Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative
1.1. Legea contabilităţii și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, Monitorul Oficial Nr. 1-6 din 05.01.2018.
Data intrarii in vigoare - 01.01.2019;
1.2. Codul Fiscal al Republicii Moldova pe anul curent;
1.3. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 Nr. 281, Monitorul Oficial Nr. 464-470 din 29.12.2017;
1.4. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2018 Nr. 280, Monitorul Oficial Nr. 464-470 din
29.12.2017;
1.5. Standardele Nationale de Contabilitate, Monitorul Oficial nr. 233-237din 22.10.2013;
1.6. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.
233-237 din 22.10.2013;
1.7. Recomandările metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate la Standardele Internaţionale
de
Raportare Financiară, Monitorul Oficial Nr. 153-154 din 09.10.2009 cu mofificarile și completările ulterioare;

II. Manuale, lucrări didactice

2.1. Lilia Grigoroi, Liliana Lazari, Bazele contabilităţii, Editura Cartier, Chişinău, 2012, ISBN 978-9975-79-743-6;
2.2. Lilia Grigoroi, Liliana Lazari, Bazele teoretice ale contabilităţii, Editura Cartier, Chişinău, 2005, ISBN 9975-79-330-
4;
2.3. Viorel Turcanu, Eudochia Bajerean., Bazele contabilităţii, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 2004, ISBN 9975-78-
278-7;
2.4. Harabagiu Rodica, Bazele contabilităţii, Prelegeri, U.T.M., Chişinău, 2004, 657.1;
2.5. Nederiţă A., Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal, Chişinău, 2007, ISBN
978-9975-9546-4-8;
2.6. Needles B., Anderson H., Caldwell J., Principiile de bază ale contabilităţii, Trad. din engl., Chişinău, Editura ARC,
2000;
2.7. Lilia Grigoroi, Liliana Lazari, Aliona Bîrcă… Contabilitatea întreprinderii, Editura Cartier, Chişinău, 2017, ISBN 978-
9975-79-896-9;

III. Resurse electronice

3.1. www.minfin.md;
3.2. www.bnm.md;
3.3. www.contabilsef.md;
3.4. lex.justice.md;
3.5. monitorul.fisc.md.

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 1 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

Tema 1. Noţiuni privind contabilitatea şi principiile de bază ale acesteia

1. Noţiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informațional și disciplinelor studiate;
2. Utilizatorii informaţiei contabile;
3. Dezvoltarea contabilității și a funcției acesteia;
4. Principiile de bază şi cerinţele contabilităţii
Termeni – cheie: contabilitate, utilizatori de informație, funcțiile contabilității, principii de bază ale contabilității

1. Noţiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informaţional și disciplinelor studiate

Ca noțiune, evidenţa contabilă, la nivel general, reprezintă înregistrarea sau reflectarea într-o ordine
anumită şi pe baza unor principii stabilite a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate, care se
desfăşoară într-un anumit loc şi timp, cu scopul de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică,
indiferent de genul de activitate al unui agent economic.
Evidenţa economică, după conținut reprezintă un sistem unitar de înregistrare, urmărire şi control,
documentat, cronologic şi sistematic, în etalon cantitativ sau/şi valoric, pe baza unor principii bine stabilite,
a fenomenelor şi proceselor economice, în scopul cunoaşterii activităţilor desfăşurate. Fiind în corelație cu
activitatea economică, evidenţa economică a existat în toate formaţiunile social-economice, ca urmare a
existenţei permanente a activității de producție, comerț, servicii și alte activități operaționale şi, nemijlocit
de determinare a rezultatelor financiare: profit sau pierdere.
După natura, modul de obţinere, prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează,
evidenţa economică poate fi clasificată în:
1. evidenţa operativă;
2. evidenţa contabilă;
3. evidenţa statistică.
Astfel, evidenţa operativă, după conținut, constă în înregistrarea, urmărirea şi verificarea acelor
laturi ale unei activităţi operaționale, a căror cunoaştere prezintă o importanţă imediată. Se numeşte
operativă, deoarece obţinerea şi folosirea informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul
şi la locul producerii fenomenelor şi proceselor economice. Domeniile în care se foloseşte evidenţa
operativă sunt:
- prezenţa la locul de muncă a salariaţilor;
- utilizarea timpului de muncă;
- consumul de materiale, etc.
Datele informaţionale furnizate de evidenţa operativă sunt, de regulă, preluate şi prelucrate de
contabilitate şi statistică.
Evidenţa contabilă sau contabilitatea constă în înregistrarea, reflectarea şi controlul numai a
acelor laturi ale activităţii operaționale care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. Indiferent
de forma sau obiectul de activitate al entității, contabilitatea este principalul sistem de informaţii al acesteia.

