INTRODUCERE

Perioada actuală este, probabil, una dintre cele mai agitate din
istoria omenirii, ȋn majoritatea domeniilor vieţii: știinţă, politică,
economie, artă, ecologie și, desigur, medicină. Se produce o profundă
schimbare ȋn modul de abordare a conceptelor de boală și sănătate,
atât a publicului cât și a profesioniștilor medicali, din ce ȋn ce mai
informaţi, aflaţi ȋn căutarea de noi mijloace pentru tratamentul bolilor
cronice. Plecând de la punctul de vedere materialist al lumii, extinderea
gândirii cuprinde și planul energetic al existenţei. Renașterea acestei
gândiri a fost influenţată de dezvoltarea psihologiei, viziunii holistice
asupra omului, inspirată de Esalen, renașterii conștiinţei mistico-
spirituale și chiar de dezvoltarea ecologiei. Este o schimbare profundă a
paradigmei materialiste, favorizată de nivelul ȋnalt de educaţie atins ȋn
epoca modernă.
Pornind de la această orientare, au apărut o multitudine de terapii,
clinici, cursuri și seminarii, publicaţii și chiar afaceri, pe care le putem
include ȋn conceptul de “mișcare holistică”. Conceptul de bază este de
organism văzut ca un ȋntreg, nu alcătuit din părţi separate,
independente, cu suferinţe și diagnostice aparte. Fiecare suntem un
ȋntreg unic și complet, funcţionând ca un ansamblu, aflat ȋn relaţie cu
mediul ȋnconjurător. In măsura ȋn care ne abatem de la acest principiu,
ajungem la dizarmonie și boală iar respectarea lui ne va aduce o stare
de echilibru, armonie și vitalitate. Chiar Parlamentul European a susţinut
ȋn mod corect că “se susţine tot mai amplu faptul că diferite metode de
tratament şi diferite abordări ale sănătăţii şi bolii nu se exclud reciproc ci,
dimpotrivă, se pot completa reciproc” (Rezolutia Parlamentului European
A4-0075/97). De aceea nu este posibilă nici o ierarhizare calitativă a
diverselor metode de tratament, fiecăruia dintre noi ȋn parte şi ȋn fiecare
situaţie, fiziologică sau patologică, putându-i fi optimă una sau alta dintre
abordări. Chirurgia de urgenţă este indubitabil prima alegere ȋn cazul
unui traumatism deschis, ȋn timp ce paradigme mentale ce ar putea
duce la disfuncţii cronice şi apoi la somatizarea prin modificări patologice
organice, pot fi rezolvate fără intervenţii externe, doar prin
conştientizarea atitudinii greşite, eventual cu ajutorul unui psihoterapeut.
Intre aceste extreme, paleta terapiilor complementare şi alternative este
foarte largă, homeopatia ocupând totuşi un loc aparte, prin beneficiile ei
principale:
- blândeţea acţiunii remediilor
- tratarea ȋntregului organism
- este potrivită tuturor vârstelor
Homeopatie

- lipsa toxicităţii chimice şi a efectelor secundare

- lipsa apariţiei dependenţei medicamentoase
- ameliorarea atât a stării fizice cât şi a celei emoţionale.
Homeopatia este o disciplină medicală holistică, abordând omul ca
pe un ȋntreg unic și tratându-l ţinând cont de integralitatea sa și de
evoluţia sa dinamică, cu toate aspectele sale fizice, mentale,
emoţionale, spirituale şi chiar sociale, necesitând o evaluare şi o terapie
individualizate. Ea analizează nu doar boala ci și ȋnclinaţia spre boală,
oferind astfel posibilitatea atât a tratamentului curativ, cât și profilactic.
Principiul analogiei, ȋnţeleasă ca similitudine, principiu esenţial al
homeopatiei, din care ȋi provine şi denumirea (gr. Homoios – similar, şi
pathos – boală), este că ceea ce poate produce o serie de simptome la
un individ sănătos, poate trata un individ bolnav care manifestă un grup
de simptome similare. Acest principiu este un concept foarte vechi,
enunţat de Pitagora ȋn secolul VI ȋ.e.n. și consemnat de discipolii săi ȋn
“Hieros Logos”: “Vei afla, atât cât ȋi este ȋngăduit unui muritor, că natura
este ȋn toate punctele asemenea cu sine ȋnsăși”. Teoria modernă a
fractalilor reia acest principiu, aplicându-l ȋn fizică, matematică,
astronomie și geofizică, cu concluzii foarte interesante.(Nassim
Haramein, Teoria unificată a câmpurilor).
Principiul similitudinii a fost susţinut și de Hipocrate care, ȋn
secolul V ȋ.e.n, considera unitatea dintre om și mediu esenţială ȋn
terapie, stabilind trei orientări fundamentale ȋn arta medicinii:
- Legea contrariilor
- Legea similitudinii
- Natura vindecătoare.
Același principiu, neglijat timp de sute de ani, a fost reluat la
sfârșitul secolului al XVIII-lea de medicul german Samuel Hahnemann
(1755-1843) care a avut geniul de a recunoaşte universalitatea acestui
principiu, punând bazele unui ȋntreg sistem medical al cărui motto latin
este “similia similibus curentur”, ca şi vechea vorbă românească “cui pe
cui se scoate”.
Hahnemann, fondatorul medicinii homeopatice, a cărui principală
lucrare, “Organonul medicinei”, republicat ȋn șase ediţii succesive, cu
completări semnificative la fiecare dintre acestea, continuă să fie un
reper bibliografic important pentru orice homeopat.
Noutatea teoriilor lui Hahnemann a determinat ca somităţile
medicale ale vremii să manifeste o opoziţie extrem de virulentă la adresa
homeopatiei, menită să ȋnăbușe această terapie. Prejudecata sau
simpla opinie au jucat nu o dată rolul de argument suprem ȋn ȋncercările
de discreditare a homeopatiei. Impresia că dozele infinitezimale nu pot
acţiona sau părerea că principiul similitudinii ar fi neștiinţific au ȋnlocuit
de cele mai multe ori experienţa clinică sau experimentul de laborator. In
6
 Curs introductiv

