Sunteți pe pagina 1din 8

SIMPLIFICĂRI ÎN REZOLVAREA STRUCTURILOR ÎN CADRE

PRIN METODA FORŢELOR


În cazul structurilor având grad mare de nedeterminare statică
n s  3 calculul şi verificarea coeficienţilor şi a termenilor liberi presupune
un volum mare de calcule. În aceste condiţii, sistemul de bază trebuie astfel
ales încât un număr atât de mare de coeficienţi laterali să fie nuli. Alegerea
judicioasă a sistemului de bază se poate face prin două procedee:

1. Utilizarea diagramelor
Sistemul de bază trebuie astfel ales încât un număr cît mai mare de
diagrame de momente M i( M i ) să nu se întâlnească pe nici o bară comună
(dacă două diagrame M i , M j nu se întâlnesc pe nicio bară comună,
produsul lor este nul,  ij   ji  0 ).
Fie structura de nouă ori static nedeterminată.

Fig. 1.21
Pentru această structură se pot adopta mai multe variante de S.B.
corecte din care se vor analiza două:

Fig. 1.22

1
În cazul primului S.B. se constată că M i i  1, 2,...,9  se întâlnesc pe
bara comună ecuaţiei. În consecinţă, toţi coeficienţii laterali sunt diferiţi de
zero.

Fig. 1.23
În cazul celui de-al doilea S.B., se constată că
diagramele M1 , M 2 , M 3 nu se întâlnesc pe nici o bară comună cu
diagramele M 7 , M 8 , M 9 . În acesct caz, coeficienţii nuli vor fi:
17  71  18  81  19  91  27  72  28  82  29  92 
 37  73  38  83  39  93  0

2. Utilizarea simetriei structurii


O structură nedeterminată este simetrică dacă există simetria
configuraţiei geometrice (dimensiuni) simetria dispunerii legăturilor
interioare la teren şi simetrie elastică (forma şi dimensiunile secţiunilor
transversale, natura materialului). În acest caz, se pot întâlni două situaţii:

A.1. Sistemul de bază se alege de aşa manieră încât să rezulte


necunoscute simetrice şi antisimetrice.
Acest lucru se întâmplă în cazul structurilor cu număr impar de
deschideri, când axa axa de simetrie trece prin mijlocul unei rigle.

Fig. 1.24
2
Dacă S.B. se obţine suprimând legătura de continuitate din axa de
simetrie.
Se constată că necunoscutele X 1 , X 3 sunt simetrice şi vor avea
valori diferite de zero pentru încărcări oarecare sau simetrice şi egale cu
zero pentru încărcări antisimetrice şi necunoscuta X 2 este asimetrică,
admiţând valori diferite de zero pentu încărcări oarecare sau antisimetrice
şi egale cu zero pentru încărcări simetrice, iar sistemul, iar sistemul cu
ecuaţii trei şi cu trei necunoscute:

11X 1  12 X 2  13 X 3   1p  0



 21X 1  22 X 2   23 X 3   2 p  0 (1.37)

 31X 1   32 X 2   33 X 3   3 p  0

Se descompune în două sisteme independente: sistem cu


11X 1  12 X 2  13 X 3   1p  0
necunoscute simetrice:  (1.38) şi o ecuaţie
 31X 1   32 X 2   33 X 3   3 p  0
independentă de necunoscute antisimetrice:  22 X 2   2 p  0 (1.39)
Această observaţie pleacă de la faptul că, întotdeauna o încărcare
simetrică conduce la o diagramă simetrică, o încărcare antisimetrică la o
diagramă antisimetrică, iar produsul dintre o diagramă simetrică şi o
diagramă antisimetrică este egală cu zero.

Fig. 1.25
În consecinţă, pentru structura precedentă
rezultă: 12   21   23   32  0
Dacă încărcarea este oarecare, se poate descompune într-o
încărcare simetrică şi una asimetrică.
3
Fig. 1.26
Atunci necunoscutele X 1 , X 3 vor avea soluţie doar pentru încărcări
simetrice, iar X 2 doar pentru antisimetrice. Calculul se poate efectua pe
jumătate de structură, rezultatul se înmulţeşte cu doi.

A.2 S.B. se alege cu necunoscute având poziţii simetrice, dar


valori oarecare pentru încărcări oarecare.
Această situaţie are loc în cazul structurilor simetrice cu număr
pozitiv de deschideri, când axa de simetrie trece prin mijlocul unui stâlp.

