Când este introdus un număr într-o celulă cu format General, Excel încearcă să stabilească un
format de afişare a lui, dintre cele încorporate (formatare automată), în funcţie de formatul de
introducere a numărului. Cele mai uzuale formate de introducere a datelor şi de afişare a
valorilor numerice, sunt prezentate în imaginea următoare. Nu a fost inclus formatul General.

Observaţii:
1) Iniţial, celulele foilor de calcul aveau formatul General.
2) Se constată din imaginile de mai sus că formatul de afişare nu afectează valoarea utilizată
în calcule, valoare care este afişată în coloana valoare reţinută sau în bara de formule atunci
când celula este activă.
3) implicit, valorile numerice sunt aliniate al dreapta — coloanele A, B, C, iar cele de tip text
sunt aliniate al stânga — coloana denumire format.
4) la scrierea fracţiilor, se inserează un spaţiu între partea întreagă şi partea fracţionară. În
ultima imagine sunt 2 fracţii: 3 1/4 (scrisă 3 spaţiu 1/4) şi 0 1/4 (scrisă 0 1/4). Următoarea
imagine prezintă cazuri de fracţii scrise necorespunzător.
5) Spaţiile din faţa numărului şi de după număr sunt ignorate. Spaţiile dintre cifrele
numărului, îl transformă în text; vezi liniile 14 şi 15 din ultima imagine — liniile de subliniere
„_” reprezintă spaţii.
Mai multe informaţii la pagina formatarea numerelor.
Greşelile de introducere a numerelor şi modul de interpretare a acestor date sunt evidenţiate în
următoarea imagine.

Observaţii:
1. în liniile 2,3 şi 4 au fost introduse fracţii, fără precizarea părţii întregi. Excel
 dacă fracţia n/m corespunde unei date calendaristice de tip zi/număr_lună, este asociată
datei calendaristice de tipul n/m/anul_curent; cazul liniilor 2 şi 3. Exemplu: fracţia 25/12 este
interpretată ca ziua 25, luna a 12-a, anul fiind dat de sistemul de calcul.
 dacă fracţia nu corespunde unei date calendaristice, este tratată ca text; cazul liniei 4.
2. Dacă fracţiilor de tipul n/m/p le corespunde un format de dată calendaristică
zi/număr_lună/an sunt convertite la acest tip, în caz contrar sunt tratate ca text; vezi liniile
6 şi 7. Pentru mai multe detalii despre tipul dată calendaristică vezi tipul dată-timp.
Notă: Pentru numere foarte mari sau foarte mici, Excel prezintă limitările din tabelul următor.
Cel mai mare număr care se permite să fie tastat într-o celulă 9,99999999999999*10307
Cel mai mare număr pozitiv acceptat 1,79769313486231*10308
Cel mai mic număr negativ acceptat 2,2250738585072*10-308
Cel mai mic număr pozitiv acceptat 2,229*10-308
Cel mai mare număr negativ acceptat -1*10-307

Operatori pentru datele numerice

Operatorii aritmetici (matematici) aplicaţi asupra datelor numerice furnizează rezultat de tip
numeric.
Operator Nume semn Semnificaţie () Exemplu
aritmetic
+ plus adunare 12+3=15
– negaţie –10
minus
scădere 11– 2=9
* asterisc înmulţire 8*3=24
/ slash — linie oblică împărţire 12/6=2
înclinată spre dreapta
% procent procent 25%*200=50
^ caret ridicare la putere 4^2=16
Ordinea de evaluare a operatorilor aritmetici este dată de nivelurile de prioritate prezentate în
următorul tabel. Operatorii de pe acelaşi nivel — de exemplu, * şi / sau plus şi minus —
Excel evaluează operatorii în ordine, de la stânga la dreapta.
Nivel Operator Semnificaţie
1. – negaţie (ca în –1)
2. % procent
3. ^ ridicare la putere
4. * şi / înmulţire şi împărţire
5. + şi – adunare şi scădere

Operatori relaţionali (de comparare) aplicaţi asupra datelor numerice furnizează este o
valoare logică, fie TRUE, fie FALSE. Se aplică şi asupra datelor de tip text.
Operator de Nume semn Semnificaţie Exemplu Rezultat
comparare
= egal egal cu 8=8 TRUE
> mai mare mai mare decât 7>3*5 FALSE
< mai mic mai mic decât 4<12/6 TRUE
>= mai mare sau egal mai mare sau egal cu 7>=7 TRUE
<= mai mic sau egal mai mic sau egal cu 2^3<=5 FALSE
<> diferit de diferit de 10<>10 FALSE
Notă: Operatori relaţionali se aplică şi asupra datelor de tip text.
Toţi operatorii de relaţionali au acelaşi nivel de prioritate, deci evaluarea lor se face în ordinea
apariţiei lor, de la stânga la dreapta.

Dacă o formulă conţine mai mulţi operatori, cât şi funcţii, Excel efectuează operaţiile în
ordinea arătată în următorul tabel. Pentru mai multe detalii vezi precedenţa operatorilor.
Nivel Tip operator Specificaţii
1. funcţii se evaluează
2. paranteze calculele cuprinse între paranteze sunt efectuate primele. se
folosesc numai paranteze rotunde.
3. aritmetici se evaluează în ordinea prezentată mai sus
4. relaţionali toţi au acelaşi nivel de prioritate
5. logici nivel de prioritate în ordinea: not, and, or
Exerciţiul 5. Proiectaţi aplicaţia Excel care afişează valoarea expresiei E, cu a, b, c date de
intrare.
a 3  1 (2a 4  3c 2 )b  2
E 4 
2b  1 abc

Pentru început expresia e scrisă în forma acceptată de Excel.