ciuda rezultatelor uneori spectaculoase obţinute de practicieni,

homeopatia a fost ȋmpinsă la periferia medicinei, fiind uneori chiar
interzisă.
Printre critici se numără și profesorul Robbi, medicul personal al lui
Napoleon I. El l-a ȋnsărcinat pe asistentul său, Constantin Hering, să
scrie o carte ȋmpotriva homeopatiei. Hering, studiind ȋn amănunţime
metoda, pentru a o ataca cu argumente pertinente, sfârșește prin a-i
dedica ȋntreaga sa activitate. După ce emigrează ȋn America, el devine
ȋn 1835 fondatorul primului institut de ȋnvăţământ homeopatic. Hering
este și autorul unei Materii Medicale. Cea mai importantă contribuţie a
sa o constituie ȋnsă enunţarea legii direcţiei de vindecare.
Homeopatia a devenit spectaculos de populară ȋn Europa și
Statele Unite la ȋnceputul secolului al XIX-lea. Ea număra printre
susţinători personalităţi marcante ale vremii: familii regale, erudiţi, lideri
religioși, oameni de afaceri. Ca răspuns la dezvoltarea rapidă a
homeopatiei, prin organizarea institutelor de homeopatie și creșterea
numărului de terapeuţi, s-a instituit o acţiune de reprimare a acesteia.
Farmaciștii au dezavuat și ei practica homeopată, deoarece ea necesita
un singur medicament pentru un pacient, și acesta ȋn doze limitate.
Farmaciștilor li s-au alăturat și medicii practicieni ai unei terapii
inconsistente, dar plini de prejudecăţi. Deși emisiile de sânge erau
panaceul acelor vremi, medicii timpului considerau homeopatia ca fiind
neștiinţifică.
In America, homeopaţilor și acelora care ȋndrăzneau să se
consulte cu un homeopat, li se retrăgea dreptul de practicare a
medicinei. In 1830 practica homeopatiei a devenit ilegală și ȋn Austria. In
România, homeopatia a fost declarată ȋn afara legii din 1860, la numai
22 de ani după introducerea acesteia de către medicul vienez F. von
Kraft.
O nouă ascensiune a fost ȋnregistrată de homeopatie odată cu
diversele epidemii. Statisticile indică o rată a mortalităţii ȋn spitalele
homeopatice ȋntre 1/8 și ½ din rata ȋnregistrată ȋn spitalele clasice. In
epidemia de holeră din 1849 s-au ȋnregistrat decese doar ȋn 3% din
cazurile tratate homeopatic, ȋn timp ce decesul a survenit la 48-60%
dintre pacienţii care au fost supuși tratamentului obișnuit. Rezultatele
ȋnregistrate ȋn timpul febrei galbene din 1878 au fost atât de
impresionante ȋncât homeopatia a revenit ȋn actualitate. Acest succes a
fost suficient pentru declanșarea unei noi campanii de ȋnlăturare a
homeopatiei din arena medicală. Mulţi homeopaţi au renunţat la această
practică, ȋn timp ce alţii, fără a mai individualiza pacienţii, pe baza
principiului similitudinii, au devenit adepţii polipragmaziei. Inchiderea
colegiilor homeopate și scăderea accentuată a numărului practicienilor a
determinat declinul homeopatiei.
7
Homeopatie