Fig. 1.27
Dacă se suprimă legăturile de reazeme din încastările A şi C rezultă
S.B.
Cele şase necunoscute au poziţii simetrice care admit valori
oarecare din acţiunea încărcărilor.
Cele şase necunoscute au poziţii simetrice, se pot înlocui cu alte
şase necunoscute simetrice şi asntisimetrice, prin aşa numitul procedeu de
grupare a necunoscutelor.
Cele trei necunoscute simetrice X 1 , X 2 , X 3 care vor avea valori
diferite de zero pentru încărcări oarecare sau simetrice şi nule pentru
asntisimetrice, iar necunoscutele asntisimetrice X 4 , X 5 , X 6 care admit

4
soluţii diferite de zero pentru încărcări oarecare şi asntisimetrice şi nule
pentru simetrice relaţiile dintre necunoscutele X i' , X i sunt:

 X 1'  X 4'  X 2'  X 5'


 X  X 1  X 4
' X
 1   X  X 2  X 5
' X
 2 
1
 2 ;
2
 2
 '  '
 X 4  X 1  X 4  X  X1  X 4
' '
 X 5  X 2  X 5 X  X 2  X5
' '

 4 2  5 2 (1.40)
 X X' '

 X 3 
3 6
 X 3'  X 3  X 6 2
 ' 
 X 3  X 3  X 6 X  X3  X 6
' '

 6 2

Concluzie:
Dacă o structură de ns ori static nedeterminată acceptă un S.B.
având p necunoscute simetrice şi q necunoscute antisimetrice ns  p  q 
şi dacă încărcarea exterioară se descompune într-o încărcare simetrică şi
una antisimetrică, vor rezulta două sisteme de ecuaţii:
- un sistem de p ecuaţii în necunoscute simetrice, care va admite
soluţii doar pentru încărcarea simetrică;
- un sistem de q ecuaţii în necunoscute antisimetrice, care va admite
soluţii doar pentru încărcarea antisimetrică.
În cazul stucturilor simetrice, o simplificare posibilă a valorilor de
calcul se poate obţine dacă se operează pe substructuri. În acest caz se
disting două situaţii posibile.

A.2a Structuri cu număr impar de deschideri când axa de simetrie


intersectează mijlocul unei rigle
Dacă încărcarea oarecare se descompune într-o încărcare
simetrică şi una antisimetrică, rezultă că deformatele celor două structuri
sub acţiunea încărcării simetrice şi antisimetrice neglijând deformatele
axiale ale barei (efectul deformaţiilor axiale sub 2%) sunt cele indicate.

Fig.1.28

5
Astfel se constată că în cazul încărcării simetrice, secţiunea A
u A  0
ajunge în A’ cu deplasările: v A  0
  0
 A
În aceste condiţii structura poate fi înlocuită cu substructura (în
secţiunea A există o încastrare glisantă):

Fig. 1.29
În cazul încărcării antisimetrice secţiunea A ajunge în A’ şi se
constată că:
u A  0

v A  0
  0
 A
În aceste condiţii structura poate fi înlocuită cu substructura (în
secţiunea A există un pendul vertical):

Fig. 1.30
În loc de a rezolva o structură de trei ori static nedeterminată
încărcată cu o încărcare oarecare, se rezolvă două substructuri de două ori
static nedeterminate şi una o dată static nedeterminată, volumul de calcul
fiind redus substanţial.

6
A.2b Structuri cu număr par de deschideri, când axa de simetrie trece
prin mijlocul unui stâlp

Fig. 1.31
Dacă încărcarea oarecare se descompune într-o încărcare simetrică
şi una antisimetrică se constată următoarele:
 Sub acţiunea încărcării simetrice deformată are alura indicată şi
u A  0

secţiunea A nu îşi modifică poziţia: v A  0 şi ca urmare
  0
 A
substructura este următoarea (în A ia naştere o încastrare,
substrucutra având ns  3 ):

Fig. 1.32
 Sub acţiunea încărcării antisimetrice, secţiunea A ajunge în A’ cu
u A  0

deplasările: v A  0
  o
 A
În aceste condiţii substructura înlocuitoare este:

7
Fig. 1.33
În loc de a rezolva o structură de şase ori static nedeterminată, care
presupune un volum foarte mare de calcule, se rezolvă două structuri:
fiecare de trei ori static nedeterminată, la care volumul de calcul este mult
mai redus.