Sunteți pe pagina 1din 22

Bilet de examinare nr 29

1.Elementele componente ale protezei parțiale mobilizabile scheletate.


1. Baza: Șaua și conectorul principal
2. Elemente de ancorare, menținere și stabilizare
3. Dinții artificiali
* Șaua se poziționează în spațiul edentat, face contact intim cu mucoasa și
conține dinții
artificiali
* Conectorul principal este un schelet metalic în formă de bară sau plăcuță
care unește
șeile (și elementele de ancorare; depinde de construcție)
* Elemente de ancorare, menținere și stabilizare: croșete turnate, din sârmă
sau
sisteme speciale(bară cu călăreț, capse, culise ș.a.)
* Dinții artificiali sunt din acrilat sau porțelan și pot fi prefabricați (cumpărați
gata făcuți)
sau confecționați în laborator

2.Amprentele.Criterii de clasificare

Amprentă – copia negativă fidelă a câmpului protetic, confecționată cu scopul


realizării modelului.
După scopul urmărit, amprentele pot fi:
documentare: se obține modelul documentar (pentru pregătirea
proprotetică)
auxiliare: se obține modelul auxiliar (dinții antagoniști) sau de diagnostic
(studiu
pe model)
de bază: se obține modelul pe care se realizează lucrarea protetică
După tehnica realizării amprentei:
amprente realizate într-un timp: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
câmpul protetic o singură dată;
amprente realizate în doi timpi: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
câmpul protetic apoi se scoate din cavitatea bucală, se aplică stratul de corecție
și se mai presează o dată;
4. Particularităţi de prelucrare și lustruire a protezei parţiale mobilizabile
flexibile.
Materialul din care sunt confecționate aceste proteze se prelucrează dificil – nu
face
rumeguș dar fibre similar plasticului la încălzire. De aceea se prelucrează cu
freze și
perii speciale, fără supraîncălzire.

(29)

3.Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la maxilă.


Baza PPMA este alcătuită din șeile aplicate în spațiile edentate și conectorul
principal în formă de placă palatină sau linguală (pe versantul oral al apofizei
alveolare)
Baza este elementul care fixează dinții și elementele de ancorare, menținere și
stabilizare, transmite presiunea masticatorie către suportul muco-osos precum
și
participă la adeziunea protezei pe câmpul protetic. Ea are în mediu o grosime
de 2mm
și se extinde în dependență de numărul dinților restanți și gradul lor de
mobilitate,
structura suportului osos, grosimea și elasticitatea fibromucoasei, topografia
edentației, vârsta; astfel poate avea limite extinse sau reduse.
Limitele la maxilă
Pe vestibular în zonele edentate, șeile se extind până la fundul de sac vestibular,
în
zona mucoasei neutre, spre distal, dacă este edentație terminală, acoperă
tuberozitatea palatină; posterior coincide cu linia A. Acoperă dinții restanți
laterali
până în zona supraecuatorială iar frontali până la colet. În zona frontală, dacă
apofiza
alveolară este dezvoltată, versantul vestibular al șeii poate lipsi sau acoperi
numai
jumate din apofiză.
Bilet de examinare nr15

3. 2. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy.


Clasa I: include arcadele dentare edentate parțial cu prezența obligatorie a
breșelor
bilaterale terminale, adică mărginite de dinți numai mezial.
Clasa II: include arcadele dentare edentate parțial cu prezența obligatorie a
unei
breșe unilaterale terminale, adică mărginită de dinți numai mezial.
Clasa III: include arcadele dentare edentate parțial cu prezența obligatorie a
breșei
laterale intercalate, adică mărginite de dinți și mezial și distal.
Clasa IV: include arcadele dentare edentate parțial cu prezența obligatorie a
breșei
numai în zona frontală.
Primele 3 clase sunt împărțite în câte 4 subdiviziuni, în dependență de numărul
breșelor în zona dinților restanți.
*(De ex: dacă pe o arcadă dentară cu lipsa bilaterală a toturor molarilor mai
este
prezentă o breșă în zona frontală sau la nivelul premolarilor, este edentație de
clasa I
subdiviziunea 1, dacă sunt 2 breșe – subdiviziunea 2, dacă 3 breșe –
subdiviziunea 3, 4
breșe – subdiviziunea 4.)
*Dacă lipsesc molarii III nu este edentație.