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 2 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

Evidenţa contabilă culege informaţiile primare, pe seama intrărilor, le prelucrează şi produce informaţii
elaborate - ieşirile. Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi
transmite informaţii financiare despre o companie, indiferent de genul de activitate și forma de proprietate
al acesteia.
Evidenţa contabilă reprezintă un limbaj cu ajutorul căruia informaţia este transmisă către utilizatorii
acesteia. Informaţia contabilă, după conținut, reprezintă informația economică obținută din prelucrarea prin
metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă, completă,
operativă reprezentând suportul deciziilor economice, financiare şi gestionare ce se iau de managerii unei
companii.
Evidenţa statistică constă în înregistrarea, prelucrarea şi furnizarea informaţiei privitoare la
fenomene social-economice atât la nivel de ramură, cât și economie naținală în total. Statistica are o sferă
de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţei economice, studiind fenomenele naturale,
demografice, culturale, sportive, etc. Statistica foloseşte fie etaloane cantitative, fie etalonul bănesc separat,
paralel sau/și simultan.
Statistica se realizează în principal pe două căi:
1. proprie, concretizată în culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi analiza informaţiilor social-
economice prin mijloace specifice (anchete, recensăminte, monografii etc.,) în baza cărora se calculează
anumiți indicatori analitici, ce caracterizează activitatea operațională a entității;
2. combinată, prin intermediul utilizării informaţiilor furnizate de evidenţa operativă şi contabilă,
informaţii pe care le prelucrează prin metode statistice.

2. Utilizatorii informaţiei contabile

În categoria generală, beneficiari de informații contabile, se are în vedere în primul

rând compania sau, altfel spus, entitatea economica, după care partenerii acesteia: potențialii finanțatori,
furnizorii, clienții, băncile, partenerii sociali etc., precum și statul și asigurările sociale. Totodată, în sens
mai larg, informațiile amintite se adresează publicului, privit la modul general.
Nevoile informaționale cărora trebuie să le răspundă informația contabilă și, în principal, situațiile
financiare sunt corelate, în literatura de specialitate, cu o gamă diversă de utilizatori și anume:
- investitori actuali și potențiali;
- clientela fidelă;
- angajații companiei;
- puterea publică, etc.,
Avându-se în vedere nevoile informaționale și, totodată, poziția lor față de entitate, beneficiarii de
informații se pot delimita în utilizatori interni și utilizatori externi și, în aceasta ordine, vor fi prezentați,
în mod succint, în cele ce urmează.
a. Utilizatorii interni sunt reprezentați de manageri și constituie categoria cea mai importantă de
utilizatori de informații financiar-contabile. Ei utilizează o paletă largă de informații pentru susținerea
deciziilor ce influențează la dezvoltarea activităților:
- operațională;
- altor activități, inclusiv: activității de investiții, financiare și de gestiune a numerarului.
Informațiile necesare în acest scop sunt asigurate în majoritatea lor prin intermediul unor dări de
seamă nepublicate ce se întocmesc atât pe baza datelor curente din contabilitatea de gestiune și cea
financiară, cât și a celor existente în dările de seamă periodice și cele anuale pe care entitatea trebuie să le
întocmească.
Forma și conținutul dărilor de seamă (situații financiare, etc.,) solicitate de către manageri, diferă de
la o companie la alta, în funcție de natura activității desfășurate și de obiectivele pe care aceștia le urmăresc
pentru îndeplinirea funcțiilor ce privesc managementul și în esență gestionarea permanentă a patrimoniului
și activității entității.
Se poate sublinia faptul, că managerii, comparativ cu utilizatorii externi, au privilegiul de a solicita
și primi, oricând și in mod operativ, orice informație contabilă pe care o consideră utilă. Ei nu se limitează

