În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de

instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce

măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face
parte din clasa cuvintelor gramaticale, subclasa determinanților abstracți[2].

Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de

integrare enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai
interpretează articolul ca o parte de vorbire[3].

Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a
cuvintelor care nu sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în
general neaccentuate[4].

Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și

majoritatea limbilor slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor
depinde de limba dată.

Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice,
adică cuvinte aparte plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca
în română, bulgară, sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la
sfârșitul cuvântului determinat, ca un sufix[6].

Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul

determinat sau nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă
în gen și număr, iar în română și în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu
se acordă. Prin acord, articolul poate avea funcția secundară de a
indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o face. De
pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică
pentru feminin, dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de
fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii franceze nu se poate distinge în
majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este la singular sau la plural,
pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un articol
devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les
murs [my:ʁ] „(niște) ziduri / zidurile”[8].

Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de
vorbire sau a unor sintagme:

ro bine (adverb) → binele[9];fr trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut)

→ un trois-mâts „navă cu trei catarge”[10];en smell „a mirosi” (verb) → a
smell „miros”[11];hu jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a
jaj s az allelúja „Păi nu ajută «vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].

În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de

determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv
posesiv postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se
referă și la folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus
(studenta aceasta), deși nu și la cel antepus: această studentă[16].

Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al

cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin
urmare, articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele
articolelor le și la cad înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot
la nedistingerea genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”,
dar l’été (masc.) „vara”, l’heure (fem.) „ora”[19]