Bică Mirela Anişoara

CONTABILITATEA ÎN FIRMA DE
EXERCIŢIU. PAS CU PAS

Constanţa
2017

1
 CUPRINS
Introducere............................................................................................................................ 3
Capitolul I. Înfiinţarea Firmei de Exerciţiu....................................................................... 5
I.1. Scopul educativ al Firmei de Exerciţiu………………………………………… 5
I.2. Planul de afaceri………………………………………………………………... 6
I.3. Principalele legi care reglemetează înfiinţarea şi funcţionarea unei firme…….. 7
I.4. Etapele înfiinţării Firmei de Exerciţiu…………………………………………. 8
Capitolul II. Contabilitatea capitalurilor........................................................................... 11
Capitolul III. Contabilitatea operaţiilor efectuate pe parcursul unei luni..................... 16
III.1.Contabilitatea imobilizărilor (intrări, ieşiri)…………………………………... 16
III.2. Contabilitatea operaţiilor de intrare/ieşire stocuri (cumpărări/vânzări)……… 17
III.3. Contabilitatea operaţiilor de casă, bancă, deconturi…………………………. 21
III.4. Contabilitatea cheltuielilor…………………………………………………… 22
III.5. Contabilitatea veniturilor…………………………………………………….. 23
III.6. Contabilitatea salariilor………………………………………………………. 24
III.7. Contabilitatea operaţiilor de închidere a unei luni
(înregistrarea amortizării imobilizărilor, regularizarea TVA – ului,
închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri)……………………………………... 27
III. 8. Contabilitatea operaţiilor de înregistrarea a cheltuielilor
cu impozitul pe profit………………………………………………………………. 30
Capitolul IV. Contabilitatea operaţiilor efectuate la finalul exerciţiului financiar....... 33
IV.1. Lucrări contabile preliminare întocmirii situaţiilor financiare.......................... 33
IV.1.1. Balanţa conturilor înainte de inventariere.......................................... 33
IV.1.2. Inventarierea generală........................................................................ 33
IV.1.3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului.................... 38
IV.1.4. Balanţa conturilor după inventariere.................................................. 46
IV.1.5. Determinarea rezultatului exerciţiului................................................ 46
IV.1.6. Impozitarea profitului........................................................................ 47
IV.1.7. Repartizarea profitului sau finanţarea pierderii.................................. 49
IV.2. Bilanţul contabil............................................................................................... 51
IV.3. Contul de profit şi pierdere............................................................................... 55
IV.4. Situaţia modificărilor capitalului propriu.......................................................... 58
IV.5. Situaţia fluxurilor de trezorerie......................................................................... 58
IV.6. Note explicative la situaţiile financiare............................................................. 61
IV.7. Întocmirea situaţiilor financiare........................................................................ 62
Capitolul V. Analizarea informaţiilor din situaţiile financiare anuale........................... 64
Capitolul VI. Documentele utilizate pentru activitatea contabilă................................... 67
Bibliografie............................................................................................................................ 102

2
 Introducere

Educaţia economică în general şi cea contabilă în particular îi pregăteşte pe indivizi

pentru a exercita diferite roluri în societate. Prin intermediul educaţiei le sunt transmise tinerilor
modalităţi de înţelegere, valorizare şi acţiune acceptate şi recunoscute de societate, la care aceştia
nu ar fi ajuns în mod spontan, în absenţa unor activităţi intenţionate şi sistematice de formare. În
particular, cunoştinţele economice îi ajută pe oameni să acţioneze eficient în calitate de
consumatori, producători, deponenţi, investitori, angajaţi şi chiar alegători.
Economia studiază şi modul în care oamenii adoptă decizii. Studiind modul în care
funcţionează o întreprindere pe piaţă, tinerii învaţă cum să adopte decizii eficiente referitor la
propriile lor resurse care sunt limitate, precum timpul sau banii.
Cunoaşterea are o reprezentare complexă de reflectare în conştiinţă pe toate nivelurile
existenţei (material, emoţional şi spiritual) şi conferă subiectului valoare existenţială şi psihică.
Achiziţia nouă, se sprijină pe un proces de semnificare, de adaptare în consens cu datele
contextuale. Informaţia comunicată de dascăl nu se transmite automat în mintea elevului, ea este
„stăpânită”, pe cont propriu, şi astfel devine în mod real operaţională.
Transferul conţinutului informaţional de la „ştiinţe” la şcoală nu se efectuează în mod
mimetic, iau naştere anumite legităţi care selectează şi clasifică faptele ştiinţifice ce apar în
programele şcolare. De aceea apare necesitatea transpunerii didactice, ceea ce presupune inovare
şi intervenţie activă, inspirată a cadrului didactic. În şcoală, informaţiile sunt reduse la contururi
ce facilitează percepţia, ce stimulaază interesul şi oferă satisfacţia cunoaşterii şi a utilizării
elementelor dobândite.
Din păcate nu reuşim în mod constant să alcătuim activităţile astfel încât adolescenţii să
aibă răspunsul dorit şi aşteptat de noi profesorii.
Experienţa didactică m-a condus la constatarea că elevii nu reuşesc să coreleze
informaţiile achiziţionate la modulele de contabilitate studiate pe parcursul anilor de liceu.
Întrucât programa şcoalară prezintă în manieră segregată cunoştinţele, educabilii preferă să le
memoreze mecanic, fără să stabileasă relaţii între cele învăţate.
Când vine vremea redării conţinuturilor acumulate şi sunt în situaţia înfăptuirii
înregistrărilor contabile necesare desfăşurării activităţii în cadrul firmei de exerciţiu, liceeni se
blochează. Ca şi cum datele stocate în neuronii lor ar fi fost şterse. Lipsa maleabilităţii psihice,
colectarea non-substanţială a datelor predate, perioadele de neatenţie, ca şi golurile în retenţia
informaţiilor coroborează într-un deficit indezirabil al transvazării materialului teoretic în
înregistrări contabile efective.

3
 Îmi exprim speranţa ca această carte să devină un adjuvant preţios pentru pregătirea
aplicativă a şcolarilor. Ea vizează exact corectarea neajunsului exprimat mai sus. Dorinţa mea
este ca materialul derulat în paginile următoare să servească drept ghid în prelucrarea mentală a
teoriei contabile, cu scopul expres de a fi convertită în înregistrări contabile acurate. Lucrarea de
faţă include aplicaţii practice clarificatoare şi prezintă într-o ordine precisă toate operaţiile de
natură contabilă care se derulează în activitatea contabilă a unei firme. Începutul aparţine
contabilităţii capitalurilor, apoi se parcurge contabilitatea operaţiilor efectuate pe parcursul unei
luni, se străbate contabilitatea operaţiilor efectuate la finalul exerciţiului financiar şi se încheie cu
documentele utilizate pentru activitatea contabilă.
Aspiraţia mea este să ajut elevii să capete o viziune de ansamblu asupra contabilităţii şi
astfel acest domeniu intimidant să nu mai fie perceput precum „un animal fioros”, de care trebuie
să te temi şi să fugi.

4
 Capitolul I. Înfiinţarea Firmei de Exerciţiu

I.1. Scopul educativ al Firmei de Exerciţiu

Firma de exerciţiu ilustrează o manieră de învăţare care poate fi caracterizată drept

inovativ-interactivă ce vizează dezvoltarea spiritului antreprenorial şi reprezintă o concepţie
didactică modernă de implementare interdisciplinară a cunoştinţelor. Această abordare a
demersului didactic asigură condiţii pentru confirmarea şi aprofundarea practică a competenţelor
dobândite de elevi în pregătirea profesională.
O firmă de exerciţiu este o modelare a unei firme reale, care reflectă operaţiunile lumii
afacerilor concrete, pentru domeniul de activitate selectat. Acest concept educativ este o copie a
unei situaţii profesionale reale, cu obiective educaţionale precise.
Obiectivul general al învăţării prin firma de exerciţiu îl reprezintă dezvoltarea spiritului
de afaceri, prin:
• familiarizarea elevilor cu activităţile specifice unei firme reale;
• simularea proceselor economice caracteristice mediului de afaceri efectiv;
• dobândirea şi sistematizarea limbajului de afaceri;
• dezvoltarea de competenţe şi atitudini necesare unui întreprinzător energic: putere
creatoare, gândire critică, rezolvarea de probleme, capacitate de decizie, angajarea în sarcinile de
lucru, iniţiativă, perseverenţă, autoapreciere a resurselor individuale, flexibilitate şi lucrul în
echipă.
Obiectivele specifice ale aplicării acestei metode de predare-învăţare se referă la:
• dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale ale liceenilor din învăţământul profesional şi
tehnic;
• facilitarea trecerii absolvenţilor învăţământului profesional şi tehnic de la şcoală la
activitatea profesională activă.
Implementarea conceptului de “firmă de exerciţiu” îşi propune crearea prototipului de
întreprinzător dinamic, capabil să dezvolte un nou proces de producţie, să aducă pe piaţă un nou
produs sau serviciu şi chiar să descopere o nouă cale de distribuţie. Ştim că întreprinzătorul este
actorul principal al economiei de piaţă deoarece el asigură cominarea optimă a reusrselor
materiale, umane, financiare şi informaţionale necesare proceselor economice.
Acest tip de activitate didactică crează posibilităţi nelimitate de dezvoltate a personalităţii
elevilor orientând travaliul de la clasă spre identificarea, modelarea şi consolidarea identităţii
proprii.

5
 I.2. Planul de afaceri

Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprinzătorilor ce construiesc

o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi altor persoane sau instituţii de
finanţare, instituţiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiţii, gestionarilor de
proiecte in cadrul aşa-numitelor “incubatoare de afaceri”, etc.
Planul de afaceri reprezintă un sistem complex bazat pe interdependenţa şi care reflectă
de o manieră accesibilă ideea de afaceri şi evoluţia acesteia in timp. Planul de afaceri are patru
funcţii:
a) de cristalizare şi dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusă afacerea;
b) de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei afaceri de-a lungul
timpului;
c) de evaluare a unei noi idei de afacere;
d) de a obţine finanţare.
Rolul său este nu de a demonstra că afacerea merită finanţată, ci şi de a ghida
întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. Planul de afaceri este deci un
document scris care descrie natura afacerii, piaţa-ţinta, avantajele pe care afacerea le va avea
asupra competitorilor , precum şi resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii.
Pentru întocmirea lui este necesar să se analizeze cu atenţie produsele/serviciile oferite,
competiţia, resursele financiare necesare şi alte detalii operaţionale.
Totodată, planul de afaceri este un instrument de lucru ce se foloseşte pentru a începe şi
derula o afacere, care necesită resurse materiale, financiare şi umane. Prin intermediul său este
valorificată experienţa şi realizările din trecut cu scopul de a proiecta viitorul prin cele mai
adecvate metode de estimare şi aproximare.
Orice plan de afaceri presupune o anumita succesiune de operaţiuni. Pentru întocmirea sa
e necesară parcurgerea următoarelor 3 etape:
1) culegerea informaţiilor necesare (preţuri, concurenţi, furnizori, date tehnice şi juridice);
2) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de
atingere a obiectivelor stabilite;
3) redactarea planului (etapa de alegere a formei optime de prezentare către destinatar a
rezultatului etapei anterioare).
Prezentarea completă a întregului proces ce stă la baza planificării afacerii şi întocmirii
planului de afaceri poate fi schematizată după cum urmează: planul de afaceri poate fi comparat
cu o hartă rutieră care va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă. El cuprinde puncte
de reper şi alte elemente ajutătoare pentru orientarea în mediul economic.

6
 Un model orientativ al planului de afaceri ar putea fi acesta:
1. Descrierea companiei: misiune/valori, scurt istoric, obiective;
2. Produse şi servicii: caracteristici, beneficii, stadiul de dezvoltare, produse sau servicii
viitoare;
3. Analiza pieţei: cota de piaţă şi potenţialul de creştere, piaţa ţintă, segmentarea pieţei, nevoi,
trenduri, concurenţa, oportunităţi oferite de piaţă;
4. Strategie şi implementare: valoarea oferită, avantajul competitiv, strategie de marketing (de
produs/serviciu, de preţ, de distribuţie, de promovare), strategie de vânzări, sistem de
monitorizare şi evaluare;
5. Management: structura orgenizaţională, echipa de management, planul de recrutare şi
instruire;
6. Planificare financiară: indicatori financiari, proiecţii financiare, analiza cost-beneficiu, surse
de finanţare, managementul riscului, finanţarea;
7. Anexe: previziuni financiare pentru următorii 3 ani, previziuni de cash-flow, cv-urile
managementului;
8. Opţionale: rezultatele unor cercetări de piaţă, planuri operaţionale.

I.3. Principalele legi care reglemetează înfiinţarea şi funcţionarea unei firme

Legea 31/1990 privind societăţile comerciale prevede următoarele:

Art.2. Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în
nume colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate în comandită pe acţiuni; d) societate
pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată.
În tabelul care urmează sunt sintetizate principalele caracteristici ale societăţilor
comerciale:
Tabelul nr.1. Caracteristici ale societăţilor comerciale
Tipul de Societăţi în Societăţi în comandită Societăţi pe Societăţi cu
societate nume acţiuni răspundere
colectiv (S.A.) limitată
Indicatori (S.N.C.) (S.R.L.)
Simplă Pe acţiuni
(S.C.S) (S.C.A.)
Mărimea minimă 25.000 euro 25.000 euro 200 lei
a capitalului - - în echivalent în echivalent
social lei lei
Capitalul este Părţi sociale Părţi sociale Acţiuni Acţiuni Părţi sociale
divizat în:
Valoarea 0,10 lei 0,10 lei 10 lei
nominală minimă
7
a unei acţiuni
/părţi sociale
Număr de Minim 2 Minim 2 Maxim 50
proprietari
Responsabilitatea Nelimitată Nelimitată şi solidară a Sunt obligaţi Sunt obligaţi
proprietarilor şi solidară tuturor asociaţilor numai la numai până
comanditaţi. Comanditarii plata la concurenţa
sunt obligaţi numai până la acţiunilor lor. aportului lor.
concurenţa aportului lor.
Sursa: prelucrare date proprie

Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii prevede că societăţile comerciale,

societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare,
societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă
contabilitatea financiară. Contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,
performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele
interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi
comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.
O.M.F.P. nr. 1802/2014 aprobă reglementarile contabile conforme cu Directiva nr.
34/2013 privind contabilitatea (act de referinţă în conducerea contabilităţii şi întocmirea
situaţiilor financiare anuale). Ordinul produce o reclasificare a entităţilor economice în
categoriile: microentităţi, entităţi mici, entităţi mijlocii şi mari. În funcţie de această clasificare
fiecare unitate economică va întocmi situaţii financiare prescurtate sau cu mai multe
componente.
I.4. Etapele înfiinţării Firmei de Exerciţiu

Rezervarea denumirii firmei de exerciţiu. Înainte de alegerea unei denumiri este

indicat să se consulte secţiunea Reţeaua FE pentru a verifica disponibilitatea denumirii firmei de
exerciţiu. Denumirea unei firme de exerciţiu poate conţine cuvinte sau expresii ce se regăsesc în
denumirea unei alte firme de exerciţiu, dar nu poate fi identică.
Etapa următoare este completarea documentului Cerere de rezervare denumire, în care
se înscriu 3 denumiri în ordinea preferinţelor. Reprezentanţii firmei de exerciţiu care urmează a
fi înfiinţată vor trimite documentul completat, prin email, la adresa rezervare.denumire arond
roct.ro.
Înregistrarea firmei de exerciţiu pe platforma roct.ro se face prin utilizarea platformei
roct.ro şi necesită crearea unui cont pentru noua firmă de exerciţiu, cont ce va fi folosit ulterior
pentru înregistrarea tranzacţiilor, comunicarea cu celelalte firme, descărcarea documentelor

8
necesare în vederea colaborării cu celelalte firme şi alte activităţi specifice. Paşii pentru
înregistrarea firmei pe roct.ro sunt următorii:
• Reprezentanţii firmei de exerciţiu accesează în browser adresa www.roct.ro;
• În partea superioară a paginii se apasă link-ul “Cont nou”;
• În noua pagină afişată se bifează opţiunea “Firmă de exerciţiu”. Este afişat formularul
de înregistrare;
• În pagina formularului de înregistrare se completează câmpurile astfel:
Denumirea: denumirea unică a firmei precedată de FE pentru firme de exerciţiu sau
IS pentru întreprinderi simulate şi urmată de abrevierea formei de organizare (SRL
sau SA);
Email: email-ul oficial al firmei de exerciţiu (reprezintă şi numele de utilizator pentru
autentificare pe site);
Parola: parola pentru autentificare pe site şi Repetă parola: confirmarea parolei;
CAEN: codul şi denumirea obiectului (obiectelor) de activitate;
Judeţ: judeţul în care este localizată unitatea de învăţământ şi Oraş: oraşul în care
este localizată unitatea de învăţământ;
Şcoală: unitatea de învăţământ. Adresa unităţii de învăţământ se completează
automat;
Telefon: telefonul unităţii de învăţământ şi Fax: faxul unităţii de învăţământ;
Website: site-ul firmei de exerciţiu;
Capital social: capitalul social de pornire şi Părţi sociale/acţiuni: numărul de părţi
sociale/acţiuni;
Profesor coordonator: profesorul coordonator al firmei de exerciţiu;
Email: email-ul profesorului coordonator;
Telefon: telefonul profesorului coordonator;
Asociat şi administrator: administratorul firmei;
Asociat: asociatul/asociaţii firmei.
• După completarea datelor în formular utilizatorul apasă butonul “Adaugă firmă”.
Din acest moment datele din formularul de înregistrare sunt transmise către centrala
ROCT, firma fiind înregistrată în sistem cu starea “Inactivă”.
Completarea documentelor necesare pentru validarea firmei. Pentru ca noua firmă de
exerciţiu să devină activă atât pe platforma roct.ro cât şi în programul Firma de exerciţiu, este
necesară completarea documentelor de mai jos, verificarea acestora împreună cu profesorul
coordonator şi transmiterea lor, scanate și prin email, la adresa firma.de.exercitiu arond roct.ro.

9
Formularele care pot fi descărcate din secţiunile Firme de exerciţiu – Documente şi respectiv
Întreprinderi simulate – Documente sunt următoarele:
• Cerere rezervare denumire;
• Formular de înregistrare în baza de date FE;
• Act constitutiv FE;
• Cerere de eliberare a cazierului fiscal FE;
• Cerere autorizare a funcţionării FE;
• Contract de închiriere FE;
• Declaraţie privind autorizarea funcţionării FE;
• Declaraţie FE;
• Formular pentru deschidere de cont FE;
• Specimen de semnaturi FE.
Validarea si activarea firmei în reţea. Pe baza documentelor transmise de către firma de
exerciţiu, ROCT validează firma în reţea. Din acest moment firma începe să funcţioneze, având
posibilitatea să realizeze tranzacţii virtuale şi să participe la târguri naţionale şi internaţionale
desfăşurate în România sau în alte ţări. ROCT va transmite scanat, prin email certificatul de
înregistrare al firmei de exerciţiu.

