Sunteți pe pagina 1din 24

1.

Aprecierea stării tehnice şi ÎT a bateriei de acumulatoare


2. Aprecierea stării tehnice şi ÎT a instalaţiei generatoare
3. Verificarea stării tehnice şi reglarea reglatoarelor de tensiune
4. Aprecierea stării tehnice a dispozitivelor instalaţiei de aprindere
5. Verificarea aparatelor instalaţiei de aprindere de tip contact-tranzistor
6. Aprecierea stării tehnice a aparatelor instalaţiei de aprindere fără contact.
7. Aprecierea stării tehnice a instalaţiei de pornire

Lucrare de laborator N6.

Tema : Aprecierea stării tehnice a aparatelor instalaţiei de aprindere fără contact.

Scopul lucrării : Acumularea deprinderilor practice şi verificarea senzorilor – distribuitorului şi


comutatorului pe tranzistor a sistemei de aprindere fără contact.

Conţinutul lucrării: verificarea traductorului de tip generator; verificarea „traductorului Hull”;


verificarea stării de bună funcţionare a sistemei de aprindere fără contact la ne întreruperea formării
scânteii.

Dispozitive : traductoare – distribuitoare de tip 19.3706 (H351, P352); comutatoare tranzistorice de tip
13.3734 (TK200); rezistenţe adăugătoare СЭ 107 (СЭ 326); surse de tensiune permanentă cu reglare
lentă până la 20V; oscilograf electronic; standuri СПЗ – 8М, КИ 968.

Odinea efectuării lucrării:


Verificarea stării tehnice a traductorului – distribuitor generatoric (de exemplu 19.3706)

Se scoate capacul rotorului distribuitor şi se vizionează. Dacă pe suprafaţa capacului sunt


observate , crăpături, fisuri, rotorul şi capacul se schhimbă. Se verifică statorul şi rotorul
traductorului, atrăgând atenţia la fixarea de ieşire a înfăşurării statorului. Cu ajutorul ometrului se
verifică înfăşurarea traductorului la ruperea spirelor şi scurtcircuit între spire, dar cu ajutorul lamei de
tensiune 220V – la scurtcircuit cu corpul.
Pentru verificarea traductorului de tip generator a distribuitorului, el se instalează pe pe standul
СПЗ – 8М, se conectează la clemă şi la corpul tractorului voltmetru, se electromotorul la frecvenţa de
rotaţie 30 min-1 şi 2500 min-1 se măsoară tensiunea traductorului. Traductorul se consideră în stare
bună , dacă valoarea tensiunii va fi corespunzător egală cu 1V şi 150V. Verificarea rotorului şi capacul
distribuitorului, se efectuează în aşa fel ca şi în sistema cu contact tranzistor.
Traductorul – distribuitor se poate de verificat la stabilitatea formării scânteii cu comutator în
stare de funcţionare, cu bobină şi rezistenţă de tipul corespunzător.
Verificarea reglatorului centripet şi vacumatic de avans a unghului de aprindere a scânteii se
înfăptuieşte analogic ca la elementele sistemei contact – tranzistoriu.

Verificarea traductorul – distribuitor 40.3706.


Se scoate capacul şi rotorul distribuitorului, se efectuează controlul vizual, atrăgând o atenţie
deosebită la fixarea pieselor şi lipsa jocurilor.
Elementul de bază a traductorului-distribuitor este întrerupătorul micro DHP – 2, ce constă din
stabilizator, traductorul lui Hol, amplificator, elementului de tip rele (trigerul lui Schmete) şi
tranzistorul de ieşire, sunt turnate într-un bloc unic. De verifiact starea de bunăfuncţionare a
traductorului se poate de determinat cu ajutorul indicatorului, asamblat după schema ilustrată pe
des.6.1a. Conectând mufa 8 a indicatorului către bornele traductorului – distribuitor şi unind clemele
indicatorului către sursa de curent 12V, arborele traductorului – distribuitor este rotit de la mână sau cu
ajutorul motorului electric. Iluminarea lămpii de control 1 cu o întrerupere de frecvenţă anumită ne
vorbeşte despre aceia că, traductorul este în stare de funcţionare.
Verificarea traductorului cu ajutorul voltmetrului este mai precisă. Voltmetru se conectează după
schema des.6.1.b: se conectează bateria şi rezistenţa de 2 kΩ şi lşa rotirea arborelui traductorului –
distribuitor e scot datele voltmetrului. Nivelul de sus a impulsului trebuie să fie mai jos, cu maxim 3V
faţă de tensiunea de alimentare, iar ce-l de jos – să nu depăşească 0,4V.
Imaginea deplină a funcţionării întrerupătorului micro o dă oscilograful, conectat după schema
des.6.1.b. Verificarea întrerupătorului micro, constă în depistarea şi analiza impulsurilor traductorului
pe ecranul oscilografului şi respectivă măsurarea parametrilor acestor impulsuri.
Rotirea discului 3 a traductorului – distribuitor se înfăptuieşte de la electromotor (rotirea poate fi
înfăptuită de la mână). Către clemele mufei 1 a microântrerupătorului2 se uneşte sursa de alimentare
de curent continuu cu tensiunea de 9...14V şi oscilograful 5. între clemele „+” şi clema mijlocie se
conectează rezistenţa 4 cu rezistenţa 10 kΩ.
Se conectează motorul electric şi la diferite frecvenţe de rotaţie a rotorului electromotrului, pe
ecranul oscilografului se observă impulsuri, emise de micro întrerupător. Forma impulsului trebuie să
corespundă imaginei de pe des.6.2. timpul conectării tcone şi deconectării tdecon trebuie să fie nu mai mult
de 0,5 μs. Nivelul de sus a impulsului nu trebuie să depăşească cu 3V maxim tensiunea de alimentare,
iar nivelul de jos – nu trebuie să depăşească 0,4V. Adâncitura curbei impulsului Q trebuie să fie în
limitele 3±25%.
Unde Ti – durata unităţii logice;
To – durata zeroului logic.
Ne respectarea parametrilor semnalului de ieşire şi majorarea adânciturii curbei aduce la
distrugerea funcţionării comutatorului tranzistoric şi devieri în funcţionarea motorului. Din cauza
măririi Din cauza măririi adânciturii curbei se petrece încălzirea comutatorului şi bobinei de inducţie,
dar din cauza micşorării – goluri în formarea scânteii. În cazul lipsei semnalului de ieşire de necesară
a oscilografului sau încălcarea parametrilor săi, micro întrerupătorului trebuie schimbat.
E necesar de luat în consideraţie, că măsurările cu durata timpului de conectare tcon şi timpul tdecon
de deconectare se poate de efectuat numai cu ajutorul unui oscilograf sensibil, altele impulsul are
aproape o formă dreptunghiulară, ce complică determinarea parametrilor întrerupătorului micro, dar dă
posibilitate de verificat starea sa de funcţionare. Traductorul - distribuitor se poate de verificat la
stabilitatea formării amestecului cu comutator în stare de bună funcţionare.

Des.6.1a.b. verificarea microîntrerupătorului traductorului distribuitor 40.3706 :


a – cu ajutorul indicatorului: 1 – lampa de control A12 3W; tranzistor KT 816B sau KT 814 B; 3,9 – rezistenţă MLT 910
Om; 4 – rezistenţă MLT 330 Om, 5 – stabilitron D814A, 6 – condensator KLS 1 6800; 7 – condensator K53 – 14 2,2
MKx20 V; 8 – mufă de contact;
б – voltmetru;
1 – traductor – distribuitor; 2 – mufă traductor – distribuitor; v – oscilograf.
в – cu oscilograful
Des. 6.2. Oscilograma microîntrerupătorului.

Verificarea funcţionării comutatoarelor pe tranzistori 13.3734 şi 36.3734.


