Sisteme Și Echipamente de Emisie-Recepție - Îndrumar de Laborator

MIREL PĂUN
SISTEME ȘI ECHIPAMENTE DE
EMISIE – RECEPȚIE
Îndrumar de laborator
Editura
NAUTICA
MIREL PĂUN
SISTEME ȘI ECHIPAMENTE DE
EMISIE – RECEPȚIE
Îndrumar de laborator
Editura
NAUTICA
Copyright © 2017, Editura NAUTICA
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii
Tehnoredactare şi grafică: Mirel PĂUN
Editura NAUTICA
Editură recunoscută de CNCSIS
Str. Mircea cel Bătrân nr.104
900663 Constanţa, România
tel.: +40-241-66.47.40
fax: +40-241-61.72.60
e-mail: info@imc.ro
www.edituranautica.org.ro
ISBN 978-606-681-099-9
CUPRINS
Pagina
Lucrarea de laborator nr. 1

Generarea semnalelor de date în banda de bază 5

Implementarea unui lanț de comunicație OOK 15

Implementarea unui lanț de comunicație BPSK 29

Implementarea unui lanț de comunicație QPSK 43

Implementarea unui lanț de comunicație QAM 59

Implementarea unui lanț de comunicație OFDM 75

Modelarea unui receptor superheterodină 93
Bibliografie 105
1. Generarea semnalelor de date în banda de bază
1.1. Scopul lucrării

 Generarea și analiza semnalelor de date în banda de bază folosind mediul de simulare
MATLAB Simulink.
1.2. Breviar teoretic

În cazul sistemelor digitale de comunicație informația utilă care urmează a fi
transmisă este exprimată printr-o secvență de biți, 0 și 1. Acestei secvențe i se asociază o secvență
de semnale electrice. În cazul în care spectrul acestei secvențe de semnale electrice are valori nenule
doar în vecinătatea frecvenței de 0 Hz, secvența poartă numele de semnal de date în banda de bază.
Uzual, acest semnal în banda de bază este aplicat apoi unui modulator care efectuează translația în
frecvență, generând la ieșirea sa un semnal cu spectrul centrat pe frecvența de emisie a
echipamentului, numit semnal în banda de trecere.
Cele mai utilizate metode de codare a semnalului de date în banda de bază sunt NRZ
(non-return-to-zero) și RZ (return-to-zero). Formele de undă asociate acestora sunt reprezentate în
figura 1.1. Așa cum reiese din denumire, varianta NRZ este caracterizată prin faptul că semnalul de
date nu revine la valoarea 0 înainte de sfârșitul unei perioade de simbol, pe când varianta RZ revine.
Figura 1.1: Codarea NRZ și RZ – forme de undă
Varianta NRZ are avantajul de a ocupa doar jumătate din banda de frecvențe
necesară variantei RZ cu factor de umplere 50% pentru aceeași rată de transmisie, însă varianta RZ
are față de NRZ avantajul de a se auto-sincroniza (self-clocking), ceea ce însemnă că la recepție se
poate extrage semnalul de sincronizare a eșantionării datelor din semnalul de date însuși. Spre
deosebire, varianta NRZ nu permite recuperarea semnalului de sincronizare din semnalul de date în
cazul existenței unor serii lungi de biți succesivi cu aceeași valoare (1 sau 0), deoarece informația
privind sincronizarea este conținută în tranzițiile semnalului.
5
Ambele semnale, RZ sau NRZ pot fi unipolare sau bipolare, în funcție de polaritatea
semnalelor față de 0.
Figura 1.2: Comparație între semnalele unipolare și bipolare – forme de undă
Din punct de vedere matematic, pentru conversia secvenţei de biți a(n) în semnalul
aferent în banda de bază codat RZ unipolar, secvenţa a(n) este transformată într-o secvenţă de
impulsuri Dirac ponderate conform relației:
𝑠 𝑡 = 𝑛 𝑎 𝑛 ∙ 𝛿(𝑡 − 𝑛𝑇) (1.1)
Figura 1.3: Semnal RZ unipolar obținut din impulsuri Dirac
Pentru obținerea unui semnal bipolar RZ se folosește relația:
𝑠 𝑡 = 𝑛 2 ∙ [−0.5 + 𝑎 𝑛 ] ∙ 𝛿(𝑡 − 𝑛𝑇) (1.2)
Figura 1.4: Semnal RZ bipolar obținut din impulsuri Dirac
6
Pentru a genera variantele NRZ, semnalele cu expresiile (1.1) și (1.2) sunt aplicate
unui filtru cu funcția pondere dreptunghiulară:
(1.3)
Deoarece semnalul NRZ obţinut cu filtrul anterior nu este de bandă limitată, deci nu
este adecvat pentru modulaţia RF, în practică se utilizează alte filtre, precum cosinus ridicat. Aceste
filtre reduc banda ocupată de semnal în condițiile menținerii unui nivel scăzut al interferenței inter-
simbol. Pentru îndeplinirea acestei condiții este necesar ca aceste filtre, denumite filtre de formare a
impulsurilor care compun semnalul de date, să îndeplinească criteriul lui Nyquist, adică semnalul
rezultat în urma filtrării dintr-un impuls asociat unui simbol să prezinte treceri prin zero la toate
momentele de eșantionare (momente la care receptorul testează valoarea semnalului recepționat) cu
excepția celui corespunzător impulsului (simbolului) în cauză. Practic, semnalul recepționat are
aceleași valori pe care le-ar fi avut în cazul utilizării filtrului ideal dreptunghiular la momentele de
eșantionare, respectiv valori diferite în rest.
Formularea în domeniul timp a criteriului lui Nyquist este:
(1.4)
Figura 1.5: Funcția pondere a unui filtru cosinus ridicat, pentru diferite valori ale factorului de
roll-off α. Factorul α este proporțional cu banda ocupată
Funcția de transfer aferentă filtrului cosinus ridicat are în porțiunea nenulă aspectul
unei funcții cosinus translatate în sus pe verticală, fapt care a inspirat numele filtrului.
Evident, în practică semnalele prezentate anterior vor fi discretizate în timp iar filtrul,
pentru a îndeplini principiul cauzalității, va avea răspunsul la impuls întârziat (deplasat spre
dreapta).
7
1.3. Desfășurarea lucrării
Aparatura necesară
 Calculator pe care este instalat programul MATLAB 2014 împreună cu mediul de

simulare grafică Simulink și bibliotecile adiționale Signal Processing Toolbox,
Comunications System Toolbox, DSP System Toolbox, RF Toolbox și SimRF.
Procedura
1. Se lansează în execuție programul MATLAB, apoi se deschide Simulink Library Browser

acționând butonul aferent, ca în figura 1.6.
Figura 1.6: Butonul Simulink Library Browser
2. În fereastra care se va deschide, Simulink Library Browser, se acționează butonul New

Model, care va crea un nou fișier de lucru Simulink.
Figura 1.7: Butonul New Model

8
Figura 1.8: Fișierul de lucru Simulink
3. Din fereastra Simulink Library Browser se aduc în fișierul de lucru (prin drag-and-drop)
următoarele blocuri:
a. Din biblioteca Simulink –> Sources blocul Constant;
b. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocurile Sum și Product;
c. Din biblioteca Simulink –> Signal Routing blocul Mux;
d. Din biblioteca Simulink –> Sinks blocul Scope;
e. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Management –> Buffers
blocul Unbuffer;
f. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Operations blocul

Upsample;
g. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Sinks blocul Spectrum

Analyzer;
h. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Filters

blocurile Ideal Rectangular Pulse Filter și Raised Cosine Transmit
Filter.
(Blocurile se pot căuta după nume folosind funcția search).
9
4. Efectuând dublu-clic stânga pe fiecare dintre blocurile adăugate anterior, acestea se

configurează în felul următor:
Blocul Constant:
Constant1:
10
Constant2:
Blocurile Unbuffer, Sum, Product, Mux, Scope și Spectrum Analyzer rămân în

configurațiile implicite.
Blocul Upsample (după configurare se va obține prin copiere Upsample1, fiind

astfel configurat identic):
11
Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter (după configurare se va obține prin copiere
Ideal Rectangular Pulse Filter1, fiind astfel configurat identic):
Blocul Raised Cosine Transmit Filter (după configurare se va obține prin copiere
încă unul, fiind astfel configurat identic):
12
5. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 25 de secunde:
6. Efectuând clic stanga pe terminalele blocurilor se intră în modul de interconectare. În urma

interconectării blocurilor, se va realiza schema:
Figura 1.8: Schema de interconectare