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 3 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

la informațiile existente în documentele de sinteză, informații pe care le utilizează în mică măsură pentru a
adopta decizii economice, și în mod deosebit pentru comunicare, în sensul de a face cunoscut terților
capacitatea managerială a colectivului de conducere.
b. Utilizatorii externi sunt eterogeni și pot fi grupați în câteva categorii semnificative pe care le
vom prezenta intr-o succesiune care, în opinia autorului, se are în vedere, în bună măsură, necesitățile de
informații și posibilitățile de satisfacere a acestora, în ordine descrescătoare și respectiv crescătoare, după
cum urmează: investitori actuali și potențiali, creditori, furnizori și clienți, ca parteneri comerciali, salariați
și sindicat, ca parteneri sociali, statul și instituțiile acestuia și alți utilizatori externi, inclusiv publicul.
- Investitorii constituie o categorie semnificativă de finanțatori externi care pun la dispoziția
companiei aporturi de capital în vederea desfășurării activităților programate. Acești finanțatori, denumiți
în mod curent acționari, sunt interesați în ceea ce privește estimarea riscului și a profitabilității investițiilor
efectuate sau potențiale. Informațiile pe care le obțin îi pot motiva sau nu în adoptarea deciziei de
cumpărare, de vânzare sau de menținere a aporturilor, le pot permite să cunoască capacitatea companiei de
a realiza câștiguri viitoare și de a transforma beneficiile în disponibilități, inclusiv de a plăti dividende etc.,
În acest sens, acționarii acorda atenție deosebită calității informațiilor pe care managerii le oferă prin
intermediul situațiilor financiare.
O altă problema care-i preocupă pe acționari, în calitatea lor de proprietari, privește cunoașterea
câștigurilor directe și indirecte ale managerilor, inclusiv natura și volumul cheltuielilor generale, pentru a
stabili dacă aceștia au profitat de mandatul ce le-a fost încredințat pentru a-și însuși unele sume necuvenite.
La rândul lor, investitorii potențiali sunt interesați să poată determina rata rentabilității
posibil de realizat în perioada viitoare și care poate fi solicitată entității pentru a efectua investiții, având
în vedere, totodată, oportunitățile existente pe piață și riscul atribuit investiției respective.
- Creditorii constituie o altă categorie de finanțatori externi care, în marea majoritate a lor, sunt
reprezentați de unitățile bancare sau alte persoane ce dispun de creanțe asupra companiei, denumite și
creditori financiari. Acești creditori bancari, în relațiile cu entitatea economică, au ca preocupare
esențială să poată obține informații privind asigurarea ca împrumuturile acordate si dobânzile aferente vor
fi rambursate și respectiv plătite la scadență. În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că bancherii,
datorită relațiilor directe, personale și confidențiale pe care le au cu compania, utilizează informațiile
contabile în mod specific, având în vedere și competiția dintre bănci, imaginea sau poziționarea entității pe
piața etc., elemente care privite însă individual nu sunt determinante.
Bancherii, în mod firesc, acordă importanță deosebită cunoașterii atât a capacității de rambursare
a împrumuturilor și din considerente de prudență, pe baza informațiilor obținute, evaluează activele și
pasivele companiei inclusiv la valoarea lor de lichidare, cât și a posibilității de a crea profit, necesar pentru
acoperirea dobânzii aferente împrumuturilor.
De altfel, bancherii, în scopul protejării împrumuturilor acordate sunt interesați și de informații
particulare referitoare la finanțarea utilajelor, structura datoriilor, executarea contractelor etc.
- Furnizorii sunt preocupați sa cunoască posibilitățile financiare ale societăților debitoare privind
plata la scadența a sumelor pe care acestea le datorează. Ei sunt interesați și de perspectivele de creștere sau
diminuare a activității viitoare a debitorului întrucât se poate preconiza o majorare sau o reducere a
volumului și valorii comenzilor de care ar putea beneficia.
- Clienții – parte componentă a utilizatorilor externi își manifestă interesul pentru acele informații
care să le permită să estimeze perspectivele activității companiei partenere, în sensul menținerii sau
dezvoltării acesteia și astfel încât sa poată continua livrarea de bunuri și prestarea de servicii la același
nivel sau la unul mai superior. Aceasta îndeosebi în cazul unui partener comercial semnificativ sau ale cărui
livrări pot influența în mod hotărâtor evoluția activității sale viitoare.
- Salariații și aparatul sindical, în calitatea lor de parteneri sociali, se preocupă de informații
contabile reduse ca volum și care, în principal, privesc mărirea profitului și a modului de repartizare a
acestuia, precum și posibilitățile companiei de a oferi remunerări și alte avantaje și oportunități
profesionale.
În realitate, sindicatele solicită informații atunci când intenționează să susțină, cu argumente
economice, revendicările salariaților.
- Statul are nevoie de informații financiar-contabile pentru a-și atinge obiectivele stabilite, iar pe piața de
aceasta natura, este reprezentat de administrația fiscală și economică. Informațiile care se obțin se