Cu toate opoziţia ȋntâmpinată, homeopatia s-a ȋncununat de

succes ori de câte ori a avut prilejul să se manifeste. Deși lumea
medicală s-a ȋmpotrivit acestei practici, publicul a ȋncurajat și a susţinut
această terapie.
După primul război mondial homeopatia s-a răspândit continuu,
astăzi fiind practicată pe scară largă ȋn toată lumea.
O personalitate deosebită ȋn istoria homeopatiei românești și
mondiale a fost Johann Martin Honigberger (1795-1869), farmacist sas
din Brașov, devenit medic de curte al maharajahului Ranjit Singh
(Lahore). Timp de 50 ani a străbătut Asia, Europa și Africa, ani plini de
aventuri dar și de acţiuni de pionierat. A fost primul care a introdus ȋn
India tratamentul homeopatic al doctorului Hahnemann, India fiind astăzi
una dintre cele mai prolifice ţări ȋn domeniul homeopatiei, cu școli
specializate și numeroși terapeuţi.
In Marea Britanie, homeopatia se bucură de protecţie din partea
familiei regale care beneficiază de serviciile ei ȋncă din 1830. In această
ţară 42% dintre medici ȋși ȋndrumă pacienţii spre homeopatie. In Franţa,
55% din populaţie a apelat cel puţin o dată la ȋngrijiri medicale
homeopatice. Cursuri de homeopatie se predau la 6 universităţi, ȋn toate
facultăţile de farmacie și ȋn 4 facultăţi de medicină veterinară. In 1981
guvernul danez a publicat un raport privitor la terapiile alternative din
care reiese că 20% din populaţie recurge la homeopatie. Se
menţionează că homeopatia este cea mai agreată.
Conform unui studiu al Comisiei Europene, trei din patru europeni
ştiu despre existenţa homeopatiei şi dintre aceştia 30% o utilizează ȋn
ȋngrijirea sănătăţii. Motivul major pentru care cetăţenii europeni caută
homeopatia este pentru că ea poate fi utilă ȋn probleme cronice pentru
care medicina convenţională, ȋn pofida dezvoltării ei impresionante, nu a
reuşit să aducă vindecarea şi, ȋn unele situaţii, nici ameliorarea
simptomelor. Alţii aleg homeopatia pentru că modul său holistic de
abordare oglindeşte propriile lor valori, credinţe şi orientări filosofice
despre sănătate şi viaţă. S-au efectuat și studii clinice riguroase care au
demonstrat superioritatea terapiei homeopate faţă de placebo, altele au
concluzionat o eficienţă similară terapiilor convenţionale. (Homeopatia:
Evaluarea și analiza cercetării clinice. OMS, 2007)
In Uniunea Europeană, aproximativ 40 000 de medici, mai ales
medici generaliști și medici de ambulatoriu, au frecventat cel puţin un
curs de homeopatie.
Parlamentul European, prin rezoluţia sa din mai 1997, a adoptat
poziţia conform căreia homeopatia – precum și alte terapii
complementare și alternative – ar trebui să fie recunoscute, dar că este
necesară continuarea elaborării studiilor privind siguranţa, eficienţa și
domeniile de aplicabilitate ale acestora.
8
 Curs introductiv

FORŢA VITALĂ

Un principiu de bază al abordării holistice se referă la creșterea

capacităţii de apărare a organismului, acesta fiind cel mai eficient și, de
fapt, unicul mod de vindecare reală a afecţiunilor. Toate fiinţele vii sunt
animate de o “forţă vitală” care, perturbată, duce la ȋmbolnăvire, ȋn timp
ce stimulată, duce la redobândirea stării de sănătate. Această forţă ȋncă
nu a putut fi identificată și măsurată fizic, știinţific, dar suntem cu toţii
conștienţi că ea acţionează ȋn noi. Fiecare dintre noi a observat că unele
persoane se bucură de o vitalitate mai bună decât altele și că la aceeași
persoană există fluctuaţii energetice de la o oră la alta, de la o zi la alta
sau ȋn diferite perioade din viaţă. Avem tendinţa de a atribui aceste
variaţii dietei, stresului, odihnei, etc. dar oricare ar fi cauza aparentă,
experienţa ne arată că există variaţii ale energiei vitale. In paragraful 9
din Organon, Hahnemann, referindu-se la această forţă vitală, afirmă că
dinamismul (energia) care animă corpul material (sau anatomic)
coordonează toate funcţiile vitale și părţile organismului și le menţine
ȋntr-o admirabilă armonie astfel ȋncât mintea să poată acţiona pentru
atingerea scopurilor ȋnalte ale existenţei.
Această idee este foarte bine ȋnţeleasă astăzi de știinţe precum
fizica cuantică: un “câmp de unde” poartă ȋn structura sa informaţii
precise, care pot fi transmise și decodificate de receptorul potrivit.
Structurile undelor TV, de exemplu, sunt câmpuri de energie care
transferă informaţii ce conţin imagini și culori, putând fi receptate de
televizor ca imagini clare. Acest concept explică de ce simptomele nu
sunt decât expresia mecanismului de apărare al organismului. De
exemplu, la febră, temperatura ridicată este destinată a ajuta organismul
să lupte ȋmpotriva agenţilor patogeni – bacterii, virusuri, fungi etc.
Această ȋncercare de apărare ar trebui sprijinită și nu suprimată prin
antipiretice! Homeopaţii consideră că, administrând un remediu capabil
să producă la un om sănătos simptome similare cu cele ale pacientului,
stimulează și sprijină ȋn mod esenţial mecanismele de apărare ale
organismului ȋn eforturile sale de a se elibera de acești agenţi.
Cauza bolii nu este confundabilă cu rezultatul bolii (o infecţie), ci
mai degrabă e reprezentată de slăbiciunea intrinsecă a mecanismului de
apărare care nu o poate elimina cu succes. De aceea, ȋntărirea
mecanismului de apărare și nu omorârea microbilor este cea care ajută
la restabilirea sănătăţii. Microbii vor muri ȋn mod natural odată ce “solul
fertil” – cauza bolii – e ȋndepărtat.
Unul dintre conceptele frecvent folosite ȋn legătură cu forţa vitală
este cel de dinamism. Pentru ȋnţelegerea acestuia va trebui să apelăm
la noţiuni de fizică modernă, mai ales cele legate de teoria câmpului,
teoria cuantică și teoria relativităţilor. Concepţia mecanicistă clasică se
9
Homeopatie