13
7. Se rulează simularea, acționând butonul Run, apoi se analizează comparativ formele de undă
și spectrele semnalelor generate, RZ și NRZ, cu filtrare dreptunghiulară respectiv cosinus
ridicat. Se observă cu atenție coincidența semnalului filtrat dreptunghiular cu cel filtrat
cosinus ridicat în centrul perioadei de simbol (momentul de eșantionare în cazul configurației
date).
Funcționarea sistemului
Blocul Constant generează secvența de biți de date sub forma unui vector (cadru) de 20
de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 20s. Mai departe, cadrul este prelucrat de
blocul Unbuffer care efectuează conversia paralel - serie a cadrului, furnizând la ieșirea sa bit cu bit
elementele cadrului, perioada de bit fiind de 1s (perioada de eșantionare a cadrului / numărul de
elemente ale cadrului). Se obține astfel un semnal de date cu perioada de 1 secundă și 1 eșantion /
simbol (simbolul este semnalul asociat unui bit, sau unui grup de biți transmiși simultan).
Pentru generarea semnalului codat RZ unipolar cu 100 de eșantioane / simbol se
introduce un bloc de supra-eșantionare cu factorul 100, care introduce 99 (factorul de supra-
eșantionare – 1) eșantioane egale cu 0 după fiecare eșantion al semnalului de intrare.
Pentru generarea semnalului codat NRZ unipolar se aplică o filtrare dreptunghiulară sau
cosinus ridicat, filtrul efectuând și supra-eșantionarea cu factorul 100.
Pentru generarea semnalului codat RZ și NRZ bipolar se introduce un sumator care
adună valoarea -0.5 la semnalul de date, apoi un bloc de înmulțire cu 2, în continuare schemele fiind
identice cu cele de la generarea semnalelor unipolare.
Exerciții
1) Ordonați semnalele unipolare obținute crescător după lărgimea de bandă ocupată

(lărgimea lobului pricipal al spectrului semnalului).
2) Ordonați semnalele bipolare obținute crescător după lărgimea de bandă ocupată.
3) Care este rata de simbol, respectiv perioada de simbol pentru exemplul din laborator?
4) Modificați schema pentru a obține o rată de simbol de 2 Hz. Ce efect observați asupra
benzii ocupate de semnal? (Se analizează semnalul NRZ bipolar)
5) Înlocuiți secvența de biți de la generator cu: 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0.

Astfel se va pune în evidență răspunsul la impuls al filtrelor.
14
2. Implementarea unui lanț de comunicație OOK

 Implementarea și analiza unui lanț de comunicație bazat pe tehnica de modulație
digitală OOK, folosind MATLAB Simulink.

Tehnica de modulație OOK (On-off keying) este cea mai simplă formă a tehnicii
de modulație digitală de amplitudine - ASK (Amplitude-shift keying). Așa cum reiese din
denumire, tehnica OOK reprezintă datele digitale prin prezența sau absența purtătoarei.
Figura 2.1: Forma de undă a unui semnal modulat OOK
Figura 2.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii OOK
Un parametru important pentru caracterizarea tehnicilor de modulație este

eficienţa spectrală care indică valoarea ratei de bit care corespunde la 1 Hz de bandă folosită.
Pentru modulaţia OOK (ASK în general) limita superioară teoretică este 1 bit/s/Hz. Valorile
reale se situează între 0.65 şi 0.8 bit/s/Hz.
15
În prezent, tehnica de modulație OOK este folosită foarte rar, datorită sensibilității
mari la perturbații, preferându-se tehnici de modulație mai robuste.
2.3.Desfășurarea lucrării
Aparatura necesară
 Calculator și programele indicate în laboratorul precedent.
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație OOK, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent (coerent = folosește pentru demodulare
o replică generată local a purtătoarei semnalului modulat), conform schemei din figura 2.3.
Pe lângă blocurile din laboratorul precedent se utilizează și următoarele:
a. Din biblioteca Simulink –> Sources blocul Sine Wave;
b. Din biblioteca Simulink –> Discrete blocul Zero-Order Hold;
c. Din biblioteca Simulink –> Sinks blocul Display;
d. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocurile Real-Imag to Complex

și Gain;
e. Din biblioteca Simulink –> Logic and Bit Operations blocul Relational
Operator;
f. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Operations blocul Downsample;
g. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Management –> Buffers blocul
Buffer;
h. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Filtering –> Filter Implementations
blocul Analog Filter Design;
i. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Channels blocul AWGN

Channel;
j. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sinks blocurile

Constellation Diagram și Discrete-Time Eye Diagram Scope.
16
Figura 2.3: Lanț de comunicație OOK

17
2. Blocurile din schema anterioară se configurează în felul următor:
Blocul Constant:
Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter:
18
Blocul Sine Wave1 și identic Sine Wave2:
19
Blocul Product1 și identic Product2:
Blocul AWGN Channel:
20
Blocul Analog Filter Design:
Blocul Gain:
21
Blocul Zero-Order Hold:
Blocul Downsample:
22
Blocul Constant3:
Blocul Relational Operator:
23
Blocul Buffer:
Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 și similar Discrete-Time Eye

Diagram Scope2:
24
Blocurile Constellation Diagram1 și similar Constellation Diagram2 se

configurează accesând meniul View –> Configuration Properties din fereastra care se deschide
efectuând dublu-clic stânga pe bloc:
Celelalte blocuri se lasă în configurațiile implicite.
3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 21 de secunde și se rulează simularea.
- Se analizează formele de undă și spectrele semnalelor în diferite puncte ale sistemului

de comunicație.
- Se compară secvența obținută la ieșirea receptorului (Display) cu secvența de date

modulatoare folosită la emisie (secvența din blocul Constant).
- Se analizează efectul modificării raportului semnal-zgomot al semnalului, modificând

parametrul Es/N0 (Energie de simbol / Densitate spectrală de putere a zgomotului) al
blocului AWGN Channel.
- Se analizează efectul desincronizării oscilatorului local din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, respectiv a unei deviații de frecvență (prin
modificarea parametrului Phase, respectiv Frequency aferent blocului Sine Wave2).
- Se analizează efectul asupra demodulării cauzat de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin modificarea parametrului Sample Offset corespunzător
blocului Downsample, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de
simboluri de la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
corespunzător blocului Constellation Diagram2.
25
Blocul Constant generează secvența de biți de date sub forma unui vector (cadru) de
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 20s. Mai departe, cadrul este prelucrat
de blocul Unbuffer care efectuează conversia paralel - serie a cadrului, furnizând la ieșirea sa bit
cu bit elementele cadrului, perioada de bit fiind de 1s (perioada de eșantionare a cadrului /
numărul de elemente ale cadrului). Se obține astfel un semnal de date cu perioada de 1 secundă
și 1 eșantion / simbol. În continuare se obține un semnal codat NRZ unipolar prin aplicarea unei
filtrări dreptunghiulare, filtrul efectuând și supra-eșantionarea cu factorul 100. Acest semnal,
numit semnal în banda de bază, se mixează (operația matematică produs) cu purtătoarea
(semnalul sinusoidal generat de blocul Sine Wave1 care în practică este implementat de un
oscilator). La ieșirea mixerului (blocul Product1) se obține semnalul modulat OOK în banda de
trecere (în cazul de față centrat pe frecvența purtătoare de 10 Hz, deci cu pulsația de 2∙π∙10
rad/s).
Pentru simularea efectelor propagării pe canal se utilizează blocul AWGN Channel,
care simulează un canal al cărui singur efect asupra semnalului este însumarea unui zgomot alb
gaussian peste acesta (Additive White Gaussian Noise – AWGN). Zgomotul este numit alb
deoarece are densitatea spectrală de putere constantă la toate frecvențele, prin analogie cu lumina
albă care are densitate spectrală de putere constantă pentru toate lungimile de undă din spectrul
vizibil. De asemenea, zgomotul este gaussian deoarece valorile acestuia la orice moment de timp
au o distribuție gaussiană. Acest tip de zgomot, gaussian, este folosit ca referință pentru
modelarea surselor de perturbații în comunicații deoarece, conform Teoremei Limită Centrale,
suprapunerea unui număr foarte mare de surse de semnal aleator cu o distribuție oarecare,
niciuna nefiind dominantă, generează un semnal echivalent cu distribuție gaussiană. Pentru a
calcula puterea zgomotului pe care îl va genera pentru a obține un anumit raport semnal-zgomot
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. În cazul semnalului
OOK din laborator, semnalul este reprezentat de o succesiune de perioade cu semnal sinusoidal
cu amplitudinea de 1V care alternează cu perioade fără semnal, probabilitatea de apariție a
acestora fiind egală, astfel încât puterea medie a semnalului este egală cu jumătate din puterea
2
1 𝐴𝑒𝑓 1 𝐴2 1 𝐴2
din perioadele cu semnal, adică = 2 = , unde A este amplitudinea semnalului
2 𝑅 2 2 𝑅 2 2𝑅
sinusoidal, Aef valoarea efectivă iar R este rezistența de test. Pentru R = 1 Ω și A = 1V puterea
medie este de 0.25 W. Perioada de simbol este egală cu perioada de bit, 1s, deoarece în cazul
modulației OOK un simbol conține un bit.
Semnalul ajunge apoi la receptorul care implementează un demodulator coerent.
Acesta mixează semnalul recepționat cu o replică a purtătoarei acestuia generată local de blocul
Sine Wave2, în urma acestei operații rezultând o componentă de joasă frecvență, utilă, care este
o replică scalată a semnalului de date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de
date dorită, precum și o replică a semnalului modulat centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare, prin filtrarea trece-jos a acestui semnal se păstrează doar componenta
utilă de joasă frecvență eliminându-se componenta nedorită de pe dublul frecvenței purtătoare.
Mai departe semnalul obținut este amplificat de blocul Gain cu amplificarea 2 pentru
compensarea înjumătățirii amplitudinii datorate demodulării, apoi discretizat în timp de blocul
Zero-Order Hold cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimat cu factorul 100 pentru
a se obține un singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează
26
decimarea se poate configura și momentul de eșantionare a semnalului de date recuperat. Mai