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 4 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

utilizează pentru stabilirea bazelor de calcul pentru impozite și taxe, pentru acordarea de subvenții, de
împrumuturi cu dobânda redusă, precum și în vederea fundamentării politicii fiscale, a venitului național și
a altor indicatori de sinteză.
- Alți utilizatori externi sunt reprezentați de persoane sau grupuri care nu au fost analizate anterior.
În acest sens, se are in vedere și faptul că informațiile referitoare la activitatea unei companii prezintă interes
pentru oricine intenționează să adopte decizii economice care au legătură cu aceasta. Exemplificam, in acest
sens, entitățile concurente care doresc să-i estimeze poziția pe piață, consumatorii care în situații de
monopol vor să cunoască daca sunt sau nu frustrați sub aspectul prețului sau calității mărfurilor,
responsabilii politici locali care au interes în ceea ce privește contribuția entității la dezvoltarea economiei
locale: taxe, locuri de muncă etc.,
În acest context, se poate considera, că aproape toți membrii societății sunt afectați într-o anumită
măsură de utilizarea informațiilor contabile. Specificaţiile şi abordările referitor la unele caracteristici
calitative ale informaţiei financiare pot fi redate prin intermediul următorului tabel.
Tabelul 1
Caracteristicile calitative ale informaţiei financiare

Caracteristici calitative
ale informaţiei Abordări conform Cadrului normativ contabil şi literaturii de specialitate
financiare
Claritatea - trebuie să aibă cunoştinţe suficiente despre afaceri, activitatea economică şi
contabilitate, precum şi să aibă dorinţă de a studia informaţia cu o deosebită
străduinţă. În acelaşi timp, informaţia privind noţiunile complicate, inclusă în
situațiile financiare în conformitate cu cerinţele utilizatorilor, nu poate fi exclusă
din dările de seamă din motivul că aceasta este foarte complicată pentru a fi
înţeleasă de unii utilizatori;
- însuşirea principală a informaţiilor conţinute în situațiile financiare și alte dări
de seamă constituie receptarea rapidă a acestora, fiind asigurată de posedarea de
către utilizatori a cunoştinţelor suficiente privind businessul, activitatea
economică şi contabilitatea. Gradul de nepregătire a unor utilizatori de a percepe
unele noţiuni complicate nu poate servi drept obstacol pentru includerea în
situațiile financiare a unor informaţii complexe.
Importanţa - influenţează asupra luării deciziilor de către utilizatorii de situații financiare,
ajutându-le să aprecieze evenimentele anterioare, curente sau viitoare, să le
confirme sau să le rectifice.
Veridicitatea - posedă calitatea de veridicitate în cazul când lipsesc erorile esenţiale şi
neobiectivităţile.
Comparabilitatea - utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea să compare situațiile financiare atât ale
unei companii în diferite perioade de timp pentru a identifica tendinţele în situaţia
financiară şi rezultatele activităţii acesteia, cât şi ale diverselor entități pentru a
compara situaţia financiară a acestora, rezultatele activităţii şi modificările în
situaţia financiară şi rezultatele activităţii, ceea ce influenţează modificarea
rezultatelor financiare;
- informaţiile sunt prezentate astfel încât factorul de decizie să poată identifica
asemănările, diferenţele şi evoluţiile ce caracterizează perioade de timp sau
companii diferite.
Prudenţa - includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru
a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate;
- respectarea acestui principiu este deosebit de importantă, deoarece protejează
entitatea şi utilizatorii informaţiilor acesteia împotriva evaluării subiective şi
multiplelor riscuri şi pierderi care pot apărea în viitor.
Neutralitatea - în scopul asigurării fiabilităţii, informaţia conţinută în situațiile financiare
trebuie să fie neutră (obiectivă). Situațiile financiare nu sunt neutre în cazul în