baza pe ideea particulelor solide care se mișcă ȋn vid (ȋntr-un sistem

izolat). Fizica modernă aduce o reviziuire profundă a acestei idei: ȋn
teoria câmpului cuantic, clasicul contrast dintre perticulele solide și
spaţiul ȋnconjurător este complet abandonat, câmpul cuantic fiind văzut
ca o entitate fizică fundamentală, un mediu continuu, prezent peste tot
ȋn spaţiu. Particulele sunt condensări locale ale câmpului, concentrări
ale energiei, cu mobilitate permanentă. Deci, materia este formată din
regiuni ale spaţiului ȋn care câmpul este extrem de intens. Ca urmare,
se schimbă complet paradigma asupra realităţii, materia și energia fiind
complet interschimbabile ȋn contextul câmpurilor de intensitate variabilă.
Forţa vitală este o structură a organismului dotată cu inteligenţă și
care animă organismul și poate fi asimilată cu un câmp analog celui
electromagnetic. Acest câmp este ȋn interrelaţie cu particulele care se
influenţează reciproc prin schimbări și mișcare. Considerând forţa vitală
a organismului uman ȋn termeni de vibraţii electrodinamice, aceasta este
caracterizată de o frecvenţă vibratorie și de o anumită amplitudine. Fiind
un sistem atât de complex, vibraţia rezultată se modifică ȋn timp ca
frecvenţă și amplitudine ȋn interrelaţie cu mediul ȋnconjurător. Acest plan
dinamic al organismului (câmp electrodinamic al corpului) se
conformează legilor și principiilor care se aplică tuturor câmpurilor, cum
ar fi principiile rezonanţei, armoniei, reȋntăririi și interferenţei.
Când organismul este supus unui stimul, fie nociv, fie benefic, se
produce o modificare a frecvenţei de vibraţie a planului dinamic. Până la
un anumit prag al forţei stimulului, forţa vitală poate face faţă acestuia
fără modificări perceptibile. Peste acest prag, care este strict individual,
forţa vitală sau planul dinamic va genera procese care sunt percepute
de organism ca simptome ale unuia dintre cele trei niveluri, mental,
emoţional sau fizic.
Pentru a produce o modificare ȋn frecvenţa de vibraţie a forţei
vitale, trebuie ca agentul patogen să aibă o frecvenţă de vibraţie
corespunzătoare cu a organismului și totodată să fie depășită o anumită
amplitudine prag. Interacţiunea agentului nociv cu forţa vitală va duce la
o modificare a frecvenţei acesteia, conducând și la modificarea
susceptibilităţii organismului, adică aceeași forţă vitală nu va mai
interacţiona cu agenţi patogeni cu aceeași frecvenţă vibratorie cu cea a
primului stimul.
Clasica paradigmă medicală a ȋnclinat spre supoziţia că doze
crescânde ale agenţilor farmacologici vor produce efecte farmacologice
semnificativ majorate, deși se cunoaște faptul că doze mari de agenţi
farmacologici nu conduc obligatoriu la ȋmbunătăţirea stării de sănătate.
Puţinii agenţi farmacologici utilizaţi astăzi ȋn medicina clasică ce au ca
efect creșterea imunităţii organismului sunt imunizarea și

10
 Curs introductiv

desensibilizarea alergică, ambele bazate pe principiul antic (și modern)

al similarităţii.

PRINCIPIILE HOMEOPATIEI

1. Principiul central, amintit mai sus, definitoriu, al homeopatiei,

este cel al similitudinii – o substanţă care ȋn doză ponderală
provoacă tulburări la omul sănătos, poate, ȋn doze
infinitezimale, vindeca aceleași tulburări la omul bolnav.

2. Principiul infinitezimalităţii.
Diluţia este o modalitate tehnică particulară de utilizare a
remediilor care, departe de a diminua activitatea remediului,
aduce o ȋntărire a acţiunii sale, astfel ȋncât ȋn diluţii ȋnalte
poate fi uimitor de rapidă și de durabilă. Răspunsul
organismului diferă nu numai la diluţii joase sau ȋnalte ci, ȋn
cadrul aceleiași diluţii, de la un subiect la altul, ȋn funcţie de
teren. Pe lângă creșterea acţiunii remediilor, procesul diluărilor
succesive duce și la eliminarea toxicităţii remediilor.

