Sunteți pe pagina 1din 4

Tipuri de evaluare

Evaluarea. Aspecte generale

Există o varietate de definiții pentru evaluare, iar toate sunt adecvate în circumstanțe
diferite. Ține de manager ,,să lucreze cu cea pe care o consideră utilă pentru proiectul său”
(Hughes&Nieuwenhuis, p. 12, 2005). Însă, din toate definițiile evaluării se pot sintetiza câteva idei
comune valabile procesului de evaluare și anume:
- Evauarea are un scop și reprezintă un mijloc spre atingerea acestui scop; evaluarea nu este
un scop în sine;
- Evaluarea activităților din proiect care s-au desfășurat deja îl ajută pe manager și pe echipa
de proiect să ia decizii cu privire la activitățile viitoare;
- Evaluarea este un proces de investigație; se bazează pe întrebări specifice cu privire la
proiect și pe găsirea răspunsurilor;
- Evaluarea este sistematică și științifică; presupune colectarea de probe, efectuarea de
comparații și măsurarea datelor adunate în funcție de criterii prestabilite;
- Rezultatele evaluării sunt analizate și interpretate, așadar nu sunt doar descriptive
(Hughes&Nieuwenhuis, 2005).
Evaluarea este o cerință esențială pe care orice proiect ar trebui să o cuprindă. Se referă la
analiza cât mai sistematică și mai obiectivă a unui proiect sau program, aflat încă în implementare
sau finalizat; mai exact, se referă atât la analiza proiectării și implementării proiectelor, cât și la
analiza rezultatelor obținute din proiectarea și implementarea acestora. Astfel, scopul evaluării este
de a determina relevanța și nivelul de realizare a obiectivelor, eficiența implementării, impactul și
sustenabilitatea proiectului. Altfel spus, evaluarea furnizează informaţii pentru îmbunătăţirea
proiectului care se desfășoară. Aceste informații sunt colectate pentru a se putea stabili dacă
proiectul se desfăşoară aşa cum a fost planificat, dar și dacă îşi atinge scopurile şi obiectivele
stabilite în conformitate cu limita de timp propusă. Însă, o evaluare ar trebui să furnizeze numai
informații credibile și utile, care să permită integrarea lecțiilor învățate în procesul de luare a
deciziilor atât al managerului și echipei de proiect, cât și al clientului sau beneficiarului. În acest
caz, scopul general al evaluarii este de a ,,învăța printr-o cercetare sistematică cum elaborăm,
implementăm și gestionăm mai bine programele și politicile publice” (Ghidul Evalsed).
Prin evaluare, proiectele sunt menținute ,,pe traiectoria corectă”, iar părțile interesate sunt
informate cu privire la progrese. Fiecare aspect al proiectului este măsurat pentru a se determina

1
dacă se desfășoară așa cum a fost planificat și, dacă nu, pentru a informa managerul și echipa de
proiect despre cum se poate îmbunătăți acesta (Landau, 2018). Constatările evaluării sunt folosite
şi pentru a se stabili dacă proiectul trebuie să continue conform planificării inițiale sau sunt
necesare modificări. Este important de menționat că strângerea datelor începe odată cu proiectul.
Astfel, prelucrarea acestora se face conform unei scheme stabilite, urmând să ofere informaţii
pentru a sprijini continuarea recomandărilor, modificarea şi/sau anularea unor activităţi şi strategii
ale proiectului (2018). Așadar, procesul de evaluare ar trebui să înceapă încă de când proiectul este
doar ,,o idee”. Evaluarea este o componentă integrală a proiectului, la nivel general, și ar trebui să
fie proiectată în etapa de planificare (Hughes&Nieuwenhuis, 2005).
Evaluarea proiectului are în vedere modul în care acesta funcţionează şi oferă rezultatele
parţiale sau finale, pe parcursul (evaluare secvențială) sau la sfârşitul proiectului. Printre criteriile
de evaluare se pot număra: calitatea managementului proiectului; structura şi organizarea
proiectului; calitatea activităţilor desfăşurate; rocedurile formale şi informale; relaţiile interne şi
externe ale proiectului; schema costurilor proiectului sau ,,răspunsurile” proiectului la potenţialele
schimbări (Fangel, 2002).
Pentru a descrie cât mai bine ce este evaluarea, se poate pleca de la înțelegerea a ceea ce
nu este aceasta (Hughes&Nieuwenhuis, 2005).
Astfel, evaluarea nu este același lucru cu monitorizarea. Aceasta din urmă este mai degrabă
descriptivă și nu este direcționată, în mod intrinsec, spre învățare, pe când evaluarea este mai
degrabă interpretativă, orientate spre a oferi explicații. De asemenea, cele două concepte diferă
prin prisma a trei aspecte esențiale: timp (monitorizarea este desfășurată pe tot parcursul
proiectului, în timp ce evaluarea este secvențială), focus (monitorizarea se concentrează pe aspecte
cantitative, în timp ce evaluarea cere explicații) și nivelul de detaliu (dacă monitorizarea este
relativ subiectivă, atunci evaluarea este – sau trebuie să fie - esențialmente obiectivă, chiar dacă
este efectuată de un evaluator intern sau extern).Cu toate acestea, evaluarea este aproape
imposibilă dacă nu există și un sistem de monitorizare în cadrul proiectului. Astfel, monitorizarea
și evaluarea sunt procese interactive și se susțin reciproc. Împreună, oferă managerilor de proiect
mijloace mai bune pentru învățare, din experiența anterioară, pentru îmbunătățirea furnizării
serviciilor proiectului, pentru planificarea și alocarea resurselor, dar și pentru îndeplinirea
obiectivelor. Investirea timpului, a banilor și a efortului în evaluare trebuie justificată prin prisma
diferenței pe care aceasta ar putea să o aibă pentru succesul proiectului.

2
De asemenea, evaluarea nu înseamnă ,,valorificare” (Valorisation). Valorificarea
analizează lecțiile de învățat dintr-un proiect și modul în care acestea pot fi transpuse într-un
context mai larg sau în situații noi (Hughes&Nieuwenhuis, 2005). Acest concept este strâns legat
de analiza impactului și se referă, de obicei, la sustenabilitatea unei politici sau strategii, mai
degrabă decât la o aplicare specifică (Hughes&Nieuwenhuis, 2005).
Evaluarea nu este același lucru nici cu auditul. Dacă evaluarea se face asupra proiectului
(ori la început, intermediar sau la sfârșit), auditul se axează pe ,,categorii” (de exemplu, avem
auditul financiar, auditul calității sau auditul resurselor umane). Așadar, auditul se referă mai
degrabă la o ,,inspecție” a proiectului, realizată de către un organism extern, în vederea verificării
legalității implementării unor resurse (umane, financiare, etc.).
Cele mai des întâlnite ,,scopuri” ale evaluării, potrivit Ghidului Evalsed, sunt:
- planificarea eficientă - asigurarea justificării proiectului și a implementării acestuia;
- responsabilitatea - demonstrând în ce măsură un proiect și-a atins obiectivele, cât de bine
și-a folosit resursele și care a fost impactul acestuia;
- implementare - îmbunătățirea performanței proiectului și a modului în care sunt
gestionate activitățile, dar și livrabilele proiectului;
- producția de cunoștințe (Knowledge production) - înțelegerea a ceea ce funcționează
(pentru cine) și de ce (și în ce contexte);
- consolidarea instituțională - îmbunătățirea și dezvoltarea capacității participanților la
proiect.