De la RSX-11M la Linux

(sau cum se poate construi un sistem informatic complex cu bani putini)

Mostenirea grea a trecutului ma lasase la inceputul anilor 1990 cu un sistem CORAL-

4021 aproape nou, care dupa legile de atunci ar fi trebuit sa-si dea duhul prin 1997, o
periferie standard (o imprimanta rapida, 2 unitati de banda, "n" terminale), un sistem
de operare multitasking-multiuser in timp real (RSX-11M).
Pe acest dinozaur functiona un sistem informatic integrat de intreprindere la care
muncisem 2 ani si care rezolva 80 % din necesitatile de prelucrari de informatii ale
intreprinderii dar care era "stors" de tot ce putea da. Conceptia colegilor despre "ce se
poate face cu un calculator" (indiferent de care) varia intre "nimic" si "totul" cu pondere
de 90% spre extreme.

Numai ca timpul a trecut, bazele de date devenisera uriase pentru acel sistem, timpul
parca intrase la apa, iar extrema de la "nimic" trecuse brusc la "totul" si se pricepea la
calculatoare ca tot romanul (alaturi de fotbal, femei si politica). Cum premisele unei
saracii lucii se asterneau peste �ntreprindere, iar o parte din colegii specialisti dadeau
semne de nervozitate si isi aruncau privirile catre banci, sau alte societati cu mai multa
dare de mina, am ajuns in primavara lui 1995 in situatia de a lua o decizie hamletiana:
a face fata cerintelor in continua crestere cu bani in continua scadere.

Intrucit sistemul informatic era de tip integrat si avea 15 puncte de lucru, nu se putea
pune problema inghesuirii lui pe citeva PC-uri. O solutie ar fi fost o retea NOVELL cu 17
statii de lucru, dar aceasta ar fi costat o "avere", ar fi insemnat rescrierea tuturor
aplicatiilor intr-un sistem pe care l-am considerat fara multa flexibilitate, aruncarea la
gunoi a terminalelor existente. Alta varianta era un calculator MicroVax-3100 de la
Digital Equipement cu emulator de RSX, dar acest lucru ar fi insemnat alunecarea intr-o
fundatura din punct de vedere software, ca sa nu mai vorbim de costul prohibitiv.

Si atunci astrele au tinut cu mine: aparuse o versiune de Linux foarte stabila (kernel
1.0.9), care putea rula pe calculatoare ieftine (in 1995 un 486/DX2/16 Mb RAM era o
"scula tare"), avea C, C++, SGBDR Ingres, TCP/IP, drivere si multe altele dar inainte de
toate era UNIX si era free. M-am suit in tren cu 60 de diskete in buzunar si am obtinut
de la ICI, prin grija unor oameni deosebit de sufletisti, un kit de Linux. "Mai lung imi
pare drumul, acum la-ntors acasa...", gindeam in trenul de intoarcere, iara doua zi
instalam sistemul pe un 386/20/4 Mb RAM si incercam primele comenzi UNIX.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa creez o biblioteca de functii C cu comportament
similar cu cele pe care le foloseam in FORTRAN. Mi-a fost de mare folos biblioteca de
functii ncurses, intrucit trebuia sa gestionez machete de ecran pe terminale de tipuri
diferite (VDT-52, WYSE, ANSI).

Nu pot descrie in cuvinte placerea de a translata surse de programe din Fortran-77 in C

si de a vedea ca un program ruleaza de cel putin 20 de ori mai repede, iar asta in timp
ce colegii incarcau date de la terminale, listau pe imprimante legate pe oriunde, toate
cu un cost care era sub orice asteptari. De fapt colegii nu au simtit trecerea de la un
sistem la altul decit datorita vitezei mult mai mari cu care rulau aplicatiile si a scaderii
numarului de nopti petrecute la serviciu.

Tot asa de bine nu pot descrie in cuvinte momentul in care a decedat si ultimul disk de
la CORAL si m-a lasat cu 60 % din sistemul informatic netranslatat. In acele zile am
crezut ca vine sfirsitul lumii. In stinga tineam degetul pe listingurile surselor din
FORTRAN si cu dreapta le rescriam in C, intrucit conceptia de sistem integrat, deosebit
de productiva in exploatare, trebuia pastrata si chiar imbunatatita. Am facut lucruri la
care nu m-as fi gindit cu citeva luni mai inainte: am introdus in exploatare programe
incomplet testate, am convertit baze de date din RMS/FCS in Ingres, pe scurt, era
suficient ca o lucrare rulata pe datele unei luni precedente si sub sistemul vechi sa dea
aceleasi rezultate si pe sistemul nou.

Dar acestea sunt astazi deja istorie. O istorie in care s-au prajit circuite neuronale, dar
care a lasat in urma un edificiu de citeva sute de mii de linii de program, scripturi AWK
si shell, care ruleaza pe o retea de doar 4 calculatoare (2 DX4 si 2 P/150) si deserveste
o intreprindere cu 3000 de salariati, trei sisteme tehnologice, 6000 de produse, 10000
de mijloace fixe, 8000 de materiale si n! probleme legate de acestea. Tot istorie este si
faptul ca acest lucru a fost facut de 4 oameni, intr-un loc in care nu se intimpla nimic si
din care tara si lumea se vad la distante ce se masoara in ani lumina.

Acum amanuntele nu mai au mare semnificatie, dar macar unul ar trebui mentionat: ma
uit cu jind la colegii care "foxuiesc" sau "winduiesc" in conflict cu aparitiile tot mai dese
ale terifiantelor ecrane albastre (GPF-uri), la blocarile de sistem, la problemele lor cu
gindacei de toate felurile si marimile, la teama justificata de BSA si ma gindesc cu
nostalgie ca in sase ani de cind lucrez sub Linux si am trecut prin multe versiuni, de la
1.0.9 la 2.2.17, nu am avut si eu parte de asemenea "delicii" informatice.

E drept ca aplicatiile mele sunt scrise pentru terminale alfanumerice, nu au iconase,

butonase, culori care sa-ti suceasca mintile pina ce nu mai vezi realitatea din spatele
lor, dar dupa ce greul a trecut am inceput sa lucrez sub XWindows, Tcl/Tk, XForms si
altele, sa fac proiectare si experimentare fara spaima ca as putea bloca reteaua sau
calculatorele.

Stabilitatea unui asemenea sistem este mult superioara celei a unui Windows 95/98, si
cel putin la inceput am incercat sa-l "trintesc" cu buna stiinta, sa-l vad cit duce, dar nu
am avut nici un succes fara ajutorul RENEL-ului. Este adevarat ca la inceput am riscat
destul de mult, intrucit nimeni nu da nici o garantie pentru acest sistem. Dar ce
inseamna garantia daca trebuie sa apas de 3 ori pe zi pe butonul de reset ? Singura
garantie a constat in miile de pagini citite, in noptile in care ma trezeam cu cite o idee in
cap si o notam pe o foaie de hirtie asezata linga pat pentru ca a doua zi sa o
experimentez. In aceste conditii garantia este data de profesionalismul celor care
administreaza si utilizeaza sistemul si cred ca acest lucru este mai important decit
certificatele cu holograme acordate de firme de renume.