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 5 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

care alegerea informaţiei sau forma de prezentare a acesteia condiţionează luarea

unor decizii greşite sau denaturează estimarea, ceea ce pune la îndoială obţinerea
unor rezultate prestabilite anterior.
Prioritatea - dacă informaţia prezintă veridic operaţiile şi alte evenimente pe care trebuie să
conţinutului le furnizeze, este necesar ca acestea să fie luate în consideraţie şi să fie prezentate,
asupra formei în primul rând, în conformitate cu conţinutul şi realitatea economică a acestora,
dar nu numai conform formei lor juridice.
Oportunitatea - conducerea entității trebuie să asigure îmbinarea optimă dintre oportunitatea
relativă de prezentare a informaţiei veridice în situațiile financiare și alte dări de
seamă.
Relevanţa - pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de
către utilizatori.
- o informaţie este relevantă dacă este furnizată la timp şi are atât valoare
predictivă, cât şi o valoare de confirmare.

3. Dezvoltarea contabilității și a funcției acesteia

Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare şi prezentare a informaţiei privind activitatea

unei entități economice, precum şi obținerea rezultatelor financiare, profit sau pierdere.
Într-u realizarea obiectivelor sale principale, evidența contabilă sau contabilitatea are o serie de
atribuții, care după conținut constau în următoarele:
1. furnizează informații privind elaborarea planurilor sau/și programelor de activitate operațională;
2. verifică corectitudinea cronologică a înregistrărilor contabile, ce țin de situația patrimoniului la
un moment dat;
3. informează atât conducerea entității, cât și potențialii investitori, acționari, asociați, despre nevoile
interne ale companiei, precum și relațiile cu organele fiscale și alte persoane fizice și/sau juridice;
4. furnizează informații privind întocmirea situațiilor financiare și altor dări de seamă interne
(raportul conducerii) care ulterior pot fi utilizate la luarea unor decizii economice profitabile
entității.
Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea îndeplineşte următoarele funcţii:
- Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor, care constă în consemnarea, potrivit unor
principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice care pot apărea în cadrul companiei şi pot
fi exprimate, atât valoric, cât și cantitativ.
- Funcţia de informare a contabilităţii constă în furnizarea informaţiilor privind structura şi
dinamica bunurilor de care dispune entitatea, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute în scopul
fundamentării deciziilor.
Contabilitatea, ca funcţie de informare, poate fi: internă necesară conducerii entității şi o funcţie
de informare externă - terţilor. Perfecţionarea acestei funcţii este condiţionată de folosirea pe scară largă a
mijloacelor de culegere şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii unor informaţii operative, rapide şi de
calitate la toate nivelurile organizatorice.
- Funcţia de control este legată de funcţia de informare. Ea constă în verificarea cu ajutorul
informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi elementelor de numerar, de
gestionare a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare, etc.,
- Funcţia juridică. Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de probă în
justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, privind stabilirea răspunderii materiale ce ține
de patrimoniul entității pentru pagubele produse. Ele ajută la soluţionarea unor litigii ce pot apărea
întâmplător pe parcursul activității entității.
- Funcţia previzională. Informaţiile furnizare de contabilitate sunt utilizate la stabilirea
tendinţelor viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice. De regulă această funție, nemijlocit îi revine
compartimentului analitic - direcție individuală din cadrul unei entități economice.

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 6 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

Principalul motiv privind studierea contabilităţii constă în obţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor

necesare pentru a participa la luarea unor decizii economice importante. Informaţiile furnizate de
contabilitate stau la baza procesului decizional atât în interiorul, cât şi în exteriorul companiei.
Contabilitatea şi informaţiile contabile au o utilizare foarte largă.
Utilizatorii informaţiilor contabile, potrivit unui studiu detaliat, pot fi clasificaţi în general, în trei
grupuri mari:
1. Utilizatori interni - cei ce gestionează compania din interior – conducerea entității;
2. Utilizatori externi - cei din afara entității, care au un interes financiar direct în aceasta;
3. Utilizatori indirecți - companii şi instituţii ce au un interes financiar indirect în companie.