E=(a^3+1)/(2*b^4–1)+((2*a^4–3*c^2)*b+2)/(a*b*c)
Coloana A a foii de calcul conţine informaţii de identificare a celor 3 valori numerice înscrise
în coloana B, iar valoarea expresii E este afişată în celula C2. În această celulă a fost înscrisă
formula:
=(B2^3+1)/(2*B3^4-1)+(((2*B2^4-3*B4^2)*B3+2)/(B2*B3*B4))

Exerciţiul 6. Proiectaţi o aplicaţia Excel care afişează TRUE dacă o valoare numerică x
aparţine mulţimii A, şi FALSE în caz contrar, unde:
A=[a,b) U {m,n,p}; a şi b fiind capetele unui interval, iar m, n şi p trei valori distincte.
Datele de intrare sunt: x, a, b, m, n, p.
TRUE sau FALSE va fi valoarea expresiei E care exprimă condiţia de apartenenţă, respectiv,
de neapartenenţă, a lui x la mulţimea A.
Dacă x aparţine lui A, atunci aparţine intervalului [a,b) sau mulţimii formată din elementele
m, n, p, deci:
E= (x aparţine [a,b)) OR (x aparţine mulţimii {m,n,p})
Pentru ca x să fie în intervalul [a,b), x >=a şi, în acelaşi timp x<b, altfel scris:
e1=(x >=a AND x<b).
Notă: o astfel de expresie dă condiţia ca o valoare x să aparţină unui interval [a,b).
Dacă x aparţine mulţimii {m,n,p}, atunci x=m sau x=n sau x=p, altfel scris:
e2=(x=m OR x=n OR x=p).
Notă: o astfel de expresie dă condiţia ca o valoare x să aparţină unei mulţimi formată din
elementele m, n, p.
În final, obţinem:
E= (x >=a AND x<b) OR (x=m OR x=n OR x=p), sau
Forma acceptată de Excel apelează la funcţiile AND() şi OR():
E=OR(e1;e2), unde:
e1=AND(x >=a;x<b)
e2=OR(x=m;x=n;x=p)
E=OR(AND(x >=a;x<b);OR(x=m;x=n;x=p))
Coloana A a foii de calcul conţine informaţii de identificare a datelor de intrare, iar valorile
numerice sunt înscrise în coloana B, valoarea expresii E fiind afişată în celula C2. În această
celulă a fost înscrisă formula:
=OR(AND(B2 >=B3;B2<B4);OR(B2=B5;B2=B6;B2=B7)).

Observaţii:
1. pentru a exprima faptul că x nu aparţine mulţimii A, negăm expresia E:
F=NOT E= NOT(e1 OR e2)= NOTe1 AND NOTe2= NOT(x >=a AND x<b) AND
NOT(x=m OR x=n OR x=p)= (x <a OR x>=b) AND (x<>m AND x<>n AND x<>p).
S-a folosit relaţia 4 a lui Morgan.
Sarcini de lucru: puneţi în forma acceptată de Excel expresia F.

Tipul text (alfanumeric, şir de caractere)

Datele de tip text sau alfanumeric sunt formate dintr-un şir de caractere; combinaţii de litere,
cifre, semne speciale (spaţiu, &, /, [, ?, ^ etc).
Un text se introduce selectând celula care urmează a conţine şirul de caractere, se scrie textul
apoi se apasă tasta Enter sau clic în altă celulă. Dacă textul depăşeşte lăţimea celulei în care a
fost introdus, el este afişat peste celulele vecine goale din dreapta, dar Excel îl memorează în
celula în care a fost introdus. Dacă celula din dreapta conţine date, sunt afişate primele
caractere din şir, atât cât permite lăţimea celulei (coloanei).
 text1??
Într-o celulă pot fi introduse maxim 32.767 caractere, toate fiind afişate în bara de formule,
dar numai 1.024 vor fi afişate în celulă (pe mai multe rânduri), lăţimea maximă a celulei fiind
de 255 caractere.
Datele text introduse într-o celulă cu formatată cu stilul General, sunt aliniate la stânga.
Pentru a înţelege modalităţile de obţinere a datelor de tip text, se impune analiza următoarei
imagini. Coloana B (şirul de caractere introdus) prezintă formatul de introducere a şirurilor de
caractere, iar coloana C (ce se afişează) prezintă formatul de afişare a ceea ce fost introdus în
celula din stânga.

Astfel, într-o celulă avem o dată de tip text dacă în aceasta s-a introdus:
a. text propriu-zis: vezi linia 1 din următoarea imagine;
b. cuvinte cu numere: liniile 2 şi 3;
c. număr în format incorect: cu spaţiu între cifre — în linia 4, şirul 123 45 conţine un spaţiu
între 3 şi 4.
d. formulă incorectă: în linia 5 formula 12+15 nu începe cu semnul = (egalitate);
e. dată calendaristică incorectă: în linia a 6-a s-a încercat scrierea datei de 31 iunie 1999, în
forma 32.5.99, desigur dată invalidă. Excel sesizează că aceasta e o dată calendaristică
incorectă şi o tratează ca text. În linia a 7-a s-a încercat scrierea datei de 30.2.anul_curent, sub
forma 30.2 — Excel o tratează ca text.
f. Număr, dată calendaristică validă sau valoare logică precedată de apostrof: dacă înaintea
numărului se tastează un apostrof, numărul este tratat ca un text — liniile 8, 9, 10, 11;
g. semnul egal apoi numărul sau data calendaristică sau valoarea logică plasată între
ghilimele – liniile 13, 14, 15 şi 16.
 text2??
Observaţii:
1) Un număr, o dată calendaristică validă sau o valoare logică sunt convertite la tipul text
dacă sunt scrise:
 cu apostrof in faţă;
 între ghilimele şi cu egal (=) în faţă. Egalul ne spune că avem o formulă.
2) o dată calendaristică nevalidă (inclusiv una validă scrisă greşit) sau un număr scris incorect
(spaţii între cifre, virgula în locul punctului sau invers) sunt date de tip text.
Mai multe detalii despre formatul datelor calendaristice vezi tipul dată-timp şi Excel şi
Regional Options.
3) Faptul că un număr, o dată calendaristică validă sau o valoare logică sunt convertite la tipul
text este pus în evidenţă de alinierea datelor la stânga celulei (coloanei). Tipul numeric şi dată
calendaristică sunt aliniate la dreapta iar valorile logice la centru. Vezi funcţia type().