4. Materialele amprentare. Clasificări. Amprentele. Criterii de clasificare a


amprentelor.
După Gerner și Napadov:
elastice
termoplastice
dure
După I. Postolachi, Gh. Bârsa: după starea materialului la finalul prizei
Elastice:
Hidrocoloizi (reversibili/ireversibili)
Elastomeri de sinteză
Materiale siliconice
Materiale polisulfide
Materiale polieterice
Dure:
Reversibile: substanțe termoplastice
Ireversibile: Gips, paste de oxid de zinc și eugenol
Amprentă – copia negativă fidelă a câmpului protetic, confecționată cu scopul
realizării modelului.
După scopul urmărit, amprentele pot fi:
documentare: se obține modelul documentar (pentru pregătirea
proprotetică)
auxiliare: se obține modelul auxiliar (dinții antagoniști) sau de diagnostic
(studiu
pe model)
de bază: se obține modelul pe care se realizează lucrarea protetică
După tehnica realizării amprentei:
amprente realizate într-un timp: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
(15)
câmpul protetic o singură dată;
amprente realizate în doi timpi: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
câmpul protetic apoi se scoate din cavitatea bucală, se aplică stratul de corecție
și se mai presează o dată;
amprentele din materiale de consistență diferită sunt numite duble
amprente de corectare: o modificare a metodei în doi timpi, în cadrul căreia
se
aplică material de aceeași proveniență chimică;
amprente în ocluzie: se amprentează ambele arcade dentare în poziție de
ocluzie centrică (se folosește lingură specială)
amprente parţiale: se amprentează un anumit sector al arcadei
amprente totale: se amprentează toată arcada dentară

1.Elementele de legatura dintre sei,dimensiunile

Poate fi în formă de bară (arc):


mai frecvent la mandibulă,
formă rotundă, semirotundă, ovală, semiovală sau atipică;
se plasează la distanță de 0,5-1 mm de la mucoasă, în dependență de gradul
de
reziliență, pentru a preveni înfundarea barei în mucoasă;
marginile trebuie să fie rotunjite ca să nu fie traumatizante;
se plasează în zonele cu funcționalitate scăzută ca să nu jeneze mișcările
limbii în
timpul masticației și fonației;
pentru mandibulă lățimea nu mai mică de 3 mm și grosimea de 1,5-2mm;
pentru maxilă lățimea de 6-8 mm și grosimea de 0,8-1 mm
Poate fi în formă de plăcuță:
mai frecvent la maxilă
contact intim cu mucoasa
formă plată, grosime mică, elasticitate – disconfort minim și forță de
adeziune
lățime de peste 10 mm grosime de 0,4-0,5mm
Bilet de examinare nr17

1. Definiție. Edentația parțială întinsă.


Edentaţia parţială întinsă este dereglarea integrității arcadei dentare prin lipsa
a
mai mult de 6 dinți.

2. .Materialele amprentare. Clasificări. Nominalizări.


După Gerner și Napadov:
elastice
termoplastice
dure
După I. Postolachi, Gh. Bârsa: după starea materialului la finalul prizei
Elastice:
Hidrocoloizi (reversibili/ireversibili) (alginat)
Elastomeri de sinteză
Materiale siliconice
Materiale polisulfide
Materiale polieterice
Dure:
Reversibile: substanțe termoplastice
Ireversibile: Gips, paste de oxid de zinc și eugenol

4.Avantajele şi dezavantajele dinţilor din acrilate.