departe semnalul este introdus în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în cazul
depășirii pragului de decizie care este egal cu 0.5, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului
este aleasă ca fiind jumătate din suma valorilor de la ieșirea demodulatorului pentru un 0 din
secvența de date, respectiv un 1. Acest mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul
în care cele două valori ale datelor sunt echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care
ține seama de probabilitățile de apariție ale celor două valori, astfel încât să se reducă
probabilitatea de recepționare greșită a valorii cu probabilitate de apariție mai mare, fapt ce
conduce la o rata a erorii de bit mai redusă (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe
eșantioanele sunt stocate într-o memorie tampon (buffer) și apoi afișate, la umplerea acestuia, de
blocul Display. Așa cum s-a menționat, prin configurarea întârzierii decimatorului se poate regla
momentul de eșantionare (testare) a semnalului de date demodulat, astfel încât să se reducă
probabilitatea de eroare. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de semnal
demodulat asociate celor două valori ale datelor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării.
Pentru determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la
recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.
Exerciții
1) Determinați banda (considerată jumătate din lărgimea lobului principal al

spectrului) ocupată de semnalul modulat OOK.
2) Demonstrați funcționarea demodulatorului determinând analitic expresia

matematică în domeniul timp a semnalului obținut la ieșirea acestuia, știind că în
cazul ideal (canalul nu introduce perturbații și atenuări) semnalul la intrarea
receptorului (ieșirea canalului) are expresia s(t) = a(t) ∙ sin(ωp ∙ t), unde a(t) este
secvența de date a(t)∈{0, 1} iar ωp este pulsația (frecvența unghiulară,
2∙π∙frecvența) purtătoarei. Filtrul trece-jos este presupus ideal, la fel și oscilatorul
local).
3) Înlocuiți filtrul de formare a impulsurilor de la emisie cu un filtru de tip cosinus

ridicat configurat ca în laboratorul 1. Ce efecte observați? (În practică, filtrarea
este distribuită între emițător și receptor, filtrele folosite fiind astfel alese încât
funcția de transfer globală a filtrului de la emisie, canalului și a celui de la recepție
să fie cosinus ridicat. În cazul de față canalul are funcția de transfer egală cu
unitatea deoarece este ideal, astfel că pentru a distribui în mod egal filtrarea între
emisie și recepție se utilizează filtre de tip radical din cosinus ridicat).
4) Înlocuiți mixerul (blocul Product2) și oscilatorul local (blocul Sine Wave2) cu un

bloc Saturation (din biblioteca Simulink –> Discontinuities) configurat ca în
figura 2.4, care simulează efectul unei diode ideale. Se obține astfel un
demodulator necoerent, numit și receptor simplă detecție. Analizați funcționarea
acestuia. Este recuperată corect secvența de date? Creșteți raportul semnal-zgomot
până la demodularea corectă.
27
Figura 2.4: Configurarea blocului Saturation
28
3. Implementarea unui lanț de comunicație BPSK

digitală BPSK, folosind MATLAB Simulink.

Tehnica de modulație BPSK (Binary Phase-shift keying sau 2-PSK) este cea mai
simplă formă a tehnicii de modulație digitală de fază - PSK (Phase-shift keying). Așa cum reiese
din denumire, BPSK este o tehnică de modulație digitală de fază în cadrul căreia faza semnalului
modulat poate lua doar două valori, acestea codând cele două simboluri ale constelației asociate
tehnicii, justificând astfel denumirea de modulație binară (Binary PSK).
Practic, semnalul BPSK este un semnal sinusoidal care are salturi de fază de 1800
ori de câte ori semnalul de date realizează o trecere de la 1 la 0 sau invers. Echivalent, se poate
considera că pentru biţii egali cu 1 se asignează semnalul s1(t) = cos(2πfct) iar pentru biţii egali
cu 0 semnalul s2(t) = - s1(t).
Banda ocupată este aceeaşi ca şi în cazul modulației ASK, cele două tehnici de
modulație având aceeași eficiență spectrală. Limita superioară teoretică este de 1 bit/s/Hz iar
valorile reale se situează între 0.65 şi 0.8 bit/s/Hz.
Figura 3.1: Forma de undă a unui semnal modulat BPSK
Figura 3.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii BPSK

29
Fiind o tehnică de modulație cu anvelopă constantă, emițătorul care o

implementează nu necesită un amplificator de putere liniar, astfel încât se pot utiliza
amplificatoare care lucrează în clase neliniare, caracterizate printr-o mare eficiență energetică,
lucru foarte benefic în cazul echipamentelor mobile, alimentate de la baterii.
Deoarece în situația în care canalul de comunicație introduce un defazaj arbitrar în

semnal receptorul nu mai este capabil să efectueze corespondența corectă între simbolurile
recepționate și date, cel mai adesea datele sunt codate diferențial anterior modulării BPSK,
această tehnică fiind numită DPSK (Differential Phase-shift keying).
Figura 3.3: Structura și tabelul de adevăr asociat unui codor diferențial
Datele a(t) sunt aplicate la intrarea unei porți XOR logic împreună cu ieșirea
acesteia întârziată cu un interval de tact, obținându-se astfel secvența de date codată diferențial
d(t) care este aplicată apoi modulatorului BPSK. Se observă că, folosind această metodă de
codare, semnalul d(t) depinde nu numai de valoarea instantanee a datelor ci și de valoarea
anterioară a acestora: astfel, dacă a(t)=1, d(t) își schimbă valoarea pe când dacă a(t)=0 valoarea
lui d(t) rămâne neschimbată, deci valoarea datelor este codată în diferența dintre două semnale
transmise, de unde și numele de codare diferențială.
Demodularea coerentă a semnalului codat diferențial se face similar cu cea a

semnalelor BPSK necodate, cu deosebirea că, după translația în banda de bază, datele trebuiesc
decodate pentru a obține șirul de date original folosind un decodor de tipul celui din figura 3.4.
Figura 3.4: Structura unui decodor diferențial
Pe lângă demodularea coerentă, singura posibilă în cazul semnalelor modulate

BPSK, semnalele DPSK pot fi demodulate și necoerent, folosind scheme mai simple decât cele
coerente, dar acceptând o degradare a ratei erorii de bit.
Aparatura necesară
 Calculator și programele indicate în laboratorul 1.

30
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație BPSK, compus din

emițător, canal de comunicație și receptor coerent, conform schemei din figura 3.5.
Figura 3.5: Lanț de comunicație BPSK

31
Blocul Constant:
Blocul Product1 și identic Product2:
32
Blocurile Constant1 și Constant2:
Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter:
33
Blocul Sine Wave1 și identic Sine Wave2:
34
Blocul Analog Filter Design:
35
Blocul Gain:
36
Blocul Downsample:
Blocul Relational Operator:
37
Blocul Buffer:
Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 și similar Discrete-Time Eye

Diagram Scope2:
38
Blocul Constellation Diagram1 și similar Constellation Diagram2:

de comunicație.


- Se analizează efectul desincronizării oscilatorului local din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, respectiv a unei deviații de frecvență (prin
modificarea parametrului Phase, respectiv Frequency aferent blocului Sine Wave2).

