Sunteți pe pagina 1din 4

De la violenta in familie la violenta in scoala

Cuvantul “violență” vine din latinescul “vis”, care înseamnă „forță” Aceasta
trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare a superiorității
violenței împotriva celuilalt. Violența este o realitate schimbătoare, adesea
insesizabilă
Pentru Sigmund Freud, agresivitatea e o forță înnăscută. Agresivitatea
este un instinct. Făcând o distincție între două categorii de instincte,
instinctul vieții (Eros) și instinctul morții (Thanatos), Freud include
agresivitatea în instinctul morții, care este responsabil de conduitele
distructive ale individului, ale elevului. În mod tradițional, școala este locul
de producere și transmitere a cunoașterii, de formare a competențelor
cognitive, de înțelegere a sensului vieții și a lumii care ne înconjoară, de
înțelegere a raporturilor cu ceilalți și cu noi înșine. În ultimii ani, violența
în rândul minorilor este în continuă creștere. Printre auzele creșterii
violenței în rândul minorilor în școală se numara: influența mass-mediei,
influența mediului în afara școlii dar si influența negativă datorată
divorțului părinților.
Când vorbim despre violență școlară nu putem să ne limităm la actele de
violență care cad sub incidența legii. Violența școlară este un fenomen mult
mai larg, ce trebuie evaluat și cu ajutorul altor indicatori. Au fost
identificate două tipuri de violență în mediul școlar: violențele obiective,
care sunt de ordinul penalului (crime, delicte) și asupra cărora se poate
interveni frontal si violențele subiective, care țin de atitudine și afectează
climatul școlar. In vategoria violentelor subiective sunt incluse atitudinile
ostile, disprețul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politețe, absențele de
la ore, refuzul de a răspunde la ore și de a participa la activități sau ceea ce
unii autori numesc atitudini antișcolare. O formă de violență extrem de
răspândită în mediile școlare este violența verbală.
Fenomenul violenței școlare se întinde pe o scară largă, la ale cărei capete
se află violența fizică ,extrem de mediatizată , respectiv incivilitățile ,care
sunt foarte numeroase și pot afecta grav ambianța școlară. Violența
perturbă grav mediul școlar.

