Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
referat
Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de
ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul
dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoan
Diverse simboluri religioase, incluzând (pe primul rând) Creștin, Iudaic, Hindus,
Baha’i, (pe al doilea rând) Islamic, Tribal, Taoist, Shinto (pe al treilea rând) Buddhist,
Sikhist, Hindus, Jainist, (pe al patrulea rând) Ayyavalist, Tripla Zeiță, Crucea malteză,
Pre-creștin Slavonic
Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existența unei
realități absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această
încredere este credința religioasă. Ea permite omului să se orienteze în labirintul
marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existenței sale care depășește viața sa
biologică.
Funcția cognitivă:
Religia este o formă de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei cunoașteri științifice.
Ca modalitate de cunoaștere, specific religiei este forma preteoretică, mitologică. Ea
are o marcată orientare antropomorfică, proiectând caracteristicile existenței umane
(prima existență la care cunoașterea umană a avut acces), pentru explicarea tuturor
celorlalte domenii ale existenței. În această perspectivă, antropologul social englez E.
B. Taylor oferă o primă teorie sistematică, fundamentată pe o mare cantitate de date.
Taylor consideră ca fiind caracteristic religiei ideea de suflet care a apărut din
încercarea omului primitiv de a explica o serie de experiențe ca aceea a viselor, transei
și morții.
Funcția acțională:
Latinii spuneau acum două milenii că “spaima inventează zeii” (“primus in orbe deos
fecit timor”).
Funcția compensatorie:
Funcția identitară:
Studii recente demonstrează valoarea religiei de puternic instrument al constituirii
și prezervării identității unor comunități etnice sau chiar a unor comunități
constituite exclusiv prin aderența la o credință religioasă. Religia este deci un liant
al vieții sociale și un instrument de creștere a coeziunii sociale.
Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la
repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface
legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările
oamenilor de a explica universul și fenomenele lui naturale, adesea implicând una
sau mai multe zeități sau alte forțe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a
scopului sau înțelesului vieții. În mod obișnuit, religiile evoluează din/către mitologie
și au drept caracteristici necesitatea credinței și un mod specific de a gândi și a
acționa pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte. Religiile creștine socotesc
cuvântul „religie” ca „legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu”.
Știința și religia