Sunteți pe pagina 1din 266

Prefaţă

Motto
„Natura ne aseamănă, educaţia de deosebeşte”
Confucius

Această carte este dedicată tuturor celor care mi-au fost alături în cei 20
de ani de carieră universitară. Nimic nu se compară cu bucuria produsă de
zâmbetul celor ce te întâmpină în amfiteatru şi cu luminiţele ce le apar în priviri
atunci când înţeleg ceea ce le explici. Prima meserie aleasă a fost cea de inginer
geodez, pe care am practicat-o cu dăruire şi devotament. A doua sau cea
complementară primei a fost cea de dascăl. Atunci când am ajuns la catedră, am
înţeles că nu puteam să fac ceea ce fac fără să fi trecut prin „botezul ” şantierului.

Noţiunile prezentate în cartea ce urmează sunt, în opinia mea, alfabetul


topografului. Toţi cei care doresc să practice această meserie sunt invitaţi să
parcurgă paginile acestei cărţi, să înţeleagă noţiunile şi să aducă comentarii
şi/sau observaţii acolo unde consideră necesar.

Cartea este realizată ca suport de curs pentru studenţii Facultăţii de


Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului, specializarea Măsurători Terestre şi
Cadastru din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară
Bucureşti, dar poate fi parcursă de toţi cei care doresc să studieze topografia,
pentru că aceasta se abordează la fel indiferent de domeniul în care se aplică. Pe
parcursul întregii cărţi am încercat să vin cu explicaţii teoretice susţinute de
exemple practice pentru a fi cât mai pe înţelesul celor ce parcurg aceste pagini.

Uneori cred că sunt criticată că prezint metode şi aparate clasice, dar nu


trebuie să uităm că aparatele evoluează din punct de vedere constructiv pe
scheletul şi principiile de început, iar metodele de rezolvare stau la baza
programelor ce ne facilitează munca având ca suport aceiaşi algoritmi de calcul.

Indiferent de aparatura ce o avem la dispoziţie nu trebuie să uităm că în


meseria noastră trebuie să „respectăm” fiecare măsurătoare efectuată pentru că
în acest fel ne respectăm pe noi. Trebuie să tratăm fiecare lucrare cu aceiaşi
rigoare deoarece erorile se cumulează şi pot afecta rezultatele atunci când nu ne
aşteptăm.

Evoluţia aparaturii trebuie apreciată la adevărata valoare, dar nu trebuie


uitat că un aparat este dotat cu inteligenţă artificială şi nu ştie să facă decât cea
ce-i cerem. Studiile universitare au menirea de-a ne învăţa „să învăţăm” şi de-a
ne arăta unde să căutăm.
În paginile ce urmează veţi găsi descrieri de aparate clasice alături de
cele moderne, precum şi demonstraţia rezolvării problemelor de bază ale
topografiei.

Cartea este structurată pe 9 capitole încercând să se urmărească


succesiunea logică în care trebuie să fie parcurse noţiunile pentru a căpăta
deprinderile necesare la realizarea planurilor de situaţie, îndesirea reţelelor
planimetrice, determinarea cotelor punctelor, întocmirea profilelor longitudinale şi
transversale, etc.

Rămânând la părerea că nimic nu este perfect, totul este perfectibil sper


că aceste rânduri vor fi utile celor ce le vor citi şi atunci când vă veţi afla pe teren
în faţa aparatului nu veţi uita că voi sunteţi creierul, iar „el” un instrument de lucru.

Raluca Manea
CUPRINS

PREFAŢĂ 1
1 NOŢIUNI GENERALE............................................................................ 7

1.1 Definiţii, ramurile măsurătorilor terestre…………………………... 7


1.2 Suprafeţe terestre…………………………………………………… 8
1.3 Suprafeţe de proiecţie………………………………………………. 10
1.4 Elementele topografice ale terenului……………………………… 12
1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical…… 12
1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan orizontal…. 13
1.5 Unităţi de măsură……………………………………………………. 15
1.6 Sisteme de coordonate……………………………………………… 17
1.6.1 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidal…………... 17
1.6.2 Sistem de coordonate rectangular……………………….. 18
1.6.3 Sistem de coordonate polare……………………………… 19
1.7 Transformări de coordonate dintr – un sistem în altul…………... 19
1.7.1 Transformarea din coordonate rectangulare în coordonate 19
polare............................................................
1.7.2 Transformarea din coordonate polare în coordonate 22
rectangulare........................................................................
1.8 Exemplu numeric............................................................................ 23

2 HĂRŢI ŞI PLANURI.................................................................................. 25

2.1 Definiţii............................................................................................ 25
2.2 Scara hărţilor şi planurilor............................................................... 26
2.3 Clasificarea hărţilor şi planurilor în funcţie de scară....................... 31
2.4 Elementele planurilor şi hărţilor...................................................... 33
2.4.1 Nomenclatura foii de hartă................................................. 33
2.4.2 Scara foii de hartă.............................................................. 33
2.4.3 Caroiajul geografic.............................................................. 34
2.4.4 Caroiajul rectangular.......................................................... 35
2.4.5 Semne convenţionale......................................................... 36
2.4.6 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel......... 41
2.5 Probleme ce se pot rezolva pe planuri şi hărţi............................... 45

3 INSTRUMENTE ŞI METODE DE MĂSURAREA UNGHIURILOR ŞI 51


DISTANŢELOR………………………………………………………………

3.1 Definiţii. Clasificări…………………………………………………….. 51


3.2 Schema generală a teodolitului……………………………………… 54
3.3 Axele teodolitului………………………………………………………. 56

3
3.4 Părţile componente ale teodolitului………………………………….. 57
3.4.1 Luneta…………………………………………………………. 57
3.4.2 Cercurile teodolitului…………………………………………. 59
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară……………………………… 60
3.4.4 Nivelele teodolitului…………………………………………... 61
3.5 Instalarea aparatului în staţie………………………………………… 63
3.5.1 Centrarea………………………………………………………. 63
3.5.2 Calarea…………………………………………………………. 63
3.5.3 Vizarea…………………………………………………………. 64
3.6 Teodolitul electronic – Leica Builder T100………………………….. 65
3.6.1 Părţile componente principale ale teodolitului electronic…. 66
3.6.2 Instalarea aparatului în staţie………………………………... 68
3.7 Măsurarea unghiurilor…………………………………………………. 76
3.7.1 Măsurarea unghiurilor orizontale……………………………. 76
3.7.2 Măsurarea unghiurilor verticale……………………………… 80
3.8 Exemplu numeric – calculul unghiurilor verticale din măsurători.... 81
3.9 Măsurarea distanţelor…………………………………………………. 82
3.9.1 Măsurarea directă a distanţelor……………………………... 82
3.9.2 Măsurarea indirectă a distanţelor…………………………… 87
3.10 Exemplu numeric – calculul distanţelor din măsurători……………. 90

4 ÎNDESIREA REŢELELOR DE SPRIJIN.................................................... 91

4.1 Definiţii, clasificări............................................................................ 91


4.2 Marcarea şi semnalizarea punctelor reţelelor planimetrice……….. 93
4.2.1 Marcarea punctelor…………………………………………… 93
4.2.2 Semnalizarea punctelor……………………………………… 95
4.3 Marcarea punctelor reţelelor de nivelment…………………………. 99
4.4 Determinarea coordonatelor planimetrice ale punctelor prin metoda 102
intersecţiilor........................................................................
4.4.1 Intersecţia unghiulară înainte………………………………... 102
4.4.2 Intersecţia unghiulară înapoi – rezolvarea DELAMBRE..... 110
4.4.3 Intersecţia înapoi – rezolvarea Collins................................ 115
4.4.4 Intersecţia înapoi – metoda punctelor duble – rezolvarea 121
Hansen.................................................................................
4.4.5 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini – Martinian............. 127
4.4.6 Intersecţia liniară.................................................................. 133
4.5 Transmiterea la sol a punctelor de triangulaţie şi îndesire............... 139
4.5.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil......................... 139
4.5.2 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil..................... 145

4
5 DRUMUIRI PLANIMETRICE...................................................................... 153

5.1 Definiţii şi clasificări.......................................................................... 153


5.2 Proiectarea reţelelor de drumuire.................................................... 156
5.3 Operaţii de teren.............................................................................. 157
5.4 Operaţii de birou.............................................................................. 159
5.5 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute 161
şi laturi cu orientări cunoscute.........................................................
5.6 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare............................ 170
5.7 Drumuirea cu punct nodal................................................................ 179

6 RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE.............. 195

6.1 Metoda coordonatelor polare........................................................... 195


6.2 Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu panta mai mică de 200
5g)....................................................................................................
6.3 Rdicarea detaliilor prin intersecţie liniară 203
6.4 Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară 206

7 INSTRUMENTE ŞI METODE DE DETERMINARE A COTELOR.............. 211

7.1 Definiţii şi clasificări……………………………………………………… 211


7.2 Nivelmentul geometric....................................................................... 212
7.2.1 Instrumente de nivelment geometric..................................... 212
7.2.2 Mire de nivelment.................................................................. 219
7.2.3 Nivelment geometric de mijloc.............................................. 221
7.2.4 Nivelment geometric de capăt............................................... 225
7.3 Nivelmentul trigonometric.................................................................. 226
7.3.1 Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici 227
7.3.2 Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe 230
mari........................................................................................
7.3.3 Nivelment trigonometric cu vize descendente....................... 231
7.4 Nivelmentul hidrostatic...................................................................... 232

8 METODA DRUMUIRII DE NIVELMENT...................................................... 233

8.1 Noţiuni generale. Clasificări............................................................... 233


8.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la capete....... 234
8.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc în circuit închis............ 239
8.4 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal............ 245
8.5 Drumuire de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte 254
de cotă cunoscută.............................................................................

5
9 METODA RADIERII DE NIVELMENT GEOMETRIC................................... 259

9.1 Metoda cotei punctului cunoscut....................................................... 260


9.2 Metoda cotei de la punct la punct...................................................... 260
9.3 Metoda cotei planului de vizare......................................................... 261

GLOSAR DE TERMENI............................................................................... 263


BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 265

6
1. NOŢIUNI GENERALE

1.1 Definiţii, ramurile măsurătorilor terestre

Măsurătorile terestre reprezintă un ansamblu de discipline care se ocupă


cu studiul – determinarea formelor şi dimensiunilor Pământului în totalitatea sa,
sau pe anumite porţiuni de teren – precum şi cu reprezentarea acestora pe hărţi
şi planuri. Rezolvarea problemelor ce apar în măsurătorile realizate pe teren,
precum şi în dezvoltarea instrumentelor utilizate, nu se poate face fără a avea
cunoştiinţe de matematică, fizică, electronică, astronomie, informatică, etc.
Când ne referim la măsurătorile terestre ne gândim la acestea ca la un
arbore cu mai multe ramuri ce se pot dezvolta permanent în raport de evoluţia
permanentă a tehnologiei din domeniu. Câteva din ramurile principale ale
măsurătorilor terestre sunt prezentate în figura 1.1.

Figura 1.1 Ramurile măsurătorilor terestre

Geodezia – este ştiinţa care studiază forma şi dimensiunea Pământului,


câmpul gravitaţional în sistem tridimensional, în funcţie de timp. În 1880, Helmert
defineşte geodezia ca fiind: „Ştiinţa măsurării şi reprezentării Pământului”. În
cadrul acesteia există o serie de subramuri cum ar fi: astronomia geodezică,
geodezia marină, geodezia inerţială, geodezia diferenţială.
Topografia (topos = loc, graphein = descriere prin desenare) – este acea
ştiinţă ce se ocupă cu măsurarea şi reprezentarea suprafeţelor relativ mici de
teren, fără a ţine seama de curbura Pământului. Prin măsurătorile topografice se
7
stabilesc poziţiile relative dintre diverse obiecte din teren şi reprezentarea
acestora pe planuri şi hărţi.
Cadastrul – este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,
economică şi juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea,
descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor,
precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de
destinaţia lor şi de proprietar.
Fotogrametria – cuprinde procedee pentru determinarea şi
reprezentarea suprafeţelor de teren pe baza unor fotografii speciale numite
fotograme obţinute prin fotografierea terenului din avioane echipate adecvat.
Caracteristica principală a acestei ramuri este aceea că nu execută măsurători pe
teren ci pe imaginea fotografică a acestuia. Fotogrametria nu se aplică
independent de alte discipline la întocmirea planurilor şi hărţilor, ci împreună cu
topografia, sprijinindu-se amândouă pe reţeaua geodezică.
Teledetecţia - achiziţia de date despre un obiect sau un grup de obiecte
cu ajutorul unui senzor situat la distanţă de acestea (Colwell 1983). Teledetecţia
poate fi considerată o ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu prelucrarea
informaţiilor referitoare la suprafaţa terestră, furnizate de sateliţii artificiali ai
Pămîntului.
Cartografia – ansamblul de studii şi operaţiuni ştiinţifice şi tehnice care
au la bază observaţiile directe sau exploatarea unei documentaţii, în vederea
elaborării hărţilor şi planurilor. Clasificarea acestei discipline se poate face în
cartografie matematică – ştiinţa sistemelor de proiecţie care face trecerea de la
suprafaţa terestră la hartă sau plan şi cartografia grafică – elaborarea, editarea şi
multiplicarea hărţilor şi planurilor din punct de vdere grafic.

1.2 Suprafeţe terestre

În măsurătorile terestre, se definesc următoarele trei suprafeţe (figura 1.2):


 suprafaţa topografică;
 geoidul;
 elipsoidul.

Figura 1.2 Suprafeţe terestre

8
Suprafaţa topografică – este suprafaţa terenului natural, cu toate caracteristicile
lui, aşa cum va fi reprezentat pe hărţi şi planuri. Are forma neregulată şi nu este
geometrizată (nu are o formă matematică ce poate fi descrisă prin relaţii
matematice).
Geoidul – este o suprafaţă echipotenţială particulară a câmpului gravitaţional
terestru, asimilată cu suprafaţa liniştită a mărilor şi oceanelor considerată
prelungită pe sub mări şi oceane. Are o formă uşor ondulată, fiind denumită
suprafaţa de nivel zero şi constituie originea în măsurarea altitudinilor punctelor
de pe suprafaţa topografică a Pământului. Are o formă neregulată şi nu este
matematizat. Are proprietatea că în orice punct al său este perpendicular pe
verticala VV, respectiv pe direcţia acceleraţiei gravitaţionale, indicată de regulă de
firul cu plumb. Geoidul este „o reprezentare matematică a Pământului” (Gauss
C.F.), adică a câmpului gravific”.

Figura 1.3 Geoidul la nivel global (ESA, 2006)

Suprafaţa topografică are variaţii mari faţă de elipsoid între 8km (Muntele
Everest) şi – 11km (Groapa Marianelor), dar geoidul are variaţii mult mai mici
100m faţă de elipsoid.

Figura 1.4 Variaţia distanţelor dintre elipsoid şi geoid (ESA, 2006)

Elipsoidul de revoluţie – este suprafaţa geometrică cea mai apropiată de geoid


rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici 2b, iar axa mică este paralelă cu
axa globului terestru.
De-a lungul timpului mai mulţi matematicieni şi geodezi au calculat diverşi
elipsoizi în încercarea de-a găsi parametrii optimi.

9
La ora actuală la noi în ţară se foloseşte elipsoidul Krasovski care are
următorii parametri:
a = 6 378 245 m – semiaxa mare
b = 6 356 863 m – semiaxa mică
a b 1
f=  - turtirea
a 298.3
Corespondenţa punctelor de pe suprafaţa topografică pe elipsoid se face
prin proiectarea punctului aflat pe suprafaţa terestră pe elipsoid prin intermediul
normalei NN la elipsoid, iar punctul capătă coordonate geografice.

Figura 1.5 Elipsoidul de revoluţie

1.3 Suprafeţe de proiecţie

Prin intermediul sistemelor de proiecţie se face trecerea – prin procedee


matematice – de la suprafaţa topografică la suprafaţa plană care este suportul
hărţii sau planului topografic. Se ştie că o suprafaţă curbă (gen elipsoid, geoid) nu
poate fi transpusă pe plan fără deformarea suprafeţelor sau unghiurilor.
Pentru România sunt adoptate două sisteme de proiecţie:
►Proiecţia stereografică 1970 – STEREO ,70 – cu plan secant unic în
centrul geometric al teritoriului, respectiv zona oraşului Făgăraş. Originea
sistemului de coordonate rectangulare plane X şi Y este translatată cu 500 km pe
ambele axe pentru a se evita coordonatele negative. Direcţia nord geografic se
află pe axa X, iar axa Y este paralelă cu direcţia ecuatorului (Fig. 1.6).

10
Figura 1.6 Proiecţia Stereografică 1970

►Proiecţia Gauss – proiecţie internaţională, cilindrică, conformă,


transversală – aceasta presupune divizarea elipsoidului în 36 de fuse de 6o
fiecare. Acestea se desfăşoară de-a lungul meridianului axial, pe un cilindru
imaginar (Fig. 1.7). Meridianul origine, numit şi "meridian 0", este cel care trece
prin Observatorul Greenwich.

Figura 1.7 Proiecţia Gauss

Această proiecţie are ca avantaj faptul că permite reprezentarea întregului


glob pe zone cuprinse între cei doi poli, iar dezavantajele apar în situaţia
teritoriilor relativ mici care se reprezintă uneori pe două fuse vecine (cazul ţării
noastre în L - 34 şi L - 35), precum şi la faptul că deformaţiile sunt uneori mai mari
decât în alte proiecţii.

11
1.4 Elementele topografice ale terenului

Reprezentarea pe planuri şi hărţi a elementelelor ce sunt măsurate pe


teren, se face prin descompunerea terenului în elemente liniare şi unghiulare
măsurabile. Această operaţiune se numeşte geometrizarea terenului
(transformarea lui sub aspect geometric) şi constă în alegerea punctelor
caracteristice de pe teren în aşa fel încât prin unirea lor linia frântă care rezultă să
dea cât mai exact forma terenului. Precizia hărţilor şi planurilor depinde de
această operaţiune.

1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

Secţionând terenul în plan vertical vom avea următoarele elemente liniare


şi unghiulare:
 aliniamentul AB – o linie sinuoasă, ce urmăreşte linia terenului natural,
şi rezultă din intersecţia terenului cu planul vertical;
 distanţa înclinată L AB – este linia dreaptă ce uneşte punctele A şi B;
 distanţa redusă la orizont D AB – este proiecţia în plan orizontal a
distanţei înclinate şi este distanţa ce o vom reprezenta pe hărţi şi planuri;
 unghiul de pantă  AB – este unghiul făcut de linia terenului natural cu
proiecţia sa în plan orizontal, este un unghi vertical;
 unghiul zenital Z AB – este unghiul făcut de verticala locului cu linia
naturală a terenului şi este tot un unghi vertical;
 cotele punctelor A şi B – H A şi H B – sunt distanţele pe verticală de la
planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin punctele A şi B;
 diferenţa de nivel dintre punctele A şi B - H AB – este distanţa pe
verticală dintre planele orizontale ce trec prin punctele A şi B. H AB = H B - H A
care poate fi pozitivă sau negativă în funcţie de evoluţia terenului. Diferenţa de
nivel poate fi calculată şi în funcţie de distanţe şi unghiurile verticale (α şi z).
H AB  LAB * sin   DAB * tg
H AB  LAB * cos Z  DAB * ctgZ

Figura 1.8 Elementele topografice ale terenului în plan vertical


12
1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan orizontal

 unghiul orizontal  AB – este unghiul diedru dintre planele verticale


(V(B) şi V(C)) ce trec prin două aliniamente AB şi AC;
 distanţa redusă la orizont D AB – definită mai sus;
 orientarea topografică  AB – este unghiul orizontal făcut de direcţia
nord geografic şi direcţia AB măsurat în sensul acelor de ceas, de la nord spre
aliniamentul dat;

Figura 1.9 Elementele terenului în plan orizontal

În mod convenţional se defineşte orientarea directă  AB şi orientarea


inversă  BA . Cele două orientări diferă cu 200g, adică:
 BA =  AB  200g
În funcţie de poziţia punctelor în cele patru cadrane vom avea două
situaţii:
dacă  AB 200g atunci  BA =  AB + 200g
dacă  AC  200g atunci  CA =  AC - 200g

13
Figura 1.10 Definirea orientării

Generalizând se poate scrie relaţia:


 ji  ij  200 g
Dacă ţinem seama de faptul că prin fiecare punct de pe suprafaţa terestră
(suprafaţa topografică) trece un meridian geografic şi un meridian magnetic,
putem distinge următoarele noţiuni:
 orientarea magnetică  AB m
- care are ca direcţie de referinţă nordul
magnetic indicat de busolă N m ;
 orientarea geografică  ABg
- care are ca direcţie de referinţă nordul
geografic N g meridianul geografic care trece prin punctul A;
 orientarea topografică  AB - care are ca referinţă nordul topografic N –
paralel la axa OX.

Figura 1.11 Tipuri de orientări

14
Orientările se pot calcula faţă de direcţia Nord sau în funcţie de alte
orientări şi unghiul orizontal făcut de direcţiile respective (fig. 1.12).

De exemplu:

 AC   AB  1
 AD   AB  2

Unde ω 1 este unghiul orizontal dintre direcţia AB şi direcţia AC, iar ω 2


este unghiul orizontal dintre direcţia AB şi direcţia AD.
Sau se poate rezolva problema invers, calculând unghiul orizontal ca
diferenţă de 2 orientări:

1   AB   AC
2   AD   AB

Figura 1.12 Calculul orientărilor din alte orientări şi unghiurile orizontale

1.5 Unităţi de măsură

În topografie, pe teren se măsoară distanţe (înclinate, orizontale sau


verticale), direcţii unghiulare orizontale şi unghiuri verticale şi se calculează în
mod uzual suprafeţe. În această situaţie este necesar să definim unităţile de
măsură pentru aceste categorii.
 Pentru lungimi (distanţe)– se foloseşte metrul (m) cu multiplii şi
submultiplii săi. În prezent, metrul este definit ca a 299 792 458 a parte a distanţei
parcurse de lumină, în vid, într-o secundă.
15
Submultiplii metrului Multiplii metrului
 decimetrul (dm) 1m = 10dm  decametrul (dam) 1m = 0,1dam
 centimetrul (cm) 1m = 100cm  hectometrul (hm) 1m = 0,01hm
 milimetrul (mm) 1m = 1000mm  kilometrul (km) 1m = 0,001km

 Pentru suprafeţe – se foloseşte metrul pătrat (m2) cu multiplii şi


submultiplii. Cel mai uzual multiplu este arul (ar) sau hectarul (ha).
 1m2 = 100 dm2 = 10 000 cm2 = 1 000 000 mm2
 1km2 = 100 hm2 = 10 000 dam2 = 1 000 000 m2
 1ar = 1 dam2 = 100 m2
1ha = 10 000 m2

 Pentru unghiuri – se foloseşte gradaţia centesimală, sexagesimală


sau radiani. În topografie în mod uzual se foloseşte gradaţia centesimală.
Radianul este o unitate de măsură naturală, analitică şi adimensională
pentru unghiuri. Un radian este unghiul la centru care subântinde un arc de cerc
egal cu lungimea razei, iar un cerc întreg are 2.
Gradul sexagesimal () este 1 / 360 dintr-un cerc ( treisuteşaizecea
parte). Submultiplii sunt minutul () şi secunda sexagesimală (”).
1 = 60 = 360”
Gradul centesimal (g) este 1 / 400 dintr-un cerc ( a patrusuta parte). Un
grad centesimal este 9/10 dintr-un grad sexagesimal sau  / 200 dintr-un radian.
Submultiplii acestuia sunt minutul (c) şi secunda (cc) centesimală.
1g = 100cc = 10000cc
Trecerea din sistemul sexagesimal în cel centesimal şi invers se face cu
ajutorul factorului de scară c, se calculează cu următoarea relaţie:
360o 0,9o
c  g
400 g 1

Transformarea din grade Transformarea din grade


sexagesimale în grade centesimale centesimale în grade sexagesimale
90o = 100g 100g = 90o
1o = 10g/9 = 1,11111...g 1g = 9o/10 = 54
1 = 1/60 x 10g/9 = 0,018519...g 1c = 0,01g = 54/100 = 32,4”
1” = 1/3600 x 10g/9 = 0,00309...g 1cc = 0,0001g = 324” / 1000 = 0,324”

16
1.6 Sisteme de coordonate

Alegerea sistemelor de coordonate se va face astfel încât să aproximăm


cel mai bine forma Pământului şi să definim poziţia punctului în plan şi altitudine.
Sistemele de coordonate cele mai uzuale sunt:
 sistemul de coordonate geodezice elipsoidal;
 sisteme de coordonate rectangulare;
 sistemul de coordonate polare.

1.6.1 Sistemul de coordonate geodezice elipsoidal

Un punct situat pe elipsoidul de revoluţie este caracterizat prin


coordonatele sale elipsoidale: longitudinea L, latitudinea B, altitudinea elipsoidală
h (figura 1.13).

Figura 1.13 Coordonate elipsoidale

Meridianul de origine – este meridianul ce trece prin Greenwich şi axa


polilor.
Meridianul locului – este urma lăsată de elipsoid pe planul ce trece prin
punctul P şi axa polilor.
Longitudinea L este unghiul diedru format de meridianul locului cu
planul meridianului de origine, măsurat în planul ecuatorului.
Latitudinea B este unghiul format de normala la elipsoid ce trece prin
punctul considerat şi planul ecuatorului.
Altitudinea elipsoidală h este distanţa măsurată în lungul normalei la
elipsoid de la suprafaţa elipsoidului până la punctul considerat.

17
1.6.2 Sistem de coordonate rectangular

Acest tip de sistem poate fi la rândul său clasificat în: sistem de


coordonate geocentric şi sistem de coordonate topocentric.
Sistemul de coordonate geocentric are originea în centrul Pământului şi
axele definite astfel:
 axa OZ – orientată după direcţia Polului nord;
 axa OX la intersecţia ecuatorului cu planul meridianului de origine;
 axa OY în planul ecuatorului şi orientată spre est.

Figura 1.14 Sistem de coordonate geocentric

Coordonatele punctului sunt X P , Y P , Z P .

Sistemul de coordonate topocentric are originea în punctul P de pe


suprafaţa topografică, iar axele sunt orientate după cum urmează:
 axa z se confundă cu normala la elipsoid în punctul P şi este orientată
spre exterior, invers normalei la elipsoid;
 axa x este spre nord;
 axa z este orientată spre est.

18
Figura 1.15 Sistem de coordonate rectangulare topocentric

1.6.3 Sistem de coordonate polare

Acest sistem este definit de un punct numit pol şi o direcţie de referinţă.


Poziţia unui punct în acest sistem este definită de raza vectoare D Api şi unghiul
polar ω i făcut de direcţia de referinţă şi raza vectoare.

Figura 1.16 Sistem de coordonate polare

În figura 1.16 se poate observa că punctul A este considerat polul


sistemului, direcţia AB direcţie de referinţă, iar dreptele D AP1 şi D AP2 sunt raze
vectoare către punctele P 1 respectiv P 2 .

1.7 Transformări de coordonate dintr – un sistem în altul

1.7.1 Transformarea din coordonate rectangulare în coordonate


polare

Dacă avem două puncte 1 şi 2 definite de coordonatele rectangulare X 1


şi Y 1 , respectiv X 2 şi Y 2 le putem raporta într-un sistem de axe, sistemul
STEREO 70 prin raportare carteziană.

19
Figura 1.17 Proiecţia în plan a elementelor spaţiale

Se observă că se formează triunghiul dreptunghic 122 în care ipotenuza


este distanţa redusă la orizont D 12 iar catetele sunt diferenţa de coordonate pe X
şi pe Y. Aceste diferenţe se numesc coordonate relative şi se pot exprima astfel:
X 12 = X 2 – X 1 şi Y 12 = Y 2 – Y 1
Tot aici se poate defini şi unghiul dintre axa X şi distanţa D 12 ca fiind
orientarea  12 conform definiţiei enunţate la paragraful 1.4.2

Figura 1.18 Calculul coordonatelor polare

Din acest triunghi dreptunghic putem calcula D 12 şi  12


D12  X 122  Y122
Y12 Y  Y1 Y Y
tg 12   2 sau  12  arctg 2 1
X 12 X 2  X 1 X 2  X1

20
Generalizând relaţiile putem scrie:

Dij  X j  X i   Y j  Yi 
2 2

Y j  Yi
 ij  arctg
X j  Xi

Notă!! Când calculăm orientarea trebuie să facem reducerea la primul


cadran în funcţie de semnele numitorului şi numărătorului. Cele patru cadrane ale
cercului topografic sunt dispuse precum în figura 1.19:

Figura 1.19 Cadranele cercului topografic

Reprezentarea orientării în cele patru cadrane este după cum urmează:

Figura 1.20 Orientarea în cele 4 cadrane

21
Calculul orientării în fiecare din cele 4 cadrane se va face după cum
urmează:

Cadranul Combinaţia de Valoarea orientării


semne
Y12
I  12  arctg
X 12

 Y12
II  12  200 g  arctg
X 12

 Y12
III  12  200 g  arctg
X 12

 Y12
IV  12  400 g  arctg
X 12

În concluzie, combinaţia de semne indică cadranul în care se află


orientarea fapt pentru care nu se va face un semn din cele două ce rezultă din
diferenţele de Y şi X. Fiecare din cele patru situaţii reprezintă poziţia orientării
într-unul din cele patru cadrane ale cercului topografic.

1.7.2 Transformarea din coordonate polare în coordonate


rectangulare

Coordonatele relative X 12 si Y 12 se pot calcula cu relaţiile:


X 12  D12 cos 12
Y12  D12 sin  12
Astfel coordonata X sau Y a unui punct poate fi calculată funcţie de
coordonata altui punct şi coordonata relativă:
X 2 = X 1 + D 12 cos 12
Y 2 = Y 1 + D 12 sin 12

X j  X i  Dij cos  ij
Y j  Yi  Dij sin  ij

22
1.8 Exemplu numeric

Se dau punctele 1, 2, 3, 4 prin coordonate rectangulare în sistem Stereografic


1970
Pct. X (m) Y (m)
1 1033 2012
2 1145 2037
3 1072 2091
4 1021 2084

Se cere să se rezolve următoarele probleme:


1. Să se calculeze distanţele D 12 , D 23 , D 34 , D 41 ;
2. Să se calculeze orientările  12 ,  23,  34,  41 şi orientările inverse  21 ,  32,
 43,  14
3. Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distanţa D 35 = 17.26m şi
 35 = 114.2514.

Rezolvare
1. Calculul distanţelor din coordonate se face cu relaţia:
Dij  ( X j  X i ) 2  (Y j  Yi ) 2

D12  (1145  1033) 2  ( 2037  2012) 2  112 2  25 2  13169  114.756m


D23  (1072  1145) 2  (2091  2037 ) 2  73 2  54 2  8245  90.802 m
D34  (1021  1072) 2  ( 2084  2091) 2  512  7 2  2650  51.478m
D41  (1033  1021) 2  ( 2012  2084 ) 2  12 2  72 2  5328  72.993m

2. Calculul orientărilor din coordonate se face cu relaţia:


Y j  Yi
 ij  arctg
X j  Xi

cu reducerea la cadran în funcţie de combinaţia de semne:

 25  25  
 12  arctg  arctg  arctg 0.22321  13.9811  13.9811
 112  112  
 21   12  200  13,9811  200  213,9811  213 98 c11cc
g g

23
 54  54  
 23  arctg  arctg  arctg0.73972  40.5458  200  40.5458
 73  73  
 23  159.4542
 32   23  200 g  159,4542  200  359,4542

7  7  
 34  arctg  arctg  arctg 0.137255  8.6836  200  8.6836
 51  51  
 34  208.6836
 43   34  200 g  208,6836  200  8,6836
 72  
 41  arctg  arctg 6  89.4863  400  89.4863
 12  
 41  310.5137
14   41  200  310,5137  200  110,5137

3. Calculul coordonatelor punctului 5 se face cu relaţiile:

X j  X i  Dij cos ij


Y j  Yi  Dij sin  ij

X 5 = X 3 + D 35 cos 35
Y 5 = Y 3 + D 35 sin 35
X 5 = 1072m + 17.26m*cos114.2514 = 1072m + 17.26m *(-0.22199)
X 5 = 1072m – 3.831m = 1068.169m
Y 5 = 2091m + 17.26m*sin114.2514 = 2091m + 17.26m *0.97504
Y 5 = 2091m + 16.829m = 2107.829m

Figura 1.21 Reprezentarea grafică a problemei

24
2. HĂRŢI ŞI PLANURI

2.1 Definiţii

 Planul topografic – este o reprezentare grafică convenţională a unor


porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice, proiectate pe un plan orizontal,
micşorată la o anumită scară care prin detaliile pe care le conţine redă în mod
fidel suprafaţa topografică respectivă, fără să se ţină seama de curbura
Pământului.
 Harta – este o reprezentare grafică convenţională, micşorată la o
anumită scară, în care este reprezentată întreaga suprafaţă a Pământului sau
porţiuni din ea şi în construcţia căreia se ţine seama de curbura Pământului.
 Detaliile topografice – sunt acele obiecte naturale sau artificiale,
care sunt măsurate de topograf.
 Punctele topografice, numite şi puncte de detaliu – sunt acele
puncte caracteristice, alese pe conturul detaliilor pentru determinarea poziţiei şi
formei acestora. Aceste puncte se aleg pe aliniament şi la schimbarea direcţiei
unui traseu în plan orizontal şi/sau vertical. De cele mai multe ori, detaliile
naturale având contururi neregulate ce nu pot fi descrise matematic, ar necesita
măsurarea unui număr foarte mare de puncte. Pentru a elimina acest
inconvenient se face geometrizarea liniilor terenului, în plan orizontal şi în plan
vertical. Acest procedeu presupune alegerea unui număr convenabil de puncte,
astfel încât să urmărească cât mai fidel terenul natural şi unirea acestora prin linii
drepte. Geometrizarea se poate face în plan şi pe altitudine în funcţie de ceea ce
dorim să determinăm: coordonate planimetrice X, Y şi / sau coordonata nivelitică
H.

Figura 2.1 Geometrizarea liniilor sinuoase în plan orizontal

25
Figura 2.2 Geometrizarea liniilor sinuoase în plan vertical

2.2 Scara hărţilor şi planurilor

În funcţie de modalitatea de exprimare, scara poate fi numerică sau


grafică.
 Scara numerică – este raportul constant dintre distanţa d de pe plan
dintre două puncte şi distanţa orizontală D dintre aceleaşi două puncte din
teren, ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.
Relaţia matematică de exprimare a scării numerice este:

Reţine !!! Notaţia Semnificaţia notaţiei


n Numitorul scării
1 d d Distanţa dintre 2 puncte măsurată pe plan

n D D Distanţa dintre aceleaşi 2 puncte măsurată pe
teren

Valorile scărilor numerice sunt STAS, astfel că putem avea următoarele


tipuri de scări:

26
1 1 1 1
n
 , ,...,
10 10 100 1000000
1 1 1 1 1
n
 , , ,...,
2 *10 2 20 200 2000000
1 1 1 1
n
 , ,...,
2,5 *10 25 250 2500000
1 1 1 1 1
n
 , , ,...,
5 *10 5 50 500 5000000

Exemple de interpretare a scării numerice

Valori de Interpretarea scării


scară
numerică
1 La un milimetru pe plan corespund în teren 200 milimetri sau 0,2m
200 La un centimetru pe plan corespund pe teren 2m sau 200cm
1 La un milimetru pe plan corespund în teren 500 milimetri sau 0,5m
500 La un centimetru pe plan corespund pe teren 5m sau 500cm
1 La un milimetru pe plan corespund în teren 1000 milimetri sau 1m
1000 La un centimetru pe plan corespund pe teren 10m sau 1000cm
1 La un milimetru pe plan corespund în teren 5000 milimetri sau 5m
5000 La un centimetru pe plan corespund pe teren 50m sau 5000cm
1 La un milimetru pe plan corespund în teren 10 000 milimetri sau 10m
10000 La un centimetru pe plan corespund pe teren 100m sau 1000cm

Precizia grafică a planurilor şi hărţilor


Dacă eroarea de citire sau de raportare a unui punct pe plan sau hartă
este de 0.2 – 0.3 mm, valoarea corespunzătoare a acesteia în teren se numeşte
precizie grafică. Precizia grafică este direct proporţională cu numitorul scării
numerice şi se calculează cu relaţia
e 1
  de unde Pg  e * n
Pg n
Unde:
- P g este precizia grafică;
- e este eroarea de citire 0.2 – 0.3 mm;
- n este numitorul scării.

