Sunteți pe pagina 1din 19

Colecția de Poezii

pentru părinți și pentru copii

POEZII
DE SUFLET
Copiii iubesc poeziile pentru muzicalitatea și
pentru spiritul ludic din ele. Dar poeziile mai pot
transmite multă bucurie și recunoștință. Așa
cum sunt cele despre mama, prin care cei mici,
vor fi încântați să își mărturisească dragostea
față de voi sau precum cele despre primăvară
care le vorbesc despre natură, despre reînnoire și
despre speranță. Vă dăruim cu drag un...
eBook cuprinzând o colecție cu cele mai
frumoase poezii dedicate mamelor și primăverii.

Un colecție realizată de Adina Giurgea


Supa pentru păpușică, de Lucia Muntean

Morcovul cel mustăcios


Eu l-am curățat frumos,
Ca să fac din el supică
Pentru noi și păpușică.
În rondele l-am tăiat
Și în apă l-am băgat,
Iar mămica mulțumită
A pus cratița pe plită.

Supa bună și gustoasă


Am servit-o apoi la masă.
Și păpușa a mâncat-o,
Dar și noi am ajutat-o!
Când Adam și Eva erau copii, de Carmen Tiderle

Când Adam și Eva erau copii Mare lucru! Am chef să mă joc!


N-aveau, de un’ să aibă?, jucării Iau și eu una, că doar n-o fi foc!”
Și-atunci când voiau să se joace Și-a cules o minge, și-a fost super fun
Ce făceau? Săreau în băltoace S-au jucat cu ea zile-n șir pe maidan
Se înțepau cu conuri de brad și cu ace Volei și fotbal american
Se gâdilau, se trăgeau de păr Baschet și ping-pong, și polo-n ocean...
Aruncau în maimuțe cu cotoare de măr Și Dumnezeu, când a aflat, s-a făcut foc și pară
Își făceau păpuși din lână Și-a luat niște măsuri extreme
Și mașinuțe din țărână Le-a interzis să mai iasă afară
Se dădeau în leagăn pe liane Și i-a pus să facă teme!
Trăgeau de coadă lei și iguane...
Un singur lucru n-aveau voie-n paradis
În rest, nimic nu era interzis
Dumnezeu le spusese așa:
“Vedeți copacul de acolo?
Ăla cu mingi de fotbal, rugby, polo!”
“Daaa!” răspunseseră ei într-un glas
“Ei bine, în ăla n-aveți voie, nu vă las!
Mingile-s verzi, trebuie să se coacă!
Până atunci, găsiți-vă-altceva de joacă!
Adam, cu tine vorbesc, se aude?
Orice-ar fi, nu vă jucați cu ele crude!”
Și-Adam și Eva s-au dus să sară-ntr-un picior
Să călărească dromaderi, iaci și flamingi
Dar totul li se părea acum plictisitor
Când știau c-ar putea să se joace cu mingi
(Și mai era pe-acolo și-o broască
Care tot încerca să-i ispitească)
Așa că-ntr-o zi, de fapt într-o noapte
Adam s-a gândit: “Și ce dacă nu-s coapte?
Pisoiașul, de Lucia Muntean

Pisoiașul cel mai mic


Lipa-lipa, bea lăptic

Mama lui l-a învățat


Să mănânce neapărat,
Tot ce are-n farfurie,
Dacă mare vrea să fie.

Uite, azi, când s-a sculta,


Bine, bine s-a spălat
Pe lăbuțe și pe bot
Și-a băut lăpticul tot.

- Spuneți-mi, nu vi se pare
C-am crescut un pic mai mare?

