Fisa de lectura nr3

Tudoreanu Catalin clasa a X-U

• Titlul Biserica Alba

• Autorul Ion Druta

• Specia Roman

• Cronotopul Spatiu “vechea capital a Moldovei”,”sus la munte”,”la poalele

Carpatilor”,”manastirea Neamt”
Timpul “la un miez de noapte”,“Toamna tirzie”,”august 1787”

• Tehnici narrative Pentru a reda romanului un aspect deosebit autorul foloseste

monologul interior: “o s-o dezlegam si pe asta” si-o zis domnul
Zarzarean oarecum argatos cuibarindu-se in jult”
“Voda al nostrum imbla in camasa de moarte”isi ziceau in sinea lor
boierii, incorzindu-se de celea ce-ar fi putut urma ,daca voda ,
Doamne fereste ,ar fi pofti o canuta de cafea turceasca.

• Personaje centrale: Ecaterina cea mica este personajul central in jurul caruia se dezvolta
-prezentarea fiecaruia idea romanului. Ea reprezinta omul evlavios cu o mare valoare
in cel putin o propozitie; spirituala. Aceasta eroina respecta tocmai orinduiala pamintului,
-exemple de visind la o casa mare in care se vedea “mai tinara si mai
caracterizare voinica”.Autorul ni-o reprezinta direct.Venind la manastire sa se
directa,citate din text roage,”Precuratei facatoare de minuni”,”statea in prag ,abatuta
-exemple de rusinata,nacajita si se tot muta de pe un picior pe altul,caci nu se
caracterizarea indirecta putea hotari sa intre. Cu umeri lasati in jos,cu fruntea plecata , ofta
[…], si ochii ei caprui –mai mult in pamint,caci nu vroia sa vada
lumea, de injositi si rusinati ce erau.”
Caracterizarea directa se face si prin intermediul altor personaje
“Satenii uneori mai adauga “Cea Mica”. O trasatura divina a
personajului principal il depistam prin caracterizarea indirecta, prin
faptele si gindurile sale. Staretul fiind “miscat de aceasta amara
saracie ”,i-a zis sa intre ,insa ea stinchesita, crezindu-se ne demna de
a intra in biserica,in sarbatoare:”Daca nu pot,pacatele mele,nu pot
sa intru…” . Puternica ei valoare a spiritului ne sugereaza mersul ei
pe jos timp de doua saptamini.
Paisie Velicikovki este caracterizat direct de catre autor “cu frunte-ai
grea ,obosita”,”obrazul palid,supt pentru ca mai apoi sa dispara
barba carunta,ostenita”,”era marele prinos daruit de Paisie bisericii
crestine-ortodoxe”.Parintele “el insusi batrin fiind”,”avea o
frumoasa saltire,lucrata de mina sa pe muntele Athos”. Era un mare
evlavios caci isi facea cruce pretutindeni “isi mai facea o data
semnul crucii si cauta sa reia o molitfa,alcatuita de el mai de mult
• Desfasurarea actiunii pentru dezmortirea oaselor”
Grigori Potiomkin este personajul care nu este vazut de Druta ca
fiind simbolul expansionismului, al “mindriei ruse”,cit al omului
religios caruia ii suna mereu in urechi melodia clopotului din
localitatea sa de bastina,de la Cernigov .