De exemplu, pentru un plan la scara 1: 1 000 se calculează precizia grafică astfel:

27
P g = e*n = 0.3 mm * 1000 = 300 mm = 0.3 m.
Această precizie duce la concluzia că cel mai mic detaliu reprezentat pe plan va
avea dimensiunea de 0.3 m.

Problemele ce se pot rezolva cu ajutorul scării numerice sunt următoarele:

Ce se dă Ce se cere Relaţia de calcul


n, d D D  n*d
n, D d D
d
n
D, d n D
n
d

Exemple numerice

Problema 1
Pe un plan la scara 1/2000 s-a măsurat o distanţă de 20cm. Ce valoare
are această distanţă pe teren?
1 1
d = 20cm, 
n 2000
Se cere: D
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară:  , rezultă D = d*n sau
n D
D = 20cm * 2000 = 40000cm = 400m

Problema 2
Cât reprezintă pe un plan la scara 1/1000 distanţa din teren de 150m?
1 1
D=150m, 
n 1000
Se cere: d
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară:  , rezultă
n D
D 150m 15000cm
d    15cm
n 1000 1000

Problema 3
Ce scară are planul pentru care distanţa din teren de 500m are pe plan 100cm?
D=500m, d=100cm
Se cere: n

28
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară:  ,
n D
D 500m 50000cm
Rezultă n =    500 , deci scara este 1/500
d 100cm 100cm

Concluzii

Deoarece scara numerică este o egalitate de două rapoarte ce conţin


patru termeni: 1, n, d, D se va putea calcula oricare din cele trei
necunoscute funcţie de celelalte două.

Atenţie!
D şi d se exprimă în aceiaşi unitate de măsură. Cu cât numitorul este mai mic,
scara este mai mare. Adică, scara 1/200 este mai mare decât scara 1/10 000.

 Scara grafică – este reprezentarea grafică a scării numerice. După


modul de construcţie al scării grafice, se deosebesc două tipuri: scara grafică
liniară cu talon şi scara grafică transversală.
■Scara grafică liniară cu talon - se va desena pe planuri şi hărţi printr-o
linie divizată, în cm având înscris în dreptul fiecărei diviziuni valoarea distanţei din
1
teren corespunzătoare scării planului. Scara grafică asigură o precizie de din
10
bază.
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, dintre două puncte
1 şi 2 şi se aşează compasul pe scară, astfel încât un vârf al compasului să
coincidă cu un număr întreg de baze, iar celălalt vârf al compasului să cadă în
interiorul talonului. Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care se
adaugă partea fracţională citită pe talon.

Figura 2.3 Scara grafică liniară


29
Exemplu: pentru scara numerică de 1 : 1000 s-a construit scara grafică
din figura 2.3. Distanţa măsurată este: 30 m + n*1 m = 30 m + 7*1 m= 37 m
Unde n este numărul de fracţiuni de la zero al scării până la intersecţia cu
vârful compasului. Valoarea unei diviziuni este egală cu 1 m.

1
■Scara grafică transversală – asigură o precizie de din bază,
100
deoarece talonul este împărţit în 10 unităţi pe orizontală şi în 10 părţi pe verticală,
1
astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă din bază, iar o unitate pe
10
1
verticală reprezintă dintr-o unitate de pe orizontală.
10
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte
1 şi 2 şi se aşează pe scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să
corespundă cu o diviziune întreagă din bază, iar celălalt vârf să cadă în interiorul
talonului scării transversale. Se deplasează compasul astfel ca un vârf să rămână
tot timpul pe o valoare întreagă din bază, iar celălalt să fie în talon, până când
vârful din talon atinge intersecţia a două linii ce marchează diviziunile lui.
Mişcarea compasului se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul pe aceaşi
linie orizontală. Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care se adaugă
partea fracţionară citită pe talon.

Figura 2.4 Scara grafică transversală

Exemplu: pentru scara numerică de 1:10 000 s-a construit scara grafică
transversală din figura 2.4. Dacă baza este egală cu 2 cm, distanţa citită cu
ajutorul acestei scări este: D 12 = 600 m + 150 m = 750 m, unde 600 m corespund
numărului de baze întregi iar 150 din citirea pe talon.

30
2.3 Clasificarea hărţilor şi planurilor în funcţie de scară

Clasificarea hărţilor şi planurilor în funcţie de scară şi conţinut se poate face


astfel:
►planuri – care sunt reprezentări la scări mari, până la 1 : 25 000;
►hărţi – sunt reprezentări la scări mici, cu valori de la 1: 25 000 şi mai mici

Figura 2.5 Clasificarea planurilor topografice

Figura 2.6 Clasificarea hărţilor

31
Figura 2.7 Clasificarea hărţilor la scări mari

Figura 2.8 Clasificarea hărţilor de ansamblu

Figura 2.9 Clasificarea hărţilor geografice

32
2.4 Elementele planurilor şi hărţilor

Planurile şi hărţile conţin informaţii grafice şi alfanumerice care ne oferă


informaţii cu privire la teritoriul reprezentat. Elementele principale ce se identifică
pe un plan şi/sau pe o hartă sunt:
►nomenclatura;
►scara numerică şi grafică;
►cadrul exterior;
►caroiajul geografic;
►caroiajul rectangular;
►semnele convenţionale de planimetrie şi altimetrie.

2.4.1 Nomenclatura foii de hartă

Figura 2.10 Nomenclatura foii de hartă

1 – nomenclatura foii de hartă scara 1:25 000;


2 – nomenclatura foii de hartă vecină la Nord.

2.4.2 Scara foii de hartă

În partea inferioară a foii de hartă va apărea întotdeauna scara


exprimată numeric şi grafic.

33
Figura 2.11 Scara foii de hartă

1 – expresia numerică a scării hărţii: 1 : 25 000;


2 – explicaţia scării numerice: la 1cm măsurat pe hartă corespund în teren 250m;
3 – scara grafică cu talon asociată scării numerice de 1:25 000.

2.4.3 Caroiajul geografic

Caroiajul geografic al unei foi de plan sau hartă este format din meridiane
şi paralele. În colţurile caroiajului geografic care mărgineşte foaia de plan sau
hartă sunt înscrise valorile coordonatelor geografice (latitudinea şi longitudinea).
Paralelele sunt numerotate începând de la Ecuator, iar meridianele începând cu
meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează foaia de hartă
sunt împărţite pe verticală în minute de latitudine şi pe orizontală în minute de
longitudine. Baza pentru caroiajul geografic este o linie de 0.1mm grosime.
Minutele de latitudine sau longitudine sunt reprezentate prin spaţii alternant negre
şi albe de grosime 0.5 mm. Pe o foaie de hartă la scara 1 : 25 000 caroiajul
geografic este ca în figura 2.12.

34
Figura 2.12 Caroiajul geografic

1 – caroiaj geografic pe latitudine;


2 – caroiaj geografic pe longitudine;
3 – latitudinea foii de hartă din colţul de sud – vest – 44o55';
4 – longitudinea foii de hartă din colţul de sud – vest – 23o15';

2.4.4 Caroiajul rectangular

Caroiajul rectangular este format din drepte trasate paralel la axele de


coordonate rectangulare plane ale sistemului adoptat. Aceste paralele formează o
reţea de pătrate cu latura de 1 km sau multipli de kilometri, denumită şi reţea
kilometrică.
Pe planuri şi hărţi liniile caroiajului rectangular nu sunt paralele cu liniile
caroiajului geografic. Pe harta la scara 1 : 25 000 caroiajul rectangular se prezintă
ca în figura 2.13.

35
Figura 2.13 Caroiajul rectangular

În sistemul de proiecţie Stereografic 1970 coordonata X se citeşte pe


verticală (direcţia nord), iar coordonata Y se citeşte pe orizontală (est – vest).
1 – linie a coroiajului pentru coordonata Y de valoare 4678 km;
2 – linie a caroiajului pentru X de valoare 4979 km;
3 – valoarea coordonatei X;
4 – valoarea coordonatei Y.

2.4.5 Semne convenţionale

Detaliile de planimetrie şi altimetrie care se reprezintă pe planuri şi hărţi


se exprimă grafic prin semne convenţionale. Semnele convenţionale trebuie să fie
cât mai generalizate şi să reprezinte detaliul cât mai sugestiv. Acestea sunt
cuprinse în atlase de semne convenţionale editate pentru diferite scări ale
planurilor şi hărţilor. În majoritatea cazurilor, forma semnelor convenţionale este
aceeaşi pentru diferite scări, doar dimensiunile de desenare diferă de la o scară
la alta.
În funcţie de detaliile ce le reprezintă, semnele convenţionale se pot
grupa în două categorii:
►semne convenţionale pentru planimetrie;
►semne convenţionale pentru altimetrie.

36
Semne convenţionale pentru planimetrie
1. Semne convenţionale de contur
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea pe hartă a detaliilor
ce pot fi reprezentate la scara planului sau hărţii prin conturul lor (lacuri, păduri,
mlaştini, clădiri, etc.). Ele nu arată poziţia reală a unui obiect din interiorul
conturului şi nici dimensiunile lui liniare (figura 2.12).
1 – clădire;
2 – pădure.

Figura 2.12 Semne convenţionale de contur

2. Semne convenţionale de scară


Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea detaliilor de
dimensiuni reduse care nu pot fi reprezentate la scară (puncte geodezice, stâlpi
de iluminat, etc.). Acestea indică precis poziţia detaliului din teren prin centrul lor
sau axa lor de simetrie (figura 2.13).
1 – punct geodezic – Floreşti sud – vest.

37
Figura 2.13 Semne convenţionale de scară

3. Semne convenţionale explicative


Semnele convenţionale explicative sunt inscripţiile şi notările convenţionale care
se fac pe hartă sau plan, pentru a da o caracteristică mai deplină detaliilor
topografice. Ele sunt folosite întotdeauna în combinaţie cu primele două categorii
de semne convenţionale (figura 2.14).

38
Figura 2.14 Semne convenţionale explicative

Semne convenţionale pentru altimetrie

Relieful este un element important din conţinutul unui plan sau al unei
hărţi. Relieful este totalitatea neregularităţilor concave şi convexe de pe suprafaţa
topografică a pământului.
Reprezentarea reliefului se poate face prin mai multe metode:
►metoda curbelor de nivel;
►metoda planului cotat;
►metoda profilelor;
►metoda haşurilor;
►metoda planurilor în relief;

Metoda curbelor de nivel

Curba de nivel este proiecţia în plan orizontal a liniei ce uneşte puncte de


aceeaşi cotă de pe suprafaţa topografică. Curbele de nivel se obţin prin
secţionarea formei de relief cu suprafeţe de nivel perpendiculare pe direcţia
gravitaţiei. Pe suprafeţe mici, suprafeţele de nivel pot fi asimilate cu suprafeţe
orizontale. Pentru o rprezentare riguroasă a reliefului se va alege o distanţă
constantă numită echidistanţă „E” în funcţie de scara planului. Echidistanţa este
distanţa pe verticală dintre suprafaţele de nivel generatoare de curbe de nivel.
Aceasta este o mărime constantă şi depinde de precizia dorită, de accidentaţia
terenului şi de scara planului sau hărţii. Mărimea echidistanţei este o valoare
metrică: 1m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m, etc.
Clasificarea curbelor de nivel se poate face după cum urmează (figura 2.15):
- curbe de nivel normale trasate la distanţa egală cu E;
- curbe de nivel principale trasate la distanţa egală cu 5E;
- curbe de nivel ajutătoare trasate la distanşa egală cu E/2;
- curbe de nivel accidentale trasate la distanţa egală cu E/4.

39
Figura 2.15 Curbe de nivel

Curbele de nivel normale se trasează pe plan sau hartă cu o linie subţire,


continuă la echidistanţa E uniformă pentru întregul plan sau hartă.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel normale îngroşate, ce se
trasează la valori de cote rotunde. De obicei fiecare a 5 – a curbă se consideră
principală pentru echidistanţele de 1 m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m.
Curbele de nivel ajutătoare se trasează pe plan sau hartă prin linii
punctate la o echidistanţă egală cu E/2. Acestea sunt folosite în cazul terenurilor
plane pentru a da o imagine mai sugestivă a reliefului, deoarece curbele de nivel
normale sunt prea rare la un teren plan.
Curbele de nivel accidentale sunt curbe de nivel ce se trasează la o
echidistanţă egală cu E/4 prin linii punctate mai scurte decât cele ajutătoare. Ele
sunt utilizate numai dacă relieful nu poate fi reprezentat prin curbe de nivel
normale şi ajutătoare.

40
Figura 2.16 Secţiune de hartă cu curbe de nivel

În figura 2.16 se pot observa curbe de nivel normale (1) şi curbe de nivel
principale (2).

2.4.6 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel

Varietatea mare a neregularităţilor prezentate de suprafaţa terestră poate


fi reprezentată, prin simplificare, la un număr redus de forme caracteristice de
relief care se pot grupa în: şesuri, înălţimi şi depresiuni.
Şesurile sunt suprafeţe plane, cu diferenţe de nivel mici, lipsite de
ridicături sau adâncituri prea mari. Dacă şesul este la înălţimi cuprinse între 0 şi
200 m faţă de nivelul mării, se numeşte câmpie, iar dacă înălţimea este mai mare
de 200 m, forma de relief respectivă se numeşte podiş.
Principalele forme tip de înălţimi sunt: mamelonul, dealul şi şeaua.
Mamelonul (figura 2.17) este forma de relief cu înălţimea cuprinsă între
50 -150 m faţă de terenul pe care se află, cu vârf rotunjit şi cu pante relativ
simetrice. Acesta se reprezintă pe planuri şi hărţi prin curbe de nivel închise,
valorile cotelor crescând de la exterior spre interior.

41
Figura 2.17 Reprezentarea mamelonului prin curbe de nivel

Dealul (figura 2.18) este o formă de nivel cu doi versanţi ce se unesc de -


a lungul unei linii de pantă numită creastă sau linie de separare a apelor.

Figura 2.18 Reprezentarea dealului prin curbe de nivel

Această formă de relief se reprezintă pe planuri sau hărţi prin curbe de


nivel alungite, având convexitatea orientată în sensul de coborâre a liniei de
separare a apelor, marcată prin bergsrichturi. Curbele de nivel au o întoarcere
retunjită pe linia de creastă pe care o intersectează în unghi drept. Elementele
caracteristice ale acestei forme de relief sunt: vârful, linia de creastă şi piciorul
crestei.
Şeaua (figura 2.19) este o formă de relief complexă formată din două
dealuri racordate printr-o creastă mai joasă. Gâtul şeii „G” formează originea a
două văi dispuse transversal pe linia de creastă. Elementele caracteristice ale
acesteia sunt: vârfurile, liniile de crestă şi gâtul şeii.

42
Figura 2.19 Şeaua reprezentată prin curbe de nivel

Principalele forme tip de adâncimi sunt: căldarea sau pâlnia, valea şi


bazinul hidografic.
Căldarea sau pâlnia (figura 2.20) este o depresiune închisă din toate
părţile şi este forma de relief opusă mamelonului. Ea se reprezintă prin curbe de
nivel închise ale căror valori descresc de la exterior spre interior.

Figura 2.20 Căldarea reprezentată prin curbe de nivel

Valea (figura 2.21) este o depresiune formată din doi versanţi care se
unesc pe linia de strângere a apelor numită talveg. Ea este o formă concavă
opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de nivel deschise, alungite, care au
concavitatea orientată în sensul de curgere a apelor. Valorile cotelor descresc de
la exterori spre interior. Elementele caracteristice sunt: originea văii, firul văii
(talveg), gura văii şi cei doi versanţi.

43
Figura 2.21 Valea reprezentată prin curbe de nivel

Bazinul hidrografic (figura 2.22) este o formă de relief complexă închisă


din trei părţi de linia de despărţire a apelor şi deschisă pe o singură parte. Acesta
reuneşte de regulă mai multe forme simple de relief.

Figura 2.22 Bazinul hidrografic reprezentat prin curbe de nivel

44
2.5 Probleme ce se pot rezolva pe planuri şi hărţi

Se dă secţiunea de plan la scara 1 : 25 000

Figura 2.23 Secţiunea de plan la scara 1:25 000

Se cere să se rezolve următoarele probleme:


1. Să se calculeze coordonatele geografice, latitudinea şi longitudinea
punctelor A şi B aflate pe foaia de plan;
2. Să se calculeze coordonatele rectangulare X şi Y ale punctelor A şi B;
3. Să se calculeze distanţa dintre punctele A şi B;
4. Să se calculeze cotele punctelor A şi B;
5. Să se calculeze panta dreptei AB.

Rezolvare

1.Calculul coordonatelor geografice latitudinea () şi longitudinea ()


punctelor A şi B

Determinarea coordonatelor geografice se face cu ajutorul caroiajului


geografic trasat pe laturile exterioare ale foii de plan, parcurgând următoarele
etape:
►Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe caroiajul geografic.
►Se măsoară lungimea unui minut de latitudine şi lungimea unui minut de
longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui minut de latitudine este 74 mm,
iar a unui minut de longitudine este de 52 mm.

45
►Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine şi longitudine şi apoi prin
interpolare se determină secundele de latitudine şi longitudine. Pentru aceasta se
vor măsura distanţele de pe plan de la valoarea latitudinii şi longitudinii citite
pentru punctul A până la piciorul perpendicularelor duse din punct pe caroiaj.
Dacă d 1 este distanţa citită pe latitudine şi d 2 este distanţa citită pe longitudine
vom avea următoarele valori:
 A = 45o55' +  A
 A = 24o15' +  A

Figura 2.24 Calculul coordonatelor geografice ale punctului A

Calculul creşterilor de coodonate  A şi  A se face astfel:


60".................74 mm
 A ................d 1

60 " * d 1
 A 
74mm

60".................52 mm
 A ................d 2

60"*d 2
 A 
52mm

46
2.Calculul coordonatelor rectanagulare
Pentru determinarea coordonatelor rectanagulare se va folosi caroiajul
rectangular. Măsurând pe plan lungimea laturii unui carou se observă că aceasta
este de 4 cm. Deoarece planul este la scara 1 : 25 000 rezultă că mărimea laturii
unui carou pe teren este de 1 000m sau 1 km. Aşadar creşterile de coordonate
sunt în metri.
Etapele de calcul sunt următoarele:
►Din punct se duc perpendiculare pe laturile caroului în care se
încadrează acesta;
►Se măsoară creşterile de coordonate x şi y în mm din colţul
caroului în care se încadrează punctul până la perpendiculare duse din punct;
►Se transformă creşterile de coordonate conform scării planului:
X m = 25 * x mm
Y m = 25 * y mm
Se va înmulţi cu 25 deoarece la scara 1:25000 1mm pe plan reprezintă
25m pe teren..
►Se calculează coordonatele punctului A
X A = 5091000m + X m
Y A = 5285000m + Y m
Dacă x mm = 31mm  X m = 0.031m * 25000 = 775 m
y mm = 23mm  Y m = 0.023m * 25000 = 575 m

X A = 5092000m + 775m = 5092775m = 5092.775km


Y A = 5286000m + 575m = 5286575m = 5286.575km

Figura 2.25 Calculul coordonatelor rectangulare ale punctului A

47
3.Calculul distanţei dintre punctele A şi B

3.1 Calculul distanţei din teren calculată din distanţa măsurată pe plan
Se măsoară pe plan distanţa dintre puncte d AB în mm şi se calculează D AB în m
în funcţie de scara planului.
D AB = d AB *n, unde n = 25 000 în exemplul dat
Dacă d AB = 126mm  D AB = 0.126m * 25000 = 3150 m

3.2 Calculul distanţei calculată din coordonate rectangulare


Se vor utiliza coordonatele rectangulare determinate pe plan la punctul 2:

D AB   X A  X B 2  Y A  YB 2
4.Calculul cotelor punctelor A şi B

4.1 Calculul cotei punctului aflat pe o curbă de nivel

Dacă punctul se află pe o curbă de nivel cota acestuia este identică cu


cota curbei pe care se află punctul. De exemplu punctul A se află pe curba de
nivel de cotă 36m, astfel încât cota punctului A va fi 36m (figura 2.26).

Figura 2.26 Calculul cotelor punctelor A şi B

48
4.2 Calculul cotei punctului aflat între două curbe de nivel

Dacă punctul se află între două curbe de nivel cota acestuia se va calcula
prin interpolare. Se va trasa distanţa cea mai scurtă ce trece prin punctul dat şi
uneşte cele două curbe de nivel numită linia de cea mai mare pantă. Se măsoară
d 1 dintre curbele de nivel (figura 2.26) şi se măsoară şi distanţa d 2 . de la una din
curbe (de obicei cea cu cota cea mai mică) până la punct.
Cota punctului B este H B = 35 m + H

H se va calcula prin interpolare astfel:


d 1 .............................E
d 2 ........................... H

Unde E este echidistanţa curbelor de nivel. În exemplul dat E = 1m


Ed 2
H 
d1
ATENŢIE !
Distanţele d 1 şi d 2 se măsoară în aceleaşi unităţi de măsură, de regulă în mm, iar
E se dă în m. Astfel H se va calcula în m.

5.Calculul pantei dreptei AB

Dacă secţionăm terenul natural cu un plan vertical ce trece prin punctele A şi


B obţinem aliniamentul AB. Unind punctele A şi B cu o dreaptă obţinem distanţa
înclinată L AB , iar proiecţia acesteia în plan orizontal este distanţa D AB . Unghiul
vertical dintre L AB şi D AB este unghiul de pantă .

Panta terenului se calculează ca tangentă a unghiului .

H AB
p AB  tg  de regulă panta se calculează în procente.
D AB
H AB
p AB %  tg * 100  * 100
D AB

49
Figura 2.27 Calculul pantei dreptei AB

În exemplul dat, dacă cota punctului A este 36m iar a punctului B este 35,45m şi
distanţa D AB =75,56m, valoarea pantei va fi calculată astfel:

HA  HB 36  35.45
p%  * 100  * 100  0.73%
D AB 75.56

Altfel spus, la o distanţă orizontală de 100m avem o diferenţă de nivel de 0.73m.

50
3. INSTRUMENTE ŞI METODE DE MĂSURAREA UNGHIURILOR ŞI
DISTANŢELOR

3.1 Definiţii. Clasificări

Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea pe teren a


direcţiilor unghiurilare orizontale şi verticale. Cu teodolitul se mai pot măsura şi
distanţe folosind mira printr-o metodă indirectă de măsurare.
Clasificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:
- după modul de evoluţie în timp;
- după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor unghiulare;
- după firma constructoare.
Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:
 Teodolite clasice, care au fost construite la începutul secolului al
XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu lunete lungi şi diametre
ale limburilor destul de mari pentru a asigura precizia necesară. Pe teren era
necesar să fie rectificate des. Sistemul constructiv, cu părţile componente la
vedere, conducea rapid la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor.

Teodolit Salmoriaghi 15’’ - 1954 Teodolit Otto Fennel Sohne Kassel -


1920
Teodolite clasice

 Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi principiu


constructiv, dar conţin sisteme optice interioare care permit realizarea citirilor la

51
cele două cercuri prin intermediul unui microscop de lectură al cărui ocular se află
alături de ocularul lunetei. Datorită acestui sistem de construcţie teodolitele
moderne se mai numesc şi teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la
începutul anilor 1920 şi sunt perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea
de teodolitele clasice constă în faptul că sunt superioare acestora şi că sunt
realizate compact, iar părţile lor componente (limburile de cristal, prismele de
lectură, indecşii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de protecţie.

Teodolit THEO 020 precizie 1c Teodolit THEO 010 precizie 2cc


Teodolite optice

 Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu deceniul


7 al secolului trecut şi s-au perfecţionat rapid. Ele conţin un microprocesor care
serveşte la afişarea pe un display asemănător cu cel întâlnit la microcalculatoare
(format din cristale lichide) a rezultatelor măsurătorilor, precum şi a unei serii de
elemente calculate automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa
orizontală, orientarea, coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit a condus la
staţia totală electronică, dotată cu afişaj digital automat al valorilor măsurate, cu
posibilitatea de înregistrare automată în memorii externe, precum şi cu „tracking”,
care oferă avantajul de a afişa direcţiile orizontale la fiecare secundă şi o nouă
valoare a distanţei la fiecare 3 secunde, existând astfel posibilitatea de a deplasa
reflectorul mobil fără a întrerupe vizarea. Realizarea carnetului electronic de
teren permite cuplarea la PC şi la plotter.

52
Teodolit electronic LEICA Builder T100 Teodolit electronic Geo-Fennel FET 110
Teodolite electronice

Clasificarea teodolitelor după precizie.


Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune t a dispozitivului
de citire a unghiurilor, teodolitele (doar cele moderne şi electronice) sunt:
 De precizie slabă (de şantier), pentru care t10c (de exemplu Theo
080 şi Theo 120 –Carl Zeiss Jena, Zeiss Th 5, Kern DK1, etc).
 De precizie medie (de şantier), pentru care 20cc t<10c (de
exemplu Theo 020 şi Theo 030 Carl Zeiss Jena; Wild T16, Kern K1A şi K1S,
Zeiss Th4, Sokkisha T60E, TS20A şi DT6, etc.)
 De precizie (geodezice), pentru care 2cc  t <20cc.
 De înaltă precizie (astronomice), pentru care t 1cc.
Clasificarea teodolitelor după firma producătoare.
În ultimii ani, firme europene de mare tradiţie şi-au reconsiderat
activitatea de producţie (Carl Zeiss Jena şi Zeiss –din Zeiss). Firmele elveţiene
Kern şi Wild au fuzionat formând concernul Leica. Pe de altă parte firmele
japoneze Sokkisha, Topcon şi Nikon s-au impus pe piaţă oferind instrumente
deosebit de performante.

53
3.2 Schema generală a teodolitului

Principalele părţi componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt următoarele:


Părţile componente Schema generală
1.cerc gradat orizontal sau limb;
2.cerc gradat vertical;
3.luneta;
4.obiectivul lunetei;
5.ocularul lunetei;
6.furcile de susţinere a lunetei;
7.cercul alidad;.
8. microscopul citirilor centralizate;
9. şuruburi de calare;
10. placa de tensiune;
11. placa de bază;
12. nivela torică de calare fină;
13. nivela sferică de calare
aproximativă;
14.şurub de mişcare fină în plan
orizontal;
15. şurub de mişcare fină în plan
vertical;
16. şurub pompă de prindere a
teodolitului pe trepied;
17.axa verticală de rotaţie a
aparatului în plan orizontal; Figura 3.1 Schema generală a
18. axa orizontală a aparatului de teodolitului
rotaţie în plan vertical a lunetei.

54
Figura 3.2 Teodolit Theo 020

Componentele principale ale teodolitului Theo 020 sunt următoarele (figura 3.2):
1 – cerc vertical;
2 – luneta;
3 – furca lunetei;
4 – cerc orizontal;
5 – dispozitiv optic de centrare;
6 – pârghii de blocare a mişcărilor de rotaţie în plan orizontal şi vertical;
7 – şurub de mişcare fină în plan vertical;
8 – şurub de mişcare fină în plan orizontal;
9 – oglinzi pentru iluminarea cercurilor şi vizualizarea acestora la citirea valorilor
unghiulare;
10 – şuruburi de calare;
11 – placa de tensiune;
12 – placa de bază;

55
13 – colimator;
14 – ambaza.

Componentele principale ale teodolitului Theo 010 sunt (figura 3.3):


1 – luneta;
2 – cerc vertical;
3 – cerc orizontal;
4 - oglinzi pentru iluminarea cercurilor şi vizualizarea acestora la citirea valorilor
unghiulare;
5 - dispozitiv optic de centrare;
6 – şuruburi de calare;
7 – şuruburi de mişcare fină în plan orizontal şi vertical;
8 – pârghii de blocare a mişcărilor în plan vertical şi orizontal;
9 – şurub micrometric pentru realizarea coincidenţei la realizarea citirilor
unghiulare.

Figura 3.3 Teodolit Theo 010

Diferenţa dintre cele două tipuri de teodolite (Theo 020 şi Theo 010) constă în
precizia de citire a valorilor unghiulare.

3.3 Axele teodolitului


Axele teodolitului sunt următoarele:

56
Figura 3.4 Axele teodolitului

 VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul utilizării


aparatului.
 OO -axa secundară de rotaţie, orizontală în timpul măsurării
unghiurilor. Este axa de rotaţie a lunetei în plan vertical.
 ro -axa de vizare a lunetei, reticul obiectiv.
Cele trei axe de mai sus sunt concurente în centrul de vizare (C V .) al
lunetei.
 NN - axa (directricea) nivelei torice.
În afară de cele două perpendicularităţi menţionate mai sus, poziţiile
reciproce de paralelism şi de perpendicularitate care rezultă din figura 3.2 se
obţin efectuând verificări şi rectificări periodice ale instrumentului, înainte de
fiecare campanie de măsurători.

3.4 Părţile componente ale teodolitului

3.4.1 Luneta

Luneta teodolitului este dispozitivul care serveşte la vizarea semnalelor


pe teren, iar la teodolitele tahimetre serveşte şi la măsurarea indirectă a
distanţelor.
Cele trei axe ale lunetei sunt (figura 3.5):
- XX axa geometrică;
- O 1 O 2 axa optică care uneşte centrul optic al obiectivului cu

57
centrul optic al ocularului;
- rO 1 axa de vizare care uneşte centrul reticulului cu centrul
optic al obiectivului.
Din punct de vedere geometric cele trei axe trebuie să coincidă.

Figura 3.5 Luneta teodolitului

Părţile componente ale lunetei, aşa cum se văd în figura 3.5, sunt următoarele:
1 – tubul ocular;
2 – lentilele ocularului;
3 – tubul obiectiv;
4 – lentilele obiectivului;
5 – lentile de focusare interioară;
6 – şurub de focusare a imaginii;
7 – plăcuţa firelor reticulare.
Obiectivul lunetei este un sistem optic şi are rolul de-a forma imagina
obiectelor vizate. Distanţa focală a acestora este cuprinsă între 100 – 700 mm.
Ocularul lunetei are rol de-a mări imaginea formată de obiectiv (asemeni
unei lupe). Distanţa focală este cuprinsă între 8 – 10 mm.
Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate
foarte fin firele reticulare. Notăm intersecţia firelor reticulare cu r şi de aici derivă
axa de vizare a lunetei rO care este dată de punctul r şi centrul optic al
obiectivului. Pe lângă firele reticulare reticulul mai are trăsături reticulare scurte,
simetric aşezate faţă de firul reticular orizontal numite fire stadimetrice, deoarece
servesc la determinarea stadimetrică a distanţelor. De cele mai multe ori firul
reticular vertical este jumătate fir simplu, iar cealaltă jumătate este un fir dublu,
fapt ce ajută la diverse moduri de punctare a obiectului vizat pe teren.

Figura 3.6 Diverse tipuri de fire reticulare

58
Mărirea lunetei M este raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect
vizat prin lunetă şi unghiul sub care se vede acelaşi obiect cu ochiul liber.
Reglarea lunetei se face în două etape succesive:
- se clarifică firele reticulare privind prin ocularul îndreptat spre un fond alb şi
rotind din ocular până avem o imagine clară a acestora;
- se clarifică imaginea semnalului vizat prin îndreptarea lunetei spre acesta şi
acţionarea manşonului de focusare până la obţinerea unei imaginii clare.

3.4.2 Cercurile teodolitului

Cercul orizontal poate avea mai multe grade de libertate, fapt ce conduce
la clasificarea teodolitelor după acest criteriu:
- teodolite simple – cele la care limbul este fix pe ambază;
- teodolite repetitoare – cele la care limbul se poate roti concomitent cu alidada în
jurul axei VV. Limbul nu se poate independent de alidadă.
- teodolite reiteratoare – limbul se roteşte independent de alidadă, proprietate ce
permite introducerea de origini diferite la măsurarea direcţiilor.
La teodolitele optico-mecanice cercurile sunt de sticlă cu
gradaţii foarte fine (cca 1m) şi permit citirea centralizată într-un singur
microscop. Cea mai mică diviziune a cercului gradat poate avea următoarele
valori:
►pentru sistemul sexagesimal: 10, (1/2)0, (1/3)0, (1/6)0;
► pentru sistemul centesimal: 1g, (1/2)g, (1/4)g, (1/5)g, (1/10)g.

Cercul orizontal
Acesta serveşte la măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale. Părţile sale
componente sunt:
►limbul cu diametrul între 70mm – 250mm funcţie de
precizia aparatului;
►alidada pe care se sprijină suprastructura teodolitului şi se
află şi indicii de citire.
La măsurarea unghiurilor orizontale limbul trebuie să fie fix şi orizontal,
iar alidada împreună cu indicii de citire se va roti în jurul axei VV.
Cercul vertical
Acesta serveşte la măsurarea unghiurilor verticale. El este gradat
asemeni cercului orizontal şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
►să fie centric cu axa orizontală a teodolitului OO;
►linia de 0 – 200g să se afle în acelaşi plan cu axa de vizare rO a
lunetei;
► indicii de citire să se afle riguros într-un plan orizontal sau vertical.

59
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară

Microscopul optic cu scăriţă – Theo 020

Figura 3.7 Dispozitivul de citire unghiulară – Scăriţa

Teodolitele optico-mecanice de precizie medie folosesc în cea mai mare


parte ca dispozitiv de citire unghiulară microscopul cu scăriţă. Acesta permite
citirea centralizată a unghiurilor orizontale şi verticale. Principiul acestuia este
prezentat în fig 3.4
Direcţia unghiulară citită pentru Hz (direcţia unghiulară orizontală) este:
303,2600 (trei sute grade, douăzeci şi şase minute).
Direcţia unghiulară citită pentru V (unghiul zenital) este: 99,1300
(nouăzecişi nouă de grade şi treisprezece minute).
Pentru a înţelege principiul de citire trebuie să calculăm precizia
a
P=
n
Unde: a este valoarea unei diviziuni de pe cercul gradat;
n este numărul de diviziuni al scăriţei
Dacă calculăm precizia obţinem următoarea relaţie

a 1g 100 c
p    1c
n 100 100

Cu alte cuvinte cea mai mică diviziune a scăriţei reprezintă un minut.


Când citim va trebui să citim gradele ce intersectează scăriţa, zecile de
minute cu valoarea cea mai mică ce încadrează valoarea de grad şi unităţile de
minut ce rezultă de la intersecţia valorii de grad cu scăriţa.
60
Din punct de vedere constructiv, scăriţa este egală cu dimensiunea unui
interval de pe cerc, cea ce face ca aceasta să nu fie niciodată intersectată de
două valori de grad. Singura situaţie când se poate întâmpla acest lucru este
atunci când o diviziune este peste
zero al scăriţei şi cealaltă peste 10. În acest caz valoarea ce o citim este cea care
intersectează zero al scăriţei.
Principiul de citire unghiulară este acelaşi pentru unghiul Hz şi V.