3. Principiul dinamizării.
Fiecare diluţie succesiv realizată din remediul homeopatic,
constituit din substanţe naturale, plante, minerale, animale, se
ȋnsoţește de un număr de secuse puternice, ritmul optim fiind
cel al bătăilor inimii. Dinamizarea este o calitate energetică a
remediului, o acţiune biofizică. Forţe (energii) reale sunt
incorporate ȋn materie, rolul dinamizării fiind de a le elibera.
Orice substanţă, pe măsura diluării ei, se ȋnsoţește de
condensare de forţe care, eliberate prin dinamizare, iradiază ȋn
diluţie. Diluţia devine purtătoare de energie, nu de substanţă.

4. Principiul experimentării pe omul sănătos.

Testarea remediilor pe omul sănătos este o consecinţă a
primului principiu, fiind unul dintre etapele esenţiale ale
cercetării ȋn homeopatie. Ca rezultat al testării se obţin
simptomele care se găsesc ȋn Materiile Medicale (descrierea
simptomelor fizice, emoţionale și mentale ale remediilor) și ȋn
repertoare (enumerarea remediilor potrivite fiecărui simptom). In
consecinţă vor fi folosite ȋn terapie, conform principiului
similitudinii, doar remedii cunoscute, după testarea lor pe un lot
suficient de mare de voluntari sănătoși. Hahnemann a realizat
pentru prima oară așa-numitele “proving”-uri, procese
experimentale menite a determina proprietăţile medicinale ale
11
 Homeopatie

mai multor substanţe pe care le-a administrat ȋn doze

crescânde unor voluntari sănătoși de ambe sexe. El a
ȋnregistrat ȋn detaliu, cu un spirit de observaţie și o acurateţe
impresionante, toate modificările – fizice, mentale și emoţionale
– pe care le-a produs ingestia acestor substanţe. S.
Hahnemann are meritul de a fi ridicat testarea clinică la rang de
metodă experimentală sistematizată, pentru a cunoaște
proprietăţile curative ale medicamentelor. Numai
experimentarea pe sine și pe colaboratorii săi i-a permis să
obiectiveze legea similitudinii pentru aflarea remediului cel mai
potrivit terapeutic, adică acela care va acţiona cel mai mult ȋn
același sens cu reacţia reflexă de apărare a organismului, acela
ale cărui simptome patogenezice (toxicologice) se apropie cel
mai mult de ansamblul de simptome prezent la bolnav. De la
cele 99 de remedii pentru care Hahnemann a efectuat proving-
uri (pe parcursul a 49 ani) și le-a descris foarte exact Materia
Medica (valabilă și astăzi), s-au efectuat ȋn continuare
numeroase asemenea demersuri experimentale, ajungându-se
astăzi să fie descrise peste 3000 de remedii, pentru care s-au
făcut proving-uri după standarde foarte precise, fiind astfel
admise ȋn farmacopeea homeopată.

5. Principiul individualizării.
Homeopatia este o medicină a persoanei. Este necesară nu numai
o individualizare a bolii, cum se practică ȋn mod curent ȋn alopatie, prin
punerea diagnosticului nosologic, ci o individualizare holistică a
bolnavului, cu tot ce prezintă el mai particular, a formei pe care o
ȋmbracă boala la pacientul ȋn cauză. Fiecare formă clinică este, ȋn
același timp, o formă terapeutică, este contraimaginea individualizată a
remediului, fizionomia patologică a bolnavului ȋși găsește asemănarea
ȋn patogenezia remediului.

6. Principiul administrării unui remediu unic.

Samuel Hahnemann – Organon, paragraful 273: “nu există
tratament ȋn care să fie necesar, ȋn consecinţă este inadmisibil a o face,
să folosești totodată mai mult de o substanţă medicinală simplă la un
bolnav.” Intr-un anumit moment al
evoluţiei bolnavului se va administra un singur remediu ales pe baza
principiului similitudinii. Când schimbarea simptomatologiei o va cere, ȋn
urma reevaluării simptomelor, se va putea administra un nou remediu ȋn
funcţie de noile manifestări de boală. In diferite
zone geografice și de-a lungul timpului s-au format trei orientări
homeopatice: a.) unicism –
12
 Curs introductiv