39
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 20s. Mai departe, cadrul este prelucrat
de blocul Unbuffer care efectuează conversia paralel - serie a cadrului, furnizând la ieșirea sa bit
cu bit elementele cadrului, perioada de bit fiind de 1s (perioada de eșantionare a cadrului /
numărul de elemente ale cadrului). Se obține astfel un semnal de date cu perioada de 1 secundă
și 1 eșantion / simbol. În continuare se obține un semnal codat NRZ bipolar prin scăderea
constantei 0.5 și înmulțirea cu 2 a valorilor obținute, apoi prin aplicarea unei filtrări
dreptunghiulare, filtrul efectuând și supra-eșantionarea cu factorul 100. Acest semnal, numit
semnal în banda de bază, se mixează (operația matematică produs) cu purtătoarea (semnalul
sinusoidal generat de blocul Sine Wave1 care în practică este implementat de un oscilator). La
ieșirea mixerului (blocul Product1) se obține semnalul modulat BPSK în banda de trecere (în
cazul de față centrat pe frecvența purtătoare de 10 Hz, deci cu pulsația de 2∙π∙10 rad/s).
BPSK din laborator, acesta este sinusoidal cu amplitudinea constantă de 1V, astfel încât puterea
𝐴2𝑒𝑓 𝐴2 𝐴2
medie este egală cu = 2 = , unde A este amplitudinea semnalului sinusoidal, Aef
𝑅 2 𝑅 2𝑅
valoarea efectivă a acestuia iar R este rezistența de test. Pentru R = 1 Ω și A = 1V puterea medie
este de 0.5 W. Perioada de simbol este egală cu perioada de bit, 1s, deoarece în cazul modulației
BPSK un simbol conține un bit.
Acesta mixează semnalul recepționat cu o replică a purtătoarei acestuia generată local de blocul
Sine Wave2, în urma acestei operații rezultând o componentă de joasă frecvență, utilă, care este
o replică scalată a semnalului de date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de
date dorită, precum și o replică a semnalului modulat centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare, prin filtrarea trece-jos a acestui semnal se păstrează doar componenta
utilă de joasă frecvență eliminându-se componenta nedorită de pe dublul frecvenței purtătoare.
Mai departe semnalul obținut este amplificat cu amplificarea 2 pentru a se compensa
înjumătățirea amplitudinii cauzată de demodulare, apoi discretizat în timp de blocul Zero-Order
Hold cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimat cu factorul 100 pentru a se obține un
singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează decimarea se
poate configura și momentul de eșantionare a semnalului de date recuperat. Mai departe
40
semnalul este introdus în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în cazul depășirii
pragului de decizie egal cu 0, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului este aleasă ca fiind
jumătate din suma valorilor de la ieșirea demodulatorului pentru un 0 din secvența de date,
respectiv un 1. Acest mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul în care cele două
valori ale datelor sunt echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care ține seama de
probabilitățile de apariție ale celor două valori, astfel încât să se reducă probabilitatea de recepție
eronată a valorii cu probabilitatea de apariție mai mare, fapt ce conduce la obținerea unei rate a
erorii de bit mai reduse (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe eșantioanele sunt
stocate într-o memorie tampon (buffer) și apoi afișate, la umplerea acesteia, de blocul Display.
Prin configurarea întârzierii decimatorului se poate regla momentul de eșantionare (testare) a
semnalului de date demodulat, astfel încât să se reducă probabilitatea de eroare. Probabilitatea de
eroare este minimă atunci când nivelele de semnal asociate celor două valori ale datelor sunt cel
mai depărtate în momentul eșantionării. Pentru determinarea momentului optim de eșantionare
se analizează Diagrama Ochi de la recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este
maximă.
Exerciții

spectrului) ocupată de semnalul modulat BPSK și comparați-o cu cea obținută în
laboratorul anterior pentru OOK (rata de bit este identică).
2) Demonstrați funcționarea demodulatorului determinând analitic expresia

matematică în domeniul timp a semnalului obținut la ieșirea acestuia, știind că în
cazul ideal (canalul nu introduce perturbații și atenuări) semnalul la intrarea
receptorului (ieșirea canalului) are expresia s(t) = b(t) ∙ sin(ωp ∙ t), unde b(t) este
secvența de date codată bipolar b(t)∈{-1, 1} iar ωp este pulsația (frecvența
unghiulară, 2∙π∙frecvența) purtătoarei. Filtrul trece-jos este presupus ideal, la fel și
oscilatorul local).
3) Înlocuiți filtrul de formare a impulsurilor de la emisie cu un filtru de tip cosinus

ridicat configurat ca în laboratorul 1. Ce efecte observați? (În practică, filtrarea
este distribuită între emițător și receptor, filtrele folosite fiind astfel alese încât
funcția de transfer globală a filtrului de la emisie, canalului și a celui de la recepție
să fie cosinus ridicat. În cazul de față canalul are funcția de transfer egală cu
unitatea fiind ideal, astfel că pentru a distribui în mod egal filtrarea între emisie și
recepție se utilizează filtre de tip radical din cosinus ridicat).
4) Adaugați în schema sistemului din figura 3.5 codorul și decodorul diferențial din
figurile 3.3 și 3.4. Testați acum efectele modificării parametrului Phase al
blocului Sine Wave2 asupra demodulării. Ce constatați?
41
42
4. Implementarea unui lanț de comunicație QPSK

digitală QPSK, folosind MATLAB Simulink.

QPSK (Quadrature Phase-shift keying sau 4-PSK) este o tehnică de modulație
digitală de fază a cărei constelație de simboluri conține 4 elemente. Fiecare simbol codează 2 biți
(2 = log2(M), unde M este numărul de simboluri din constelația tehnicii de modulație, numit și
ordin sau rang al modulației; pentru QPSK M=4).
Semnalul modulat QPSK poate fi considerat însumarea a două semnale BPSK ale
căror purtătoare au aceeași frecvență dar sunt defazate cu 900 între ele, fiind astfel numite
purtătoare în cuadratură. Se utilizează purtătoare în cuadratură deoarece sinusoidele în
cuadratură sunt ortogonale, fapt pentru care datele modulate pe acestea pot fi recuperate
independent la recepție, fără să se amestece.
Acest mod de tratare a semnalului QPSK stă la baza celei mai comune variante de
implementare practică a modulatorului QPSK, varianta utilizată în această lucrare de laborator.
Practic, fluxul de date de intrare este divizat în două fluxuri cu rata de bit înjumătățită față cea de
intrare, care modulează folosind tehnica BPSK cele două purtătoare aflate în cuadratură,
denumite componentele I (In-phase) și Q (in-Quadrature), semnalele rezultate fiind însumate
pentru a genera semnalul final modulat QPSK.
Deoarece rata de bit a celor două fluxuri rezultate este jumătate din rata inițială,
iar banda ocupată de semnalul modulat BPSK este proporțională cu rata de bit, cele două
semnale modulate în cuadratură ocupă jumătate din banda pe care ar fi ocupat-o semnalul inițial.
În urma însumării celor două semnale, însumarea fiind o operație liniară, banda ocupată de
semnalul sumă va fi aceeași cu cea ocupată de fiecare din componentele însumate, rezultând
avantajul pe care îl aduce tehnica QPSK față de BPSK, și anume eficiența spectrală dublă.
Astfel, un semnal modulat QPSK ocupă jumătate din banda necesară semnalului BPSK pentru
aceeași rată de bit a datelor modulatoare.
Expresia generală a semnalului modulat QPSK în banda de trecere este:
𝜋
sn(t) = A cos( 2πfct + (2n-1) 4 )
unde n = 1, 2, 3, 4 este indicele simbolului emis.
43
Formele de undă în domeniul timp și constelația de simboluri asociate tehnicii de

modulație QPSK sunt cele din figurile 4.1 și 4.2.
Figura 4.1: Forma de undă a unui semnal modulat QPSK
Figura 4.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii QPSK
În figurile 4.3 și 4.4 se prezintă schemele de principiu ale unui modulator,

respectiv demodulator QPSK:
Figura 4.3: Schema de principiu a modulatorului QPSK descris anterior

44
Figura 4.4: Schema de principiu a demodulatorului QPSK
Semnalul QPSK este identic cu semnalul 4-QAM.
Rata de eroare de bit, exprimată ca numărul de biți eronați raportat la numărul

total de biți transmiși, este aceeași ca și pentru BPSK.
Similar tehnicii BPSK, defazajele introduse de canal pot determina erori la

recepție, soluția constând tot în utilizarea codării diferențiale a datelor înainte de aplicarea
modulației.
Tehnica de modulație QPSK și variantele sale Offset-QPSK și Differential-QPSK

sunt utilizate în standardul WiFi, televiziunea digitală, telefonia mobilă și Bluetooth.
Aparatura necesară
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație QPSK, compus din

Pe lângă blocurile din laboratorul precedent se utilizează și următoarele:
a. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Sequence Operations

blocurile Interlacer și Deinterlacer.
45
Figura 4.5: Lanț de comunicație QPSK

46
Blocul Constant:
Blocul Constant1 (identic Constant3):
47
Blocul Constant2 (identic Constant4):
Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter1 (identic 2):
48
Blocul Sine Wave1 (identic Sine Wave3):
49
50
Blocul Product3 (identic Product4, 5 și 6):
51
Blocul Analog Filter Design1 (identic 2):
Blocul Gain1 (identic 2):
52
Blocul Zero-Order Hold1 (identic 2):
Blocul Downsample1 (identic 2):
53
Blocul Relational Operator1 (identic 2):
Blocul Buffer1 (identic 2):
54
Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 (identic 2):
Blocul Constellation Diagram1 (identic 2):
55

de comunicație.