În corespundere cu cerinţele utilizatorilor de informaţii contabilitatea se divizează în:

- Contabilitate financiară;
- Contabilitate managerială (de gestiune).
Contabilitatea financiară, după conținut, constă în cunoaşterea şi prezentarea patrimoniului şi a
rezultatelor obţinute, ca urmare a utilizării elementelor acestuia. Astfel, contabilitatea financiară are ca
obiect de activitate evaluarea elementelor patrimoniale ale companiei; înregistrarea tuturor operaţiilor de
modificare: majorare sau diminuare a elementelor patrimoniale; stabilirea rezultatelor finale sub formă de
profit sau pierdere; desfăşurarea lucrărilor prealabile întocmirii situațiilor financiare: efectuarea
inventarierii, întocmirea balanţelor de verificare, etc.; întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare
prevăzute de legislaţie, şi anume: Bilanţul, Situația de profit și pierdere, Situația modificărilor capitalului
propriu și Situația fluxurilor de numerar.
Contabilitatea managerială (de gestiune) înregistrează informaţiile necesare aprecierii mersului
activităţii interne, controlului riguros şi sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de producţie în
cadrul activităţii interne. De regulă, ea se ocupă cu calcularea costurilor de producţie pe produse, servicii,
lucrări sau alte activităţi operaționale, determinarea anumitor rezultate analitice la nivelul subdiviziunilor
de producţie pe tipuri de produse, mărfuri, servicii; furnizarea informaţiilor pentru stabilirea bugetelor,
furnizarea informaţiilor privind determinarea performanţelor financiare, pe seama indicatorilor de
rentabilitate, productivitate, solvabilitate, etc.; efectuarea controlului de gestiune şi luarea deciziilor
gestionare ulterioare.
Spre deosebire de contabilitatea financiară care se organizează pe baza actelor normative şi legislative
în vigoare, contabilitatea de gestiune funcţionează pe baza unor reguli stabilite la nivel de companie, potrivit
propriilor necesități.
Faptul separării contabilităţii în financiară şi de gestiune nu denotă că la companie există două
contabilităţi şi diverse registre de evidenţă. În cadrul entității funcţionează un singur sistem contabil, însă
el este construit în aşa fel, încât prin regruparea datelor iniţiale tuturor utilizatorilor să le fie pusă la
dispoziţie acea informaţie, care îi va ajuta să ia decizii corecte, privind creșterea performanțelor entității,
atât pe seama indicatorilor de rezultate financiare, cât și a indicatorilor de rentabilitate, solvabilitate,
lichiditate, etc.,.

4. Principiile de bază și cerinţele contabilităţii

Potrivit art. 6 din Legea contabilității [1.1], pentru a se da o imagine fidelă patrimoniului, a situaţiei
financiare şi a rezultatelor obţinute pe parcursul unui exercițiu financiar, de regulă un an, trebuie respectate
cu bună credinţă regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii generale contabile
cum ar fi:
1. Continuitatea activităţii, potrivit căruia se presupune că entitatea îşi continuă în mod normal
funcţionarea pe o perioadă de cel puţin 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida
sau reduce în mod semnificativ activitatea. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire
(Declarația de constituire – Anexa 1). Atunci când funcţionarea este delimitată în timp sunt menţionate
datele de începere şi de încetare a activităţii. Dacă conducerea nu intenţionează şi nu este obligată să
lichideze compania s-au să reducă esenţial volumul de producere, desfacere, etc., atunci se vor aplica

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 7 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