Comutatorul se conectează după schema des.6.3. la bateria de acumulatoare şi se conectează întrerupătorul 2. în aşa
caz lampa nu trebuie să ardă. Apoi se conectează întrerupătorul 1. Dacă lampa se va aprinde, comutatorul se consideră
funcţionabil.
Verificarea comutatoarelor pe tranzistoare la stabilitatea formării amestecului.
Comutatorul se conectează după schema des.6.5. cu bobina de inducţie în stare de funcţionare (cu rezistenţă
adaugătoare) şi traductor-distribuitor (e poate direct la standul СПЗ-8М, vezi des.6.4). Se conectează lanţul şi motorul
electric lent
Des.6.5. verificarea comutatoarelor: a – 13.3734. b – 36-3734.
1 – tahometru; 2 – motor electric; 3 – traductor – distribuitor; 4 – descărcător de scânteie

Des.6.3. Verificarea stări tehnice a comutatorului: a – 13.3734; b – 36.3734


Des.6.4. stand SPZ – 8M:
1 – maneta de dirijare cu motorul; 2 – întrerupătorul electromotorului; 3 – tumbler; 4 – manetă de calibrare; 5 – scara descărcătorului de scânteie; 6 –
maneta de reglare a luminişului în descărcătorul de gaz; 7 – descărcătorul de gaz; 8 – panoul indicatoor; 9 – vacumetru; 10 - aparat calibrat; 11 –
aparat calibrat de măsură de măsurarea a stării deschise a contactelor întrerupătorului şi capacaităţii condensatorului, 12 – lampa indicatoare, 13 –
butonul indicatorului; 14 – întrerupător; 15 – lampă de semnalizare; 16 – conductoare de conectare la ruptor; 17 – tumblerul de conectare a standului;
18 – conductoare de tensiune înnaltă; 19 – ştuţul de conectare la reglatorul vacumatic de avans a scânteiei; 20 – fixarea furtunului de la pompa
vacumatică; 21 – suportul cu mandrina de centrare; 22 – bulon de stopare; 23 – suport de tip ţeavă; 24 – mufă intermediară; 25 – discul sincroscopului;
26 – scara mobilă a sincroscopului; 27 – corpul sincroscopului; 28 – panoul de comandă; 29 – maneta pompei; 30, 37 – întrerupătoare; 31 – butonul
„rezistenţa izolaţiei” 32 – clema de conectare a condensatorului; 33 – maneta „Compensare”, 34 – cablu cu fişă de conectare; 35 – clema „Rezistenţa
izolării”; 36 – clema „Capacitate”.

Întrebări de control :
1.Care sunt avantajele şi dezavantajele traductoarelor generatoare şi a tarductorului lui Hol ?
2. Cum se verifică traductorul generatoric ?
3. Cum se verifică „traductorul lui Hol” ?
4. Cum în traductoarele – distribuitoare se reglează unghiul de avans a aprinderei ?
5. Care este destinaţia comutaorului tranzistoric ?
6. Cum de verificat starea de funcţionare a comutatorului ?
7. Cum de procedat dacă se va defecta traductorul lui Hol sau comutatorul ?
8. Ce defecte ale comutatorului pot aduce la imposibilitatea pornirii motorului ?
9.
Lucrare de laborator nr.7

Tema : Aprecierea stării tehnice a aparatelor sistemului de pornire

Obiectivele lucrării:
Formarea deprinderilor practice la controlul şi reglarea demaroarelor şi dispozitivelor auxiliare a sistemului de
pornire.

Conţinutul lucrării:
Controlul vizual şi reglarea mecanismului de acţionare; verificarea demarorului la mersul în gol şi la frânarea
completă a indusului; verificarea pieselor şi ansamblurilor demarorului - verificarea stării periilor, colectorului, arcurilor
port - periuţelor, izolaţia port - periuţelor; verificarea înfăşurării indusului şi de excitaţie la rupere, scurtcircuit cu corpul şi
între spire; verificarea cuplajului de mers în gol; verificarea releului de cuplare (electromagnetic); verificarea şi reglarea
releului adăugător.

Echiparea locului de lucru:


1. Demaroarele ST 230, ST 130, ST 142 şi altele, piesele şi ansamblurile lor.
2. Dinamometru.
3. Aparatul Ă 236.
4. Standul 532 M.
5. Lot de scule.

Îndeplinirea lucrării:

1. Controlul vizual.
Prin deplasarea indusului în lungul axului se verifică jocul axial al axului. Jocul axial de la 0,1 până la 0,7 mm se
reglează cu rondele între inelul de sprijin şi capacul anterior. Se verifică uşurinţa deplasării pieselor şl ansamblurilor
acţiunii. Pentru aceasta cu mâna se deplasează roata de acţionare împreună cu cuplajul de mers în gol pe canelurile axului,
înainte spre lagărul anterior. Ele trebuie fără gripări, liber să se deplaseze pe canelurile axului şi să se întoarcă în poziţia
iniţială sub acţiunea arcului de reper. În caz contrar mecanismul de acţionare, axul se spală şi se ung cu ulei de motor.

2. Reglarea acţiunii demarorului.


La demaroarele ST 117, ST 130 cu şurubul 7, aranjat în capacul 8, se instalează roata de acţionare în poziţia
iniţială. La aceasta distanţa A între partea frontală a roţii şi suprafaţa flanşei capacului trebuie să fie 32...35 mm. Pe urmă se
verifică distanţa dintre partea frontală a roţii şi inelul de sprijin în momentul de unire a contactelor releului de cuplare.
Pentru aceasta, scoatem capacul care închide miezul de cuplare, prin apăsare pe miez îl deplasăm până la momentul unirii
clemelor cu discul de contact al releului.
Pentru determinarea momentului de unire a clemelor la releul de cuplare unim două becuri. Becul unit la clema "K3"
trebuie să se cupleze mai devreme sau concomitent cu celălalt. Distanţa B (3...5 mm) se reglează prin înşurubarea sau
deşurubarea tijei filetate în miezul releului (fig. l).

Figura 7.1. Reglarea acţiunii demarorului ST117, ST113-B şi ST130

La demaroarele ST 230 distanţa de la partea frontală a roţii de acţionare până la suprafaţa flanşei capacului
(fig.7.2.) se reglează cu axa excentrică de acţionare. Distanţa trebuie să fie nu mai mare de 34 mm. Pe urmă se verifică
distanţa între partea frontală a roţii şi inelul de sprijin când releul de cuplare este cuplat, pentru ce releul de cuplare se
uneşte la bateria de acumulatoare. Distanţa (3...5 mm) se reglează prin rotirea axei excentrice a furcii acţiunii. La aceasta
încă odată se verifică reglarea precedentă.
Figura 7.2. Reglarea acţiunii demarorului ST 230.

La demarorul ST 142 distanţa între bucşa roţii de acţionare şi rondela de sprijin, când releul de cuplare este cuplat,
trebuie să fie 0,5...2 mm. La aceasta clemele releului de cuplare trebuie să fie unite. Pe urmă între partea frontală a roţii şi
rondela de sprijin se montează un cablu cu grosimea 23 mm. Clemele releului nu trebuie să se cupleze. Cuplarea clemelor
se determină cu un bec de control.
Reglarea acţiunii se face prin rotirea axei excentrice 2 a furcii 1, pe care este instalată o flanşă cu 6 găuri de
reglare. Flanşa se roteşte până coincid găurile cu găurile cu filet a capacului, pe urmă iarăşi se verifică reglarea acţiunii .

Figura 7.3. Reglarea acţiunii demarorului ST 142.


La demarorul ST 103 în momentul cuplării clemelor releului de cuplare trebuie să fie un joc de 11,7 mm între
partea frontală a roţii şi inelul de sprijin. Reglarea se face analogic reglării jocului demaroarelor ST 117 şi a. (fig. 7.l).
La demarorul ST 221 acţiunea nu se reglează. Distanţa A trebuie să fie 21,3...21,5 mm. Piesele uzate a acţiunii şi
releului se schimbă (fig.7.4).

Figura 7.4. Demarorul ST 221.

3. Bazele metodicii de încercare a demaroarelor.


• Încercarea demarorului în regim de mers în gol.
Demarorul se uneşte la stand. Se cuplează demarorul şi peste 30 s după cuplare clupă indicaţiile ampermetrului se
determină puterea curentului şi frecvenţa de rotaţie a indusului demarorului cu un turometru. Indicaţiile ampermetrului şi
turometrului se compară cu datele tab.5. Demarorul se consideră în stare bună clacă puterea curentului nu va depăşi
valoarea după condiţiile tehnice, iar frecvenţa de rotaţie a indusului va fi nu mai mică decât ele.
Mărirea puterii curentului şi micşorarea frecvenţei de rotaţie a indusului de comparare cu cele normative poate avea loc
din următoarele defecte: slăbirea capacelor, ceea ce provoacă dezaxarea indusului; scurcircuitarea plăcilor colectorului cu praf
de cărbune - metal (de la uzura periilor ); încovoierea axului şi a.
• Încercarea demarorului la regimul de frânare completă.
Pe capacul demarorului se îmbracă dinamometrul şi se fixează cu două piuliţe. Demarorul se cuplează pe 3...4 s şi se
citesc indicaţiile ampermetrului, voltmetrului şi a dinamometrului. Demarorul se consideră în stare bună dacă puterea
curentului consumat
nu mai fi mai mare, iar momentul de rotaţie nu mai mic decât în condiţiile tehnice (tab.5). La tensiunea bateriei de
acumulatoare nu mai mică de 9 V (18 V) o putere mai înaltă a curentului consumat şi un moment de rotaţie mai mic decât
condiţiile tehnice pot fi în rezultatul scurtcircuitului înfăşurării de excitaţie sau înfăşurării indusului la corp. scurtcircuit
între spirele bobinei de excitaţie, scurtcircuitul plăcilor colectorului sau scurtcircuitul port - periuţelor izolate la corp, la fel
şi în rezultatul defectelor mecanice. Un moment de rotaţie mic şi un curent de putere mică pot fi din cauza suspendării sau
uzurii periilor, oxidarea sau ungerea cu ulei a colectorului, slăbirea arcurilor portperiilor şi oxidării suprafeţelor de contact
a discului şi clemele releului de cuplare.
Rotarea indusului demarorului când roata este frânată mărturiseşte despre patinarea cuplajului de mers în gol.
Demarorul care nu corespunde condiţiilor tehnice se demontează pentru control şi reparaţie.
4. Verificarea pieselor şi ansamblurilor demarorului.
Se scoate capacul de protecţie sau banda de protecţie şi se verifică starea periilor. arcurilor port - periuţelor,
izolaţia port - periuţelor (capacul scos) şi colectorul.
Ungerea cu ulei a periilor şi colectorului măreşte rezistenţa în circuitul înfăşurărilor motorului electric, şi de aceia
se micşorează puterea curentului consumul şi puterea motorului electric.
Uzura periilor şi colectorului se însoţeşte de micşorarea strângerii periilor de colector, ceea ce micşorează puterea
curentului în circuitul demarorului. În afară de aceasta praful de metal-grafit care se formează de la uzura periilor şi a
colectorului, se aşează pe suprafaţa capacului şi poate aduce la scurcircuitarea periilor izolate la corp.
Colectorul periilor şi portperiilor unse cu ulei se şterg cu o cârpă muiată în benzină. Colectorul uzat se strunjeşte
şi se lustruieşte.
Deplasarea periilor în portperii se verifică prin ridicarea puţină a arcului. Se deplasează în portperii. Periile
trebuie să se deplaseze uşor, fără gripări. Se măsoară înălţimea periilor şi se schimbă dacă ele sunt uzate mai mult decât
admisibil.
Scurtcircuitul portperii cu corpul se verifică cu un bec cu tensiunea de 220 V.
Presiunea arcurilor pe perii se măsoară cu un dinamometru. Pentru aceasta se ridică puţin peria şi între colector şi
perie se pune o bandă de hârtie. Pe urmă cu cârligul dinamometrului se agaţă de conductorul periei şi se trage de el până la
eliberarea benzii de hârtie. în acest moment se fixează indicaţiile dinamometrului. In caz de micşorare a forţei de apăsare a
arcului mai mult de 25% de la cea nominală arcul se schimbă.
Verificarea înfăşurărilor indusului şi de excitare la aparatul Ă 236.
• Verificarea înfăşurării indusului la rupere.
Se montează indusul demarorului pe pol aparatului. Se cuplează aparatul I Dispozitivul cu două cleme se uneşte
la două plăci vecine a colectorului. cu colectorul aparatului stabilim acul indicatorului la mijlocul cadranului. Rotim
indusul pe polii aparatului, deplasând dispozitivul de contact pe plăcile vecine a colectorului pentru verificarea tuturor
secţiilor înfăşurării. Dacă în secţie este întrerupere, atunci acul indicatorului nu se va deplasa de la gradaţia zero.
• Verificarea înfăşurării in-dusului la scurtcircuit cu axul sau miezul.
Întrerupătorul se pune în poziţia I, se ia dispozitivul cu un contact şi pe rând se uneşte de plăcile colectorului.
Dacă în indus este scurtcircuit cu axul sau miezul, becul de control se aprinde.
• Verificarea înfăşurării indusului la scurtcircuit între spire.
întrerupătorul se pune în poziţia I, dispozitivul cu două contacte se uneşte de două plăci a colectorului. Cu
colectorul aparatului se stabileşte acul indicatorului la mijlocul cadranului. Rotind indusul pe polii aparatului într-o parte
sau alta se găseşte unde acul aparatului are devierea maximală. Această poziţie se memorizează. Rotind mai departe
indusul verificăm toate plăcile colectorului. Indicaţiile aparatului trebuie să se deosebească mai mult de o gradaţie a
cadranului, în caz contrar este scurtcircuit între secţiile înfăşurării.
Prezenţa scurtcircuitului între spire mai efectiv este de controlat cu o placă de oţel. Pentru aceasta întrerupătorul se
trece în poziţia II. Rotind indusul pe polii aparatului, iar placa de oţel o ţinem uşor să se atingă de miezul indusului. în
secţia unele este scurtcircuit placa va vibra.
• Verificarea înfăşurării de excitaţie a demarorului la scurtcircuit cu corpul.
Se dezunesc ieşirile înfăşurării de excitaţie unite cu corpul statorului. ieşirile înfăşurării se unesc cu corpul
aparatului. Întrerupătorul se pune în poziţia I. Dispozitivul de contact se apasă de corpul statorului; dacă becul se aprinde
este scurcircuit cu corpul.
• Verificarea înfăşurării de excitaţie la rupere şi scurtcircuit între spire.
Prezenţa întreruperii şi scurtcircuitului între spire se determină cu ajutorul ampermetrului, măsurând rezistenţa
acestor înfăşurări şi compararea lor cu datele tehnice.
• Verificarea cuplajului de mers în gol.
Starea cuplajului se verifică la încercarea demarorului la regimul de frânare completă. Patinarea cuplajului are loc
din cauza uzurii rolelor, lăcaşelor, în urma gripării rolelor şi plunjoarelor din cauza murdăriei. Cuplajul uzat se schimbă.
Cuplajul murdar se spală în benzină, pe urmă se menţine timp de 3...5 min. în ulei de motor.
• Verificarea releului de cuplare.
Se scoate capacul releului şi se verifică starea discului de contact şi capetele buloanelor de contact. Discul şi
capetele buloanelor sînt uzate considerabil, ele se rotesc la 180° în jurul axei lor, iar discul de contact se întoarce pe partea
opusă.
Ruperea înfăşurărilor se determină cu becul de control unul cu înfăşurarea şi bateria de acumulatoare. La
verificarea releului de cuplare se dezuneşte clema firului electromotorului. Pentru verificarea înfăşurării de atragere bateria
de acumulatoare se uneşte la clemele releului. Dacă înfăşurarea este bună miezul brusc se atrage în releu. Pentru
verificarea înfăşurării de reţinere un fir de la bateria de acumulatoare se uneşte la corpul releului, iar celălalt - la clema
înfăşurării. Dacă înfăşurarea este în stare bună miezul slab se atrage în releu. Scurcircuit între spire în înfăşurările releului
de cuplare se determină prin măsurarea rezistenţei cu ohmmetrul.
• Verificarea şi reglarea releului adăugător.
Se scoate capacul releului şi se verifică starea contactelor şi jocurile. (contactele oxidate se curăţă. Jocul între
paletă şi miez (0,5...0,6 mm) se reglează prin îndoirea
limitatorului paletei. Jocul între contacte (0,4...0,5) se reglează prin schimbarea înălţimii suportului contactelor.
Pentru verificarea valorii tensiunii de cuplare releul se cuplează după schemă, fig.5. Lent ridicând tensiunea cu
reostatul controlăm tensiunea de anclaşare a contactelor. Contactele releului trebuie să se anclaşeze la tensiunea de 6...9 V.
Tensiunea de anclaşare a contactelor se reglează prin schimbarea rigidităţii arcului.

Figura 7.5. Verificarea releului adăugător de cuplare a demarorului (RS 502).


Des7.6. Stand 532 – M pentru verificarea generatoarelor şi demaroarelor:
1 – voltmetru; 2 – întrerupător ohmmetru – tahometru; 3 – maneta „instalarea la 0”; 4 – indicatorul ohmmetrului; 5 – lampă de semnalizare;
6 – ampermetru; 7 – lampă de semnalizare; 8 – întrerupătorul ampermetrului; 9 – dispozitiv de fixare cu bulon şi suport; 10 – întrerupător de sarcină;
11- panoul bornelor de conectarea de generatorului; 12 – butonul conectării demarorului; 13 – panou de conectare a demarorului; 14 – volant pentru
reglarea frecvenţei; 15 – întrerupător de tensiune; 16 – volant pentru ridicarea dispozitivelor de fixare; 17 – maneta reostatului de sarcină; 18 –
întrerupătorul standului; 19 – panou pentru coenctarea înfăşurărilor statorului; 20 – rotorul electromotorului; 21 – suport pentru fixarea rele
reglatorului; 23 – întrerupătorul excitaţiei.
Tabelul 1. Caracteristica demarorului.
Tipul demarorului
Puterea
Se instalează pe automobilul
Tipul bateriei de acumulatoare
Datele după
Nr.
Indicatorii de bază condiţiile Rezultatele
d/o
tehnice încercărilor
1. Jocul axial al axului indusului, mm
2. Distanţa de la partea frontală a roţii până la flanşa
de fixare, mm
3. Jocul între roata de acţionare şi inelul de sprijin,
mm
4. Puterea curentului consumat la regimul de mers
în gol, A
5. Frecvenţa de rotaţie a indusului , min.
6. Puterea curentului la regimul de frânare
completă, A
7. Momentul de rotaţie, kgh*m
8. Tensiunea la clemele demarorului, V
9. Înălţimea periilor, mm
10. Rigiditatea arcurilor, kgh
11. Rezistenţa înfăşurării de atracţie, Q.
12. Rezistenţa înfăşurării de reţinere, Q Releul
adăugător de, tipul
13. Jocul între paletă şi miez, mm
14. Jocul între contacte, mm
15. Tensiunea de anclaşare, V

Întrebări de control:
1. Ce defecte pol fi depistate la regimul de mers în gol?
2. Ce defecte pot fi depistate la încercarea demarorului la regimul de frânare completă?
3. Cum se verifică înfăşurarea indusului?
4. Verificarea şi reglarea releului de cuplare.
5. Ce defecte a demarorului provoacă o descărcare profundă a bateriei de acumulatoare?
6. Algoritmul de localizare şi remediere a defectelor sistemului de pornire pe automobil?
7. Cum de verificat ambreiajul de mers în gol a demarorului ?
8. Cum se verifică înfăşurarea rotorului ?
9. Cum se verifică releul de tracţiune ?
10. Cum se verifică şi se conectează releul de tracţiune ?
11. Ce defecte ale sistemei de pornire pot aduce la pornirea grea a automobilului ?
12. Ce defecte în sistema de pornire pot aduce la imposibilitatea deconectării demarorului ?
13. Cum se va reflecta asupra lucrului demarorului :
a) slăbirea arcurilor periilor;
b) oxidarea puternică a contactelor releului;
c) arderea contactelor releului de conectare.
Lucrare de laborator nr.8

Tema : Aprecierea stării tehnice a aparatelor de control şi măsură

Obiectivele lucrării:
Formarea deprinderilor practice la controlul şi reglarea aparatelor de control şi măsură.

Conţinutul lucrării:
Verificarea traductoarelor şi indicatoarelor de presiune, termometrelor, semnalizatoarelor de avarie,
măsurătoarelor de nivel de combustibil; verificarea voltmetrelor şi ampermetrelor; verificarea taxometrelor şi
vitezometrelor.

Echiparea locului de lucru:


1. Aparate de control şi măsură;
2. Lot de rezistenţe;
3. Termometru;
4. Sobă electrică sau încălzitor;
5. Manometru 10 kgf/cm2;
6. Ommetru;
7. Aparatul Ă 204.

Îndeplinirea lucrării:
1. Familiarizarea cu aparatele şi instalaţie.
Este necesar de familiarizat cu aparatul Ă 204, cu instrucţiunea de exploatare [1]. Instalaţiile şi aparatele de
control - diagnosticare trebuie să fie în stare tehnică bună. Se studiază schemele de unire şi încercare a aparatelor.
2. Încercarea traductorului şi indicatorului magnetico-electric al monometrului.
La verificarea traductorului cu ommetru se măsoară rezistenţa reostatului când sub diagramă este presiunea
atmosferică. Pe urmă se compară valoarea măsurată a
rezistenţei cu condiţiile tehnice. In caz de necesitate pentru schimbarea rezistenţei se scoate capacul conductorului şi cu
şurubul levierului se schimbă poziţia cursorului reostatului.
Pentru încercarea traductorului el se uneşte cu un indicator în stare bună după schema, fig. 8.1. Cu pompa se
pompează aer în camera 4. Se observă indicaţiile indicatorului în stare bună (de control) şi indicatorului de control 2. Dacă
acul
indicatorului se va stabili la gradaţia maximală a cadranului cu eroare nu mai mare de ±5%, atunci traductorul se consideră
în stare bună.
Pentru încercarea indicatorului el se uneşte cu un traductor în stare bună după aceeaşi schemă ca şi la încercarea
traductorului. Se pompează aer în cameră şi se observă indicaţiile manometrului de control şi a indicatorului. Se admite
eroarea indicaţiilor indicatorului nu mai mult de ±5%.

Figura 8.1. Verificarea indicatoarelor electrice a manometriilor, traductoarelor


semnalizatoare de avarie.

Figura 8.2. Verificarea indicatorului de presiune a uleiului cu rezistor de control.

Corectitudinea indicaţiilor indicatorului magnetico - electric a manometrului se poate de verificat cu un


manometru de control. Verificarea preciziei indicaţiilor indicatoarelor maneto - electrice de presiune a uleiului şi aerului se
poate face prin
cuplarea indicatorului controlat la bateria de acumulatoare cu tensiunea 12 V (24V) cu
unirea consecutivă în circuit a rezistoarelor 1 şi 2 de o anumită valoare. La cuplarea în
circuit a rezistorului 1 cu rezistenţa de 153... 167 £1 acul indicatorului trebuie să se
stabilească la gradaţia zero, iar rezistorul 2 cu rezistenţa 108...114 Q. - la gradaţia 2
kgf/cm2. Se admite abaterea acului indicatorului nu mai mult de 0,4 kgf/cm 2. Dacă
indicaţiile aparatului sunt mai mari sau mai joase se poate de rotit acul pe axă.
3. Verificarea traductoarelor semnalizatoare depresiune a uleiul şi aerului.
Se înşurubează traductorul controlat 5 în cameră şi se uneşte clema lui prin becul
de control cu întrerupătorul. Becul trebuie să ardă. Se pompează aer în cameră şi după
indicaţiile manometrului de control se măsoară momentul de unire a becului (fig. 8.l).
Traductorul se rebutează în caz de abatere a presiunii mai mult de 7% de la valoarea
adusă în condiţiile tehnice. Becul trebuie să se cupleze la o presiune mai sus de 0,8
kgf / cm pentru traductoarele MM 111. La traductorul MM 124-B semnalizator al
presiunii aerului în sistemul de frânare a automobilului KamAZ cuplarea becului
trebuie să aibă loc la presiunea aerului mai sus de 4,5...5,0 kgf/cm2.
4. Verificarea traductorului şi indicatorului magnetico electric al termometrului.
La verificarea traductorului cu termorezistor semiconductor (TM 100) se face
măsurarea rezistenţei termorezistorului la +100°C şi +40°C. Valoarea rezistenţei la
+40° trebuie să fie 320...440º, şi la 100° - 82...91Q.
Traductorul controlat se cufundă în apă şi se încălzeşte până la temperatura
necesară. Clema traductorului trebuie să fie mai sus de nivelul apei. Temperatura apei
se măsoară cu un termometru de control. Ommetru se uneşte la clema şi corpul
traductorului.

Figura 8.3. Verificarea traductorului şi indicatorului a termometrelor electrice şi a traductoarelor semnalizatoare de


avarie a temperaturii lichidului de răcire.
Figura 8.4. Verificarea indicatorului de temperatură a lichidului de răcire.

Verificarea traductorului 2 se poate de îndeplinit după indicaţiile indicatorului în stare bună (etalon) cuplat la
bateria de acumulatoare după schema, fig.8.3. Corpurile indicatorului şi traductorului se unesc cu borna minus a bateriei.
Traductorul se cufundă în \asul cu apă încălzit până la 100°C cu eroarea nu mai mare ±5% a cadranului, atunci traductorul
este în stare bună.
La verificarea indicatorului, el se uneşte cu un traductor în stare bună după aceeaşi schemă ca şi la controlul
traductorului. Indicatorul se rebutează dacă acul lui nu se stabileşte la gradaţia 100°C la fierberea apei în vasul unde este
plasat traductorul. Încălzirea apei în vas se face cu un element de încălzire. La verificarea termometrului de măsurare a
temperaturii electrolitului în bateria de acumulatoare apa se încălzeşte până la temperatura de 40°C.
Verificarea preciziei indicaţiilor indicatoarelor magnito - electrice a temperaturii se poate îndeplini prin cuplarea
indicatorului verificat cu bateria de acumulatoare cu unirea succesivă în circuit a rezistoarelor de o anumită valoare,
fig.8.4. La cuplarea în circuit a rezistorului 1 cu rezistenţa 320...440n acul indicatorului trebuie să se stabilească la gradaţia
40°C a cadranului, iar rezistorului 2 cu rezistenţa 82...90 Om la gradaţia 100°C a cadranului. Eroarea admisibilă nu trebuie
să depăşească ±5°C. La indicaţii mai ridicate sau mai joase se poate de rotit acul pe axă.
5. Verificarea traductoarelor semnalizatoare de temperatură a lichidului de răcire.
Traductorul controlat se instalează în capacul vasului şi se etanşează, ceea ce permite de ridicat temperatura de
fierbere a apei. Se uneşte cu firele becului de control clema traductorului verificat cu întrerupătorul. Becul nu trebuie să
ardă (fig.8.3). Se cuplează elementul de încălzire şi se observă indicaţiile termometrului şi aprinderea becului. Se măsoară
temperatura apei în momentul aprinderii becului şi se compară cu condiţiile tehnice. In caz de necesitate momentul de
cuplare a contactelor se poate de reglat cu şurubul. Becul trebuie să se aprindă la temperatura 92...98°C pentru
traductoarele TM104, la 104...107°C pentru traductoarele TM 104-T şi H2...H8T pentru traductorul TM 102.
6. Verificarea traductorului şi indicatorului magneto-electric a măsurătorului nivelului de combustibil.
Pentru verificarea traductorului 2 el se instalează pe dispozitiv şi se uneşte cu indicatorul în stare bună după
schemă, fig.8.5.

Figura 8.5. Verificarea traductorului indicatorului magneto - electric al nivelului de combustibil

Figura 8.6. Verificarea indicatorului de nivel de combustibil.

Măsurătorul de unghiuri se stabileşte levierul plutei pe rând în poziţia care


corespunde rezervorului gol şi plin. Pentru fiecare tip de traductor unghiurile de
înclinare a plutei când în rezervor nu-i combustibil şi când este plin, sînt diferite. De
exemplu, pentru traductorul BM-120A-unghiul de înclinare a levierului plutei trebuie
de
stabilit la 23°C, ceea ce corespunde poziţiei acului indicatorului la gradaţia "O°" şi 70°,
ceea ce corespunde poziţiei acului la gradaţia "П".
Pentru verificarea indicatorului, el se uneşte cu un traductor în stare bună, după
aceeaşi schemă ca şi traductorul. Indicatorul se rebutează, dacă acul nu se instalează la
gradaţia "O" şi " П " la poziţia determinată a levierului plutei. Verificarea mai precisă a
indicatorului magneto - electric a măsurătorului de nivel de combustibil se poate face
prin unirea indicatorului verificat la bateria de acumulatoare cu unirea consecutivă în
circuit a rezistoarelor de diferită valoare (fig.8.6). La cuplarea în circuit a rezistorului 1
cu rezistenţa 1...8Ω acul indicatorului trebuie să se stabilească la gradaţia zero a
cadranului, a rezistorului 2 cu rezistenţa 37...44 Ω - la gradaţia "1/2", a rezistorului 3
cu rezistenţa 78...94Ω - la gradaţia "П". La indicaţii mai înalte sau mai joase se poate de
rotit acul pe axă.
7. Verificarea ampermetrelor.
Ampermetrele se verifică după schemă, fig.8.7. Pentru aceasta cu ajutorul
reostatului după ampermetrul de control în circuit se stabileşte puterea curentului egal
cu limita superioară de măsurare a ampermetrului controlat şi se compară indicaţiile
ampermetrelor. Verificare se face la trecerea curentului în ambele direcţii. Dacă eroarea
în indicaţiile ampermetrului controlat depăşeşte 7% de la limita superioară de măsurare,
la ampermetrele cu magnet relativ, reglarea se face prin rotirea magnetului pe axă, iar la
cele cu magnet nemişcat se face magnetizarea magnetului fixat pe corpul
ampermetrului.
Figura 8.7. Verificarea ampermetrului Figura 8.8. Verifiarea voltmetrului
8. Verificarea voltmetrelor.
Indicaţiile voltmetrului controlat se compară cu indicaţiile voltmetrului de control-ei sunt uiţi paralel unul fată de
altul 1a bornele bateriei de acumulatoare sau pe
sectorul de circuit la trecerea curentului electric. Reglarea voltmetrului controlat se face prin rotirea magnetului M
(fig.8.8).

Întrebări de control:
1. Cum se verifică capacitatea de lucru a aparatelor de control şi măsură pe automobil?
2. Cum va lucra indicatorul de temperatură dacă corpul lui are contact slab cu corpul automobilului?
3. Cum va lucra măsurătorul de nivel de combustibil dacă la traductor are rupere de rezistenţă a reostatului?
4. Ce defect poate fi cauza oscilaţiilor acului indicatorului de nivel de combustibil?
5. Care aparat este mai informativ - ampermetrul sau voltmetrul? De ce?
6. Cum va funcţiona vitezometrul la demagnetizarea magnetului?
7. Ce defect poate fi cauza oscilaţiilor bruşte a indicatorului nivelului de combustibil ?
8. Cum de verificat pe automobil, corectitudinea indicaţiilor nivelului de presiune a uleiului ?
9. Cum se verifică amermetrul ?
10. Cum de verificat funcţionarea indicatorilor :
 Manometrului;
 Termometrului;
 Indicatorului de nivel a combustibilului ?
11. Cum de verificat traductorii:
 Manometrului;
 Termometrului;
 Indicatorului de nivel constant;
Lucrarea de laborator N9

Tema : Aprecierea stării tehnice şi reglarea aparatelor de iluminare şi semnalizare

Scopul lucrării : studierea detailată a aparatelor şi acumularea deprinderilor practice la petrecerea lor.

Conţinutul lucrării : verificarea stării tehnice a lămpilor, farurilor, dispozitivelor de iluminat schimbul elementelor
defectate, controlul şi verificarea întrerupătoarelor de curent a semnalizatoarelor de viraj.

Aparate şi dispozitive: aparate şi aparatele sistemei de iluminare, întrerupătoare de curent a semnalizatorului de viraj de
tip RS 57 şi RS 950; lămpi de diferită putere; reostat; ommetru; scule.

Îndeplinirea lucrării :
Verificarea stări lămpilor, farurilor şi elementelor optice a farului.
Starea elementelor a sistemei de iluminare se verifică vizual. O atenţie deosebită se acordă stării spiralelor lămpii
şi colbei sale, oxidarea contactelor în mufă de conectare, starea dispersorului. Arderea deseori a filamentului lămpii
farurilor şi dispozitivului de iluminare poate fi din cauza măririi tensiunii instalaţiei generatoare sau vibraţiilor puternice a
spiralei lămpii la fixarea slabă a lămpii în mufă de contact, fixarea slabă a elementului optic a farului sau a farului în
întregime.
Micşorarea incadescenţei filamentului lămpii se petrece, ca regulă în rezultatul contactului slab între plăcile de tip
arc a mufei de contact, oxidarea şi murdărirea contactelor mufei şi lămpii, încălcarea contactului lămpii cu corpul
automobilului.
Depunerile întunecate pe suprafaţa interioară a suprafeţei colbei lămpii se formează di cauza evaporării
filamentului de incadescenţă, ce aduce la micşorarea iradierea luminii. Aşa lămpi trebuie de a fi schimbate, şi de nu aşteptat
arderea spiralei.
Întunecarea reflectorului elementului optic a farului în rezultatul încălcării etanşării aduce la iluminare ne de ajuns
a fâşiei drumului. Reflectorul murdar de obicei se spală cu apă caldă fără demontarea elementului. Pentru a evita apariţia
zgârieturilor pe reflector, nu se recomandă de-l şters după spălare.
Crăpătura în dispersor aduce la pătrunderea prafului, umidităţii şi în sfârşit defectarea reflectorului, de aceia
dispersorul defectat e necesar de-l schimbat la timp. La schimbarea dispersorului e nevoie de urmărit, liniile perpendiculare
a desenului să se amplaseze strict pe orizontală.

Verificarea întrerupătorului electromagnetic a întrerupătorului de curent a semnalizatorului de viraj.(RS 57, RS 57 –


V)
Dereglarea reglării întrerupătorului de curent are loc din cauza schimbării forţei de întindere a strunei 2 (fig.9.1),
ce aduce la schimbarea frecvenţei de iluminare a lămpii. Dacă struna este foarte întinsă, lampa nu va arde, şi invers, dacă
întinderea strunei este slabă , atunci lămpile vor arde cu incadescenţă permanentă.
Arderea strunei 2 sau rezistenţei 3 de obicei din acuza întinderii strânse a strunei, din cauza măririi tensiunii
instalaţiei generatoare şi funcţionării îndelungate a întrerupătorului. Aceste defecte aduc la întreruperea vibrării curentului.
În caz de rupere a strunei 2 contactele întrerupătorului rămân în stare deschisă, de aceia la conectarea ei lampa
semnalizatorului de viraj arde cu incadescenţă permanentă. Dereglarea momentului de conectare a contactelor b a releului
RS 57 (fig.9.1) aduce la funcţionarea ne omogenă a lămpilor de control şi semnalizare.
Reglarea întrerupătorului electromagnetic a semnalizatorului de viraj se petrece cu bateria de acumulatoare în
stare încărcată, conectată după schema fig.9.1. înainte de reglare e necesar de verificat corespunderea puterii lămpilor cu
alte, indicate de uzina – producătoare a automobilului. Conectează lanţul şi întrerupătorul de viraj. Urmărind după
procesului de clipire a lămpii, atent, în limite nu prea mari se roteşte cu ajutorul piuliţei bulonul 1,schimbând frecvenţa de
clipirii lămpii.
Pentru mărirea frecvenţei de oscilaţie a lămpii, e nevoie de sucit iar pentru micşorare de – deşurubat. Frecvenţa
„clipirii” lămpilor trebuie să fie în limitele de la 60 până la 120 perioade în minut.
La funcţionarea ne omogenă a lămpii de control cu lampa de semnalizare a virajului la releul RS 57 (vezi
des.9.1.,b) e necesar de scos carcasa metalică a releului şi prin încovoierea plăcii 4 de reglat întinderea arcului plat a
contactului mobil. Dacă întrerupătorul nu se dă reglajului, el se schimbă.
În timpul funcţionării indicatorului de viraj, se deconectează una din lămpi (din dreapta sau din stânga a bordului)
şi se urmăreşte după schimbarea ce se petrec, oscilarea lămpilor de control şi semnalizare. Se face următoarea conclizie.

Des.9.1. verificarea releelor de întrerupere a curentului pentru indicatoarele de viraj


a) – RS 57V; b) – RS 57
b) 1 – contacte, 2 – fir metalic; 3 – rezistenţă; 4 – placă.
Verificarea şi reglarea întrerupătoarelor cu contact-tranzistor a semnalizatorului de vira ( de tip RS 950).
Se înlătură capacul întrerupătorului şi prin control vizual se determină starea înfăşurărilor, plăcii de montaj,
contactelor releului şi a altor aparate.
Înlăturarea izolaţiei înfăşurărilor a releului 2 şi 3 (des.9.2.) sau înfăşurările gercoanelor 2, 3 şi 4 (des.9.3.)
conectarea lămpilor de control şi semnalizare a camionului cu platformă de remorcaj şi a remorcii apare la încălzirea lor cu
o mare putere a curentului în rezultatul scurcircuitării la corp în lanţul lămpilor de control. În acest caz ambele înfăşurări se
leagă între ele şi la conectarea lămpii de viraj va „clipi” ambele lămpi a indicatorului de viraj, indicatorul de viraj în regim
de semnalizare de avariere. Acest defect se determină vizual sau cu ommetru. Înfăşurările cu distrugerea izolării se
rebobinează. Dacă nu este posibilitate de schimbat înfăşurările, se dezlipesc capetele sale (de la cleme „ПБ”, “ЛБ”, “ПТ”,
“ПП”, “ЛЗ”, “ПЗ” vezi des.9.3.) şi unesc clema „ПБ” cu clemele “ПТ”, “ПП”, “ПЗ”, iar clema “ЛБ” cu clemele „ЛТ”,
„ЛП”, „ЛЗ”. Starea de funcţionare a întrerupătorului va fi restabilită, dar nu vor lucra lămpile de control pe panoul de
comandă. Pentru aceasta ca ele să funcţioneze, se poate de unit clemele „KT” şi „КП” cu clema „П” a întrerupătorului.
Defectarea aparatelor semiconductoare a schemelor întrerupătoarelor are loc din cauza încălzirii a lor cu o putere
mare a curentului, ce poate fi din cauza măririi tensiunii generatorului sau măriri jocului dintre contacte între miezul
releului şi plăcuţa mobilă. Starea aparatelor semiconductoare se verifică cu ommetrul, sau cu măsurile descrise în lucrarea
№ 3.
Oxidarea contactelor releului în rezultatul zonelor de eroziune poate aduce la arderea lămpilor cu incadescenţă ne
deplină. La oxidare maximă a contactelor releului 1 (vez. Des.9.2.) nu se vor conecta releele 2 şi 3 şi gercoanele 2,3,4 (vez
des.9.3) şi respectiv, lămpile de control nu ard.
La arderea uneia din lămpi de control a indicatorului de viraj nu va lucra lampa de control pe panoul de comandă.
Pentru verificarea stării de bunăfuncţionare a întrerupătorului, la clemele lui „+” şi „-„ se conectează bateria de
acumulatoare, iar la fixarea „П” – lampa de control (des.9.4). Dacă întrerupătorul este în stare de bunăfuncţionare, lampa
de control va „clipi”.
Pentru reglarea releului se înlătură capacul întrerupătorului şi se verifică starea contactelor releului (des.9.5). La
necesitate, se curăţă contactele releului şi se reglează jocul dintre placă şi miezul releului în starea deschisă a contactelor în
limitele 0,8 mm prin încovoierea limitatorului 1 şi ridicarea miezului, iar jocul dintre contacte 0,15 mm – prin schimbarea
înălţimii suportului 2 a contactului fix prin slăbirea bulonului 3. La verificarea funcţionării ruptorului РС 950-И se
conectează întrerupătorul la bateria de acumulatoare după schemă, reprezentată pe des.9.4.b. Pe urmă cu întrerupătorul se
conectează lanţul pentru ce-l din stânga şi din dreapta. La funcţionarea normală a întrerupătorului lămpii în regim de
„clipire” cu frecvenţa 60...120 „clipiri” pe minut.
La întrerupătoarele РС 950, РС 951 frecvenţa „clipirilor” se reglează printr-o rezistenţă variabilă 4 (vezi, des.9.2.),
iar timpul stării închise a contactelor releului, adică timpul aprinderii lămpii – rezistenţa 5. Pe rezistenţe se află un canal
sub şurubelniţă. Frecvenţa „clipirilor” trebuie să fie în limitele 60...120 într/min.
Verificarea întrerupătorului de curent la tensiunea de reacţionare după schemă, reprezentată pe des.9.6. Se
conectează lanţul şi prin mişcarea lentă a cursorului reostatului se micşorează tensiunea de la 12V până la valoarea, ce
corespunde momentului întreruperii funcţionări ruptorului, ce se determină după lampa de control. Tensiunea minimă de
reacţionare a întrerupătorului trebuie să fie 10,8 V.
La necesitate se reglează întinderea arcului 5 a releului (vez. des.9.5.) prin încovoierea suportului 4.
Des.9.2. schema întrerupătoarelor cu contact – tranzitoriu a indicatoarelor de viraj RS 950 şi RS 951
Des. 9.3. Schema întrerupătorului cu contact – tranzitoriu a indicatoarelor de viraj RS 950 I
Des 9.4.verificaera întrerupătoarelor cu contact tranzistoriu a indicatoarelor de viraj
a) RS 950, RS 951; b) – RS 950 - I, v – 23.3747
Des.9.5. Reglarea releului întrerupător a curentului pentru indicatorul de viraj;
Des.9.6. Verificarea întrerupătorului de curent pentru indicatoarele de viraj la tensiunea de reacţionare.

Întrebări de control:
1. De ce colba lămpii incadescente se acoperă cu un strat întunecat ?
2. În ce cazuri lampa sau elementul optic necesită schimbată ?
3. Pot fi schimbate elementele optice a sistemei europene cu elementele sistemei americane de distribuire a luminii ?
4. Se poate oare într-un element simplu optic de instalat o lampă halogenă ?
5. De ce se interzice de şters reflectorul elementului optic ?
6. De ce farul dreptunghiular, iluminează mai bine drumul decât ce-l rotund ?
7. De ce depinde frecvenţa „clipirii” lămpii a indicatorului de viraj cu olosirea în schemă a întrerupătorului de tip :
РС 950
РС 951
8. De ce se schimbă frecvenţa „clipirii” lămpilor de semnalizare la arderea uneia de ele?
9. Cum se verifică funcţionarea întrerupătorului de tip РС 950 ?
10. Cum se reglează releul în întrerupător de tip РС 950 ?
11. Cum se verifică valoarea căderii tensiunii la contactele întrerupătorului de viraj ?
12. Cum se verifică întrerupătorul central a farului ?
13. Cum se verifică releul întrerupătorului de conectare a farului ?

Lucrare de laborator N.10

Tema : Aprecierea stării tehnice a aparatelor electromecanice a echipamentului


auxiliar
Scopul lucrării : studierea detailată a aparatelor şi acumularea deprinderilor practice la verificarea lor şi reglare.
Conţinutul lucrării : verificarea stării tehnice şi reglarea semnalului sonor şi releul semnalului, a
electromotorului, ştergătoarelor de parbriz, spălătorului de geam etc.
Utilaj : claxon, rele, electromotoare şi ştergătoare de parbriz, bateria de acumaulatoare, ommetru, lampa de
control cu tensiunea de 220V, ampermetru la 5A şi 20A; taxometru; voltmetru la 15V, reostat; scule, aparate, aparat Э236,
stand de demonstrare a ştergătoruluid e parbriz în ansamblu.

Îndeplinirea lucrării:
Verificarea stării claxonului.
Se scoate capacul claxonului şi se testează piesele lui şi ansamblurile, se atrage atenţie contactelor şi rezistenţei de
micşorare a scânteii. Oxidarea contactelor ruptoarelor semnalelor sonore micşorează puterea curentului în lanţul semnalului
şi volumul semnalului, iar uneori aduce la întreruperea funcţionării lui. Oxidarea contactelor se măreşte la ruperea
rezistenţei stingere a flăcării (sau defectul condensatorului). Pentru înlăturarea stratului oxidant de pe suprafaţa contactelor
ele trebuie să fie curăţite cu hârtie abrazivă sau sculă abrazivă şi de suflat cu aer.
Ruperea înfăşurării semnalului are loc în deosebi din cauza contactului slab a lipirii în locurile de fixare a
contactelor înfăşurării. Cu acest defect lanţul electric se întrerupe şi semnalul nu funcţionează.
Scurtcircuitul cu corpul a plăcii izolatoare ruptorului are loc la în cauzl defectării plăcii de textolit, ce izolează
placa plastică de fixare a contactelor ruptorului. Cu aşa defect lanţul electric nu se deschide, miezul se atinge de indus cu
clic, întreruperea lanţului nu se petrece şi semnalul u sună.
Reglarea semnalelor sonore.
Dereglarea semnalizatoarelor sonore schimbă forţa curentului de fixare a contactelor întrerupătorului şi puterea
curentului înfăşurării, în rezultatul căruia se schimbă forţa semnalului. Asupra înălţimii şi puterii semnalului sonor radical
influenţează distanţa dintre ştiftul 3 şi placa plată 4 a contactului fix în semnalelel S302 şi S306 (des.10.1), între miezul 3 şi
indus 2 în semnalele S56 – G (des.10.2), între capătului indusului 1 şi placă mobilă 2 în semnalele S302 şi S303 (des.10.3).
Pentru reglarea puterii semnalului semnalul se conectează la reţea după schema des.10.4. puterea curentului în
semnalele S56 – G (vezi des. 10.2) se reglează cu bulonul 4, iar în semnalul S302 – G şi S303 – G (vezi. Des. 10.3) cu
bulonul 3. Cu acesta se schimbă distanţa dintre miez şi placa izolată a contactelor. Cu micşorarea distanţei datorită
micşorării fluxului magnetic va apărea o deconectare brusc a contactelor întrerupătorului. În rezultat se va micşora
maplituda oscilaţiilor membranei, ce va fi cauza schimbării sunetului. La reglarea forţei sunetului după ampermetru (vez.
Des.10.4) se controlează forţa curentului folosit. Ea nu trebuie să depăşească 7,5 A iar pentru un semnal şi 15 A pentru un
set de semnale.
Tonalitatea sunetului sonor depinde de amplituda oscilaţiilor membranei, adică de jocul dintre miez şi indus.
În semnalele S302 şi S306 şi S55 senalul se reglează cu piuliţa 1 şi 2 (vez. Des. 10.1). Pentru aceasta puţin se
deşurubează piuliţa 2, iar pe urmă, apăsând pe butonul conectării semnalului, se roteşte piuliţa 1 în ambelepărţi până la
apariţia sunetului necesar, după aceia , ţinând piuliţa 1, piuliţa 2 se fixează. Pe urmă se controlează sunetul semnalului, şi
dacă este nevoie, se corectează reglarea. Verificarea sunetului se controlează şi după instalarea capacului.

Des.10.1. Schema claxoanelor electromagnetice S 302, S 303, S 307


Des.10.2. Schema claxonului electromagnetic S 56 G
Des.10.3.Claxonul S 302 G şi S 303 G
Des.10.4.Verifiacrea claxonului.
Des.10.5. Verificarea şi reglarea claxonului.
Des.10.6. Verificarea ştergătorului de parbriz SL 136;
a) – schema ştergătorului de parbriz; b – conectarea primei trepte; v – conectarea treptei a doua;
Des.10.7 Verificarea releului întrerupător de funcţionare a şergătorului de parbriz RS 431

Reglarea releului semnalului.


Pentru controlul şi reglarea semnalelor e necesar de scos capacul, de controlat şi la necesitate de curăţit suprafeţele
de lucru a contactelor. Jocul dintre contacte 1 (des.10.5) în limitele 0,4...0,7mm se reglează cu alegerea suportului 6 a
contactului, jocul dintre miez 3 şi indusul 5 în limitele 1,0...1,2 mm se reglează prin alegerea poziţiei limitatorului 2 a
ridcăriii miezului.
Releul se conectează după schema indicată pe des.10.5. se conectează lanţul şi printr-o mişcare lentă a suprtului
reostatului se măreşte tensiunea înlanţurile înfăşurării releului până la momentul de închidere a contactelor. În momentul
închiderii contactelor, se conectează lampa. Tensiunea conectării contactelor releului în limitele 6...8 V pentru sistemele cu
tensiune de 12 V şi 12...16 V, iar pentru sistemele cu tensiune de 24 V se reglează prin schimbare arcului prin metoda
înclinării suportului 4 de fixare a arcului.
Dacă în contactele releului 12V se conectează la tensiunea nu mai puţin de 6 V, presiunea arcului e nevoie de
mărit. Dacă contactele se unesc la tensiune mai mult de 8 V, apăsarea arcului se micşorează.
Releul semnalelor se poate reglat, conectând înfăşurarea ei la început la trei baterii de acumulatoare (6 V), iar pe
urmă la trei acumulatoare (8 V). Contactele se unesc sigur la tensiunea de 8 V şi nu trebuie să se conecteze la 6 V.

Verificarea stării tehnice a electromotoarelor (sobelor, ştergătoarelor de parbriz)


Electromotorul se dezasamblează şi se verifică starea colectorului, periilor, miezului, înfăşurărilor de excitaţiei,
fixarea ieşirilor etc. Ocolectorul oxidat s şelfuieşte cu adâncirea canalelor dintre plăcile colectorului cu ferestrâu manual
sau freză cu dimensiunea de 0,5...0,8 mm. Periile uzate se schimbă. Cu ajutorul ommetrului se determină prezenţa rupturii
sau scurtcircuitul în înfăşurarea de excitaţie, iar cu ajutorul lămpii de control de tensiune 220 V – scurtcircuitul înfăşurării
cu corpul. Indusul electromotorului se verific analogic cu miezul demarorului, cu ajutorul aparatului Ă236.
Pentru verificarea electromotorului în ansamblu, el se conectează prin ampermetru către bateria de acumulatoare
şi cu ajutorul tahometrului de măsurat frecvenţa de rotaţie a miezului. Motorul se consideră în stare de funcţionare, dacă
puterea folosită a curentului va fi nu mai mult, iar frecvenţa de rotaţie a miez ului nu mai mică decât valoarea, indicată în
condiţiile tehnice pentru tipul dat a motorului.
Verificarea funcţionării ştergătorului de parbriz SL136
Se deconectează conductoarle de la mufa electromotorului (des.10.6). se conectează ştergătoarele de parbriz spre
cele două cleme ale înfăşurării. Pentru verificarea funcţionării ştergătorului de parbriz la treapta întâia se uneşte cu ajutorul
conductorului clemele de sus şi de jos din dreapta a mufei de unire (des.10.6,b). La verificarea funcţionării ştergătorului de
parbriz la viteza a doua se unesc cu conductor bornele mufei (des.10.6,b).
Ştergătorul de parbriz în stare de funcţionare trebuie să lucreze la două viteze. Numărul curselor duble în minut la
viteză mică, trebuie să fie nu mică de 45, iar la viteză mare nu mai puţin de 50. Forţa consumată a curentului nu mai mult
de 3,2 A.

Verificarea funcţionării releului cu funcţionare întreruptă a ştergătorului de parbriz RS 431.


Se conectează releul după schema dindicată pe des.10.7. În starea de funcţionare releului, lampa de control va
clipi cu frecvenţa 7...19 cicluri pe minută. Pentru reglarea frecvenţe conectării şi deconectării contactelor înterrupătorului
releului, se încovoaie într-o parte sau alta contactele de sus fixe, a releului 1. În stare de ne funcţionare jocul dintre miez 3
şi indus – 2 a releului trebuie să fie în limitele 1 mm, iar la conectarea contactelor de jos – 0,4 mm.

Întrebări de control
1. De ce depinde puterea şi tonalitatea semnalului ?
2. Din ce cauză claxoanele electrce se conectează prin rele ?
3. Cum se reglrează forţa şi tonalitatea semnalului sonor ?
4. Cum se reglează şi se verifică releul claxonului ?
5. Cum se verifică electromotorul (sobei, ştergătorului de parbriz, antenei, pompei stropitoarei de parbriz etc.)
6. Prin ce mijloace se poate de determinat frecvenţa de rotaţie a indusului electromotorului ?
7. Cum de schimbat direcţia de rotaţie a indusului electromotorului ?
8. Cum de verificat înfăşurarea de excitaţie a electromotorului la rupere, scurtcircuit în înfăşurări, scurtcircuit cu
corpul ?
9. Cum de verificat înfăşurarea indusului electromtorului la rupere, scurtcircuit, scurtcircuit cu corpul ?
10. care este destinaţia întrerupătorului final a ştergătorului de parbriz ?
11. La conectarea semnalului sonor nu este sunet. Indicaţi cauze posibile.
12. Ştergătorul de parbriz funcţionează normal, numai în regim de viteză mică. Indicaţi defectul.