Avantaje: ieftin, ușor de prelucrat, ușor de adaptat în ocluzie, pot fi colorați,
oferind un estetic
bun, fac legătură chimică cu baza;
Dezavantaje: material moale, se îmbibă cu microorganisme, se colorează, se
abraziază repede;

3Caracteristica sistemelor speciale de ancorare, menţinere şi stabilizare


utilizate
la confecţionarea PPMA.
Prezintă dispozitive mecanice complexe alcătuite din două componente: una
fixată
la dinții stâlpi și alta fixată în baza protezei. Mai întâi se confecționează piesele
dentare fixe cu partea componentă specială apoi se realizează proteza PPMA.
Caracteristica:
• asigură sprijinul protezei (opune rezistență mișcării protezei spre țesuturile
câmpului protetic);
• mențin proteza pe câmpul protetic (opune rezistență mișcării de la câmpul
protetic);
• stabilizarea protezei (previne mișcările orizontale);
• fixarea protezei (previne mișcările dintelui stâlp de la proteză și mișcările
protezei de la dintele stâlp [!!!]);
• trebuie să fie pasive în statică (repaus) și active numai în dinamică (funcție)
pentru a se opune mobilizării;
• au dimensiuni reduse;
• sunt fizionomice;
• sunt bine tolerate de pacienți;
• dintele stâlp trebuie să aibă o înălțime de minim 6 mm.
Telescoape: un sistem constituit din cape cilindrice sau cilindro-conice
cementate
pe dinții stâlpi și coroane de înveliș care restabilesc forma anatomică a dintelui
stâlp
fiind solidarizat baza protezei; are o suprafață mare de fricțiune, ceea ce-i
conferă o
menținere și stabilizare mai bună. Pot fi utilizate atât pentru sprijinul
dentoparodontal
cât și mixt.
Bare cu călăreți: două componente: o bară care se fixează la coroanele sau la
dispozitivele radiculare ale dinților stâlpi; are dimensiune de 1,5-4 mm, formă
rotundă/ovoidală/dreptunghiulară, repetă forma curburii apofizei alveolare și
este
distanțată de aceasta cu 1-2 mm; gutiera (călăreț) este o copie de formă și
dimensiuni
externe ale barei, poate avea contact intim cu bara la polul ei superior (sistem
rigid)
(suport dento-parodontal) sau poate fi situat la distanță (dependentă de
reziliența
mucoasei), realizând suport mixt.
Indicate în edentații frontale, laterale și subtotale atunci când înălțimea
câmpului
protetic permite plasarea barei, gutierei și dinților artificiali.
Bilet de examinare nr.19

1. Definiție. Edentația parțială întinsă.


Edentaţia parţială întinsă este dereglarea integrității arcadei dentare prin lipsa
a mai mult de 6 dinți.
2. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile
scheletate.
Clinic: Amprentarea preliminară a câmpului protetic; (linguri anatomice,
alginat);
Laborator: Realizarea modelului din gips simplu și confecționarea lingurilor
amprentare individuale (din ceară sau acrilat);
Clinic: Amprentarea funcțională a câmpului protetic; (linguri individuale,
material
siliconic, stratul II);
Laborator: Realizarea modelului definitiv din gips dur și confecționarea
șablonului
cu borduri de ocluzie;
Clinic: Determinarea ocluziei centrice sau a relațiilor intermaxilare;
Clinic-Laborator: Analiza modelului la paralelograf și schițarea elementelor
protezei scheletate, folierea, deretentivizarea;
Laborator: Realizarea modelului dublicat și modelarea machetei din ceară a
scheletului, turnarea lui din aliaj, prelucrarea și lustruirea;
Clinic: Proba scheletului metalic;
Laborator: Poziționarea modelelor în relație centrică și fixarea lor în
simulator;
montarea dinților artificiali și modelarea machetei din ceară a bazei PPMS;
Clinic: Proba machetei protezei;
Laborator: Schimbul cerei în acrilat (ambalare, topirea și spălarea cerei,
introducerea acrilatului, polimerizare, dezambalare; [ca la coroanele acrilice]);
prelucrare, ajustare pe model, lustruire;
Clinic: Aplicarea PPMS pe câmpul protetic.