3.4.4 Nivelele teodolitului

Teodolitul are două nivele: nivela sferică şi nivela torică. Acestea sunt utilizate la
calarea instrumentului.
- Nivela sferică va fi utilizată la calarea aproximativă;
- Nivela torică va fi utilizată la calarea fină.

Nivela torică
Nivela torică este o fiolă de sticlă umplută incomplet cu eter sau alcool,
care prin vaporizare formează o bulă de gaz, denumită bulă de aer curbată după
o rază de cubură „r”. Părţile constructive ale nivelei torice sunt prezentate în
figura 3.5:

a) secţiune b) vedere de sus


Figura 3.8 Nivela torică

Elementele caracteristice nivelei torice sunt (figura 3.9):

Figura 3.9 Elementele nivelei torice


► mm planul meridian al torului;

61
► M' – centrul bulei de aer;
► M – punctul mijlociu al torului;
► NN – directricea nivelei torice (tangenta în punctul M la tor);
► d = MM' deplasarea bulei de aer;
►  unghiul de înclinare al directricei;
► r raza de curbură a torului;
► C centrul de curbură al torului;
► a = 2 mm mărimea unei diviziuni de pe fiolă;
Principiul nivelei torice este: pentru acceaşi nivelă unghiul de înclinare 
al fiolei este direct proporţional cu deplasarea bulei de aer.
Sensibilitatea nivelei torice este unghiul de înclinare  al fiolei, înclinare
care este corespunzătoare unei deplasări a bulei de aer egală cu o gradaţie a de
2 mm. Cu cât unghiul  este mai mic, cu atât sensibilitatea nivelei este mai mare.
În mod curent sensibilitatea nivelei torice se exprimă în secunde sexagesimale
ale unghiului la centru corespunzător unei diviziuni a nivelei.

s = '' = ( a / r )'' = 4'' 105 / r

Sensibilitatea nivelei torice este direct proporţională cu raza de curbură,


pentru o sensibilitate mare avem rază de curbură mare.

Nivela sferică
Nivela sferică este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă cilindrică având
partea superioară sub forma unei calote sferice. Raza de curbură la nivelele
sferice este cuprinsă între: 0,5 – 3 m. Fiola este umplută cu eter sau alcool şi este
închisă ermetic. Este montată într-o cutie de protecţie metalică care este prinsă
de suport cu trei şuruburi. Partea superioară a calotei sferice reprezintă punctul
central al nivelei prin care trece axa V s V s care este perpendiculara la planul
tangent în punctul central al nivelei. Gradaţiile nivelei sunt cercuri concentrice cu
centrul şi distanţate între ele la 2 mm.

a) b)
Figura 3.10 Nivela sferică

62
3.5 Instalarea aparatului în staţie

Instalarea aparatului în staţie se realizează prin trei operaţii succesive:


►centrare;
►calare;
►punere la punct a lunetei.

Figura 3.11 Instalarea aparatului în staţie

3.5.1 Centrarea. Este procedeul topografic prin care aparatul este


instalat deasupra punctului matematic al staţiei. Acest lucru se poate realiza cu
firul cu plumb, cu sistemul optic de centrare sau cu fasciculul laser. Primul
procedeu nu este recomandat deoarece nu oferă o precizie prea bună (cca 2-3
cm) şi totodată este anevoios de realizat datorită condiţiilor de lucru (balans al
firului cu plumb la intensificări ale vântului).
Centrarea cu sistemul optic se realizează în două etape:
– în prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra punctului
de staţie, astfel încât să fie cât mai orizontal şi la o înălţime convenabilă (de
regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului operatorului).
– în a doua etapă se prinde aparatul pe măsuţa trepiedului şi se fixează
unul din picioarele trepiedului. Se priveşte prin sistemul optic de centrare şi se
manevrează celelalte două picioare ale trepiedului până când punctul marcat în
centrul sistemului optic de centrare corespunde cu punctul matematic al staţiei.
3.5.2 Calarea este procedeul topografic de orizontalizare a aparatului.
Calarea se execută în două etape:
– calarea aproximativă – cu ajutorul nivelei sferice;
– calarea fină – din cele trei şuruburi de calare şi nivela torică.
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei sferice din
picioarele trepiedului astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele trepiedului şi se
manevrează aceasta (culisând pe verticală) până se aduce nivela sferică în
63
cerculeţul reper sau se trimite aceasta pe direcţia altui picior al trepiedului. Dacă
nivela intră în reper calarea aproximativă s-a terminat, dacă nu se roteşte
aparatul până când nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a „fugit” la etapa
anterioară şi se acţionează din acel picior. Se repetă aceste manevre până când
se calează nivela sferică.
Calarea fină se face din cele trei şuruburi de calare cu ajutorul nivelei
torice în două poziţii succesive.

Poziţia 1 Poziţia 2

Figura 3.12 Calarea teodolitului

– poziţia I –se aduce nivela torică paralel cu două şuruburi de calare şi se


rotesc cele două şuruburi concomitent şi antagonic până când nivela torică intră
între repere;
– poziţia II –se roteşte nivela cu 90 şi se acţionează din al treilea şurub
de calare până când se aduce nivela între repere.
Se verifică calarea rotind nivela cu 180 faţă de prima poziţie caz în care
aceasta trebuie să rămână calată, dacă nu se reiau operaţiile anterioare până
când nu mai există nici o deplasare a nivelei torice faţă de poziţia centrală. După
terminarea calării se verifică centrarea, iar în cazul în care s-a stricat centrarea se
poate translata aparatul pe măsuţa trepiedului.
3.5.3 Vizarea se face în trei etape (timpi)
1. Vizarea aproximativă, care se face cu mişcările lunetei deblocate,
prin suprapunerea colimatorului (5 –fig.3.1) pe semnalul topografic din teren,
după care se blochează mişcările generale în plan orizontal şi vertical.
2. Punerea la punct a imaginii din lunetă. Se începe prin clarificarea
imaginii reticulului prin intermediul ocularului, respectiv ajustarea ocularului la
posibilităţile vizuale ale operatorului, până ce imaginea firelor reticulare apare
64
foarte clară şi atât de neagră pe cât este posibil. Apoi se realizează focusarea
imaginii semnalului topografic din teren, acţionând asupra şurubului sau inelului
de focusare.
3. Vizarea definitivă (punctarea) –fig.3.13 –constă în aducerea
centrului r al reticulului pe semnalul vizat S acţionând asupra şuruburilor de
mişcare fină în plan orizontal şi vertical (29 şi 10 în fig.3.1).

Figura 3.13 Vizarea semnalelor

Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului vertical) au fost


alese prin convenţie după cum urmează:
-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei (respectiv la
stânga operatorului care vizează prin lunetă); pentru a diminua o eroare de
construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în poziţia I sensul de rotaţie în plan
orizontal al alidadei şi al lunetei să fie sensul acelor de ceasornic.
-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta lunetei; în
acest caz s-a convenit ca sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei
să fie în sensul trigonometric.

3.6 Teodolitul electronic – Leica Builder T100

Teodolitul electronic Leica Builder T100 este diferit de teodolitele clasice


Theo 010 şi Theo 020 prin faptul că valorile unghiulare se afişează pe display, nu
se mai face citirea acestora în sistemul optic de citire unghiulară. Măsurarea
distanţelor se face la fel prin citire pe miră.

65
Figura 3.14 Teodolit în cutie Figura 3.15 Teodolit vedere
frontală

Figura 3.16 Teodolit vedere laterală

66
3.6.1 Părţile componente principale ale teodolitului electronic

Componentele principale ale teodolitului electronic se pot urmări în figura 3.17.

1 – ambaza
2 – măsuţa trepiedului
3 – luneta - obiectiv
4 – ecran de afişare a
valorilor unghiulare
5 – şurub micrometric de
mişcare în plan orizontal
6 – şurub micrometric de
mişcare în plan vertical
7 – bateria
8 - colimatoare

Figura 3.17 Părţile componente ale teodolitului electronic


Analizând comparativ schemele teodolitelor clasice (figurile 3.2, 3.3) cu
schema teodolitului electronic (figura 3.17) se observă că nu sunt diferenţe mari:
teodolitul electronic nu mai are pârghii de blocare a mişcărilor în plan orizontal şi
vertical, oglinzi pentru iluminarea cercurilor necesare la citirea valorilor
unghiulare, sistem de centrare optică, microscopul citirilor centralizate.

1 – tasta de pornire /
oprire a aparatului;
2 – tasta de
parcurgere a
meniului;
3 – tasta de
parcurgere a
paginilor;
4 – tasta de anulare
a unei comenzi;
5 – taste funcţionale

Figura 3.18 Funcţiile tastelor ecranului de afişare

67
Luneta teodolitului este formată din aceleaşi componente ca la teodolitul
clasic: ocular, obiectiv, şurub de clarificare a firelor reticulare, şurub de clarificare
a imaginii, colimatoare, fire reticulare.

1 – ocular; 2 – şurub de clarificare fire 4 – ocular; 5 - colimatoare


reticulare; 3 – şurub de clarificare a
imaginii
Figura 3.19 Luneta teodolitului

3.6.2 Instalarea aparatului în staţie

Instalarea aparatului în staţie se face trecând prin aceleaşi etape:


centrare, calare, punere la punct a lunetei. Apar modificări în procedura de
centrare şi calare. Pentru iniţializarea aparatului este necesar să fie ataşate
bateriile şi să fie pornit aparatul (figura 3.18 – tasta 1).

Figura 3.20 Cutia bateriilor

68
Figura 3.21 Montarea bateriilor

Centrarea

Centrarea se face deasupra punctului matematic al punctului de staţie,


dar se va înlocui centrarea cu sistemul optic cu cea cu fascicul laser (figura 3.22).
Se poate observa în figura 3.22 că aparatul are sistem laser de centrare care se
proiectează pe punctul de staţie (1). Din punctul de vedere al manevrării
aparatului se va proceda la fel ca la centrarea cu sistemul optic, numai că se va
manevra trepiedul cu aparatul fixat până când spotul laser va coincide cu punctul
matematic al punctului de staţie.

Figura 3.22 Centrarea cu fascicul laser

69
Calarea

Calarea se va realiza după aceleaşi principii cu ajutorul nivelei sferice şi


apoi cu nivela torică. Spre deosebire de aparatura clasică acest tip de instrument
ne oferă posibilitatea de – a vizualiza pe ecranul de afişare (figura 3.23) modul în
care se realizează calarea, rotind şuruburile indicate pe ecran se va ajunge la
forma finală. Când calarea este realizată vor apărea bifate toate tastele şi se
poate apăsa tasta „OK”.

1 – nivela sferică
2 – nivela torică în poziţie
paralelă cu 2 şuruburi de
calare
3 – nivela torică în poziţie
perpendiculară pe prima
poziţie
4 – sensul în care trebuie
rotite şuruburile de calare
5 – tasta de finalizare a
calării „OK”
Figura 3.23 Calarea aparatului

Figura 3.24 Calarea nivelei torice din Figura 3.25 Nivela sferică a
două şuruburi de calare teodolitului

Când calarea este realizată vor apărea bifate toate cele trei şuruburi de
calare şi se poate valida procedura prin apăsarea tastei „OK” (5).

70
Figura 3.26 Finalizarea etapei de calare

Iniţializarea parametrilor de lucru ai aparatului

Înainte de începerea măsurătorilor este necesar să se seteze parametrii


de lucru ai aparatului: modul de măsurare al direcţiilor unghiulare orizontale (în
sens orar sau sens antiorar), modul de măsurare al unghiului vertical, precizia de
măsurare a valorilor unghiulare, etc.

Setarea sensului de măsurare a direcţiilor unghiulare orizontale

În cazul acestui tip de aparat direcţiile unghiulare orizontale pot fi


măsurate în sens orar sau antiorar în funcţie de dorinţa operatorului.

71
Figura 3.27 Setarea sensului de măsurare a direcţiilor unghiulare
orizontale

Pentru realizare se va alege din meniu (tasta 2 – figura 3.18) varianta


„CONFIG” ecranul afişând comenzile din figura 3.27. Acţionând tasta 3 – figura
3.18, apar variantele: right (sensul orar) şi left (sensul antiorar). Prin apăsarea
tastei OK se alege sensul dorit. Se poate verifica această setare atunci când se
trece la măsurare, pe ecran apare în dreptul valorii unghiulare măsurare sensul în
care s-a măsurat (3) figura 3.31.

Setarea modului de măsurare a unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se pot măsura în trei variante: având zero al cercului


vertical la partea zenitală, cu zero al cercului vertical la orizontală, în procente ca
unghi de pantă. Acţionând tasta 3 – figura 3.18 apar cele trei variante de
măsurare a unghiului vertical. Se alege varianta dorită şi se validează prin
apăsarea tastei OK (figura 3.28).

72
Figura 3.28 Setarea modului de măsurare a unghiului vertical

Setarea unităţilor de măsură pentru valorile unghiulare măsurate

Valorile unghiulare se pot măsura în grade sexagesimale sau grade


centesimale (figura 3.29). De regulă măsurătorile topografice le executăm în
grade centesimale pe care le regăsim în meniul aparatului sub denumirea de:
gon.

Figura 3.29 Setarea gradelor centesimale pentru unghiurile măsurate

73
Setarea preciziei de măsurare a valorilor unghiulare

În funcţie de precizia dorită de operator valorile unghiulare se pot măsura


cu trei tipuri de precizie: simplă – precizie la minut, precis – precizie 10 secunde,
standard – precizie 50 secunde.

a) precizie la minut b) precizie 10 secunde

c) precizie 50 secunde

Figura 3.30 Setarea preciziei de măsurare a valorilor unghiulare

Setarea poziţiei de măsurare a valorilor unghiulare

Aşa cum s – a descris şi la aparatura clasică se ştie că măsurătorile


unghiulare se pot executa în ambele poziţii ale lunetei. În această situaţie poziţia I
este atunci când avem ecranul de afişare în faţa operatorului (figura 3.31 a), iar
poziţia a II a este atunci când ecranul este în partea opusă (figura 3.31 b).

74
a) poziţia I b) poziţia a II a
Figura 3.31 Alegerea poziţiilor de măsurare a valorilor unghiulare

După realizarea tuturor setărilor parcurse se trece din meniu la modul de


lucru THEO şi se pot în cepe măsurătorile. Un exemplu de valori unghiulare
rezultate din măsurători se poate urmări în figura 3.32.

1 – direcţie unghiulară
orizontală;
2 – unghiul vertical;
3 – sensul orar;
4 – zero al cercului
vertical este pe direcţia
zenitală;
5 – valoare unghiulară
măsurată;
6 – unitatea de măsură
gradele centesimale.
Figura 3.32 Exemplu de valori rezultate din măsurători

Concluzie
Analizând comparativ aparatura clasică şi cea electronică prezentată se
poate spune că cea de-a doua ne oferă facilităţi în măsurarea unghiurilor atât din
punctul de vedere al preciziei cât şi al variantelor de determinare ca unităţi de
măsură.

75
3.7 Măsurarea unghiurilor

3.7.1 Măsurarea unghiurilor orizontale


Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin mai multe metode, cele mai
utilizate fiind: metoda diferenţelor de citiri, metoda cu zero în coincidenţă, iar în
cazul când se măsoară mai multe unghiuri din aceiaşi staţie, metoda în tur de
orizont.
Pentru control şi pentru eliminarea anumitor erori instrumentale
măsurătorile se fac în ambele poziţii ale lunetei.

Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda diferenţelor de citiri


(simplă)
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un singur unghi
din staţie.

Modul de lucru pe teren

 se instalează instrumentul în staţie (centrare, calare) şi se vizează cu


luneta în poziţia I câtre punctul A. După punctare se execută citirea la cercul
orizontal a direcţiei unghiulare orizontale către A;
 se deblochează aparatul, se roteşte în sens topografic (orar), se
vizează şi punctează semnalul din punctul B, se citeşte la cercul orizontal direcţia
unghiulară orizontală către B;
În figura 3.33 s-au folosit următoarele notaţii:
 V –punctul de staţie al aparatului
 C 1 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către
punctul A;
 C 2 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către
punctul B;
  – unghiul orizontal dintre cele două direcţii calculat ca diferenţă dintre
acestea două.

Figura 3.33 Metoda simplă de măsurare a unghiurilor orizontal

Pentru control se recomandă să se repete măsurarea şi în poziţia a doua


a lunetei.

76
 În acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens antiorar se
va viza punctul A, efectuând citiri către fiecare punct. Diferenţa citirilor reprezintă
unghiul .
Dacă = -  T , T= 2e  , e  este eroarea de citire a unei direcţii
într-o singură poziţie a lunetei, atunci valoarea unghiului orizontal se calculează
ca medie aritmetică a celor două valori.
 `   ``

2

Direcţii orizontale
măsurate Unghiul
PS PV Media
Poziţia a 
Poziţia I
II a
A 98,75 298,76 98,7550
V 67,0900
B 165,85 365,84 165,8450

NOTĂ! Când se calculează media aritmetică a direcţiilor dintre poziţia


întâi şi poziţia a II a se vor păstra gradele din prima poziţie şi se va face
media aritmetică a minutelor din cele două poziţii.

Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur de orizont

Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai multor


unghiuri dintr-un singur punct de staţie, dar şi atunci când se măsoară un singur
unghi din staţie (cazul drumuirilor).

Figura 3.34 Metoda turului de orizont

77
Modul de lucru pe teren

Această metodă presupune instalarea aparatului în staţie (centrare,


calare), iar apoi măsurarea direcţiilor orizontale prin vizare cu aparatul către
punctele A,B,C şi D. Obligatoriu la această metodă este ca după citirea direcţiilor
orizontale către punctele A,B,C şi D turul de orizont să se încheie cu o nouă citire
spre punctul de început (A).
După terminarea măsurătorilor pe teren se verifică eroarea de
neânchidere în tur de orizont care reprezintă diferenţa dintre citirile direcţiei
orizontale către punctul cu care s-au început şi s-au terminat măsurătorile.
eTO  c Af  c iA , e TO  T TO
Eroarea trebuie să se înscrie în toleranţa permisă în tur de orizont care
se calculează cu formula: TTO  p n , unde p reprezintă precizia de citire a
teodolitului, iar n numărul de direcţii vizate. Dacă eroarea nu se înscrie în
toleranţă măsurătorile se reiau. Pe baza erorii se poate face compensarea turului
de orizont.
Atât datele din teren cât şi cele rezultate prin compensare se vor trece
într-un tabel:

Direcţii orizontale
PS PV măsurate Media Corecţii Direcţii Unghiul
Poziţia Poziţia compensate orizontal
I a II a
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,33 326,33 126,33 25CC 126,3325 41,0775
S C 210,56 10,57 210,5650 50CC 210,5700 84,2375
D 327,85 127,84 327,8450 75CC 327,8525 117,2825
A 85,25 285,24 85,2450 100CC 85,2550 157,4025

Compensarea turului de orizont

1. Calculul erorii, toleranţei:

Teoretic Exemplu numeric


eTO  c Af  c iA eTO  85.2450  85.2550  1c
TTO  p n TTO  1c 4  2c
eTO  TTO ,1c  2c

78
2. Calculul corecţiei:

Teoretic Exemplu numeric


cTO  eTO cTO  1c

3. Calculul corecţiei unitare:

Teoretic Exemplu numeric


c 1c
k TO  TO kTO   25cc
n 4

3 Repartizarea corecţiei unitare măsurătorilor efectuate, în progresie aritmetică


începând cu punctul B – coloana 6;

4. Calculul direcţiilor compensate prin însumarea algebrică a mediilor valorilor


măsurate cu corecţia acordată – coloana 7;

5.Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea măsurată


către punctul A este identică cu cea compensată către A;

6.Calculul unghiurilor orizontale între direcţiile măsurate – coloana 8.

Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda repetiţiei

Această metodă se aplică la măsurarea cu precizie a unghiurilor


orizontale. Metoda presupune măsurarea unui unghi de mai multe ori, având de
fiecare dată ca origine de citire valoarea unghiului obţinută în determinarea
precedentă.
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal  AB vom proceda astfel:
 se vizează punctul A şi se efectuează citirea C A ;
 se vizează punctul B şi se efectuează citirea C B după care se
blochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi către A;
 cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează
din nou B efectuând citirea C’ B după care se blochează mişcarea înregistratoare
şi se roteşte aparatul înapoi către A;
 cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează
din nou B efectuând citirea C" B şi operaţiile se pot repeta de n ori;
În final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca diferenţă de
citiri, iar valoarea definitivă a unghiului  AB va fi media aritmetică a celor n valori
calculate.
79
Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda reiteraţiei se aplică
atunci când vrem să eliminăm erorile de divizare ale limbului şi constă în
efectuarea mai multor serii cu origini diferite. Intervalul dintre originile seriilor se
calculează cu relaţia:
400 g
I unde n este numărul de serii, iar m este numărul
n*m
dispozitivelor de citire

3.7.2 Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se vor citi direct în aparat, fără a fi calculate prin


diferenţă de direcţii cum am făcut la unghiurile orizontale.
Modul de lucru pe teren
 instalăm aparatul în punctul A;
 măsurăm înălţimea "I" a aparatului care este distanţa pe verticală de
la ţăruşul punctului de staţie până la axa orizontală a aparatului;
 vizăm pe mira instalată în punctul B astfel încât firul reticular orizontal
să se proiecteze pe miră la diviziunea corespunzătoare înălţimii aparatului;
 citim în aparat valoarea unghiului vertical indicată de cadranul notat cu
V, aceasta este valoarea unghiului zenital "z" dacă diametrul de 0g – 200g este
dispus în acelaşi plan cu axa de vizare rO.
Se recomandă să se efectueze citiri în ambele poziţii ale lunetei, astfel:
Poziţia I: Z 1 =C 1
Poziţia a II a: Z 2 =400g – C 2

Z 1  Z 2 C1  C 2
Z   200 g
2 2
Unghiul de pantă  poate fi calculat în funcţie de unghiul zenital mediu:
 = 100g – Z sau
 1 = 100g – C 1
 2 = C 2 – 300g
   2 c 2  c1
 1   200 g
2 2

80
Figura 3.35 Măsurarea unghiurilor verticale

3.8 Exemplu numeric – calculul unghiurilor verticale din măsurători

P.S. P.V. Unghiuri zenitale Media Unghi


Unghi
măsurate (poziţiei (zenital /
mediu
Poz. I Poz. II I şi II) pantă)
(zenital /
pantă)
A B 105.3670 294.6380 105.3645 105.3645 105.3652
i = 1,65 m - 5.3645
B A 94.6330 305.3690 94.6340 94.6340 - 5.3652
i = 1,69 m 5.3660

Probleme propuse spre rezolvare

1.Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de staţie prin
metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 1c

PS PV Direcţii unghiulare orizontale


măsurate
Poziţia I Poziţia II
1 27.25 227.24
2 78.49 278.48
S 3 145.66 345.67
4 254.98 54.99
5 321.74 121.75
1 27.24 227.23

Se cere să se compenseze turul de orizont şi să se calculeze unghiurile


orizontale dintre direcţiile măsurate.

81
2. Se dau unghiurile verticale măsurate:

P.S. P.V. Unghiuri zenitale Media Unghi Unghi


măsurate (poziţiei (zenital / mediu
Poz. I Poz. II I şi II) pantă) (zenital /
pantă)
A B 103.5565 296.4455
i = 1,67 m
B A 96.4435 305.5545
i = 1,72 m

Se cere să se calculeze valoarile medii, unghiurile zenital şi de pantă şi unghiurile


medii.

3.9 Măsurarea distanţelor

3.9.1 Măsurarea directă a distanţelor

Instrumente de măsurare directă a distanţelor

Instrumentele utilizate la măsurarea directă a distanţelor sunt panglicile


şi ruletele. Panglica este o bandă de oţel de lungime 20, 25, 30 sau 50 m cu o
secţiune de aproximativ 13 * 0.2 mm. Uzual panglicile sunt divizate în metri,
decimetri şi centimetri, primul metru având şi diviziuni milimetrice. La un capăt
panglica are un inel de prindere, iar celălalt capăt este fixat într-o carcasă sau
furcă, prevăzută cu un braţ cu mâner pentru rularea panglicii în carcasă sau pe
cadru. Originea panglicii este de regulă la capătul benzii, la punctul de fixare între
inel şi bandă.
Ruletele au dimensiuni de 2, 3, 4, 5, 7, 10 sau 20 m şi sunt divizate pe
întreaga lungime în m, dm, cm, mm. Secţiunea lor este de regulă mai mică decât
cea a panglicilor şi se utilizează la măsurarea distanţelor mici.

Figura 3.35 Tipuri de rulete utilizate la măsurarea directă a distanţelor

82
Etalonarea şi compararea instrumentelor de măsurare a distanţelor

În mod normal orice instrument de măsurare trebuie verificat şi etalonat


înainte de utilizare.
Verificarea generală a panglicilor şi ruletelor presupune:
- verificarea aspectului exterior al benzii şi gradul de degradare al
diviziunilor;
- verificarea prinderii inelului de întindere de la capătul panglicii;
- verificarea integrităţii panglicii să nu fie ruptă, îndoită, fisurată.
Panglicile şi ruletele au o valoare nominală numai la o anumită temperatură şi
forţă de întindere. Pentru instrumentele de oţel temperatura de etalonare este de
+ 200 C, iar forţa de întindere de 5 kgf respectiv 50 N / l mm2 de secţiune de
bandă.
Etalonarea este procedeul de verificare riguroasă a diviziunilor benzii cu
un etalon oficial, stabilind abaterile faţă de valorile nominale înscrise pe bandă.
Etalonarea se face în ateliere avizate de Institutul de Metrologie, pe baze speciale
de etalonare, stabilind în raport cu originea zero a benzii lungimea reală L r în
dreptul diviziunilor marcate pe bandă. La sfârşitul acestei operaţiuni se
întocmeşte un buletin de etalonare a benzii.
Compararea benzilor constă în verificarea lungimii întregii benzi fie pe o
bază de comparare marcată pe teren orizontal, fie comparând banda cu alta deja
etalonată.

Modul de măsurare a distanţelor pe teren

Măsurarea directă a distanţelor nu necesită explicaţii prea multe


deoarece se face pe terenuri cu pantă mică şi pe distanţe relativ mici.
În prealabil este necesar ca terenul să fie degajat de obstacole şi jalonat
dacă distanţa de măsurat este mai mare decât lungimea panglicii utilizate la
măsurătoare. Jalonarea presupune amplasarea de jaloane din 50 în 50 m,
începând cu capătul îndepărtat spre cel apropiat de operator. Pentru jalonare
sunt necesari doi operatori, unul aşezat pe aliniament, astfel încât să vadă cele
două jaloane de la capete ca pe unul singur, iar celălalt operator va planta
jaloanele intermediare ghidat fiind de primul.
După jalonare se face măsurarea efectivă a distanţei. La măsurare se vor
utiliza ca instrumente auxiliare fişe pentru marcarea capetelor panglicii,
întinzătoare şi dinamometre pentru măsurarea forţei de întindere a panglicii.
Dacă terenul are variaţii de pantă în lungul aliniamentului de măsurat,
acesta se va descompune în segmente de aliniamente cu pantă uniformă, fiecare
segment fiind măsurat independent. Distanţa finală va fi:
L = n*l + l'
Unde:
- L este distanţa înclinată totală măsurată;

83
- n este numărul de câte ori a fost aplicată panglica pe teren;
- l este lungimea panglicii;
- l' este distanţa înclinată citită la final de tronson.
Dacă distanţa este înclinată se va face reducerea la orizont a distanţei înclinate
măsurate pe teren.
D = L sin z = L cos
Unde:
- D este distanţa redusă la orizont;
- L este distanţa înclinată măsurată pe teren;
- z este unghiul zenital;
-  este unghiul de pantă.

Corecţii ce se aplică distanţelor măsurate direct

1. Corecţia de etalonare

Dacă la măsurare au apărut abateri faţă de valorile nominale ale panglicii


acestea trebuie luate în considerare. Corecţia de etalonare se defineşte prin
relaţia: c e = l r - l n
l r – lungimea reală rezultată după etalonarea panglicii;
l n – lungimea nominală înscrisă pe panglică.

Pentru lungimea întregului aliniament măsurat corecţia totală de


etalonare este dată de relaţia:
C e = (L total / l n )c e
Lungimea totală corectată este dată de relaţia:
L corectat = L total + C e

Se poate determina lungimea corectată şi prin aplicarea unui coeficient de


etalonare calculat cu relaţia:
k = (l r / l n )

Lungimea corectată fiind:


L corectat = L total * k

2. Corecţia de tensiune sau de întindere

Corecţia datorată variaţiei forţei de întindere faţă de cea de la etalonare se


calculează cu relaţia:

c F = ( l F – l n ) = [( 1000*ln ) / ( ( S * E )]( F – F 0 )

Unde:
84
- l n este lungimea nominală a panglicii;
- l F este lungimea pangliciiîn timpul măsurătorilor;
- E este modulul de elasticitate al oţelului 2,1 * 104 kg/mm2;
- S este suprafaţa secţiunii transversale a panglicii.

Corecţia totală pentru lungimea măsurată va fi:

C F = (L total / l n ) * c F
Lungimea totală corectată este:

L corectat = L total + C F

3. Corecţia de temperatură

Funcţie de temperatură din timpul măsurătorilor lungimea benzii va fi:

l t = l e [ 1 +  ( t – t e )]

Unde:
- l t este lungimea panglicii în timpul măsurătorilor;
- l e este lungimea panglicii la etalonare;
-  este coeficientul de dilatare al oţelului  = 0,0115 mm / 10C / 1m
liniar
- t este temperatura în timpul măsurătorilor;
- t e este la etalonare.

Corecţia de temperatură pentru o lungime de panglică este:

c t = l t = l t – l e = l e [1 + ( t – t e )] - l e = l e *  (t – t 0 )

Pentru o panglică de oţel de 50 m rezultă corecţia de temperatură:

c t = l t = 50 * 0,0,115 mm (t – t e ) = 0,575 mm ( t – t e )  0,6 mm ( t – t e )

Pentru o lungime oarecare L total măsurată cu o panglică de 50 m la temperatura t


corecţia de temperatură va fi:

C t = 0,6mm ( t – t e )( L total / l e )

Semnul corecţiei este dat de semnul diferenţei ( t – t e ).

85
4. Reducerea distanţelor la orizont

Calculul distanţei reduse la orizont se poate face prin două metode:


- Calculul direct al distanţei orizontale
- Calculul corecţiei de reducere la orizont

Calculul direct al distanţei orizontale

În funcţie de unghiul de pantă :


D = L * cos

În funcţie de diferenţa de nivel de la capetele tronsonului h:


D = ( L2 - h2 )1/2

Calculul corecţiei de reducere la orizont

În funcţie de unghiul de pantă corecţia va fi:


C h = L h = D – L = L * cos - L = - L ( 1 - cos ) = -2 L sin2 ( / 2 )

În funcţie de diferenţa de nivel:


C h = L h = D – L = - [ L – ( L2 – h2 )1/2]

Dezvoltând în serie termenul ( L2 – h2 )1/2 obţinem corecţia de reducere la orizont:


C h = - ( h2 / 2L ) – ( h4 / 8L3 )

Corecţia se aplică cu un termen sau cu doi astfel:


- dacă raportul ( L / h ) > 20, corecţia va fi C h = - (h2 / 2L );
- dacă raportul ( L / h ) < 20, corecţia va fi C h = - ( h2 / 2L ) – ( h4 / 8L3 )

distanţa redusă la orizont corectată va fi:


D = L + Ch
Dacă pe un aliniament sunt variaţii de pantă, acesta va fi descompus în
tronsoane de pantă uniformă, tratându-le pe fiecare independent.

Precizia măsurării directe a distanţelor

Erorile care apar la măsurarea directă a distanţelor sunt: erori sistematice


şi erori întâmplătoare.
Erorile sistematice sunt:
- eroarea de etalonare;
- eroarea de temperatură;
- eroarea de aliniere;

86
- eroarea de întindere.
Erorile întâmplătoare sunt:
- eroarea de fixare a originii zero a panglicii;
- eroarea de citire pe panglică etc.
Compunerea erorilor sistematice şi a celor întâmplătoare se face conform
legii de propagare a erorilor cu relaţia: m 2  m s2  mi2
Eroarea relativă frecvent utilizată la măsurarea distanţelor este dată de
relaţia:
E r = m total / L total

De exemplu dacă avem E r = 1 / 20 000 înseamnă că la 20m s-a comis o


eroare de un milimetru. La erori relative mari precizia este scăzută.

3.9.2 Măsurarea indirectă a distanţelor


Determinarea stadimetrică a distanţelor.
Un instrument topografic care are trasate în câmpul vizual al lunetei, atât
firele reticulare cât şi firele stadimetrice, va permite determinarea optică a
distanţelor.
Considerând cazul particular când axa de vizare a lunetei este perpendiculară pe
miră, firele stadimetrice a' şi b', ale lunetei se vor proiecta pe miră în punctele A şi
B (figura 3.36).

Figura 3.36 Masurarea stadimetrică a distanţelor


Privind prin luneta instrumentului amplasat într-un capăt al distanţei de măsurat,
vizând mira amplasată în celălalt capăt, distanţa de determinat, D, este dată de
relaţia:
D  D'   f 

87
Din asemănarea triunghiurilor se poate scrie:
D' H

f h
unde:
h - distanţa între firele reticulare;
f - distanţa focală;
H - numărul generator.
Relaţia se poate scrie şi sub forma:
f
D'  H  K H
h
În relaţia de mai sus, K poartă denumirea de coeficient stadimetric şi are valoarea
100 ( este posibil ca valoarea să fie şi 200 sau 50).
Relaţia devine astfel:
D  K  H  δ  f 
unde reprezintă distanţa de la centrul optic al lentilei obiectiv la axa verticală a
teodolitului şi este cunoscută. Notând + f = c, formula distanţei devine:
D  K H  c
Prin utilizarea lentilelor analitice, imaginea unui obiect se formează pe axa
verticală a aparatului, iar relaţia devine:
D = K • H = 100 H
Relaţia este valabilă numai în cazul vizelor orizontale pe miră; dacă viza nu
îndeplineşte această condiţie şi face cu orizontala un unghi α, atunci numărul
generator H devine H' = H cos α, iar lungimea înclinată L va fi:
L = K H cosα = 100 H cosα
iar distanţa orizontală D va fi:
D = L cosα = 100 H cos 2 α
Precizia determinării distanţelor prin acest procedeu este cuprinsă între 0,10m şi
0,20m pentru distanţe de până la 100m.

Determinarea paralactică a distanţelor

Distanţa AB (figura 3.37) se poate determina şi în condiţiile în care în


punctul A este amplasat un teodolit, iar în punctul B, perpendicular pe direcţia AB
şi simetric faţă de B, este aşezată mira orizontală MN.

88
Figura 3.37 – Măsurarea paralactică a distanţelor

Prin vizarea cu teodolitul a capetelor M şi N, se determină unghiul  sub care se


vede mira. În triunghiul ABN se poate scrie că:
b 
D  ctg
2 2
Dacă b=2m, rezultă că distanţa între A şi B va fi dată de cotangenta unghiului
paralactic. Mira astfel construită poartă denumirea de miră BALLA. Teodolitul
folosit la astfel de determinări va fi unul de precizie (1cc....5cc), iar mărimea
unghiului paralactic se va obţine ca medie a mai multor determinări. Pentru a
putea obţine determinări precise, latura AB nu va fi mai mare de 60m...80m. Dacă
lungimea de măsurat este mai mare, atunci se va proceda precum în figura 3.38.
Cu teodolitul se vor determina unghiurile paralactice sub care se vede mira din
cele două capete ale distanţei, iar distanţa se va determina cu formula:
1 2
D  D1  D2  ctg  ctg  200m
2 2

Figura 3.38 Determinarea paralactică a lungimilor mari

89
3.10 Exemplu numeric – calculul distanţelor din măsurători

Se dau citirile efectuate pe miră şi unghiul vertical (zenital) măsurate din staţia S
către punctul 1.