- Se analizează efectul desincronizării oscilatoarelor locale din receptor prin introducerea

unui defazaj față de semnalul recepționat, același pentru ambele oscilatoare de la
recepție, respectiv a unei deviații de frecvență (prin modificarea parametrului Phase,
respectiv Frequency aferent blocurilor Sine Wave3 și 4).
- Se analizează efectul dezechilibrului între căile I și Q (în fază și în cuadratură) ale

demodulatorului prin modificarea defazajului de 900 dintre oscilatoarele sale, apoi prin
modificarea amplitudinilor semnalelor celor două oscilatoare locale (blocurile Sine
Wave3 și 4) în jurul valorii 1.
- Se analizează efectul cauzat asupra demodulării de modificarea momentului de

eșantionare a datelor prin reglarea parametrului Sample Offset corespunzător blocurilor
Downsample1 și 2, vizualizându-se totodată efectul asupra constelației de simboluri de
la recepție prin setarea la aceeași valoare a parametrului Offset (Samples)
20 de elemente, perioada de eșantionare a cadrului fiind 10s. Secvența de date este apoi divizată
de blocul Deinterlacer în două secvențe, una formată din biții cu indicele impar, adică primul,
al treilea, al cinciea etc., iar cea de-a doua secvență din biții cu indice par. Mai departe, fiecare
dintre cele două secvențe cu rată egală cu jumătate din rata secvenței inițiale sunt prelucrate
similar procedurii pentru implementarea modulației BPSK, deoarece fiecare dintre cele două căi,
cea în fază și cea în cuadratură, funcționează ca un modulator BPSK. S-a ales utilizarea unui
factor de supra-eșantionare a semnalelor din banda de bază egal cu 100. Cele două oscilatoare
(blocurile Sine Wave1 și 2) sunt configurate pentru a genera două sinusoide în cuadratură
(defazate cu 900). Semnalele de pe cele două căi sunt apoi însumate de blocul Add, rezultând
astfel semnalul modulat QPSK.
56

QPSK din laborator acesta este sinusoidal cu amplitudinea constantă de 12 + 12 V= 2V (se
calculează folosind teorema lui Pitagora deoarece cele sunt două sinusoide sunt în cuadratură,
𝐴2𝑒𝑓 𝐴2 𝐴2
ambele cu amplitudinea de 1V), astfel încât puterea medie este egală cu = 2 = , unde
𝑅 2 𝑅 2𝑅
A este amplitudinea semnalului sinusoidal, Aef valoarea efectivă a acestuia iar R este rezistența
de test. Pentru R = 1 Ω și A = 2V puterea medie este de 1 W. Perioada de simbol este egală cu
2 perioade de bit, 2 x 0.5s = 1s, deoarece un simbol QPSK este format din 2 biți, iar perioada
unui bit este de 0.5s (20 biți / 10s în parametrii blocului Constant)
Acesta mixează semnalul recepționat cu replici ale celor două purtătoare utilizate la emisie, în
urma acestei operații rezultând două semnale corespunzătoare celor două căi, I și Q, formate
fiecare dintr-o componentă de joasă frecvență, utilă, care este o replică scalată a semnalului de
date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de date recuperată, precum și o
replică a semnalului modulat de pe calea respectivă centrată pe dublul frecvenței purtătoarei,
nedorită. În continuare prelucrarea fiecărei căi este similară celei pentru BPSK. Prin filtrarea
trece-jos a semnalelor obținute anterior se păstrează doar componentele utile de joasă frecvență,
eliminându-se componentele nedorite de pe dublul frecvenței purtătoare. Mai departe semnalele
obținute pentru fiecare cale sunt amplificate cu amplificarea 2, pentru a compensa înjumătățirea
amplitudinii datorată demodulării, apoi discretizate în timp de blocurile Zero-Order Hold1 și 2
cu frecvența de eșantionare de 100 Hz și apoi decimate cu factorul 100 pentru a se obține un
singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care efectuează decimarea se
poate configura și momentul de eșantionare a semnalelor de date recuperate. Mai departe
semnalele de pe fiecare cale sunt introduse în comparatorul care furnizează la ieșire valoarea 1 în
cazul depășirii pragului de decizie egal cu 0, respectiv 0 în caz contrar. Valoarea pragului este
aleasă ca fiind jumătate din suma valorilor corespunzătoare lui 0 și 1 din secvența de date. Acest
mod de calcul al valorii pragului este utilizat pentru cazul în care cele două valori ale datelor sunt
echiprobabile. În caz contrar, se utilizează o formulă care ține seama de probabilitățile de apariție
ale celor două valori, astfel încât să se reducă probabilitatea de recepție eronată a valorii cu
probabilitate de apariție mai mare, fapt ce conduce la obținerea unei rate a erorii de bit mai
reduse (deci o calitate mai bună a comunicației). Mai departe eșantioanele sunt stocate în două
memorii tampon (buffer) și apoi, la umplerea acestora, cele două secvențe de date parțiale,
corespunzătoare căilor I și Q, sunt întrețesute de blocul Interlacer pentru a se reface secvența
57
inițială și apoi afișate de blocul Display. Prin configurarea întârzierii decimatorului se poate
regla momentul de eșantionare (testare) a semnalelor de date demodulate, astfel încât să se
reducă probabilitatea de eroare. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de
semnal asociate celor două valori ale datelor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării.
Pentru determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la
recepție și se alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.
Exerciții

spectrului) ocupată de semnalul modulat QPSK și comparați-o cu cea obținută în
laboratorul anterior pentru BPSK (rata de bit este dublă).
2) Înlocuiți filtrele de formare a impulsurilor de la emisie cu filtre de tip cosinus

ridicat cu factorul de roll-off 0.2. Ce efecte observați?
58
5. Implementarea unui lanț de comunicație QAM

digitală QAM, folosind MATLAB Simulink.

Termenul QAM (Quadrature Amplitude Modulation) desemnează două tehnici de
modulație în cuadratură, una analogică și una digitală. Semnalul modulat QAM se obține prin
însumarea a două purtătoare sinusoidale în cuadratură (defazate cu 900) modulate în amplitudine
folosind tehnica AM (Amplitude Modulation) pentru varianta analogică, respectiv ASK
(Amplitude-shift Keying) pentru varianta digitală. Din punct de vedere matematic, semnalul
rezultat din acest proces este modulat atât în amplitudine cât și în fază, având deci modulație
mixtă.
Tehnica QAM permite obținerea celor mai mari valori ale eficienței spectrale
comparativ cu celelalte tehnici de modulație, fiind astfel preferată în majoritatea aplicațiilor care
necesită viteze mari de transfer al datelor.
Deoarece semnalul modulat QAM are amplitudine variabilă, echipamentul de

emisie necesită utilizarea unui amplificator de putere liniar și implicit ineficient din punct de
vedere energetic, acesta fiind un dezavantaj al tehnicii QAM. De asemenea, pentru funcționarea
corectă, și echipamentul de recepție trebuie să fie foarte liniar.
Expresia generală a semnalului modulat QAM de ordin M în banda de trecere

este:
sn(t) = An cos( 2πfct + 𝜃𝑛 )

unde n = 1, 2, 3, ... M este indicele simbolului emis.
Prin creșterea ordinului M al modulației se obține creșterea eficienței spectrale în

detrimentul imunității la perturbații, deoarece, pentru aceeași putere medie de emisie, creșterea
ordinului modulației, adică creșterea numărului de simboluri din constelația tehnicii, atrage după
sine scăderea distanței dintre acestea (îngrămădirea simbolurilor), astfel încât nivele tot mai
reduse ale perturbațiilor devin suficiente pentru a produce confundarea simbolurilor.
Valorile lui M (numărul de simboluri din constelație) cele mai utilizate în practică
sunt 4, 16, 64, 256, 512 și 1024, fiecare simbol codând k=log2(M) biți, eficiența spectrală fiind
59
de k ori mai mare decât cea corespunzătoare tehnicilor BPSK și ASK. Rata de simbol este,
evident, rata de bit / k.
Figurile 5.1 și 5.2 conțin formele de undă și constelațiile de simboluri

corespunzătoare tehnicii 16-QAM.
Figura 5.1: Forma de undă a unui semnal modulat 16-QAM
Figura 5.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii 16-QAM

60
În figurile 5.3 și 5.4 se prezintă schemele de principiu ale unui modulator,

respectiv demodulator QAM:
Figura 5.3: Schema de principiu a unui modulator QAM
Figura 5.4: Schema de principiu a unui demodulator QAM
Aparatura necesară
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație QAM, compus din

Pe lângă blocurile folosite în laboratoarele precedente se utilizează și următoarele:
a. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sources –>

Random Data Sources blocul Random Integer Generator;
b. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Modulation –> Digital

Baseband Modulation –> AM blocurile Rectangular QAM Modulator
Baseband și Rectangular QAM Demodulator Baseband;
c. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sinks –> blocul
Error Rate Calculation.
61
Figura 5.5: Lanț de comunicație QAM

62
Blocul Random Integer Generator:
Blocul Rectangular QAM Modulator Baseband:
63
Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter1:
64
65
66
67
Blocul Downsample:
68
Blocul Zero-Order Hold1 (identic 2):
Blocul Rectangular QAM Demodulator Baseband:
69
Blocul Error Rate Calculation:
70
Blocul Discrete-Time Eye Diagram Scope1 (identic 2):
71

de comunicație.

blocului AWGN Channel asupra ratei de eroare de simbol (Număr de simboluri
eronate / Număr total de simboluri transmise) indicată de blocul Display.