Copiii şi adolescenţii de astazi se remarcă tot mai mult printr-un


comportament brutal ,verbal si/ sau faptic, atât faţă de persoanele din jurul
lor, cât şi în interiorul familiei, grupului de prieteni sau colegi Ei adoptă o
formă de agresiune fie pentru că urmează modelul parental, al celui
promovat prin intermediul mass-mediei sau, pur şi simplu, pentru că nu li
se oferă o alternativă. Oamenii sunt preocupati de foarte multe lucruri
materiale şi nu se mai pune pret pe lucrurile care ţin de sufletul nostru, pe
sentimente, pe valorile fundamentale umane. Lipsa sentimentelor în familie
duce, mai târziu, la o formă de agresivitate.
Agresivitatea în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor de astăzi se
manifestă sub mai multe forme, de la cea verbală, extrem de des întâlnită
şi foarte supărătoare, până la cea fizică, locul de manifestare a violenţei
mutându-se, din păcate, din mijlocul străzii în sălile de clasă, în curtea
şcolii, în interiorul grupului de prieteni.
Copiii învaţă prin imitare; dacă au văzut violenţe în casă, atunci vor face la
fel. Toate aceste comportamente deviante derivă, în primul rând, de la
modelul parental, apoi de la televizor şi, în cele din urmă, din interiorul
grupului de prieteni. Când nu exista televizorul, copiii se jucau şi atunci de-
a războiul, însă din cauza televizorului se depăşesc anumite limite. De
aceea, recomandarea este de maximum o oră pe zi, în reprize, cu
menţiunea că părintele trebuie să stea să-i explice ceea ce vede, că e doar
un desen, e doar un joc. Dacă nu-i explică nimeni, copilul îşi va asuma acel
desen ca şi cum ar fi real.
Dacă cei mici sunt bulversaţi de lipsa sentimentelor din interiorul familiei,
cei mai mari cad pradă competiţiei materiale, ajungând să facă parte din
rândul celor care comit fapte antisociale doar din dorinţa de a avea un
anume obiect, de a fi cool sau de a face parte dintr-un anume grup. Multe
frustrări şi tendinţe violente provin dintr-o lipsă de sentimente, întrucât ne
preocupăm de foarte multe lucruri materiale şi nu mai punem preţ pe
lucrurile care ţin de sufletul nostru, pe sentimente, pe valorile fundamentale
omeneşti. Există şi o competitivitate agresivă de ordin material, se doreşte
agonisirea de cât mai mult prin orice mijloace, creându-se astfel un alt tip
de agresivitate, tinerii ajungând să se implice în furturi, tâlhării sau alte
fapte infracţionale.
În egală măsură, consumul de droguri, care îl scot pe om din
normalitate, îi transformă pe adolescenţii zilelor noastre în agresori, care
ajung să comită fapte antisociale şi chiar infracţiuni. Principalele infracţiuni
comise de adolescenţi sunt furturile, tâlhăriile, distrugerea, violul, dar şi
agresiuni şi vătămări corporale. În cadrul acţiunilor de prevenire, poliţiştii ar
trebui sa le prezintă elevilor şi riscurile la care se expun prin adoptarea
unor comportamente pre-delincvente: pierderea prietenilor, limitarea
şanselor de dezvoltare psihosocială armonioasă, dese conflicte cu părinţii,
adoptarea unui mod de viaţă stradal, intrarea în contradicţie cu legea prin
comiterea de furturi, acte de vandalism, consum de alcool sau de droguri,
pedeapsa cu închisoarea şi cazierul, care îi va urmări toată viaţa.De
asemenea, ideea de libertate, aderarea, din teribilism, la grupuri conduse
de lideri mai în vârstă, respingerea unui anumit tip de educaţie primită în
familie sau desele conflicte familiale îi determină pe copii să adopte
comportamente antisociale.
Agresivitatea, tot mai prezentă în rândul copiilor, afişată în mod
ostentativ dar şi mediatizată excesiv, este o consecinţă a mai multor factori
de ordin social, educaţional şi emoţional. Există o tendinţă din ce în ce mai
pronunţată în ceea ce priveşte agresivitatea verbală, se constată că aceştia
vorbesc pe un ton din ce în ce mai ridicat, fiind o componentă psihologică
de a se impune în faţa celuilalt. Lucrurile acestea se resimt atât ca urmare
a educaţiei primite, cât şi ca o consecinţă a lucrurilor pe care copiii şi
adolescenţii le observă în jurul lor.
Violenţa verbală, dar şi cea fizică sunt promovate intens şi de canalele
mass-media, care, în goana după rating, pun pe tapet ştirile în forma lor
cea mai agresivă. Cei care lucreaza in acest domeniu considera ca
acestea trebuie să fie şocante, pentru a avea un impact asupra publicului şi
a fi urmărite; astfel că vorbim aici de o consecinţă comercială, care vine şi
creează tulburări în viaţa adolescentilor.
Prevenirea actelor de violenţă în rândul copiilor si adolescentilor nu
se poate realiza fără implicarea directă a acestora în astfel de acţiuni.
Aceste actiuni trebuie sa se desfasoare de catre reprezentantii politiei, in
colaborare cu scoala si cu parintii elevilor. Rolul parintilor este foarte
important, cata vreme copiii vor prefera atenţia şi aprecierea grupului şi vor
adopta comportamentele neadecvate în situaţia în care nu primesc atenţia
cuvenită în sânul familiei. Când părinţii se consideră depăşiţi de situaţie,
este necesar să solicite sprijinul unor specialişti din cadrul poliţiei, protecţiei
copilului, şcolii (profesori, psiholog etc.) sau din partea unor organizaţii
neguvernamentale care derulează proiecte pe linie de delincvenţă
juvenilă.l.
O mai bună comunicare în familie, acordarea atenţiei cuvenite
copiilor, dar şi verificarea mediilor şi prietenilor cu care vin în contact se
numără printre soluţiile de prevenire a fenomenului de agresiune.
Copilul trebuie să crească într-o atmosferă bună, să vadă modelul în
familie. În momentul în care părinţii se vor îndrepta spre lucrurile frumoase,
lucrurile binefăcătoare, şi vor face şi un efort în acest sens - nu numai
efortul financiar, pe care îl găsesc drept justificare în zilele noastre - atunci
vom avea o societate cu copii,adolescenţi si tineri mai educaţi, care să facă
faţă rigorilor vremurilor noastre, în sensul cultivării calităţilor omeneşti:
binelui, frumosului, adevărului, dreptăţii
Prevenirea cazurilor de agresiune de orice fel poate realiza cu mai
mult succes atunci când vor fi implicaţi cei mai mulţi dintre factorii sociali
decidenţi: familie, şcoală, biserică, poliţie. Pentru a preveni, parintii,
educatorii, profesorii, preotii ar trebui, impreuna, sa le cultive lucrurile bune,
frumoase în viaţă şi în conştiinţă, să le dea un sens . Orice lucru temeinic
se clădeşte pe o temelie sigură.