Capitolul I
„Nimic sfint”
In perioada instaurarii regimului fanariot in tarile romane, domnul
Zarzarean, un vinzator de tesaturi, pe timp de noapte a observat ca
in curte reprezentantii au intrat 5 calareti, dar au iesit doar 4. Acela
ramas era Mahmud, bratul necrutator al sultanului Abdul Hamid.
Mahmud mereu era trimis de sultan sa faca lucruri mari, si de data
aceasta a avut misiunea de a aduce capul domnitorului Moldovei,
capul lui Grigore Ghica. Acesta acceptind o intilnire cu Mahmud, a
fost omorit si capul lui a fost trimis la Constantinopol pe un tavan de
aur. Si aceasta a demonstrat inca o data ca turcii nu aveau nimic
sfint.
Capitolul II
„Ora imblinzirii cugetului”
Se apropia mult asteptata primavara, pe care parintele Paisie o
astepta cu deosebita placere. Fiind o fire credincioasa, el intelegea
ca razboiul a influentat negativ asupra oamenilor, caci acestia si-au
pierdut credinta. El avea obiceiul de a petrece ora imblinzirii
cugetului – era marele prinos daruit bisericii crestine. Cind venea
vremea sa mearga la slujba ori la trapeza, mereu isi lua cu dinsul
psaltirea, insa de data aceasta nu o putea gasi. Si atunci il chemase
pe Danila sa-l intrebe, dar acesta nu i-a raspuns, si parintele Paisie a
mers in trapeza, caci posibil acolo o uitase, si tot aici s-a intilnit cu
poslusnicul Ioan. Acesta povestindu-i istoria cum a ajuns la
manastire si ca a fost cindva paznicul la Horia, se auzea un zgomot
straniu afara, care l-a facut pe poslusnic sa fuga, insa el a ramas
ascultindu-l pe Paisie, si se rugau.
Capitolul III
„Neprihanirea”
Pe soare si nabuseala cumplita, trupele ruse au ajuns pe malul drept
al Nistrului, unde s-au odihnit putin si au cercetat cu mare atentie
celalalt mal al Nistrului ca sa nu apara turcii, si au inceput
constructia podului. Doi ofiteri cu o ceata de cazaci au trecut riul cu
permisiunea acestora. Acolo s-au intilnit cu Ecaterina, care are
acelasi numa ca si a imparatesei. Era timpul cind Ecaterina facea var
pentru lacasul sfint, se auzea un zgomot, batea toaca. Ea a plecat la
biserica si a vazut ca preotul se stringe pentru a se refugia. Insa ea
refuzind sa faca acelasi lucru , a rugat preotul sa-i lese psaltirea si
icoana Preacuratei. Si a mai ramas cu gindul ca Domnul ii va lua sub
paza lui pe dinsa si pe copiii sai. Preotul a indeplinit rugamintea
Ecaterinei, si aceasta mergea spre biserica citind psaltirea si
aprindea cite o luminarica.
Capitolul IV
„Fructul oprit”
Sarbatorinduse la palatul de iarna biruinta armatelor ruse de la
Oceakov, care au fost sub comandamentul feldmaresului Potiomkin,
acesta intelegea ca a fost prea multa varsare de singe. Insa
imparateasa nu intelegea mihnirea acestuia, caci cum fara de
revarsari de singe dupa cucerirea regiunilor. In a 5-a sau a 6-a zi,
cind toata curtea s-a strins la catedrala Sf. Nicolae, imparateasa l-a
vazut pe tinarul Platon Zubov, care i-a trezit mare interes. Atunci
imparateasa a vrut sa afle cit mai multe despre Nariskina.
Imparateasa tinea la Sasa Mamonov, dar el era deja indragostit in
altcineva. Aflind despre asta, imparateasa i-a facut nunta, i-a dat
bani si pamint in regiunea Moscovei , cu conditia ca fara
permisiunea ei nu vor parasi mosia. Insa peste un timp acestia s-au
despartit, si cit de mult Mamonov dorea sa se intoarca inapoi la
curte, ii scria scrisori imparatesei, dar aceasta nu mai avea timp, era
preocupata de treburile tarii si de Platosa. Odata cu venirea
primaverii, acesta pleca la Tarskoe Selo, unde se intilnea de citeva
ori cu Platon Zubov in timp ce se plimba in gradina. Cind a aflat ca
tinarul e comandantul companiei de garda a palatului, imparateasa
petrecea tot mai mult timp cu el.
Capitolul V
„Steaua de la Betleem”
In Tarile Romane, refugiul fusese codrul, dar cind se intorceau acasa,
locuintele lor erau arse si distruse. De aceea intr-un timp scurt
incercau sa le refaca. Atunci cind venea Craciunul, toti se pregateau
de sarbatoare, in ciuda faptului ca anii erau secetosi, si satul Salcuta
era in toiul pregatirii. Insa acest sat era sub supravegherea turcilor si
cazacilor, dupa semnarea unui armistitiu, si acestia au indraznit sa
coboare in sat sa sarbatoreasca si ei. Indiferent cine erau, ei au fost
primiti de gospodari. Insa o data cazacii au fost luati ca prizonieri de
turci, deoarece au venit in aceeasi casa. Atunci, generalul Kaminski
enervat de cele intimplate, organizeaza un plan de pedepsire a
inamicelor. Intr-o aspra si violenta batalie cazacii au cistigat lupta si
l-au ucis pe fiul hanului. Atunci Hanul hotaraste sa deie foc Salcutei.
Apoi satenii treziti de sunetul clopotul s-au adunat in biserica,
barbatii raminind afara s-o apere. Urmatoarea zi jertfele au fost
inmormintate, dar preotul merge la domnitor sa ceara rasplata
contra ienicerilor.
Capitolul VI
„Mai-marele cintaretilor”
Toti rusii si imparateasa Rusiei aveau placerea de a juca carti, insa
din cauza situatiei grele in tara, acest tip de joc a fost interzis.
Porucicul Bareatinski trebuia sa informeze comandantul sau despre
anumite noutati, insa acesta tuna si fulgera si de aceea porucicul a
renuntat sa faca asta. I-a venit gindul sa se sinucida, dar mai intii de
toate a mers la manastire. Acolo il framintau diferite ginduri si iesind
din biserica a mers la o crisma. Acolo s-a ospatat si a auzit cum