metodele tradiţionale de evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare care
sunt prevăzute în Politicile contabilie ale entității (Anexa 2). În cazul în care entitatea intenţionează sau
este obligată să se lichideze, atunci conducerea companiei nu mai are dreptul să utilizeze metodele
tradiţionale de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se va recurge la utilizarea aşa
ziselor valori de lichidare, care de obicei sunt mai mici decât valoarea contabilă.
De exemplu, în cazul funcţionării normale a entității, mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la
valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării și deprecierii acumulate, iar în cazul lichidării companiei
acestea vor fi evaluate la valoarea de vânzare (lichidare).
2. Contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura apariţiei
acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă formă.
De exemplu: Persoana juridică prestează servicii de transport la o firmă nerezidentă. Suma pe care a
prestat-o a inclus-o în VEN12 la venituri, dar trebuia la venituri anticipate, deoarece nerezidenții nu au
achitat serviciile. Indiferent de faptul în ce perioadă fiscală este achitată datoria față de entitate, conform
art. 44 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru persoanele juridice se va utiliza contabilitatea de angajamente.
Astfel, venitul se va constata în perioada fiscală în care a avut loc prestarea serviciului.
3. Permanenţei metodelor constă în aplicarea politicilor contabile în mod consecvent de la o
perioadă de gestiune la următoarea. Ea presupune continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Acest principiu asigură aplicarea pentru aceleaşi
elemente, structuri, domenii de activitate etc., a aceloraşi metode de la o perioadă de gestiune la alta.
Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o profundă motivaţie, cum ar fi:
fuziunea companiei, modificarea legislaţiei contabile sau fiscale, schimbarea politicii economice sau
comerciale, etc. Totodată, trebuie să ținem cont de faptul, că schimbarea metodelor conduce la informarea
suplimentară prin intermediul Notelor explicative despre schimbarea sau modificarea efectuată, care uneori
pot contribui la modificarea indicatorilor de performanță financiară.
De exemplu: În anul 2018, conducerea entității a decis să modifice metoda de evaluare a stocurilor
de materiale, prin trecerea de la metoda FIFO (primul intrat-primul ieșit) la metoda costul mediu
ponderat. Astfel, la 31 decembrie 2017, valoarea stocurilor, potrivit metodei FIFO constituia 200 000 lei.
Dacă s-ar fi aplicat metoda costului mediu ponderat, atunci valoarea stocurilor de materiale ar fi fost 180
000 lei. Potrivit, deciziei conducerii, metoda costului mediu ponderat se aplică începând cu anul 2018. Dar,
ținând cont de faptul, că situațiile financiare prezintă informații corespunzătoare anului precedent 2017,
entitatea trebuie să recalculeze costul stocului de materiale pentru anul precedent – 2017, pentru a putea
efectua comparabilitatea în timp a informației, prin prezentarea acesteia în Notele explicative la Situațiile
financiare.
Prudenţa. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor
respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi
pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii anului curent sau anterior. Diminuările de valori
trebuie înregistrate când apar ca probabilităţi pentru viitor, în schimb creşterile de valori nu se înregistrează
până nu devin certe şi definitive prin obiectul şi suma lor.
Totuşi, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau
cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
Intangibilitatea, după conținut, presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de gestiune
curente trebuie să corespundă cu totalul bilanțului la sfîrșitul perioadei de gestiune precedente.
Separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi
datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi.
Necompensarea – prevede contabilizarea și prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi
datoriilor, a veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi
cheltuielilor nu se admite, cu exceptia cazurilor prevăzute de prezenta lege și de standardele de contabilitate.
Astfel, potrivit art 651 Codul Civil pot exista situații când compensarea cheltuielilor cu veniturile,
respective a a creanțelor cu datoriile este admisă în situațiile financiare, și anume atunci, câd este vorba de
mărimi nesemnificative.

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 8 din 9

 Bazele contabilității, Lector universitar, Magistru, Cojocari Ala, Departamentul ”Contabilitate și Informatică economică”, 2018

De exemplu: Entitatea Omega a procurat de la compania Gama piese auto în sumă de 20 000 lei. La
rândul ei, entitatea Gama i-a vândut companiei Omega lubrifianți în sumă de 10 000 lei. Ca rezultat suma
de 10 000 lei poate fi compensată prin decontări reciproce a creanțelor și datoriilor.
Principiul necompensării prevede că elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi
înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale
bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din raportul privind rezultatele financiare.
Necompensarea trebuie înţeleasă în sensul că pentru fiecare element patrimonial cu substanţă materială,
pentru orice resursă care reflectă drepturi şi obligaţii, etc. trebuie să fie deschis în contabilitate câte un cont.
Prioritatea conţinutului asupra formei Metodele alese în politica de contabilitate trebuie să fie
orientate spre reflectarea operaţiunilor economice în contabilitate, pornind nu numai de la forma juridică a
acestora, dar şi de la conţinutul economic şi situaţia economică în care ele au fost efectuate. Respectarea
acestui principiu este deosebit de importantă în condiţiile constituirii economiei de piaţă, când legislaţia
rămâne în urma dezvoltării realităţii economice.
Evaluarea la cost de intrare – prevede că elementele contabile prezentate în situațiile financiare sînt
evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor prevăzute de standardele de
contabilitate
Importanța relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor privind recunoașterea și
evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea și consolidarea informațiilor aferente
acestora atunci cînd efectele îndeplinirii cerințelor respective sînt nesemnificative
Esenţialitatea În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru
evaluări şi luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţia se consideră esenţială atunci când lipsa sau
insuficienţa acesteia poate să influenţeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor financiare.
În acelaşi timp, dacă informaţia sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanţă mare pentru
utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesenţială.

cojocari_alla@mail.ru 0-22-42-17-03 Pag 9 din 9