3. Tehnica modelării machetei protezei parţiale mobilizabile scheletate prin


metoda utilizării cerii calibrate.
Ceara calibrată este plastificată în apă caldă sau la flacăra spirtierei apoi se
adaptează intim pe model cu suprafața netedă după care, cu un bisturiu se
înlătură
surplusurile și marginile se încleie de model cu ceară.
(19)
4. Caracteristica componentelor PPMA acrilice cu placă.
Elemente principale: dinții acrilici;
Elemente auxiliare: baza protezei și elementele de ancorare, menținere și
stabilizare.
*Dinții artificiali: sunt elementele funcționale principale, (restabilesc funcția);
sunt din
acrilat sau porțelan și se plasează în spațiile edentate, formând segmente
artificiale
ale arcadei dentare cu scopul restabilirii integrității și funcțiilor dereglate ale
sistemului stomatognat;
*Elemente de ancorare, menținere și stabilizare: sunt elementele care mențin
și
stabilizează proteza pe câmpul protetic; sunt elemente principale (croșete) și
auxiliare
(elementele câmpului protetic care se opun tendinței protezei de mobilizare în
plan
vertical și orizontal);
* Baza: constituit din șei și conectorul care le unește; șeile se amplasează în
spațiul
edentat iar conectorul pe palatul dur sau versantul intern al apofizei alveolare
inferioare; baza unește toate elementele și formează un corp unic.
Bilet de examinare nr 18

1.În ce zone împarte dintele ecuatorul protetic.


În zona supraecuatorială neretentivă și cea subecuatorială retentivă

2. Enumeraţi etapele tehnologice de obţinere a scheletului metalic prin


turnare

Modelarea machetei scheletului metalic


Modelarea machetei canalelor de turnare
Detensionarea machetei
Degrasarea machetei
Ambalarea machetei
Preîncălzirea tiparului
Încălzirea tiparului
Topirea aliajului
Introducerea aliajului în tipar
Răcirea tiparului
Dezambalarea componentei turnate

4.Caracteristica componentelor protezelor parţiale mobilizabile flexibile.


Printre mărcile comerciale care oferă proteze flexibile se numără ValPlast,
Luciton
FRS, Sunflex, TCS, Duraflex si Flexstar pentru materialul cu nylon; Flexite si
Ultraflex
pentru materialele cu vinil.
Protezele flexibile au aceleași componente: șeile cu dinți artificiali, conector
principal care le unește și croșete, cu diferența că elementele de ancorare sunt
croșetele acrilice, situate în zonele retentive ale apofizei alveolare; croșetele
sunt
elastice și au aceeași culoare ca gingia.
Dacă vorbim despre Bio Dentaplast, acest material are culoare albă și este
destinat
confecționării croșetelor elastice și a carcasului protezelor scheletate flexibile
(scheletul se realizează după aceleași principii ca cel metalic).

3.Elementele cîmpului protetic edentat parţial. Caracteristica.


Dinții stâlpi (funcția de ancorare, menținere și stabilizare a protezei: un
număr mai
mare de dinți restanți asigură o mai bună stabilitate a protezei, dar este
importantă
și repartizarea acestora: dinții grupați oferă o mai mică stabilitate decât dinții
repartizați în diferite locuri);
Fibromucoasa: poate fi grupată în 4 clase:
1. sănătoasă cu grosime și reziliență moderată, amortizează șocurile care apar
în
decursul masticației și reduce tendința de deplasare a protezei;
2. atrofiată, subțire, reziliență redusă, inaptă să suporte presiuni masticatorii –
influențează nefavorabil actul de masticație;
3. groasă friabilă, grad mare de reziliență care favorizează deplasarea protezei
4. hipertrofiată, mobilă – o fixare foarte slabă a protezei;
Apofizele alveolare (vârful, versantul vestibular și oral); sunt grupate în 4
clase:
1. înalte, retentive, cu versante vestibulare și orale extinse, paralele între ele,
fără
exostoze;
2. medii, cu versante vestibulare ușor oblice prin pierdere se substanță osoasă;
3. cu valoare protetică slabă – resorbție accentuată;
4. cu valoare protetică negativă – denivelate, dispărute parțial sau total,
incongruente, suprafață mucozală redusă
Fundul de sac vestibular și lingual (mucoasa neutră/pasiv mobilă)
Frenul buzei, frenul obrazului;
Bolta palatină poate fi:
1. extinsă cu suprafața orizontală largă, fără torus palatin, cu sutură
intermaxilară
insensibilă – sprijin calitativ pentru proteză;
2. valoare protetică medie suficient de largă dar cu sutura intermaxilară
sensibilă;
3. valoare protetică slabă – suprafață ogivală – absența suprafețelor orizontale
și
prezența a două versante oblice inapte să asigure stabilizarea;
Tuberozitățile maxilare pot fi
1. favorabile, retentive, cu versante paralele între ele;
2. de valoare medie, acceptabile, cu relief perceptibil – favorabil pentru
stabilizarea protezei;
3. valoare negativă – absența oricărui relief – inapt pentru asigurarea stabilității
protezei;
4. care au retentivitate prea mare și necesită corectare chirurgicală;
Tuberculii piriformi pot fi favorabili, mai puțin favorabili, cu valoare
protetică
scăzută și valoare negativă.
La aprecierea suportului osos se ia în considerație relieful și structura osoasă.
Bilet de examinare nr 14