• Prezentarea sfirsitului
Ecaterina nu a dorit sa fie amanta lui Potiomkin , si acesta era trist
de refuz. Sofia Witt, stiind despre toate, a gasit solutia pentru
rezolvarea nenorocirii cneazului. Bareatinski i-a trimis o scrisoare
Ecaterinei , caci erau verisori , sa se intilneasca la Iasi. Aceasta
deodata a refuzat, dar mai apoi a acceptat. Ajungind la Iasi, ea s-a
oprit la casa lui Stamati. Pe la amurg a fost obtinuta mult rivnita
intelegere.
Capitolul VII
„Masura peste masura”
La venirea Ecaterinei Dolgorukaya in Iasi, s-a organizat un bal de
Potiomkin, la care au fost invitati dansatori si a fost amenajat un
bordei. Intre timp Potiomkin primeste o depesa. Popov l-a instiintat
ca imparateasa are un nou favorit – Platon Zubov. In depesa se scria
ca imparateasa cere pace, dar cursele merg in alta directie dupa
parerea lui Potiomkin. Potiomkin a luat decizia sa ordoneze o noua
mobilizare contra otomanilor, pentru a elibira crestinii. Dar balul a
continuat si au fost prezentate toate surprizele
Capitolul VIII
“Poamele pamintului”
Ecaterina iernind singurica cu copiii sai si necajita cum era, a luat
decizia sa puna biserica pe temelie caci foarte mult isi iubea satul si
nu dorea ca aceasta sa ramina fara de un lacas sfint.Pornind sa
caute ajutor ,a ajuns la Taica. Si s-a apucat sa repare biserica
putintel,necatind ca era o munca grea ,barbateasca,dar ea continua.
Capitolul IX
“Facerea imposibilului”
Dupa patru ani de lupte,rusii au reusit sa cucereasca Hotinul,
Bender,Akkermanul.Izmailul raminea pe miinele turcilor.Dar
Potiomkin alcauia plan,stragedii de cucerire a acestei cetati.Astfel
facerea imposibilului devenise o necessitate.Nedorind sa recurga la
ajutorul lui Suvorov,totusi pina la urma a cedat. La aceasta batalie s-
a implicat si tinarul Bareatinski si in decembrie a inceput asaltul
cetatii .Comandantii urmareu tactice speciale si cetatea a fost
cucerita.
Capitolul X
“Petrecerea imparateasca”
Ingrijorat de faptele ce se petrec la Petersburg si stiind ca nu sint
dirijate de el,Patiomkin pleaca in capitala.Ajuns acolo si vazind
gravitatea situatiei ,el hotaraste sa dea un bal,grandios,de care n-a
mai vazut acel oras,pentru a reintoarce increderea Ecaterinei,insa
pe parcurs faptele nu decurg dupa asteptarile lui.Imparatesa
hotaraste sa-l trimita inapoi la Iasi pentru a pune capat
razboiului,astfel ea ramine intr-o pozitie neutra ,nici cu Zubov,nici cu
Potiomkin
Capitolul XI
“Urcarea intru vrednicie”
Manastirea Neamt isi sarbatoreste hramul,se adunase lume ca nu
aveai unde pasi,venise insasi patriarhul Moldovei.La aceasta mare

• Vocabular
• Citate care m-au
impresionat
• Reflectii critice(opiie
avizata proprie)
• Concluzii,atitudini
proprii (fata de opera
,personaj,problematica
) “Bate clopotul spre sara”
sarbatoare parintelui Paisie I se facu cadou-toiagul din aur cu
nestemate si fusese ridicat la rangul de arhimadrid conform
cerintelor lui Potiomkin ,insa parintele se intristase.La manastire
venise si Ecaterina pentru o spovedanie,dar din cauza imblulzelii isi
pierduse cunostinta. Ea fusese chemata la parintele Paisie pentru a
se destainui ,unde participase si poslusnicul Ioan. Destainuindu-le
istorioara satucului sau,ambii ramasese socati,poslusnicul Ioan
cerindu-si perimisiunea sa revie in Ocolina cu Ecaterina
Capitolul XII
“Curatirea”
Lui mos Pasare I se facuse pofta de placinte cu bostan,de aceea au
fost nevoiti sa mearga la Taica pentru a cere bostan,dar se ajunsese
iar la o cearta in ruma careia familia lor fusese jignita.Pentru a se
rasplati pe dreptate, cei trei fii a lui mos Pasare planuiesc sa-I fure
lui taica calul cel frumos…dar nu le-ar fi reusit fara ajutorul unui
calugar ..cu care se intelese sa cumpere lemne,din banii de pe
cal,pentru a ridica in Ocolina biserica mult doreta…calugarul fiind
insasi poslusnicul Ioan.
Capitolul XIII
Potiomkin intorcindu-se din capitala la Iasi crede ca venise timpul sa
treaca prin Cernigov,satul sau natal.Acolo unde clopotul bisericii
,sunetul caruia pentru el a inceput sa prevesteasca ceva…il luase cu
el la Iasi.Ajuns in capital Moldovei afla despre situatia cu turcii
,acestea accepta toate cerintele rusilor pentru pace.Situatia grea de
pina acum si aceasta noutate neprielnica la pus la pat pe ptrmul
barbat al imperiului,imparateasa auzind noutatea se simtea
oarecum vinovata.Ne mai auzind prevestirea clopotului,Potiomkin ia
decizia de a se intoarce in tinuturile natale,dar situatia se agravase si
simtindu-si sfirsitul se oprise intrun cimp ca un ostas unde isi ceruse
scuze de la un cazac si isi luase ramas bun.
Capitolul XIV
“Culoarea destinului,culoarea vesniciei”
Cu foarte multa truda depusa ,in Ocolina se ridicase o biserica de ti-
e mai mare dragul ,dar nu aveau clopot…dupa o ratacire de o iarna
intreaga..poslusnicul Ioan aduse o minunatenie de clopot de la
boierul Movila…biserica varuinduse alba.
Dupa cum s-a mai spus “Ocolina ” venea de la ocolul care Nistru se
facea acelor munti de huma de pe mal.Iata insa ca o taranca cine sa
infrunte stravechiul riu,revendecindu-si dreptul la urma.Au biruit
credinta,harnicia si stravechiul vis al neamului de a se arata lumiii in
toata curatenia si frumusetea sa.
Versta-unitate de masura pentru distante folosita in trecut (mai ales
in Rusia)
Mirean-persoana care nu apartine clerului,laic
Sindrila-scindurica de brad ,ingusta si subtire ,care serveste la
acoperitul caselor

“Asa precum sufletului ,la nascare,i se da glas ,asa si clopotelului

urcat in clopotnita”
“Suferintele crestine nu sint rusinea,ci mindria lui,ele fiind dovada
dragostei Celui de Sus”

“Acest roman este o creatie inedita,intrucit poseda un character

moralizator. Ion Druta ne ofera o gava variata de situatii din viata
unu taran si modalitatile prin care acestia le rezolva. Opera contine
descrieri bogate si fiecare cuvint,fiecare propozitie poseda o
idee.Biserica alba impune un model etic si esthetic , care ramine in
sufletul cititorul pentru mult timp dupa ce a finisat sa citeasca
ultima fila a cartii”

Romanul “Biserica alba” presupune o evocare istorica ce e axata pe

o idiologie teologica ce demonstreaza sansa mintuirii de suferintele
razboiului ruso-turc si de inaltarea spirituala prin constituirea unui
templu. Este un roman original care denota greutatile prin care a
trecut poporul nostru . Se lectureaza usor daca initial patrunzi cu
sufletul in actiunea descrisa. Am indragit aceasta opera a lui Druta-
ne fiind o amatoare de opere istorice!