- Se analizează efectul modificării tipului filtrelor utilizate în receptor, din Butterworth

în Bessel. (Filtrul Bessel are cea mai liniară variație a fazei cu frecvența, fapt ce
conduce la minimizarea distorsiunilor liniare de fază asupra semnalului prelucrat).
- Se analizează variația ratei de eroare de simbol cu creșterea ordinului modulației,

testându-se sistemul pentru M=64 și 256, păstrând aceeași valoare a perioadei de
simbol, a puterii medii emise și a raportului Es/N0.
Blocul Random Integer Generator generează secvența modulatoare de date

aleatoare. Datele iau valori de la 0 la M-1, unde M este ordinul modulației (în cazul din laborator
M=16). Reprezentarea în binar a acestor valori este secvența de biți aferentă unui simbol. S-a
preferat reprezentarea zecimală în locul secvențelor de date binare din laboratoarele anterioare
deoarece facilitează operațiile de configurare a blocurilor și oferă o reprezentare compactă a
datelor, secvențele binare aferente în cazul ordinelor de modulație mari fiind extrem de lungi.
72
Perioada datelor este setată la valoarea de 1s. Datele generate sunt aplicate modulatorului QAM,
care utilizează o constelație de simboluri rectangulară (sub formă de dreptunghi) și codarea tip
Gray (acest tip de codare face ca simbolurile vecine să difere prin valoarea unui singur bit,
micșorând în acest fel probabilitatea de eroare de bit, deoarece prin confundarea unui simbol cu
simbolul vecin nu se greșește decât un bit). Se setează valoarea puterii medii a semnalului
generat de modulator în banda de bază la valoarea de 1W. Semnalul complex din banda de bază
obținut la ieșirea modulatorului (partea reală este componenta I, partea imaginară este
componenta Q) este apoi filtrat cu ajutorul filtrului de formare rectangular care efectuează și
supra-eșantionarea cu factorul 100. Mai departe, semnalul rezultat este separat în cele două
componente constituente de către blocul Complex to Real-Imag, apoi cele două componente
modulează cele două purtătoare aflate în cuadratură, semnalele rezultate fiind însumate pentru a
forma semnalul final modulat QAM.
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. Conform setării
efectuate în modulatorul QAM puterea medie a semnalului modulat în banda de bază este de
1W, ceea ce va determina obținerea unui semnal cu puterea medie de 0.5W în banda de trecere
pentru configurația din laborator. Înjumătățirea puterii este datorată faptului că, în configurația
dată, amplitudinea semnalelor din banda de trecere este identică cu cea din banda de bază, cu
diferența că în banda de trecere se utilizează semnale sinusoidale, în timp ce în banda de bază se
utilizau impulsuri dreptunghiulare cu lungimea egală cu perioada de simbol, astfel că puterea
este proporțională cu jumătate din pătratul amplitudinii (valoarea efectivă a sinusoidei la pătrat),
spre deosebire de pătratul amplitudinii, cum este cazul impulsurilor dreptunghiulare din banda de
bază.
Acesta mixează semnalul recepționat cu replici ale celor două purtătoare utilizate la emisie, în
urma acestei operații rezultând două semnale corespunzătoare celor două căi, I și Q, formate
fiecare dintr-o componentă de joasă frecvență, utilă, care este o replică scalată a semnalului de
date din banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de date dorită, precum și o replică a
semnalului modulat de pe calea respectivă centrată pe dublul frecvenței purtătoarei, nedorită.
Prin filtrarea trece-jos a semnalelor obținute anterior se păstrează doar componentele utile de
joasă frecvență, eliminându-se componentele nedorite de pe dublul frecvenței purtătoare. Mai
departe semnalele obținute pentru fiecare cale sunt amplificate (înmulțite cu 2) pentru a se
compensa înjumătățirea amplitudinii cauzată de demodulare, apoi discretizate în timp de
blocurile Zero-Order Hold1 și 2 cu frecvența de eșantionare de 100 Hz, reprezentate sub forma
unui semnal complex cu ajutorul blocului Real-Imag to Complex și apoi decimate cu factorul
73
100 pentru a se obține un singur eșantion / simbol. Tot cu ajutorul blocului Downsample care
efectuează decimarea se poate configura și momentul de eșantionare a semnalelor de date
recuperate. Mai departe semnalele sunt introduse în blocul de demodulare, configurat ca dualul
modulatorului utilizat la emisie, iar secvența de simboluri rezultată la ieșirea sa este comparată
automat cu secvența utilizată la emisie cu ajutorul blocului de calcul al erorii de simbol, Error
Rate Calculation, rezultatul comparației fiind afișat de blocul Display sub forma Ratei de
Eroare de Simbol (Symbol Error Rate – SER), a numărului de simboluri eronate și a numărului
total de simboluri transmise. Probabilitatea de eroare este minimă atunci când nivelele de semnal
asociate valorilor simbolurilor sunt cel mai depărtate în momentul eșantionării. Pentru
determinarea momentului optim de eșantionare se analizează Diagrama Ochi de la recepție și se
alege punctul în care deschiderea ochiului este maximă.
Exerciții

spectrului) ocupată de semnalul modulat 16-QAM și comparați-o cu cea obținută
în laboratorul precedent pentru QPSK. Rata de bit este dublă.
2) Înlocuiți filtrul de formare dreptunghiular de la emisie cu un filtru de tip cosinus

ridicat cu factorul de roll-off 0.2. Ce efecte observați?
74
6. Implementarea unui lanț de comunicație OFDM

digitală OFDM, folosind MATLAB Simulink.

OFDM este acronimul pentru Orthogonal Frequency Division Multiplexing, în
limba română Diviziune în Frecvenţă cu purtătoare Ortogonale și desemnează o tehnică de
modulație multi-purtătoare. Tehnicile de modulaţie multi-purtătoare sunt foarte eficiente în
combaterea efectelor negative care apar în canalele puternic dispersive (care alungesc
impulsurile transmise).
Modulația multi-purtătoare înlocuieşte transmiterea unei singure purtătoare care

este modulată cu date cu rată mare cu transmiterea în paralel a unui număr relativ mare, notat L,
de purtătoare modulate cu date de rată de L ori mai redusă. Pentru a conserva rata globală, rata
cu care transmite fiecare subpurtătoare este Rata inițială / L (durata simbolului este Durata
inițială ∙ L ). Alegând o valoare adecvată pentru L, se poate ajunge ca durata simbolului să fie
mai mare decât împrăştierea întârzierilor specifică pentru canalul de comunicaţie şi, ca urmare,
interferența inter-simbol produsă de propagarea multi-cale va fi redusă în mod semnificativ. În
acelaşi timp lărgimea de bandă a fiecărui subcanal poate fi făcută suficient de mică astfel încât
fading-ul care afectează subcanalele să poată fi considerat plat (neselectiv în frecvență), deci
mult mai ușor de contracarat.
Pentru a recupera informaţia transportată de cele L subcanale, la recepţie

subpurtătoarele sunt prelucrate individual. Evident, pentru a evita interferenţele reciproce
subpurtătoarele trebuie să fie ortogonale (produsul scalar a două subpurtătoare = 0). Deși cea mai
intuitivă metodă de obținere a subpurtătoarelor ortogonale este distribuirea subpurtătoarelor
astfel încât benzile lor să nu se suprapună, această metodă este ineficientă din punctul de vedere
al utilizării spectrului, deoarece semnalul rezultat ocupă o bandă foarte mare, fiind de asemenea
dificil de implementat din punct de vedere practic. Soluția eficientă constă în utilizarea unor
subpurtătoare cu benzi suprapuse, demonstrându-se că subpurtătoarele, chiar dacă au benzi
suprapuse, pot fi făcute ortogonale dacă între două subpurtătoare succesive distanţa în domeniul
frecvenţă este egală cu 1/T, T fiind durata unui simbol OFDM (figurile 6.1 și 6.2). Mai mult, un
alt avantaj al acestei soluții este faptul că semnalul OFDM poate fi generat ușor folosind
transformata Fourier discretă inversă, iar demodularea poate fi efectuată foarte facil și eficient
folosind transformata Fourier discretă directă.
75
În figurile următoare se prezintă formele în timp și frecvență ale subpurtătoarelor

ortogonale cu benzi suprapuse. Din reprezentarea în timp se observă că acestea au un număr
întreg de perioade pe durata unui simbol. Din reprezentarea în frecvență, se observă că spectrele
lor, în cazul în care au fost modulate cu semnale dreptunghiulare, au treceri prin 0 la frecvențele
centrale ale subpurtătoarelor vecine.
Figura 6.1: Reprezentarea în timp a 4 subpurtătoare ortogonale

modulate BPSK de secvența [1, -1, 1, 1]
Figura 6.2: Reprezentarea în frecvență a unor subpurtătoare ortogonale -

se observă că spectrele lor au treceri prin 0 la frecvențele centrale ale subpurtătoarelor vecine
Fiecare subpurtătoare este modulată folosind una dintre tehnicile prezentate

anterior, precum BPSK, QPSK sau M-QAM.
76
În figura 6.3 se prezintă schema bloc simplificată a unui lanț de comunicație

OFDM.
Figura 6.3: Schema bloc simplificată a unui lanț de comunicație OFDM
Aparatura necesară
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație OFDM, compus din

Pe lângă blocurile folosite în laboratoarele precedente se utilizează și următoarele:
a. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocul Math Function;
b. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Modulation –> Digital

Baseband Modulation –> PM blocurile QPSK Modulator Baseband și QPSK
Demodulator Baseband;
c. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Transforms blocurile FFT și IFFT;
d. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Operations blocul Delay;
e. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Statistics blocul RMS.
77
Figura 6.4: Lanț de comunicație OFDM

78
Blocul Random Integer Generator:
Blocul QPSK Modulator Baseband:
79
Blocul Buffer1 (identic Buffer2):
Blocul IFFT:
80
81
82
83
84
Blocul Zero-Order Hold1 (identic 2 și 3):
Blocul Delay1:
85
Blocul Delay2:
Blocul FFT:
86
Blocul QPSK Demodulator Baseband:
Blocul Error Rate Calculation:
87
Blocul RMS:
88
Blocul Math Function:

de comunicație.

blocului AWGN Channel asupra ratei de eroare de simbol (Număr de simboluri
eronate / Număr total de simboluri transmise) indicată de blocul Display.