C s = 2,035m; C J = 1,356m; C m =i=1,696m; z S-1 = 86g33c;

Se cere să se calculeze distanţa înclinată L S-1 şi distanţa orizontală D S-1

Figura 3.39 Măsurarea stadimetrică a distanţelor

Distanţa înclinată se va calcula cu relaţia:

L S-1 =100*(C S -C j )*sinz

L S-1 =100*(2,035m-1,356m)*sin86,33 = 100*0,679*0,97703 = 67,9m*0,97703

L s-1 = 66,341m

Distanţa orizontală D S-1 se va calcula cu relaţia:

D S-1 =L S-1 *sinz

D S-1 = 66,341m*sin86,33=66,341*0,97703 = 64,817m

90
4. ÎNDESIREA REŢELELOR DE SPRIJIN

4.1 Definiţii, clasificări

Reţeaua geodezică este formată din toate acele puncte, situate pe


suprafaţa pe care se efectuează ridicarea, pentru care se cunosc coordonatele
într-un sistem unitar de referinţă.
În funcţie de elementele măsurate şi de scopul final urmărit, reţelele
geodezice pot fi clasificate în:
1.Reţea de triangulaţie – aceea în care se determină coordonatele x,y în planul
de proiecţie sau coordonatele B, L pe elipsoidul de referinţă. Pentru determinarea
cotelor punctelor reţelelor de triangulaţie se va aplica metoda nivelmentului
trigonometric, fiind posibilă şi aplicarea metodei nivelmentului geometric.
În ţara noastră reţeaua geodzică de triangulaţie este formată din 8745
puncte de ordinul I,II,III, şi IV.
2. Reţea geodezică de nivelment – constituie baza determinărilor altimetrice
pentru orice lucrare de geodezie. Reţeaua de nivelment geometric, în România,
are o lungime de 6620km, fiind formată din 6400 reperi.
3. Reţeaua gravimetrică - este constituită din puncte în care se determină
acceleraţia gravitaţională g cu o precizie ridicată. Altitudinea acestor puncte se
determină, deasemenea cu precizie, iar coordonatele B, L sau x, y sunt
determinate orientativ.
La noi în ţară, măsurătorile trebuie să fie efectuate în sistemul reţelei
geodezice de stat. Aceasta se crează separat pentru planimetrie şi altimetrie.

Reţeaua de triangulaţie geodezică de stat


Aceasta se compune dintr-o reţea complexă de triunghiuri, care acoperă
întreaga suprafaţă a ţării noastre. Este concepută ierarhizat, iar punctele sunt
astfel:
- ordinul superior format din puncte de ordin I şi II;
- ordinul inferior format din punctele de ordin III şi IV;
- reţeaua de îndesire de ordinal V, ale cărei puncte au fost determinate prin
triangulaţie, trilateraţie, poligonometrie şi intersecţii.
Actuala reţea de triangulaţie a ţării este o reţea compactă, care acoperă
suprafaţa ţării în mod uniform.
 reţeaua de ordin I este formată din 374 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse
între 20 şi 60 km;
 reţeaua de ordin II este formată din 887 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse
între 10 şi 20 km;
 reţeaua de ordin III este formată din 2849 de puncte, dispuse la distanţe
cuprinse între 7 şi 15 km;
 reţeaua de ordin IV este formată din 4635 de puncte, dispuse la distanţe
cuprinse între 4 şi 8 km;
91
 reţeaua de ordin V are puncte situate la distanţe cuprinse între 1 şi 2 km.

Punctele din reţeaua de ordin I au fost determinate pe elipsoidul


Krasovsky şi ulterior au fost transpuse în planul de proiecţie Stereografic 1970.
Punctele de ordin II, III, IV au fost determinate direct în planul Stereografic 1970
pe baza punctelor de ordin I.
Organizarea punctelor reţelei de triangulaţie poate fi urmărită în figura 4.1.

Figura 4.1 Reţeaua de triangulaţie

92
4.2 Marcarea şi semnalizarea punctelor reţelelor planimetrice

4.2.1 Marcarea punctelor

Marcarea este procedeul prin care se materializează la sol punctele


reţelelor planimetrice. Punctelor marcate li se vor determina coordonate şi vor fi
utilizate în ridicările ulterioare sau vor fi utilizate la determinarea altor puncte.
În funcţie de importanţa şi destinaţia lor marcarea se poate face cu
caracter provizoriu sau permanent.

Marcarea provizorie
Este o marcare ce se face pentru o perioadă scurtă, între 2 şi 4 ani şi se
aplică punctelor utilizate la ridicări locale. Acest tip de marcare se poate face cu:

 ţăruşi de lemn cu secţiune


pătrată sau rotundă, în funcţie de
materialul folosit, iar la partea
superioară se bate un cui care
reprezintă punctual matematic al
staţiei;

Figura 4.2 Marcarea cu ţăruşi de lemn

 ţăruşi metalici ce sunt


chernăruiţi la partea superioară
pentru a marca punctul
matematic al staţiei.

Figura 4.3 Marcarea cu ţăruşi metalici

93
Marcarea permanentă

Marcarea permanentă se mai numeşte şi bornare şi se face pentru o


perioadă mai lungă cu borne din beton armat cu martor în subsol.

 Bornele au
forma unui trunchi
de piramidă cu
secţiune pătrată

Figura 4.4 Marcarea cu borne de beton


 În terenurile
normale bornele au
dimensiuni de 15 /
20 / 70 cm cu
martor în subsol,
peste care se
aşează un strat
semnalizator.
Pentru a proteja
borna la exterior se
aşează un strat de
pământ sub forma
unei movile.

Figura 4.5 Bornarea punctelor

Construcţiile masive de tip poduri, baraje necesită urmărirea comportării


în exploatare, fapt pentru care se marchează puncte de coordonate cunoscute cu
pilaştrii de beton. Un astfel de punct se poate vedea în figura 4.6, utilizat la
urmărirea barajului de la Bolboci.

94
Figura 4.6 Marcarea punctelor de urmărire în comportare a barajelor

La bornarea punctelor trebuie să se respecte următoarele condiţii:


 reperul de subsol şi cel de la sol să fie pe acceaşi verticală cu o abatere
maximă de 10 mm. Verticalitatea se poate asigura cu dispozitivul optic de
centrare de la instrumentele de măsurare, aşezat pe trepied desupra gropii
săpate pentru bornare sau cu firul cu plumb;
 între marca de subsol şi bornă să se aşeze un strat semnalizator de cărămidă
pisată gros de cca. 10 cm, pentru a proteja marca din subsol în momentul
reconstituirii punctului în cazul în care borna de la sol a fost distrusă.

4.2.2 Semnalizarea punctelor

Semnalizarea este procedeul prin care se instalează semnale deasupra


punctelor materializate pentru a fi vizibile de la distanţă în momentul efectuării
măsurătorilor.
Semnalizarea se poate face provizoriu cu semnale portabile pentru puncte
aflate la distanţe mai mici de 300 m şi cu semnale permanente pentru puncte
aflate la distanţe mai mari de 300 m.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un semnal sunt următoarele:
să se deosebească net de obiectele din jur ca formă şi culoare, pentru a
putea fi vizibile de la distanţă mare şi inconfundabile;
să fie stabile şi solide pentru a permite vizarea lor în condiţii de vânt
puternic;
să fie simetrice din orice parte ar fi vizate.

95
Semnalizarea provizorie

Semnalizarea provizorie se face


cu jaloane (figura 4.7). Acestea
sunt bastoane de lemn sau
material plastic cu lungimi de 2
m, vopsite alternative alb şi roşu
pe segmente de 20 cm. La unul
din capete sunt prevăzute cu
saboţi metalici. Jalonul poate fi
ţinut de operator deasupra
punctului atâta timp cât durează
vizarea sau poate fi instalat cu
un trepied deasupra punctului în
cazul unei vizări mai
îndelungate.

Figura 4.7 Semnalizarea cu jaloane

Semnalizarea permanentă

Semnalizarea permanentă se face cu semnale de tip baliză la sol, piramidă la


sol şi pilastru.

Baliza la sol este un semnal


confecţionat dintr-o manelă de
brad sau ţeavă metalică de
lungime 3 – 7 m. pentru a putea
fi vizată de la distanţă baliza are
la partea superioară patru rigle
montate în cruce şi vopsite
alternative în alb şi negru.
Deoarece este un semnal
excentric baliza se fixează pe
direcţia nord cu o excentricitate
de 40 – 60 cm. În teren, baliza
se fixează într-o cutie de lemn
sau metal.

Figura 4.8 Semnalizarea cu baliză la sol

96
Piramida la sol este un semnal
centric şi este format dintr-o baliză
înălţată deasupra punctului bornat
pe trei sau patru picioare în formă
de piramidă, care îi oferă
semnalului o înălţime şi stabilitate
mărită.

Schema piramidei la sol

Figura 4.9 Semnalizarea cu piramidă la sol

Semnalele cu pilastru se montează pe acoperişurile clădirilor sau pe


terase. Sunt semnale centrice şi staţionabile. În timpul staţionării semnalul se
demontează şi se staţionează pe pilastru folosind o placă de pilastru specială. În
zonele urbane se pot folosi ca semnale crucile bisericilor, foişoarele cu săgeţi,
paratrăsnetele de pe castelele de apă, etc.

Pentru fiecare punct marcat se va întocmi o fişă de descriere care să


ajute la identificarea punctului pe teren (figura 4.10).

97
Descrierea topografica a punctului topografic OCPI Bucureşti
Localitatea Bucureşti
Tip punct GPS
Cod punct A1
Ordin: V Numar vechi : B2 Denumire
Vechi/Nou Nou Semnalizare
Materializare bornă Marca -
subterană
Stare bună Inscripţii
marca
Coordonate aproximative
Foaia de harta 1 : 25 000
Puncte vizate
Numar Denumire punct Orientare
punct
1005
Executant S.C. Lucrare An 2006
AREX
Data inspectarii punctului
Proprietarul locului Domeniu public
Adresa proprietarului
Acces la punct
Schita amplasarii punctului Inaltime Fără
semnal semnal
Fotografia punctului

Intocmit: Data: Verificat: Data:

Figura 4.10 Schiţa de reperaj şi descriere a punctelor

98
4.3 Marcarea punctelor reţelelor de nivelment

Orice punct din reţeaua geodezică de sprijin trebuie să fie definit de cele
trei coordonate (X, Y, H). În România determinările altimetrice se raportează la
suprafaţa de nivel zero „Marea Neagră 1975”. În acest scop s-a creat reţeaua
nivelmentului general de stat concepută tot pe patru ordine. Reţeaua de ordin I
este formată din 27 de poligoane, lungimea totală fiind de 6620 km având 6400
de reperi. Ordinele inferioare II, III, IV se ramifică pornind din ordinul ierarhic
superior.
Marcarea punctelor de nivelment se face prin repere şi mărci. Pentru
punctele de ordin superior s-au folosit reperi de adâncime în perioada 1974-1999.
Punctele de ordin III şi IV sunt marcate cu reperi la sol construiţi dintr-o ţeavă
metalică încastrată într-un bloc de beton. La capătul superior al ţevii se sudează
marca de formă sferică. Înălţimea mărcii faţă de blocul de beton se măsoară de la
un cui forjat cu vârful îndoit (figura 4.11).

Figura 4.11 Reper de nivelment la sol

Mărcile de nivelment

O altă modalitate de marcare a punctelor este aceea cu repere încastrate


în soclurile construcţiilor rezistente, în culeele podurilor, etc. Se aleg acele
construcţii importante din localitate şi accesibile pentru efectuarea măsurătorilor.
Încastrarea se face la cca. 40-60 cm de la sol (figura 4.13). La măsurători mira se
va instala deasupra sferei metalice care constituie punctul matematic al reperului
(figura 4.14).

99
Figura 4.12 Reper de nivelment incastrat

Figura 4.13 Reper de nivelment incastrat in peretele clădirii

100
Figura 4.14 Instalarea mirei pe reperul de nivelment

Marcarea provizorie

În cazul în care dorim ca punctele de nivelment să fie marcate doar pe


durata măsurătorilor vom folosi broaşte de nivelment (figura 4.15). Acestea se
aşează pe teren, de regulă pe punctele de legătură în drumuirile de nivelment
geometric în scopul stabilităţii acestora şi efectuării măsurătorilor cu o precizie cât
mai bună.

Figura 4.15 Broaşte de nivelment

101
4.4 Determinarea coordonatelor planimetrice ale punctelor prin metoda
intersecţiilor

Pentru determinarea punctelor geodezice de ordin inferior vom aplica


metoda intersecţiilor. Acestea sunt de 3 tipuri:
► intersecţia înainte
► intersecţia înapoi
► intersecţia liniară
Toate au o caracteristică comună şi anume aceea că vom determina un
punct nou cu ajutorul mai multor puncte vechi. Se folosesc mai multe puncte
vechi, deoarece se doreşte calculul punctului nou din mai multe combinaţii.
Erorile ce apar în calculul coordonatelor punctelor vechi se transmit şi calculelor
coordonatelor punctului nou, P, astfel încât nu vom obţine un singur punct , ci 3
puncte ce formează un triunghi de eroare al intersecţiei.
Cu cât aria acestui triunghi este mai mică, cu atât determinările sunt mai
bune dar niciodată aria acestuia nu va fi zero.
Dacă valorile coordonatelor punctului P sunt sensibil apropiate vom lua o
valoare medie pentru valoarea finală a coordonatelor punctului P.

4.4.1 Intersecţia unghiulară înainte

Această metodă se aplică atunci când dorim să determinăm coordonatele


planimetrice ale unui punct nou cu ajutorul a minim 2 puncte vechi. Pentru
verificare şi control se recomandă să utilizăm 3 puncte vechi. Condiţia de aplicare
a acestui procedeu este aceea ca punctele vechi să fie marcate la sol pentru a se
putea efectua măsurători prin staţionarea deasupra lor.

Principiul intersecţiei înainte: constă în staţionarea deasupra punctelor vechi şi


măsurarea către punctul nou a direcţiilor unghiulare orizontale.

Se dau: trei puncte vechi cu coordonate planimetrice cunoscute: 1(X 1, Y 1 ),


2(X 2 ,Y 2 ), 3(X 3 ,Y 3 )
Se cer: coordonatele planimetrice ale punctului nou P(X p ,Y p )

Etapa de teren

Se va staţiona pe rând deasupra punctelor vechi şi se vor măsura


direcţiile unghiulare orizontale din punctul vechi către celelalte puncte vechi şi
către punctul nou. Se recomandă măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale în
ambele poziţii ale lunetei prin metoda turului de orizont. De exemplu din punctul
1 măsurăm către punctul 2, şi P. Opţional se pot măsura şi distanţele dintre
punctele vechi pentru a se compara cu cea calculată din coordonate, dacă se

102
doreşte să se verifice punctele (se poate întâmpla ca punctele vechi să sufere
deplasări în timp din varii motive).

Figura 4.16 Principiul intersecţiei înainte


Etape de calcul

Calculul coordonatelor punctului P se poate face prin metoda


trigonometrică sau metoda analitică, din mai multe combinaţii: din triunghiul 12P
sau din triunghiul 23P.

Rezolvarea trigonometrică

103
Rezolvarea din triunghiul 12P

■ Se calculează unghiurile orizontale ca diferenţe dintre direcţiile unghiulare


orizontale măsurate α, β;

■ Calculul unghiului interior „γ” din diferenţa rezultată din suma unghiurilor într-un
triunghi:
γ = 200g – (α+ β)

■ Calculul distanţei dintre punctele vechi cu relaţia generală ce utilizează


coordonatele:
D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2

■ Calculul distanţelor dintre punctele vechi şi punctul nou aplicând teorema


sinusului:

104
D12 D D
 1P  2 P
sin  sin  sin 
D sin 
D1P  12
sin 
D sin 
D2 P  12
sin 

■ Calculul orientării dintre punctele vechi din coordonatele acestora:


Y Y
12  arctg 2 1
X 2  X1
 21  12  200G

■ Calculul orientărilor direcţiilor dintre punctele vechi şi punctul nou, utilizând


orientările calculate anterior şi unghiurile orizontale:

1P  12  
 2 P   21  

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctului P se va efectua din fiecare punct


vechi, rezultând astfel câte două perechi de coordonate pentru punctul P.
Teoretic valorile trebuie să fie egale, practic se pot admite diferenţe înscrise în
toleranţe, caz în care se va lua ca valoare finală media aritmetică:

X P'  X 1  D1P cos1P


YP'  Y1  D1P sin 1P
Sau
X P''  X 2  D2 P cos 2 P
YP''  Y2  D2 P sin  2 P

105
Rezolvarea analitică

■ Se calculează unghiurile orizontale ca diferenţe dintre direcţiile unghiulare


orizontale măsurate α, β;

■ Calculul unghiului interior „γ” din diferenţa rezultată din suma unghiurilor într-un
triunghi:
γ = 200g – (α+ β)

■ Calculul orientării dintre punctele vechi din coordonatele acestora:


Y Y
12  arctg 2 1
X 2  X1
 21  12  200G

■ Calculul orientărilor direcţiilor dintre punctele vechi şi punctul nou, utilizând


orientările calculate anterior şi unghiurile orizontale:

1P  12  
 2 P   21  

■ Se scriu ecuaţiile dreptelor 1P şi 2Pşi se observă că vom obţine un sistem de


două ecuaţii cu două necunoscute(X P şi Y P ):

106
YP  Y1
tg1 p 
X P  X1
Yp  Y2
tg 2 P 
XP  X2

Rezolvănd acest sistem se obţin relaţiile următoare:

X 1tg1P  X 2tg 2 P  Y2  Y1
XP 
tg1P  tg 2 P
YP  ( X P  X 1 )tg1P
sau
YP  ( X P  X 2 )tg 2 P

Se vor calcula două valori pentru Y P în final luând media aritmetică a celor două
valori.

Pentru control se recomandă calculul coordonatelor punctului P şi din altă


combinaţie, de exemplu triunghiul 23P.

Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, 3 şi valorile unghiurilor orizontale


măsurate pe teren
Se cere să se calculeze coordonatele punctului P prin metoda intersecţiei
unghiulare înainte
Nr. pct. X (m) Y (m)
1 1020,354 1798,777
2 968,198 1757,109
3 946,759 1820,437

α = 114g51c95cc
 = 39g32c51cc

Etape de calcul

Rezolvarea trigonometrică

Rezolvarea din triunghiul 12P


107
■ Calculul unghiului interior „γ” din diferenţa rezultată din suma unghiurilor într-un
triunghi:
γ = 200g – (α+ β) = 46, 1554

■ Calculul distanţei dintre punctele vechi cu relaţia generală ce utilizează


coordonatele:
D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2  52,1562  41,6682  4456,4706  66,76m

■ Calculul distanţelor dintre punctele vechi şi punctul nou aplicând teorema


sinusului:
D12 D D
 1P  2 P
sin  sin  sin 
D sin  66,76 sin 39,3251
D1P  12   58,30m
sin  sin 46,1554
D sin  66,76 sin 114,5195
D2 P  12   98,065m
sin  sin 46,1554

■ Calculul orientării dintre punctele vechi din coordonatele acestora:


Y Y  41,668  
12  arctg 2 1  arctg  arctg 0,79891  42,9130  242,9130
X 2  X1  52,156  
 21  12  200G  42,9130

■ Calculul orientărilor direcţiilor dintre punctele vechi şi punctul nou, utilizând


orientările calculate anterior şi unghiurile orizontale:

1P  12    18,3935


 2 P   21    82,2381

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctului P se va efectua din fiecare punct


vechi, rezultând astfel câte două perechi de coordonate pentru punctul P.
Teoretic valorile trebuie să fie egale, practic se pot admite diferenţe înscrise în
toleranţe, caz în care se va lua ca valoare finală media aritmetică:

108
X P'  X 1  D1P cos1P  1020,354  58,30 cos128,3935  1020,354  25,148  995,206m
YP'  Y1  D1P sin 1P  1798,777  58,30 sin 128,3935  1798,777  52,597  1851,374m

Sau
X  X 2  D2 P cos 2 P  968,198  98,065 cos 82,2381  968,198  27,007  995,205m
''
P

YP''  Y2  D2 P sin  2 P  1757,109  98,065 sin 82,2381  1757,109  94,273  1851,382m

Valorile finale ale coordonatelor se calculează ca medie aritmetică:


X P  995,2055m
YP  1851,378m

Rezolvarea analitică

■ Calculul unghiului interior „γ” din diferenţa rezultată din suma unghiurilor într-un
triunghi:
γ = 200g – (α+ β) = 46,1554

■ Calculul orientării dintre punctele vechi din coordonatele acestora:


Y2  Y1  41,668  
12  arctg  arctg  arctg 0,79891  42,9130  242,9130
X 2  X1  52,156  
 21  12  200G  42,9130

■ Calculul orientărilor direcţiilor dintre punctele vechi şi punctul nou, utilizând


orientările calculate anterior şi unghiurile orizontale:

1P  12    18,3935


 2 P   21    82,2381

■ Se scriu ecuaţiile dreptelor 1P şi 2Pşi se observă că vom obţine un sistem de


două ecuaţii cu două necunoscute(X P şi Y P ):

YP  Y1
tg1 p 
X P  X1
Yp  Y2
tg 2 P 
XP  X2

109
Rezolvănd acest sistem se obţin relaţiile următoare:

X 1tg1P  X 2tg 2 P  Y2  Y1  2134,0249  3379,6888  1757,109  1798,777


XP  
tg1P  tg 2 P  2,0914544  3.4907
 5555.3817
XP   995.204
 5.5821544
YP  ( X P  X 1 )tg1P  Y1  1798,777  52,600  1851,377m
sau
YP  ( X P  X 2 )tg 2 P  Y2  1757,109  94,269  1851,379m
YP  1851,378m

4.4.2 Intersecţia unghiulară înapoi – rezolvarea DELAMBRE

În cazul în care punctele vechi sunt nestaţionabile (sunt semnale


aeriene) se va aplica metoda intersecţiei unghiulare înapoi care presupune
staţiona deasupra punctului nou şi se vor efectua măsurători unghiulare către
punctele vechi. Pentru rezolvare sunt necesare minim 3 puncte, dar se
recomandă utilizarea a patru puncte pentru verificare. Problema a fost rezolvată
în mai multe variante: Delambre, Cassini-Martinian, Collins, Hansen.

Principiul intersecţiei înapoi: constă în staţionarea deasupra punctului nou şi


măsurarea către punctele vechi a direcţiilor unghiulare orizontale.

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: 1(X 1, Y 1 ), 2(X 2 ,Y 2 ),


3(X 3 ,Y 3 ), 4(X 4 ,Y 4 )

110
Figura 4.17 Schema vizelor la intersecţia înapoi

Se cer: coordonatele planimetrice ale punctului P(X P , Y P )

Etapa de teren

Se va staţiona deasupra punctului nou P şi se vor măsura direcţiile


unghiulare orizontale către punctele vechi 1, 2, 3, 4. Măsurarea acestora se
recomandă să se facă în ambele poziţii ale lunetei prin metoda seriilor.

Etape de calcule

■ Calculul unghiurilor orizontale , ,  din diferenţa direcţiilor unghiulare


orizontale;

■ Calculul orientării  1 :

Pentru rezolvare se face un artificiu de calcul, notând cu  1 orientarea dreptei 1P.


Ducem apoi paralele prin punctele 2 şi 3 la direcţia 1P se constată că orientarea
dreptei 2P, notată cu  2 este  1 + , iar orientarea dreptei 3P -  3 este  1 + .
De aici se scriu ecuaţiile dreptelor 1P, 2P şi 3P:

111
YP  Y1
tg1P   tg1
X P  X1
YP  Y2
tg 2 P   tg 1   
XP  X2
YP  Y3
tg 3 P   tg 1   
X P X 3
Rezolvând acest sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute se ajunge la relaţia:
Y  Y1 ctg  Y1  Y3 ctg  X 3  X 2
tg 1  2
 X 2  X 1 ctg   X 1  X 3 ctg  Y3  Y2

■ Calculul orientărilor  2 şi  3 :
2 = 1 + 
3 = 1 + 

■ Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din triunghiul 12P


Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că  1 = 1P iar  2 = 2P

Scriem ecuaţiile:
YP  Y1
tg 1P 
X P  X1
Y P  Y2
tg 2 P 
XP  X2
şi obţinem:
Y2  Y1  X 1tg 1P  X 2 tg 2 P
XP 
tg 1P  tg 2 P

YP`  Y1  ( X P  X 1 )tg1P
YP``  Y2  ( X P  X 2 )tg 2 P

Dacă pentru Y P se obţin 2 valori ce diferă între ele la milimetrii, valoarea


finală va fi media aritmetică a celor două.

Verificarea calculelor se poate face şi din altă combinaţie de puncte, de


exemplu din punctele 2, 3, 4.

■ Calculul unghiurilor orizontale , , din diferenţa direcţiilor unghiulare


orizontale;

112
■ Calculul orientării  1 :

YP  Y2
tg 2 P   tg1
XP  X2
YP  Y3
tg 3 p   tg 1   
X P  X3
YP  Y4
tg 4 P   tg 1   
X P X 4
Y  Y2 ctg  Y2  Y4 ctg  X 4  X 3
tg1  3
 X 3  X 2 ctg   X 2  X 4 ctg  Y4  Y3
■ Calculul orientărilor  2 şi  3 :
2 = 1 + 
3 = 1 + 

■ Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din triunghiul 23P


Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că  1 = 2P iar  2 = 3P
Scriem ecuaţiile:
Y Y
tg 2 P  P 2
XP  X2
YP  Y3
tg3 P 
X P  X3
şi obţinem:
Y3  Y2  X 2 tg 2 P  X 3 tg 3 P
XP 
tg 2 P  tg 3 P

YP`  Y2  ( X P  X 2 )tg 2 P
YP``  Y3  ( X P  X 3 )tg 3 P

Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, 3, 4 şi unghiurile orizontale măsurte


în punctul P
Se cer coordonatele punctului P

113
Nr. pct. X (m) Y (m)
1 1040,938 1884,458
2 1023,042 1944,244
3 992,157 1940,201
4 987,827 1881,858

α = 112,2185  = 167,2481

Etape de calcule

■ Calculul orientării  1 :

Pentru rezolvare se face un artificiu de calcul, notând cu  1 orientarea dreptei 1P.


Ducem apoi paralele prin punctele 2 şi 3 la direcţia 1P se constată că orientarea
dreptei 2P, notată cu  2 este  1 + , iar orientarea dreptei 3P -  3 este  1 + .
De aici se scriu ecuaţiile dreptelor 1P, 2P şi 3P:
Y  Y1
tg1P  P  tg1
X P  X1
YP  Y2
tg 2 P   tg 1   
XP  X2
YP  Y3
tg 3 P   tg 1   
X P X 3
Rezolvând acest sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute se ajunge la relaţia:
Y  Y ctg  Y1  Y3 ctg  X 3  X 2
tg1  2 1
 X 2  X 1 ctg   X 1  X 3 ctg  Y3  Y2

(Y2  Y1 )ctg  11.617593 ( X 2  X 1 )ctg  3.4773718


(Y1  Y3 )ctg  98.618933 ( X 1  X 3 )ctg  86.30196
X 3  X 2  30.885 Y2  Y3  4.043

  56.11634   78.781588
56.11634 
tg1   0.71230
 78.781588 
1  200 g  39.4026  160.5973

114
■ Calculul orientărilor  2 şi  3 :
 2 =  1 +  = 272,8158
 3 =  1 +  = 327,8454

■ Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din triunghiul 12P


Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că  1 = 1P iar  2 = 2P

Scriem ecuaţiile:
YP  Y1
tg 1P 
X P  X1
Y P  Y2
tg 2 P 
XP  X2
şi obţinem:
Y2  Y1  X 1tg1P  X 2tg 2 P
XP 
tg1P  tg 2 P
59.786  741.460  2248.4185
XP   1006.878m
 0.71230  2.1977773

YP`  Y1  ( X P  X 1 )tg1P  1884.458  24.261  1908.719m

YP``  Y2  ( X P  X 2 )tg 2 P  1944.244  35.524  1908.719m


Valorile finale ale coordonatelor punctului P sunt:

X P  1006.878m
YP  1908.719m

4.4.3 Intersecţia înapoi – rezolvarea Collins

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: 1(X 1, Y 1 ), 2(X 2 ,Y 2 ),


3(X 3 ,Y 3 )
Se cer: coordonatele planimetrice ale punctului nou P(X p ,Y p )
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul P către punctele 1, 2, 3

115
Figura 4.18 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Collins

Etape de calcul

Pentru rezolvare s-a construit un cerc ce trece prin punctele 1, P şi 3 şi


s-a obţinut punctul C prin prelungirea dreptei P2 până la intersecţia cu cercul.
Ca urmare a acestui artificiu rezolvarea se va face în două etape: în
prima se vor calcula coordonatele punctului C din triunghiul 13C, prin metoda
intersecţiei înainte, în a doua parte se vor calcula coordonatele punctului P din
triunghiul 1CP sau 3CP tot prin intersecţie înainte.

Etapa I – calculul coordonatelor punctului C din triunghiul 13C

■ Calculăm unghiurile α şi β din diferenţa direcţiilor unghiulare măsurate în P


către punctele 1, 2, şi 3. Aceste unghiuri le regăsim în punctul 3 unghiul α, iar în
punctul 1 unghiul β deoarece sunt unghiuri cu vârful pe cerc şi subântind acelaşi
arc de cerc.

116
■ Calculăm unghiul „γ” din vârful triunghiului 13C în punctul C:

γ = 200g – (α + β )

■ Calculăm distanţa D 13 din coordonate:

D13  ( X 1  X 3 ) 2  (Y1  Y3 ) 2

■ Aplicăm teorema sinusului în triunghiul 13C pentru a calcula distanţele D 1C şi


D 3C :

D13 D D
 1C  3C
sin  sin  sin 
D sin 
D1C  13
sin 
D sin 
D3C  13
sin 

■ Calculăm orientările din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor orizontale:

Y3  Y1
13  arctg
X 3  X1
1C  13  
 3C  31  
 31  13  200 g

■ Calculăm coordonatele punctului C din coordonatele punctelor 1 şi 3:

X C'  X 1  D1C cos1C


YC'  Y1  D1C sin 1C

Sau
X C''  X 3  D3C cos 3C
YC''  Y3  D3C sin  3C

Etapa a II a – rezolvarea în triunghiul CP3


117
■ Calculăm orientările θ C2 şi θ C3 din coordonate şi ca orientare inversă:
Y Y
 C 2  arctg 2 C
X2  XC
 C 3  3C  200G
■ Calculăm unghiul „a” din diferenţă de orientări:

a = θ C2 - θ C3

■ Calculăm unghiul „b” ca diferenţă din suma unghiurilor într-un triunghi:

b = 200g – ( a + β)

■ Calculăm coordonatele punctului P prin intersecţie înainte (rezolvarea analitică)


scriind ecuaţiile orientărilor θ CP şi θ 3P din triunghiul C3P, ţinând cont de faptul că
θ CP = θ C2 deoarece punctele C, 2, P sunt coliniare. Sistemul de ecuaţii de la care
pornim este:
Y Y
tg CP  P C
X P  XC
YP  Y3
tg 3 P 
X P  X3

X C tgCP  X 3tg 3 P  Y3  YC
XP 
tgCP  tg 3 P
YP  ( X P  X 3 )tg 3 P  Y3
sau
YP  ( X P  X C )tg CP  YC

Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Collins – constă în construirea unui cerc


ce trece prin punctele 1, P, 3, obţinerea punctului ajutător C prin prelungirea
direcţiei P2 până la intersecţia cu cercul. Calculul punctului C prin intersecţie
înainte şi apoi calculul punctului P tot prin intersecţie înainte.

Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, 3 şi unghiurile orizontale măsurate


în punctul P
Se cer coordonatele punctului P

118
Nr. pct. X (m) Y (m)
1 748,892 1909,226
2 738,443 1935,234
3 750,615 1957,005

α = 46,9962  = 29,3436
Etape de calcul

Etapa I – calculul coordonatelor punctului C din triunghiul 13C

■ Calculăm unghiurile α şi β din diferenţa direcţiilor unghiulare măsurate în P


către punctele 1, 2, şi 3. Aceste unghiuri le regăsim în punctul 3 unghiul α, iar în
punctul 1 unghiul β deoarece sunt unghiuri cu vârful pe cerc şi subântind acelaşi
arc de cerc.

■ Calculăm unghiul „γ” din vârful triunghiului 13C în punctul C:

γ = 200g – (α + β ) = 123,6601

■ Calculăm distanţa D 13 din coordonate:

D13  ( X 1  X 3 ) 2  (Y1  Y3 ) 2  1.7232  47.779 2  2285.8016  47.81m

■ Aplicăm teorema sinusului în triunghiul 13C pentru a calcula distanţele D 1C şi


D 3C :

D13 D D
 1C  3C
sin  sin  sin 
D sin  47.81sin 46.9962
D1C  13   34.532m
sin  sin 123.6602
D sin  47.81sin 29.3436
D3C  13   22.823m
sin  sin 123.6602

■ Calculăm orientările din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor orizontale:

119
Y3  Y1 47.779
13  arctg  arctg  97.7052
X 3  X1 1.723
1C  13    68.3616
 3C   31    344.7014
 31  13  200 g  297.7052

■ Calculăm coordonatele punctului C din coordonatele punctelor 1 şi 3:

X C'  X 1  D1C cos1C  748.892  16.463  765.355m


YC'  Y1  D1C sin 1C  1909.226  30.354  1939.581m

Sau
X C''  X 3  D3C cos  3C  750.615  14.741  765.356m
YC''  Y3  D3C sin  3C  1957.005  17.424  1939.581m

Etapa a II a – rezolvarea în triunghiul CP3

■ Calculăm orientările θ C2 şi θ C3 din coordonate şi ca orientare inversă:


Y Y  4.347 
 C 2  arctg 2 C  arctg  arctg 0.16152
X2  XC  26.912 

 C 2  10.1950  210.1950

 C 3  3C  200G  144.7014

■ Calculăm unghiul „a” din diferenţă de orientări:

a = θ C2 - θ C3 = 210,1950 – 144,7014 = 65,4936

■ Calculăm unghiul „b” ca diferenţă din suma unghiurilor într-un triunghi:

b = 200g – ( a + β) = 105,1628

■ Calculăm coordonatele punctului P prin intersecţie înainte (rezolvarea analitică)


scriind ecuaţiile orientărilor θ CP şi θ 3P din triunghiul C3P, ţinând cont de faptul că
θ CP = θ C2 deoarece punctele C, 2, P sunt coliniare. Sistemul de ecuaţii de la care
pornim este:

120
YP  YC
tg CP 
X P  XC
YP  Y3
tg 3 P 
X P  X3

X C tg CP  X 3tg3 P  Y3  YC 123.62463  537.08523  17.424


XP    714.858m
tgCP  tg3 P 0.16152  0.71552
YP  ( X P  X 3 )tg3 P  Y3  1957.005  25.5848  1931.420m
sau
YP  ( X P  X C )tg CP  YC  1939.581  8.15627  1931.424m

YP  1931.422m

4.4.4 Intersecţia înapoi – metoda punctelor duble – rezolvarea Hansen

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: 1(X 1, Y 1 ), 2(X 2 ,Y 2 )


Se cer: coordonatele planimetrice ale punctului nou P(X p ,Y p ), Q(X Q ,Y Q );

Etapa de măsurători:
Deoarece este o situaţie limită, cu numai două puncte vechi, pentru
rezolvare se va mai materializa pe teren încă un punct nou, Q, respectând
următoarele condiţii: distanţa D PQ să fie aproximativ paralelă cu distanţa D 12 , iar
ca mărime D PQ ≈ 30%D 12 .
Se va staţiona pe rând în punctele P şi Q şi se vor măsura direcţii
unghiulare orizontale din punctele P şi Q către punctele vechi şi către punctul
nou. Din P se măsoară către 1, 2 şi Q, iar din Q către P, 1, 2.
De asemenea se va măsura şi distanţa D PQ în funcţie de teren ca distanţă
orizontală sau înclinată.