Dacă și voi, dragi copii,


Veți bea lapte zi de zi,
O să creșteți sănătoși,
Ca și mine de frumoși!
Mâţa grasă, de Simona Epure

Vai, vai, vai, cât e de grasă,


mâţa asta-i cât o casă!
Când pe-o parte se prăvale,
aproape c-o ia la vale,
că-i aşa, mai mult rotundă,
de-aia pare şi mai scundă,
numai bunătăţi visează
când d-abia se deplasează.
Pe uşă abia încape
dacă intră dintr-o parte
sau dacă intră pe rând
labele şi trupul scund.
Nici să miaune nu poate
c-a mâncat prea mult din toate,
fără porţii sau masură,
parcă n-are doar o gură.
Eu vă spun acum precis
că, de-ar vrea să fie miss,
n-ar putea să aibă parte
de nicio festivitate
cât timp linge tot din oale,
de rămân aproape goale.
-Mâţo, oare poţi să ţii
o dietă pentr-o zi?
Altfel nu ştiu ce voi face
c-o pisică care zace
toată ziua pe covor
la mine în dormitor,
visând până-n miez de noapte
doar la oale şi la lapte.
Că pe ea o doare-n cot,
dar eu trebuie să scot
uşile din balamale
şi să-mi cumpăr alte oale!
Ce faci?, De Carmen Tiderle

Ce faci dacă-ntr-o zi senină


Apare un vapor la tine în piscină
Și căpitanul iese și zice hai la bord
În cinci minute o s-o luăm spre nord
O să ne dăm cu săniuța pe ghețar
O să-notăm cu cel mai mare urs polar
Și după ce mâncăm un pic de pește crud
O s-o pornim încolo către sud
Vaporul ăsta merge pe orice relief
Așa că ne putem opri unde avem chef
Să lenevim cu leii în savană
Să împărțim cu puii de maimuță o banană
Să facem baie în nămol cu-n elefant
Promit că o să fie super amuzant.
Ce faci, te-ntreb, dacă se-ntâmplă așa ceva?
Te duci cu el sau stai cu mama ta?
Alfabetul, de Simona Epure

Alfabetul e-un spectacol


cu costume noi, de gală,
poţi să-l vezi, nu-i vreun un obstacol,
chiar din banca de la şcoală.
Literele stau la rând,
sunt frumosa liniate,
fiecare ocupând
un rol între celelate.
A e prima care trece
pe scenă, cu mare fală,
pentru voi ea va începe
Alfabetul cu-ndrăzneală.
Ă vine cu pălărie,
urmând  cam supărat,
B şi-un C de la "cutie",
drept pe scenă au intrat.
Apoi rând pe rând vin toate,
câte una se perindă,
N de la cuvântul "noapte",
apoi O de la ''oglindă".
Z e cea care încheie
şirul lung de mici vedete -
literele sunt o cheie
pentru scrisul pe-ndelete.
Iar când scena s-a golit,
rolul nu şi-au terminat:
ne-apucăm toţi de citit
Alfabetul de îndat'!
M-a crescut mama în poală, de Nina Cassian

M-a crescut mama în poală


De la leagăn pân’ la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.
M-a-nvățat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc.
M-a-nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
M-a-nvățat să nu m-alint
M-a-nvățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.
Mamă bună, mama dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai crescut!
Mama, de Grigore Vieru

Foicică dulce poamă,


Toată lumea are mamă:
Mielul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea și dispare,
La tot puiul bine-i pare,
Că din nou e dimineață
Și-și vede maica la față.
Mama-i cântec, de Paulina Popa

Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.

Mama-i zâmbet,
Mama-i vis
Mama-i floare de cais.

Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.

Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.
De ziua mamei, de Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare


Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!
De ziua mamei, de Simona Epure

Din zăpadă, o zambilă


S-a-nălţat înspre lumină,
Timid, din zăpada rece
Aşteptând iarna să plece.
Trei narcise-au înflorit
Şi-o lalea a răsărit,
Lângă ea şi-un ghiocel
Alb, sfios şi mititel.
Lângă gardul de nuiele,
Azi, răsar florile mele
Ce, din vară, le-am sădit
Pentru cineva iubit.
Ca în orice primavară,
Este ziua mamei, iară -
E o mare sărbătoare
Doar cu zâmbete şi soare.
Anotimpul ăsta ştie
Şi-a livrat în florărie
Cele mai frumoase flori
Şi grămezi de mâţişori!
Mărțișor, de Emilia Plugaru