10
 Capitolul II. Contabilitatea capitalurilor

Capitalul social reprezintă o parte a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a
aporturilor subscrise şi/sau depuse de către asociaţi sau acţionari.
Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar, prin încorporarea
rezervelor şi a profitului. Capitalul social se poate micşora din cauza retragerii unor asoiaţi,
pentru a acoperi pierderile din anii precedenţi sau pentru a redimensiona capitalul în funcţie de
volumul activităţii.
Documentele privind evidenţa capitalului social sunt: actul constitutiv, documente
justificative privind vărsarea capitalului social subscris (chitanţă, foaie de vărsamânt, proces
verbal de predare-primire pentru aporturile în natură), registrul acţionarilor/asociaţilor (ţine
evidenţa nominală a capitalului social pentru fiecare asociat/acţionar, precum şi menţiuni privind
vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale/acţiuni).
Evaluarea capitalului social se poate realiza la următoarele valori:
Valoarea nominală, reprezintă raportul dintre valoarea capitalului social şi
numărul de titluri emise;
Valoarea de piaţă, reprezintă valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor, care se
stabileşte prin negociere la bursa de valori, pe baza raportului dintre cerere şi
ofertă;
Preţul de emisiune este preţul pe care îl plătesc persoanele care subscriu acţiunile
sau părţile sociale;
Valoarea financiară, reprezintă raportul dintre dividendul distribuit pe acţiune şi
rata medie a dobânzii pe piaţă;
Valoarea contabilă este raportul dintre activul net contabil şi numărul de titluri.
Activul net contabil se calculează cu ajutorul următoarelor ecuaţii:

Activul net contabil = activul total – datorii – active fictive

sau
Activul net contabil = capitaluri proprii – active fictive

Activele fictive sunt formate din cheltuielile de constituire, concesiuni, brevete, licenţe,
mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cheltuielile înregistrate în avans.
Rezervele se constutie în scopul conservării capitalului. Aceasta se realizează prin
autofinanţare din profit sau prin trecerea altor surse proprii la rezerve (prime de capital, rezerve
din reevaluare). Rezervele pot fi: rezerve legale, rezerve statutareşi late rezerve. Rezervele legale

11
se constituie anual din profit în proporţie de 5% din profitul brut impozabil, dar nu mai mult de
20% din capitalul social. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net conform
prevederilor actului constitutiv. Înfiinţarea societăţilor comerciale implică crearea capitalului
social în vederea demarării activităţii propiu-zise.
Principalele operaţii sunt:

1. subscrierea capitalului social, de către acţionari/asociaţi conform actelor de constituire a

societăţii
456 = 1011
Decontări cu acţionarii/asociaţii Capitalul subscris nevărsat
privind capitalul

2. înregistrarea cheltuielilor de constituire

201 = 5121
Cheltuieli de constituire Conturi la bănci în lei

3. aportul (vărsarea) capitalului în natură şi/sau în bani, conform documentelor justificative

% = 456
2111 Decontări cu acţionarii/asociaţii
Terenuri privind capitalul
212
Construcţii
2131
Echipamente tehnologice
2133
Mijloace de transport
5121
Conturi la bănci în lei
5311
Casa în lei
4. trecerea capitalului subscris nevărsat la capitalul subscris vărsat

1011 = 1012
Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

12
5. majorarea capitalului social prin aporturi noi în natură

a) subscrierea aportului în natură

456 = 1011
Decontări cu acţionarii/asociaţii Capitalul subscris nevărsat
privind capitalul
b) primirea efectivă a echipamentului

2131 = 456
Echipamente tehnologice Decontări cu acţionarii/asociaţii
privind capitalul
c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capitalul subscris vărsat

1011 = 1012
Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

6. majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor statutare

1063 = 1012
Rezerve statutare sau contractuale Capital subscris vărsat

7. majorarea capitalului prin încorporarea profitului net reportat

1171 = 1012
Rezultatul reportat reprezentând profitul Capital subscris vărsat
nerepartizat sau pierderea neacoperită

8. micşorarea capitalului social prin restituirea către asociaţi/acţionari

1012 = 456
Capital subscris vărsat Decontări cu acţionarii/asociaţii
privind capitalul

13
9. se restiutie asociatului suma aferentă din casierie

456 = 5311
Decontări cu acţionarii/asociaţii Casa în lei
privind capitalul

10. micşorarea capitalului social prin acoperirea pierderii reportate

1012 = 1171
Capital subscris vărsat Rezultatul reportat

11. înregistrarea repartizării profitului pe destinaţii

129 = %
Repartizarea profitului 1061
Rezerve legale
1063
Rezerve statutare
1068
Alte rezerve

12. înregistrarea majorării capitalului social din alte rezerve

1068 = 1012
Alte rezerve Capital subscris vărsat

13. cumpărarea de acţiuni proprii cu plata în numerar

1091 = 5311
Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt Casa în lei
14. anularea acţiunilor
% = 1091
1012 Acţiuni proprii deţinute pe termen
Capital subscris vărsat scurt
6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital

14
15. vânzarea de acţiuni terţilor

461 = %
Debitori diverşi 1091
Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt
7583
Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital
16. înregistrarea încasării prin contul de la bancă a valorii acţiunilor vândute

5121 = 461
Conturi la bănci în lei Debitori diverşi

15
 Capitolul III. Contabilitatea operaţiilor efectuate pe parcursul unei luni

III.1. Contabilitatea imobilizărilor (intrări, ieşiri)

Imobilizările reprezintă active generatoare de beneficii care se caracterizează prin

următoarele: au durată de folosinţă îndelungată, lichiditatea este mai mare de un an, participă la
mai multe circuite economice şi îşi transmit valoarea asupra produselor noi obţinute. Activele
imobilizate se clasifică în raport cu destinaţia economică şi cu forma pe care o îmbracă astfel:
imobilizări necorporale, corporale şi financiare.
Imobilizările necorporale sunt acelea care nu au conţinut material concret. În această
categorie intră: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe,
marcă comercială, fodul comercial, programe informatice.
Imobilizările corporale sunt reprezentate de bunuri fizice concrete care au o valoare mare
şi se folosesc pe o perioadă mai mare de un an. Imobilizările corporale se clasifică astfel: terenuri
şi construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri de
valoare cumpărate pentru a fi deţinute pe termen lung, dar şi împrumuturi acordate pe termen
lung.

1. înregistrarea achiziţiei unui program informatic

% = 404
208 Furnizori de imobilizări
Alte imobilizări necorporale
4426
TVA deductibilă
2. înregistrarea achiziţiei unui calculator
% = 404
214 Furnizori de imobilizări
Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie
4426
TVA deductibil
3. înregistrarea vânzării calculatorului

16
 461 = %
Debitori diveşi 7583
Venituri din vânzarea activelor şi alte
operaţiuni de capital
4427
TVA colectată
4. scoaterea din evidenţă a calculatorului vândut

% = 214
2814 Mobilier, aparatură birotică, echip.de protecţie
Amortizarea altor imobilizări corporale
6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital

III.2. Contabilitatea operaţiilor de intrare/ieşire stocuri (cumpărări/vânzări)

Stocurile sunt bunuri materiale destinate consumului sau vânzării. În categoria stocurilor
sunt cuprinse: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar,
produse, mărfuri, ambalaje, animale şi păsări, producţia în curs de execuţie.
Stocurile se pot contabiliza prin metoda inventarului permanent sau metoda inventarului
intermitent. Prin metoda inventarului permanent toate operaţiile de intrare-ieşire trec prin
conturile de stocuri. Prin metoda inventarului intermitent intrările de stocuri se trec direct pe
cheltuieli iar la sfârşitul lunii se inventariază stocurile şi se trec pe conturile corespunzătoare.
Evaluarea stocurilor se realizează la intrare prin metoda identificării specifice, metoda
costului standard (pentru activitatea de producţie) şi metoda preţului cu amănuntul (pentru
activitatea de comerţ).
Evaluarea la ieşire se face pot utiliza următoarele metode: metoda preţului standard,
metoda costului mediu ponderat, metoda FIFO (primul intrat-primul ieşit şi metoda LIFO
(ultimul intrat-primul ieşit).
Pentru contabilizarea mărfurilor o importanţă deosebită o are formarea preţurilor.
Modalităţile de calcul a preţurilor sunt:
pentru comerţul cu ridicata

Preţul de vânzare cu ridicata (Pv) = Preţul de cumpărare (Pc) + Adaosul

comercial (Ac)
17
 pentru comerţul cu amănuntul

Preţul de vânzare cu amănuntul (Pv) = Preţul de cumpărare (Pc) + Adaosul comercial

(Ac) + TVA neexigibilă

În situaţia în care avem sold iniţial de mărfuri sau nu se vinde întreaga cantitate de
mărfuri, pentru a determina adaosul comercial aferent vânzării vom utiliza metoda repartizării
proporţionale cu ajutorul cotei medii de adaos K.

pentru comerţul cu ridicata

K = Si 378 + RC378 X 100

Si 371 + RD 371
Adaosul comercial aferent vânzării (D 378) = K X RC 707

pentru comerţul cu amănuntul

K = Si 378 + RC378 X 100

(Si 371 + RD 371) - (Si 4428 + RC 4428)
Adaosul comercial aferent vânzării (D 378) = K X RC 707

1. înregistrarea achiziţie de materiale consumabile

% = 401
302 Furnizori
Materiale consumabile
4426
TVA deductibilă
2. înregistrarea achiziţie rechizite
% = 401
604 Furnizori
Cheltuieli privind materiale nestocate
4426
TVA deductibilă

18
3. înregistrare achiziţiei de materiale de natura obiectelor de inventar
% = 401
303 Furnizori
Materiale de natura obiectelor de inventar
4426
TVA deductibilă

4. înregistrare achiziţie de mărfuri

% = 401
371 Furnizori
Mărfuri
4426
TVA deductibilă

5. înregistrarea adaosului comercial (comerţul cu ridicata)

371 = 378
Mărfuri Diferenţe de preţ la mărfuri

6. înregistrarea adaosului comercial (comerţul cu amănuntul)

371 = %
Mărfuri 378
Diferenţe de preţ la mărfuri
4428
TVA neexigibilă
7. înregistrarea utilizării materialelor consumabile

602 = 302
Cheltuieli cu materialele consumabile Materiale consumabile

8. darea în folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar

603 = 303
Cheltuieli cu materialele de natura Materiale de natura
obiectelor de inventar obiectelor de inventar

19
9. înregistrarea vânzării de mărfuri către clienţi

4111 = %
Clienţi 707
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427
TVA colectată

10. descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute (comerţul cu ridicata)

% = 371
607 Mărfuri
Cheltuieli privind mărfurile
378
Diferenţe de preţ la mărfuri

Contul 371 conţine Preţul de vânzare cu ridicata

Contul 378 conţine Adaosul comercial aferent vânzării
Contul 607 conţine Preţul de vânzare cu ridicata – Adaosul comercial

11. descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute (comerţul cu amănuntul)

% = 371
607 Mărfuri
Cheltuieli privind mărfurile
378
Diferenţe de preţ la mărfuri
4428
TVA neexigibilă

Contul 371 conţine Preţul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA

Contul 378 conţine Adaosul comercial aferent vânzării
Contul 4428 conţine Preţul de vânzare cu amănuntul X 19/119
Contul 607 conţine Preţul de vânzare cu amănuntul – Adaosul comercial – TVA neexigibil

20
 III.3. Contabilitatea operaţiilor de casă, bancă, deconturi

Trezoreria cuprinde totalitatea activităţilor băneşti şi a altor instrumente şi valori de

trezorerie. Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa numerarului, a disponibilităţilor din conturi,
a creditelor bancare, a altor investiţii financiare pe termen scurt.

1. înregistrarea încasări în numerar din vânzarea mărfurilor prin magazinul cu amănuntul

5311 = %
Casa în lei 707
Venituri din vânzarea mărfurilor
4427
TVA colectată
2. înregistrarea plăţii salariilor din casierie pentru angajaţi conform statului de salarii
(cash)

421 = 5311
Personal-salarii datorate Casa în lei

3. ridicarea numerarului din casierie

581 = 5311
Viramente interne Casa în lei

4. depunerea numerarului la bancă

5121 = 581
Conturi la bănci în lei Viramente intern

5. înregistrarea plăţii salariilor din contul de la banca pentru angajaţi conform

statului de salarii (card)

421 = 5121
Personal-salarii datorate Conturi la bănci în lei

21
 6. înregistrarea achitării unui furnizor din contul curent

401 = 5121
Furnizori Conturi la bănci în lei

7. înregistrarea achitării unui furnizor de imobilizări din contul curent

404 = 5121
Furnizor de imobilizări Conturi la bănci în lei

8. înregistrarea încasării de la client în contul de la bancă

5121 = 4111
Conturi la bănci în lei Clienţi

9. înregistrarea comisionului plătit la bancă

627 = 5121
Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate Conturi la bănci în lei
10. înregistrarea avansului de deplasare acordat unui angajat

542 = 5311
Avansuri de trezorerie Casa în lei

III.4. Contabilitatea cheltuielilor

Cheltuielile sunt valori plătite sau de plătit pentru consumul de stocuri, lucrări executate
şi servicii prestate, pentru salarii şi contribuţii sociale, pentru impozite şi taxe, amortizare,
provizioane şi ajustări, dobânzi, diferenţe de curs valutar, calamintăţi naturale şi alte evenimente
extraordinare.

1. înregistrarea facturii de chirie

612 = 401
Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune Furnizori
şi chiriile

22
2. înregistrarea serviciilor oferite de terţi

% = 401
628 Furnizori
Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
4426
TVA deductibilă

3. Înregistrarea cheltuielilor de protocol

% = 401
623 Furnizori
Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate
4426
TVA deductibilă

III.5. Contabilitatea veniturilor

Veniturile sunt valori încasate sau de încasat din livrări de bunuri, executarea de lucrări,
prestarea de servicii, din imobilizări şi investiţii financiare, din dobânzi şi ajustări, din subvenţii
pentru evenimente extraordinare.
1. înregistrarea facturării unui serviciu prestat

4111 = %
Clienţi 704
Venituri din servicii prestate
4427
TVA colectată
2. înregistrarea dobânzii primite de la bancă

5121 = 766
Conturi la bănci în lei Venituri din dobânzi

23
3. înregistrarea reducerilor financiare obţinute de la furnizor

401 = 767
Furnizori Venituri din sconturi obţinute

III.6. Contabilitatea salariilor

Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului de

muncă individual. Salariul cuprinde salariul de bază şi indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri.
Venitul brut din salarii (salariul brut) reprezintă suma veniturilor realizate de salariat. Angajatorii
au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului următoarele sume:

Contribuţia personalului la asigurările sociale care se calculează în cotă de 10,5% din

salariul brut, în care se includ salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent ;
Contribuţia angajaţilor la asigurările sociale de sănătate care se calculează în cotă de 5,5%
din salariul brut;
Contribuţia personalului la fondul de somaj se calculează în cotă de 0,5% din salariul brut.

Impozitul pe venitul din salarii se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului
impozabil.
Venitul impozabil = Venitul brut – Contribuţiile salariale – Deducerile personale
Salariaţii care au un venit brut mai mic sau egal cu 1.500 de lei şi nu au persoane în
întreţinere beneficiază de o deducere personală de 300 de lei.
Pentru angajaţii care au o persoană în întreţinere deducerea este de 400 de lei. Salariaţii
care au două persoane în întreţinere beneficiază de o deducere de 500 de lei. Pentru persoanele
care au trei persoane în întreţinere deducerea persoanală este de 600 de lei.
Persoanele care au cel puţin patru persoane în întreţinere profită de o decucere de 800 de lei.
Angajaţii care realizează un venit brut cuprins între 1.501 lei şi 3.000 lei inclusiv, valoarea
deducerii personale se calculează după următoarele formule:
• 300 x [1-(VBL- 1.500)/1.500] pentru salariaţii care nu au persoane în întreţinere;
• 400 x [1-(VBL-1.500)/1.500] pentru salariaţii care au o persoană în întreţinere;
• 500 x [1-(VBL-1.500)/1.500] pentru salariaţii care au două persoane în întreţinere;
• 600 x [1-(VBL-1.500)/1.500] pentru salariaţii care au trei persoane în întreţinere;
• 800 x [1-(VBL-1.500)/1.500] pentru salariaţii care au patru sau mai multe persoane în
întreţinere.

24
 Persoanele care realizează un venit brut de cel puţin 3.001 de lei nu beneficiază de
deducere personală, nici pentru ei şi nici pentru persoanele aflate în întreţinerea lor.
Firmele au obligaţia virării următoarelor sume calculate asupra fondului de salarii către
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi alte organisme publice:
Contribuţia la asigurările sociale de stat – CAS: 15,8% pentru condiţii normale de muncă,
20,8% pentru condiţii deosebite de muncă şi 25,8% pentru condiţii speciale de muncă;
Contribuţia la Fondul de risc şi accidente: între 0,15% şi 0,85% în funcţie de codul CAEN;
Contribuţia la Fondul asigurărilor sociale de sănătate – CASS: 5,2%;
Contribuţia aferentă concediilor şi indemnizaţiilor: 0,85%;
Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj: 0,5%;
Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25%;
Aceste obligaţii patronale se concretizează în cheltuieli pentru entitatea economică.
1. înregistrarea salariilor datorate (fondul de salarii din lună)
641 = 421
Cheltuieli cu salariile personalului Personal - salarii datorate

2. înregistrarea obligaţiilor angajatorului

6451 = 4311 (CAS 15,8% aplicat la suma salariilor brute)

Cheltuieli privind contribuţia Contribuţia unităţii la asigurările sociale
unităţii la asigurările sociale
6453 = 4313 (CASS 5,2% aplicat la suma salariilor brute)
Cheltuieli privind contribuţia Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale
angajatorului pentru asigurările de sănătate
sociale de sănătate
6452 = 4371 (şomaj angajator 0,5% aplicat la suma salariilor
brute)
Cheltuieli privind contribuţia Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
unităţii pentru ajutorul de şomaj
6458.1 = 4381.1 (fondul de risc şi accidente în funcţie de codul
CAEN)
Alte cheltuieli privind asigurările Alte datorii sociale
şi protecţia socială
6458.2 = 4381.2 (concedii şi indemnizaţii 0,85% aplicat la
suma salariilor brute)
Alte cheltuieli privind asigurările Alte datorii sociale
şi protecţia socială
25
 6458.3 = 4381.3 (fondul de garantare a creanţelor salariale
0,25% aplicat la suma salariilor brute)
Alte cheltuieli privind asigurările Alte datorii sociale
şi protecţia socială

3. înregistrarea obligaţiilor salariale

421 = %
Personal - salarii datorate 4312 (CAS 10,5% aplicat la suma salariilor brute)
Contribuţia personalului la asigurările sociale
4314 (CASS 5,5% aplicat la suma salariilor brute)
Contribuţia angajaţilor pt. asig. sociale de sănătate
4372 (somaj angajaţi 0,5% aplicat la suma sal.brute)
Contribuţia personalului la fondul de şomaj
425 (în cazul în care se acordă avansuri)
Avansuri acordate personalului
427 (în cazul în care sunt reţineri datorate terţilor)
Reţineri din salarii datorate terţilor
444 (impozitul pe salarii)
Impozitul pe venituri de natura salariilor

4. plata prin virament a datoriilor în legătură cu salariile

% = 5121
4311 Conturi la bănci în lei
Contribuţia unităţii la asigurările sociale
4312
Contribuţia personalului la asigurările sociale
4313
Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
4314
Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate
4371
Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
4372
Contribuţia personalului la fondul de şomaj
4381.1
Alte datorii sociale

26
 4381.2
Alte datorii sociale
4381.3
Alte datorii sociale
427
Reţineri din salarii datorate terţilor
444
Impozitul pe venituri de natura salariilor

III.7. Contabilitatea operaţiilor de închidere a unei luni (înregistrarea amortizării

imobilizărilor, regularizarea TVA – ului, închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri)

Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe

întreaga sa durată de viaţă. Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra
valorii de intrare a imobilizărilor. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu
luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.
Nu reprezintă active amortizabile: terenurile, lacurile, fondul comercial, operele de artă şi
orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii.
Amortizarea contabilă se calculează pe baza unui plan de amortizare întocmit pentru
intervalul cuprins între data punerii în funcţiune a imobilizarilor corporale şi data recuperării
integrale a valorii de intrare a acestora. La întocmirea planului de amortizare se vor avea în
vedere duratele normală de utilizare şi condiţiile de folosire a imobilizărilor corporale.
Firmele amortizează imobilizările corporale folosind unul din următoarele regimuri de
amortizare:

1. amortizarea liniară
În acest caz amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea
de intrare în patrimoniu a mijlocului fix amortizabil. Amortizarea liniară se realizează prin
includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu
numărul de ani ai duratei de utilizare a acestora.