2.Importanţa modelării definitive a machetei PPMA.


se modelează morfologia versantelor apofizei alveolare și a palatului dur
(efect estetic);
se netezesc retușările făcute de medic în timpul probei;

3.Particularităţi de prelucrare și lustruire a protezei parţiale mobilizabile


flexibile.
Materialul din care sunt confecționate aceste proteze se prelucrează dificil – nu
face
rumeguș dar fibre similar plasticului la încălzire. De aceea se prelucrează cu
freze și
perii speciale, fără supraîncălzire.

4. Paralelograful, părţile componente.


Este un aparat cu care se analizează modelul în vederea proiectării carcasului
metalic al protezei scheletate și plasării elementelor de menținere, sprijin și
stabilizare
reprezentat de croșete sau sisteme speciale.

Părți componente:
Soclu – stabilitate;
Stâlp vertical – articulează cu brațul orizontal și permite mișcările acestuia în
sens vertical (sus-jos);
Braț orizontal – menține tija verticală; posedă o menghină pentru piesele
anexe;
Piese anexe:
1. tija detectoare (stabilește axul comun al dinților stâlpi și axul de
inserțiedezinserție);
2. tija răzușă (răzuirea cerei de pe model);
3. tija portcreion (trasarea ecuatorului protetic);
4. tije retentivometre (0,25; 0,5; 0,75mm) (determinarea retentivității);
Bilet de examinare nr 12

1.. Caracteristica suportului muco-osos.