În cadrul funcţiilor, datele text sunt încadrate de ghilimele. În acest mod Excel recunoaşte
datele de tip text. În imaginea de mai sus, în liniile 13-16 textul a fost introdus prin
intermediul formulelor — încep cu egal.
Exemple: ”vacanţa de vară”, ”nume şi prenume”, ”creştere economică de 2%”.

Lungimea unui şir reprezintă numărul de caractere din şir (sunt incluse şi spaţiile). Lungimea
şirului ”vacanţa de vară” este 15.

Şirul nul sau vid este un şir de lungime 0. Poate fi inserat într-o celulă prin scrierea:
 unui apostrof — e de la sine înţeles că netastând nimic după acesta avem un şir vid;
 o pereche de ghilimele cu egal (=) în faţă: =””. În cadrul formulelor şirul vid se scrie ””.

Sarcini de lucru: studiaţi modalitatea de inserare într-o celulă a unui text format:
 dintr-un apostrof;
 dintr-o pereche de ghilimele.

sir nul??

Operaţii cu numere formatate ca text

Introducerea numerelor ca text permite afişarea tuturor caracterelor acestuia, ştiut fiind faptul
că dacă lăţimea celulei nu este suficient de mare, numărul este afişat fie prin rotunjire, fie în
notaţie ştiinţifică sau celula este umplută cu diezi (#). Pentru informaţii suplimentare vezi
Introducerea numerelor în celulele foii de calcul.
Asupra numerelor formatate ca text pot acţiona operatorii aritmetici, rezultatul acestora fiind o
valoare numerică. Cu alte cuvinte, numerele stocate ca text se comportă în calcule
aritmetice ca valori numerice; spunem că are loc conversia numerelor text .
Exemplele din imaginea următoare sunt edificatoare, coloana B având formatul implicit
(General).

convert nr-text în operatii

Sarcini de lucru:
Studiaţi comportarea numerele formatate ca text în raport cu operatorii relaţionali.

Operatori pentru datele de tip text

Operatorul de concatenare text este reprezentat de caracterul ampersand (&) pentru a uni
sau a concatena unul sau mai multe şiruri de text, numere, date calendaristice şi timp,
referinţe la celule singulare pentru a realiza un singur text.
Exemplu: formula
=”azi este ”&” joi”
tastată într-o celulă va avea ca rezultat şirul
azi este joi
Observaţii:
1. prin concatenarea a 2 valori numerice se obţine un şir de caractere (tipul text):
1234&5678=12345678.
2. operatorul de concatenare & poate fi interpretat ca operator de adunare a 2 texte.
Exerciţiul 7. evidenţa mediilor elevilor unei clase este ţinută într-o foaie de calcul Excel,
antetul tabelului fiind: nr. crt., nume, prenume, media. Vrem să scriem într-o coloană din
dreapta tabelului, pentru fiecare elev, pe baza datelor din tabel, un text de genul: Elevul
Popescu Ioan are media 8,67, text ce poate fi folosit pentru o eventuală informare a părinţilor.

A B C D E F
1 nr. crt nume prenume media
2 1 Ionescu Ioan 8,67 Elevul Ionescu Ioan are media 8,67
3 2 Popescu George 7,34
4 3 Andriesei Marius 8,23
5 4 Marinescu Georgeta 9,52
6 5 Vasiliu Maria 6,99
7 7 6 Amariei Elena 8,02
Textul din celula F2 este rezultatul formulei:
="Elevul "&B2&" "&C2&" are media "&D2
Executând dublu clic în F2 este afişată formula.
Operatorul & a concatenat (unit):
 Şirurile de caractere "Elevul " (ultimul caracter este spaţiu), " " (un spaţiu ), " are media "
(primul şi ultimul caracter este un spaţiu);
 Referinţe la celulele B2 ( numele Ionescu este luat din celula B2), C2 (de unde este luat
prenumele Ioan) şi D2 (de unde este luată media 8,67).
Observaţie: formula a fost scrisă pentru primul elev, dar ce facem cu ceilalţi, doar nu vom
scrie câte o formulă de concatenare pentru fiecare elev (e pierdere de timp, uzura PC).
Rezolvarea problemei la lucrul cu formule.
Operatori relaţionali (de comparare) aplicaţi asupra datelor text furnizează o valoare
logică. Sunt aceeaşi operatori descrişi la datele numerice.
Compararea a 2 numere este în logica fiecăruia, dar cum pot fi comparate 2 litere? Caracterul
„a” este mai mare decât „m”? Caracterele „A” şi „a”sunt egale sau diferite? Dar ”?” şi ”!” în
ce relaţie de comparare sunt? Acest subiect este tratat în Codul ASCII al caracterelor.
Precedenţa operatorilor

Dacă o formulă conţine mai mulţi operatori, cât şi funcţii, Excel efectuează operaţiile într-o
ordine bine stabilită, prezentată în următorul tabel.
Nivel Tip operator Specificaţii
1. operatori de referinţă se evaluează în ordinea: două puncte, un spaţiu, punct şi
virgulă; vezi referinţe şi celule
2. funcţii se calculează valoarea funcţiilor
3. paranteze calculele cuprinse între paranteze sunt efectuate primele. Se
folosesc numai paranteze rotunde.
4. aritmetici se evaluează în ordinea prezentată mai sus
5. de concatenare se evaluează în ordine, de la stânga la dreapta
6. relaţionali toţi au acelaşi nivel de prioritate, deci se evaluează în ordine, de
la stânga la dreapta
7. logici nivel de prioritate în ordinea: NOT, AND, OR
Observaţie: parantezele modifică ordinea de efectuare a calculelor prin introducerea între
paranteze a termenilor care urmează a fi efectuate primele. Se por folosi paranteze imbricate.
Funcţia if
Sintaxa funcţiei if() este:
IF(logical_test; value_if_true; value_if_false)
Dacă testul logic (logical_test) sau condiţia are valoarea TRUE , funcţia returnează
instrucţiunea sau setul de instrucţiuni value_if_true (valoare_pentru_adevărat), iar dacă testul
logic (logical_test) sau condiţia are valoarea FALSE, funcţia returnează instrucţiunea sau
setul de instrucţiuni value_if_false (valoare_pentru_fals).
Value_if_true cât şi value_if_false pot fi texte, valori numerice sau date calendaristice,
referinţe de celule, formule, funcţii.
Exerciţiul 8. Tabelul Excel din următoarea imagine afişează vârsta elevilor dintr-un liceu, în
ani. Ultima coloană a tabelului va afişa, în dreptul fiecărui ele, minor sau major, funcţie de
valoarea din coloana vârsta.
Decizia de afişare în coloana E a textului ”minor” sau a textului ”major” revine funcţiei IF(),
sintaxa generală a acesteia fiind:
IF(dacă_vârsta_este_mai_mare_de_18; afişează_major; altfel_afişează_minor)
Pentru primul elev, din coloana a 2-a, vârsta este citită de funcţia IF() din celula D2, deci s-a
tastat în celula E2 formula:
=IF(D2>=18;"major";"minor")

minor 8
Pentru ceilalţi elevi, formula din E2 este copiată prin tragere cu mouse-ul.

Exerciţiul 9. punctajul obţinut la o testare trebuie transformat în calificative conform grilei:

punctaj calificativ
mai mare ca 89 A
de la 80 la 89 B
de la 70 la 79 C
de la 60 la 69 D
mai mic decât 60 E

punctaj 9
Sintaxa funcţiei IF() ce urmează a afişa calificativul corespunzător fiecărui punctaj este:
IF(punctaj>=89;afişează_A;altfel_IF(punctaj>=80;afişează_B;altfel_IF(…..))).
Sunt folosite atâtea funcţii IF încât să acopere toate intervalele de punctaj. În cazuri de acest
fel, spunem că avem funcţii IF imbricate (între parantezele primului IF se află alt IF).
Pentru primul elev, din coloana a 2-a, punctajul este preluat de funcţia IF() din celula D2, deci
s-a tastat în celula E2 formula:
=IF(D2>=89;"A";IF(D2>=80;"B";IF(D2>=70;"C";IF(D2>=60;"D";"E"))))
Pentru ceilalţi a obţine celelalte calificative, formula din E2 este copiată prin tragere cu
mouse-ul.
Referitor la sintaxa funcţiei IF():
1. Dacă test_logic este TRUE şi valoare_pentru_adevărat este necompletată, acest argument
întoarce 0 (zero). Pentru a afişa cuvântul TRUE, se utilizează valoarea logică TRUE pentru
acest argument.
2. Dacă test_logic este FALSE şi:
 valoare_pentru_fals este omisă, (după valoare_pentru_adevărat nu există virgulă), atunci
este întoarsă valoarea logică FALSE.
 valoare_pentru_fals este necompletată (după valoare_pentru_adevărat există o virgulă
urmată de paranteza de închidere), atunci este întoarsă valoarea 0 (zero). Valoare_pentru_fals
poate fi altă formulă.
Pentru aprofundare studiaţi următoarele imagini:

de căutat un exemplu
Observaţii:
1. Pot fi imbricate până la 7 funcţii IF ca argumente valoare_pentru_adevărat şi
valoare_pentru_fals pentru a construi teste mai elaborate.
2. Când sunt evaluate argumentele valoare_pentru_adevărat şi valoare_pentru_fals, IF
întoarce valoarea returnată de acele instrucţiuni.
Tipul dată calendaristică şi timp
Microsoft Excel stochează datele calendaristice ca numere întregi numite valori seriale sau
numere seriale. Un număr serial reprezintă numărul de zile care sunt-au scurs de la 1 ianuarie
1900 până la data calendaristică introdusă în celulă sau formulă. Astfel, 1 ianuarie 1900 este
numărul serial 1, 2 ianuarie 1900 este numărul serial 2 ş.a.m.d. Zilei de 1 ianuarie 2000 îi
corespunde numărul serial 36526, iar zilei de 20 iulie 2004 numărul serial 38188.
Excel reprezintă orele ca fracţii zecimale deoarece ora este considerată o fracţie zecimală a
unei zile de 24 de ore. Astfel, miezul nopţii (ora 0000) este 0,00, ora 6 dimineaţa 0,25, iar ora
1800 este 0,75. Numărul serial corespunzător orei 1800, ziua de 20 iulie 2004 este 38188,75.
Deoarece datele calendaristice şi orele sunt valori numerice, li se pot aplica operatori
aritmetici (adunare, scădere etc), de comparare sau pot fi incluse în alte calcule.
O dată calendaristică se poate vizualiza ca valoare serială şi o oră ca fracţie zecimală
modificând formatul celulei care conţine data calendaristică sau ora în format General. Pentru
aceasta clic dreapta în celula care conţine data, din meniul contextual afişat alegeţi opţiunea
Formatare celule…, este afişată caseta de opţiuni Formatare celule. Din fişa Număr, lista
Categorie alegeţi General, apoi OK. Pentru mai multe detalii vezi formatarea datelor
calendaristice.

Introducerea datelor calendaristice

Valorile de tip dată calendaristică şi orele (dată-timp) se introduc în celule într-un format care
permite Excel-ului să la trateze ca tip dată-timp, urmând a le memora şi trata ca numere
seriale şi a le afişa în celule într-un format stabilit.
Introducând o valoare dată calendaristică, într-unul dintre formatele de introducere
recunoscute de Excel:
 într-o celulă cu format General — Excel detectează automat formatul introdus şi se
conformează ca atare (trece de la General la un nou format de dată-timp);
 într-o celulă în care a fost aplicat un format —data calendaristică este afişată în formatul
aplicat celulei.
Formatul implicit de dată calendaristică este determinat de setările din fişa Date
(prezentată în imaginea următoare) a casetei de opţiuni Regional Options din Control Panel.
Dacă aceste configurări de dată calendaristică s-au modificat, se modifică de asemenea orice
date calendaristice existente în registrele de lucru care nu au fost formatate cu comanda
Formatare Celule.
Imaginea următoare prezintă fişa Date cu setările implicite, corespunzătoare alegerii în fişa
General, din lista Your locale (location), a opţiunii România — pentru numere, monedă, dată
calendaristică şi timp sunt folosite setările specifice ţării noastre. Mai multe detalii vezi
Excel şi Regional Options.
Formatul implicit de afişare a datelor calendaristice — în bara de formule şi în celulele care
iniţial au format General şi se introduce dată calendaristică în cifre este afişat în lista ascunsă
Short date format (Format dată restrâns), — este dd.MM.yyyy, unde:
 dd este numărul zilei din lună, scris cu 2 cifre; de exemplu: 05 şi nu 5, 23 rămâne 23;
 mm este numărul lunii, scris cu 2 cifre;
 yyyy este anul, scris cu 4 cifre.
Caracterul de separare (Date separator) utilizat este punctul (.). De exemplu, data de 7 mai
2004 afişată în acest format: 07.05.2004.
Opţiunea Calendar din imagine, controlează modul în care Excel interpretează anii scrişi cu
două cifre: Excel interpretează valorile de la 00 la 99 ca fiind anii de la 1930 la 2029.
De exemplu, dacă se tastează:
 24.7.30, Excel presupune că data calendaristică este 27 iulie 1930;
 16.3.99, Excel presupune că data calendaristică este 16 martie 1999;
 14.1.00, Excel presupune că data calendaristică este 14 ianuarie 2000,
 18.5.15, Excel presupune că data calendaristică este 18 mai 2015.
Anul scris cu 4 cifre nu-i afectat de această setare.
Dacă celula a fost formatată înainte ca un stil numeric, valoarea dată-timp este afişată ca un
număr serial în celulă cât şi în bara de formule.
Valorile dată-timp sunt aliniate la dreapta celulei. Dacă celulele în care introducem o dată nu
sunt formatate ca dată-timp sau formatul de introducere nu este recunoscut de Excel, datele
introduse sunt tratate ca text, fiind aliniate la stânga.
Excel acceptă două sisteme de date calendaristice: sistemele de date calendaristice 1900 şi
1904. Sistemul implicit de dată calendaristică pentru Microsoft Excel pentru Windows este
1900. Sistemul implicit de dată calendaristică pentru Microsoft Excel pentru Macintosh este
1904. Aveţi posibilitatea să modificaţi sistemul de dată calendaristică. În meniul Instrumente
faceţi clic pe Opţiuni, faceţi clic pe fila Calcul, apoi selectaţi sau goliţi caseta de selectare
Sistemul de dată calendaristică 1904.
Modalităţile de introducere a datelor calendaristice în celulele cu format General şi formatele
corespunzătoare de afişare sunt prezentate în imaginea următoare.

format dată calendaristică

Studiind cu atenţie tabelul de mai sus, concluziile sunt:

 distingem 2 formate de introducere a datelor:
a) primul, în care lunile sunt exprimate prin cifre, formatul de afişare ales de Excel fiind
dd.mm.yy, mm fiind numărul lunii, cu 2 cifre.
b) al doilea, în care lunile sunt exprimate prin numele lor, complet sau prescurtat,
formatul de afişare ales de Excel fiind dd.mmm.yy, mmm fiind numele prescurtat al
lunii (3 litere).
 poate fi punctul, slash (/) sau cratima (-). Dacă introducem numele lunii, caracterul
separator poate fi spaţiul sau poate lipsi.
 Dacă folosim formatul a) de introducere a datelor calendaristice şi nu precizăm anul, Excel
atribuie datei anul din sistemul de calcul (în mod normal anul curent), formatul de afişare ales
de Excel fiind dd.mmm, fără a preciza anul.
 Dacă folosim formatul b) de introducere a datelor calendaristice şi nu precizăm ziua, Excel
atribuie datei ziua de întâi a lunii, formatul de afişare ales de Excel fiind mmm.yy, fără a
preciza ziua.
Informaţii despre modificarea formatelor pentru tipul dată-timp la formatare dată-timp.
Observaţii:
 Date calendaristice fiind numere (seriale) sunt aliniate la dreapta celulelor. O dată scrisă
incorect sau invalidă este tratată ca text şi e liniată la dreapta;
Aplicaţia 3. Verificaţi dacă sunt valide următoarele formate de introducere a datelor
calendaristice:
20/5/03 19 februarie 05 19/feb 05
20 5 03 19feb05 2004 aug 5
20 5.03 19 feb.05 8martie
2.11/2004 19-feb.05 8mar.
2-11.04 19/feb-05 8/5
2/11-04 19-februarie/05 mar5
Formulaţi concluzii.

Introducerea orelor
Formatele implicit pentru ore, afişat în fişa Time a casetei de opţiuni Regional Options
(accesat din Control Panel), este hh:mm:ss, numit format de oră standard (ore : minute :
secunde), unde:
 hh este ora, exprimată cu două cifre, de exemplu 03, 08;
 mm reprezintă numărul de minute, scris cu 2 cifre;
 ss reprezintă numărul de secunde, scris cu 2 cifre.
Exemplu: ora 3, 8 minute şi 55 secunde este afişată în bara de formule, indiferent de formatul
de introducere a orei în celulă, sub forma 03:08:55.
Când introducem o dată de tip oră într-o celulă, aceasta este afişată
 într-un format prestabilit de oră, dependent de formatul de introducere, dacă celulele au
formatul iniţial General;
 într-un format care a fost aplicat celulei înainte ca ora să fie introdusă.
Imaginea următoare prezintă formatele de afişare a orelor, stabilite de Excel, în funcţie de
formatul în care sunt introduse orele, celulele având, iniţial, formatul General.

format oră
Primele 5 exemple se bazează pe ceasul de 24 ore. Celelalte exemple folosesc formatul bazat
pe ceasul cu 12 ore: după oră (cuprinsă în intervalul 00 şi 12) se tastează un spaţiu, apoi a, A,
am, AM (anti-meridian) pentru orele din prima jumătate a zilei sau p, P, pm, PM (post-
meridian) pentru orele din a doua jumătate a zilei (de la ora 12–amiaza până la ora 24–miezul
nopţii); de exemplu, 9:00 am înseamnă 9 dimineaţa, iar 10:12 pm înseamnă 10 şi 12 minute
seara (ora 22:12).
Observaţii:
 formatul „minim” afişare este hh:mm — cazul orelor introduse în format hh: (numai
orele) sau hh:mm (orele şi minutele, fără secunde);
 formatul de afişare păstrează formatele de introducere hh:mm:ss şi cel bazat pe ceasul de
12 ore;
 orele sunt memorate de Excel ca numere subunitare;
 orele fiind numere sunt aliniate la dreapta celulelor;
 dacă în formatul cu 12 ore se omite spaţiul dintre oră şi AM/PM, Excel interpretează datele
introduse ca text — sunt aliniate la stânga;
 Excel acceptă datele oră mai mari decât 24 ore, dar în bara de formule o afişează ca tip
dată-oră.
Aplicaţia 4. Verificaţi dacă sunt valide următoarele formate de introducere a orelor:
18 12:23 am
18: 12:23 pm
18:5: 14:22 am
18:: 14:22 pm
18:65 8:11pm
13:54:100 9: pm
11:62:100
44:17
Formulaţi concluzii.

Introducerea valorilor tip dată-oră

Valorile tip dată-oră precizează data calendaristică şi ora, de exemplu 12 mai 2004, ora
11:24:35.
Imaginea următoare prezintă câteva a valori tip dată-oră înscrise în celulele unei foi de calcul
celule având iniţial formatul General.

data timp
Studiind tabelul, concluziile sunt:
 formatul de afişare (prestabilit) a valorilor tip dată-oră, este dd.mm.yyyy hh:mm, oricare
ar fi formatul valid de introducere a datelor calendaristice şi a orelor în celule ce format
General;
 formatul de afişare în bara de formule este dd.mm.yyyy hh:mm:ss.
 datele de acest tip sunt memorate ca valori seriale; în numărul serial, numerele din dreapta
separatorului zecimal reprezintă ora; numerele din stânga reprezintă data. De exemplu, în
numărul serial 38192,6149768519 (vezi linia a 2-a din ultimul tabel), partea întreagă 38192
reprezintă numărul serial al zilei de 24.07.2004, iar partea fracţionară 0,6149768519
reprezintă ora 14:45:34 (ora 14, 45 minute, 34 secunde).
Dacă celulele în care introducem o dată calendaristică sau ora, utilizând un format corect, nu
au formatul General, datele calendaristice sunt afişate conform formatării celulei (sunt tratate
ca text, sau este afişată valoarea serială etc).
Aplicaţia 5. Verificaţi faptul că sunt valide formatele de introducere a valorilor dată-oră
constituite dintr-un format valid de introducere a datei calendaristice şi un format valid de
introducere a orei.

Calcule simple cu date calendaristice şi ore

Deoarece datele calendaristice şi orele şi tipul dată-oră sunt valori numerice, indiferent de
formatul de afişare a acestora, pot fi adunate, scăzute, înmulţite, împărţite, comparate şi
incluse în formule, pot fi argumente ale funcţiilor specifice tipului dată-timp, permiţând
gestionarea şi automatizarea informaţiilor legate de timp. De exemplu:
 Se realizează zilnic un raport care trebuie să conţină ziua (sau ziua şi ora) la care a fost
realizat (sau actualizat) sau tipărit — se introduce manual data curentă intr-o celulă sau mai
simplu, folosim funcţia TODAY() care preia data curentă din sistem;
 Determinarea numărului de zile lucrătoare din lună;
 Data scadentă a unui depozit monetar sau a unei poliţe;
Introducerea datei curente într-o celulă în format dată restrânsă, preluată din sistem, se
realizează de la tastatură cu CTRL+SHIFT +, (virgulă), dată calendaristică care nu mai este
actualizată la viitoarele deschideri ale fişierului.
Introducerea orei într-o celulă, preluată din sistem, se realizează de la tastatură cu
CTRL+SHIFT +. (punct), valoare care nu mai este actualizată la viitoarele deschideri ale
fişierului.
Funcţia TODAY() returnează data curentă din sistem (valoarea serială). Funcţia nu are
argument şi se introduce de la tastatură = TODAY(); parantezele sunt obligatorii
Funcţia poate fi introdusă într-o celulă a unui raport pentru a afişa în permanenţă data curentă;
poate fi folosită pentru a calcula numărul de zile rămase până la predarea unei lucrări, plata
unei facturi sau scadenţa unei poliţe.
Funcţia NOW() returnează data şi ora curente din sistem (valoarea serială). Dată care este
actualizată, din sistem, la fiecare deschidere a fişierului Excel. Funcţia nu are argument şi se
introduce de la tastatură = NOW(); parantezele sunt obligatorii.
Aceste 2 funcţii nu sunt actualizate continuu; sunt actualizate numai când se recalculează
formulele în cadrul foii de calcul (inclusiv la deschiderea fişierului). Dacă formatul celulei era
General înainte de introducerea funcţiei, rezultatul este formatat ca dată.