Cota anuală de amortizare = 100/Durata normală de funcţionare preluată din catalog

Amortizarea liniară = Valoarea de intrare a imobilizarilor corporale X Cota anuală de

amortizare

27
2. amortizarea degresivă
În cazul amortizării degresive, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de
amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;
2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Amortizarea degresivă = (Valoarea de intrare a imobilizarilor corporale X Cota anuală de

amortizare) X K

Rata degresivă stabilită se aplică la valoarea rămasă de amortizat până în momentul în

care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală
determinată prin raportul între valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de funcţionare
rămaşi.

3. amortizarea accelerată
În acest caz amortizarea se calculează prin aplicarea cotei de 50% la valoarea de intrare
în primul an de funcţionare, după care se trece la amortizarea liniară.

4. amortizarea progresivă
În cazul amortizării progresive, amortizarea se calculează prin înregistrarea unor
amortizări mai mici în primii ani, acestea crescând odată cu numărul anilor. Calculele sunt
similare amortizării degresive, cu deosebirea că ordinea de aplicare a ratelor asupra bazei de
calcul constante este inversă. Această metodă se regăseşte mai mult în teorie, datorită
dezavantajelor pe care le prezintă.

1. înregistrarea amortizării lunare aferente imobilizărilor

6811 = 2801
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea cheltuielilor de
amortizarea imobilizărilor constituire
6811 = 2808
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea altor imobilizări
amortizarea imobilizărilor necorporale
6811 = 2814
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea altor imobilizări
amortizarea imobilizărilor corporale

28
 Taxa pe valoarea adaugată (TVA) este un impozit indirect asupra consumului care se
aplică asupra operaţiilor privind transferul de bunuri, prestărilor de servicii şi executarea
lucrărilor. Valoarea adaugată reprezintă este diferenţa dintre preţul vânzărilor şi preţul
cumpărărilor. Cotele TVA valabile în România anului 2017 sunt:
cota standard este de 19%;
cota redusă de 9% se aplică pentru alimente, băuturi nealcoolice, servicii de restaurant şi
catering, cazarea în sectorul hotelier, livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, livrarea de
medicamente, livrarea apei potabile, livrarea de îngrăşăminte şi seminţe agricoledestinate
plantării;
cota redusă de 5% se aplică pentru manuale şcolare, cărţi, ziare, reviste, servicii de acces
la catele, muzee, evenimente cuturale, cinematografe, livrarea de clădiri ca parte a politicii
sociale (cămine de bătâni, case de copii, locuinţe sociale).
Există situaţii în care entităţile economice sunt scutite de TVA şi anume agenţii
economici care au realizat cifra de afaceri anuală mai mică de 65.000 euro (echivalentul în lei se
stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a României (B.N.R.) la data aderării
şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 220.000 lei). Persoana juridică care depăşeşte acest
plafon este obligată ca în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA.
Agenţii economici trec de la situaţia de plătitor trimestrial al TVA-ului la plătitor lunar de
TVA în condiţiile în care cifra de afaceri anuală este mai mare de 100.000 euro, contravaloarea
în lei se determină pe baza cursului de schimb comunicat de B.N.R. valabil pentru data de 31
decembrie a anului 2016 respectiv 4,5411 lei. Astfel că plafonul pentru 2017 este de 454.110 lei.
Regularizarea TVA reprezintă închiderea conturilor TVA deductibilă (contul 4426) şi
TVA colectată (contul 4427) în urma căreia rezultă TVA de plată (contul 4423) sau TVA de
recuperat (contul4424).

2. regularizarea TVA – ului

dacă TVA colectată > TVA deductibilă rezultă TVA de plată
4427 = %
TVA colectată 4426
TVA deductibilă
4423
TVA de plată

29
 dacă TVA colectată < TVA deductibilă rezultă TVA de recuperat
% = 4426
4427 TVA deductibilă
TVA colectată
4424
TVA de recuperat
plata TVA - ului prin contul de la bancă
4423 = 5121
TVA de plată Conturi la bănci în lei
recuperarea TVA – ului de la buget
5121 = 4424
Conturi la bănci în lei TVA de recuperat

3. închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri

121 = 6XX
Profit sau pierdere Conturi de cheltuieli
7XX = 121
Conturi de venituri Profit sau pierdere

La sfârşitul lunii, conturile de cheltuieli (clasa 6) şi conturile de venituri (clasa 7) nu

prezintă sold.
La sfârşitul lunii, contul 4426 (TVA deductibilă) şi contul 4427 (TVA colectată) nu
prezintă sold.
La sfârşitul lunii, firma nu poate avea şi TVA de plată şi TVA de recuperat. În acest caz
se compensează întocmindu-se formula contabilă 4423 = 4424.

III. 8. Contabilitatea operaţiilor de înregistrarea a cheltuielilor cu impozitul pe profit/venit

Impozitul pe profit este un impozit direct perceput entităţilor care obţin profit. El se
calculează prin aplicare cotei de 16% asupra bazei de impozitare (profitul fiscal). Impozitul pe
profit reprezintă o datorie pentru agentul economic faţă de bugetul statului. Calculul, declararea
şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni
următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului

30
fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe
profit şi anume 25 martie a anului următor.

Rezultatul fiscal = Rezultatul exerciţiului – Veniturile neimpozabile – Deducerile

fiscale + Cheltuielile nedeductibile

Rezultatul exerciţiului (rezultatul contabil) se stabileşte pe baza informaţiilor din contul 121
„Profit şi pierdere” ca diferenţă între venituri şi cheltuieli.
Veniturile neimpozabile sunt sumele ce reprezintă constituirea şi majorarea rezervelor
legale, dividendele încasate de la alte societăţi, veniturile rezultate din reevaluarea mijloacelor
fixe etc.
Deducerile fiscale cuprind sumele reprezentate de cheltuielile pentru activităţile de
cercetare-dezvoltare (în proporţie de 50%), pierderea fiscală din anii precedenţi care se va
recupera din profitul obţinut în următorii 7 ani consecutivi.
Cheltuielile nedeductibile sunt: amenzi, penelităţi, cheltuieli de protocol mai mari decât
cota de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit
şi cheltuielile de protocol, cheltuieli sociale mai mari decât cota de 5% aplicată asupra valorii
cheltuielilor cu salariile personalului etc.

Impozitul pe profit = Rezultatul fiscal X Cota de impozit pe profit

1. în cazul în care se înregistrează profit (contul 121 prezintă sold creditor) la sfârşitul
trimestrului I (31 martie) se înregistrarea obligaţia de plată a impozitului pe profit

691 = 4411
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit

2. închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit

121 = 691
Profit sau pierdere Cheltuieli cu impozitul pe profit

3. plata impozitului pe profit

4411 = 5121
Impozitul pe profit Conturi la bănci în lei

31
4. în cazul în care la sfârşitul trimestrului II (30 iunie) se constată impozit mai mic decât cel
pentru trimestul I, se stornează impozitul plătit în plus din obligaţia de plată.
Suma în roşu va fi diferenţa dintre impozitul plătit la sfârşitul trimestrului I şi impozitul la
sfârşitul trimestului II
691 = 4411
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit

5. închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit

121 = 691
Profit sau pierdere Cheltuieli cu impozitul pe profit

După această înregistrare rulajul creditor al contului 4411 la sfârşitul trimestrului II trebuie să fie
egal cu impozitul calculat şi realizat efectiv la 30 iunie (trimestrul II).

6. în cazul în care se înregistrează pierdere (contul 121 prezintă sold debitor) la sfârşitul
trimestrului III (30 septembrie) nu se mai înregistrează impozit pe profit

32
 Capitolul IV. Contabilitatea operaţiilor efectuate la finalul exerciţiului
financiar

IV.1. Lucrări contabile preliminare întocmirii situaţiilor financiare

Întocmirea situaţiilor financiare reprezintă un proces complex de agregare a datelor în

vederea construirii indicatorilor financiari privind poziţia financiară şi performanţele obţinute.
Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, din care unele au caracter
preliminar, iar altele privesc direct redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanţului.

IV.1.1. Balanţa conturilor înainte de inventariere

Pentru centralizarea şi controlul exactităţii datelor înregistrate în conturi se întocmeşte

balanţa de verificare înainte de inventarierea activelor şi datoriilor. Balanţa pregăteşte datele de
referinţă necesare completării soldurilor din inventarul contabil şi inventarul faptic. Relaţiile de
control proprii balanţei sunt cele dintre debitul şi creditul conturilor, înregistrarea sintetică şi cea
analitică. Relaţia care oferă informaţii de control privind înregistrarea în conturi a tuturor
documentelor justificative este cea conform căreia totalul rulajelor debitor/creditor din balanţă
trebuie să fie egal cu totalul rulajului calculat în Registrul-jurnal. Balanţa de verificare poate fi cu
patru egalităţi, cu cinci egalităţi sau în forma cea mai completă cu şase egalităţi în varianta:
Solduri iniţiale, debitoare şi creditoare;
Total sume precedente, debitoare şi creditoare;
Rulajele lunii curente, debitoare şi creditoare;
Total rulaje cumulate, debitoare şi creditoare;
Total sume, debitoare şi creditoare;
Solduri finale, debitoare şi creditoare.

IV.1.2. Inventarierea generală

Nu se poate concepe elaborarea situaţiilor financire fără să se realizeze în prealabil

inventarierea. Numai pe baza unor informaţii reale întreprinzătorul se poate orienta şi menţine
într-o economie dominată de variaţia preţurilor şi a puterii de cumpărare a banilor.
Inventarierea are ca scop stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor propriile fiecărei entităţi, în vederea întocmirii situaţiilor

33
financire anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei
entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constantarea existenţei şi
apartenenţei acestora, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică este necesară
dovedirea existenţei pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de
proprietate. Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a
dosarului tehnic al acestora. Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie,
gaze, apă, canal, etc. se inventariază potrivit regulilor stabilite de deţinătorii acestora.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare după
caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj. Materialele de masă ca:
ciment, oţel beton, produse agricole şi alte materiale similare se pot inventaria pe bază de calcule
tehnice. Pentru bunurile depreciate sau deteriorate, fără mişcare sau greu vandabile, precum şi
pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere distincte.
Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe baza
extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii sau punctajelor
reciproce scrise.
Disponibilităţile în lei sau valută din casieria entităţii se inventariază confruntându-se
soldurile din registrul de casă cu monetarul şi cu soldurile din contabilitate. Disponibilităţile
aflate în conturi se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din
contabilitate.
Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectuează pe baza documentelor care
atestă deţinerea acestora (registrul acţionarilor).
Inventarierea se efectuează la :
Începutul activităţii, la constituirea societăţii şi are ca obiectiv constatarea existenţei, cât şi
evaluarea elementelor patrimoniului, aportate în natură, de către acţionari sau asociaţi;
Pe parcursul funcţionării întreprinderii, inventarierea întregului patrimoniu cel puţin o dată pe
an şi în principiu cu prilejul încheierii exerciţiului financiar.
Pentru efectuarea inventarierii, îndeosebi a acelei anuale, unităţile patrimoniale trebuie să
asigure printre altele următoarele:
Stabilirea perioadelor pentru inventariere;
Organizarea inventarierii şi numirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea;
Pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii;
Înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor aferente exerciţiului;
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii;

34
 Determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora.
Efectuarea faptică a inventarierii şi valorificarea rezultatelor acesteia se realizează de
comisii stabilite în acest scop, formate din cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă.
Fiecărei comisii i se precizează elementele patrimoniale supuse inventarierii şi data începerii şi
terminării acestei operaţiuni. Inventarierea se efectuează la locurile unde se află depozitate sau
păstrate bunurile supuse inventarierii în prezenţa obligatorie a gestionarului sau a altei persoane
care îl reprezintă în mod legal.

Operaţiile de efectuare faptică a inventarierii încep cu :

Sigilarea locurilor şi căilor de acces, atunci când bunurile sunt depozitate în locuri diferite,
precum şi în cazul existenţei mai multor gestiuni;
Prezentarea de către gestionar a unei declaraţii scrise în care să consemneze dacă are în
gestiune bunuri nerecepţionate, dacă are documente de intrare-ieşire pentru bunurile care nu
au fost înregistrate în evidenţa operativă, dacă are cunoştinţă de existenţa unor plusuri sau
minusuri în gestiune;
Sistarea operaţiilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune şi separarea bunurilor degradate
şi a bunurilor aflate în custodie; înregistrarea la zi a tuturor operaţiilor economice în
contabilitatea sintetică şi analitică şi în evidenţa operativă din cadrul gestiunii (fişe de
magazie, rapoarte de gestiune);
Verificarea înregistrărilor prin întocmirea balanţelor sintetice şi analitice şi prin confruntarea
datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă ;
Ridicarea de la gestionar a evidenţelor operative şi vizarea lor de către comisie după ultima
operaţiune înregistrată.

Particularităţi în legătură cu perioada sau modalităţile de efectuare:

Constatările comisiei se fac numai în prezenţa gestionarului şi a tuturor membrilor comisiei
şi se înscriu în documente tipizate- liste de inventar care se întocmesc separat pe locuri de
depozitare, pe categorii de bunuri şi pe persoane responsabile de integritatea bunurilor;
Listele de inventar cuprind: denumirea bunului, cod, unitate de măsură, cantităţi,
(faptice şi scriptice), preţul unitar, valoarea (contabilă, de inventar); fiecare pagină se
semnează de gestionar şi de toţi membri comisiei; pe ultima pagină gestionarul precizează
dacă toate cantităţile au fost constatate în prezenţa sa, dacă mai are bunuri neinventariate
precum şi eventualele obiecţiuni.

35
 Tabelul nr.2. Evaluarea la inventar a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
Specificare Evaluarea la inventar şi bilanţ conform O.M.F.P.
nr.1802/2014
Imobilizări necorporale şi Modelul costului: evaluarea imobilizărilor corporale şi
corporale necorporale se face la valoarea de inventar, stabilită în
funcţie de utilitatea bunului, de starea acestuia şi de preţul
pieţei. Corectarea valorii imobilizărilor se fac în funcţie de
tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei
amortizări suplimentare (depreciere ireversibilă), fie prin
constituirea sau suplimentarea ajustărilor (depreciere
reversibilă)
Mod de reevaluare: se reevaluează numai imobilizările
corporale. Valoarea reevaluată este egală cu valoarea justă
sau, în lipsa acesteia, valoarea reevaluată la data ultimei
reevaluări din care se scad ajustările cumulate de valoare.
Dacă activul nu poate fi reevaluat, este reţinut modelul
costului.
Imobilizări financiare Evaluarea se face la valoarea de intrare bazată pe costul
istoric mai puţin ajustările cumulate pentru pierderile de
valoare.
Stocuri Evaluarea se face la cea mai mică valoare dintre valoarea
contabilă şi valoarea realizabilă netă (preţul de vânzare
estimat minus costurile estimate pentru finalizarea bunului,
minus costurile estimate necesare vânzării)
Investiţii financire pe Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare
termen scurt pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie
din ultima zi de tranzacţionare. Cele netranzacţionate se
evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări.
Creanţe şi datorii Evaluarea se face de regulă la valoarea lor probabilă de
încasare sau de plată, constituindu-se după caz, ajustări
pentru deprecierea creanţelor, pentru creşterea datoriilor,
precul şi pentru sumele aflate în litigiu.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exrimate în valută se face
la cursul valutar comunicat de BNR, valabil la data
încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele reprezentând

36

Disponibilităţi băneşti,
cecuri, cambii, bilete la
ordin, scrisori de garanţie
şi alte valori aflate în
casieria entităţilor
Mărci poştale, timbre
fiscale, tichete de
călătorie, bilete de
spectacole, de intrare în
muzee, expoziţii şi alte
asemenea
Capitaluri proprii
pierderi sau câştiguri latente se reflectă în contabilitate cu
ajutorul conturilor de cheltuieli sau venituri, după caz.
Elementele exprimate în lei sunt evaluate la valoarea
nominală.
Elementele exprimate în valută sunt evaluate în funcţie de
cursul comunicat de BNR, valabil la data încheierii
exerciţiului financiar.
Aceastea sunt evaluate la valoarea nominală, iar dacă sunt
depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru
pierdere de valoare
Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din
contabilitate

Sursa: ***Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014. Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti,
2015, pag. 925-926.

Documentele contabile specifice inventarierii

Toate bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere, care cuprind în principal:

perioada de gestiune inventariată, persoanele care au făcut inventarierea, plusurile şi minusurile
constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, creanţele şi datoriile incerte şi în litigii,
creanţele, datoriile şi lichidităţile în devize, constituirea şi regularizarea provizioanelor şi
ajustărilor de valoare, regularizarea amortizărilor, alte elemente specifice inventarierii.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină următoarele elemente:
data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data
deciziei de numire, gestiunea inventariată, data începerii şi terminării activităţii de inventariere,
rezulattele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi
minusurilor constatate şi persoanele vinovate, propuneri de scoatere din funcţiune a
imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a imobilizărilor necorporale, propuneri de casare
a unor stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii
bunurilor diin gestiune.

37
 Documentul contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate după natura lor, conform posturilor
bilanţiere, este Registrul-inventar. Acesta reprezintă o recapitulaţie a elementelor inventariate.
Completarea Registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor
conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit şi ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare după caz.