Suportul muco-osos este compus din fibromucoasă și suportul osos.
Fibromucoasa
este aderentă la os, este formată din țesut pavimentos pluristratificat de tip
malpighian cu o grosime și elasticitate variabilă în dependență de zonă.
Fibromucoasa poate fi grupată în 4 clase:
1. sănătoasă cu grosime și reziliență moderată, amortizează șocurile care apar
în
decursul masticației și reduce tendința de deplasare a protezei;
2. atrofiată, subțire, reziliență redusă, inaptă să suporte presiuni masticatorii –
influențează nefavorabil actul de masticație;
3. groasă friabilă, grad mare de reziliență care favorizează deplasarea protezei
4. hipertrofiată, mobilă – o fixare foarte slabă a protezei
După Liund în dependență de gradul de reziliență a mucoasei la maxilă sunt 4
zone:
1. zona fibroasă periferică - coama apofizelor alveolare – reziliență scăzută;
2. zona fibroasă mediană – sutura intermaxilară – mucoasa subțire, aderentă,
sensibilă la presiuni;
3. zona rugilor palatine transverse – treimea anterioară a bolții palatine –
mucoasă
cu țesut adipos subiacent – reziliență medie;
4. zona glandulară – treimea posterioară a bolții palatine – grad mare de
reziliență
Cu cât este mai mare grosimea stratului mucos și submucos cu atât este mai
mare
presiunea pe care o pot suporta.
Suportul osos oferă sprijin favorabil sau nefavorabil în dependență de
dimensiunile
și forma apofizei alveolare și a boltei palatine: poate fi atrofiat sau hipertrofiat.
La maxilă apofizele alveolare sunt grupate în 4 clase:
1. înalte, retentive, cu versante vestibulare și orale extinse, paralele între ele,
fără
exostoze;
2. medii, cu versante vestibulare ușor oblice prin pierdere se substanță osoasă;
3. cu valoare protetică slabă – resorbție accentuată;
4. cu valoare protetică negativă – denivelate, dispărute parțial sau total,
incongruente, suprafață mucozală redusă
Tuberozitățile maxilare pot fi
favorabile, retentive, cu versante paralele între ele;
de valoare medie, acceptabile, cu relief perceptibil – favorabil pentru
stabilizarea protezei;
valoare negativă – absența oricărui relief – inapt pentru asigurarea stabilității
protezei;
care au retentivitate prea mare și necesită corectare chirurgicală;
Bolta palatină poate fi:
extinsă cu suprafața orizontală largă, fără torus palatin, cu sutură
intermaxilară
insensibilă – sprijin calitativ pentru proteză;
valoare protetică medie suficient de largă dar cu sutura intermaxilară
sensibilă;
valoare protetică slabă – suprafață ogivală – absența suprafețelor orizontale și
prezența a două versante oblice inapte să asigure stabilizarea
La mandibulă apofizele alveolare pot fi cu valoare protetică bună, medie,
scăzută,
negativă.
Tuberculii piriformi pot fi favorabili, mai puțin favorabili, cu valoare protetică
scăzută și valoare negativă.
La aprecierea suportului osos se ia în considerație relieful și structura osoasă.

2.Tehnica pregătirii modelului funcţional pentru duplicare


Pregătirea pentru dublare prevede:
deretentivizarea zonelor retentive
folierea suprafețelor mucozale

3.Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.


Amprentă – copia negativă fidelă a câmpului protetic, confecționată cu scopul
realizării modelului.
După scopul urmărit, amprentele pot fi:
documentare: se obține modelul documentar (pentru pregătirea
proprotetică)
auxiliare: se obține modelul auxiliar (dinții antagoniști) sau de diagnostic
(studiu
pe model)
de bază: se obține modelul pe care se realizează lucrarea protetică
După tehnica realizării amprentei:
amprente realizate într-un timp: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
câmpul protetic o singură dată;
amprente realizate în doi timpi: materialul se aplică în lingură și se presează
pe
câmpul protetic apoi se scoate din cavitatea bucală, se aplică stratul de corecție
și se mai presează o dată;
amprentele din materiale de consistență diferită sunt numite duble
amprente de corectare: o modificare a metodei în doi timpi, în cadrul căreia
se
aplică material de aceeași proveniență chimică;
amprente în ocluzie: se amprentează ambele arcade dentare în poziție de
ocluzie centrică (se folosește lingură specială)
amprente parțiale: se amprentează un anumit sector al arcadei
amprente totale: se amprentează toată arcada dentară

4. Erorile posibile la modelarea definitivă a machetei PPMA.


se poate modifica poziția dinților artificiali, se poate subția sau îngroșa prea
tare grosimea bazei,
se poate modifica poziția croșetului
Bilet de examinare nr11

1Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi.


Dinții restanți asigură stabilitatea protezei pe câmpul protetic. Dinții stâlpi
asigură
ancorarea, menținerea și stabilizarea protezei datorită morfologiei coronare:
suprafețele vestibulară și orală sunt convexe în dublu sens: vertical și orizontal.
În sens orizontal la trasarea ecuatorului protetic coroana are o zonă
supraecuatorială (cuprinsă între ecuatorul protetic și suprafața ocluzală) unde
se
plasează elementele rigide ale croșetelor și o zonă subecuatorială (de la ecuator
protetic la colet) unde sunt plasate segmentele elastice ale croșetelor. Zona
supraecuatorială se opune mișcării de înfundare pe cîmpul protetic, zona
subecuatorială se opune tendinței de desprindere de pe câmpul protetic.
De asemenea prezintă interes fosetele proximale în vederea amplasării
pintenilor
ocluzali și ambrazurile incizale în vederea amplasării gheruțelor incizale