administrarea unui singur remediu o dată ȋntr-un caz dat

b.) pluralism – administrarea
mai multor remedii ȋntr-o ordine oarecare. Pluraliștii consideră teoria
unicistă ca fiind utopică; tocmai pentru că este extrem de dificil
(consumă timp și efort) să se găsească remediul indicat, e mai ușor și
mai rapid să se administreze simultan trei, patru sau chiar mai multe
remedii, cu speranţa că cel corect se află printre ele. Bolnavii sunt
deseori puţin capabili să se analizeze exact, trec neobservate
modalităţile de ameliorare și agravare a simptomelor, dau relaţii
contradictorii de la o consultaţie la alta. Soluţia este sau să se aștepte
conturarea unui tablou simptomatic precis pentru prescrierea remediului
similimum, dacă pacientul are răbdarea necesară, sau prescrierea mai
multor remedii care să acopere tulburările acuzate de bonav, remedii
complementare, adevărate sinergii medicamentoase, ajungându-se la
combinaţii complicate.
c.) complexism – administrarea de amestecuri de remedii care pot
fi prescrise ȋntr-o afecţiune dată, ȋntr-un cadru nosologic considerat, ȋn
speranţa ca remediul similimum să fie unul dintre cele prezente ȋn
cocktail și că celelalte nu vor provoca tulburări noi. Administrarea mai
multor remedii simultan ar intra totuși ȋn contradicţie cu principiul
fundamental al homeopatiei enunţat mai sus. Stiind că testările
remediilor se fac doar cu un singur remediu, efectele asocierilor ar putea
fi imprevizibile. Deși această lucrare este de orientare unicistă, sunt de
părere că orice atitudine dogmatică poate fi nocivă. Există, uneori, ȋn
practică, situaţii ȋn care varianta administrării mai multor remedii
simultan este acceptabilă, atunci când remediul similimum nu a putut fi
descoperit, pentru alinarea suferinţei bolnavului. Partea forte, centrală,
uimitoare a homeopatiei rămâne totuși unicismul, ȋn timp ce pluralismul
și complexismul ar trebui să rămână excepţii. Pe măsura acumulării
experienţei, homeopaţii perseverenţi ar trebui să se transforme din
pluraliști, adepţi exclusiv ai unicismului, deoarece condiţia esenţială
pentru a putea prescrie cât mai multor pacienţi remediul similimum este
să cunoști bine Materia Medica (totalitatea simptomelor fizice,
emoţionale și mentale) a cât mai multor remedii.

PREPARAREA MEDICAMENTELOR HOMEOPATICE

Există mai multe moduri ȋn care se poate prepara un remediu

homeopat și Hahnemann ȋnsuși se pare că a folosit de-a lungul timpului
diverse metode de preparare.
In homeopatia contemporană, metoda preferată este cea
centezimală. Astfel, remediile sunt preparate diluând o parte din tinctura
13
Homeopatie

mamă a substanţei ȋn 99 părţi de solvent (lactoză, apă dublu distilată

sau alcool pur). Soluţia obţinută este apoi puternic agitată (sucusiune)
de cel puţin 10 ori. Soluţia care rezultă se numește “potenţa 1” sau CH1.
O parte din această potenţă amestecată cu 99 părţi din solvent, agitate
de cel puţin 10 ori, crează potenţa 2 sau CH2. Se continuă până este
atinsă valoarea dorită; potenţa 30 a trecut prin acest proces de 30 de ori
și așa mai departe. In mod obișnuit, pentru aducerea la potenţa 6 a
metalelor insolubile au fost folosite mojarul și pistilul, ȋntr-un proces
numit triturare: o parte praf de metal (măcinat fin) este amestecat cu 99
de părţi de granule de lactoză. Amestecul, ȋn loc să fie agitat, este frecat
cu pistilul ȋn mojar timp de o oră. Acest proces este repetat de 6 ori.
Potenţa 6 rezultată, considerată acum solubilă, este potenţată ȋn
continuare, după metoda descrisă anterior, prin diluări. Iniţial, toate
aceste operaţiuni se efectuau manual.
Deși majoritatea producătorilor industriali de remedii homeopate
au la bază tehnologii complet automatizate, extrem de precise, există
ȋncă homeopaţi care susţin importanţa preparării manuale a remediilor,
argumentând prin calitatea energiei umane transmise medicamentelor și
apreciind efectele terapeutice ca fiind mult superioare.

PROVOCĂRI ŞI CRITICI ADUSE HOMEOPATIEI

Deși este unul dintre principiile sale de bază, cea mai mare
provocare cu care se confruntă homeopatia modernă este legată de
dozele infinitezimale de medicament pe care le folosește. Argumentul
principal al medicilor alopaţi este că “Fiind atât de mici și de diluate, nu
există șanse ca medicamentele homeopatice să aibă vreun efect”. Ei
sunt extrem de sceptici mai ales că, din punct de vedere statistic și
conform numărului lui Avogadro, e prea puţin probabil ca o singură
moleculă din materialul iniţial să se mai găsească ȋn soluţie, mai ales la
potenţe peste 12CH.
Intrucât au recunoscut de mult absenţa moleculelor de substanţă
de bază ȋn remediile lor, homeopaţii consideră că acesta este un fals
argument. Dimpotrivă, după experienţa lor, potenţele mai ȋnalte, deși
sunt mult mai diluate, duc la rezultate mai bune; aceasta se datorează
eliberării unei “noi forme subtile de energie” care apare prin procesul
unei serii de diluări și sucusiuni, denumit ȋn homeopatie potenţare,
sugerând astfel că aceste remedii acţionează nu la un nivel chimic, ci
mai degrabă la nivelul câmpurilor de energie. Toate substanţele
materiale, de la cele mai mici microorganisme până la cele mai mari
planete, manifestă atât proprietăţi energetice, cât și materiale. O
substanţă ingerată are potenţialul de a afecta organismul nu doar la
nivel chimic, așa cum e cazul cu mâncarea, vitaminele, medicamentele
14
 Curs introductiv

