Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul optometriei

Optometria are rol preventiv şi curativ. Ea se ocupă de aparatul vizual dar şi de mediul în care omul
lucrează (mediul înconjurător) aşa încât:

- să permită omului să se adapteze nevoilor sale vizuale şi să îndeplinească obligaţiile sale sociale.

- să îi furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor activităţii sale.

Optometristul nu vrea să devină un pseudo-medic.

Importanta vederii pentru om ne obligă să cunoaştem bine anatomia, fiziologia, neurologia, patologia
şi psihologia pentru că vederea este un proces la care participă întregul organism în mişcare, în timp
şi în spaţiu.

Etapele examenului optometric complet sunt:

- istoria cazului,

- inspecţia preliminară,

- examenul analitic funcţional,

- analiza rezultatelor examinării şi stabilirea diagnosticului,

- terapeutica optometrică,

- alternative de servicii pentru pacient,

- urmărirea, studierea, evaluarea progresului obţinut prin terapeutica utilizată.

Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei
vederii reclamată de pacient, asupra caracteristicilor fizice şi psihice şi stării de sănătate ale acestuia
ca şi asupra mediului în care trăieşte, a nevoilor vizuale în legătură cu activităţile sale.

a) Informatii generale:

- dată consultaţiei,

- numele complet al subiectului,

- adresa şi numărul de telefon la domiciliu,

- eventual adresa şi numărul de telefon la locul de lucru,

- dată naşterii,

- ocupaţia principală,

b) Plângerea pacientului. Clientul este întrebat care este motivul vizitei, în mod simpatic, cu răbdare.
Succesul profesional depinde de abilitatea de a obţine cu uşurinţă, fără reţinere, informaţii privind
plângerea principală. Dacă există mai multe plângeri ele vor fi notate toate.

Diverse statistici indică următoarele motive invocate în ordinea frecvenţei: 1) vedere neclară pentru
aproape, 2) oboseală şi indispoziţie oculară nespecifice, 3) senzaţie de ochi care ard şi lăcrimare
abundentă, 4) vedere neclară pentru departe, 5) nici o plângere; verificare de rutină, monturi noi,
etc., 6) nici o plângere; lentile sau monturi sparte, pierdute, 7) dureri de cap fără legătură cu ochii, 8)
dureri de cap după folosirea ochilor, 9) conjunctivite, blefarite, 10) înţepături în ochi şi în pleoape,
11) fotofobie, 12) dureri oculare, 13) pierderea vederii, scotoame (monocular, binocular), 14)
exoftalmie (monoculară, binoculară), 15) diplopie, 16) anizocorie, 17) strabism, 18) sare cuvinte şi
alte dificultăţi la citit, 19) tulburări la vederea culorilor, 20) ameţeli, 21) corp străin în ochi

4.2 Istoria vizuală familială. Unele condiţii ereditare şi congenitale atât sistemice cât şi oculare pot
exista la unii membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele degenerescenţe
pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia

Inspecţia vizuală preliminară

Înainte de a se întreprinde analiza completă a performanţelor vederii este necesar să se facă o


inspecţie preliminară a stării de sănătate a sistemului vizual. Dacă se depistează anomalii patologice
necesitând tratament medical, nu se trece mai departe şi se recomandă clientului să consulte un
oftalmolog. Controlul optometric se reia după vindecarea afecţiunii. Precauţiuni asemănătoare vor
trebui considerate şi în cazul unor afecţiuni generale care pot afecta vederea (guturai, gripa,
hipertensiune arterială, sarcină avansată la femei, menstruaţie, febră ridicată, stres psihic, oboseală
maximă, stări de ebrietate, etc). Inspecţia preliminară începe în timp ce se discută cu pacientul şi
constă în general din următoarele puncte de control: 1. structura şi mobilitatea feţei, în special a
orbitelor; 2. caracteristici ale pielii, particularităţi ale pleoapelor; 3. caracteristici ale genelor şi
sprâncenelor (mişcare, pierdere,depuneri, culoare, poziţie anormală); 4. poziţia şi acţiunea
pleoapelor, fără a fi atinse; 5. poziţia punctelor lacrimale şi evidenţierea deficienţelor sistemului
lacrimal; 6. starea conjunctivitei (congestie, edem); 7. deformări (umflături) preauriculare (examenul
se face prin palpare, stabilind mărimea şi soliditatea); 8. poziţia şi mişcarea globurilor oculare
(exoftalmie); 9. starea corneii (reflexie, cicatrici, neregularităţi); 10.caracteristici globale ale camerei
anterioare (obliteraţii, hemoragie, incluziuni); 11.reflexe pupilare (starea irisului); 12.starea
cristalinului (dislocare, opacitate, absenţă) 13.starea fundului de ochi

Examenul analitic funcţional

Examenul vizual trebuie să includă evaluarea focalizării în strânsă legătură cu binocularizarea şi


identificarea. Examinarea trebuie să se facă într-un loc rezervat acestui scop.

Principiul de baza in ce priveste testarea este cunoasterea in amanunt a echipamentelor, a


metodelor, a variatiilor normale ale caracteristicilor sistemelor controlate, si a anomaliilor posibile.
Instrumentele servesc pentru marirea (perfonnantelor) capacitatilor normale ale examinatorului care
in final decide asupra rezultatelor obtinute.
Examinatorui nu este niciodata suficient de pregatit, el trebuie sa insuseasca mereu noi tehnici, ceea
ce presupune infonnare continua.

Spatii necesare pentru testari optometrice

Cabinetul de testare trebuie sa-I faca pe pacient sa fie degajat.


Ideal ar fi ca lungimea salii sa fie de circa 7 m. cabinetul trebuie sa asigure
examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului si sa poata fi
rabatat spatarul scaunuJui pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure
distanta standard de la pacieot la tabloul cu teste (5 m). Ehipamentul din cabinet
trebuie sa fie complet pentru genul de testare propus si aranjat ca pacientul sa faca
minimul de deplasari. Din motive optice suprafetele echipamentelor trebuie sa fie de
culoare inchisa si mata (negre, gri inchis). Astfel se reduc reflexele pe suprafele,
pacientul si examinatorul nu sunt jenti.