IV.1.3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului

Operaţii privind regularizarea plusurilor şi minusurilor de inventar

În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul întreprinderi, iar minusurile

se impută. Dacă lipsurile constatate nu sunt din vina cuiva se decontează, după caz, asupra
cheltulielilor sau veniturilor întreprinderii.
Compensarea minusurilor cu plusurile de inventar se admite în cazul, în care există riscul
de confuzie între sorturile aceluiaşi produs, fără a diminua patrimoniul societăţii. Compensarea se
admite pentru aceeaşi perioadă de gestiune şi la acelaşi gestionar.
Operaţiunile de compensare se înregistrează în :
Evidenţa operativă (fişe de magazie);
Contabilitatea analitică;
Contabilitatea sintetică (diferenţele valorice în plus sau minus).
Pentru bunurile acceptate ca pierderi se acordă scăzăminte, fără a depăşi valoarea
constatată în minus. Regularizarea diferenţelor de inventar generează următoarele tipuri de
înregistrări:
a) plusuri de active imobilizate, la valoarea de inventar:

20,21,23 = 475
Conturi de active imobilizate Subvenţii pentru investiţii

b) plusuri de stocuri cumpărate:

30,31,35,36,37 = 60
Conturi de stocuri Cheltuieli privind stocurile

38
c) plusuri de stocuri privind produsele şi producţia în curs de execuţie:

33,34 = 711
Conturi de stocuri Venituri aferente costurilor stocurilor de produse

d) plusuri de investitii financiare pe termen scurt:

50 = 768
Investiţii pe termen scurt Alte venituri financiare

e) plusuri constatate la inventarierea casieriei:

531 = 7588
Casa Alte venituri din exploatare

f) minusurile de inventar neimputabile, cu excepţia minusurilor de casă, înregistrările sunt de

sens invers faţă de cele realizate în cazul plusurilor, iar în cazul activelor imobilizate
înregistrarea este:

% = 20,21,23
28 Conturi de active imobilizate
Amortizări privind imobilizările
6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital

Concomitent se mai înregistrează imputarea la valoarea de înlocuire la data constatării pagubei,

inclusiv TVA:

4282/461 = %
Alte creanţe în/Debitori diverşi 7583
legătură cu personalul Venituri din vânzarea activelor
şi alte operaţiuni de capital
4427
TVA colectată

Lipsurile neimputabile şi pierderile din calamităţi se analizează împreună datorită

asemănărilor pe care le prezintă în ceea ce priveşte reflectarea lor în contabilitate. În categoria

39
lipsurilor neimputabile sunt incluse, în principal, pierderile normale care se produc în timpul
depozitării, transportului, manipulării şi vânzării unor active circulare materiale. Asemenea
pierderi apar ca urmare a uscării, prăfuirii, volatilizării, spargerii etc., fiind inevitabile, fapt
pentru care se justifică stabilirea unor norme şi cote procentuale legale pentru suportarea lor de
către întreprindere, fără a fi deductibile fiscal.
Pentru bunurile lipsă, peste normele legale, neimputabile, constatate prin invenatriere, se
datorează TVA. Operaţiunea se reflectă astfel:

635 = 4427
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi TVA colectată
Vărsăminte asimilate

g) dacă minusurile de inventar de natura activelor circulante sunt imputabile se face

înregistrarea:
4282/461 = %
Alte creanţe în/Debitori diverşi 7588
legătură cu personalul Alte venituri din exploatare
4427
TVA colectată
Lipsurile imputabile se evaluează la valoarea de înlocuire (costul de achiziţie al unui bun
cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune, la care se adaugă taxele
nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport şi alte cheltuieli necesare pentru punerea
în stare de utilitate).

Operaţii privind calculul amortizărilor

Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi înregistrează pe baza planului de

amortizare sau a fişelor mijloacelor fixe . La închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia
inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar trebuie să fie egală cu valoarea
rămasă de amortizat. Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de amortizat,
diferenţa se reglularizează astfel:
a) Înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere
ireversibilă:

68 = 28
Cheltuieli cu amortizările, provizioanele Amortizări pentru imobilizări
şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
40
b) Constituirea unor ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale, când se constată o
depreciere reversibilă sau relativă ca urmare a unor cauze cum sunt :
Apariţia unei deprecieri de care nu s-a ţinut seama cu ocazia amortizării;
Supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluării anterioare;
Lipsa de utilitate în momentul inventarierii (trecute în conservare).

6813 = 29
Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru deprecierea
pentru deprecierea imobilizărilor sau pierderea de valoare a
imobilizărilor

Operaţii privind ajustările pentru depreciere

Ajustările pntru deprecieri vizează acele elemnte de activ neamortizabile a căror valoare
de inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decât valoarea contabilă de intrare. Se
procedează astfel :

a) În situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară ajustării

constituite, se constituie o ajustare suplimentară:

68 = 29,39,49,59
Cheltuieli cu amortizările, provizioanele Conturi de ajustări pentru depreciere
şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare

b) În cazul în care deprecierea este inferioară ajustării constituite, se diminuează ajustarea

întegistrată cu diferenţa corespunzătoare:

29,39,49,59 = 78
Conturi de ajustări pentru depreciere Venituri din provizioane şi
ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare

41
Operaţii privind reluarea provizioanelor

Provizioanele se constituie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi pierderi a căror realizare

sau plată este incertă ori pentru cheltuielile care devin exigibile în perioadele următoare: pentru
litigii, pentru garanţii acordate clienţilor şi pentru cheltuieli repartizate pe mai multe exerciţii
financiare. La încheierea exerciţiului, provizioanele constituite efectiv se înregistrează în debitul
conturilor de cheltuieli şi creditul conturilor de provizioane. De asemenea, se analizează
provizioanele constituite la sfârşitul anului precedent şi cele constituite în cursul exerciţiului,
regularizându-se astfel:
a) Prin debitul conturilor de cheltuieli în cazul majorării provizionului:

6812 = 15
Cheltuieli de exploatere Provizioanele
privind provizioanele

b) Prin creditul conturilor de venituri când provizioanul trebuie diminuat sau anulat:

15 = 7812
Provizioanele Venituri din provizioane

Operaţii privind difereneţele de curs valutar

Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de
unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite. O tranzacţie în valută
trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar comunicat de BNR, de la data efectuării
operaţiunii.

Diferenţele de curs valutar aferente creanţelor exprimate în valută, rezultate la închiderea

exerciţiului:

a) În cazul diferenţelor favorabile:

% = 765
267 Venituri din diferenţe de curs valutar

Creanţe imobilizate

4111 / 461

Clienţi/ Debitori diverşi

42
b) În cazul diferenţelor nefavorabile:
665 = %
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 267

Creanţe imobilizate

4111 / 461

Clienţi / Debitori diverşi

Diferenţele de curs valutar aferente datoriilor în valută, constatate la închiderea exerciţiului:

a) În cazul diferenţelor favorabile:

% = 765
16 Venituri din diferenţe de curs valutar

Împrumuturi şi datorii asimilate

401 /462

Furnizori / Creditori diverşi

b) În cazul diferenţelor nefavorabile:

665 = %
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 16

Împrumuturi şi datorii asimilate

401 / 462

Furnizori / Creditori diverşi

Diferenţele de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize rezultate din evaluarea la

cursul zilei, în vigoare la închiderea exerciţiului:

a) În cazul diferenţelor favorabile:

5xx = 765
Conturi de disponibilităţi în devize Venituri din diferenţe de curs valutar

b) În cazul diferenţelor nefavorabile:

665 = 5xx
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar Conturi de disponibilităţi în devize

43
Operaţii privind ajustările pentru creşterea valorii datoriilor

Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de

inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.

6xx = 4xx

Conturi de cheltuieli Conturi de datorii

Operaţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor

Pentru a stabili corect rezulatele exerciţiului este necesară separarea în timp a cheltuielilor şi
veniturilor înregistrate în cursul exerciţiului sau preluate ca sold din exerciţiul precedent.
În sfera regularizării cheltuielilor şi veniturilor se cuprind :
Operaţiile privind înregistrarea cheltuielilor de plată (facturi neprimite, documente de plată
neîntocmite) şi privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fără bunuri
materiale şi prestaţii (la cumpărător);
Venituri de realizat (facturi neîntocmite) şi venituri pentru facturi întocmite fără expedierea
bunurilor materiale sau recepţia prestaţiilor (la vânzător);
Operaţiile privind regularizarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans şi operaţiile
privind repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii;
Operaţiile de regularizare a cheltuielilor şi veniturilor în avans generează următoarele
tipuri de înregistrări contabile:
a) Cheltuieli înregistrate în avans care se repartizează pe parcursul mai multor exerciţii:

% = 401

471 Furnizori

Cheltuieli înregistrate în avans

4426

TVA deductibilă

În cazul în care cheltuielile s-au efectuat cu forţe proprii valoarea decontată la închiderea
exerciţiului financiar ca fiind aferentă exerciţiilor următoare se contabilizează astfel:

471 = 60,61,62,65,66

Cheltuieli înregistrate în avans Conturi de cheltuieli

44
b) Cheltuieli constatate la închiderea exerciţiului ca fiind aferente exerciţiului următor:

471 = 60,61,62,65,66

Cheltuieli înregistrate în avans Conturi de cheltuieli

c) Cota scadentă de cheltuieli preluate din exerciţiul precedent:

60,61,62,65,66 = 471

Conturi de cheltuieli Cheltuieli înregistrate în avans

d) Cota de cheltuieli înregistrată în cursul exerciţiului direct în contul 471 „Cheltuieli înregistrate în
avans” şi transferată la cheltuielile exerciţiului curent încheiat:

60,61,62,65,66 = 471

Conturi de cheltuieli Cheltuieli înregistrate în avans

e) Venituri înregistrate în avans direct în conturile de regularizări, în cursul exerciţiului:

4111/512 = 472

Clienţi/Conturi la bănci Venituri înregistrate în avans

f) Venituri înregistrate în avans în conturile de regularizări şi transferate asupra exerciţiului curent:

472 = 70,76

Venituri înregistrate în avans Conturi de venituri

g) Venituri înregistrate în avans în conturile de venituri şi transferate la închiderea exerciţiului

asupra conturilor de regularizare:
70,76 = 472

Conturi de venituri Venituri înregistrate în avans

45
 IV.1.4. Balanţa conturilor după inventariere

Se întocmeşte după efectuarea inventarierii şi contabilizării regularizărilor de inventar.

Are rolul de pregătire a informaţiei necesare determinării rezultatului exerciţiului şi de asigurare
a suportului informaţional necesar redactării situaţiilor financiare. Conturile de venituri şi
cheltuieli ar trebui redactate după caz, cu soldurile debitoare şi creditoare pentru a respecta
spiritul principiului divulgării integrale a informaţiei.

IV.1.5. Determinarea rezultatului exerciţiului

Formula generală de calcul al rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Rezultatul contabil = Veniturile din livrarea bunurilor mobile, - Cheltuielile angajate

(profit sau pierdere) a bunurilor imobiliare pentru care obţinerea veniturilor

s-a transferat dreptul de proprietate,

servicii prestate şi lucrări executate,

inclusiv din câştiguri de orice natură

Pentru determinarea din punct de vedere contabil a rezultatului exerciţiului se procedează

la închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri.Cu această ocazie relaţiile dintre conturi sunt :
a) Închiderea contului de cheltuieli:

121 = 6xx

Profit sau pierdere Conturi de cheltuieli

b) Închiderea contului de venituri:

7xx = 121

Conturi de venituri Profit sai pierdere

Rezultatul contabil se determină astfel :

VENITURI – CHELTUIELI = PROFIT

sau
CHELTUIELI – VENITURI = PIERDERE

46
 La închiderea exerciţiului, situaţia contului 121 fără înregistrarea cheltuielilor şi
veniturilor pe luna decembrie se prezintă astfel:

D contul 121 „Profit sau pierdere” C

Cheltuielile cumulate până la Veniturile cumulate până la
31.12.N, inclusiv cheltuielile 31.12.N
cu impozitul pe profit
Sold final debitor-Pierdere Sold final creditor-Profit net
netă

La închiderea exerciţiului financiar, contul 121 încorporează cheltuielile recunoscute la

31.12.N, inclusiv cheltuielile cu impozitul datorat la 31.12.N.

IV.1.6. Impozitarea profitului

Trebuie făcută distincţie între rezultatul contabil şi rezultatul fiscal. Rezultatul contabil reprezintă
suma globală a profitului sau pierderii exerciţiului financiar care figurează în contul 121 „Profit
sau pierdere” înainte de impozitare. Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea
fiscală a exerciţiului stabilit/ă potrivit regulilor fiscale şi în funcţie de care se calculează volumul
impozitelor exigibile.
Relaţia de calcul a profitului impozabil este următoarea:
Profitul = Veniturile – Cheltuielile +/- Reintegrările - Deducerile
impozabil realizate corespondente fiscale fiscale
veniturilor realizate
sau
Profitul impozabil = Profitul – Deducerile + Cheltuielile
(pierderea fiscală) (pierderea fiscale nedeductibile
la 31.12.N contabilă) la 31.12.N d.p.d.v. fiscal
la 31.12.N la 31.12.N

În România potrivit prevederilor din Codul fiscal, impozitul pe profit se calculează şi se

decontează trimestrial, cumulat de la începutul anului, în contul impozitului pe profit anual.
Impozitul datorat pentru trimestrul în curs se determină pe baza relaţiei:

47
 Impozitul pe profit = Impozitul pe profit calculat - Impozitul aferent profitului
datorat pe trimestrul asupra profitului impozabil cumulat
în curs impozabil, cumulatde la
începutul anului

Pentru trecerea de la rezultatul contabil la rezultatul fiscal prezintă interes şi adoptarea

metodei decontării anticipate în cursul anului, în fiecare trimestru, pe baza impozitului datorat pe
anul precedent. În aceste condiţii, profitul impozabil se calculează pe baza relaţiei:

Profitul = Soldul + Cheltuielile + Cheltuielile - Deducerile

impozabil creditor/debitor cu impozitul nedeductibile fiscale
(pierderea fiscală) al contului 121 pe profit plătit fiscal

La închiderea exerciţiului financiar diferenţele datorate sai de recuperat de la buget, cu

ocazia regularizării anuale, se determină pe baza relaţiei:

Impozitul pe profit = Impozitul pe profit datorat - impozitul pe profit

de plată/de recuperat la 31.12.N plătit anticipat
pentru exerciţiul N

a) În cursul anului se realizează următoarele înregistrări contabile:

691 = 441

Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit/venit

441 = 512

Impozitul pe profit/venit Conturi curente la bănci

b) La regularizare înregistrările contabile cu diferenţa de plată sunt următoarele:

691 = 441

Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit/venit

441 = 512

Impozitul pe profit/venit Conturi curente la bănci

48
 În cazul în care contribuabilii au înregistrat pierdere contabilă la sfârşitul unui trimestru,
aceştia nu mai au obligaţia de a efectua plata anticipată stabilită pentru acel trimestru.
Suma impozitului pe profit plătită pentru ultimul trimestru al anului este egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a
impozitului pe profit să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situaţiilor
financiare. Declararea, regularizarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal încheiat se
fac până la data prevăzută de reglementările în vigoare pentru anul următor.

IV.1.7. Distribuirea profitului sau finanţarea pierderii

Potrivit reglementărilor privind repartizarea profitului, la societăţile naţionale, companiile

naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile
autonome, profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează pe
următoarele destinaţii:
a) rezeve legale;
b) alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege;
c) acoperirea pierderilor contabile din anii predecedenţi;
d) constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiecte cofinanţate din împrumutui externe,
precum şi pentru constituirea surselor ncesare rambursării ratelor de capital, plăţii dobânzilor,
comisioanelor şi a altor costuri aferente acestor împrumuturi externe;
e) alte repartizări prevăzute de lege;
f) participarea salariaţilor la profit: societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care s-au
angajat şi au stabilit prin bugetele de venituri şi cheltuieliobligaţia de participare la profit, ca
urmare a serviciilor angajaţilor lor în relaţie cu acestea, pot acorda aceste drepturi în limita a
10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la
nivelul agentului economic, în exerciţiul financiar de referinţă;
g) minim 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome ori dividende,
în cazul societăţilor naţionale şi al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat;
h) profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute anterior se repartizează la alte rezerve şi
constituie sursă proprie de finanţare.

49
 După aprobarea situaţiilor financiare se realizează repartizarea profitului în conformitate
cu prevederile legale în vigoare şi se înregistrează în contabilitate pe destinaţii. Rezervele
constituite din profitul exerciţiului finaciar curent se înregistrează prin formula contabilă:

129 = 106

Repartizarea profitului Rezerve

În aceste condiţii contul 121 „Profit sau pierdere” este preluat în bilanţ cu întregul său
sold creditor (profit, cu plus) sau debitor (pierdere, cu minus). Totodată, contului 121 i se
asociază contul rectificativ cu sold debitor 129 „Repartizarea profitului” (cu semnul minus).
Profitul contabil rămas după distribuirea la rezerve se preia la începutul exerciţiului financiar
următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 „Rezultatul
reportat”, prin formula:

121 = %

Profit sau pierdere 117

(soldul creditor din bilanţ) Rezultatul reportat

(profitul rămas de distribuit)

129

Repartizarea profitului

Profitul nerepartizat urmează să fie repartizat pe destinaţii legale, aprobate de A.G.A, iar
înregistrările sunt:

a) Decontarea pierderilor contabile la rezultatul reportat, sold debitor al contului „Profit sau
pierdere”121:

117 = 121

Impozitul pe profit/venit Conturi curente la bănci

b) Repartizarea profitului pe destinaţiile aprobate:

117 = %

Impozitul pe profit/venit 446

Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

50
 457

Dividende de plată

106

Rezerve

129

Repartizarea profitului

Dacă exerciţiul financiar s-a încheiat cu pierdere contabilă, aceasta se raportează ca sold
debitor al contului 121 (cu semnul minus). La deschiderea exerciţiului financiar următor,
pierderea se transferă în debitul contului 117, reprezentând pierderea neacoperită. Pierderea
contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar, din rezerve, prime de capital,
potrivit hotărârii A.G.A.

Legislaţia română nu conţine o prevedere specifică referitoare la respectarea unei anumite

ordini a elementelor din care se vor acoperi pierderile contabile reportate şi, prin urmare, această
ordine se stabileşte de către adunarea generală a acţionarilor.

IV.2. Bilanţul contabil

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. El este un

tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale,
sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi situaţia financiară la
închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.
În cadrul bilanţului se realizează o grupare riguroasă a elementelor de activ, datorii şi
capital propriu existente la sfârşitul anului, prin delimitarea lor în grupe şi subgrupe, poziţionate
în ordinea crescătoare a lichidităţii sau exigibilităţii. Elementele patrimoniale de activ se
divizează în trei grupe şi anume: Active imobilizate (A), Active circulante (B) şi cheltuielile în
avans (C).
În grupa Activelor imobilizate (A), a căror lichiditate se extinde la o perioadă mai mare
de un an, sunt delimitate următoarele subgrupe :
I) Imobilizări necorporale, unde se încadrează:
cheltuielile de constituire şi de dezvoltare;
concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturi şi active similare;
active necorporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale;

51
 fondul comercial;
şi avansuri.
II) Imobilizări corporale, care cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte
instalaţii, utilaje şi mobilier; investiţii imobiliare; active corporale de exploatare şi evaluare a
resurselor minerale; active biologice productive; avansuri şi imobilizări corporale în curs de
execuţie.
III) Imobilizări financiare, în structura cărora se include:
acţiuni deţinute la entităţile afiliate;
împrumuturi acordate entităţilor afiliate;
interese de participare;
împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare;
investiţii deţinute ca imobilizări;
alte împrumuturi.
În grupa Activelor circulante (B), care se referă la valorile economice de consum şi
circulaţie a căror lichiditate este mai mică sau cel puţin egală cu un an, sunt delimitate patru
subgrupe:
I) Stocuri unde se încadrează: materii prime şi materiale consumabile, producţia în curs de
excuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri.
II) Creanţe sunt constituite din: creanţe comerciale, sume de încasat de la entităţile afiliate, sume
de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare, alte
creanţe, capital subscris şi nevărsat.
III) În categoria “Investiţii financiare pe termen scurt” se au în vedere elementele patrimoniale
precum: acţiuni deţinute la entităţile afiliate, alte investiţii pe termen scurt.
IV) Casa şi conturi la bănci conţine:
cecuri de încasat; conturi la bănci în lei;
conturi la bănci în valută;
sume în curs de decontare;
casa;
alte valori;
acredititve şi avansuri de trezorerie.
În grupa Cheltuielilor în avans (C) este conţinut doar elementul patrimonial cu aceeaşi
denumire.
Următoarele două grupe reprezintă doi indicatori:

52
 Active circulante nete, respectiv datorii curente nete (E), se află fondul de rulment al
întreprinderii pe baza căruia se apreciază modul în care întreprinderea îşi asigură
continuitatea ctivităţii pe termen scurt. Acest indicator se calculează prin deducerea din
totalul activelor circulante (B) şi a cheltuielilor în avans (C) atât a datoriilor de plătit până la
un an (D), cât şi a veniturilor în avans (I).
Total active minus datorii curente (F), se află sursele de finanţare pe termen lung, numite şi
capitaluri permanente. Pe baza acetui indicator se apreciază în ce măsură întreprinderea îşi
asigură continuitatea activităţii pe termen lung. Indicatorul se determină din însumarea
totalurilor privind activele (A+B+C) şi deducerea din suma astfel obţinută a surselor pe
termen scurt (D+Venituri în avans pe termen scurt). Totalul activelor imobilizate este stabilit,
de asemenea, la valoarea netă, respectiv valoarea brută diminuată cu amortizările şi
provizioanele aferente.
Elementele patrimoniale de pasiv se delimitează în cinci grupe: Datorii ce trebuie plătite
într-o perioadă de până la un an (D), Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
(G), Provizioane (H), Venituri în avans(I), Capital şi rezerve (J).
Grupa D privind Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, care se
referă la finanţarea sau resursele asigurate de terţi are în componenţa sa numeroase elemente
patrimoniale: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, sume datorate instituţiilor de credit;
avansuri încasate în contul comenzilor; furnizori, efecte de comerţ de plătit, sume datorate
entităţilor din grup, sume datorate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun, alte
datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
În grupa Datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (G) este
cumulată valoarea individuală a numeroase elemente patrimoniale de pasiv. În funcţie de
exigibilitate, ele se regăsesc şi în grupa D.
Provizioanele (H) constituie, grupa cu aceeaşi denumire,şi anume: provizioanele pentru
beneficiile angajaţilor; provizioane pentru impozite şi alte provizioane.
Grupa Veniturilor în avans (I) conţine subvenţiile pentru investiţii, veniturile înregistrate
în avans şi veniturile în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi.
Capitalul şi rezerve (J) constituie o grupă de elemente patrimoniale semnificative pentru
imaginea şi viabilitatea întreprinderii, care sunt delimitate în şase subgrupe ce se prezintă astfel:
I) Capitalul unde se încadrează: capitalul subscris nevărsat, capitalul subscris vărsat şi atunci
când este cazul patrimoniul regiei, patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, alte
elemente de capitaluri proprii.

53
II) Prime de capital, priveşte elementele patrimoniale de această natură, cum sunt: prime de
emisiune, prime de fuziune/divizare, prime de aport şi prime de conversie a obligaţiunilor în
acţiuni.
III) Rezerve din reevaluare se referă la sumele înregistrate în contul cu aceeaşi denumire.
IV) Rezerve conţine totalul sumelor de această natură şi anume: rezerve legale, rezerve statutare
sau contractuale şi alte rezerve.
V) Profitul sau pierderea reportată este reprezentat de soldul creditor sau debitor al contului cu
aceeaşi denumire.
VI) Profitul sau pierderea exerciţiului financiar, sub forma soldului creditor sau debitor aferent
contului121.
Totodată se înscrie ca element distinct şi repartizarea profitului.
Ultimele elemente conţinute în bilanţ reprezintă indicatorii:
Totalul capitaluri proprii obţinut prin însumarea algebrică a valorilor înscrise la cele şase
subgrupe de capital şi rezerve (J).
Totalul capitaluri care se obţine adăugând la Totalul capitalurilor proprii când este cazul,
valoarea patrimoniului public.
Spre deosebire de vechile reglementări, O.M.F.P. nr.1802/2014 nu mai prezintă relaţiile
de calcul aferente fiecărei poziţii în bilanţ. Această responsabilitate revine entităţii. Conţinutul
poziţiilor bilanţiere şi valorile atribuite lor depinde de structurile de active, datorii şi capitaluri
proprii, precum şi de bazele de evaluare atribuite acestora prin textele din reglementare.
Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul
bilanţului, relaţia sa cu acele elemente trebuie prezentată în notele explicative (de exemplu, o
imobilizare corporală finaţată parţial din subvenţii, parţial din surse proprii). Prezentarea
activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depind de scopul căreia îi sunt destinate şi
de intenţia de păstrare potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau de persoanele
care au obligaţia gestionării entităţii. Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei
managementului, trebuie susţinută de elemente precum existenţa unui contract, modificarea
destinaţiei activului etc. Încadrarea clădirilor şi terenurilor în categoria imobilizărilor corporale
sau în categoria investiţiilor imobiliare este consecinţa aplicării politicilor contabile definite în
acest scop. Depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare, investiţii pe termen scurt sau
la „Casa şi conturi la bănci”, în funcţie de perioada şi condiţiile de deţinere aferente acestora.
Dreptul asupra investiţiilor imobiliare şi alte drepturi similare se prezintă în bilanţ la elementul
„Investiţii imobiliare”.

54
 IV.3. Contul de profit şi pierdere

A apărut necesitatea utilizării unui alt instrument de modelare contabilă care să explice
modul de constituire a rezultatului şi care să permită extragerea unor concluzii legate de
performanţele activităţii entităţii. Acest instrument este reprezentat de cea de-a doua componentă
a situaţiilor financiare şi anume contul de profit şi pierdere.
În această optică, întreprinderea devine un centru de calcul economic, care are la bază:
valorile produse şi vândute pe piaţă clienţilor, denumite generic VENITURI;
valorile utilizate pentru obţinerea unor venituri, care sunt constituite în costuri angajate pe
alte pieţe, denumite CHELTUIELI.
Prin compararea celor două mărimi valorice se obţine un rezultat. Acesta poate fi o
mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile,
sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât
cheltuielile.
În prezentarea contului de profit şi pierdere sunt conturate două modele de expunere a
cheltuielilor şi veniturilor: unul ia în considerare natură economică a acestora, celălalt pleacă de
la funcţiile sau activităţile unei întreprinderi (deci de la destinaţia veniturilor şi cheltuielilor).
Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile
perioadei de gestiune. Contul de profit şi pierdere oferă informaţii asupra activităţii
întreprinderii, a modului cum aceasta îşi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor,
cheltuielilor şi rezultatele pe care le generează.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire a întreprinderii legate sau nu de
activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri
realizată de întreprindere în cursul exerciţiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în
cursul exerciţiului.
Efectele diferitelor activităţi, tranzacţii şi evenimente realizate de întreprindere se
particularizează prin stabilitatea, gradul de risc şi previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente
ale performanţei ajută utilizatorii în evaluarea rezultatelor viitoare.
O întreprindere trebuie să prezinte în contul său de profit şi pierdere sau în notele
explicative o clasificarea cheltuielilor după natura lor sau după funcţie. Analiza după natura
cheltuielilor este mai simplă decât cercetarea după funcţii deoarece ea nu necesită o afectare a
cheltuielilor după natura diferitelor funcţii ale întreprinderii. Analiza cheltuielilor după funcţii,
numită metoda “costului vânzărilor”, solicită afectarea cheltuielilor pe trei funcţii, ca parte a
costului vânzărilor, a activităţilor de distribuire sau administrative.

55
 Rezultatul fiecărui exerciţiu încheiat (profit sau pierdere) constituie un element distinct al
bilanţului propriu-zis, ceea ce denotă că sub aspectul informaţiei de gestiune el are un caracter
general, sintetic, neasigurând premisele necesare pentru efectuarea analizei modului cum a fost
obţinut şi implicit pentru evidenţierea factorilor de influenţă în vederea luării deciziilor ce se
impun pentru perioada următoare.
Organismul internaţional de normalizare contabilă (I.A.S.C.), consideră contul de
rezultate ca un component al ansamblului de situaţii financiare destinate procesului de informare
financiară. În “Cadrul de pregătire şi prezentare a situaţiilor financiare” denumit uzual Cadrul
conceptual, I.A.S.C. a definit elementele care măsoară performanţa întreprinderii:
a) veniturile
b) cheltuielile

a) Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune (exerciţiul

financiar) sub formă de majorări de active sau de diminuări de datorii care au ca rezultat
extinderea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile aporturi de capital. Un venit este orice
sporirea de capitaluri proprii sub alte forme decât noile capitaluri. În această definiţie se cuprind
veniturile care provin din activitatea curentă a întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări,
onorarii, comisioane, dobânzi, etc) cât şi alte venituri şi plusuri de valori sau câştiguri (plusurile
de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizărilor, etc).
b) Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al I.A.S.C. ca diminuări de avantaje
economice, în cursul unui exerciţiu sub forma micşorării activelor sau măririi datoriilor şi care au
generat o scădere de capitaluri proprii alta decât distribuirile către proprietarii de capital. Deci
orice descreştere de capitaluri proprii, alta decât reducerea de capitaluri social sau distribuirea de
dividende constituie o cheltuială. Se pot distinge:
cheltuieli propriu-zise care rezultă din activitatea curentă (cum sunt costul vânzărilor,
cheltuielile de personal, etc);
pierderile şi minusurile de valoare (rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor
imobilizate, din variaţia cursului imobiliar, etc) şi care pot să rezulte sau nu din activităţi
curente ale întreprinderii.
Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanţa întreprinderii este necesară
respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării
unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze şi toate cheltuielile care au contribuit
la obţinerea venitului respectiv.
Contul de profit şi pierdere este proiectat ca un tablou în cadrul căruia se face următoarea
delimitare sau grupare privind rezultatele parţiale ale exerciţiului: Rezultatul din exploatare;

56
Rezultatul financiar; Rezultatul brut al exerciţiului; Impozitul pe profit; Rezultatul net al
exerciţiului.

Avându-se în vedere faptul că în reglementările în vigoare se face o delimitare riguroasă

între activitatea de exploatare curentă şi elementele financiare, contul de profit şi pierdere este
structurat în câte două grupe pentru fiecare dintre acestea, o grupă pentru venituri şi o altă grupă
pentru cheltuieli, care pentru primele două categorii de activităţi sunt delimitate pe categorii sau
feluri de venituri şi cheltuieli.

Grupa “Veniturilor din exploatare” (I) conţine următorii indicatori: 1. Cifra de afaceri
netă, care cuprinde: producţia vândută, veniturile din vânzarea mărfurilor, reduceri comerciale
acordate şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri; 2. Venituri aferente
costului producţiei în curs de execuţie; 3. Venituri din producţia de imobilizări necorporale şi
corporale; 4. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale; 5. Venituri din producţia de
investiţii imobiliare; 6. Venituri din subvenţii de exploatare, alte venituri din exploatare.

În grupa a II-a denumită “Cheltuieli de exploatare” sunt înscrişi indicatorii: 8a.

Cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile; 8b. Alte cheltuieli materiale; 8c.
Cheltuieli privind mărfurile; Reduceri comerciale primite; 9.Cheltuieli cu personalul din care:
9a. salarii şi indemnizaţii; 9b. cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială; 10. Ajustări de
valoare privind imobilizările corporale şi necorporale; 11. Alte cheltuieli de exploatare.

Profitul sau pierderea din exploatare se determină prin compararea totalurilor celor două
capitole sau grupe anterioare (profit = I – II ; pierdere = II- I ).

Grupa a III - a privind “Veniturile financiare” este constituită din trei indicatori şi
anume: 12.Venituri din interese de participare; 13. Venituri din dobânzi; 14. Venituri din
subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată; 15. Alte venituri financiare.

Grupa “Cheltuielilor financiare”(IV) conţine trei indicatori şi anume: 16. Ajustări de

valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile financiare deţinute ca active circulante
(cheltuieli şi venituri); 17. Cheltuieli privind dobânzile; Alte cheltuieli financiare.

Rezultatul financiar favorabil (profit) se determină prin scăderea totalului cheltuielilor

(IV) din totalul veniturilor (III) şi invers în cazul în care rezultă pierdere. Un alt indicator distinct
al contului de profit şi pierdere îl constituie “Rezultatul brut”, care se determină în mod obişnuit,
prin compararea totalurilor aferente: venituri totale şi cheltuieli totale. Rezultatul astfel calculat
se diminuează cu 18. Impozitul pe profit sau venit, înscris în mod distinct în formularul analizat
(debitul contului 691 sau 698), obţinându-se 20.“Rezultatul net al exerciţiului financiar”, profit
sau pierdere, după cum veniturile sunt mai mari şi respectiv mai mici comparativ cu cheltuielile.

57
 Contul de profit şi pierdere nu are forma unui cont obişnuit, el prezintă veniturile şi
cheltuielile într-o anumită succesiune şi pentru toţi indicatorii sau elementele din structura sa,
conţine date de la sfârşitul exerciţiului financiar încheiat, precum şi de la sfârşitul celui
precedent. O.M.F.P. nr. 1802/2014 prevede ca documentul numit „Contul de profit şi pierdere”
să nu mai cuprindă relaţiile de calcul ale poziţiilor de venituri şi cheltuieli. Entitatea va ţine cont
de structurile şi conceptele prevăzute de reglementările în vigoare, dar şi de politicile contabile
de recunoaştere şi evaluare.

IV.4. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Modificările capitalurilor proprii ale unei entităţi între începutul şi finalul perioadei de
raportare reflectă creşterea sau reducerea activului net. Modificarea globală a capitalurilor proprii
în timpul unei perioade reprezintă, în general, valoarea totală a veniturilor şi cheltuielilor,
inclusiv câştigurile şi pierderile, generate de activităţile entităţii pe parcursul acelei perioade.
Sunt exceptate modificările rezultate din tranzacţiile cu proprietarii, cum ar fi contribuţiile la
capitalul propriu, răscumpărarea propriilor instrumente de capitaluri proprii şi dividendele.
Organismul internaţional de normalizare contabilă a preluat uzanţele anglo-saxone, în
materie de raportare a variaţiei capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde, într-o variantă
exhaustivă:

• beneficiul net sau pierderea netă a exerciţiului;

• pierderile şi câştigurile, cheltuielile şi veniturile care au fost direct afectate capitalurilor
proprii, în virtutea unei norme speciale, cât şi totalul acestor elemente;
• efectul cumulat al schimbărilor de metode contabile şi corectări de erori fundamentale;
• rezultatele nedistribuite, la deschiderea şi închiderea exerciţiului, cât şi explicarea
fluxurilor reprezentând variaţiile;
• reconciliere între soldurile iniţiale şi finale ale fiecărui post de capitaluri proprii precum
capitalul, primele de capital, rezervele, cu precizarea separată a fiecărei mişcări.

IV.5. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul cărora
face parte şi situaţia fluxurilor de trezorerie, stipulează că obiectivul acestora este acela de a
furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a
58
întreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul angajat,
creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali.
Situaţia fluxurilor de trezorerie explică variaţia lichidităţilor şi a echivalentelor de
lichidităţi ale unei întreprinderi, furnizând informaţii utile în vederea evaluării performanţei
acesteia. Lichidităţile sunt fondurile disponibile şi depozitele la vedere, iar echivalentele de
lichidităţi sunt plasamentele pe termen scurt (de regulă, cu scadenţa sub 3 luni), convertibile cu
uşurinţă în lichidităţi şi care au un risc de fluctuaţie valorică neglijabil.
Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă intrările (fluxuri pozitive) şi ieşirile (fluxuri
negative) de fonduri, clasificate în funcţie de activitatea care le-a generat. Astfel, acesta prezintă:
• fluxuri generate de activitatea de exploatare (operaţionale);
• fluxuri generate de activitatea de investiţii;
• fluxuri generate de activitatea de finanţare.
Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:
corelarea profitului (pierderii) cu numerarul, separarea activităţilor care implică numerar de cele
care nu implică numerar, evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi
cash, evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash – flow strategic). Utilizarea
analizei este dată de faptul ca variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie,
rezultatul din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din
operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările.
Atunci când fluxurile reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă,
trezoreria se asigură prin decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri. Fiecare dintre cele trei
categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi.
Fluxurile de trezorerie ale activităţii de exploatare sunt fluxuri generate de
principalele activităţi generatoare de venituri şi ca urmare, ele rezultă din tranzacţiile şi alte
elemente care concură la formarea rezultatului net. Mărimea fluxurilor de trezorerie implicate de
activităţile de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care întreprinderea a degajat, prin
exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa împrumuturile sale, a menţine
capacitatea sa operaţională, a vărsa dividende şi a face investiţii, fără să recurgă la alte surse
externe de finanţare.
Exemple:
• încasări provenite din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
• plăţi în favoarea personalului şi în contul acestora;
• încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi din alte venituri;
• plăţi către furnizori de bunuri şi servicii;

59
 • încasările şi plăţile relative la prime şi calamităţi, la anuităţi şi la alte prestaţii legate de
poliţele de asigurare, în cazul unei instituţii de asigurări;
• plăţile şi rambursările de impozite asupra profitului, cu condiţia ca ele să nu poată fi în
mod specific asociate activităţilor de finanţare şi de investiţii.
Fluxuri de trezorerie generate de activităţile de investiţii indică în ce măsură plăţile au
fost efectuate pentru achiziţia de active destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie
viitoare. Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de investiţii oferă informaţii privind
maniera în care întreprinderea îşi asigură perenitatea şi creşterea. Ele se referă la:
• plăţi efectuate pentru achiziţia de imobilizări corporale şi necorporale, precum şi a altor
active pe termen lung;
• încasările ce decurg din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale, precum şi a altor
active pe termen lung;
• plăţi efectuate pentru achiziţia de titluri de participare şi de titluri de creanţă emise de alte
entităţi;
• încasări relative la vânzarea de titluri de participare şi de titluri de creanţă emise de sau
provenite de la alte întreprinderi;
• avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate terţilor;
• încasări ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie şi împrumuturilor acordate
terţilor.
Fluxuri de trezorerie generate de activităţile de finanţare. Activităţile de finanţare sunt
acele activităţi care antrenează schimbări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi
împrumutate ale întreprinderii. Prezentarea separată a acestor fluxuri în tabloul de trezorerie este
dată de posibilitatea utilizării lor în previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor
retrage din fondurile viitoare. Mişcările de trezorerie generate de activităţile de finanţare se referă
la:
• încasările din emisiunea de acţiuni şi de alte instrumente de capitaluri proprii;
• vărsămintele efectuate acţionarilor pentru achiziţia sau răscumpărarea acţiunilor;
• încasări din emisiunea de împrumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de
împrumuturi ipotecare şi de alte împrumuturi pe termen scurt său lung;
• rambursarea sub formă de lichidităţi a sumelor împrumutate;
• vărsăminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract
de locaţie-finanţare.

60
 IV.6. Note explicative la situaţiile financiare

Notele explicative conţin informaţii suplimentare, relevante pentru necesităţile

utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute. Notele explicative
trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanţului, al
contului de profit şi pierdere, al situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor
capitalului propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de
acel element semnificativ.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de câte ori este
necesar, pentru bună lor înţelegere:
• denumirea entităţii care face raportarea;
• faptul că situaţiile financiare sunt proprii întreprinderii, şi nu grupului;
• data la care s-au încheiat sau perioadă la care se referă situaţiile financiare;
• monedă în care sunt întocmite situaţiile financiare;
• exprimarea cifrelor incluse în raportare.
Pentru elementele menţionate în notele explicative se va prezenta, de regulă şi suma
corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta. În situaţia în care suma
corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării,
modul de efectuare şi motivele pentru care aceasta a fost efectuată.
Notele explicative sunt structurate astfel încât asigură informaţii suplimentare privind
elementele sau categoriile de elemente patrimoniale:
Nota 1. Active imobilizate
Nota 2. Provizioane
Nota 3. Repartizarea profitului
Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare
Nota 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor
Nota 6. Principii şi politici şi metode contabile:
Prezintă abateri de la principiile contabile şi schimbarea metodelor de evaluare, precizând
natura, motivele, evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului şi poziţiei financiare;
Tratamentele contabile alternative, menţionându-se: elementele afectate, baza de evaluare
adoptată, influenţa asupra rezultatului;
Suma dobânzilor incluse în costul de producţie al activelor imobilizate şi circulante cu ciclu
lung de producţie;
Nota 7. Participaţii şi surse de finanţare:
Capitalul social subscris;

61
 Numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, acţiuni răscumpărabile, acţiuni
emise în timpul exerciţiului financiar;
Obligaţiuni emise.
Nota 8. Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii:
Indemnizaţii acordate directorilor şi administratorilor;
Valoarea avansurilor şi creditelor acordate directorilor şi administratorilor în timpul
exerciţiului;
Salariaţii: numărul mediu aferent exerciţiului, salarii plătite, cheltuieli cu asigurările sociale,
alte cheltuieli cu contributiile pentru pensie.
Nota 9. Exemple de calculul şi analiza a pricipalilor indicatori economico-financiari: indicatori
de lichiditate, indicatori de risc, indicatori de activitate (de gestiune), indicatori de profitabilitate.

IV.7. Întocmirea situaţiilor financiare

Pentru întocmirea situaţiilor financiare se apelează la următoarele surse de date:

informaţii privind situaţia patrimoniului la începutul exerciţiului, care se preiau din bilanţul
întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;
informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului financiar precedent
care se iau din contul de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;
datele referitoare la situaţia patrimoniului, precum şi cele privind veniturile, cheltuielile şi
rezultatele aferente exerciţiului curent se transcriu din ultima balanţă de verificare.

Situaţiile financiare se întocmesc în trei exemplare şi se semnează de către persoana care

le-a întocmit şi de către administratorul societăţii. Acestea se depun la direcţia generală a
finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, la termene diferite:
în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru societăţile comerciale,
companiile naţionale, regiile autonome şi institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
în termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru celelalte persoane
juridice;
în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru persoanele care, de la
constituire, nu au desfăşurat activitate, cu excepţia societăţilor comerciale, precum şi cele
aflate în lichidare, potrivit legii, vor depune o declaraţie în acest sens.

62
 Raportarea financiară efectuată prin intremediul situaţiilor financiare reprezintă un
exerciţiu de comunicare între entitate şi utilizatorii externi de informaţie.
Raportul administratorilor aşa cum prevede O.M.F.P. nr. 1802/2014 este elaborat de
Consiliul de Administraţie şi conţine o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei entităţii şi a
poziţiei sale, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă
aceasta. Raportul suplimentează informaţiile oferite prin situaţiile financiare anuale întocmite
etalând explicaţii privind dificultăţile şi oportunităţile apărute în cursul exerciţiului financiar.

63
 Capitolul V. Analizarea informaţiilor din situaţiile financiare anuale

Prelucrarea datelor de sinteză prezentate în situaţiile financiare anuale oferă informaţii de

apreciere a performanţelor financire ale entităţii economice şi totodată stabileşte poziţia pe care
firma o are în comparaţie cu alte companii active în acelaşi sector economic. Indicatorii pot ajuta
şi pentru efectuarea unor predicţii ce se referă la activitatea viitoare a agentului economic.

Indicatorii de lichiditate
Formula de calcul: Rata curentă = Active circulante/Datorii curente
Interpretare: Rata curentă reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un timp scurt în lichidităţi pentru a achita datoriile curente. Dacă valoarea totală a
pasivelor curente este mai mare decât valoarea totală a activelor curente atunci acest indicator
este subunitar şi aceasta ar putea arăta ca finanţarea pe termen scurt a fost folosită pentru
achiziţionarea de "active pe termen lung" ceea ce în mod normal e considerat periculos, cu toate
că există ramuri pentru care o valoare mai mică decât 1 a acestui indicator este considerată
acceptabilă. Lichiditatea generală e considerată satisfăcătoare pentru valori cuprinse între 1.2 şi
1.9.
Formula de calcul: Rata rapidă (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) /Datorii curente
Interpretare: Rata rapidă reflectă posibilitatea activelor circulante concretizate în creanţe şi
trezorerie de a acoperi datoriile curente. Se scad stocurile deoarece au cel mai puţin caracterul de
lichiditate dintre activele curente (ele reprezintă activele la care apar cel mai probabil pierderi în
cazul lichidării). Lichiditatea rapidă este satisfăcătoare pentru valori cuprinse între 0.65 şi 1.
Formula de calcul: Lichiditatea imediată = Trezorerie/Datorii pe termen scurt Interpretare:
Reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat în casierie, a
disponibilităţilor bancare şi a plasamentelor de scurtă durată. Pentru a fi considerat favorabil,
indicatorul trebuie să tindă spre o mărime unitară.

Indicatorii gradului de îndatorare

Formula de calcul: Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale
Interpretare: Rata obligaţiilor totale la total activ măsoară procentajul, din totalitatea fondurilor,
asigurat de creditori. Creditorii preferă rate ale obligaţiilor scăzute, deoarece cu cât este mai
scăzută rata cu atât este mai mare protecţia la pierderile creditorilor în cazul lichidării.
Formula de calcul: Solvabilitatea patrimonială = Capitaluri proprii/Total pasiv Interpretare:
Reprezintă gradul în care unităţile patrimoniale pot face faţă obligaţiilor de plată. Ea este

64
considerată bună când rezultatul obţinut depăşeşte 30%, indicând ponderea surselor proprii în
totalul pasivului.

Indicatori privind utilizarea activelor

Formula de calcul: Rotaţia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri
Interpretare: Arată influenţa stocurilor existente asupra mişcării bilanţiere. O valoare ridicată a
acesteia arată o situaţie favorabilă pentru agentul economic. Trebuie făcută precizarea că datorită
faptului că vânzările apar de-a lungul întregului an în timp ce stocul se defineşte pentru o
anumită dată e recomandat să se utilizeze stocul mediu = [(stocul iniţial + stocul final) /2].
Formula de calcul: Durata de recuperare a creanţelor = Total creanţe/Cifra de afaceri)*360
Interpretare: Indică ritmul încasării creanţelor concretizate în clienţi, debitori. Cu cât mărimea
acestui indicator este mai mică cu atât creanţele se încasează mai rapid.
Formula de calcul: Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360
Interpretare: Indică ritmul achitării datoriilor faţă de terţi ale agentului economic. Valorile mici
ale acestui indicator arată că societatea îşi achită obligaţiile mai rapid.
Formula de calcul: Rata utilizării activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000
Interpretare: Arată cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cât acest indicator este mai mare cu
atât este mai bun.
Formula de calcul: Rata de eficientă a activelor circulante = (Cifră de afaceri/Active
circulante)*1000
Interpretare: Arată cifra de afaceri la 1000 lei active circulante. Indicatorul este mai bun cu cât
este mai mare.
Formula de calcul: Viteza de rotaţie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de
afaceri)*360
Interpretare: Arată durata unei rotaţii şi este favorabilă dacă are valori mici.

Indicatorii Profitabilităţii
Formula de calcul: Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri
Interpretare: Indică mărimea profitabilităţii agentului economic. O rată a profitului ridicată
indică o profitabilitate mare a agentului economic.
Formula de calcul: Rata rentabilităţii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000
Interpretare: Indică profitul net obţinut la 1000 lei active totale. Cu cât sporeşte cu atât este mai
bun.
Formula de calcul: Rata rentabilităţii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri
proprii)*1000

65
Interpretare: Arată profitul net obţinut la 1000 lei capitaluri proprii. Cu cât valoarea obţinută
este mai ridicată cu atât indicatorul este mai bun.
Nota 10. Alte informaţii.
Informaţii cu privire la prezentarea entităţii (sediul şi forma juridică, adresa sediului oficial)
şi cu privire la relaţiile entităţii cu filialele, societăţile asociate;
Informaţii referitoare la impozitul pe profit;
Cifra de afaceri: prezentarea pe sectoare economice şi tipul de pieţe de desfacere;
Cheltuieli cu chirii şi ratele achitate în cadrul unui contract de leasing;
Onorarii plătite auditorilor/cenzorilor;
Efecte comerciale scontate neajunse la scadenţă;
Orice detaliere a elementelor din situaţiile financiare anuale, atunci când aceste elemente sunt
semnificative şi sunt relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare.

66
 Capitolul VI. Documentele utilizate pentru activitatea contabilă

1. Nota contabilă

Nota de contabilitate este un document intocmit de contabil atunci cand nu există alte
documente justificative pentru înregistrarea unei operaţii economico-financiare cum ar fi :
• închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri;
• regularizarea TVA-ului;
• stornarea unor operaţii înregistrate eronat în contabilitate.

NOTA DE CONTABILITATE NUMAR DATA

ZI LUNA AN

NR.CRT. EXPLICATIE CONTURI SUME

DEBITOARE CREDITOARE

INTOCMIT, VERIFICAT, TOTAL

2. Factura

Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare, la livrarea

produselor sau prestarea serviciilor de către compartimentul de desfacere, în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare cuprinzând anumite referinţe ce privesc furnizorul şi cumpărătorul.
Factura serveşte ca :
• document pe baza căruia se decontează produsele, lucrările sau serviciile;
• document de însoţire a mărfurilor pe parcursul transportului;
• document de încărcare în gestiune şi document justificativ de înregistrare în
contabilitate.
Factura circulă dupa caz :
• la furnizor
la delegatul unităţii care face transportul, pentru semnarea de primire;
la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităţilor livrate;

67
 la compartimentul financiar-contabil.
• la cumpărător
1. la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor, după
efectuarea recepţiei de către comisia de recepţie;
2. la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităţilor
aprovizionate în evidenţa acestuia;
3. la compartimentul financiar-contabil pentru înregiatrarea în contabilitate.
Factura se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Furnizor : Cumpărător :
Nr. ord. Reg. Com./an : Nr. ord. Reg. Com./an :
CIF : CIF :
Capital social : FACTURA Capital social :
Sediul : Sediul :
Judeţul : Nr…………… Judeţul :
Cont : Data………..…. Cont :
Banca : Banca :
Capital social :

Cota TVA :

Nr. Denumirea produselor sau a serviciilor UM Cantitate Preţ unitar Valoare Valoare
crt. TVA
0 1 2 3 4 5 (3x4) 6

Semnătura şi Date privind expediţia Total

ştampila Numele delegatului…………………………………………………
furnizorului CI seria…..nr………eliberat de …………………………………... din care
X
Mijlocul de transport…………....nr………………………….…… accize
Expedierea s-a făcut în prezenţa noastră la data de……………….. Semnătura deTotal de plată
Semnăturile………………………………………………………… primire

3. Nota de recepţie şi contatare diferenţe

Se întocmeşte în 2 exemplare pe baza facturii, la locul de depozitare sau în unităţile de

vănzare cu ampănuntul, pe măsură ce se efectuează recepţia. Dacă la recepţie se constată
diferenţe se completează datele de pe verso-ul notei de recepţie.

68
Nota de recepţie şi contatare diferenţe serveşte ca :

• document pentru recepţia bunurilor;

• document justificativ pentru intrarea în gestiune şi înregistrarea în contabilitate;
• act de probă în litigiile cu furnizorii, pentru diferenţele constate la recepţie.
Nota de recepţie şi contatare diferenţe se arhivează:
• la gestiunea în care se primesc bunurile aprovizionate;
• la compartimentul financiar-contabil.

4. Raport de gestiune

Poate fi întocmit zilnic sau periodic. Raportul de gestiune zilnic se întocmeşte în 2

exemplare de către gestionar, pentru fiecare gestiune în parte. După reportarea soldului din ziua
precedentă, în coloana Mărfuri se înscriu, în ordinea întocmirii lor, documentele de intrari din
ziua respectivă. La sfârşitul zilei se stabileşte totalul intrarilor plus soldul, după care se înscriu
vânzările şi alte ieşiri de mărfuri şi se totalizează. Apoi se determină soldul scriptic de mărfuri. În

69
raportul de gestiune se înscriu atât cumpărările cât şi vânzările de mărfuri la preţul de vânzare cu
amănuntul şi alte intrări sau ieşiri care au ca efect modificarea în plus sau în minus a soldului de
mărfuri cum ar fi : modificările de preţ, transferul între gestiuni, distrugerea mărfurilor degradate.
Documentele care stau la baza întocmirii Raportului de gestiune pot fi : Nota de recepţie
şi contatare diferenţe, monetarul, inventarul privind modificările de preţ, procesul verbal de
scădere din gestiune.
Raportul de gestiune circulă: la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1) şi
rămâne la carnet (exemplarul 2).
Raportul de gestiune periodic cuprinde aceleaşi elemente, cu deosebirea că înscrierea în
formular se face la intervalul de 15 zile, soldul se stabileşte la sfârşitul fiecarei perioade.
Raportul se completeaza în 2 exemplare, documentele de intrare şi de ieşire se completează în
ordine cronologică, fără a se face o grupare a lor pe intrări şi iesiri.

Unitatea: ............................. Data…………........2017

Gestiunea: ..........................
RAPORT DE GESTIUNE ZILNIC

Nr. crt. Nr. document Explicaţii Valoare lei

Intrări Sold precedent Mărfuri Ambalaje
-
-
-
-

-
-
-
-

Sold final
Gestionar,
Verificat,

5. Fişa de magazie

Se ţine la fiecare loc de depozitare a bunurilor materiale, pe feluri de materiale, ordonate

pe conturi, grupe, sau în ordine alfabetică. Înregistrările în fişe se fac document cu document.
Stocul se poate stabili după fiecare operaţie înregistrată şi obligatoriu la finalul fiecărei zile.
Pentru materialele în custodie se întocmesc fişe distincte. Fişele de magazie se întocmesc într-un
exemplar de către :
• persoana desemnată, care completează coloanele privind intrările, ieşirile şi stocul;
• compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei şi la verificarea înregistrărilor,
cu ocazia controlului gestiunii.

70
 Fişele de magazie servesc ca:
• document de evidenţă a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor din cadrul depozitului;
• document de înregistrare în contabiliatate conform metodei operativ-contabile
(pe solduri);
• sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor.

Unitatea FIŞA DE MAGAZIE Pagina

Magazie Materialul (produsul), sortiment, calitate, marca, profil, dimensiune

Cod U/M Pret unitar (lei)

Document Intrari Iesiri Stoc Data si

Data Numarul Felul semnatura de
control

6. Chitanţa

Se întocmeşte în 2 exemplare, de către casier, care semnează de primirea unei sume de

bani. Este un document tipărit, completat, folosit şi păstrat conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Chitanţa serveşte ca :
• document justificativ privind încasarea unei sume în numerar de către casieria
unităţii;
• document justificativ pentru înregistrarea în Registrul de casa şi în contabilitate.
Chitanţa circulă:
• exemplarul I la depunător, cu ştampila unităţii;

71
• exemplarul II rămâne la carnet, drept document de verificare a operaţiunilor efectuate în
registru de casă.
Chitanţa se arhivează :
• la compartimentul financiar-contabil.

Unitatea………………..
CIF……………………..
Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/an……………………
Sediul (localitate, str., nr.)……………………………………….
Judeţul………………….

Chitanţa
Data………….nr……………….

Am primit de la…………………………………………………………………….…………………….
Adresa…………………………………………………………………………….………………………
Suma de………………adică…………………………………………………………………………….
Reprezentând…………………………………………………………………………………………….

Casier,

7. Dispoziţia de plată – încasare către casierie

Se întocmeşte într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil în cazul :

• utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (stat de
plata, lista de avans chenzinal);
• utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurarea de
materiale;
• utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care să se dispună
încasarea, în acest caz casierul trebuie să emită chitanţă.
Dispoziţia de plată – încasare serveşte ca :
• dispoziţie pentru casierie, în vederea achitării unor sume de bani, precum avansurile pentru
cheltuielile de deplasare, pentru procurarea de materiale, pentru diferenţele de cheltuieli in
cazul justificării unor sume mai mari decât avansul;
• dispoziţie către casierie în vederea încasării unor sume în numerar;

72
• document justificativ de înregistrare în Registrul de casa şi în contabilitate a plăţilor
efectuate în numerar, fără alt document justificativ.
Dispoziţia de plată – încasare se arhivează:
• la compartimentul financiar-contabil.

Unitatea..................................

DISPOZIŢIE DE ÎNCASARE/PLATĂ CĂTRE CASIERIE

nr. .......................din....................................................................................

Numele şi prenumele persoanei.....................................................................................

Funcţia (calitatea)...........................................................................................................

Suma.................................. lei .......................................................................................

(în cifre) (în litere)

Scopul încasării/plăţii.....................................................................................................

Semnătura Conducătorul unităţii Viza de control Compartiment financiar-

financiar-preventiv contabil

8. Registru de casă

Se întocmeşte zilnic în 2 exemplare de casierul unităţii, pe baza actelor justificative de

încasări şi plăţi. Documentul se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării
operaţiilor efectuate şi de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru
primirea exemplarului 2 şi a actelor justificative anexate. Registrul de casă se completează în
ordinea efectuării operaţiilor, fără a lăsa spaţii libere. Soldul de casă al zilei precedente se
reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs. Se înregistrează toate
încasările, după care se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente), apoi se
înregistrează toate plăţile, iar totalul acestora se scade din suma rezultată din însumarea
încasărilor, pentru a stabili soldul de casă al zilei respective.
Registrul de casă serveşte ca :
• document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar prin casieria
unităţii pe baza actelor justificative;
• document de stabilire la sfârşitul fiecarei zile a soldului de casă;
• document de înregistrare în contabilitate a operaţiilor de casă.

73
 ...................................... REGISTRU DE CASĂ Data
(Unitatea) Ziua Luna Anul

Nr. crt Nr. act. casa Nr. anexă Explicaţii Încasări Plăţi Sold
Report/Sold ziua precedentă

De reportat pagina/TOTAL X

CASIER, COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABIL

9. Bonul de consum

Se întocmeşte în 2 exemplare, pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru

consum, pe baza programului de producţie şi a consumurilor normate.
Bonul de consum serveşte ca :
• document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material sau a mai multor
materiale;
• document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabiliate.
Bonul de consum se arhivează: la magazia de materiale şi la compartimentul financiar-contabil.