89
- Se analizează efectul modificării tipului filtrelor utilizate în receptor, din Butterworth

în Bessel. (Filtrul Bessel are cea mai liniară variație a fazei cu frecvența, fapt ce
conduce la minimizarea distorsiunilor liniare de fază asupra semnalului prelucrat).
Blocul Random Integer Generator generează secvența modulatoare de date

aleatoare. Datele iau valori de la 0 la M-1, unde M este ordinul modulației (în cazul din laborator
M=4, tehnica de modulație fiind QPSK). Perioada datelor este setată la valoarea de 1s. Datele
generate sunt aplicate modulatorului QPSK care va genera semnalele aferente simbolurilor
QPSK în banda de bază. În continuare, cu ajutorul blocului Buffer1 care implementează
conversia serie-paralel se stochează 8 simboluri succesive care vor modula cele 8 subpurtătoare
ortogonale transmise simultan, implementându-se astfel un sistem OFDM cu 8 subpurtătoare.
Generarea semnalului OFDM în banda de bază se face pe baza transformatei Fourier discrete
inverse, implementată de blocul IFFT. Blocul Unbuffer efectuează conversia paralel-serie a
eșantioanelor semnalului OFDM, necesară deoarece blocul IFFT furnizează toate eșantioanele
simultan, în paralel. Semnalul complex din banda de bază obținut în acest punct (partea reală este
componenta I, partea imaginară este componenta Q) este separat în cele două componente
constituente de către blocul Complex to Real-Imag, apoi cele două componente modulează cele
două purtătoare aflate în cuadratură, semnalele rezultate fiind însumate pentru a forma semnalul
final OFDM din banda de trecere.
fixat, blocul AWGN Channel are nevoie de puterea medie a semnalului util. Pentru măsurarea
acesteia se folosește blocul RMS, care măsoară valoarea efectivă a amplitudinii semnalului
generat, apoi prin ridicarea la pătrat a acestei valori se determină valoarea puterii medii, afișate
pe indicatorul Display1. În urma rulării simulării, s-a obținut valoarea de 0.05833W. De
asemenea, blocul AWGN Channel necesită introducerea perioadei unui simbol, aceasta fiind
egală cu produsul dintre numărul de subpurtătoare utilizare și perioada simbolurilor inițiale, în
cazul de față rezultând 8s.
Semnalul ajunge apoi la receptorul care efectuează demodularea coerentă. Acesta
mixează semnalul recepționat cu replici ale celor două purtătoare utilizate la emisie, în urma
acestei operații rezultând două semnale corespunzătoare celor două căi, I și Q, formate fiecare
dintr-o componentă de joasă frecvență, utilă, care este o replică scalată a semnalului de date din
banda de bază pe baza căreia se va obține secvența de date dorită, precum și o replică a
90
semnalului modulat de pe calea respectivă centrată pe dublul frecvenței purtătoarei, nedorită.

Prin filtrarea trece-jos a semnalelor obținute anterior se păstrează doar componentele utile de
joasă frecvență, eliminându-se componentele nedorite de pe dublul frecvenței purtătoare. Mai
departe semnalele obținute pentru fiecare cale sunt amplificate (înmulțite cu 2) pentru a se
compensa înjumătățirea amplitudinii cauzată de demodulare, apoi sunt reprezentate sub forma
unui semnal complex cu ajutorul blocului Real-Imag to Complex, apoi discretizate în timp de
blocul Zero-Order Hold cu frecvența de eșantionare de 1 Hz pentru a se obține 8 eșantioane /
simbol OFDM, la fel ca la emisie. Blocul de întârziere Delay1 este utilizat pentru a sincroniza
perioadele simbolurilor, întârziate de prelucrările efectuate, cu perioada folosită de blocul FFT,
astfel încât secvența de eșantioane pe care se efectuează transformata Fourier să corespundă unui
simbol OFDM. În lipsa sincronizării, blocul FFT ar prelucra o secvență compusă din două părți
de simboluri succesive, furnizând, evident, un rezultat eronat. După extragerea simbolurilor de
pe subpurtătoare, efectuată de blocul FFT, se efectuează demodularea QPSK a simbolurilor apoi
se vizualizează și compară automat secvența de date obținută cu secvența utilizată la emisie cu
ajutorul blocului de calcul al erorii de simbol, Error Rate Calculation, rezultatul comparației
fiind afișat de blocul Display sub forma Ratei de Eroare de Simbol (Symbol Error Rate – SER), a
numărului de simboluri eronate și a numărului total de simboluri transmise.
Blocurile Zero-Order Hold1, 2 și 3 sunt utilizate pentru a efectua trecerea din timp
continuu în timp discret pentru funcționarea Analizoarelor de Spectru.
Blocul Delay2 este utilizat pentru a întârzia semnalul de date inițial astfel încât să
poată fi suprapus cu cel obținut în urma demodulării pentru efectuarea comparației.
Exerciții

spectrului) ocupată de semnalul OFDM.
2) Înlocuiți tehnica de modulație utilizată pentru modularea subpurtătoarelor (QPSK

în varianta din laborator) cu 16-QAM. Modificați sistemul în conformitate cu
modificarea făcută, astfel încât să funcționeze corect.
91
92
7. Modelarea unui receptor superheterodină

 Modelarea unui receptor superheterodină, folosind MATLAB Simulink.

Arhitectura superheterodină este cea mai performantă arhitectură de radioreceptor
datorită nivelelor de sensibilitate şi selectivitate obținute, superioare celorlalte arhitecturi. A fost
inventată de Edwin Howard Armstrong în 1917. Denumirea sa provine de la prescurtarea
sintagmei “supersonic heterodyne”; supersonic deoarece frecvența intermediară este superioară
domeniului audio, în vreme ce termenul heterodyne provine din greaca veche unde ἕτερος
(heteros) înseamnă diferit iar δύναμις (dunamis) înseamnă putere, indicând faptul că semnalul pe
frecvența intermediară se obține prin mixarea semnalului de intrare al receptorului cu un semnal
local de frecvență diferită, diferența de frecvență fiind chiar frecvența intermediară rezultată.
În figura 7.1 se prezintă schema de principiu a unui receptor bazat pe arhitectura
superheterodină.
Figura 7.1: Structura unui receptor superheterodină
Primul bloc al receptorului, situat imediat după antenă, este un filtru RF care
atenuează atât semnalul pe frecvenţa imagine cât şi alte semnale perturbatoare din afara benzii
(out-of-band signals). Frecvența imagine este acea frecvență aflată la aceeași distanță față de
frecvența oscilatorului local ca și frecvența centrală a semnalului util. (Dacă frecvența centrală a
semnalului util este 1.1MHz și frecvența oscilatorului local al receptorului este 1MHz, frecvența
imagine este 0.9MHz, deoarece 1.1MHz-1MHz = 1MHz-0.9MHz). Existența acestei frecvențe
imagine este principalul dezavantaj al arhitecturii superheterodină, întrucât un semnal perturbator
aflat pe frecvența imagine este translatat în urma primei mixări pe aceeași frecvență ca și
semnalul util, corupându-l.
93
Următorul bloc din structura receptorului este amplificatorul de zgomot redus

LNA (Low Noise Amplifier) de RF care asigură un câştig de ordinul a 10-15 dB şi un factor de
zgomot de aproximativ 2 dB.
Mai departe, întreg spectrul suferă o operaţie de schimbare de frecvență spre
frecvenţe joase (down-conversion), către o frecvenţă intermediară fixă (FI) folosind un mixer și
un oscilator OL cu frecvenţă reglabilă.
Selecţia canalului este realizată folosind primul filtru FI. În acest fel perturbaţiile
scad substanţial şi se reduce gama dinamică necesară pentru blocurile următoare. Selectivitatea şi
sensibilitatea receptorului sunt în mod decisiv determinate prin alegerea valorilor frecvenţei
intermediare.
Semnalul rezultat este în continuare amplificat de amplificatorul pe frecvența
intermediară.
A doua schimbare de frecvenţă este realizată cu un mixer în cuadratură (IQ).
Semnalul sinusoidal generat de oscilatorul local care alimentează acest mixer are frecvența egală
cu frecvența intermediară a receptorului, FI.
Semnalul din banda de bază (cu frecvența centrată pe 0 Hz) este selectat apoi cu
ajutorul filtrelor trece-jos. Mai departe, semnalul este digitizat de convertoarele analog /
numerice, notate CAN.
În figura 7.2 se prezintă spectrele semnalelor din diferite puncte ale receptorului
superheterodină, ilustrându-se astfel grafic funcționarea acestuia.
Figura 7.2: Semnalele în diverse puncte ale receptorului superheterodină
Aparatura necesară
Procedura
1. În programul MATLAB Simulink se modelează un receptor superheterodină conform

schemei din figura 7.3.
94
Pe lângă blocuri folosite în laboratoarele precedente, se utilizează și următoarele:
a. Din biblioteca SimRF –> Circuit envelope –> Elements blocurile Amplifier,
LC Ladder, Mixer, Phase Shift, R și Signal Combiner;
b. Din biblioteca SimRF –> Circuit envelope –> Sources blocurile Continuous
Wave și Sinusoid;
c. Din biblioteca SimRF –> Circuit envelope –> Utilities blocurile Configuration
și Outport;
Figura 7.3: Receptor superheterodină

