Gradinita cu program prelungit

Nr. 3 CUGIR

EDUCATIA INCLUZIVA

Societatea in care traim este in continua schimbare si evolutie,

schimbarile se petrec in ritm alert si noi trebuie sa ne adaptam acestor
schimbari. Traim intr-o lume diversa; scoala este o micro- reprezentare a
societatii in care traim: complexa si diversa, in schimbare si evolutie,
framantata de problemele cu care se confrunta societatea la nivel macro.
Abordarea monoculturala in educatie tinde sa victimizeze copiii care
nu apartin culturii majoritare, limba si cultura acestor copii sunt considerate a
fi probleme. In multe situatii acesti copii sunt etichetati ca ar avea dificultati
in procesul de invatare si nivelul de asteptari pentru acesti copii este scazut,
ceea ce influenteaza munca si rezultatele lor. Aceasta abordare monoculturala
ii determina pe copiii care apartin culturilor minoritare sa isi ascunda
identitatea, sa isi devalorizeze propria cultura si sa accepte cultura majoritara
ca pe una superioara. Ii invata pe copii sa se simta rusinati de ceea ce sunt; in
acesti copii se naste un conflict intern, intre valorile mostenite, promovate in
familie si valorile pe care le promoveaza gradinita.
Trebuie sa acceptam interactiunea culturala, sa recunoastem, sa
acceptam si sa pretuim diferentele!
Educatia incluziva constituie o abordare pozitiva a diferentelor, la
gradinita trebuie sa dezvoltam abilitatea copilului de a cunoaste alte culturi,
sa recunoaca inegalitatile, nedreptatile, rasismul, stereotipurile si
prejudecatile.
Pentru un cadru didactic grupa de copii reprezinta “oglinda” in care se
vede reflectata munca sa de fiecare zi. In unele cazuri oglinda prezinta
“neclaritati”. De cele mai multe ori, neclaritatile sunt asociate cu anumiti
copii: cei de etnie roma.
Trebuie sa fim atente la modurile de comunicare si relationare ale
prescolarilor, educatoarelor si ale parintilor. Din neatentie, din necunoastere
sau cu buna stiinta putem crea situatii conflictuale cu consecinte grave sau
mai putin grave pentru actorii din gradinitele noastre.
 Cine sa intervina in gradinite pentru detensionarea celor doua parti
aflate in situatii conflictuale?
Ce obiective sa isi stabileasca o educatoare, care sunt metodele ,
abordarile potrivite pentru situatiile din gradinitele noastre?
Conflictul exista la toate nivelurile de interactiune sociala:
intrapersonal, interpersonal, intragrup, intergrup.
Suntem mai bine pregatite sa facem fata conflictelor cand suntem in
stare sa intelegem punctele de vedere ale altora, si cand suntem echipate cu
competente de comunicare. A deveni constiente de propriile prejudecati si
stereotipuri reprezinta primul pas in intelegerea conflictelor; stabilim astfel
un echilibru si determinam o schimbare pozitiva, intr-o situatie de castig-
castig.
Credintele, perceptiile, valorile, nevoile si sentimentele noastre
intervin inevitabil si in cazul conflictelor scolare. Modul in care rezolvam
conflictele scolare, ca dascali, este influentat de ce simtim fata de noi insine,
de cum valorizam, cum vedem lumea. Un sentiment ridicat al valorii proprii,
lipsa sau controlul prejudecatilor maturilor pot ajuta la prevenirea escaladarii
conflictelor scolare.
Interventia pentru rezolvarea conflictelor scolare interetnice este
importanta pentru ca timpul nu le rezolva, ele nu se rezolva de la sine.
Acestea sunt amanate si alimentate pe parcursul vietii individului care a fost
implicat intr-un conflict interetnic; cu noi intamplari , obiective si subiective,
creste gradul de intoleranta, iar cu prima ocazie ele vor reizbucni intr-o forma
mai violenta, distructiva. Intr-un astfel de moment interventia este mai
dificila, de durata mai lunga si necesita mai multe resurse. Consecintele vor fi
mult mai grave, iar persoanele afectate , probabil, mult mai numeroase.
Folosind disputele, micile tensiuni, ca ocazii pentru maturizare si
dezvoltare pentru copii , vom reusi sa reducem conflictele violente care se
intampla astazi, in lumea adultilor! Am, de pilda, trei copii de etnie roma in
grupa si am avut la inceput discutii cu parintii referitoare la vocabularul
neadecvat al acestora. I-am rugat pe parinti sa aiba grija la felul in care se
exprima cand sunt de fata copiii lor, deoarece acestia ii imita foarte bine la
gradinita. Datorita comportamentului lor, diferit fata de al colegilor, acestia
riscau uneori sa fie exclusi din grup pentru ca intentionau sa fie violenti. Cu
multa rabdare, tact, am incercat sa creez un mediu in sala de grupa astfel
incat toata lumea sa se simta binevenita la gradinita si copiii sa fie toleranti
unii cu altii.
Studii de data recenta privind scoala ca organizatie scolara care “
invata si produce invatare”, precum si analizele sociologice de factura
interpretativa asupra mediului scolar, au demostrat ca relatiile care se
stabilesc intre membrii organizatiei scolare ( copii, educatoare, parinti, etc.)
prin natura si modul personal de raportare a fiecaruia la valorile, normele si
credintele impartasite, creeaza un univers subiectiv, o atmosfera afectiva si
interrelationala aparte, ce confera identitate fiecarei organizatii scolare,
contribuind la construirea etosului scolar.
Presupozitiile culturii scolare se construiesc pe baza reprezentarilor
membrilor organizatiei (educatoare, copii, parinti) privind rolul gradinitei si
al educatiei in depasirea barierelor socio-culturale, in favorizarea mobilitatii
sociale, a credintelor privind influenta originii etnice asupra evolutiei scolare
a copiilor, in prevenirea si combaterea intolerantei interetnice, a rasismului,
antisemitismului, agresivitatii si violentei in scoala.
In cele mai multe cazuri, cadrele didactice au o viziune optimista
privind actiunea pozitiva a educatiei si a scolii in dezvoltarea personalitatii
copiilor. Ele cred in “natura buna” a copilului si in capacitatile individuale ale
lui, indiferent de originea etnica. Se constata, insa, si un oarecare fatalism si
un sentiment de frustrare a cadrelor didactice in raport cu imposibilitatea
gradinitei de a compensa prin educatie situatia de defavorizare economica si
sociala a copiilor provenind din familii sarace. Educatoarele considera ca
succesul scolar al copiilor si combaterea unor manifestari nocive, distructive,
depinde in buna masura si de sprijinul acordat in familie, de calitatea
timpului destinat educatiei copilului, de interesul parintilor pentru educatia
copiilor lor. De multe ori, educatoarele cred ca efortul lor pedagogic este
zadarnicit de lipsa unui sprijin mai activ al familiei in educatia copiilor.

Intocmit, educatoare:
Birloncea Elisabeta
Gradinita cu program normal nr. 5, Cugir