Unitatea :…………………… Produs, lucrare (comandă) BON DE CONSUM

Gestiunea :………………….
Nr. Data Predător Primitor Nr. comandă
Cod produs
doc.
Ziua Luna Anul

Nr. Denumirea materialelor Cant. Cod UM Cant. Preţ unitar Valoare

crt. (inclusiv sort, marcă, profil, necesară eliberată
dimensiune)

Total
Data şi semnătura Şef compartiment Gestionar Primitor

74
10. Ordinul de deplasare

Se întocmeşte într-un exemplar de persoana care urmează să facă deplasarea, pentru

justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de valori materiale în numerar.
Ordinul de deplasare serveşte ca :
• dispoziţie către persoana delegată să efectueze deplasarea;
• document pentru decontarea de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate;
• document pentru stabilirea diferenţelor de primit sau de restituit de titularul de avans;
• document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Ordinul de deplasare circulă:
• la persoana împuternicită să dispună deplasarea, pentru semnare;
• la persoana care efectuează deplasarea;
• la persoanele autorizate de la unitatea unde s-a efectuat deplasarea pentru ca acestea să
confirme sosirea şi plecarea persoanei delegate;
• la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor justificative
anexate la întoarecerea din deplasare, stabilind diferenţa de primit sau de restituit;
• la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză;
• la conducatorul unităţii economice pentru aprobarea cheltuielilor efectuate.
În cazul în care avansul primit este mai mic decât suma cheltuielilor efectuate, se
întocmeşte dispozitie de plată – încasare către casierie pentru diferenţa de primit de către titularul
avansului. În cazul în care avansul este mai mare decât suma cheltuielilor efectuate diferenţa de
restituit de către titularul avansului se depune la casierie şi se emite chitanţă.
Ordinul de deplasare se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

..................................................... Depus decontul (numărul şi data)

Unitatea ....................................................

ORDIN DE DEPLASARE (DELEGAŢIE)

NR..............................

Dl/Dna .................................................................... având functia de ............................. este delegat

pentru….......................................................................................................................
..................................................................................................................................................la......................................
...........................................................................................................................................................................................
Durata deplasarii de la ...................................................... la .................................................
Se legitimeaza cu ....................................................................................................................

75
Stampila unitatii si semnatura

Data ....................................................................................
Sosit *)........................................... Sosit *)...........................................

Plecat*).......................................... Plecat*)..........................................

Cu (fara) cazare Cu (fara) cazare

Stampila unitatii si semnatura Stampila unitatii si semnatura

Sosit *)........................................... Sosit *)...........................................

Plecat*).......................................... Plecat*)..........................................

Cu (fara) cazare Cu (fara) cazare

Stampila unitatii si semnatura Stampila unitatii si semnatura

*)
Se va completa ziua, luna, anul si ora

11. Stat de plată a salariilor

Se întocmeşte în 2 exemplare, lunar, pe unitatea economică, pe secţii de lucru, pe servicii

de către compartimentul care are această atribuţie având ca bază: foile de prezenţă, documentele
privind reţinerile legale, listele de avans chenzinal şi certificatele medicale.
Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt următoarele: avansul, indemnizaţiile de concediu,
lichidările se includ în statul de salarii pentru a cuprinde întreaga sumă a veniturilor salariale
calculate şi toate reţinerile legale în perioada de decontare respectivă.
Conţinutul minimal obligatoriu al formularului este următorul:
• denumirea unităţii;
• denumirea formularului;
• întocmit pentru luna……, anul…..;
• numele şi prenumele;
• venitul brut;
• contribuţia individuală de asigurarile sociale;
• contribuţia individuală la fondul de somaj;
• contribuţia individuală de asigurari sociale de sănătate;
• venitul net;
• deducerea personală de bază;
• venitul bază de calcul;

76
 • impozitul calculat şi reţinut;
• salariul net;
• semnături.
Statul de salarii serveşte ca :
• document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor şi a contribuţiilor privind
protecţia socială şi a altor datorii;
• document justificativ pentru înregistrarea în contabiliate;
• document juridic care se păstrează 50 de ani.
Statul de salarii circulă:
• exemplarul 1, la persoanele autorizate să exercite controlul financiar şi să aprobe plata, la
casieria unităţii şi la compartimentul financiar-contabil;
• exemplarul 2, la compartimentul care a întocmit statul de salarii;
Statul de salarii se arhivează:
• exemplarul 1, la compartimentul financiar-contabil;
• exemplarul 2, la compartimentul care a întocmit statul de salarii.

S.C. ....................................... INSPECTOR ITM

C.U.I. ....................................
NR. INREG. ......................... DATA DEPUNERII LA ITM .................../............
SEDIUL: ........................................................

STAT DE PLATA

PE LUNA ………………… ANUL …………..

Nr. Nume si Salariu Sporuri Venit CAS Contrib CASS Venit Dedu Venit Impo Salariu Rest de Semnatura
Crt. prenume de baza brut angaj fd. angajat net cere baza de zit net plata
10,5 Somaj 5,5% preso calcul
% 0,5% nala
1.

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10
TOTALURI

Conducătorul unităţii: Întocmit:

77
CONTRIBUŢII FIRMĂ:

CAS (fd. salarii X 15,8%) =

Fondul de risc şi accidente de munca (fd. salarii X cotă între 0,15% şi 0,85% în funcţie de codul
CAEN) =
CASS (fd. salarii X 5,2% ) =
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (fd. salarii X 0,85%) =
Contribuţia la Fondul de somaj (fd. salarii X 0,5%) =
Contribuţia la Fondul de garantare a creanţelor salariale (fd. salarii X 0,25%) =
TOTAL =

12. Ordin de plată

Este instrumentul emis de plătitor pentru a achita o datorie faţă de o altă persoană fizică
sau juridică (beneficiar), dând dispoziţie băncii să plătească beneficiarului suma înscrisă în
formularul întocmit în 3 exemplare. Ordinul de plată va ajunge la banca beneficiarului, care va
pune suma respectivă la dispoziţia clientului său. Ordinul de plată se prezintă sub forma unui
mesaj electronic care conţine :
• numele şi adresa ordonatorului alături de banca şi contul acestuia;
• numele şi adresa beneficiarului alături de banca si contul acestuia;
• suma de plată şi valuta;
• scopul plăţii, numărul şi data facturii;
• instrucţiuni specifice – documentele pe care trebuie să le prezinte la încasare beneficiarul;
• modul de suportare a comisioanelor şi spezelor (dacă nu se specifică altfel sunt suportate de
ordonator);
• semnătura autorizată şi data emiterii;
• un cod secret al băncii emitente şi al clientului pentru securizarea transmiterii.
Ordinul de plată prezintă următoarele caracteristici:
este document de dispoziţie prin care firma dă ordin băncii, unde are deschis contul, să
plătească din contul său o sumă de bani unui beneficiar;
serveşte ca document de încasare/plată prin contul banacar;
serveşte pentru întocmirea extrasului de cont.
Ordinul de plată circulă de la plătitor la beneficiar prin intermediul băncii.
Ordinul de plată se arhivează la departamentul financiar – contabil.

78
13. Extras de cont

Extrasul de cont este un document cu următoarele caracteristici:

serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor prin cont
(virament);
cu ajutorul lui se stabileşte soldul contului bancar;
se completează porninde de la soldul precedent;
se înregistrează documentele de încasări cu sumele în credit şi documentele de plăţi cu
sumele în debit;
după fiecare operaţie se calculează soldul contului bancar.
Extrasul de cont circulă:
• exemplarul 1 la departamentul contabilitate;
• exemplarul 2 la bancă.
Extrasul de cont se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Bancă ............................. De la data ........ la data .........

Titular cont......................................................
Cont IBAN…………………………………..
Valuta……………….

79
 EXTRAS DE CONT

Sold iniţial ………………. la data ………….….

Sold final …………………la data ……………..

Data Număr cont Descriere Detalii Debit Credit Sold

operaţiunii tranzacţie

14. Bilet la ordin

Este o promisiune scrisă prin care o persoană fizică sau juridică, în calitate de debitor, se
obligă faţă de alta persoană numită beneficiar să plăteasacă la un anumit termen o sumă de bani.
Utilizarea unui bilet la ordin implică efectuarea următoarelor operaţii :
• subscriptorul emite biletul la ordin pe care îl remite beneficiarului;
• beneficiarul are următoarele posibilităţi de a utiliza biletul la ordin (efectul) primit: să îl
prezinte băncii (trasului) la scadenţă pentru încasarea sumei, să îl gireze în favoarea altei
persoane sau să îl remită băncii pentru încasarea sumei înainte de scadenţă.
Biletul la ordin, reprezintă titlul de credit, prin care emitentul se obligă să plătească
beneficiarului, sau la ordinul acestuia o sumă de bani la o anumită scadenţă şi într-un anumit loc.
Acestă activitate implică două persoane (emitentul şi beneficiarul), astfel că efectul este creat de
emitent, în calitate de debitor, care se obligă să plăteasca o sumă de bani la vedere, la o anumita
dată, unui beneficiar, care are calitatea de creditor. Biletul la ordin trebuie să satisfacă anumite
condiţii, exprimate în formule tipice de redactare a textului, care exprimă clauze cu valoare
juridică strictă. În toate redactările, biletul la ordin trebuie să cuprindă următoarele menţiuni
obligatorii, prevăzute de lege:
• denumirea de bilet la ordin trecută în textul titlului şi exprimată în limba utilizată pentru
redactarea titlului;
• promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată;
• scadenţa şi locul plăţii;
• numele beneficiarului;
• data şi locul emiterii;
• semnătura emitentului.

80
 Principalele etape, în circuitul unui bilet la ordin, sunt:
• firma A încheie un contract cu firma B, pentru achiziţia unor bunuri de investiţii, urmând
ca suma să fie achitată în termen de 30 de zile de la recepţia lor;
• în acest scop, firma A completează un bilet la ordin, prin care se obligă să plătească
echivalentul bunurilor achiziţionate de la firma B. Aşadar firma A, are calitatea de emitent,
iar firma B pe cea de beneficiar al biletului la ordin;
• la scadenţă, firma B prezintă biletul la ordin pentru încasarea sumei, fie la emitent, fie la
banca acestuia, achitându-se contravaloarea înscrisă pe el.

15. Jurnal vânzări

Se întocmeşte într-un exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul tehnicii

de calcul cu respectarea modelului formularului tipizat, în care se înregistrează, fără
ştersături şi spaţii libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A.
colectate.
Jurnalul vânzări serveşte ca:
• jurnal auxiliar pentru înregistrarea livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de
servicii;
• document de stabilire lunară sau trimestrială, după caz, a taxei pe valoarea
adăugată (T.V.A.) colectate;
• document de control al unor operaţiuni înregistrate în contabilitate.
Jurnalul vânzări circulă la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea sumelor înscrise
în conturi şi a respectării dispoziţiilor legale referitoare la T.V.A.
81
Jurnalul vânzări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

JURNAL PENTRU VÂNZĂRI

-lei-

Nr. Documentul Beneficiarul Total Operaţiuni Operaţiuni Operaţiuni taxabile

crt docu- scutite, scutite,
Denu- Codul de ment operaţiuni operaţiuni - cota 19% - - cota 9% -
Data Nr mirea inregis- (Inclu- pentru care pentru care
trare siv T.V. locul livrării/ locul livrării/
A.) prestării este prestării este Baza de Valoa Baza de Valoa
fiscala im-pozi- rea im-pozi- rea
in străinătate şi în străinătate
alte operaţiuni şi alte tare T.V.A. tare T.V.A.
- cu drept de operaţiuni -
deducere - fără drept de
deducere -
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Întocmit Verificat Total

16. Jurnal cumpărări

Se întocmeşte într-un exemplar, având paginile numerotate, în care se

înregistrează, fără ştersături şi spaţii libere, elementele necesare pentru
determinarea corecta a T.V.A. deductibile, pe baza documentelor justificative.
Jurnalul cumpărări serveşte ca:
• jurnal auxiliar pentru înregistrarea achiziţiilor de bunuri şi servicii;
• document de stabilire lunară sau trimestriala, după caz, a taxei pe valoarea adăugată
(T.V.A.) deductibile;
• document de control al unor operaţiuni înregistrate în contabilitate.
Jurnalul cumpărări circulă la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea sumelor
înscrise în conturi şi a respectării dispoziţiilor legale referitoare la T.V.A.
Jurnalul cumpărări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

82
 JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI

-lei -

Nr crt Document Furnizor/ prestator Total Cumpărări Cumpărări cu TVA

document scutite de
Data Nr. (inclusiv T.V.A. - cota 19% - - cota 9% -
Denumirea Codul de T.V.A.)
inre- Baza de Valoarea Baza Valoa-
gistrare impozi- T.V.A. de rea
fiscală tare impo- T.V.A
zitare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

întocmit Verificat Total

17. Registru jurnal

Registrul jurnal este un tipizat pe format A4 şi este astfel conceput încât să permită
înregistrarea următoarelor date şi informaţii:
• numărul curent al operaţiei economice înregistrate;
• data la care a fost efectuată înregistrarea operaţiei economice în document;
• felul şi numărul documentului folosit pentru înregistrare;
• explicaţia la operaţia economică desfăşurată şi înregistrată;
• conturile debitoare şi cele creditoare folosite pentru înregistrarea operaţiei economice;
• sumele parţiale, debitoare şi creditoare.
Registrul-jurnal trebuie întocmit de către toate unităţile patrimoniale, societăţile
comerciale, regiile autonome, instituţii publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile cu personalitate
juridică precum şi de către persoanele fizice care au calitatea de agent economic.
Registrul jurnal nu circulă pentru că este un document contabil şi se păstrează temporar la
arhiva compartimentului de contabilitate, de regulă pentru un an, apoi se depune la arhiva
unităţii, împreună cu toate documentele care au stat la baza înregistrărilor efectuate în el.

83
 REGISTRU-JURNAL

Unitatea ..................................... Nr. pag. .........

Sume
Nr. Data inregistrarii Documentul Explicatia Conturi
crt. (felul,nr.,
data) D C Partiale Totale
D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

De reportat

Întocmit, Verificat,

18. Registrul Cartea mare

Registrul „Cartea-mare” serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi

sintetice, la verificarea înregistrărilor contabile efectuate şi la furnizarea de date pentru
efectuarea de analize economico-financiare. Se întocmeşte în cadrul compartimentului financiar-
contabil al uniăţtii, la sfârşitul lunii şi stă la baza elaborării balanţei de verificare. Modul de
completare al acestui registru de contabilitate este urmatorul:
• rulajul creditor se reportează din jurnalul contului respectiv, într-o singură sumă, fără
desfăşurarea pe conturi corespondente;
• sumele cu care a fost descărcat contul respectiv în diverse jurnale se reportează din acele
jurnale, obţinându-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente;
• soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele debitoare şi
creditoare ale contului respectiv, ţinându-se seama de soldul de la începutul anului (care se
înscrie pe rândul destinat în acest scop).
Registrul „Cartea-mare” este un document contabil de sinteză, obligatoriu în care se trec
lunar direct sau prin regrupare pe conturi corespondente înregistrările efectuate în registrul
jurnal, stabilindu-se situaţia fiecarui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele
creditoare şi soldurile finale. Conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate.
Registrul „Cartea-mare” se prezintă astfel:

84
Unitatea .........................................
CARTEA MARE

Contul........................
Conturi corespondente creditoare Total Total
rulaj rulaj SOLD
debitor creditor
Cont Cont Cont Cont Cont La 1 ianuarie (anul)
Lunile ........ ....... ........ ....... ........
Debitor Creditor
Jurnal Jurnal Jurnal Jurnal Jurnal ................
......... ......... ......... ......... ........
Ianuarie
Februarie
Martie
Total trim. I
Aprilie
Mai
Iunie
Total trim.
I+II
Iulie
August
Septembrie
Total trim.
I+II+III
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
Total general
(I-IV)

Întocmit, Verificat,

19. Balanţa de verificare

Balanta de verificare se întocmeşte pentru centralizarea şi controlul datelor înregistrate în

conturi. Se prezintă sub forma unei situaţii recapitulative pentru fiecare cont şi sunt redate:
rulajele, totalurile sumelor şi soldurile. Balanţa se întocmeşte la sfârşitul lunii sau ori de câte ori
necesităţile o impun, în scopul verificării exactităţii înregistrărilor contabile.
Ecuaţiile de control la nivelul sistemului de conturi proprii balanţei sunt :
• Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare
• Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare
• Total sume debitoare = Total sume creditoare

85
• Total solduri debitoare = Total solduri creditoare
• Total sume din Registru Jurnal = Total rulaje din balanta
Balanta conturilor poate avea mai multe forme dar cea mai completă este cea cu patru
egalitati (TOTAL SUME DEBITOARE = TOTAL SUME CREDITOARE din balanţa
precedentă, TOTAL RULAJE DEBITOARE = TOTAL RULAJE CREDITOARE ale lunii
curente, TOTAL SUME DEBITOARE = TOTAL SUME CREDITOARE la data întocmirii
balanţei şi TOTAL SOLDURI FINALE DEBITOARE = TOTAL SOLDURI FINALE).
Lipsa egalităţiilor este semnul unor erori care pot fi: de întocmire a balanţei, de însumare sau de
stabilire a soldurilor, de transcriere în cont, de înregistrare în Registrul Cartea Mare sau omisiuni
de înregistrare.

Cont Denumire Solduri Total sume Rulajele Total rulaje Total Solduri
iniţiale precedente lunii cumulate sume finale
curente
D C D C D C D C D C D C

Total

Administrator, Întocmit,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura Calitatea şi semnătura

20. Lista de inventar

Se întocmeste într-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau în situaţiile prevăzute

de dispoziţiile legale, de către comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale,
eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unităţii şi separat pentru cele aparţinând
altor unităţi (în custodie). Se semnează de către membrii comisiei de inventariere şi de către
gestionar.
Lista de inventar serveşte ca: document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile
unităţii, document de bază pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri
materiale) şi a altor valori (elemente de trezorerie etc.), document justificativ de înregistrare în
evidenţa magaziilor (depozitelor) şi în contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate,
document pentru întocmirea registrului-inventar, document pentru determinarea ajustărilor

86
pentru depreciere sau pierdere de valoare şi document centralizator al operaţiunilor de
inventariere.
Listele de inventarieie circulă: la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor,
plusurilor şi a deprecierilor constatate la inventar, precum şi pentru consemnarea în procesul-
verbal a rezultatelor inventarierii, la gestionar, prin semnarea fiecarei file, menţionând pe ultima
filă a listei de inventariere că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa sa, că bunurile
respective se află în păstrarea şi răspunderea sa, la compartimentul financiar-contabil, pentru
calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului
scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate, la conducatorul compartimentului
financiar-contabil şi la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând
cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum şi cu
procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de către comisia
de inventariere şi la conducatorul unităţii, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor
inventarierii, pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute.
Listele de inventariere se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

87
21. Registru inventar

Este un document contabil obligatoriu, care serveşte la înregistrarea anuală şi la gruparea

rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi ca probă în cazul litigiilor. Acest registru
trebuie numerotat, şnuruit şi parafat de organul fiscal teritorial. Se realizează înregistrările în
document, fără spaţii libere şi fără ştersături, într-un singur exemplar, pe baza listelor de
inventariere şi a proceselor verbale de inventariere. Acest registru nu circulă, deoarece este
document de înregistrare contabilă. Registrul inventar se arhivează la compartimentul financiar-
contabil.

88
22. Bilanţul

Bilantul este un document contabil de sinteză, prin care se prezintă elementele de activ,
datoriile şi capitalul propriu la sfârşitul exerciţiului financiar. Bilantul îndeplineşte următoarele
funcţii:
• funcţia de informare - informaţiile prezentate servesc factorilor de decizie, dar şi altor
prsoane fizice sau juridice (acţionari, clienţi, salariaţi, bănci, organe fiscale);
• funcţia de analiză a activităţii economico-financiare - pe baza bilanţului se calculează şi se
analizează periodic activitatea pentru a se stabili măsuri de perfecţionare a activităţii
economico-financiare;
• funcţia previzională - pe baza bilanţului se poate orienta activitatea viitoare a unităţii
economice.
Bilanţul se întocmeşte pe baza balanţei de verificare (31 decembrie anul N), încheiată
după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operaţiunile financiar –
contabile aferente perioadei raportate. Posturile de activ sunt grupate după criteriul desţinatiei, în
ordinea inversă a lichidităţii lor: active imobilizate, active circulante, conturi de regularizare şi
asimilate, prime privind rambursarea obligaţiunilor. Posturile de pasiv sunt structurate după
provenienţa lor în ordinea inversă a exigibilităţii lor: capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri
şi cheltuieli, conturi de regularizare şi asimilate.