95
Blocul Sinusoid Semnal Imagine:
Blocul Sinusoid Semnal Util:
96
Blocul LC Ladder Filtru RF:
Blocul Amplifier RF:
97
Blocul Configuration:
Blocul Outport RF:
98
Blocul Continuous Wave OL1:
Blocul Mixer:
99
Blocul LC Ladder Filtru FI
Blocul Amplifier FI:
100
Blocul Outport FI:
Blocul Continuous Wave OL2:
101
Blocul Mixer I (identic Mixer Q):
Blocul Outport I (identic Outport Q):
102
Blocul R sursa (identic R I și R Q):
Blocul Phase Shift:
3. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 0.005 secunde și se rulează simularea.

de comunicație.
- Se analizează efectul eliminării filtrului de rejecție a imaginii LC Ladder Filtru RF.
- Se analizează efectul dezechilibrului între căile I și Q (în fază și în cuadratură) prin

modificarea defazajului introdus de blocul Phase Shift.
103
Blocul Sinusoid Semnal Util generează o purtătoare sinusoidală cu frecvența de 1.1

MHz modulată cu un semnal sinusoidal cu frecvența de 1kHz, care modelează semnalul util pe
care receptorul trebuie să îl selecteze și demoduleze. Blocul Sinusoid Semnal Imagine
generează o purtătoare sinusoidală cu frecvența de 0.9MHz, frecvența imagine a receptorului
modelat, modulată cu un semnal sinusoidal de 5kHz, care constituie semnalul perturbator.
Ambele semnale sunt aplicate la intrarea receptorului prin intermediul unui sumator de semnale
reprezentat de blocul Signal Combiner și a unui rezistor de 50Ω care modelează impedanța
internă a surselor de semnal. Primul element al receptorului este filtrul LC Ladder Filtru RF,
un filtru de tip Bessel cu frecvența centrală egală cu frecvența semnalului util, 1.1MHz și
lărgimea de bandă de 110kHz al cărui scop este de a rejecta semnalul imagine și eventualele alte
semnale perturbatoare din afara benzii sale de trecere existente la intrarea receptorului. În
continuare, semnalul util selectat de filtru este amplificat de amplificatorul de radiofrecvență
Amplifier RF, apoi translatat pe frecvența intermediară de 100kHz, notată FI, a receptorului cu
ajutorul mixerului alimentat de un semnal de oscilator local de 1MHz. Mai departe, semnalul
aflat pe frecvența intermediară este filtrat de filtrul LC Ladder Filtru FI, tot un filtru Bessel, cu
frecvența centrală de 100kHz și lărgimea benzii de trecere de 10kHz. Acest filtru are rolul de a
selecta postul dorit din multitudinea de posturi aflate în banda de trecere a primului filtru,
justificându-i numele de filtru de selecție a canalului. După cum se poate observa, ambele filtre
au același factor de calitate, definit ca raport între frecvența centrală și lărgimea de bandă, deci
au aceeași complexitate. Se evidențiază astfel motivul pentru care selecția canalului, care
necesită un filtru cu lărgime de bandă redusă, se poate face doar la frecvența intermediară și nu
pe cea inițială, deoarece obținerea unui filtru cu lărgimea de bandă atât de redusă la frecvența
inițială ar necesite un filtru cu un factor de calitate de 11 ori mai mare, mult mai complex sau
chiar imposibil de realizat în anumite situații. În continuare semnalul este iar amplificat, apoi
translatat în banda de bază cu ajutorul mixerului în cuadratură constituit din cele două mixere,
Mixer I și Mixer Q.
Blocul Configuration are rolul de a configura parametrii simulării efectuate asupra
circuitului de care este atașat, iar blocurile Outport au rolul de a converti semnalele din formatul
utilizat de simulatorul SimRF în formatul Simulink, pentru a fi apoi prelucrate și vizualizate cu
blocuri specifice acestuia.
Exerciții
1) Modificați receptorul astfel încât frecvența sa intermediară să devină 200 kHz.
104
Bibliografie
1. Ion Marghescu, Sisteme și echipamente de emisie recepție - Note de curs, Universitatea

POLITEHNICA din București
2. Simona Halunga-Fratu, Octavian Fratu, Simularea sistemelor de transmisiune analogice

și digitale folosind mediul MATLAB / Simulink, Matrix Rom, București, 2004
3. Tony Rouphael, RF and Digital Signal Processing for Software-Defined Radio, Newnes,
2008
4. Walter Tuttlebee, Software Defined Radio - Enabling Technologies, John Wiley & Sons,
New York, 2002
5. Paul Young, Electronic Communication Circuits, Prentice Hall 2004
105
Tiparul executat în
TIPOGRAFIA
UNIVERSITĂŢII MARITIME
din
Constanţa

Sisteme Și Echipamente de Emisie-Recepție - Îndrumar de Laborator

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Și Echipamente de Emisie-Recepție - Îndrumar de Laborator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIREL PĂUN

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii

Tehnoredactare şi grafică: Mirel PĂUN

Lucrarea de laborator nr. 1

Lucrarea de laborator nr. 2

Lucrarea de laborator nr. 3

Lucrarea de laborator nr. 4

Lucrarea de laborator nr. 5

Lucrarea de laborator nr. 6

Lucrarea de laborator nr. 7

1. Generarea semnalelor de date în banda de bază

1.1. Scopul lucrării

1.2. Breviar teoretic

Figura 1.1: Codarea NRZ și RZ – forme de undă

Figura 1.2: Comparație între semnalele unipolare și bipolare – forme de undă

𝑠 𝑡 = 𝑛 𝑎 𝑛 ∙ 𝛿(𝑡 − 𝑛𝑇) (1.1)

Figura 1.3: Semnal RZ unipolar obținut din impulsuri Dirac

Pentru obținerea unui semnal bipolar RZ se folosește relația:

𝑠 𝑡 = 𝑛 2 ∙ [−0.5 + 𝑎 𝑛 ] ∙ 𝛿(𝑡 − 𝑛𝑇) (1.2)

Figura 1.4: Semnal RZ bipolar obținut din impulsuri Dirac

Formularea în domeniul timp a criteriului lui Nyquist este:

1.3. Desfășurarea lucrării

 Calculator pe care este instalat programul MATLAB 2014 împreună cu mediul de

1. Se lansează în execuție programul MATLAB, apoi se deschide Simulink Library Browser

Figura 1.6: Butonul Simulink Library Browser

2. În fereastra care se va deschide, Simulink Library Browser, se acționează butonul New

Figura 1.7: Butonul New Model

Figura 1.8: Fișierul de lucru Simulink

a. Din biblioteca Simulink –> Sources blocul Constant;

b. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocurile Sum și Product;

c. Din biblioteca Simulink –> Signal Routing blocul Mux;

d. Din biblioteca Simulink –> Sinks blocul Scope;

f. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Signal Operations blocul

g. Din biblioteca DSP System Toolbox –> Sinks blocul Spectrum

h. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Filters

4. Efectuând dublu-clic stânga pe fiecare dintre blocurile adăugate anterior, acestea se

Blocurile Unbuffer, Sum, Product, Mux, Scope și Spectrum Analyzer rămân în

Blocul Upsample (după configurare se va obține prin copiere Upsample1, fiind

5. Se setează timpul de rulare al simulării la durata de 25 de secunde:

6. Efectuând clic stanga pe terminalele blocurilor se intră în modul de interconectare. În urma

Figura 1.8: Schema de interconectare

1) Ordonați semnalele unipolare obținute crescător după lărgimea de bandă ocupată

2) Ordonați semnalele bipolare obținute crescător după lărgimea de bandă ocupată.

5) Înlocuiți secvența de biți de la generator cu: 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0.

2. Implementarea unui lanț de comunicație OOK

2.1. Scopul lucrării

2.2. Breviar teoretic

Figura 2.1: Forma de undă a unui semnal modulat OOK

Figura 2.2: Constelația de simboluri asociate tehnicii OOK

Un parametru important pentru caracterizarea tehnicilor de modulație este

 Calculator și programele indicate în laboratorul precedent.

1. În programul MATLAB Simulink se realizează un lanț de comunicație OOK, compus din

Pe lângă blocurile din laboratorul precedent se utilizează și următoarele:

a. Din biblioteca Simulink –> Sources blocul Sine Wave;

b. Din biblioteca Simulink –> Discrete blocul Zero-Order Hold;

c. Din biblioteca Simulink –> Sinks blocul Display;

d. Din biblioteca Simulink –> Math Operations blocurile Real-Imag to Complex

i. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Channels blocul AWGN

j. Din biblioteca Communications System Toolbox –> Comm Sinks blocurile

Figura 2.3: Lanț de comunicație OOK

2. Blocurile din schema anterioară se configurează în felul următor:

Blocul Ideal Rectangular Pulse Filter:

Blocul Sine Wave1 și identic Sine Wave2: