Limba – comoara cea mai de preţ a unui popor

Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât graiul

matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră
întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul
român. Prin graiul pe care-l vorbeşte fiece popor ajunge să-şi
dezvelească întreaga sa făptură lăuntrică şi spiritul său
patriotic în faţa neamurilor străine, dovedindu-le celor din
urmă şi un motiv demn de mândrie şi admiraţie atât pentru
generaţiile actuale, cât şi pentru generaţiile viitoare.
Calitatea de nepreţuit a graiului matern se explică prin harul
ei de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile
şi tristeţile ei, victoriile şi înfrângerile trăite, visele realizate
şi speranţele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-
a fost sortit să treacă. În graiul matern se-ascunde amintirea
trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor
cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere, iată de ce oamenii
au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară
care nu are vre-un preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în
schimb, poate fi moştenită, păstrarea şi cultivată cu
sfinţească dacă nu din respect pentru strămoşii care i-au dat
suflu, culoare şi aripi, măcar din respect pentru tine însuţi,
pentru ceea ce eşti azi, graţie zilei de ieri.

În concluzie, graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o

personalitate pe arena mondială, şansa lui la existenţă
continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor
devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi
spirit naţionalist. Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi
limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem
că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie
căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul.
CRISTINA POPA