2. Croşetele dizvizate Roach, caracteristica, indicații.


Sunt divizate în 2 grupe:
Roach I
contact redus cu zona subecuatorială care este mai puțin sau deloc vizibilă din
punct
de vedere fizionomic;
au corp, pintene ocluzal, braț retentiv, braț opozant și doi conectori
secundari;
brațul retentiv are conector secundar propriu, de aceea, prin lungimea
conectorului se
poate regla elasticitatea brațului retentiv;
brațul retentiv are forma literelor C,L,U,S,T,I,R;
brațul opozant și pintenele pornesc de la corp și sunt identice ca la croșetul
Ackers;
sunt unite rigid de șa prin conector secundar;
indicat pe dinții posteriori cu grad de retentivitate mărită și implantare
dificilă.
Roach II
brațele croșetului sunt plasate supraecuatorial, de aceea se indică pe dinții
frontali și
laterali cu retentivitate foarte mică sau cu formă conică.
pot avea numai un braț sau poate fi inelar (înconjoară în întregime dintele).
pot fi poziționați pe unu sau mai mulți dinți.

4.Erorile posibile la modelarea definitivă a machetei PPMA.


se poate modifica poziția dinților artificiali, se poate subția sau îngroșa prea
tare grosimea bazei,
se poate modifica poziția croșetului
Bilet de examinarenr 13

1. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile


scheletate.
Clinic: Amprentarea preliminară a câmpului protetic; (linguri anatomice,
alginat);
Laborator: Realizarea modelului din gips simplu și confecționarea lingurilor
amprentare individuale (din ceară sau acrilat);
Clinic: Amprentarea funcțională a câmpului protetic; (linguri individuale,
material
siliconic, stratul II);
Laborator: Realizarea modelului definitiv din gips dur și confecționarea
șablonului
cu borduri de ocluzie;
Clinic: Determinarea ocluziei centrice sau a relațiilor intermaxilare;
Clinic-Laborator: Analiza modelului la paralelograf și schițarea elementelor
protezei scheletate, folierea, deretentivizarea;
Laborator: Realizarea modelului dublicat și modelarea machetei din ceară a
scheletului, turnarea lui din aliaj, prelucrarea și lustruirea;
Clinic: Proba scheletului metalic;
Laborator: Poziționarea modelelor în relație centrică și fixarea lor în
simulator;
montarea dinților artificiali și modelarea machetei din ceară a bazei PPMS;
Clinic: Proba machetei protezei;
Laborator: Schimbul cerei în acrilat (ambalare, topirea și spălarea cerei,
introducerea acrilatului, polimerizare, dezambalare; [ca la coroanele acrilice]);
prelucrare, ajustare pe model, lustruire;
Clinic: Aplicarea PPMS pe câmpul protetic.

2. Dinţii artificiali, varietăţi, caracteristica


Dinții artificiali sunt elementele principale din componența PPMA: ei restabilesc
funcția lezată a
sistemului stomatognat. Ei pot fi confecționați din acrilat sau porțelan;
seamănă cu dinții naturali la
formă, mărime și culoare;
Dinții acrilici sunt confecționați prin polimerizare, ei fac legătură chimică cu
materialul bazei. Au
rezistență mecanică satisfăcătoare, dar în timp se abraziază, posedă nuanțe
coloristice variate dar în
timp se colorează și sunt permeabili pentru lichidul și flora microbiană bucală.
Sunt mai ieftini ca cei
din porțelan.
Cei din porțelan sunt confecționați prin ardere și necesită realizarea unor
retenții suplimentare
(cavități, crampoane), pentru că nu fac legătură chimică cu materialul bazei.
Dinții din porțelan au
calități fizico-chimice superioare, densitate mai mare, sunt impenetrabili la
lichidul și flora
microbiană bucală, au rezistență mecanică mai mare, dunt duri, nu se
abraziază, biocompatibili, au
nuanțe coloristice variate, suprafețe lucioase.
Sunt comercializați sub formă de garnituri, așezați în ceară plastică, pe plăcuțe
pentru grupul
frontal și cel lateral sau în cutii speciale. Pe ambalaj este notată marca fabricii,
culoarea, dimensiunea
și forma.