Ici şi colo, pe afară,


Zboară câte-un fulguşor.
Dar e zi de primăvară:
– Soare, pune-ţi Mărţişor.
Soarele, de colo sus,
Cu căldură mi-a zâmbit,
De la zâmbetul lui cald
Fulguşorii s-au topit.
Oaspeții primăverii, de Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,


La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
De pe-o „bună-dimineață”, de Otilia Cazimir

De pe-o „bună dimineaţă”


Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.
Alţi gândaci mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!
Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţa aurie.
Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
– Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!
Poezie de primavara, de Topârceanu

După-atâta frig și ceață Un curcan sta sus, pe-o bârnă,


Iar s-arată soarele. Nu vrea să se bucure.
De-acum nu ne mai îngheață Moțul roșu îi atârnă
Nasul și picioarele! Moale ca un ciucure.
Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Doar Grivei, bătrânul, n-are
Timpul cald s-apropie. Cu ce roade oasele.
Primăvara asta totuși Că de când cu postul mare,
Nu-i decât o copie. Toate-i merg de-a îndoasele.
Sub cerdac, pe lăuruscă, Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cum trecură Babele, Cui să ceară daune?…
A ieșit un pui de muscă Drept sub nasul lui, motanul
Să-și usuce labele. A venit să miaune.
Păsările migratoare Dar acum l-a prins potaia
Se re-ntorc din tropice. Și-a început să-l scuture…
Gâzele depun la soare Peste toată hărmălaia
Ouă microscopice. Trece-n zbor un fluture.
Toată lumea din ogradă Pe trotuar, alături saltă
Cântă fără pauză. Două fete vesele…
Doi cocoși se iau la sfadă Zău că-mi vine să-mi las baltă
Nu știu din ce cauză. Toate interesele!
Concertul Primaverii, de George Coșbuc

Chiar acum din crâng venii Iar naţionale-apoi,


Şi c-o veste bună! Cobze şi-alte hanguri,
Iarăşi e concert, copii; Glas de fluier şi cimpoi
Merg şi eu, şi tu să vii, Pitpalaci şi cintezoi
Mergem împreună. Şi-un taraf de granguri.
Vrei programă, lămurit? Se vor pune-apoi pe joc
Stai puţin să caut. Până chiar şi surzii,
Cucul, un solist vestit, Când vor prinde dintr-un loc
De printr-alte ţări venit Să ne cânte hori cu foc
Va cânta din flaut. Din tilincă sturzii.
Cântăreaţa dulce-n grai, Vom cânte şi noi ce-om şti,
Cea numită „perla Cântece din carte.
Cântăreţilor din mai“ Şi, de va putea veni
Dulce va doini din nai Vântul, şi el va doini,
Multe doine mierla. Că e dus departe.
Va-ntona apoi un psalt Cine-i contra, să-l vedem,
„Imnul veseliei“ Ca să-l ştie soţii!
Corul dintr-u fag înalt. De-aveţi chef, tovarăşi, blem -
Vor cânta-n sopran şi-n alt Ura-n cer! Cu toţii-avem,
Graurii câmpiei Mergem dar cu toţii!
Turturelele-n tenor,
Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaiţe cari fac
Să scoboare ploaia,
Şi-ntr-o scoarţă de copac
O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.
Vă așteptăm în comunitatea părinților înțelepți

Dacă vă înscrieți în grupul Clubul lui Tikaboo


https://www.facebook.com/groups/tikaboo.ro/
vă veți bucura de un dialog deschis, veți vorbi despre problemele din
sfera creșterii copiilor, fără blamări, etchetări sau judecăți. Suntem
aici pentru a învăța și a deveni părinți mai buni, parteneri mai buni,
oameni mai buni. Nu pentru a da cu pietre sau a arăta cât suntem
noi de buni sau perfecți - aici celebrăm imperfecțiunea!

S-ar putea să vă placă și