121
Figura 4.19 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Hansen

Etape de calcul

■ Calculăm unghiurile orizontale din punctele P şi Q ca diferenţă a direcţiilor


unghiulare orizontale măsurate: α, β, γ, δ;

■ În triunghiul 1PQ calculăm unghiul „a” din suma unghiurilor într-un triunghi:

a = 200g – (α + β + γ)

■ Calculăm distanţele D 1P şi D 1Q aplicând teorema sinusului în triunghiul 1PQ:

DPQ D1P D1Q


 
sin a sin  sin(   )
DPQ sin 
D1P 
sin a
D sin(   )
D1Q  PQ
sin a

■ Calculăm unghiul „b” din triunghiul 2PQ:

b = 200g – (δ + β + γ)

122
■ Calculăm distanţele D 2P şi D 2Q aplicând teorema sinusului în triunghiul 2PQ:

DPQ D2Q D2 P
 
sin b sin  sin(   )
DPQ sin 
D2Q 
sin b
DPQ sin(   )
D2 P 
sin b

■ Calculăm unghiurile „c” şi „d” din triunghiul 12P aplicănd teorema sinusului:

D1P D D
 2 P  12
sin d sin c sin 

D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2

D2 P sin 
c  arcsin
D12
D1P sin 
d  arcsin
D12
■ Calculul orientărilor din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor:

Y2  Y1
12  arctg
X 2  X1
1P  12  c
 2 P   21  d

■ Calculul coordonatelor punctelor P şi Q se vor calcula în două variante din


punctele 1 şi 2, urmând să se ia ca valoare finală media aritmetică a valorilor
parţiale:

'  X  D cos
XP '  X  D cos
XQ
1 1P 1P 1 1Q 1Q

YP'  Y1  D1P sin 1P YQ'  Y1  D1Q sin 1Q

123
''  X  D cos
XP X Q''  X 2  D2Q cos 2Q
2 2P 2P

YP''  Y2  D2 P sin  2 P YQ''  Y2  D2Q sin  2Q

Verificare:
Se compară distanţa dintre punctele P şi Q calculată din coordonate cu cea
din măsurători:
coord
DPQ  DPQ
masurata

Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Hansen – constă în alegerea a două


puncte noi, respectând următoarele condiţii: direcţia dată de punctele noi să fie
aproximativ paralelă cu direcţia dată de punctele vechi, iar distanţa dintre
punctele noi să fie aproximativ o treime din distanţa dintre punctele vechi.

Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, unghiurile orizontale măsurate în


punctele P şi Q şi distanţa D PQ
Se cer coordonatele punctelor P şi Q

Nr. pct. X (m) Y (m)


1 1096,593 1562,913
2 1084,524 1614,778
D PQ 28,91m
α 100,8666
 37,2136
γ 30,7117
 89,9587

Etape de calcul

■ În triunghiul 1PQ calculăm unghiul „a” din suma unghiurilor într-un triunghi:

a = 200g – (α + β + γ) = 31,2081

■ Calculăm distanţele D 1P şi D 1Q aplicând teorema sinusului în triunghiul 1PQ:

124
DPQ D1P D1Q
 
sin a sin  sin(   )
D sin  28.91sin 30.7117
D1P  PQ   28.487 m
sin a sin 31.2081
D sin(   ) 28.91sin 138.0802
D1Q  PQ   50.742m
sin a sin 31.2081

■ Calculăm unghiul „b” din triunghiul 2PQ:

b = 200g – (δ + β + γ) = 42,1160

■ Calculăm distanţele D 2P şi D 2Q aplicând teorema sinusului în triunghiul 2PQ:

DPQ D2Q D2 P
 
sin b sin  sin(   )
DPQ sin  28.91sin 37.2136
D2Q    25.968m
sin b sin 42.1160
D sin(   ) 28.91sin 120.6704
D2 P  PQ   44.599m
sin b sin 42.1160

■ Calculăm unghiurile „c” şi „d” din triunghiul 12P aplicănd teorema sinusului:

D1P D D
 2 P  12
sin d sin c sin 

D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2  12.0692  51.8652  2835.639  53.251m

D2 P sin  44.599 sin 100.8666


c  arcsin  arcsin  arcsin 0.83744  63.1905
D12 53.251
D1P sin  28.487 sin 100.8666
d  arcsin  arcsin  arcsin 0.5349  35.9307
D12 53.251

■ Calculul orientărilor din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor:

125
Y2  Y1  51.865 
12  arctg  arctg  arctg 4.2973734  200 g  85.4448
X 2  X1  12.069 
12  114.5551
1P  12  c  177.7456
 2 P   21  d  278.6244

1Q  12  c  a  146.5375


 2Q   21  (b  d )  236.5084

■ Calculul coordonatelor punctelor P şi Q se vor calcula în două variante din


punctele 1 şi 2, urmând să se ia ca valoare finală media aritmetică a valorilor
parţiale:

'  X  D cos  1069.829m


XP '  X  D cos  1062.716m
XQ
1 1P 1P 1 1Q 1Q

YP'  Y1  D1P sin 1P  1572.669m YQ'  Y1  D1Q sin 1Q  1600.690m
''  X  D cos  1069.829m
XP X Q''  X 2  D2Q cos 2Q  1062.710m
2 2P 2P

YP''  Y2  D2 P sin  2 P  1572.669m YQ''  Y2  D2Q sin  2Q  1600.689m

X P  1069.829m X Q  1062.713m
YP  1572.669m YQ  1600.6895m

Verificare:
Se compară distanţa dintre punctele P şi Q calculată din coordonate cu cea
din măsurători:
coord
DPQ  DPQ
masurata

coord
DPQ  28.91m

126
4.4.5 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini - Martinian

Se dau: trei puncte vechi 1,2,3 prin coordonate (X i , Y i )


Se cer coordonatele punctului nou P
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul P către punctele 1, 2 şi 3

Figura 4.20 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Cassini-Martinian

Etape de calcule

►Pentru rezolvare se construiesc două cercuri secante: C(O 1 ) ce trece


prin punctele 1, P, 2 şi C(O 2 ) ce trece prin 2, P, 3.
► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 şi O 1 şi găsim punctul M la
intersecţia acestuia cu cercul;
► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 şi O 2 şi găsim punctul N la
intersecţia acestuia cu cercul;
► triunghiurile 2PM şi 2PN sunt dretunghice în P deoarece 2M şi 2N
sunt diametre ale cercurilor;
Deoarece suma unghiurilor în punctul P este 200g se poate spune că
punctele M, P, N sunt coliniare.

127
Bazându – ne pe aceste observaţii putem ajunge la coordonatele
punctului P, parcurgând mai multe etape:
► se calculează coordonatele punctului M prin intersecţie înainte din
triunghiul 12M;
► se calculează coordonatele punctului N prin intersecţie înainte din
triunghiul 23N;
► se calculează coordonatele punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul MP2 sau din triunghiul NP2.

Etapa I Calculul coordonatelor punctului M din triunghiul 12M

■Calculul unghiului „a”:


a = 100g – α

■ Calculul din coordonate a distanţei dintre punctele 1 şi 2:

D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2

■ Calculul distanţei D 1M aplicând relaţia de calcul a tangentei într-un triunghi


dreptunghic:

D12 D
tg   D1M  12
D1M tg

■ Calculul distanţei D 2M aplicând teorema lui Pitagora:

D2 M  D122  D12M

■ Calculul orientărilor:

Y2  Y1
12  arctg
X 2  X1
1M    100 g
12

 2 M   21  a

■ Calculul coordonatelor punctului M:


X M'  X 1  D1M cos1M
YM'  Y1  D1M sin 1M

128
Sau
X M''  X 2  D2 M cos 2 M
YM''  Y2  D2 M sin  2 M

Etapa a II a Calculul coordonatelor punctului N din triunghiul 23N

■ Calculul unghiului „b”:

b=100g – β

■ Calculul distanţei din coordonate dintre punctele 2 şi 3:

D23  ( X 2  X 3 ) 2  (Y2  Y3 ) 2

■ Calculul distanţei dintre punctele 3 şi N aplicând relaţia de calcul a tangentei:

D23 D
tg   D3 N  23
D3 N tg

■ Calculul distanţei dintre punctele 2 şi N aplicând teorema lui Pitagora:

D 2 N  D232  D32N

■ Calculul orientărilor din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor:

Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2
 2 N   23  b
 3 N  32  100 g

■ Calculul coordonatele punctului N:


X N'  X 2  D2 N cos 2 N
YN'  Y2  D2 N sin  2 N
Sau

129
X N''  X 3  D3 N cos 3 N
YN''  Y3  D3 N sin  3 N

Etapa a III a Calculul punctului P din triunghiul MP2

■ Calculul orientărilor:
 MN   M 2  d
d  100G  c
2 P  2M  c

■ Calculul distanţelor:
D2 P
sin c   D2 P  D2 M sin c
D2 M
DMP  D22M  D22P

■ Calculul coordonatelor punctului P:


X P'  X M  DMP cos MN
YP'  YM  DMP sin  MN
Sau
X P''  X 2  D2 P cos 2 P
YP''  Y2  D2 P sin  2 p
Verificare:

Se va calcula orientarea MP şi se va compara cu orientarea MN:


 MP   MN
Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, 3 şi unghiurile orizontale măsurate


în punctul P
Se cer coordonatele punctului P

Nr. pct. X (m) Y (m)


1 1001,393 1568,241
2 1002,986 1591,660
3 993,250 1625,226
α 69,7036
 75,4706

130
Etapa I Calculul coordonatelor punctului M din triunghiul 12M

■Calculul unghiului „a”:


a = 100g – α = 30,2964

■ Calculul din coordonate a distanţei dintre punctele 1 şi 2:

D12  ( X 1  X 2 ) 2  (Y1  Y2 ) 2  1.5932  23.4192  550.98721  23.473m

■ Calculul distanţei D 1M aplicând relaţia de calcul a tangentei într-un triunghi


dreptunghic:

D12 D 23.473
tg   D1M  12   12.098m
D1M tg tg 69.7036

■ Calculul distanţei D 2M aplicând teorema lui Pitagora:

D2 M  D122  D12M  26.407 m

■ Calculul orientărilor:

Y2  Y1 23.419
12  arctg  arctg arctg14.701193  95.6762
X 2  X1 1.593
1M    100 g  195.6762
12

 2 M   21  a  265.3798

■ Calculul coordonatelor punctului M:

X M'  X 1  D1M cos 1M  989.323m


YM'  Y1  D1M sin 1M  1569.062m

Sau
X M''  X 2  D2 M cos 2 M  989.323m
YM''  Y2  D2 M sin  2 M  1569.062m

131
Etapa a II a Calculul coordonatelor punctului N din triunghiul 23N

■ Calculul unghiului „b”:

b=100g – β = 24,5294

■ Calculul distanţei din coordonate dintre punctele 2 şi 3:

D23  ( X 2  X 3 ) 2  (Y2  Y3 ) 2  9.736 2 33.566 2  34.949m

■ Calculul distanţei dintre punctele 3 şi N aplicând relaţia de calcul a tangentei:

D23 D 34.949
tg   D3 N  23   14.174m
D3 N tg tg 75.4706

■ Calculul distanţei dintre punctele 2 şi N aplicând teorema lui Pitagora:

D 2 N  D23
2
 D32N  37.714m

■ Calculul orientărilor din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor:

Y3  Y2  33.566 
 23  arctg  arctg  82.0277  117.9723
X3  X2  9.736 
 2 N   23  b  142.5017
 3 N  32  100 g  217.9723

■ Calculul coordonatele punctului N:

X N'  X 2  D2 N cos 2 N  979.636m


YN'  Y2  D2 N sin  2 N  1621.277 m
Sau

X N''  X 3  D3 N cos3 N  979.637 m


YN''  Y3  D3 N sin 3 N  1621.277 m

132
Etapa a III a Calculul punctului P din triunghiul MP2

■ Calculul orientărilor:
Y Y  52.216 
 MN  arctg N M  arctg  88.3223  111.6776
XN  XM  9.687 
d   MN   M 2  111.6776  65.3798  46.2978
c  100G  d  53.7021
 2 P   2 M  c  211.6777

■ Calculul distanţelor:
D2 P
sin c   D2 P  D2 M sin c  19.726m
D2 M
DMP  D22M  D22P  17.556m

■ Calculul coordonatelor punctului P:


X P  X M  DMP cos MN  986.120
YP  YM  DMP sin  MN  1586.323m

Verificare:

Se va calcula orientarea MP şi se va compara cu orientarea MN:


 MP   MN

4.4.6 Intersecţia liniară

Dacă terenul nu ne permite să efectuăm măsurători unghiulare se aplica


metoda intersecţiei liniare care presupune să se realizeze numai măsurători de
distanţe. Acestea pot fi distanţe orizontale sau distanţe înclinate, în funcţie de
natura terenului.

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi A, B: (X A , Y A ) şi (X B , Y B );


Se cer: coordonatele planimetrice ale punctelor noi 1 şi 2: (X 1 , Y 1 ) şi (X 2 , Y 2 );
Se măsoară: distanţele D A1, D A2, D B1 , D B2 , D 12 , D AB

133
Figura 4.21 Schema vizelor la intersecţia liniară

Etape de calcul
■ Calculul distanţei D AB şi a orientării  AB :

D AB  ( X A  X B ) 2  (Y A  YB ) 2
YB  Y A
 AB  arctg
XB  XA

■ Calculul unghiurilor ,  din triunghiul AB1 aplicând teorema cosinusului


generalizată:

DB21  D A21  D AB
2
 2 D A1 D AB cos 
DA21  DAB
2
 DA21
cos   
2 DA1DAB

DA21  DAB
2
 DB21  2 DAB DB1 cos 
2
DAB  DB21  DA21
cos  
2 DAB DB1

■ Calculul orientărilor:
 A1 =  AB - 
 B1 =  BA + 

134
■ Calculul coordonatelor punctului 1:
X 1'  X A  DA1 cos A1
Y1'  YA  DA1 sin  A1
sau
X1''  X B  DB1 cos B1
Y1''  YB  DB1 sin  B1

■ Calculul unghiurilor γ,  din triunghiul AB2 aplicând teorema cosinusului


generalizată:
DB2 2  DA2 2  DAB
2
 2 DA 2 DAB cos 
DA2 2  DAB
2
 DB2 2
cos   
2 DA1DAB

DA2 2  DAB
2
 DB2 2  2 DAB DB 2 cos 
2
DAB  DB2 2  DA2 2
cos   
2 DAB DB 2

■ Calculul orientărilor:
 A2 =  AB + γ
 B1 =  BA - 

■ Calculul coordonatelor punctului 2:


X 2'  X A  DA 2 cos A 2
Y2'  YA  DA2 sin  A 2
sau
X '2'  X B  DB 2 cos B 2
Y2''  YB  DB 2 sin  B 2

■ Verificarea coordonatelor:

D12coord  D12masuratori

135
Exemplu numeric

Se dau coordonatele X, Y ale punctelor A, B şi distanţele dintre puncte


Se cer coordonatele punctelor 1 şi 2

Nr. pct. X (m) Y (m)


A 863,789 1829,814
B 874,975 1864,890
D AB 36,82
D 12 29,80
D A1 20,90
D B1 22,36
D A2 35,52
D B2 15,11

Etape de calcul

■ Calculul distanţei D AB şi a orientării  AB :

DAB  ( X A  X B ) 2  (YA  YB ) 2  11.186 2  35.076 2  36.82m


YB  YA 35.076
 AB  arctg  arctg  80.3468
XB  XA 11.186

■ Calculul unghiurilor ,  din triunghiul AB1 aplicând teorema cosinusului


generalizată:

DB21  D A21  D AB
2
 2 D A1 D AB cos 
D  DAB  DB1
2 2 2
cos   A1 
2 DA1DAB
20.902  36.822  22.36 2
  arccos  36.5316
2 * 20.90 * 36.82

DA21  DAB
2
 DB21  2 DAB DB1 cos 

136
2
DAB  DB21  DA21
cos  
2 DAB DB1
2
DAB  DB21  DA21
  arccos
2 DAB DB1
36.822  22.362  20.92
  arccos  33.8796
2 * 36.82 * 22.36

■ Calculul orientărilor:
 A1 =  AB -  = 43.8152
 B1 =  BA +  = 314.2364

■ Calculul coordonatelor punctului 1:


X 1'  X A  DA1 cos A1  879.931m
Y1'  YA  DA1 sin  A1  1843.089m
sau
X1''  X B  DB1 cos B1  879.933m
Y1''  YB  DB1 sin  B1  1843.087 m
X 1  879.932m
Y1  1843.088m

■ Calculul unghiurilor γ,  din triunghiul AB2 aplicând teorema cosinusului


generalizată:
DB2 2  DA2 2  DAB
2
 2 DA 2 DAB cos 
D  DAB  DB 2
2 2 2
cos   A 2 
2 DA1DAB
35.522  36.822  15.112
  arccos  26.6956
2 * 35.52 * 36.82

DA2 2  DAB
2
 DB2 2  2 DAB DB 2 cos 
D 2  DB2 2  DA2 2
cos   AB 
2 DAB DB 2
36.82 2  15.112  35.522
  arccos  81.2886
2 * 36.82 * 15.11

■ Calculul orientărilor:

137
 A2 =  AB + γ = 107.0424
 B2 =  BA -  = 199.0582

■ Calculul coordonatelor punctului 2:


X 2'  X A  DA 2 cos A 2  859.868m
Y2'  YA  DA2 sin  A2  1865.117 m
sau
X '2'  X B  DB 2 cos B 2  859.867 m
Y2''  YB  DB 2 sin  B 2  1865.113m
X 1  859.8675m
Y1  1865.115m

■ Verificarea coordonatelor:

D12coord  D12masuratori
D12coord  29.796m
D12masuratori  29.80m

Concluzii

La determinarea coordonatelor punctelor de îndesire executantul este cel


care va alege metoda cea mai adecvată. Fiecare dintre metodele de îndesire
prezentate au avantaje şi dezavantaje. Indifferent însă de metoda aleasă se
recomandă a se ţine seama de câteva principii generale:
►toate punctele inaccesibile precum: antene, turnuri, paratrăsnete, semnale
aeriene, etc., vor fi determinate prin intersecţie înainte;
►dacă suntem în zone cu puncte inaccesibile, dar cu vizibilitate, punctele noi se
vor determina prin intersecţie înapoi;
►intersecţia înainte prezintă facilităţi la calcule precum şi la măsurători;
►intersecţia înapoi prezintă avantajul măsurătorilor rapid constând numai în
determinarea direcţiilor unghiulare orizontale;

138
4.5 Transmiterea la sol a punctelor de triangulaţie şi îndesire

4.5.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: P (X P , Y P ) pe construcţie,


şi punctele A, B (X A , Y A ), (X B , Y B );
Se cer coordonatele planimetrice ale punctelor 1,2,3 materializate la sol astfel
încât să formeze 2 triunghiuri aproximativ echilaterale cu punctul P.
Se măsoară:
Măsurătorile se vor desfăşura din punctul staţionabil P şi pe rând din punctele noi
1, 2 şi 3.
► Din P se vor măsura direcţii unghiulare orizontale către A, 1,2,3, B în ambele
poziţii ale lunetei, în tur de orizont efectund mai multe reiteraţii;
► Din 1 către P şi 2 se vor măsura direcţiile unghiulare orizontale şi distanţa D 12 ;
► Din 2 către 1, P şi 3 se vor măsura direcţiile unghiulare orizontale şi distanţele
D 21 şi D 23 ;
►Din 3 către 2 şi P se vor măsura direcţiile unghiulare orizontale şi distanţa D 32
pentru verificare;

Figura 4.22 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil

139
Etapa de calcule

■ Se calculează unghiurile orizontale din punctul P din direcţiilor


unghiulare orizontale măsurate şi prelucrate: ε 1 , ε 2, ε 3, ε 4 , ε 5 ;

■ Se calculează unghiurile orizontale din triunghiurile 12P şi 23P: α 1 , α 2,


α 3, α 4 din direcţiile unghiulare orizontale măsurate. Se verifică apoi suma
unghiurilor în triunghiul 12P:
1'   2'   2'  200 g  e1
c1  e1
c1
q1 
3
În triunghiul 23P:
 3'   4'   3'  200 g  e2
c2  e 2
c2
q2 
3
Dacă nu se respectă condiţia de sumă a unghiurilor valoarea erorii (e) se
corectează prin schimbarea semnului şi distribuirea corecţiei unitare în mod egal
fiecărui unghi măsurat:
1  1'  e1
 2   2'  e1
În triunghiul 12P:
 2   2'  e1
Verificare : 1   2   2  200 g

 3   3'  e2
 4   4'  e2
În triunghiul 23P:
 3   3'  e2
Verificare :  3   4   3  200 g

■ Se aplică teorema sinusului pentru calculul distanţelor în fiecare triunghi:


În triunghiul 12P:

140
D12 DP1 D
  P2
sin  2 sin  2 sin 1

D12 sin  2
DP1 
sin  2
D12 sin 1
DP 2 
sin  2
În triunghiul 23P:

D23 D D
 P 2  P3
sin  3 sin  4 sin  3

D sin  4
DP 2  23
sin  3
D23 sin  3
DP 3 
sin  3

■ Calculul orientărilor din punctele de coordonate cunoscute:


Y Y
 PA  arctg A P
XA  Xp
YB  YP
 PB  arctg
XB  XP

■ Calculul orientărilor către punctele noi se vor face ca medii ponderate deoarece
avem două orientări din care putem calcula fiecare orientare nouă:
 P' 1   PA  1
 P''1   PB   2  3 4
 P' 1 * p1   P''1 * p2
 P1 
p1  p2
unde p1 şi p 2 sunt ponderile :
1 1
p1  şi p 2 
DPA DPB

141
 P' 2   PA  ( 1   2 )
 P'' 2   PB  3 4
 P' 2 * p1   P'' 2 * p 2
 P2 
p1  p 2

 P' 3   PA  (1   2   3 )
 P'' 3   PB   4
 P' 3 * p1   P'' 3 * p2
 P3 
p1  p2

■ Calculul coordonatelor punctelor noi:

X 1  X P  DP1 cos P1
Y1  YP  DP1 sin  P1

X 2  X P  DP 2 cos P 2
Y2  YP  DP 2 sin  P 2

X 3  X P  DP 3 cos P 3
Y3  YP  DP 3 sin  P 3

■ Verificare:
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din coordonatele
calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele măsurate iniţial între
aceste puncte:
D12coordonate  D12masuratori
coordonate
D23  D23masuratori

142
Exemplu numeric

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: P (X P , Y P ) pe construcţie,


şi punctele A, B (X A , Y A ), (X B , Y B ); distanţele D 12 şi D 23 şi unghiurile orizontale
determinate în punctele 1, 2, 3 şi în punctul P

Se cer coordonatele planimetrice ale punctelor 1,2,3 materializate la sol

Nr. pct. X (m) Y (m)


P 1609,765 1908,637
A 1619,703 1887,459
B 1622,031 1939,685
D 12 23,77m
D 23 26,78m

α1 90,1211 1 90,2901
α2 72,2326 2 37,6464
α3 77,4809 3 41,5624
α4 80,9567 4 82,3905

Etapa de calcule

■ Se aplică teorema sinusului pentru calculul distanţelor în fiecare triunghi:


În triunghiul 12P:

D12 DP1 D
  P2
sin  2 sin  2 sin 1

D sin  2 23.77 sin 72.2326
DP1  12   38.646m
sin  2 sin 37.6464
D12 sin 1 23.77 sin 90.1211
DP 2    42.126m
sin  2 sin 37.6464
În triunghiul 23P:

143
D23 D D
 P 2  P3
sin  3 sin  4 sin  3

D23 sin  4 26.78 sin 80.9567
DP 2    42.127m
sin  3 sin 41.5624
D23 sin  3 26.78 sin 77.4809
DP 3    41.355m
sin  3 sin 41.5624
■ Calculul orientărilor din punctele de coordonate cunoscute:

YA  YP  21.178 
 PA  arctg  arctg  72.0680
XA  Xp  9.938 
 PA  400 g  72.0680  327.9320
YB  YP  31.048
 PB  arctg  arctg  76.0475
XB  XP  12.266

■ Calculul orientărilor către punctele noi se vor face ca medii ponderate deoarece
avem două orientări din care putem calcula fiecare orientare nouă:

 P' 1   PA  1  237.6419
 P''1   PB   2  3 4  237.6468
 P' 1 * p1   P''1 * p2 10.158241  7.2287099 17.27695
 P1     237.6439
p1  p2 0.072701 0.072701
unde p1 şi p 2 sunt ponderile :
1 1
p1    0.042746
DPA 23.394
1 1
p2    0.029955
DPB 33.383

 P' 2   PA  (1   2 )  199.9955


 P'' 2   PB  3 4  200.0004
 P' 2 * p1   P'' 2 * p2 8.5490076  5.991012
P2    199.9975
p1  p2 0.072701

144
 P' 3   PA  (1   2   3 )  158.4331
 P'' 3   PB   4  158.4380
 P' 3 * p1   P'' 3 * p2 6.7723813  4.7460103
 P3    158.4351
p1  p2 0.072701

■ Calculul coordonatelor punctelor noi:

X 1  X P  DP1 cos P1  1577.681m


Y1  YP  DP1 sin  P1  1887.094m

X 2  X P  DP 2 cos P 2  1567.639m
Y2  YP  DP 2 sin  P 2  1908.638m

X 3  X P  DP 3 cos P 3  1576.916m
Y3  YP  DP 3 sin  P 3  1933.760m

■ Verificare:
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din coordonatele
calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele măsurate iniţial între
aceste puncte:
D12coordonate  D12masuratori
D12coordonate  23.769m
coordonate
D23  D23masuratori
coordonate
D23  26.780m

4.5.2 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil

Se dau: punctul P nestaţionabil, situat pe construcţie, şi punctele A, B de


coordonate cunoscute;
Se cer coordonatele punctelor 1,2,3
Se măsoară:
►din 1 direcţii unghiulare orizontale către P şi 2;
►din 2 direcţii unghiulare orizontale către 1, A, P, B şi 3;
►din 3 direcţii unghiulare orizontale către 2, P;
►De asemenea se vor măsura distanţele dintre punctele 12 şi 23.
Punctele 1,2,3 sunt materializate la sol astfel încât să formeze 2 triunghiuri
aproximativ echilaterale cu punctul P, iar punctul P nu poate fi staţionat.

145
Figura 4.23 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil

Etapa de calcule

■ Calculul unghiurile orizontale α i din triunghiurile 12P şi 23P din direcţiile


unghiulare orizontale măsurate;

■ Calculul unghiurilor β 1 şi β 2 tot din triunghiurile 12P şi 23P din suma unghiurilor
într-un triunghi:
β 1 = 200g - (α 1 +α 2 )
β 2 = 200g - (α 3 +α 4 )

■ Calculul distanţelor D 1P şi D 2P din triunghiul 12P cu teorema sinusului:

146
D1P D D
 12  2 P
sin  2 sin 1 sin 1
D12 sin  2
D1P 
sin 1
D12 sin 1
D2 P 
sin 1

■ Calculul distanţelor D 2P şi D 3P în triunghiul 23P cu teorema sinusului:

DP 2 D23 D
  P3
sin  4 sin  2 sin  3
D23 sin  4
DP 2 
sin  2
D23 sin  3
DP 3 
sin  2
■ Calculul distanţelor D AP şi D PB din coordonatele punctelor:

D AP  ( X A  X P ) 2  (Y A  YP ) 2
D BP  ( X B  X P ) 2  (YB  YP ) 2
■ Calculul unghiurilor ε 1 şi ε 2 în triunghiurile AP2 şi P2B:

DAP D D sin  1 D sin  1


 P 2  sin 1  P 2  1  arcsin P 2
sin  1 sin 1 DAP DAP
DPB D D sin  2 D sin  2
 P 2  sin  2  P 2   2  arcsin P 2
sin  2 sin  2 DPB DPB

■ Calculul unghiurilor δ 1 şi δ 2 din suma unghiurilor:

δ 1 = 200g - (ε 1 + γ 1 +  1 )
δ 2 = 200g - (ε 2 + γ 2 +  2 )

■ Calculul orientărilor din coordonate:


YA  YP
 PA  arctg
XA  XP
YB  YP
 PB  arctg
XB  XP

147
■ Calculul orientărilor către punctele noi ca medii ponderate:
 P' 1   PA   1
 P'' 1   PB   2   2 1
 P' 1 * p1   P'' 1 * p2
 P1 
p1  p2
unde p1 şi p 2 sunt ponderile :
1 1
p1  şi p 2 
DPA DPB
 P' 2   PA  (1  1 )
 P'' 2   PB  2  2
 P' 2 * p1   P'' 2 * p2
P2 
p1  p2
 '
P3   PA  (1  1   2 )
 ''
P3   PB  2
 P' 3 * p1   P'' 3 * p2
 P3 
p1  p2

■ Calculul coordonatelor punctelor noi:


X 1  X P  DP1 cos  P1
Y1  YP  DP1 sin  P1
X 2  X P  DP 2 cos  P 2
Y2  YP  DP 2 sin  P 2
X 3  X P  DP 3 cos  P 3
Y3  YP  DP 3 sin  P 3
■ Verificare:
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din coordonatele
calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele măsurate iniţial între
aceste puncte:
D12coordonate  D12masuratori
coordonate
D23  D23masuratori

148
Exemplu numeric

Se dau: coordonatele planimetrice ale punctelor vechi: P (X P , Y P ) pe construcţie,


şi punctele A, B (X A , Y A ), (X B , Y B ); distanţele D 12 şi D 23 şi unghiurile orizontale
determinate în punctele 1, 2, 3

Se cer coordonatele planimetrice ale punctelor 1,2,3 materializate la sol

Nr. pct. X (m) Y (m)


P 1626,806 2590,093
A 1643,266 2564,772
B 1648,985 2627,719
D 12 23,77
D 23 26,78

Denumire Valoare Denumire Valoare unghi


unghi unghi unghi
α1 90,1211 1 25,9733
α2 72,2326 2 33,7052
α3 77,4809
α4 80,9567

Etapa de calcule

■ Calculul unghiurilor β 1 şi β 2 tot din triunghiurile 12P şi 23P din suma unghiurilor
într-un triunghi:

β 1 = 200g - (α 1 +α 2 ) = 37,6463
β 2 = 200g - (α 3 +α 4 ) = 41,5624

■ Calculul distanţelor D 1P şi D 2P din triunghiul 12P cu teorema sinusului:

149
D1P D D
 12  2 P
sin  2 sin 1 sin 1
D12 sin  2 23.77 sin 72.2326
D1P    38.646m
sin 1 sin 37.6463
D12 sin 1 23.77 sin 90.1211
D2 P    42.126m
sin 1 sin 37.6463

■ Calculul distanţelor D 2P şi D 3P în triunghiul 23P cu teorema sinusului:

DP 2 D23 D
  P3
sin  4 sin  2 sin  3

D23 sin  4 26.78 sin 80.9567


DP 2    42.127m
sin  2 sin 41.5624

D23 sin  3 26.78 sin 77.4809


DP 3    41.356m
sin  2 sin 41.5624

■ Calculul distanţelor D AP şi D PB din coordonatele punctelor:

DAP  ( X A  X P ) 2  (YA  YP ) 2  30.201m


DBP  ( X B  X P ) 2  (YB  YP ) 2  43.676m

■ Calculul unghiurilor ε 1 şi ε 2 în triunghiurile AP2 şi P2B:

DAP D D sin  1 D sin  1


 P 2  sin 1  P 2   1  arcsin P 2
sin  1 sin  1 DAP DAP
DP 2 sin  1 42.127 sin 25.9733
1  arcsin  arcsin  37.3370
DAP 30.201

DPB D D sin  2 D sin  2


 P 2  sin  2  P 2   2  arcsin P 2
sin  2 sin  2 DPB DPB
DP 2 sin  2 42.127 sin 33.7052
 2  arcsin  arcsin  32.3918
DPB 43.676

150
■ Calculul unghiurilor δ 1 şi δ 2 din suma unghiurilor:

δ 1 = 200g - (ε 1 + γ 1 +  1 ) = 99,0434
δ 2 = 200g - (ε 2 + γ 2 +  2 ) = 92,3406

■ Calculul orientărilor din coordonate:


Y Y  25.321
 PA  arctg A P  arctg  400 g  63.3044  336.6956
XA  XP  16.46
YB  YP  37.626
 PB  arctg  arctg  66.0940
XB  XP  22.177

■ Calculul orientărilor către punctele noi ca medii ponderate:


 P' 1   PA  1  237.6522

 P''1   PB   2   2 1  237.6433

 P' 1 * p1   P''1 * p2
 P1   237.6485
p1  p2
unde p1 şi p 2 sunt ponderile :
1 1
p1   0.033111 şi p 2   0.022895
DPA DPB

 P' 2   PA  (1  1 )  200.0059

 P'' 2   PB  2  2  199.9970

 P' 2 * p1   P'' 2 * p2
P2   200.0023
p1  p2

151
 P' 3   PA  (1  1   2 )  158.4435

 P'' 3   PB  2 158.4346

 P' 3 * p1   P'' 3 * p2
 P3   158.4398
p1  p2

■ Calculul coordonatelor punctelor noi:

X 1  X P  DP1 cos P1  1594.723m


Y1  YP  DP1 sin  P1  2568.547 m

X 2  X P  DP 2 cos P 2  1584.680m
Y2  YP  DP 2 sin  P 2  2590.092m

X 3  X P  DP 3 cos P 3  1593.954m
Y3  YP  DP 3 sin  P 3  2615.214m

■ Verificare:
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din coordonatele
calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele măsurate iniţial între
aceste puncte:

D12coordonate  D12masuratori
D12coordonate  23.77m
coordonate
D23  D23masuratori
coordonate
D23  26.78m

152
5. DRUMUIRI PLANIMETRICE

5.1 Definiţii şi clasificări

Drumuirea este o metodă de îndesire a reţelei geodezice în vederea


determinării coordonatelor punctelor de detaliu din teren.
Drumuirea planimetrică este o linie poligonală frântă, în care poziţia
reciprocă a punctelor este determinată prin măsurarea distanţelor dintre punctele
de frângere şi prin măsurarea unghiurilor în punctele de frângere ale traseului
poligonal.
În funcţie de numărul punctelor de coordonate cunoscute identificate pe
teren, precum şi de tipul de lucrare ce trebuie efectuată pe teren, drumuirile se
pot clasifica astfel:

■drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute – se


identifică pe teren 4 puncte de coordonate cunoscute, dispuse 2 la un capăt (A,
B) şi 2 la celălalt capăt al drumuirii (C, D) - (figura 5.1):

Figura 5.1 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate


cunoscute şi orientări

■ drumuiri în circuit închis – se identifică pe teren minim 2 puncte de


coordonate cunoscute (A, B - figura 5.2) din care se încep şi se opresc
măsurătorile:

153
Figura 5.2 Drumuire în circuit închis

■ drumuire cu punct nodal – este formată din minim 3 drumuiri ce pornesc din
câte 2 puncte de coordonate cunoscute (A, B, C, D, E, F) şi se întâlnesc toate trei
într – un punct comun (N) numit punct nodal, cu viză spre un punct de sprijin (S)
căruia nu este necesar să-i cunoaştem coordonatele (figura 5.3):

Figura 5.3 Drumuire cu punct nodal

154
Observaţie!!! În unele situaţii, atunci când nu se găsesc pe teren suficiente
puncte de sprijin se aplică pe teren drumuirea sprijinită pe câte un punct de
coordonate cunoscute (figura 5.4) şi drumuirea în vânt (figura 5.5). Aceste două
tipuri de drumuiri NU SUNT RECOMANDATE deoarece nu oferă control la
calculul orientărilor (prima situaţie) şi al coordonatelor (în a doua situaţie).