de sinteză, tutunul, cafeaua etc., ci și la nivel energetic: câmpul

elecromagnetic (CEM) al unei substanţe poate interacţiona cu CEM al
organismului care o asimilează, mai ales dacă frecvenţele lor sunt
suficient de apropiate pentru a rezona. Organismul uman este un sistem
complex, capabil să producă numeroase forme de energie: electrică,
magnetică, termică, cinetică și electromagnetică, toate, ușor de detectat
cu instrumente fizice moderne. Dar organismul mai produce și tipuri de
energie mai subtile, mai greu de detectat, mai ales pentru că există
concomitent activitate intelectuală, emoţională și subconștientă.
“Capacitatea intelectuală” pare a fi unul dintre aceste tipuri “speciale” de
energie și ea are propria frecvenţă vibraţională. Ea este creată ȋn
“centrul mental”, un “dinam intelectual”, și pentru a se transmite folosește
particule de energie. In anumite ȋmprejurări, o asemenea transmitere
poate fi sesizată de un alt “dinam intelectual” fără să fie nevoie de
comunicare verbală. Cea mai mare parte din starea noastră de veghe
este ocupată de un flux constant de gânduri, ȋn care sunt create modele
mentale. Acest tip de energie nu a fost cuantificat sau explicat ȋncă:
totuși aceasta nu ȋnseamnă că el nu există. Pe scurt, avem capacitatea
de a crea tipare energetice complexe determinate de informaţiile din
bagajul nostru genetic și de experienţa noastră de viaţă. Reacţionăm la
stres ȋntr-un mod foarte personal: de aici rezultatele dezamăgitoare ale
tuturor terapiilor generice, care sunt superficiale, pasagere și adesea
dăunătoare, mai ales când sunt administrate unor persoane cu sisteme
imunologice fragile. (G. Vithoulkas, A New Model for Health and
Disease, Athens, 2000, p. 63-65, 86.)
Cu cât o substanţă este mai prelucrată prin serii multiple de
potenţări, cu atât mai clar devine câmpul energetic al remediului, care
conţine “informaţiile” de care are nevoie pacientul pentru a-și restabili
echilibrul. Este “simpatia”, similaritatea celor două câmpuri, al pacientului
și al remediului, ȋncât de ȋndată ce acestea se află ȋn contact,
organismul afectat absoarbe ȋntr-o clipă informaţiile de la remediu,
informaţii de care are mare nevoie ȋn acel moment, la fel cum o
persoană foarte ȋnsetată are nevoie de apă.
Făcând un pas mai departe, criticii pretind că eficienţa homeopatiei
se datorează autosugestiei sau “efectului placebo”, așa cum este
cunoscut ȋn medicină, care apare de obicei când simptomele unui
pacient sunt atenuate datorită așteptărilor, speranţelor sau convingerii
acestuia că tratamentul va funcţiona. De ce totuși animalele și copiii
răspund pozitiv la remediile homeopatice rămâne o ȋntrebare
provocatoare rămasă fără răspuns la afirmaţia enunţată mai sus.
Oponenţii homeopatiei mai spun că acest sistem medical este
ȋnvechit și nu se potrivește cu arsenalul farmaceutic al medicinei
moderne, ȋnsă homeopaţii arată că rezultatele terapeutice excelente din
15
Homeopatie

ultimele două secole sunt probe convingătoare al valabilităţii

homeopatiei și nu probe ale desuetudinii acesteia.
In sfârșit, medicina convenţională susţine că și atunci când s-au
obţinut rezultate pozitive, eficienţa și anvergura tratamentului
homeopatic sunt imposibil de verificat, ȋntrucât nu s-au făcut suficiente
studii dublu-orb. Homeopaţii arată ȋnsă că, ȋntr-o oarecare măsură,
asemenea studii s-au efectuat. Mai mult, ei afirmă că un studiu dublu-
orb, ȋn care trebuie administrat același medicament tuturor, este o formă
inadecvată de evaluare a eficacităţii tratamentului, pentru că ȋn
homeopatie este caracteristic faptul că indivizi care suferă de aceeași
boală vor avea nevoie de medicamente diferite.
Recent, s-au angajat ȋn controversă mai multe părţi. Cercetători
independenţi din alte domenii manifestă interes faţă de homeopatie. Unii
dintre ei susţin că proprietăţile terapeutice ale remediilor sunt dezvoltate
ȋn timpul procesului de potenţare și sucusiune. Odată ce această forţă
mecanică de potenţare este aplicată moleculelor de apă, acestea sunt
determinate să dezvolte “forma unui câmp energetic”.
Alţii au ȋncercat ȋn mod similar să explice aceste proprietăţi
folosind teoria “clusterilor”. Unii dintre aceștia au susţinut faptul că prin
contactul pur al substanţelor cu apa și prin sucusiuni succesive, apare o
schimbare de polarizare a structurii moleculare a soluţiei, care devine
atunci activă din punct de vedere biologic. (In fizică, proprietăţi precum
reactivarea, polaritatea, culoarea, magnetismul și activitatea biologică
sunt determinate de aranjamentul tridimensional al atomilor moleculei.)
Evident, aceste ipoteze sunt speculative și sunt ȋncă departe de a fi
acceptate de curentul dominant.

