Sunteți pe pagina 1din 2

Liber sau în rând cu gașca?

Hei... Bună. Ce faceți? Făceți-vă comozi pentru că va dura. Vreau să vă explic care este ideea. Am
aici niște bilete. Nu, nu vreau să ți le vând, stai liniștit/ă, nu aici și acum. Nu știu dacă ați jucat vreodată
jocul ăsta, dar vreau să uitați orice regulă pe care o știți, pentru că ideea ar fi să vă arăt că oamenii se pot
distra la așa ceva. (întinde un bilet către cineva) Vrei să încerci? Până la urmă viața în sine e un joc, un joc
de noroc am putea spune. (împarte restul de bilete)

Bun. Am să vă rog, când auziți numărul scris cu roșu de pe bilet, trebuie să citiți pe spatele
biletului ce trebuie să faceți ca să câștigați acest joc.

Spuneam mai devreme că viața e un joc. Dar ce-ar fi un joc fără prieteni? Gândiți-vă doar. Să faci
ce vrei, când vrei și să ai mereu cu cine? Să nu trebuiască să îți bați capul cu ce stil de viață vrei să ai, ce
vrei să faci sau ce decizie trebuie să iei pentru că ei te vor ajuta. În fine, ideea e că ai nevoie de o echipă,
de o gașcă, ca să ai o șansă la reușită, la așa-zisul loc numărul 1.(dacă cel care are biletul numărul 1 nu
citește biletul, trebuie atenționat) (Fii în rând cu gașca), sau, mai exact, acceptă să fii un pion al găștii.

Câți oameni suntem noi aici? Eu zic, așa, aproximativ, din ochi că suntem cam 100, 101? (Gașca
pentru unul și toți pentru gașca) Puteți să o luați ca pe o.. regulă a jocului. O echipă își apără spatele.
Mai ales într-o ceartă. În lupta cu inamicul, voiam sa spun. Gașca ta a făcut atâtea pentru tine până
acum, nu poți lăsa pe nimeni să strice armonia grupului, indiferent de intenții. În sinea ta, tu știi că
dușmanul unuia din gașcă e și dușmanul tău.

Toată chestia asta despre luptă și inamici, îmi amintește de basme. Știți că mereu am apreciat că
sora mai mică dintre prințese este blondă. Evident, prințesele erau la număr 3. (Caută validarea găștii)
Cât curaj a avut ea să fie diferită. Știți că și eu am vrut să mă vopsesc la un moment dat blondă? Bine,
prietenilor mei nu le-a surâs ideea și m-am gândit atunci că au dreptate, că e un risc prea mare și aș fi
poate prea diferită. Acum că stau să mă gândesc, poate și ei i-a fost greu. Dar să zicem că e bine să fii
diferit, cel puțin în basme. Prințul s-a îndrăgostit de ea și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Stați
liniștiți că în basme timpul se scurge altfel. Un an din basme, nu e ca un an în viața reală. Nu ai 365 de
zile (Să te implici în problemele grupului) Știți cât de complicat e să fii implicat atâta timp? Să-i asculți
cum bârfesc și să mai stai și cu gura căscată uneori, ca să vadă că ești trup și suflet în poveste. Ba chiar
mai mult, mai trebuie să și spui câte un “ce nenorocită!” sau “nu pot să cred, eu n-aș face asta
niciodată!”. Mai mare bătaia de cap decât bârfa în sine. Și cu fiecare bârfă găsești încă un motiv să nu
vrei să rămâi în gașcă. Logic ar fi ca în momentul în care îți dai seama că ai peste 999 de motive (Trebuie
să susții gașca). Ba nu, ai o problemă. Nu poți să le spui, evident, pentru că știi bine că și tu le-ai călcat
strâmb. Și te-au iertat. Pentru că 24 din 7 (Trebuie să se bazeze pe tine). Au nevoie să știe că ești veșnic
la fel de nemulțumit și agitat ca ei, să lupți împotriva guvernării, crizei, bogaților, săracilor, slabilor,
grașilor alături de ei. Altfel, riști să fii unul dintre “ipocriții ăia falși” care ajută oamenii și cred în
schimbare doar ca să fie influnceri pe Instagram. Ei bine, ce nu știu ei, e că eu chiar am potențial de
“ipocrită din aia falsă” fiindcă îmi place să ajut și cred în schimbare, chiar dacă nu e facută peste noapte.

Nu vreau să pară acum că mă cred o minune a lumii. Sunt și ele cu un motiv doar 7. (Să fii pe
placul găștii) Eeee, e greu. De-asta toți preferăm să ne mințim, să adoptăm idei, stiluri, gusturi care, de
fapt, nu ne reprezintă. Îmi caut curajul să ies din gașca mea, din turmă, dar m-ar ajuta să fim mai mulți,
măcar vreo 8 (Fii diferit). Da, cred că asta încercam să zic, de fapt. Fiți diferiți. Liberi. Și îmi pare rău că v-
am irosit vreo 10 minute, dar puteați să fiți diferiți și să plecați, nu? Dar ați ales să fiți în rând cu lumea.
Ironic, nu?