Operaţii cu date calendaristice

Operaţii aritmetice
Rezultatul adunării (scăderii) la o (dintr-o) dată calendaristică a unui număr n, este o dată
calendaristică a cărei număr serial este mai mare (mai mic) cu n; altfel spus, se avansează
(devansează) cu n zile. De exemplu:
 20iulie2004+9=29iulie2004 — se avansează cu 9 zile;
 18iulie2004-6=12iulie2004 — de pe 18iulie se devansează cu 6 zile.
Diferenţa a 2 date calendaristice reprezintă numărul de zile dintre cele două date
calendaristice. De exemplu, 9mai2004-1mai2004=8 zile, ceea ce înseamnă că intervalul de la
ora HH a zilei de 1 mai până la aceeaşi oră a zilei de 9 mai este de 8 zile.
Observaţie: durata perioadei 1-9 mai este 9 zile, adică la diferenţă se adună 1. Momentul de
început al perioadei este 1 mai 2004, ora 00, iar cel de sfârşi este 9 mai 2004, ora 24, deci 9
zile complete.
Modurile de aplicare a operatorilor de adunare şi scădere, într-o foaie da calcul, având, iniţial,
celulele cu formatul General, sunt prezentate în următoarele imagini.

operatii data-c
Se constată că:
 dacă diferenţa este negativă, aceasta este memorată, iar celula este umplută cu diezi (#);
cazul celulei D4, în care, din data de 10 iulie 2004 se scade o dată mai mare (cu număr serial
mai mare);
 oare ce sens are adunarea a 2 date calendaristice?
 diferenţa datelor calendaristice nu este afişată ca valoare numerică, ci ca dată
calendaristică. Diferenţa calculată (sub formă de întreg) reprezintă numărul serial al datei
calendaristice afişate. De exemplu, dacă diferenţa este de 15, va fi afişată data
corespunzătoare numărului serial 15, adică 15 ianuarie 1900. Pentru a vizualiza datele
calendaristice ca numere, se selectează celula şi execută clic pe Celule în meniul Format,
apoi clic pe fişa Număr, apoi clic pe Număr în caseta Categorie. După executarea acestor
comenzi, foaia de calcul arată astfel:

operatii data-c

Aplicaţia 6. Într-o foaia de calcul Excel înseraţi în câte o celulă operaţiile (cu semnul = în
faţă):
18.9.2004+12 24 iulie 04-123
24+5.7.00 40000-4aug98
today()+90 5/8/99+19 mar 02
28.8.04-21 today()-1.1.04
Formulaţi concluzii.
Aplicaţia 7. Ce date calendaristice reprezintă următoarele formate înscrise în celulele foii
de calcul Excel:
ian05 22 feb 12/12
ian 05 5.martie 12.12
ianuarie/05 5-mar 12-12
feb-05 5/mar 21.12.
feb.05 1apr. =today()
Formulaţi concluzii.
Exerciţiul 10. Realizaţi o aplicaţie Excel care calculează a câta zi din an este ziua curentă
(ziua de azi) şi câte zile mai sunt până la sfârşitul anului (fără ziua curentă). Datele de ieşire
vor fi afişate sub forma următorului mesaj: Ziua de azi este a n-a din an, respectiv, Mai sunt
n zile până la sfârşitul anului.
Aplicaţia realizată se referă la anul 2004, ca an curent, luat din sistemul de calcul.
a) pentru a determina numărul de zile trecute din anul curent, scădem din data curentă,
determinată cu TODAY() din sistem, data de 1 ianuarie 2004:
TODAY()-01.01.2004,
Pentru a determina a câta zi din an este ziua curentă, la valoarea calculată cu formula de mai
sus adunăm 1:
TODAY()-01.01.2004+1.
Pentru a afişa mesajul cerut, folosim operatorul de concatenare, deci formula este:
=”Ziua de azi este a ”&(TODAY()-01.01.2004+1)&” -a din an.”
Formula care determină numărul de zile rămase până la sfârşitul anului, fără ziua curentă,
este:
="Mai sunt "&(31.12.2004-TODAY())&" zile până la sfârşitul anului."
Deoarece Excel nu recunoaşte în formulele de mai sus datele calendaristice (aici apar prima şi
ultima zi din an), acestea vor fi inserate în câte o celulă din coloana A, iar formulele, inserate
în coloana B, vor conţine referinţe la A2, respectiv, A3:
=”Ziua de azi este a ”&(TODAY()-A2+1)&” -a din an.”
="Mai sunt "&(A3 -TODAY())&" zile până la sfârşitul anului.".

Operaţii logice
Asupra datelor calendaristice pot acţiona operatorii logici deoarece acestea sunt reţinute de
Excel ca numere. De exemplu:
(1.dec.2004>21 mai 2004)=TRUE, deoarece 38322, valoarea serială a primului operand este
mai mare decât 38128, valoarea serială a celui de-al 2-lea operand;
(1 ian 2005+21<=21/ian/2005)=FALSE, deoarece 38374 nu este <=38373.
Imaginea următoare prezintă trei posibilităţi de aplicare a operatorilor logici la datele
calendaristice.

logice dată calendaristică

Aplicaţia 8. Folosind o foaia de calcul Excel, determinaţi valoarea de adevăr a expresiilor:
14.4.2004>1.4.04
24.sep.04+15<1.10.2004-10
today()-30=1ian05
today()+7.6.2004<20.3.2005
Formulaţi concluzii.