Figura 5.4 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de coordonate

Figura 5.5 Drumuire în vânt

155
5.2 Proiectarea reţelelor de drumuire

Proiectarea reţelelor de drumuire se va face în funcţie de următoarele criterii:

►traseul drumuirilor se va alege de regulă de-a lungul arterelor de circulaţie, în


lungul cursurilor de apă, de-a lungul canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile şi
punctele de drumuire trebuie să fie accesibile şi cât mai apropiate de punctele de
detaliu;

►punctele de drumuire se fixează în zone ferite de distrugere astfel încât


instalarea aparatului în staţie să fie făcută cu uşurinţă;

►între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie vizibilitate astfel încât să se


poată efectua măsurarea distanţelor şi a unghiurilor fără dificultate;

►punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape de punctele de


detaliu ce urmează a fi măsurate.

Figura 5.6 Proiectarea reţelelor de drumuire

Distanţa dintre punctele de drumuire se determină în funcţie de condiţiile


concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetaţie şi de tipul de aparat cu
care se vor face determinările. În cazul în care se vor efectua măsurătorile cu
aparatură clasică ( teodolit ) distanţa medie se recomandă a fi între 100 – 150 m,
distanţa minimă fiind între 40 – 50 m, iar cea maximă 2000 – 3000 m.
Atât lungimea unei laturi de drumuire cât şi lungimea totală a traseului
poligonal sunt dependente de situaţia concretă din teren. Astfel, în intravilan
lungimea traseului va fi mai mică decât în extravilan unde vizibilitatea este mai
mare.

156
5.3 Operaţii de teren

Operaţiile de teren care se efectuează într – o drumuire sunt:


marcarea punctelor de drumuire;
întocmirea schiţei de reperaj şi descriere a punctelor;
măsurarea laturilor de drumuire;
măsurarea unghiurilor verticale.
măsurarea unghiurilor orizontale;

Figura 5.7 Schema desfăşurării măsurătorilor pe teren

Marcarea punctelor de drumuire

Se face de regulă cu ţăruşi metalici sau de lemn în funcţie de locul unde


se efectuează măsurătorile (intravilan sau extravilan).

157
Întocmirea schiţei de reperaj şi descrierea topografică a punctelor

Pentru identificarea ulterioară a punctelor de drumuire este necesar să se


întocmească o schiţă de reperaj şi de descriere a punctelor.
Fiecare punct nou de drumuire trebuie să fie reperat prin trei distanţe
către puncte fixe din teren.

Măsurarea laturilor de drumuire

Dacă măsurătorile se efectuează cu aparate clasice (teodolit) distanţele


se vor măsura cu panglica, dus – întors, toleranţa admisă între cele două
determinări fiind:
T  0,003 L
Dacă măsurătorile se efectuează cu staţii totale distanţele se vor măsura
tot dus – întors, eroarea de măsurare admisă fiind în funcţie de precizia
instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să fie mai mare de 2 – 3 p e, unde p e
este precizia de măsurare a instrumentelor).
Distanţa finală între punctele A şi B este dată de relaţia

L AB  LBA
L AB 
2

Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele


poziţii ale lunetei, atât spre punctul din spate cât şi spre punctul din faţă. Dacă
vizarea se face la înălţimea aparatului (figura 5.8 a) înainte şi înapoi, unghiul va fi
media aritmetică a determinărilor, luând ca sens al unghiului cel de parcurgere a
drumuirii.
Dacă vizarea se face la înălţimi diferite (figura 5.8 b), nu se va mai face
media decât la diferenţele de nivel.

a) la înălţimea aparatului b) la înălţime oarecare


Figura 5.8 Măsurarea unghiurilor verticale

158
În prima situaţie valoarea unghiului este:


 AB    BA
2

În a doua situaţie diferenţa de nivel este:

hAB  d * tg AB
,
 i A  sB
hBA  d * tg BA
,
 iB  s A
hAB  hBA
hAB 
2

Măsurarea unghiurilor orizontale

Unghiurile orizontale între laturile drumuirii se determină ca diferenţă a


direcţiilor unghiulare orizontale măsurate în fiecare punct de staţie prin metoda
seriilor.

5.4 Operaţii de birou

La birou prelucrarea măsurătorilor se face în următoarea succesiune:


calculul unghiurilor orizontale între laturile de drumuire;
calculul orientărilor laturilor de sprijin;
transmiterea orientărilor;
 calculul orientărilor provizorii;
 calculul erorilor şi corecţiilor orientării;
 calculul orientărilor compensate;
calculul distanţelor reduse la orizont;
calculul coordonatelor relative:
 calculul coordonatelor relative provizorii;
 calculul erorilor şi corecţiilor;
 calculul coordonatelor relative compensate;
 calculul coordonatelor absolute.

Algoritmul general de prelucrare a măsurătorilor într-o drumuire


planimetrică poate fi urmărit în figura 5.9.

159
Figura 5.9 Algoritm general de prelucrare a drumuirilor planimetrice

160
5.5 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi
laturi cu orientări cunoscute

Figura 5.10 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate


cunoscute şi orientări cunoscute

Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C,D (X i , Y i )


Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2, 3 (X j , Y j )

Etapa de teren

În prima etapă se face marcarea punctelor de drumuire cu ţăruşi metalici


sau de lemn. Fiecare punct nou marcat va fi însoţit de o schiţă de reperaj şi o
descriere topografică. Schiţa va conţine minim trei distanţe de la punctul nou spre
reperi stabili de pe teren, iar fişa va conţine date despre tipul materializării,
coordonatele punctului, numărul punctului şi alte date descriptive despre punct.
În fiecare staţie de drumuire se vor măsura direcţii unghiulare orizontale,
distanţe şi unghiuri verticale. Ca regulă de măsurare putem stabili ca prim punct
în măsurare să fie punctul de drumuire din spate (staţia anterioară sau punctul de
orientare), iar al doilea să fie punctul de drumuire următor.

De exemplu în staţia A procedăm astfel:

►instalăm aparatul (centrăm, calăm, punem la punct luneta) deasupra


punctului de staţie;

► măsurăm direcţiile unghiulare orizontale în ambele poziţii ale lunetei,


prin metoda seriilor către punctele: B, 1;

► măsurăm unghiurile verticale către punctele B, şi 1;

161
►măsurăm distanţele între laturile de drumuire. Se recomandă
măsurarea cu panglica sau electro – optic. Distanţele se vor măsura dus – întors,
eroarea de măsurare fiind în funcţie de precizia instrumentului utilizat, astfel:
- pentru măsurarea cu panglica toleranţa admisă va fi:
T  0.003 L
- pentru măsurarea electro – optică eroarea de măsurare să nu
depăşească 2 – 3p c , unde p c este precizia de măsurare a instrumentului.

Etapa de calcule

■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

YB  YA
 AB  arctg
XB  XA
YD  YC
 CD  arctg
X D  XC

■ Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire:

 A` 1   AB   A  400G
12`  1`A  1  400G
 23`   21`  2  400G
 3' C  32'  3  400G
 CD
`
  C` 3  c  400G

Figura 5.11 Determinarea orientărilor la drumuirea planimetrică sprijinită la


capete

162
■ Calculul erorii orientării de drumuire:

Eroarea totală Toleranţa - T  Corecţia Corecţia unitară - k 


totală - c θ
e  CD
`
 CD T  c n c  e c
k 
c este aproximatia de n
n este numãrul de
citire a aparatului
statii de drumuire
conditia care se pune :
e  T

■ Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire:

 A1   A` 1  k
12  12`  2k
 23   23`  3k
3C  3' C  4k
CD  CD
`
 5k

■ Calculul distanţelor reduse la orizont:

D1 D2 D3 D4
DA1  LA1 sin z A1 D12  L12 sin z12 D23  L23 sin z23 D3C  L3C sin z3C
D1 A  L1 A sin z1 A D21  L21 sin z 21 D32  L32 sin z32 DC 3  LC 3 sin zC 3
DA1  D1 A D12  D21 D23  D32 D3C  DC 3
D1  D2  D3  D4 
2 2 2 2

■ Calculul coordonatelor relative provizorii:

163
Coordonata relativă - X ' Coordonata relativă - Y '
X A` 1  D1 cos A1 YA`1  D1 sin  A1
X 12`  D2 cos12 Y12`  D2 sin 12
X 23
`
 D3 cos 23 Y23`  D23 sin  23
X 3' C  D4 cos 3C Y3'C  D3C sin 3C

Figura 5.12 Calculul coordonatelor relative

■Calculul erorii şi corecţiei coordonatelor relative:

Eroarea şi corecţia pe X Eroarea şi corecţia pe Y


e x   X `  ( X C  X A ) e y   Y `  (YC  Y A )
c x  e x c y  e y
cx cy
kx  ky 
D D
Erorile pe x şi pe y formează eroarea totală care trebuie să se înscrie în
toleranţă:
Eroarea totală: e D  e x2  e y2  TD

164
D
TD   (0.003 D  ) pentru intravilan şi terenuri cu panta <50
ij
ij
5000

TD   (0.0045  Dij 
 Dij ) pentru extravilan şi terenuri cu panta >50
1733

■Calculul coordonatelor relative compensate

Coordonate relative compensate Coordonate relative compensate


X Y
X A1  X A` 1  k x D1 YA1  YA`1  k y D1
X 12  X 12`  k x D2 Y12  Y12`  k y D2
X 23  X 23
`
 k x D3 Y23  Y23`  k y D3
X 3C  X 3`C  k x D4 Y3C  Y3`C  k y D4
Verificare :  X  X C  X A Verificare :  Y  YC  YA

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire:

Coordonate absolute – X j Coordonate absolute – Y j


X 1  X A  X A1 Y1  YA  YA1
X 2  X 1  X 12 Y2  Y1  Y12
X 3  X 2  X 23 Y3  Y3  Y23
X C  X 3  X 3C YC  Y3  Y3C

165
Figura 5.13 Calculul coordonatelor absolute

Verificarea calculului coordontelor punctului C se face prin compararea


coordonatelor determinate prin calcul cu cele date iniţial.

ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru trei staţii noi (punctele 1, 2, 3), dar
algoritmul de calcul este acelaşi indiferent de numărul de staţii noi.

Exemplu numeric

Se dau coordonatele punctelor de sprijin:


Nr.pct. X (m) Y (m)
A 1096.00 2365.273
B 1079.714 2331.809
C 1086.303 2441.656
D 1076.854 2459.570

Unghiurile de pantă:
α A1 α 12 α 23 α 3C
-4,2532 5,3618 -3,4835 2,1879

Măsurătorile efectuate în teren:

Unghiuri orizontale:
ωA ω1 ω2 ω3 ωC
281,6267 116,8819 282,0388 120,7056 258,4816

166
Distanţe înclinate:
L A1 L 12 L 23 L 3C
18,451m 27,537m 25,899m 24,004m

Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1, 2, 3

Etapa de calcule

■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

YB  YA 
 AB  arctg  71.1657  271.1657
XB  XA 
YD  YC 
CD  arctg  69.0999  130.9000
X D  XC 

■ Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire:

 A` 1   AB   A  400G  271.1657  281.6267  400  152.7924


12`  1`A  1  400G  352.7924  116.8819  400  69.6743
 23`   21`  2  400G  269.6743  282.0288  400  151.7131
 3' C  32'  3  400G  351.7131  120.7056  400  72.4187
 CD
`
 C` 3  c  400G  272.4187  258.4816  400  130.9003

■ Calculul erorii orientării de drumuire:

Eroarea totală Toleranţa - T  Corecţia Corecţia unitară - k 


totală - c θ
e  CD
`
  CD T  c n c  e c  3cc
k  
e  130.9003  130.9000 T  5cc 5  11cc c  3cc n 5
e  3cc k  0.6 cc
c este aproximatia de
citire a aparatului n este numãrul de
conditia care se pune : statii de drumuire

e  T  3cc  5cc

167
■ Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire:

 A1   A` 1  k  152.7924
12  12`  2k  69.6742
 23   23`  3k  151.7130
 3C  3' C  4k  72.4185
 CD  CD
`
 5k  130.9000

■ Calculul distanţelor reduse la orizont:

D1 D2 D3 D4
DA1  LA1 cos  A1 D12  L12 cos  12 D23  L23 cos  23 D3C  L3C cos  3C
D1  18.41m D2  27 .44 m D3  25.86m D4  23.99m

■ Calculul coordonatelor relative provizorii:

Coordonate relative X '


X A` 1  18.41cos152.7924  13.576m
X 12`  27.44 cos 69.6742  12.582m
X 23
`
 D3 cos 23  25.86 cos151.7130  18.771m
X 3' C  D4 cos 3C  23.99 cos 72.4185  10.071m
 X '
 9.694

Coordonate relative Y '


YA`1  D1 sin  A1  18.41sin 152.7924  12.434m
Y12`  D2 sin 12  27.44 sin 69.6742  24.385m
Y23`  D23 sin  23  25.86 sin 151.7130  17.787m
Y3'C  D3C sin 3C  23.99 sin 72.4185  21.773m
 Y '
 76.379

■Calculul erorii şi corecţiei coordonatelor relative:

168
Eroarea şi corecţia pe X Eroarea şi corecţia pe Y
ex   X `  ( X C  X A ) e y   Y `  (YC  YA )
( X C  X A )  9.697 (YC  YA )  76.383m
ex  9.694  (9.697)  3mm e y  76.379  76.383  4mm
cx  ex  3mm c y  e y  4mm
cx  3mm cy 4mm
kx    0.0000313 ky    0.0000418
 D 95.70m  D 95.70m
■Calculul coordonatelor relative compensate

Coordonate relative compensate X


X A1  X A` 1  k x D1  13.576  0  13.576m
X 12  X 12`  k x D2  12.582  0.001  12.581m
X 23  X 23
`
 k x D3  18.771  0.001  18.772m
X 3C  X 3`C  k x D4  10.071  0.001  10.070m
Verificare :  X  X C  X A
 X  9.697

Coordonate relative compensate Y


YA1  YA`1  k y D1  12.434  0.001  12.435m
Y12  Y12`  k y D2  24.385  0.001  24.386m
Y23  Y23`  k y D3  17.787  0.001  17.788m
Y3C  Y3`C  k y D4  21.773  0.001  21.774m
Verificare :  Y  YC  YA
 Y  76.383

169
■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire:

Coordonate absolute – X j
X 1  X A  X A1  1096.00  13.576  1082.424m
X 2  X 1  X 12  1082.424  12.581  1095.005m
X 3  X 2  X 23  1095.005  18.772  1076.233m
Verificare
X C  X 3  X 3C  1076.233  10.070  1086.303m

Coordonate absolute – Y j
Y1  YA  YA1  2365.273  12.435  2377.708m
Y2  Y1  Y12  2377.708  24.386  2402.094m
Y3  Y3  Y23  2402.094  17.788  2419.882m
Verificare
YC  Y3  Y3C  2419.882  21.774  2441.656m

5.6 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare

a) Drumuirea în circuit închis cu unghiuri b) Drumuirea în circuit închis cu unghiuri


interioare exterioare
Figura 5.14

Se dau: coordonatele punctelor vechi: A, B (X i , Y i )


Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2, 3, 4 (X j , Y j )
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale, unghiuri verticale şi lungimile laturilor
de drumuire. Prima staţie de drumuire se face în punctul A, iar ultima staţie tot în
punctul A.

170
Etapa de calcule

■Calculul unghiurilor orizontale din direcţiile unghiulare orizontale măsurate;

Observaţie: Calculul orientărilor se poate face cu ajutorul unghiurilor


interioare sau cu cele exterioare

A. Calculul unghiurilor interioare

Suma unghiurilor într-un poligon teoretic trebuie să fie:


   200 g * (n  2) unde n este numărul unghiurilor poligonului
În exemplul dat n = 5 deci    200 * (5  2)  600 g

Suma unhiurilor interioare măsurate în poligon este:


     A  1  2  3  4
Eroarea de neânchidere pe unghiuri este
e       
Corecţia este:
c  e
Corecţia unitară va fi:
c
k 
n
Unghiurile interioare compensate sunt:
     k
Verificarea compensării:
     k   
B Calculul unghiurilor exterioare

Compensarea acestora se face după algoritmul prezentat la punctul A. Suma


teoretică a unghiurilor exterioare trebuie să fie:

   200 g
* ( n  2)

■Calculul orientării laturii de sprijin:


YB  Y A
 AB  arctg
XB  XA

171
■ Calculul orientării laturilor de drumuire:

►Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare:

Figura 5.15 Calculul orientărilor drumuirea circuit închis cu unghiuri


interioare

 A1   AB  5  400 g
12  1 A  1
 23   21  2
34  32  3
 4 A   43  4  400 g
►Calculul orientărilor folosind unghiurile exterioare:

172
Figura 5.16 Calculul orientărilor drumuirea circuit închis cu unghiuri
exterioare

 A1   AB   A  400 g
12  1 A  1  400 g
 23   21  2  400 g
 34   32  3  400 g
 4 A   43  4

■ Calculul distanţelor reduse la orizont: D ij = L ij * sinz ij

D1 D2 D3 D4 D5
DA1  LA1 sin z A1 D12  L12 sin z12 D23  L23 sin z23 D34  L34 sin z34 D4 A  L4 A sin z4 A
D1 A  L1 A sin z1 A D21  L21 sin z 21 D32  L32 sin z32 D43  L43 sin z43 DA4  LA4 sin z A4
DA1  D1 A D12  D21 D23  D32 D34  D34 D4 A  DA4
D1  D2  D3  D4  D5 
2 2 2 2 2

173
■ Calcul coordonatelor relative şi compensarea lor:

► Calcul coordonate relative provizorii

Coordonata relativă - X ' Coordonata relativă - Y '


X A` 1  D1 cos  A1 YA`1  D1 sin  A1
X 12`  D2 cos 12 Y12`  D2 sin 12
X 23
`
 D3 cos  23 Y23`  D23 sin  23
X 34'  D4 cos  34 Y34'  D4 sin 34
X 4' A  D5 cos  4 A Y4' A  D5 sin  4 A

►Calculul erorilor şi corecţiilor:

Eroarea şi corecţia pe X Eroarea şi corecţia pe Y


ex   X `  0 e y   Y `  0
c x   ex c y  e y
cx cy
kx  ky 
D D

Eroarea totală pe X şi Y este: e  e x2  e y2


eT
Toleranţele se calculează cu relaţiile:

T  (0.003  Dij 
 Dij ) pentru intravilan şi terenuri cu panta <50
5000

T  (0.0045  Dij 
 Dij ) pentru extravilan şi terenuri cu panta >50
1733

174
►Calculul coordonatelor relative compensate:

Coordonate relative compensate Coordonate relative compensate


X Y
X A1  X A` 1  k x D1 YA1  YA`1  k y D1
X 12  X 12`  k x D2 Y12  Y12`  k y D2
X 23  X 23
`
 k x D3 Y23  Y23`  k y D3
X 34  X 34`  k x D4 Y34  Y34`  k y D4
X 4 A  X 4` A  k x D5 Y4 A  Y4`A  k y D5
Verificare :  X  0 Verificare :  Y  0

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire:

Coordonate absolute - X Coordonate absolute - Y


X 1  X A  X A1 Y1  YA  YA1
X 2  X 1  X 12 Y2  Y1  Y12
X 3  X 2  X 23 Y3  Y2  Y23
X 4  X 3  X 34 Y4  Y3  Y34
Verificare : X A  X 4  X 4 A Verificare : YA  Y4  Y4 A

Figura 5.17 Calculul coordonatelor relative si absolute

175
Verificarea calculului coordontelor punctului A se face prin compararea
coordonatelor determinate prin calcul cu cele date iniţial.

ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru 4 staţii noi ( punctele 1, 2, 3, 4)


dar algoritmul de calcul este acelaşi indiferent de numărul de staţii noi.

Exemplu numeric

Se dau coordonatele punctelor de sprijin:

Nr.pct. X (m) Y (m)


A 1189,955 1770,069
B 1173,875 1737,442

Măsurătorile efectuate în teren:

Unghiuri orizontale interioare:


ωA ω1 ω2 ω3 ω4 ω5
112,3071 113,6138 137,7921 119,3164 116,9706 164,7718

Distanţe orizontale:
D A1 D 12 D 23 D 34 D 4A
24,43m 35,16m 25,49m 25,00m 42,47m

Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1, 2, 3, 4

Etapa de calcule

■Calculul orientării laturii de sprijin:


Y Y 
 AB  arctg B A  70.8488  270.8488
XB  XA 

■ Calculul orientării laturilor de drumuire:

►Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare:

 A1   AB  5  400 g  35.6206


12  1 A  1  122.0068

176
 23   21  2  184.2147
 34   32  3  264.8983
 4 A   43  4  400 g  347.9277

■ Calcul coordonatelor relative şi compensarea lor:

► Calcul coordonate relative provizorii

Coordonata relativă - X ' Coordonata relativă - Y '


X A` 1  D1 cos A1  20.705m YA`1  D1 sin  A1  12.967 m
X 12`  D2 cos12  11.913m Y12`  D2 sin 12  33.080m
X 23
`
 D3 cos 23  24.720m Y23`  D23 sin  23  6.258m
X 34'  D4 cos34  13.102m Y34'  D4 sin  34  21.304m
X 4' A  D5 cos 4 A  29.037 m Y4' A  D5 sin  4 A  30.992m
 X '
 0.007 m  Y '
 0.009m

►Calculul erorilor şi corecţiilor:

Eroarea şi corecţia pe X Eroarea şi corecţia pe Y


ex   X `  0.007m e y   Y `  0.009m
cx  ex  0.007m c y  e y  0.009m
cx  0.007m cy  0.009m
kx    0.00004588 ky    0.000058997
 D 152.55m  D 152.55m

►Calculul coordonatelor relative compensate:

Coordonate relative compensate X


X A1  X A` 1  k x D1  20.705  0.001  20.704m
X 12  X 12`  k x D2  11.913  0.002  11.915m
X 23  X 23
`
 k x D3  24.720  0.001  24.721m
X 34  X 34`  k x D4  13.102  0.001  13.103m
X 4 A  X 4` A  k x D5  29.037  0.002  29.035m
Verificare :  X  0

177
Coordonate relative compensate Y
YA1  YA`1  k y D1  12.967  0.001  12.966m
Y12  Y12`  k y D2  33.080  0.002  33.078m
Y23  Y23`  k y D3  6.258  0.002  6.256m
Y34  Y34`  k y D4  21.304  0.001  21.305m
Y4 A  Y4`A  k y D5  30.992  0.003  30.995m
Verificare :  Y  0

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire:

Coordonate absolute - X
X 1  X A  X A1  1189.955  20.704  1210.659m
X 2  X 1  X 12  1210.659  11.915  1198.744m
X 3  X 2  X 23  1198.744  24.721  1174.023m
X 4  X 3  X 34  1174.023  13.103  1160.920m

Verificare : X A  X 4  X 4 A  1160.920  29.035  1189.955m

Coordonate absolute - Y
Y1  YA  YA1  1770.069  12.966  1783.035m
Y2  Y1  Y12  1783.035  33.078  1816.113m
Y3  Y2  Y23  1816.113  6.256  1822.369m
Y4  Y3  Y34  1822.369  21.305  1801.064m

Verificare : YA  Y4  Y4 A  1801.064  30.995  1770.069m

178
5.7 Drumuirea cu punct nodal

Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C, D, E, F (X i , Y i )

Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 (X j , Y j )

Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale, unghiuri verticale şi lungimile laturilor


de drumuire

Figura 5.18 Drumuirea cu punct nodal

Etapa de calcule

■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

YB  Y A
 AB  arctg
XB  XA
YD  YC
 CD  arctg
XD  XC
YF  YE
 EF  arctg
XF  XE

179
■ Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire:

Figura 5.19 Calculul orientărilor la drumuirea cu punct nodal

Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3


 A' 1   AB   A  C' 3  CD  400 g  C  E' 5   EF   E
12'  1' A  1  400 g 34'  3' C  400 g  3  56'   5 E  400 g  5
 2' N   21'  2  400 g  4' N   43'  400 g  4  6' N   65'  6
1 2  3 
 NS   N' 2   N'  400 g  NS   N' 4   N''  NS   N' 6   N'''

■ Calculul orientării ponderate:


1 2  3 
p1 NS  p 2 NS  p3 NS
 NS 
p1  p 2  p3
Unde:
1 1
p1    0.250 n 1 este numărul de staţii în drumuirea 1
n1 4

180
1 1
p2    0.250 n 2 este numărul de staţii în drumuirea 2
n2 4
1 1
p3    0.250 n 3 este numărul de staţii în drumuirea 3
n3 4

■ Calculul erorilor şi corecţiilor orientărilor:

Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3


1 1 2  2  3 2 
e   NS   NS e   NS   NS e   NS   NS
c1  e1 c2   e2  c3  e3
1 c1 2  c2  3 c3
k  k  k 
n1 n2 n3

■ Calculul orientărilor compensate:

Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3


 A1   A' 1  k1 C 3   C' 3  k2   E 5   E' 5  k3
12  12'  2k1 34  34'  2k2   56   56'  2k3
 2 N   2' N  3k1  4 N   4' N  3k2   6 N   6' N  3k3
`3 
1
 NS   NS  4k1  NS   NS 2 
 4k2   NS   NS  4k3

■ Calculul distanţelor reduse la orizont: D ij = L ij * sinz ij

Drumuirea 1

D1 D2 D3
DA1  LA1 sin z A1 D12  L12 sin z12 D2 N  L2 N sin z2 N
D1 A  L1 A sin z1 A D21  L21 sin z 21 DN 2  LN 2 sin z N 2
DA1  D1 A D12  D21 D2 N  DN 2
D1  D2  D3 
2 2 2

181
Drumuirea 2

D4 D5 D6
DC 3  LC 3 sin zC 3 D34  L34 sin z 34 D4 N  L4 N sin z4 N
D3C  L3C sin z3C D43  L43 sin z 43 DN 4  LN 4 sin z N 4
DC 3  D3C D  D43 D4 N  DN 4
D4  D5  34 D6 
2 2 2

Drumuirea 3

D7 D8 D9
DE 5  LE 5 sin z E 5 D56  L56 sin z 56 D6 N  L6 N sin z6 N
D5 E  L5 E sin z5 E D65  L65 sin z 65 DN 6  LN 6 sin z N 6
DE 5  D5 E D56  D65 D6 N  DN 6
D7  D8  D9 
2 2 2

■ Calculul coordonatelor relative provizorii:

Drumuirea 1

X’ Y’
X  D1 cos A1
'
A1 Y  D1 sin  A1
'
A1

X  D2 cos12
'
12 Y  D2 sin 12
'
12

X '
2N  D3 cos 2 N Y '
2N  D3 sin  2 N

 X  1
  Dij cos  ij  Y     D
1
ij sin  ij

Drumuirea 2

X’ Y’
X C' 3  D4 cosC 3 YC' 3  D4 sin C 3
X 34'  D5 cos34 Y34'  D5 sin 34
X 4' N  D6 cos 4 N Y4' N  D6 sin  4 N
 X     D
2
ij cos  ij  Y     D
2
ij sin  ij

182
Drumuirea 3

X’ Y’
X E' 5  D7 cos E 5 YE' 5  D7 sin  E 5
X 56'  D8 cos56 Y56'  D8 sin  56
X 6' N  D9 cos 6 N Y6' N  D9 sin  6 N
 X     D
3
ij cos  ij  Y     D
3
ij sin  ij

■ Calculul coordonatelor provizorii ale punctului N din fiecare drumuire:

Drumuirea 1

X Y
X 1
N  X A   X 1 Y 1
N  Y A   Y 1

Drumuirea 2

X Y
X N2   X C   X 2  YN2   YC   Y 2 

Drumuirea 3

X Y
X 3 
N  X E   X 3 Y 3 
N  YE   Y 3

■ Calculul coordonatelor punctului N ca medie ponderată:

X N1 p1  X N2  p 2  X N3 p3


XN 
p1  p 2  p3
YN1 p1  YN2  p 2  YN3 p3
YN 
p1  p 2  p3

183
Ponderile se calculează pentru fiecare drumuire în parte, astfel:
1 1 1
p1  3 ; p2  6 ; p3  9
 Di i 1
 Dj j 4
 Dl l 7

■ Calculul erorilor şi corecţiilor pentru fiecare din cele trei drumuiri:

Drumuirea 1
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X şi Y Corecţiile unitare pe X şi Y
e X1  X N1  X N c X1  e x1 c 1
k X1  x
eY1  YN1  YN c y1  e y1  D1
1 c y1
ky 
D 1

Drumuirea 2
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X şi Y Corecţiile unitare pe X şi Y
e X2   X N2   X N c X2   e x2  2  c x2 
kX 
eY2   YN2   YN c y2   e y2   D2
c y2 
k y2  
D 2

Drumuirea 3
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X şi Y Corecţiile unitare pe X şi Y
e X3  X N3  X N c X3  e x3 c 3
k X3  x
eY3  YN3  YN c y3  e y3  D3
c y3
k y3 
D 3

184
■ Calculul coordonatelor relative compensate:
Drumuirea 1
X Y
X A1  X A' 1  k x1D1 YA1  YA' 1  k y1D1
X 12  X 12'  k x1D2 Y12  Y12'  k y1D2
X 2 N  X 2' N  k x1D3 Y2 N  Y2' N  k y1D3

Drumuirea 2
X Y
X C 3  X C' 3  k x2 D4 YC 3  YC' 3  k y2 D4
X 34  X 34'  k x2 D5 Y34  Y34'  k y2 D5
X 4 N  X 4' N  k x2 D6 Y4 N  Y4' N  k y2 D6

Drumuirea 3
X Y
X E 5  X E' 5  k x3D7 YE 5  YE' 5  k y3D7
X 56  X 56'  k x3D8 Y56  Y56'  k y3D8
X 6 N  X 6' N  k x3D9 Y6 N  Y6' N  k y3D9

■ Calculul coordonatelor absolute:

Drumuirea 1
X Y
X 1  X A  X A1 Y1  Y A  Y A1
X 2  X 1  X 12 Y2  Y1  Y12
X N  X 2  X 2 N YN  Y2  Y2 N

Drumuirea 2
X Y
X 3  X C  X C 3 Y3  YC  YC 3
X 4  X 3  X 34 Y4  Y3  Y34
X N  X 4  X 4 N YN  Y4  Y4 N

185
Drumuirea 3
X Y
X 5  X E  X E 5 Y5  YE  YE 5
X 6  X 5  X 56 Y6  Y5  Y56
X N  X 6  X 6 N YN  Y6  Y6 N

Verificare !!!!
Coordonatele punctului N calculate în fiecare din cele trei drumuiri trebuie
să fie egale şi totodată să fie egale cu cele calculate ca medie ponderată

Exemplu numeric

Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C, D, E, F (X i , Y i )

Nr.pct. X(m) Y(m)


A 1003,602 3399,187
B 1025,952 3429,602
C 986,418 3551,936
D 976,226 3589,858
E 923,287 3462,622
F 937,948 3418,073

S-au măsurat:
Unghiurile orizontale:
A 73,0023 C 252,3895 E 254,8227
1 147,0916 3 109,4569 5 324,5805
2 269,2097 4 264,4229 6 83,3962
 N' 86,557  N'' 54,9304  N''' 221,9270

Distanţele orizontale:
DA1 33,88m DC 3 34,99m DE 5 30,10m
D12 32,59m D34 23,08m D56 41,53m
D2 N 23,65m D4 N 30,96m D6 N 27,46m

Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 (X j , Y j )

186
Etapa de calcule

■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

YB  YA
 AB  arctg  59.6558
XB  XA
YD  YC 
CD  arctg  83.2850  116.7149
X D  XC 
YF  YE 
 EF  arctg  79.7596  320.2404
XF  XE 

■ Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire:

Drumuirea 1 Drumuirea 2
   AB   A  132.6581
'
A1  '
C3  CD  400 g  C  264.3254
  1' A  1  400 g  79.7497
'
12    3' C  400 g  3  354.8685
'
34
   21'  2  400 g  148.9594
'
2N  4' N   43'  400 g  4  290.4456
1 2 
 NS   N' 2   N'  400 g  35.5151  NS   N' 4   N''  35.5152

Drumuirea 3
   EF
'
E5  E  65.4177
 56'  5 E  400 g  5  340.8374
 6' N   65'  6  57.4410
3 
 NS   N' 6   N'''  35.5140

■ Calculul orientării ponderate:

1 2  3 


p1 NS  p2 NS  p3 NS 26.636075
 NS    35.5148
p1  p2  p3 0.75
Unde:
1 1
p1    0.250 n 1 este numărul de staţii în drumuirea 1
n1 4
1 1
p2    0.250 n 2 este numărul de staţii în drumuirea 2
n2 4
1 1
p3    0.250 n 3 este numărul de staţii în drumuirea 3
n3 4

187
■ Calculul erorilor şi corecţiilor orientărilor:

Drumuirea 1 Drumuirea 2
1 1 2  2 
e   NS   NS  3cc e   NS   NS  4cc
c1  e1  3cc c2   e2   4cc
c1  3cc c2   4cc
k1    1cc k2     1cc
n1 4 n2 4

Drumuirea 3
3 2 
e   NS   NS  8cc
c3  e3  8cc
c3 8cc
k3    2cc
n3 4

■ Calculul orientărilor compensate:

Drumuirea 1 Drumuirea 2
 A1    k1  132.6580
'
A1 C 3    k2   264.3253
'
C3
1
12    2k  79.7495
'
12 34  34'  2k2   354.8683
 2 N   2' N  3k1  148.9591  4 N   4' N  3k2   290.4453
1
 NS   NS  4k1  35.5148 2 
 NS   NS  4k2   35.5148

Drumuirea 3
E5   E' 5  k3  65.4179
56  56'  2k3  340.8376
 6 N   6' N  3k3  57.4416
`3
 NS   NS  4k3  35.5148

188
■ Calculul coordonatelor relative provizorii:

Drumuirea 1

X’ Y’
X  D1 cos  A1  16.628m
'
A1 Y  D1 sin  A1  29.519m
'
A1

X  D2 cos12  10.193m
'
12 Y  D2 sin 12  30.955m
'
12

X  D3 cos  2 N  16.447 m
'
2N Y  D3 sin  2 N  16.994m
'
2N

 X 1
  Dij cos ij  22.882m  Y     D
1
ij sin ij  77.468m

Drumuirea 2

X’ Y’
X C' 3  D4 cosC 3  18.597 m YC' 3  D4 sin  C 3  29.638m
X 34'  D5 cos  34  17.519m Y34'  D5 sin 34  15.025m
X 4' N  D6 cos  4 N  4.629m Y4' N  D6 sin  4 N  30.612m
 X     D 2
ij cosij  5.707 m  Y     D
2
ij sin ij  75.275m

Drumuirea 3

X’ Y’
X E' 5  D7 cos E 5  15.558m YE' 5  D7 sin  E 5  25.767m
X 56'  D8 cos  56  24.850m Y56'  D8 sin 56  33.274m
X 6' N  D9 cos  6 N  17.020m Y6' N  D9 sin  6 N  21.549m
 X     D 3
ij cosij  57.428m  Y     D
3
ij sin ij  14.042m

■ Calculul coordonatelor provizorii ale punctului N din fiecare drumuire:

Drumuirea 1

X Y
X 1
N  X A   X 1  980.720m Y 1
N  YA   Y 1  3476.655m

189
Drumuirea 2

X Y
X 2 
N  X C   X 2   980.711m Y2 
N  YC   Y 2   3476.661m

Drumuirea 3

X Y
X 3 
N  X E   X 3  980.715m Y3 
N  YE   Y 3  3476.664m

■ Calculul coordonatelor punctului N ca medie ponderată:

X N1 p1  X N2  p2  X N3 p3 31.79381


XN    980.715m
p1  p2  p3 0.032419

YN1 p1  YN2  p2  YN3 p3 112.70984


YN    3476.660m
p1  p2  p3 0.032419

Ponderile se calculează pentru fiecare drumuire în parte, astfel:


1
p1  3  0.011096 ;
 Di i 1

1
p2  6
 0.011232 ;
D
j 4
j

1
p3  9
 0.010091
D
l 7
l

190
■ Calculul erorilor şi corecţiilor pentru fiecare din cele trei drumuiri:

Drumuirea 1
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X Corecţiile unitare pe X şi Y
şi Y
eX1  X N1  X N  5mm c X  ex1  5mm
1
cx1
k X1   0.000055481
 D1
eY1  YN1  YN  5mm c y1  ey1  5mm
cy1
k y1   0.000055481
D 1

Drumuirea 2
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X Corecţiile unitare pe X şi Y
şi Y
eX2   X N2   X N  4mm c X  ex2   4mm
2 
2  cx2 
kX   0.000044928
 D2
eY2   YN2   YN  1mm c y2   ey2   1mm
c y2 
k y2    0.000011232
D 2

Drumuirea 3
Erorile pe X şi Y Corecţiile totale pe X Corecţiile unitare pe X şi Y
şi Y
eX3  X N3  X N  0 c X  ex3  0
3
cx3
k X3  0
 D3
eY3  YN3  YN  4mm c y3  ey3  4mm
3 c y3
ky   0.000040367
D 3

191
■ Calculul coordonatelor relative compensate:

Drumuirea 1
X
1
X A1  X A1  k x D1  16.628  0.002  16.630m
'

X 12  X 12'  k x1D2  10.193  0.002  10.191m


X 2 N  X 2' N  k x1D3  16.447  0.001  16.448m

Y
1
YA1  Y  k y D1  29.519  0.002  29.521m
'
A1

Y12  Y12'  k y1D2  30.955  0.002  30.957 m


Y2 N  Y2' N  k y1D3  16.994  0.001  16.995m

■ Calculul coordonatelor absolute:

Drumuirea 1
X
X 1  X A  X A1  1003.602  16.630  986.972m
X 2  X 1  X 12  986.972  10.191  997.163m
X N  X 2  ΔX 2N  997.163  16.448  980.715m

Y
Y1  YA  YA1  3399.187  29.521  3428.708m
Y2  Y1  Y12  3428.708  30.957  3459.665m
YN  Y2  Y2 N  3459.665  16.995  3476.660m

■ Calculul coordonatelor relative compensate:

Drumuirea 2
X
2 
X C 3  X C 3  k x D4  18.597  0.002  18.595m
'

X 34  X 34'  k x2 D5  17.519  0.001  17.520m


X 4 N  X 4' N  k x2 D6  4.629  0.001  4.628m

192
Y
2 
YC 3  Y  k y D4  29.638  0.001  29.639m
'
C3

Y34  Y34'  k y2 D5 = - 15.025m


Y4 N  Y4' N  k y2 D6 = -30.612m

■ Calculul coordonatelor absolute:

Drumuirea 2
X
X 3  X C  X C 3  986.418  18.595  967.823m
X 4  X 3  X 34  967.823  17.520  985.343m
X N  X 4  X 4 N  985.343  4.628  980.715m

Y
Y3  YC  YC 3  3551.936  29.639  3522.297m
Y4  Y3  Y34  3522.297  15.025  3507.272m
YN  Y4  Y4 N  3507.272  30.612  3476.660m

■ Calculul coordonatelor relative compensate:

Drumuirea 3
X
3
X E 5  X E 5  k x D7  15.558m
'

X 56  X 56'  k x3D8  24.850m


X 6 N  X 6' N  k x3D9  17.020m

Y
3
YE 5  Y  k y D7  25.767  0.001  25.766m
'
E5

Y56  Y56'  k y3D8  33.274  0.002  33.276m


Y6 N  Y6' N  k y3D9  21.549  0.000  21.547 m

193
■ Calculul coordonatelor absolute:

Drumuirea 3
X
X 5  X E  X E 5  923.287  15.558  938.845m
X 6  X 5  X 56  938.845  24.850  963.695m
X N  X 6  X 6 N  963.695  17.020  980.715m

Y
Y5  YE  YE 5  3462.622  25.766  3488.389m
Y6  Y5  Y56  3488.389  33.2763  3455.113m
YN  Y6  Y6 N  3455.113  21.547  3476.660m

194
6. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE

6.1 Metoda coordonatelor polare

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1, 2, 3, 4


Se măsoară: distanţele înclinate din punctele de drumuire către punctele radiate,
direcţiile unghiulare orizontale şi unghiurile verticale
Se cere să se calculeze coordonatele X, Y ale punctelor radiate: 201, 202, 203,
301, 302, 303

Figura 6.1 Metoda coordonatelor polare

Etape de calcul

■Calculul distanţelor reduse la orizont:


Dij  Lij cos  ij
Unde:
L ij este distanţa înclinată măsurată între punctul de drumuire şi punctul
radiat;
 ij este unghiul vertical (unghi de pantă) măsurat între punctul de
drumuire şi punctul radiat.
De exemplu: D2 201  L2 201 cos  2 201

195
■Calculul unghiului de orientare al staţiei 2:
 2'   2 1  dir1
 2''   2  3  dir3
 2'   2''
2 
2

■ Calculul unghiului de orientare al staţiei 3:

 3'  3 2  dir2


 3''  3 4  dir4
 3'   3''
3 
2

■ Calculul orientărilor punctelor radiate:

 2i   2  diri
 3 j   3  dir j
De exemplu:
 2 201   2  dir201
 3301   3  dir301

■ Calculul creşterilor de coordonate:

X 2  i  D2  i cos 2  i
Y2  i  D2  i sin  2  i

X 3 j  D3  j cos3 j
Y3 j  D3 j sin  3 j
De exemplu
X 2  201  D2  201 cos 2  201
Y2  201  D2  201 sin  2  201

X 3 301  D3  301 cos 3 301


Y3 301  D3 301 sin  3 301

196
■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor radiate:

X i  X 2  X 2  i
Yi  Y2  Y2  i

X j  X 3  X 3 j
Y j  Y3  Y3 j
De exemplu
X 201  X 2  X 2  201
Y201  Y2  Y2  201

X 301  X 3  X 3 201
Y301  Y3  Y3 201

Concluzie: Coordonatele punctelor radiate se determină în funcţie de


coordonatele punctului de staţie din care a fost măsurat punctul respectiv.

Exemplu numeric

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1, 2, 3

Se măsoară: distanţele orizontale din punctele de drumuire către punctele


radiate şi direcţiile unghiulare orizontale

Se cere să se calculeze coordonatele X, Y ale punctelor radiate: 201, 202

197
Figura 6.2 Exemplu numeric

Nr. pct. X (m) Y (m)


1 783,319 1225,352
2 801,411 1249,389
3 795,276 1284,871
D 2-201 18,15m
D 2-202 19,11m

P.S. P.V. Direcţii


unghiulare
orizontale
măsurate
1 75,8610
3 327,8362
2 201 383,0959
202 55,8873

Etape de calcul

■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

Y1  Y2  24.037 
 2 1  arctg  arctg  58.9247  258.9247
X1  X 2  18.092 
Y3  Y2  35.482 
 2  3  arctg  arctg  89.1003  110.8997
X3  X2  6.135 

198
■Calculul unghiului de orientare al staţiei 2:
 2'   2 1  dir1  258.9247  75.8610  183.0637

 2''   2  3  dir3  110.8997  327.8362  183.0635

 2'   2''
2   183.0636
2

■ Calculul orientărilor punctelor radiate:

 2  i   2  diri

 2  201   2  dir201  183.0636  383.0959  566.1595  166.1595


 2  202   2  dir202  183.0636  55.8873  238.9509

■ Calculul creşterilor de coordonate:

X 2  i  D2  i cos 2  i
Y2  i  D2  i sin  2  i

X 2  201  D2  201 cos 2  201  15.646m


Y2  201  D2  201 sin  2  201  9.200m

X 2  202  D2  202 cos 2  202  15.643m


Y2  202  D2  202 sin  2  202  10.976m

■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor radiate:

X i  X 2  X 2  i
Yi  Y2  Y2  i

199
X 201  X 2  X 2  201  785.765m
Y201  Y2  Y2  201  1258.589m

X 202  X 2  X 2  202  785.768m


Y202  Y2  Y2  202  1238.413m

6.2 Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu panta mai mică de 5g)

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3


Se cer: coordonatele X şi Y ale punctelor radiate A şi B, puncte aflate pe colţurile
unei clădiri.
Se măsoară cu panglica distanţele D 1 , D 2 , D 3 . Latura AB este paralelă cu latura
23, astfel încât vom duce perpendiculare din punctele A şi B pe latura 23 obţinând
punctele A 1 şi B 1 . Distanţa D 1 este măsurată de la punctul 2 la punctul A 1 , D 2
este lungimea perpendicularei AA 1 , iar D 3 este lungimea laturii AB.

Figura 6.3 Metoda coordonatelor rectangulare

Etapa de calcul

■ Calculul orientării laturii 23:

Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2

200
■ Calculul coordonatelor punctului A 1

X 2  A1  D1 cos 2  3
Y2  A1  D1 sin  2  3

X A1  X 2  X 2 A1
Y A1  Y2  Y2 A1

■ Calculul coordonatelor punctului A

 A A1   2 A1  100 g

X A A1  D2 cos  A A1
Y A A1  D2 sin  A A1

X A  X A1  X A A1
Y A  Y A1  Y A A1

■ Calculul coordonatelor punctului B:

 A B  23

X A  B  D3 cos A  B
YA  B  D3 sin  A  B

X B  X A  X A B
YB  Y A  Y A B

Exemplu numeric

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3

Se cer: coordonatele X şi Y ale punctelor radiate A şi B, puncte aflate pe colţurile


unei clădiri.

Se măsoară cu panglica distanţele D 1 , D 2 , D 3

201
Nr.pct. X (m) Y (m)
1 809,583 1745,124
2 818,171 1759,668
3 812,132 1795,471
D1 15,63m
D2 8,78m
D3 9,98m

Etapa de calcul

■ Calculul orientării laturii 23:

Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2
 35.803 
 23  arctg  89.3621  110.6379
 6.039 

■ Calculul coordonatelor punctului A 1

X 2  A1  D1 cos 2  3  2.599m
Y2  A1  D1 sin  2  3  15.412m

X A1  X 2  X 2  A1  815.572m
YA1  Y2  Y2  A1  1775.080m

■ Calculul coordonatelor punctului A

 A  A1   2  A1  100 g  110.6379  100 g  10.6379

X A  A1  D2 cos A  A1  8.657m
YA  A1  D2 sin  A  A1  1.460m

X A  X A1  X A  A1  824.229m
YA  YA1  YA  A1  1776.540m

202
■ Calculul coordonatelor punctului B:

 A  B   2  3  110.6379

X A  B  D3 cos A  B  1.660m
YA  B  D3 sin  A  B  9.841m

X B  X A  X A  B  822.569m
YB  YA  YA  B  1786.381m

6.3 Rdicarea detaliilor prin intersecţie liniară

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3

Se cer: coordonatele punctului radiat A (X, Y)

Se măsoară: distanţele D 1 şi D 2 cu panglica, electronic sau stadimetric

Figura 6.4 Metoda intersecţiei liniare

Etapa de calcul

■ Calculul orientării laturii de sprijin 23:

Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2

203
■ Calculul distanţei D 3 din coordonate:

D3  D23  ( X 2  X 3 ) 2  (Y2  Y3 ) 2

■ Calculul unghiurilor  şi  în triunghiul 2A3 aplicând teorema cosinusului:

D12  D32  D22  2 D3 D2 cos 


D22  D32  D12  2 D1 D3 cos 

D22  D32  D12


  arccos
2 D3 D2
D12  D32  D22
  arccos
2 D1 D3

■ Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A:

 2  A   2 3  
 3 A   3 2  

■ Calculul coordonatelor punctului A:

X A1  X 2  D1 cos 2  A
YA1  Y2  D1 sin  2  A

X A2   X 3  D2 cos3  A
YA2   Y3  D2 sin  3 A

Valorile finale ale coordonatelor punctului A se vor calcula ca medie


aritmetică între cele două perechi de coordonate obţinute mai sus, în cazul în
care nu sunt diferenţe mai mari de câţiva cm între ele.

204
X A1  X A2 
XA 
2
Y  Y A2 
1
YA  A
2

Exemplu numeric

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3

Se cer: coordonatele punctului radiat A (X, Y)

Se măsoară: distanţele D 1 şi D 2

Nr.pct. X (m) Y (m)


1 804,699 1522,033
2 812,716 1535,702
3 807,068 1571,337
D1 20,59m
D2 25,57m

Etapa de calcul

■ Calculul orientării laturii de sprijin 23:

Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2
 35.635 
 23  arctg  89.9931  110.0069
 5.648 

■ Calculul distanţei D 3 din coordonate:

D3  D2  3  ( X 2  X 3 ) 2  (Y2  Y3 ) 2  36.080m

■ Calculul unghiurilor  şi  în triunghiul 2A3 aplicând teorema cosinusului:

D12  D32  D22  2 D3 D2 cos 


D22  D32  D12  2 D1 D3 cos 

205
D22  D32  D12 1955.5913  423.9481
  arccos  arccos  37.6567
2 D3 D2 1845.1312

D12  D32  D22 1725.7145  653.8249


  arccos  arccos  48.6966
2 D1D3 1485.7744

■ Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A:

 2  A   2 3  
 3 A   3 2  

 2  A  61.3103
 3 A 347.6636

■ Calculul coordonatelor punctului A:

X A1  X 2  D1 cos 2  A  824.473m


YA1  Y2  D1 sin  2  A  1552.605m

X A2   X 3  D2 cos 3 A  824.473m


YA2   Y3  D2 sin 3 A  1552.605m

X A  824.473m
YA  1552.605m

6.4 Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3

Se cer coordonatele punctului radiat A (X, Y)

Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul 2 către 3 şi A, iar din 3


către 2 şi A pentru a determina unghiurile orizontale  şi .

206
Etapa de calcule

■ Calculul orientării laturii 23:


Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2

■ Calculul unghiurilor  şi  din diferenţa direcţiilor unghiulare orizontale


măsurate:

 = dir 23 – dir 2A

 = dir 3A – dir 32

Figura 6.5 Metoda intersecţiei unghiulare

■ Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A:

 2  A   2 3  
 3 A   3 2  

207
■ Calculul coordonatelor punctului A folosind relaţiile de la intersecţia înainte
procedeul analitic:

Y3  Y2  X 2 tg 2 A  X 3 tg 3 A
XA 
tg 2 A  tg 3 A

Y A1  Y2  ( X A  X 2 )tg 2 A
Y A2   Y3  ( X A  X 3 )tg 3 A
Y A1  Y A2 
YA 
2

Exemplu numeric

Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3

Se cer coordonatele punctului radiat A (X, Y)

Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul 2 către 3 şi A, iar din 3


către 2 şi A pentru a determina unghiurile orizontale  şi .

Figura 6.6 Exemplu numeric

208
Nr.pct. X (m) Y (m)
1 854,517 1543,674
2 849,779 1558,718
3 852,513 1580,874
P.S. P.V. Direcţii
unghiulare
orizontale
măsurate
1 84,4450
3 257,2052
2 A 300,7851
3 2 125,4618
A 96,1820

Etapa de calcule

■ Calculul orientării laturii 23:


Y3  Y2
 23  arctg
X3  X2
22.156
 23  arctg  92.1838
2.734

■ Calculul unghiurilor  şi  din diferenţa direcţiilor unghiulare orizontale


măsurate:

 = dir 2A – dir 23 = 300,7851 - 257,2052 = 43,5799

 = dir 3A – dir 32 = 400 – (96,1820 – 125,4618) = 29,2798

■ Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A:

 2 A   2 3  
3 A  3 2  

 2  A  135.7637
 3 A  262.9040

209
■ Calculul coordonatelor punctului A folosind relaţiile de la intersecţia înainte
procedeul analitic:

Y3  Y2  X 2 tg 2 A  X 3 tg 3 A
XA 
tg 2 A  tg 3 A

Y A1  Y2  ( X A  X 2 )tg 2 A
Y A2   Y3  ( X A  X 3 )tg 3 A
Y A1  Y A2 
YA 
2

Relaţia matematică Valoarea numerică


Y3  Y2 22,156
X A = 843,982m
X 2tg 2  A -1350,0882
X 3tg3 A 1293,5719
tg 2  A  tg3 A -3,1061153

YA1  1567.928m
YA2  1567.929m

Y A 1567.9285m

210
7. INSTRUMENTE ŞI METODE DE DETERMINARE A COTELOR

7.1. Definiţii şi clasificări

Nivelmentul sau altimetria este acea parte din topografie care are ca scop
determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor situate pe suprafaţa topografică,
precum şi cu reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi.
Orice punct de pe suprafaţa terestră trebuie să fie determinat prin cele
trei coordonate: X, Y, H. Cotele sunt absolute dacă sunt determinate faţă de
suprafaţa de nivel zero sau relative dacă se determină faţă de o suprafaţă de
referinţă stabilită arbitrar. În figura 7.1 se pot observa cotele absolute şi cele
relative ale punctelor A şi B:
H A si H B cote absolute;
H 'A si H 'B cote relative

Figura 7.1 Definirea cotelor

Cota absolută este distanţa pe verticală măsurată de la suprafaţa de


nivel zero la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat.
Cota relativă este distanţa pe verticală măsurată de la o suprafaţă de
nivel aleasă arbitrar până la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat.
Diferenţa de nivel H AB este tot o distanţă pe verticală dintre
suprafeţele de nivel ce trec prin cele două puncte (A şi B). Diferenţele de nivel pot
fi pozitive sau negative în funcţie de modul de evoluţie al terenului: dacă urcă se
numeşte pantă, dacă coboară se numeşte rampă. În figura 7.2 se poate observa
că: H AB este negativă, iar H BC este pozitivă.

211
Figura 7.2 Diferenţe de nivel pozitive şi negative

Clasificarea nivelmentului se poate face în funcţie de instrumentele


utilizate la măsurători, precum şi în funcţie de metodele de măsurare şi prelucrare
adoptate, în următoarele categorii:

Figura 7.3 Clasificarea nivelmentului

7.2. Nivelmentul geometric


7.2.1. Instrumente de nivelment geometric

Aparatul utilizat la executarea nivelmentului geometric este denumită în


mod curent nivelă.
Nivelmentul geometric este o metodă mult mai precisă de determinare a
cotelor şi diferenţelor de nivel decât nivelmentul trigonometric sau celelalte
procedee. Nivelele sunt instrumente mai simple d.p.d.v. constructive decât
teodolitele şi oferă posibilităţi de manevrare uşoare şi rapide.

212
Evolutiv şi aparatele de nivelment s-au dezvoltat în vederea obţinerii de
rezultate rapide cu o precizie sporită. Principiul constructive al nivelelor este acela
al vizei orizontale.
Clasificarea acestora se poate face după mai multe criterii:
a) după modul de orizontalizare a axei de vizare:
- nivele de tip rigid;
- nivele cu compensator sau nivele automate.
b) după precizia de citire pe miră:
- nivele de precizie;
- nivele de mare precizie.
c) după modul de modernizare
- nivele clasice;
- nivele moderne.

Nivelele rigide

Componentele principale ale unei nivele de tip rigid pot fi observate în


figura 7.4. Asemeni teodolitelor, nivelele sunt formate din două componente mari:
partea inferioară ce este fixă şi conţine şuruburi de calare, nivela
sferică de calare şi suportul acesteia;
partea superioară ce este mobilă, formată din lunetă, nivelă torică de
calare, şurub de mişcare fină în plan orizontal şi sistem optic de focusare. Spre
deosebire de teodolit, luneta nivelei se poate roti numai în plan orizontal, fapt ce
conduce la principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale.

1.şuruburi de calare;
2.suportul nivelei sferice;
3.nivela sferică de Calare;
4.nivela torică;
5.moleta ocularului;
6.şurub de blocare a
mişcării orizontale;
7.şurub de mişcare fină pe
orizontală;
8.luneta;
9.partea anterioară a
obiectivului;
10.ocularul;
11.sistemul de focusare al
imaginii;
Figura 7.4.a Nivela rigidă secţiune transversală 12.şurub de basculare;

213
13.şurub de acţionare a
micrometrului;
14.lupă pentru citiri pe
tamburul micrometrului.

Figura 7.4.b Nivela rigidă vedere generală

1.şuruburi de calare;
2.suportul nivelei sferice;
3.nivela sferică de Calare;
4.nivela torică;
5. luneta;
6. ocularul;
7.obiectivul;
8. sistemul de focusare al
imaginii
9. şurub de blocare a
mişcării orizontale
Figura 7.4 c Nivela rigidă Ni 030 Părţi
componenente

Axele principale ale instrumentului sunt următoarele:


 axa principală VV;

 axa de vizare OO care este orizontală care uneşte punctual focal


anterior al obiectivului şi centrul firelor reticulare;

 axa nivelei torice LL care este tangenta dusă din punctual normal al
nivelei în partea interioară a torului de sticlă;

 axa nivelei sferice L'L' care este dată de perpendiculara pe planul


tangent la bula nivelei sferice.

214
Modul de lucru pe teren

►Se instalează nivela pe trepied;


►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât
firul reticular vertical să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se calează nivela torică prin coincidenţa capetelor bulei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul
stadimetric superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;
cs  c j
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia: c m   (1...2)mm ;
2
Un exemplu de efectuare a citirilor pe miră se poate urmări în figura 7.5.
CS  1,348m
C j  1,252m
Cm  1,300m
1,348  1,252 2,600
  1,300m
2 2

Figura 7.5 Exemplu de citiri pe miră

În categoria nivelelor cu nivelă torică se pot enumera următoarele tipuri


de instrumente: Ni 030, Ni 021A, Kern GKD, Wild – N2, Sokkisha – TTL 8, etc.
(figura 7.6, 7.7)

215
Figura 7.6 Nivela Ni 030

Figura 7.7 Nivela Ni 021A

Nivele cu orizontalizare automată

Această categorie de nivele este prevăzută cu un compensator care


orizontalizează, în mod automat axa de vizare a lunetei, fără ajutorul nivelei
torice. După ce axa VV devine aproximativ verticală prin calarea instrumentului cu
nivela sferică, axa de vizare devine orizontală.

Schema generală a unei nivele automate este prezentată în figura 7.7

216
Părţile componente sunt următoarele:
1 – luneta;
2 – ocular;
3 – obiectiv;
4 – şurub de focusare a imaginii;
5 – şurub de mişcare fină a lunetei în
plan orizontal;
6 – nivela sferică de calare;
7 – ambaza;
8 – şuruburi de calare;
9 – placa de tensiune;
10 – trepied;
11 – şurub de prindere a nivelei de
trepied
Figura 7.7a Schema generală a nivelei
automate

Figura 7.7 b Nivela Ni 025 – Părţi componenente

Modul de lucru pe teren

►Se instalează nivela pe trepied;


►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât
firul reticular vertical să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul
stadimetric superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;

217
cs  c j
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia: c m   (1...2)mm ;
2
Din această categorie de instrumente fac parte următoarele tipuri de
nivele: Ni 025, Ni 050, Kern GKD – A, GK1 – A, Wild NAK0, NAK2, Sokkisha –
C32, C40, Leica NA 720, NA724, NA 728, Runner 20, Runner 24, Pentax AP –
128, AP – 124, AP – 120, etc.

Figura 7.8 Nivela Ni 025 Figura 7.9 Nivela Ni 050

Figura 7.10 Nivela Leica NA 720 Figura 7.11 Nivela Leica Runner 20

Figura 7.12 Nivela Pentax AP 120 Figura 7.13 Nivela Pentax AP 128

218
Figura 7.14 Nivelă digitală Leica Sprinter

7.2.2. Mire de nivelment

Pentru determinarea cotelor şi a diferenţelor de nivel, în lucrările de nivelment se


utilizează mirele de nivelment. Acestea pot fi clasificate în trei categorii:

Mire centimetrice

- sunt de lungime 3m 4m, sau 5m;


- capetele sunt protejate prin saboţi metalici;
- verticalitatea se asigură cu ajutorul unei nivele
sferice;
- sunt vopsite alternative pe fond alb cu negru şi
roşu, alternanţa fiind la fiecare metru;
- cifrele înscrise pe miră reprezintă metri şi
decimetri;
- centimetri sunt marcaţi prin intervale vopsite;
- milimetrii se aproximează.
Citirile pe miră se fac la toate cele trei fire
stadimetrice pentru a avea permanent verificarea
citirii de mijloc

219
Mire cu bandă de invar
- banda de invar este fixată la talpa mirei, iar la vârf
are un resort de întindere a benzii astfel încât
tensiunea din bandă să rămână constantă;
- coeficientul de dilataţie este
C l =± 0,0008mm/10/m;
- lungimea mirei poate fi de 3 m sau 1,75 m;
- diviziunile au grosimea de 1 mm pentru mirele cu
două scale şi de 3 mm pentru mirele cu o singură
scală;
- distanţa dintre diviziuni este de 5 mm;
- eroarea de divizare a benzii de invar este ±0,01
mm/1m;
- pe banda de invar se fac două rânduri de diviziuni
separate decalate la 2,5 mm între ele;
- originile celor două scale diferă, de exemplu la
mirele Zeiss constanta este k=606 500;
- mirele de invar se vor instala pe punctele
intermediare pe broaşte de nivelment;
pentru verticalizarea mirei se va face cu ajutorul
nivelei sferice montate pe spatele mirei

Exemplu de citire pe mira de invar (figura 7.15)


C scala stânga = 302008; C scala drepta = 908515

Verificarea citirilor se face cu relaţia: C scala dreapta – 606500 = C scala stânga ±


20 unităţi din ultimul ordin
908515 – 606500 = 302015, verificarea diferă cu 7 unităţi faţă de citirea
pe miră
302008  302015
Citirea medie este:  302012 unităţi de miră
2
302012
C medie   1,51006m
2

220
Figura 7.15. Exemplu de citire pe mira de invar

Figura 7.16. Mira cu cod de bară

7.2.3. Nivelment geometric de mijloc

Aaceastă metodă se aplică atunci când dorim să determinăm cota unui


punct cu ajutorul cotei altui punct marcat pe teren. Se va utiliza nivela şi mira şi se
vor efectua citiri pe miră.

221
Modul de lucru pe teren

Se va instala nivela la distanţe egale faţă de cele două puncte şi se va


orizontaliza prin calare. Punctul de staţie nu se marchează, se alege de operator
astfel încât să existe vizibilitate către puncte şi să se respecte condiţia de
egalitate a distanţelor. Se vor face apoi citiri pe miră întâi pe punctul de cotă
cunoscută (A) şi apoi pe punctul nou (B). Pentru verificare se recomandă să se
efectueze citiri la toate cele trei fire reticulare orizontale (c s , c m , c j ). Citirea care
se va lua în calculul cotelor este cea de mijloc. Relaţia de verificare este:
c  cj
cm  s  1...2mm
2

Figura 7.17 Firele reticulare

Modul de lucru se poate urmări în figura 7.18. Semnificaţia notaţiilor este


următoarea:

 C A – citirea pe miră la firul de mijloc în punctul A;


 C B – citirea pe miră la firul de mijloc în punctul B;
 H A –cota cunoscută a punctului A;
 H B –cota necunoscută a punctului B;
 H AB – diferenţa de nivel între punctele A şi B;
 H 0 –suprafaţa de referinţă faţă de care se determină cotele;
 H pv –cota planului de vizare;
 portee – distanţele dintre aparat şi fiecare miră;
niveleu – distanţa totală dintre cele două puncte;
 S – denumirea generică a punctului de staţie;

222
Figura 7.18 Principiul nivelmentului geometric de mijloc

Modul de calcul a cotei şi diferenţei de nivel

Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale conduce la


raţionamentul că axa de vizare al instrumentului este paralel cu suprafaţa de
referinţă (H 0 ). De aici rezultă faptul că dreptele cuprinse între paralele sunt egale,
adică:

C A  H A  CB  H B

Deoarece H A este cota punctului cunoscut rezultă:

H B  H A  (C A  C B )

Dar se poate observa că diferenţa de nivel este dată de relaţia:

H AB  C A  CB

Cota punctului B se poate calcula şi în funcţie de cota punctului A şi diferenţa de


nivel dintre cele două puncte, cu relaţia:

H B  H A  H AB

223
Trebuie făcută menţiunea că diferenţa de nivel poate să fie pozitivă sau negativă
în funcţie de poziţia punctului A faţă de B, astfel:

Dacă A este mai jos decât B, C A C B  H AB 0

 Dacă A este mai sus decât B, C A  C B  H AB  0

Cota planului de vizare se poate calcula cu relaţia:

H pv  H A  C A

Cu ajutorul acesteia se poate calcula cota punctului B cu următoarea


relaţie:
H B  H pv  CB

Exemplu numeric

Se dă H A cota reperului;
Se cere să se calculeze H B
S-au efectuat măsurătorile pe teren şi au rezultat citirile pe miră C A şi C B

H A = 85,075m, C A = 1,522m, C B = 2,026m

Calculul cotei şi diferenţei de nivel

H B  H A  (C A  CB )  85.075  (1.522  2.026)  85.075  0.504  84.571m

H AB  C A  CB  1.522  2.026  0.504m

H B  H A  H AB  85.075  0.504  84.571m

Se observă că H AB  0, acest aspect conduce la concluzia că că


punctul B este mai jos decât punctul A.

Calculul cotei punctului B cu ajutorul cotei planului de vizare

H pv  H A  C A  85.075  1.522  86.597m

H B  H pv  CB  86.597  2.026  84.571m

224
7.2.4. Nivelment geometric de capăt

Această metodă se aplică în cazul în care terenul nu ne permite să


aplicăm nivelment geometric de mijloc. Nu se recomandă în situaţii uzuale
doearece măsurătorile pot fi influenţate de eroarea de colimaţie a axei de vizare.
Măsurătorile se pot realiza în două variante:

Varianta 1 – figura 7.19

Se instalează instrumentul în imediata apropiere a punctului de cotă


cunoscută (2 – 3m) în interiorul sau exteriorul niveleului. Se efectuează citiri pe
miră, la fel ca în situaţia nivelmentului geometric de mijloc şi se face calculul cotei
punctului B cu relaţia:
H B  H A  (C A  CB )

Diferenţa de nivel se va calcula cu relaţia:

H AB  C A  CB

Figura 7.19 Principiul nivelmentului geometric de capăt varianta 1

225
Varianta 2 – figura 7.20

Se instalează aparatul de nivelment deasupra punctului de cotă


cunoscută A şi se înlocuieşte citirea pe miră în punctul A cu măsurarea înălţimii
aparatului – I. Cota punctului nou B se va calcula cu relaţia:

H B  H A  ( I  CB )

Figura 7.20 Principiul nivelmentului geometric de capăt varianta 2

Diferenţa de nivel dintre cele două puncte se calculează cu relaţia:


H AB  I  CB

Cota punctului B se poate calcula cu ajutorul diferenţei de nivel aplicând


următoarea relaţie:

H B  H A  H AB

Acest procedeu nu se recomandă decât în situaţii speciale, cum ar fi la


verificare şi rectificarea instrumentelor de nivelment sau dacă terenul nu permite
efectuarea nivelmentului geometric de mijloc. Metoda nu oferă precizie deoarece
măsurătorile sunt influenţate de erorile reziduale de înclinare ale axei de vizare a
instrumentului.

226
7.3. Nivelmentul trigonometric

Metoda nivelmentului trigonometric se aplică în situaţii speciale, când


terenul este accidentat (pante mari), iar distanţele dintre puncte pot să ajungă
până la câţiva km. Se recomandă a se aplica numai în astfel de situaţii deoarece
măsurătorile sunt mai complexe, se măsoară unghiuri şi distanţe, fapt ce conduce
şi la scăderea preciziei de determinare a diferenţelor de nivel. În funcţie de
evoluţia terenului şi de distanţele dintre punctele de măsurat, putem avea mai
multe situaţii:

 nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici – când


unghiul de pantă este pozitiv, iar distanţa dintre puncte este mică, se poate viza
pe miră la înălţimea aparatului (figura 7.21);

 nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mari – când


unghiul de pantă este pozitiv, dar distanţa dintre puncte este mare, nu se poate
viza pe miră la înălţimea aparatului (figura 7.22);

 nivelment trigonometric cu vize descendente – când unghiul de pantă


este negativ (figura 7.23).

7.3.1. Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici

Modul de lucru pe teren

■ Se instalează teodolitul (staţia totală) deasupra punctului de cotă


cunoscută A;

■ Se măsoară înălţimea aparatului I;

■ Se vizează pe mira (prisma) instalată în punctul necunoscut B, la


înălţimea aparatului şi se citeşte unghiul de pantă α AB sau cel zenital z AB în
funcţie de aparatul cu care lucrăm.

227
Figura 7.21 Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţei de nivel:

H AB  LAB sin  AB  L cos z AB


sau
H AB  DABtg AB  DAB ctgz AB

unde:
 L AB – distanţa reală (înclinată) din teren dintre punctele A şi B;
 D AB – distanţa orizontală dintre punctele A şi B calculată din măsurători
sau din coordonatele punctelor;

■ Calculul cotei punctului B:

H B  H A  H AB

Deoarece terenul este ascendent, diferenţa de nivel este pozitivă.

Exemplu numeric

Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, α AB şi L AB
Se cere să se calculeze cota punctului B

228
H A = 96,452m, i = 1,50m, α AB = 5,5620, L AB = 32,42m

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţei de nivel:

H AB  LAB sin  AB  32.42 sin 5.5620  2.83m

■ Calculul cotei punctului B:

H B  H A  H AB  96.452  2.83  99.282m

7.3.2. Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mari

În cazul în care terenul are pantă mare, iar vizarea nu se poate face la
înălţimea aparatului se va viza la o înălţime oarecare (poate să fie la înălţime unui
semnal). Elementele măsurate sunt aceleaşi ca la metoda anterioară (figura 7.22)

Figura 7.22 Nivelment trigonometric cu viză ascendentă la distanţe mari

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţei de nivel:

229
H AB  S  DABtg AB
'
I
rezulta
H AB  DABtg AB
'
I S
sau
H AB  DAB ctgz '  I  S
unde:
 α´ - unghiul de pantă măsurat la înălţimea semnalului;
 S – înălţimea semnalului la care se fac determinările.

