Sunteți pe pagina 1din 1

VIAȚA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU DAVID,

CARE MAI ÎNAINTE A FOST TÎLHAR


(6 SEPTEMBRIE)
(Scrisă de Ioan preotul din lăcașul lui Theodosie din Palestina)
Acest bun și cuvios părinte David a fost mai înainte tîlhar. Petrecînd în pustia
Ermopoliei și făcînd multe răutăți, pe mulți ucidea, că era atît de rău și de sălbatic,
încît nimeni altul de pe vremea lui nu-l întrecea, pentru că avea cu sine tovarăși mai
mulți de treizeci, care făceau tîlhării cu dînsul. Odată șezînd în munte cu dînșii și
cugetînd la viața lui, s-a temut foarte mult de Dumnezeu. Venindu-și apoi în sine, a
lăsat pe toți cei ce erau cu dînsul, a mers la o mînăstire și, bătînd în poartă, a ieșit
portarul și l-a întrebat: „Ce voiești?” Iar David a răspuns: „Voiesc să fiu călugăr”. Și
du-cîndu-se portarul a vorbit de dînsul egumenului. Venind egumenul, l-a văzut că
este om bătrîn și i-a zis: „Nu vei putea să fii aici pentru că frații au multă osteneală
și mare înfrînare, iar tu ai alte deprinderi și pravilele mînăstirești n-o să le poți păzi”.
Iar el se ruga, zicînd: „Toate cele ce-mi veți porunci le voi face, numai să mă primiți”.
Dar egumenul îl înlătura mereu, zicînd: „Nu vei putea cu nici un chip să viețuiești cu
noi”. Atunci a zis către egumen: „Să știi, părinte, că eu sînt David, căpitanul de
tîlhari, și am venit la voi ca să-mi plîng păcatele mele; iar de nu vreți să mă primiți,
vă spun cu jurămînt, să știți că mă voi duce iarăși la lucrul meu de mai înainte și voi
aduce cu mine pe tîlharii pe care-i am și pe toți vă voi risipi împreună cu mînăstirea
voastră”. Aceasta auzind-o egumenul, l-a primit pe el în mînăstire și l-a tuns în
îngerescul chip. Deci, a început David a se nevoi cu înfrînare și a se deprinde cu
smerenia și, în puțină vreme, i-a întrecut pe toți călugării din mînăstire cu faptele
bune și era la toți folositor cu viața și cu cuvîntul.
Șezînd el odată în chilie, i-a stat înainte Arhanghelul Gavriil și i-a zis:
„Davide, Davide, ți-a iertat Domnul păcatele tale și de acum vei face minuni.” Iar
David a răspuns către înger: „Nu pot să cred că mi-a iertat Domnul păcatele mele în
atît de puțină vreme, că sînt foarte grele și mai multe decît nisipul mării”. Iar
arhanghelul i-a zis: „Eu sînt Arhanghelul Gavriil care și pe Zaharia, cel ce nu credea
cuvintele mele, nu l-am cruțat, ci i-am legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele
grăite de mine; dar pe tine oare te voi cruța? Deci, de acum să fii mut”. Iar David s-
a închinat și a zis către înger: „Cînd am fost tîlhar și făceam necuvioase lucruri și am
vărsat mult sînge, atunci nu mi-ai legat limba care nu aducea slavă lui Dumnezeu, iar
acum, cînd voiesc să slujesc Domnului și să-I aduc laudă, îmi legi limba ca să nu
vorbesc?” I-a grăit îngerul: „Să grăiești numai cînd vei slăvi pe Dumnezeu și cînd te
vei ruga lui în rînduială, iar afară de acestea să taci”. Așa pedepsindu-l îngerul, s-a
dus, iar el a dat mulțumire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale și s-a liniștit.
După aceea, multe minuni a făcut cu darul lui Dumnezeu. Pe cei orbi i-a luminat, pe
cei ologi i-a făcut a umbla, pe cei îndrăciți i-a tămăduit și cînta în biserică cîntări în
vremea slujbei de rugăciune, însă alt cuvînt nu putea să grăiască, ca un al doilea
Zaharia. Apoi a trecut la Domnul și acum, stînd înaintea Lui, fără tăcere se roagă
pentru noi. Cu ale cărui rugăciuni să ne ajute nouă a cîștiga de la Domnul milă. Amin.