Operaţii cu ore

Operaţii aritmetice
a) Datele de tip oră pot fi adunate cu valori seriale sau pot fi scăzute din valori seriale sau din
ele se scad valori seriale, fapt exemplificat în imaginea următoare. Iniţial, celulele foii de
calcul au avut formatul General, iar Excel afişează rezultatul operaţiilor într-un format
prestabilit.

operatii ore1
Se constată că, indiferent de modul de afişare al orei (bazat pe ceasul de 24 ore sau pe cel de
12 ore):
 rezultatul oricărei operaţii este reţinut de Excel ca număr serial;
 rezultatul operaţiilor oră +/- valoare serială este afişat în formatul dată-oră dd.mm.yyyy
hh:mm, în fapt tot numărul serial;
 rezultatul operaţiilor valoare serială +/- oră este afişat în formatul de afişare a orei din
coloana A — sunt afişate doar fracţiunile de zi sub formă de oră, minute, eventual secunde sau
AM/PM, nu şi numărul de zile;
 dacă diferenţa este negativă, aceasta este memorată, iar celula este umplută cu diezi (#).
În concluzie, rezultatul adunării sau al scăderii unei date de tip oră cu un număr serial, în
celule cu formatul iniţial General, este afişat în formatul celui de-al doilea termen al operaţiei,
cu precizarea că numărul serial este în formatul dd.mm.yyyy hh:mm.
b) Două ore pot fi adunate sau pot fi scăzute una din alta, fapt exemplificat în imaginea
următoare.

operatii ore2
Se constată că:
 rezultatul oricărei operaţii este reţinut de Excel ca număr serial;
 dacă adunăm sau scădem 2 ore care au acelaşi format de afişare, rezultatul este afişat în
formatul comun celor 2 ore;
 dacă adunăm sau scădem 2 ore cu formate diferite de afişare, rezultatul este afişat în
formatul dd.mm.yyyy hh:mm.
c) Sunt situaţii practice care impun înmulţirea sau împărţirea unei date de tip oră la un număr;
ca exemplu vezi exerciţiile următoare.
 timpul de execuţie al unei piese este de o oră, 12 minute, 15 secunde (01:12:15). În cât
timp, exprimat în zile, ore, minute şi secunde, vor fi executate 500 piese?
 o lucrare este executată de o echipă de 8 muncitori în 35 ore, 20 minute. În cât timp va fi
executată aceeaşi lucrare de 1 muncitor? Dar de 5?
Imaginea următoare prezintă rezultatele înmulţirii câtorva date tip oră cu un număr — coloana
B (ora înmulţită cu 21,5), respectiv, împărţiri aceloraşi date tip oră la un număr — coloana C
(ora împărţită la 6).

operatii ore3
Se constată că:
 rezultatul operaţiilor este reţinut de Excel ca număr serial;
 formatul de afişare al produsului/câtului este acelaşi cu al datei de tip oră folosită în
calcule.

Operaţii logice
Asupra datelor tip oră pot acţiona operatorii logici deoarece acestea sunt reţinute de Excel ca
numere. De exemplu:
(12:25:40>2:20:4)=TRUE, deoarece 0,51782, valoarea serială a primului operand este mai
mare decât 0,097269, valoarea serială a celui de-al 2-lea operand;
(14:50=2:22)=FALSE, deoarece 0,618056 este diferit de 0,098611.
Imaginea următoare prezintă trei posibilităţi de aplicare a operatorilor logici la datele de tip
oră.

logice ore

Operaţii cu tipul dată-oră

Două valorile dată-oră pot fi scăzute una din alta sau adunate, dar ce sens ar avea adunarea a 2
date? O valoare dată-timp poate fi termenul unei operaţii de adunare sau scădere cu valori
seriale. Aceste operaţii sunt evidenţiate în imaginea următoare.

operatii dată timp

Se constată că formatul de afişare a rezultatelor este dd.mm.yyyy hh:mm sau dd.mm.yyyy
hh:mm:ss.
O valorile dată calendaristică (oră /dată-oră) poate fi termenul unei operaţii de adunare sau
scădere cu o valoare tip oră sau dată-timp (cu dată calendaristică sau dată-oră, respectiv, cu
dată calendaristică sau oră). Exemple sunt prezentate în următoarea imagine.

operatii dată oră

Se constată că formatul de afişare a rezultatelor este.
Exerciţiul 11.
a) Să se proiecteze aplicaţia Excel care afişează timpul de executare a n piese, dacă timpul
mediu necesar executării unei piese este t. Dacă costurile energetice şi materiale pentru o
piesă sunt c1, iar angajatul este plătit la oră, cu c2 lei, calculaţi preţul de producţie pentru o
piesă şi pentru tot lotul de piese. Datele de intrare sunt n, t, c1 şi c2.
b) Folosind ca dată de intrare momentul începerii fabricării lotului de piese, în format
dd.mm.yyyy hh:mm, determinaţi momentul încheierii procesului de fabricaţie.
c) Dacă dată de intrare este momentul livrării, determinaţi momentul la care trebuie să
înceapă, cel mai târziu, fabricarea lotului de piese.
Presupunem că se lucrează non-stop, la o singură linie de producţie.
Afişaţi câte săptămâni mai sunt până la sfârşitul anului sub forma următorului mesaj:
Mai sunt nn săptămâni şi m zile.

Afişaţi ora sub forma unui şir de caractere: ********hh:mm:ss********.

Aflaţi lungimea şirului obţinut.

Studiindu-le cu atenţie desprindem concluziile:

Formatul de număr aplicat unei celule determină modul în care Microsoft Excel afişează un
număr în acea celulă din foaia de lucru. Formatul nu afectează valoarea utilizată în calcule,
valoare care este afişată în bara de formule atunci când celula este activă.

Pentru a elimina formate de număr care ar afecta valoarea afişată, selectaţi celulele.

1. În meniul Format faceţi clic pe Celule, apoi faceţi clic pe fila Număr.

2. În caseta Categorie faceţi clic pe General.