■ Calculul cotei punctului B:


H B  H A  H AB

Exemplu numeric

Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, α/ AB şi D AB , S –
înălţimea semnalului
Se cere să se calculeze cota punctului B
H A = 96,452m, i = 1,50m, α/ AB = 16,1540, D AB = 43,14m, S = 2,70m

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţei de nivel:

H AB  S  DABtg AB
'
I
rezulta
H AB  DABtg AB
'
I S
H AB  43.14tg16.1540  1.50  2.70  9.99m

■ Calculul cotei punctului B:

H B  H A  H AB
H B  96.452  9.99  106.442m

230
7.3.3. Nivelment trigonometric cu vize descendente

Figura 7.23 Nivelment trigonometric cu viză descendentă

În cazul în care panta terenului este negativă (terenul coboară de la A


către B) diferenţa de nivel va avea semnul minus, iar diferenţa de nivel se va
calcula cu relaţia următoare:

H B  H A  H AB
Semnul plus este suma algebrica, se va tine cont de faptul ca
diferenta de nivel este negativa

H B  H A  DABtg '  I  S
sau
H B H A  DAB ctgz '  I  S

Exemplu numeric

Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, z/ AB şi D AB , S –
înălţimea semnalului
Se cere să se calculeze cota punctului B
H A = 110,382m, i = 1,55m, z/ AB = 108,3380, D AB = 56,25m, S = 4,80m

231
Etapa de calcule

■ Calculul cotei punctului B:

H B H A  DAB ctgz '  I  S

H B 110.382  56.25ctg108.338  1.55  4.80


H B  110.382  7.4096477  3.25  99.722m

7.4. Nivelmentul hidrostatic

Determinarea cotelor prin nivelment hidrostatic se va face pe principiul


vaselor comunicante. Măsurătorile se fac cu ajutorul furtunului de nivel care se
instalează între pereţii construcţiei, aproximativ la acelaşi nivel. Se va transmite
cota punctului A către punctul B aflat pe peretele opus construcţiei. Diferenţa de
nivel se determină în urma măsurătorilor cu rigla pe furtun a distanţelor C A şi C B .

H AB  C A  CB

Cota punctului B se calculează cu relaţia:


H B  H A  H AB

Figura 7.24 Nivelment hidrostatic

232
8. METODA DRUMUIRII DE NIVELMENT

8.1 Noţiuni generale. Clasificări

Metoda drumuirii de nivelment se aplică atunci când dorim să


determinăm cotele mai multor puncte ce nu pot fi măsurate dintr-un singur punct
de staţie. Prin realizarea acestora se va îndesi reţeaua de sprijin altimetrică sau
se va realiza o reţea în cazul în care în zona studiată nu există puncte de cotă
cunoscută. În funcţie de numărul de puncte de cotă cunoscută şi de modul de
desfăşurare al drumuirii, acestea se pot clasifica astfel:

 drumuire de nivelment sprijinită la capete pe puncte de cotă cunoscută –


porneşte de pe un punct de cotă cunoscută (RN 1 ) şi se închide pe alt punct de
cotă cunoscută (RN 2 );

Figura 8.1. Schema drumuirii de nivelment sprijinită la capete

 drumuire de nivelment în circuit închis – porneşte de pe un punct de cotă


cunoscută (RN 1 ) şi se închide pe acelaşi punct de cotă cunoscută (RN 1 );

Figura 8.2. Schema drumuirii de nivelment în circuit închis

 drumuire de nivelment cu punct nodal – se compune din minim trei drumuiri


ce pornesc fiecare din câte un punct de cotă cunoscută (RN 1 , RN 2 , RN 3 ) şi se
întâlnesc în acelaşi punct necunoscut, numit punct nodal (N).

233
Figura 8.3. Schema drumuirii de nivelment cu punct nodal

8.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la capete

Se dau cotele reperilor H RN1 , H RN2


Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2 (H 1 , H 2 )

Figura 8.4. Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete

Modul de lucru pe teren

Pentru determinarea cotelor punctelor de drumuire se va executa


nivelment geometric de mijloc. Se vor face staţii la mijlocul distanţei dintre două
puncte de drumuire şi se vor executa citiri pe miră la cele trei fire reticulare: c s , c j
şi c m . Este necesar să se efectueze citiri la toate trei firele pentru a avea controlul
citirii de mijloc:

234
cs  c j
cm 
2
Punctele citite sunt de două tipuri: puncte înapoi şi puncte înainte.
Punctul care este înapoi într-o staţie va fi punct înainte pentru staţia următoare.
Pentru eliminarea erorilor de divizare ale mirelor se recomandă să se
lucreze cu două mire, iar numărul niveleurilor să fie par, astfel încât mira care stă
pe punctul de pornire să fie şi pe punctul de închidere.
Citirile efectuate în teren se înregistrează într-un carnet de teren, după cum
urmează:

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
CS
S1 RN 1 C mRN1 C RN1
Cj
CS
1 C m1 C1
Cj
CS
S2 1 C1
Cm' 1
Cj
CS
2 C m2 C2
Cj
CS
S3 2 C 2
Cm' 2
Cj

CS
RN 2 C mRN2 C RN2
Cj
Sume a b
Verificarea măsurătorilor în teren se face astfel:
 a   b  H RN 2  H RN1
Unde:
 a - suma citirilor medii inapoi
 b - suma citirilor medii inainte

235
Neconcordanţa dintre cele două diferenţe generează o eroare ce trebuie
să se înscrie în toleranţă. Toleranţa se calculează cu următoarea relaţie:
Th  3  Dij (km)
h

Unde:
σ h este abaterea standard de determinare a diferentei de nivel
pe un km de dublu nivelment mentionata in cartea tehnica a aparatului
cu care se efectueaza masuratorile
 D este lungimea totala a traseului de drumuire exprimata in km
e h = ( a   b)  ( H RN 2  H RN 1 )

Conditia este : eh  Th
Dacă eroarea se înscrie în toleranţă se poate trece la compensarea
măsurătorilor şi calculul cotelor punctelor noi.

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire:

H RN
`
11  C RN 1  C1

H 1`2  C1  C2
H 2`  RN 2  C2  CRN 2
Verificarea calculelor:
 H `
  a  b

■ Calculul erorii şi corecţiilor:

eh   H   ( H RN 2  H RN 1 )
ch  eh
ch
kh 
 Dij

■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:

236

H RN 11  H RN 11  k h D1

H 1 2  H 1 2  k h D2
H 2  RN 2  H 2  RN 2  kh D3
Verificare:
 H  H RN 2  H RN 1

■ Calculul cotelor absolute:

H1  H RN 1  H RN 11
H 2  H 1  H 1 2
H RN 2  H 2  H 2  RN 2
Verificare:
H RN2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN2 cunoscut din datele problemei

Exemplu numeric

Se dau cotele reperilor H RN1 , H RN2

Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2 (H 1 , H 2 )

H RN1 = 90.452m, H RN2 = 90.137m

Citirile efectuate în teren sunt următoarele:

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
C S =1,462
S1 RN 1 C mRN1 =1,324 C RN1 1,324
C j =1,186
C S =1,574
1 C m1 =1,468 C 1 1,468
C j =1,362
CS  1.389
S2 1 C1  1.235
Cm' 1  1.235
C j  1.081
C S =1,363
2 C m2 =1,189 C 2 = 1,189
C j =1,015

237
CS  1.423
S3 2 C2  1.221
Cm' 2  1.221
C j  1.019

C S =1,558
RN 2 C mRN2 =1,426 C RN2 1,426
C j =1,294
Sume  a  3.780  b  4.083
Verificarea măsurătorilor în teren se face astfel:
 a   b  H RN 2  H RN1
3,780 - 4,083 = 90,137 – 90,452
-0,303 = -0,315

Conditia este : eh  Th unde Th  3


h  D (km)
ij

Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:

D RN1-1 D 1-2 D 2-RN2


27,60 21,20 30,80 34,80 40,40 26,40
D1 48,80 D2 65,60 D3 66,80
 Dij  181.20m
Th  3
h  D (km)  30mm
ij 0.1812  12mm / km
eh  0.012m  12mm

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire:

H RN
`
11  C RN 1  C1  1.324  1.468  0.144m

H1` 2  C1  C2  1.235  1.189  0.046m


H 2`  RN 2  C2  CRN 2  1.221  1.426  0.205m
Verificarea calculelor:
 H `   a   b
 0.303  0.303

238
■ Calculul erorii şi corecţiilor:
eh   H   ( H RN 2  H RN 1 )  0.303  (0.315)  0.012
ch  eh  12mm
ch  0.012m
kh    0.000066
 Dij 181.2m
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:


H RN 11  H RN 11  k h D1  0.144  0.000066 * 48.8  0.144  0.003  0.147 m

H1 2  H1 2  kh D2  0.046  0.000066 * 65.6  0.046  0.004  0.042m

H 2  RN 2  H 2  RN 2  kh D3  0.205  0.000066 * 66.8  0.205  0.005  0.210m

Verificare:
 H  H  H RN 2 RN 1

 H  0.315m
H RN 2  H RN 1  0.315m

■ Calculul cotelor absolute:


H1  H RN 1  H RN 11  90.452  0.147  90.305m
H 2  H1  H1 2  90.305  0.042  90.347 m
H RN 2  H 2  H 2  RN 2  90.347  0.210  90.137m
Verificare:

H RN2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN2 cunoscut din datele problemei

8.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc în circuit închis

Se dau: cota reperului H RN1 şi citirile pe miră


Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3

239
Figura 8.5 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis

Etapa de teren

Măsurătorile pe teren se vor desfăşura după aceleşi reguli ca la


drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete. Diferenţa care apare
constă în faptul că se va porni de pe reperul de cotă cunoscută R N1 şi se vor
închide măsurătorile pe acelaşi reper, deoarece este singurul punct de cotă dată.
Toate măsurătorile se vor centraliza în carnetul de teren:

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
CS
S1 R N1 C mRN1 C RN1
Cj
CS
1 C m1 C1
Cj
CS
S2 1 C m1 C1
Cj
CS
2 C m2 C2
Cj
CS
S3 2 C m2 C 2
Cj
CS
3 C m3 C3
Cj

240
CS
S4 3 C m3 C 3
Cj
CS
R N1 C mRN1 C RN1
Cj
Sume
a b
Verificarea măsurătorilor:

Deoarece reperul de plecare este acelaşi cu cel de sosire, diferenţa dintre suma
citirilor medii înapoi şi suma citirilor medii înainte trebuie să fie zero !
 a   b  H RN1  H RN1  0
e h = ( a   b)
Conditia este : eh  Th unde toleranţa se calculează cu relaţia:
Th  3
h  D (km)ij

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire:


H RN
`
11  cRN 1  c1

H 1`2  c1  c 2
H 2` 3  c 2  c3
H 3`  RN 1  c3  cRN 1
Verificare:
 H `
  a  b

■ Calculul erorii şi corecţiilor:


eh   H 
c h  e h
ch
kh 
D
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:

H RN 11  H RN 11  k h D1

241
H 1 2  H 1 2  k h D2
H 23  H 2 3  k h D3
H 3 RN 1  H 3  RN 1  kh D 4
Verificare:
 H  0
D 1 , D 2 , D 3 , D 4 sunt lungimile niveleelor

■Calculul cotelor absolute ale punctelor noi de drumuire:


H1  H R1  H RN 11
H 2  H 1  H 1 2
H 3  H 2  H 23
H RN 1  H 3  H 3 RN 1

Verificare:
H RN1 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN1 cunoscut din datele
problemei.

Exemplu numeric

Se dau: cota reperului H RN1 = 125,652m şi


Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3
Citirile pe miră efectuate pe teren sunt următoarele:

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
1671 1420
S1 R N1 1420
1169
1842
1 1592 1592
1342
1742
S2 1 1509 1509
1276
1787
2 1560 1560
1333

242
1680
S3 2 1414 1414
1148
1353
3 1087 1087
0821
1620
S4 3 1363 1363
1106
1748
R N1 1483 1483
1218
Sume a b
Verificarea măsurătorilor:

a   b  H  H  0 RN 1 RN 1

e h = ( a   b)  5706  5722  0.016m


Conditia este : eh  Th unde toleranţa se calculează cu relaţia:
Th  3
h  D (km)ij

Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:


D RN1-1 D 1-2 D 2-3 D 3-RN1
50,20 50,00 46,60 45,40 53,20 53,20 51,40 53,00
D1 100,20 D2 92,00 D3 106,40 D4 104,40

D ij  403m

Etapa de calcule

■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire:


H RN
`
11  cRN 1  c1  1.420  1.592  0.172m

H1` 2  c1  c2  1.509  1.560  0.051m


H 2`  3  c2  c3  1.414  1.087  0.327m
H 3`  RN 1  c3  cRN 1  1.363  1.483  0.120m

243
Verificare:
 H   a   b
`

 H  0.016
`

 a   b  0.016
■ Calculul erorii şi corecţiilor:
eh   H   16mm
ch  eh  16mm
ch 0.016m
kh    0.00004
 D 403m
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:

H RN 11  H RN 11  k h D1  0.172  0.00004 * 100.2  0.172  0.004  0.168m

H1 2  H1 2  k h D2  0.051  0.00004 * 92  0.051  0.004  0.047 m

H 2  3  H 2  3  kh D3  0.327  0.00004 * 106.4  0.327  0.004  0.331m

H 3 RN 1  H 3  RN 1  kh D 4  0.120  0.00004 * 104.4  0.120  0.004  0.116

Verificare:
 H  0
D 1 , D 2 , D 3 , D 4 sunt lungimile niveleelor

■Calculul cotelor absolute ale punctelor noi de drumuire:


H1  H R1  H RN 11  125.652  0.168  125.484m
H 2  H1  H1 2  125.484  0.047  125.437 m
H 3  H 2  H 2  3  125.437  0.331  125.768m

Verificare:
H RN1 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN1 cunoscut din datele
problemei.
H RN 1  H 3  H 3  RN 1  125.768  0.116  125.652m

244
8.4 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal

Se dau: cotele reperilor de pornire pentru fiecare drumuire H RN1 , H RN2 , H RN3
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N

Etapa de teren

Măsurătorile pe teren se vor desfăşura după regulile de la drumuirea de


nivelment geometric sprijinită la capete. Fiecare drumuire va porni din câte un
reper de cotă cunoscută şi se va opri pe punctul nodal N. Punctul N se va marca
pe teren, urmând să-i determinăm cota după prelucrarea măsurătorilor. Datele
preluate pe teren se vor trece în carnetele de teren, întocmite pentru fiecare
drumuire în parte, după cum urmează:

Carnet de teren drumuirea 1


PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S1 R N1 CS
C mRN1 C RN1
Cj
1 CS
C m1 C1
Cj
S2 1 CS
C m1 C1
Cj
2 CS
C m2 C2
Cj
S3 2 CS
C m2 C 2
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume
a b

245
Carnet de teren drumuirea 2
PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S4 R N2 CS
C mRN2 C RN2
Cj
3 CS
C m3 C3
Cj
S5 3 CS
C m3 C 3
Cj
4 CS
C m4 C4
Cj
S6 4 CS
C m4 C 4
Cj
5 CS
C m4 C5
Cj
S7 5 CS
C m5 C 5
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume a b

Carnet de teren drumuirea 3

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S8 R N3 CS
C mRN3 C RN3
Cj
6 CS
C m6 C6
Cj
S9 6 CS
C m6 C 6
Cj

246
7 CS
C m7 C7
Cj
S 10 7 CS
C m7 C 7
Cj
8 CS
C m7 C8
Cj
S 11 8 CS
C m8 C8
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume
a b
Etapa de calcule

■ Calcul diferenţe de nivel provizorii:

Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3


H `
 cR1  c1
R11 H `
 c R 2  c3
R 23 H  c R 3  c6
`
R 3 6

H  c1  c 2
`
1 2 H 3` 4  c3  c 4 H 6` 7  c6  c7
H `
 c 2  c N
2 N H 4` 5  c 4  c5 H 7` 8  c 7  c8
H 5`  N  c5  c N H 8` N  c8  c N
 H     a   b  H     a   b  H     a   b
`1 2 3

■Calcul cota provizorie punctul N:


H N1  H RN 1   H 1
H N2   H RN 2   H 2 
H N3  H RN 3   H 3
Valorile determinate trebuie să se încadreze în toleranţă
Th  20mm  Dkm

■ Calcul cotă ponderată punctul N


p1 H N1  p 2 H N2   p 3 H N3
HN 
p1  p 2  p3

247
Calculul ponderilor:
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
1 1 1
p1  p2  p3 
 D 1  D 2   D 3

■ Calculul erorilor şi corecţiilor:

Calculul erorilor
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
eh  H N1  H N
1
eh  H N2   H N
2 
eh  H N3  H N
3

eh  Th
Th  3 *  i  Dkm
Unde  i este abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment care
depinde de aparatul cu care se lucrează, având valori cuprinse între 3 – 7 mm.
Dacă eroarea se înscrie în toleranţă vom trece la calculul corecţiilor.
Calculul corecţiilor
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
1 1 2  2 
c h  eh c h  e h c h3  eh3
c h1 c h2  c h3
k h1  k h2   k h3 
 D 1  D 2   D 3

■ Calcul diferenţe de nivel compensate:

Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3


 1  2   3
H RN 11  H RN 11  k h D1 H RN 2  3  H RN 2  3  k h D4 H RN 3 6  H RN 3  6  k h D8

H1 2  H1 2  kh1D2 H 3 4  H 3  4  kh2 D5 H 6  7  H 6  7  kh3D9


H 2  N  H 2  N  kh1D3 H 4  5  H 4  5  kh2 D6 H 7 8  H 7 8  kh3D10
H 5  N  H 5  N  kh2 D7 H 8  N  H 8  N  kh3D11

■ Calculul cotelor punctelor noi:

248
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
H1  H RN 1  H RN 11 H 3  H RN 2  H RN 2  3 H 6  H RN 3  H RN 3 6
H 2  H 1  H 1 2 H 4  H 3  H 3 4 H 7  H 6  H 67
H 5  H 4  H 45 H 8  H 7  H 7 8
Verificare
H N  H 2  H 2 N H N  H 5  H 5 N H N  H 8  H 8 N

Exemplu numeric

Se dau: cotele reperilor de pornire pentru fiecare drumuire H RN1 =120,350m,


H RN2 =122,046m, H RN3 =121,071m
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N

Etapa de teren

Datele preluate pe teren se vor trece în carnetele de teren, întocmite


pentru fiecare drumuire în parte, după cum urmează:

Carnet de teren drumuirea 1


PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S1 R N1 2160
1859 1,859
1560
1 1030
0729 0,729
0428
S2 1 1200
0949 0,949
0699
2 2396
2144 2,144
1892
S3 2 1772
1521 1,521
1270
N 1413
1163 1,163
0913
Sume
 a  4.329  b  4.036

249
Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:
D RN1-1 D 1-2 D 2-N
60,0 60,20 50,10 50,4 50,20 50,00
D1 120,20 D2 100,50 D3 100,20

Carnet de teren drumuirea 2


PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S4 R N2 1435
1318 1,318
1200
3 2005
1892 1,892
1779
S5 3 2372
2120 2,120
1870
4 2857
2608 2,608
2358
S6 4 1790
1541 1,541
1290
5 2840
2589 2,589
2338
S7 5 1910
1658 1,658
1406
N 1196
0944 0,944
0892
Sume  a  6.637  b  8.033

Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:


D RN2-3 D 3-4 D 4-5 D 5-N
23,50 22,60 50,20 49,90 50,00 50,20 50,40 30,40
D5 46,10 D6 100,10 D7 100,20 D8 80,80

250
Carnet de teren drumuirea 3

PS PV Citiri pe miră Citiri medii


Înapoi Înainte Înapoi Înainte
S8 R N3 1302
1002 1,002
0702
6 1886
1586 1,586
1286
S9 6 1,892
1714 1,714
1536
7 2385
2208 2,208
2030
S 10 7 1789
1693 1,693
1598
8 1495
1402 1,402
1309
S 11 8 1833
1550 1,550
1268
N 1474
1194 1,194
0915
Sume
 a  5.959  b  6.390

Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:


D RN3-6 D 6-7 D 7-8 D 8-N
60,00 60,00 35,60 35,50 19,10 18,60 56,50 55,90
D9 120 D 10 71,10 D 11 37,70 D 12 112,40

Etapa de calcule

■ Calcul diferenţe de nivel provizorii:

251
Drumuirea 1 Drumuirea 2
H `
R11 cR1  c1  1.130m H `
R 2 3  cR 2  c3  0.574m
H `
 c1  c2  1.195m
1 2 H 3`  4  c3  c4  0.488m
H `
2 N c2  cN  0.358m H 4`  5  c4  c5  1.048m
H 5`  N  c5  cN  0.714m
 H     a   b
`1
 H     a   b
2

0.293  0.293  1.396  1.396

Drumuirea 3
H `
R 3 6  cR 3  c6  0.584m
H 6`  7  c6  c7  0.494m
H 7` 8  c7  c8  0.291m
H 8`  N  c8  cN  0.356m
 H     a   b
3

 0.431  0.431

■Calcul cota provizorie punctul N:


H N1  H RN 1   H 1  120.35  0.293  120.643m
H N2   H RN 2   H 2   122.046  1.396  120.650m
H N3  H RN 3   H 3  121.071  0.431  120.640m

■ Calcul cotă ponderată punctul N

p1 H N1  p 2 H N2   p 3 H N3


HN 
p1  p 2  p3

Calculul ponderilor:
Drumuirea 1 Drumuirea 2
1 1 1 1
p1  1   0.0031 p2  2    0.0031
 D 320.9  D 327.2

252
Drumuirea 3
1 1
p3  3   0.0029
 D 341.2
p1H N1  p2 H N2   p3 H N3 1.0978643
HN    120.644m
p1  p2  p3 0.0091

■ Calculul erorilor şi corecţiilor:

Calculul erorilor
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
eh  H N1  H N
1
eh  H N2   H N
2 
eh  H N3  H N
3

eh1  120.643  120.644 eh2   120.650  120.644 eh3  120.640  120.644


eh1  0.001m eh2   0.006m eh3  0.004m

Calculul corecţiilor
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3
ch  eh1  0.001m
1
ch  eh2   0.006m
2 
ch  eh3  0.004m
3

ch1 ch2  ch3


kh1   0.000003 kh2    0.000015 kh3   0.000012
 D1  D 2   D3

■ Calcul diferenţe de nivel compensate:

Drumuirea 1
H RN 11  H 
RN 11  kh1D1  1.130  0.001  1.131m
H1 2  H1 2  kh1D2  1.195  0  1.195m
H 2  N  H 2  N  kh1D3  0.358  0  0.358m

Drumuirea 2
H RN 2  3  H 
RN 2  3  kh2 D4  0.574  0.001  0.575m
H 3 4  H 3  4  kh2 D5  0.488  0.002  0.490m
H 4  5  H 4  5  kh2 D6  1.048  0.002  1.050m
H 5  N  H 5  N  kh2 D7  0.714  0.001  0.713m

253
Drumuirea 3
H RN 3 6  H 
RN 3  6  kh3D8  0.584  0.002  0.582m
H 6  7  H 6  7  kh3D9  0.494  0.001  0.493m
H 7 8  H 7 8  kh3D10  0.291  0  0.291m
H 8  N  H 8  N  kh3D11  0.356  0.001  0.357m

■ Calculul cotelor punctelor noi:

Drumuirea 1
H1  H RN 1  H RN 11  120.35  1.131  121.481m
H 2  H1  H1 2  121.481  1.195  120.286m
H N  H 2  H 2  N  120.286  0.358  120.644m

Drumuirea 2
H 3  H RN 2  H RN 2  3  122.046  0.575  121.471m
H 4  H 3  H 3 4  121.471  0.490  120.981m
H 5  H 4  H 4  5  120.981  1.050  119.931m
H N  H 5  H 5  N  119.931  0.713  120.644m

Drumuirea 3
H 6  H RN 3  H RN 3 6  121.071  0.582  120.489m
H 7  H 6  H 6  7  120.489  0.493  119.996m
H 8  H 7  H 7  8  119.996  0.291  120.287m
H N  H 8  H 8  N  120.287  0.357  120.644m

8.5. Drumuire de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de


cotă cunoscută

Se dau: cotele punctelor de sprijin H A şi H B


Se cer: cotele punctelor 1, 2, 3
Se măsoară: distanţele înclinate şi unghiurile verticale (unghiuri de pantă)

254
Figura 8.6 Drumuire de nivelment trigonometric

Etape de calcul

■Calculul distanţelor reduse la orizont:

Di  j  Li  j cos  i  j

■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii:

H A` 1  DA1tg A1
H12`  D12tg12
H 23
`
 D23tg 23
H 3` B  D3 Btg 3 B

■ Calculul erorii, corecţiei, corecţiei unitare:

Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu
diferenţa dintre cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie:  H `  H B  H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii:

eh   H `  ( H B  H A )
Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:
eh  Th
Th  0,2 Dkm
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia
unitară:

255
ch  eh
ch
kh 
D
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:

H A1  H A` 1  kh DA1
H12  H12`  kh D12
H 23  H 23
`
 kh D23
H 3 B  H 3` B  kh D3 B
Verificare:  H  H B  HA

■ Calculul cotelor punctelor de drumuire:

H1  H A  H A1
H 2  H1  H12
H 3  H 2  H 23
H B  H 3  H 3 B

Ultima cotă calculată, cea a punctului B, este o ultimă verificare.


Obligatoriu, cota calculată a punctului B trebuie să fie egală cu cota dată pentru
punctul B.

Exemplu numeric

Se dau: cotele punctelor de sprijin H A şi H B

Se cer: cotele punctelor 1, 2, 3

Se măsoară: distanţele înclinate şi unghiurile verticale (unghiuri de pantă)


H A = 101,47m şi H B = 103,429m
L A1 = 35,68m, L 12 = 29,76m, L 23 = 32,75m, L 3B = 33,51m
α A1 = 5,5674, α 12 = - 3,2685, α 23 = -4,3698, α 3B = 4,6548

Etape de calcul

■Calculul distanţelor reduse la orizont:

256
Di  j  Li  j cos  i  j
DA1  35.68 cos 5.5674  35.544m
D12  29.76 cos 3.2685  29.721m
D23  32.75 cos 4.3698  32.673m
D3 B  35.51cos 4.6548  35.415m

■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii:

H A` 1  DA1tg A1  35.544tg 5.5674  3.116m


H12`  D12tg12  29.721tg (3.2685)  1.527m
H 23
`
 D23tg 23  32.673tg (4.3698)  2.246m
H 3` B  D3 Btg 3 B  35.415tg 4.6548  2.594m

■ Calculul erorii, corecţiei, corecţiei unitare:

Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu
diferenţa dintre cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie:  H `  H B  H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii:

eh   H `  ( H B  H A )
eh  1.937  1.959  0.022

Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:


eh  Th
Th  0,2 Dkm  0.073
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia
unitară:
ch  eh  0.022m
ch 0.022
kh    0.00016497
 D 133.353
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:

257
H A1  H A` 1  kh DA1  3.116  0.006  3.122m
H12  H12`  k h D12  1.527  0.005  1.522m
H 23  H 23
`
 kh D23  2.246  0.005  2.241m
H 3 B  H 3` B  kh D3 B  2.594  0.006  2.600

 H  H  H
B A

Verificare:    1.959
H B  H A  1.959

■ Calculul cotelor punctelor de drumuire:

H1  H A  H A1  101.47  3.122  104.592m


H 2  H1  H12  104.592  1.522  103.070m
H 3  H 2  H 23  103.070  2.241  100.829m
H B  H 3  H 3 B  100.829  2.600  103.429m

258
9. METODA RADIERII DE NIVELMENT GEOMETRIC

Cotele punctelor de detaliu se vor determina dintr-o singură staţie cu


condiţia ca distanţa de la punctul de staţie la cel mai îndepărtat punct radiat să fie
de maxim 300 m. Cotele tuturor punctelor radiate se vor determina în funcţie de
cota reperului, cotă care trebuie să fie cunoscută.

Figura 9.1 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc

Se dau: Cota reperului H RN


Se cer: Cotele punctelor radiate 1, 2, 3, 4 (H i )

Etapa de teren

Se va instala nivela în punctul de staţie S şi se vor efectua citiri pe miră în


reper (C RN ) şi citiri pe mira instalată în fiecare punct (C 1 , C 2 , C 3 , C 4 ).
Citirile se vor efectua la toate cele trei fire reticulare pentru a avea mereu
controlul citirii de mijloc.

Etapa de calcule

Calculul cotelor punctelor radiate se poate face prin trei metode:


 metoda cotei punctului cunosut;
 metoda cotei de la punct la punct;
 metoda cotei planului de vizare.

259
9.1 Metoda cotei punctului cunoscut

Se bazează pe principiul calculului cotelor punctelor noi raportat la cota punctului


dat:

H1  H RN (CRN  C1 )
H 2  H RN (CRN  C2 )
H 3  H RN(CRN  C3 )
H 4  H RN (CRN  C4 )

Figura 9.2 Metoda cotei punctului cunoscut

9.2 Metoda cotei de la punct la punct

Calculul cotei fiecărui punct nou se face în funcţie de cota punctului măsurat
anterior:

H1  H RN(CRN  C1 )
H 2  H 1(C1  C2 )
H 3  H 2 (C2  C3 )
H 4  H 3 (C3  C4 )

260
Figura 9.3 Metoda cotei de la punct la punct

9.3 Metoda cotei planului de vizare

Calculul cotelor punctelor noi se face raportat la cota planului de vizare:


H pv  H RNCRN
H1  H pvC1
H 2  H pvC2
H 3  H pvC3
H 4  H pvC4

Figura 9.4 Metoda cotei planului de vizare

261
Exemplu numeric

Se dau: Cota reperului H RN = 120,526m


Se cer: Cotele punctelor radiate 1, 2, 3, 4 (H i )
Pe teren s-au efectuat măsurători şi s-au obţinut următoarele valori pentru citirile
pe miră:
C RN = 0,687m; C 1 = 1,254m; C 2 = 1,468m; C 3 = 1,163m; C 4 = 1,321m

Metoda cotei punctului cunoscut

Se bazează pe principiul calculului cotelor punctelor noi raportat la cota punctului


dat.

H1  H RN(CRN  C1 )  120.526  (0.687  1.254)  119.959m


H 2  H RN(CRN  C2 )  120.526  (0.687  1.468)  119.745m
H 3  H RN (CRN  C3 )  120.526  (0.687  1.163)  120.050m
H 4  H RN(CRN  C4 )  120.526  (0.687  1.321)  119.892m

Metoda cotei de la punct la punct

Calculul cotei fiecărui punct nou se face în funcţie de cota punctului măsurat
anterior.

H1  H RN (CRN  C1 )  120.526  (0.687  1.254)  119.959m


H 2  H 1 (C1  C2 )  119.959  (1.254  1.468)  119.745m
H 3  H 2 (C2  C3 )  119.745  (1.468  1.163)  120.050m
H 4  H 3 (C3  C4 )  120.050  (1.163  1.321)  119.892m

Metoda cotei planului de vizare

Calculul cotelor punctelor noi se face raportat la cota planului de vizare.


H pv  H RNCRN  120.526  0.687  121.213m
H1  H pvC1  121.213  1.254  119.959m
H 2  H pvC2  121.213  1.468  119.745m
H 3  H pvC3  121.213  1.163  120.050m
H 4  H pvC4  121.213  1.321  119.892m

262
GLOSAR DE TERMENI

Măsurătorile terestre - un ansamblu de discipline care se ocupă de studiul –


determinarea formelor şi dimensiunilor Pământului în totalitatea sa, sau pe
anumite porţiuni de teren – precum şi de reprezentarea acestora pe hărţi şi
planuri

Geodezia - Ştiinţa măsurării şi reprezentării Pământului [Helmert]

Topografia – este acea ştiinţă ce se ocupă cu măsurarea şi reprezentarea


suprafeţelor relativ mici de teren, fără a ţine seama de curbura Pământului

Suprafaţa topografică – este suprafaţa terenului natural, cu toate caracteristicile


lui, aşa cum va fi reprezentat pe hărţi şi planuri

Geoidul - este „o reprezentare matematică a Pământului” [Gauss C.F.], adică a


câmpului gravific”

Elipsoidul de revoluţie – este suprafaţa geometrică cea mai apropiată de geoid


rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici 2b, iar axa mică este paralelă cu
axa globului terestru

Orientarea topografică  AB – este unghiul orizontal făcut de direcţia nord


geografic şi direcţia AB măsurat în sensul acelor de ceas, de la nord spre
aliniamentul dat

Planul topografic – este o reprezentare grafică convenţională a unor porţiuni


restrânse ale suprafeţei topografice, proiectate pe un plan orizontal, micşorată la
o anumită scară care prin detaliile pe care le conţine redă în mod fidel suprafaţa
topografică respectivă, fără să se ţină seama de curbura Pământului

Harta – este o reprezentare grafică convenţională, micşorată la o anumită scară,


în care este reprezentată întreaga suprafaţă a Pământului sau porţiuni din ea şi în
construcţia căreia se ţine seama de curbura Pământului

Scara numerică – este raportul constant dintre distanţa d de pe plan dintre
două puncte şi distanţa orizontală D dintre aceleaşi două puncte din teren,
ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură

Scara grafică – este reprezentarea grafică a scării numerice

Curba de nivel - este proiecţia în plan orizontal a liniei ce uneşte puncte de


aceeaşi cotă de pe suprafaţa topografică
263
Echidistanţa - este distanţa pe verticală dintre suprafaţele de nivel generatoare
de curbe de nivel

Teodolitul - este un instrument topografic utilizat la măsurarea pe teren a


direcţiilor unghiurilare orizontale şi verticale

Centrarea - este procedeul topografic prin care aparatul este instalat deasupra
punctului matematic al staţiei

Calarea - este procedeul topografic de orizontalizare a aparatului

Reţeaua geodezică - este formată din toate acele puncte, situate pe suprafaţa pe
care se efectuează ridicarea, pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem
unitar de referinţă

Marcarea este procedeul prin care se materializează la sol punctele reţelelor


planimetrice

Semnalizarea - este procedeul prin care se instalează semnale deasupra


punctelor materializate pentru a fi vizibile de la distanţă în momentul efectuării
măsurătorilor

Drumuirea este o metodă de îndesire a reţelei geodezice în vederea determinării


coordonatelor punctelor de detaliu din teren

Nivelmentul (altimetrie) este acea parte din topografie care are ca scop
determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor situate pe suprafaţa topografică,
precum şi cu reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi

Cota absolută este distanţa pe verticală măsurată de la suprafaţa de nivel zero


la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat

Cota relativă este distanţa pe verticală măsurată de la o suprafaţă de nivel


aleasă arbitrar până la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat

Diferenţa de nivel H AB este tot o distanţă pe verticală dintre suprafeţele de


nivel ce trec prin cele două puncte (A şi B)

264
BIBLIOGRAFIE

1 Cosarca C., Saracin A. Topografie, curs, aplicatii practice –


Editura Conspress, Bucuresti, 2009
2 Fotescu N. Teoria erorilor de măsurare şi metoda
celor mai mici pătrate – Institutul de
Construcţii, Bucureşti, 1978
3 Ghiţău D. Geodezie şi gravimetrie – Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
4 Ilieş A., Vasilca D. Măsurători terestre – fundamente vol.III
- Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002
5 Manea R. Topografie – Editura Cartea Universitară,
Bucureşti, 2007
6 Manea R. Caiet de lucrări practice de topografie -
Editura Cartea Universitară, Bucureşti,
2007
7 Manea R., Iordan D., Calin M. Ghid de rezolvare a problemelor de
topografie – Editura Noua, Bucuresti,
2009
8 Marcu C-tin. Măsurători terestre – fundamente
vol.III- Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2002
9 Nicolae – Posescu M Topografie - Editura Conspress,
Bucuresti, 2009
10 Neamţu M., Ulea E., s.a. Instrumente topografice şi geodezice –
Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
11 Neuner J. Sisteme de poziţionare globală –
Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000
12 Neuner J., Badea Gh. Măsurători terestre – fundamente vol.I
- Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002
13 Nistor Gh. Teoria prelucrării măsurătorilor
geodezice – Editura Gheorghe Asachi,
Iaşi, 1996
14 Onose D., ş.a. Măsurători terestre – fundamente vol. I
- Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002
15 Onose D. Topografie – Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2004
16 Păunescu C. Curs de geodezie – topografie vol.III –
Editura Universităţii din Bucureşti,
Bucureşti, 2004
17 Păunescu C., Paicu G. Curs de geodezie – topografie vol.II –
Editura Universităţii din Bucureşti,
Bucureşti, 2001

265
18 Posescu M. Topografie - Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 1999
19 Sărăcin A. Topografie – Note de curs şi aplicaţii,
Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2005

266