(13)

4
Sunt linguri standard și linguri individuale. Cu lingurile standard se ia amprenta
anatomică, cu cea individuală – amprenta funcțională. Pe baza amprentei
anatomice
se face modelul auxiliar, pe baza amprentei funcționale – modelul de bază. Pe
modelul
auxiliar se confecționează lingura individuală, pe modelul de bază se
confecționează
șablonul de ocluzie și macheta protezei, apoi se polimerizează acrilatul.
Amprentă anatomică: reflectă starea mucoasei în repaus funcțional.
Amprentarea anatomică:
1. Alegerea lingurii amprentare
2. Alegerea materialului amprentar
3. Prepararea lui
4. Depunerea pe lingură
5. Introducerea lingurii în cavitatea bucală
6. Centrarea, fixarea lingurii și modelarea marginilor
7. Înlăturarea lingurii cu amprenta din cavitatea bucală
8. Examinarea amprentei
Bilet de examinare nr26

1.Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi.


Dinții restanți asigură stabilitatea protezei pe câmpul protetic. Dinții stâlpi
asigură
ancorarea, menținerea și stabilizarea protezei datorită morfologiei coronare:
suprafețele vestibulară și orală sunt convexe în dublu sens: vertical și orizontal.
În sens orizontal la trasarea ecuatorului protetic coroana are o zonă
supraecuatorială (cuprinsă între ecuatorul protetic și suprafața ocluzală) unde
se
plasează elementele rigide ale croșetelor și o zonă subecuatorială (de la ecuator
protetic la colet) unde sunt plasate segmentele elastice ale croșetelor. Zona
supraecuatorială se opune mișcării de înfundare pe cîmpul protetic, zona
subecuatorială se opune tendinței de desprindere de pe câmpul protetic.
De asemenea prezintă interes fosetele proximale în vederea amplasării
pintenilor
ocluzali și ambrazurile incizale în vederea amplasării gheruțelor incizale

3. Paralelograful, părţile componente.


Este un aparat cu care se analizează modelul în vederea proiectării carcasului
metalic al protezei scheletate și plasării elementelor de menținere, sprijin și
stabilizare
reprezentat de croșete sau sisteme speciale.
Pe lângă toate mai servește la:
determinarea axului de inserție și dezinserție a protezei;
fixarea poziției alese a axului de inserție și dezinserție a protezei pentru
reproducerea ei;
determinarea și trasarea ecuatorului protetic;
determinarea zonelor retentive (unde va fi brațul retentiv al croșetului)
deretentivizarea modelului;
4. Caracteristica componentelor PPMA acrilice cu placă.
Elemente principale: dinții acrilici;
Elemente auxiliare: baza protezei și elementele de ancorare, menținere și
stabilizare.
*Dinții artificiali: sunt elementele funcționale principale, (restabilesc funcția);
sunt din
acrilat sau porțelan și se plasează în spațiile edentate, formând segmente
artificiale
ale arcadei dentare cu scopul restabilirii integrității și funcțiilor dereglate ale
sistemului stomatognat;
*Elemente de ancorare, menținere și stabilizare: sunt elementele care mențin
și
stabilizează proteza pe câmpul protetic; sunt elemente principale (croșete) și
auxiliare
(elementele câmpului protetic care se opun tendinței protezei de mobilizare în
plan
vertical și orizontal);
* Baza: constituit din șei și conectorul care le unește; șeile se amplasează în
spațiul
edentat iar conectorul pe palatul dur sau versantul intern al apofizei alveolare
inferioare; baza unește toate elementele și formează un corp unic.

S-ar putea să vă placă și