BILANŢ – la data de 31.12.2017

Denumirea elementului Nr. Sold la:
rd. 01.01.2017 31.12.2017

A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 01
(ct.201+203+205+206+2071+4094+208-280-290)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 02
(ct.211+212+213+214+215+216+217+223+224+227+231+235+4093-
281-291-2931-2935)
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct.261+262+263+265+266+267* - 03
296* )
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 + 02 + 03) 04
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct.301+302+303+321+322+/-308+323+326+327+328+331 05
+332+341+345+346+347+/-348+351+354+356+357+358+361+/-
368+371+/-378+381+/-388+4091-391- 392-393-394-395-396-397-398 -
din ct.4428)
II.CREANŢE (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai 06
mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) (ct.267*-
296*+4092+411+413+418+425+4282+431**+437**+4382+441**+4424
+dinct.4428**+444**+445+446**+447**+4482+451**+453**+456**+4
582+461+4662+473** - 491 - 495 - 496+5187)

89
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT (ct.501+505+506+507+din 07
ct.508+5113+5114-591-595-596-598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (din ct. 508 +ct..5112+512+531+ 08
532+541+542)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 + 06 + 07 + 08) 09
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) (rd.11+12) 10
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an (din ct. 471*) 11
Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an (din ct. 471*) 12
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O 13
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN (ct.161+162+166+167+168-
169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+4
31***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***
+4481+451***+453***+455+456***+457+4581+462+4661+473***+50
9+5186+519)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 14
(rd.09+11-13-20-23-26)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.04 +12+14) 15
G. DATORII:SUMELE CARE TREBUIE PLATITE INTR-O 16
PERIOADA MAI MARE DE UN AN (ct.161+162+166+167+168-169
+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431*
**+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+44
81+451***+453***+455+456***+4581+462+4661+473***+509+5186+
519)
H. PROVIZIOANE (ct. 151) 17
I. VENITURI IN AVANS (rd. 19 + 22 + 25 + 28) 18
1. Subvenţii pentru investiţii (ct. 475), (rd.20+21) 19
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an (din ct. 475*) 20
Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an (din ct. 475*) 21
2. Venituri înregistrate în avans (ct. 472) (rd.23+24) 22
Sume de reluat intr-o perioada de pana la un an (ct. 472*) 23
Sume de reluat intr-o perioada mai mare de un an (ct. 472*) 24
3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi (ct. 25
478) (rd.26+27)
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an (din ct. 478*) 26
Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an (din ct. 478*) 27
Fondul comercial negativ (ct.2075) 28
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 30+31+32+33+34) 29
1. Capital subscris vărsat (ct. 1012) 30
2. Capital subscris nevărsat (ct. 1011) 31

3. Patrimoniul regiei (ct. 1015) 32

4. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (ct. 1018) 33

5. Alte elemente de capitaluri proprii (ct. 1031) 34

II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 35
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) 36
IV. REZERVE (ct.106) 37

90
Acţiuni proprii (ct. 109) 38
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct. 141) 39
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct. 149) 40
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) SOLD C (ct. 117) 41
SOLD D (ct. 117) 42
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
SOLD C (ct. 121) 43
SOLD D (ct. 121) 44
Repartizarea profitului (ct. 129) 45
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 29+35+36+37-38+39-40+41 42 46
+43-44-45)
Patrimoniul public (ct. 1016) 47
Patrimoniul privat (ct. 1017) 48
CAPITALURI - TOTAL (rd. 46+47+48) (rd.04+09+10-13-16-17-18) 49

Administrator, Întocmit,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura Calitatea şi semnătura

23. Contul de profit şi pierdere

Prezintă informaţii care detaliază modul de obţinere al rezultatului pe cele 3 tipuri de

activităţi: de exploatare, financiară şi extraordinară. Se prezintă sub formă de listă şi conţine
valori atât din exerciţiul precedent cât şi din cel curent, permiţând astfel compararea indicatorilor
în timp. Formularul cuprinde totalitatea veniturilor realizate, cheltuielile aferente acestora şi
rezultatele obţinute (profit sau pierdere). Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de
cheltuieli, respectiv rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului.

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE – la data de 31.12.2017

Denumirea indicatorilor Nr. Exerciţiul financiar
rd. 2016 2017

A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd. 02+03-04+05+06) 01

Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 02

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03

Reduceri comerciale acordate (ct. 709) 04

Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile radiate din Registrul 05

general şi care mai au în derulare contracte de leasing (ct.766* )
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 06
(ct.7411)

91
2. Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie
(ct.711+712)
Sold C 07

Sold D 08

3. Venituri din producţia de imobilizari necorporale si corporale 09

(ct.721+ 722)
4. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale (ct. 755) 10

5. Venituri din producţia de investiţii imobiliare (ct. 725) 11

6. Venituri din subvenţii de exploatare (ct. 7412 + 7413 + 7414 + 12

7415 + 7416 +7417 + 7419)
7. Alte venituri din exploatare (ct.751+758+7815) 13

-din care, venituri din fondul comercial negativ (ct.7815) 14

-din care, venituri din subvenții pentru investiții (ct.7584) 15

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd. 01+ 07 - 08 + 09 16

+ 10 + 11 + 12 + 13)
8. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 17
(ct.601+602)
Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 18

b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) (ct.605) 19

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 20

Reduceri comerciale primite (ct. 609) 21

9. Cheltuieli cu personalul (rd. 23+24) 22

a) Salarii şi indemnizaţii (ct.641+642+643+644) 23

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct.645) 24

10.a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi 25

necorporale (rd. 26 - 27)
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813+6817) 26

a.2) Venituri (ct.7813) 27

b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd. 29 - 30) 28

b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 29

b.2) Venituri (ct.754+7814) 30

11. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 32 la 38) 31

11.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 32

(ct.611+612+613+614+615+621+622+623+624+625+626+627+628)
11.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; 33
cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate în baza unor
acte normative speciale(ct. 635 +6586*)
11.3. Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător (ct. 652) 34

11.4 Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale (ct. 655) 35

11.5. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare (ct. 36

6587)
11.6. Alte cheltuieli (ct.651+ 6581+ 6582 + 6583 + 6588) 37

92
Cheltuieli cu dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile radiate 38
din Registrul general si care mai au in derulare contracte de leasing
(ct.666*)
Ajustări privind provizioanele (rd. 40 - 41) 39

- Cheltuieli (ct.6812) 40

- Venituri (ct.7812) 41

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL (rd. 17 la 20 - 21 42

+22 + 25 + 28 + 31 + 39)
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:

- Profit (rd. 16 - 42) 43

- Pierdere (rd. 42 - 16) 44

12. Venituri din interese de participare (ct.7611+7612+7613) 45

- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 46

13. Venituri din dobânzi (ct. 766*) 47

- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 48

14. Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată (ct. 49

7418)
15. Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768+7615) 50

- din care, venituri din alte imobilizări financiare ( ct. 7615) 51

VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd. 45+47+49+50) 52

16. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile 53

financiare deţinute ca active circulante (rd. 54 - 55)
- Cheltuieli (ct.686) 54

- Venituri (ct.786) 55

17. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666*) 56

- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 57

Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 58

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd. 53+56+58) 59

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

- Profit (rd. 52 - 59) 60

- Pierdere (rd. 59 - 52) 61

VENITURI TOTALE (rd. 16 + 52) 62

CHELTUIELI TOTALE (rd. 42 + 59) 63

18. PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):

- Profit (rd. 62 - 63) 64

- Pierdere (rd. 63 - 62) 65

19. Impozitul pe profit (ct.691) 66

20. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus (ct.698) 67

93
 21. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIŢIULUI
FINANCIAR:
- Profit (rd. 64 - 65 - 66 - 67) 68

- Pierdere (rd. 65 + 66 + 67 - 64) 69

Administrator, Întocmit,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura Calitatea şi semnătura

24. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Reprezintă o componentă separată a situaţiilor financiare anuale şi cuprinde o prezentare

a soldurilor inţiale, a modificărilor din cursul exrciţiului financiar (creşteri sau reduceri) precum
şi a soldurilor finale pentru fiecare element de capital propriu.

SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de 31 decembrie 2017

- lei -
Denumirea elementului Sold Cresteri Reduceri Sold
la inceputul la sfarsitul
exercitiului Total, Prin Total, Prin exercitiului
financiar din care transfer din care transfer financiar
A 1 2 3 4 5 6
Capital subscris
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve legale
Rezerve statutare sau contractuale
Rezerve reprezentand surplusul
realizat din rezerve din reevaluare
Alte rezerve
Actiuni proprii
Rezultatul reportat Sold C
reprezentand profitul
nerepartizat sau Sold D
pierderea neacoperita
Rezultatul reportat Sold C
provenit din adoptarea
pentru prima data IAS Sold D
mai putin IAS 29
Rezultatul reportat Sold C
provenit din corectarea
erorilor contabile Sold D
Rezultatul reportat Sold C
provenit din trecerea la
aplicarea
Reglementarilor
contabile conforme cu
Directiva a patra a Sold D
Comunitatilor
Economice Europene

94
Rezultatul exercitiului Sold C
financiar Sold D
Repartizarea profitului

Total capitaluri proprii

Administrator, Întocmit,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura Calitatea şi semnătura

25. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Reflectă creşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financiar. Obiectivul
acestei situaţii este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare
asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi.

SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

la data de 31 decembrie 2017

-lei-
Nr. Denumirea elementului Exercitiul financiar
pozitiei
A B 1 2
I. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE

1. Încasări de la clienţi
2. Plăţi către furnizori şi servicii şi alte plăţi către terţi
3. Dobânzi încasate
4. Plăţi către şi în numele angajaţilor
5. Impozit pe profit plătit
6. Impozite, taxe şi contribuţii plătite
7. Dobânzi şi servicii bancare plătite
8. Trezoreria netă din activităţi de exploatare
II. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII

9. Încasări din credite şi alte împrumuturi

10. Încasări din vânzări de imobilizări corporale
11. Dobânzi încasate
12. Dividende încasate
13. Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni
14. Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi
necorporale
15. Rambursări de credite şi alte împrumuturi
16. Trezoreria netă din activităţi de investiţii
III. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE

17. Încasări din emisiuni de acţiuni

18. Încasări din împrumuturi pe termen scurt şi lung
19. Rambursări surse împrumutate
20. Plata datoriilor aferente leasingului financiar
21. Dvidende plătite
22. Trezoreria netă din activităţi de finanţare
IV. CREŞTEREA NETĂ A TREZORERIEI ŞI A

95
 ECHIVALENTELOR DE TREZORERIE
23. Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul
exerciţiului financiar
24. Trezorerie şi echivalente de trezorerie la sfârşitul
exerciţiului financiar

Administrator, Întocmit,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura Calitatea şi semnătura

26. Note explicative

Cuprind informaţii suplimentare în raport cu bilanţul şi contul de profit şi pierdere.

• Situaţia activelor imobilizate – furnizează informaţii despre valoarea brută şi ajustările de
valoare (amortizări şi ajustări pentru deprecieri) ale imobilizarilor.

ACTIVE IMOBILIZATE
-lei-
Denumirea Valoare brută Ajustări de valoare (amortizări şi ajustări pentru
elementului depreciere sau pierdere de valoare)
de Sold la Creşteri Cedări, Sold la Sold la Ajustări Reduceri Sold la
imobilizare începutul transferuri sfârşitul începutul înregistrate şi reluări sfârşitul
exerciţiului şi alte exerciţiului exerciţiului în cursul exerciţiului
financiar reduceri financiar financiar exerciţiului financiar
Imobilizări
necorporale
Cheltuieli de
constituire şi
dezvoltare
Alte
imobilizări
Avansuri şi
imobilizări
necorporale
în curs
Total
Imobilizări
corporale
Terenuri
Construcţii
Instalaţii
tehnice şi
maşini

96
Alte instalaţii,
utilaje şi
mobilier
Avansuri şi
imobilizări
corporale în
curs
Total
Imobilizări
financiare
Ajustări pt.
depreciere
Total
TOTAL

• Situaţia provizioanelor – furnizează informaţii despre alte provizioane la începutul şi la

sfârşitul exerciţiului precum şi eventualele transferuri.

PROVIZIOANE

Denumirea Soldul la începutul Transferuri Sold la sfârşitul

provizionului exerciţiului exerciţiului
în cont din cont

0 1 2 3 4=1+2-3

• Repartizarea profitului – prezintă sursele de acoperire a pierderii sau modul de

repartizare a profitului net pe destinaţii legale

REPARTIZAREA PROFITULUI
-lei-
Destinaţia profitului Suma
0 1
Perofit net de repartizat :
Rezervă legală
Acoperirea pierderii contabile
Dividende
Profit nerepartizat

97
• Analiza rezultatului din exploatare - detaliază obţinerea rezultatului din exploatare în
exerciţiul curent faţă de cel precedent.

ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

-lei-
Denumirea indicatorului Exerciţiul financiar
precedent curent
0 1 2
1. Cifră de afceri
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (rd. 3+4+5)
3. Cheltuielile activităţii de bază
4. Cheltuielile activităţii auxiliare
5. Cheltuielile activităţii de producţie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afceri (rd.1–2)
7. Cheltuieli de desfacere
8. Cheltuieli generale de administraţie
9.Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (rd. 6-7-8+9)

• Situaţia creanţelor şi datoriilor – oferă informaţii referitoare la exerciţiul financiar

încheiat şi detaliază creanţele în funcţie de termenul de lichiditate, iar datoriile în funcţie
de termenul de exigibiliatate

SITUAŢIA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

-lei-
Creanţe Sold la sfârşitul Termen de lichidare
exerciţiului Sub 1 an Peste 1 an
Total din care :

Datorii Sold la sfârşitul Termen de exigibilitate

exerciţiului Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani
Total din care :

98
• Principii, politici şi metode contabile - se prezintă reglementările contabile aplicate la
întocmirea şi prezentarea situaţiilor fiananciare anuale, alte informaţii legate de valorile
imobilizărilor corporale şi a stocurilor.
• Participaţii şi surse de finanţare – prezintă informaţii legate de certificatele de
participare, capitalul social subscris, acţiuni răscumparabile sau emise în cursul exerciţiului
financiar.
• Informaţii privind salariaţii, administratorii, directorii – cuprinde informaţii cu privire
la indemnizaţiile acordate membrilor adiministraţiei, credite acordate acestora. Pentru
salariaţi – numărul mediu, salariile plătite, cheltuieli cu asigurările sociale, alte cheltuieli
cu contribuţiile pentru pensii.
• Analiza principalilor indicatori economico-financiari – indicatorul lichidităţii curente,
indicatorul lichidităţii imediate, indicatorul gradului de îndatorare, indicatorul privind
acoperirea dobânzilor, viteza de rotaţie a stocurilor, viteza de rotaţie a debitelor/clienţilor,
viteza de rotaţie a creditelor/furnizorilor, viteza de rotaţie a activelor totale, marja brută din
vânzări, rentabilitatea capitalului angajat.
• Alte informaţii privind – relaţiile entităţii cu filialele, impozitul pe profit, cifra de afaceri,
contractele de leasing financiar, efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă.

27. Formularul 100 “Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”

Se completează şi se depune de către contribuabilii/plătitorii cărora le revin, potrivit

legislaţiei în vigoare, obligaţiile declarative şi de plată pentru impozite şi taxe cum ar fi:
impozitul pe venit, impozitul pe profit, dividende, accize, etc.
Termenul de depunere a declaraţiei:
• până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare pentru impozitul pe
venitul persoanelor fizice, accize, impozit pe dividende, etc.;
• trimestrial pentru plăţi anticipate, în contul impozitului pe profit anual, pentru trimestrele
I – III, datorate de către contribuabilii care au optat, potrivit legii, pentru declararea şi plata
impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial, impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor şi redevenţe rezultate din contractele de concesiune, arendă şi alte
contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă;
• la alte termene până la data de 25 decembrie, pentru plăţile anticipate aferente trimestrului
IV, în cazul contribuabililor care declară şi plătesc impozit pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, şi care determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o

99
 pătrime din impozitul datorat pentru anul precedent, până la data de 25 ianuarie a anului
următor, anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, în cazul în care
dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, cu excepţiile prevăzute de lege.
Declaratia 100 se completează cu ajutorul programelor de asistenţă existente pe portalul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, secţiunea “Asistenţă contribuabili” sau secţiunea
“Declaraţii electronice”.

28. Formularul 112 Declarație privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale,

impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate

Se completează şi se depune de către plătitorii de impozite şi contribuţii cărora le revin,

potrivit legislaţiei în vigoare, obligaţiile declarative şi de plată pentru acestea.
Termenul de depunere a declaraţiei:
• trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru angajatorii
care nu au optat pentru depunerea lunară a declaraţiei;
• lunar, până la data de 25 a lunii următoare de ceilalţi angajatori.
Modul de depunere se realizează prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, conform
legii. Pentru depunerea declaraţiei, plătitorul trebuie să deţină un certificat calificat privind
semnătura electronică.
Declaratia 112 se completează cu ajutorul programelor de asistenţă existente pe portalul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, secţiunea “Asistenţă contribuabili” sau secţiunea “Declaraţii
electronice”.

29. Formularul 300 Decont de taxă pe valoarea adăugată

Se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:

a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de
persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, dacă în anul
calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri mai mare de 100.000 euro;
b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru
care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul
calendaristic, dacă în anul calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri mai mică de
100.000 euro;

100
Declaratia 300 se completează cu ajutorul programelor de asistenţă existente pe portalul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, secţiunea “Asistenţă contribuabili” sau secţiunea “Declaraţii
electronice”.

30. Formularul 101 “Declaraţie privind impozitul pe profit”

Se completează şi se depune de către plătitorii de impozit pe profit, până la data de 25

martie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Declaratia 101 se
completează cu ajutorul programelor de asistenţă existente pe portalul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, secţiunea “Asistenţă contribuabili” sau secţiunea “Declaraţii electronice”.

101
 Bibliografie

1. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga, N. – Contabilitate financiară, o abordare europeană şi

internaţionala, vol.I şi II, Editura Infomega, Bucureşti, 2005.
2. Feleaga N., Ionaşcu I. – Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
3. Oprea, C, Ristea, M. - Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, RA Bucuresti,
2003.
4. Pântea, I. P., Bodea, G – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele
Europene, Ed. Intelcredo, Deva, 2008.
5. Ristea, M. şi colectivul – Contabilitatea financiara a întreprinderii, Editura Universitara,
Bucuresti, 2005.
6. Ristea, M. şi Dima, M.- Contabilitatea societăţilor comerciale. Editura Universitară,
Bucureşti, 2003.
7. ***Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014.
Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2015.
8. *** Legea Contabiltatii nr.82/1991.
9. ***Legea 227/2015 privind Codul fiscal.
10. *** Ministerul Finanţelor Publice – Reglementări contabile pentru agenţii economici, Ed.
Economică, Bucureşti, 2002.
11. *** OMFP nr. 1802/2014.
12. ***anaf.ro
13. *** dexonline.ro
14. *** mfinante.ro
15. ***noulcodfiscal.ro

102