ABORDAREA CONVENŢIONALĂ ȘI ABORDAREA

HOMEOPATICĂ: SUNT AMÂNDOUĂ NECESARE?

Sunt, ȋntr-adevăr. A existat confuzie cu privire la limitele fiecărei

metode, motivul principal fiind ȋncercările unor homeopaţi de a-și
promova “noile idei”, exagerând cazurile de vindecare pentru a face
impresie. Alţii, profitând de faptul că domeniul homeopatiei nu este ȋncă
suficient cercetat și pentru a atrage clienţi, promit și promovează public
sau ȋn cabinetele lor private, că pot vindeca orice, inclusiv cancer, SIDA,
schizofrenie. Din această confuzie, homeopatia a ieșit cu faţa șifonată,
ea ȋnsăși lăsând impresia că nu prezintă ȋncredere, pentru ca ȋn final să
izbucnească un război nedeclarat, ȋn care medicii homeopaţi și cei
alopaţi s-au situat pe poziţii extreme: unii susţinând că homeopatia
vindecă orice, iar alţii, că nu vindecă nimic.
Adevărul se află, evident, undeva la mijloc. Medicamentele de
sinteză, ȋn ciuda efectelor lor secundare și a pericolului imunosupresiei
16
 Curs introductiv

datorat excesului cu care sunt prescrise, sunt, cu siguranţă, necesare,

chiar vitale, ȋn anumite boli cronice grave, cum ar fi epilepsia, psihozele,
cardiopatiile și boli incurabile, ȋn special ȋn fazele terminale, unde
paleaţia și ușurarea durerilor și a suferinţei sunt cruciale.
Cea mai mare greșeală de până acum a ambelor părţi este refuzul
de a comunica ȋn mod serios și de a se angaja ȋntr-o dezbatere
semnificativă. Dacă s-ar fi ȋntâmplat acest lucru, părţile ar fi ȋnţeles că
pot coexista fără ca domeniile lor de tratament să se suprapună,
completându-se și nu opunându-se unul altuia. Homeopatia intră ȋn
scenă atunci când medicina convenţională e incapabilă să ofere mult
mai mult decât o alinare temporară a simptomelor: la ȋnceputul unei boli
cronice, de exemplu, când afecţiunea este ȋncă ȋn faza funcţională,
remediul homeopatic potrivit ȋi poate opri evoluţia. In aceste cazuri,
medicina alopată poate oferi managementul durerii și eliberarea de
suferinţă, dar nu va putea opri cursul degenerativ al bolii. Cert este că
homeopatia nu este deloc un panaceu și fiecare caz nou reprezintă o
nouă provocare; indivizii au propriile lor particularităţi și de aceea au
nevoie de propriul remediu “constituţional”, chiar dacă imaginile lor
clinice sunt similare.

DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII

In adâncul fiecăruia dintre noi sunt latenţi germenii din care, ȋntr-o
anumită etapă din viaţa noastră și ȋn urma unor experienţe stresante,
boala va putea răsări. Intâia prioritate a unei știinţe dedicate restabilirii
sănătăţii este de a oferi o definiţie larg acceptată a acesteia, ce ne-ar
permite să urmărim evoluţia procesului de vindecare ȋn timpul
tratamentului. George Vithoulkas (laureat al premiului Nobel Alternativ ȋn
1996, distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină
și Farmacie din Timișoara pe 12 octombrie 2012), personalitate ce a
influenţat decisiv, direct și prin discipolii săi, homeopatia de astăzi,
afirmă că, după ani de reflecţie, a ȋnţeles ȋn sfârșit de ce ne
ȋmbolnăvim: nu doar din cauza bacteriilor și a virusurilor, ci și din motive
mentale și emoţionale.
In practica medicală de fiecare zi, când durerea sau inflamaţia au
scăzut sau au dispărut, pacientul este considerat vindecat. Totuși, destul
de des, undeva, profund ȋn sistemul imunitar, ȋn cel hormonal sau, chiar
mai rău, la nivel mental sau emoţional, mai există o problemă cronică
netratată; aceasta pune sub semnul ȋndoielii ȋntreaga faţadă de
vindecare. Este astfel de cea mai mare importanţă căutarea unei definiţii
corespunzătoare a sănătăţii, care să acopere toate cele trei niveluri,
ȋnţelese ca planuri ȋn cadrul cărora noi, oamenii, funcţionăm:
1. planul fizic;
17
Homeopatie

2. planul emoţional, mai profund;

3. planul mental, și mai profund.
Boala, indiferent dacă se manifestă ca durere, disconfort sau
slăbiciune, impune ȋntotdeauna limite unei persoane. Invers, starea de
sănătate este resimţită ca o stare de libertate și de bine. Din acest motiv,
libertatea este cuvântul cheie din definiţia de mai jos a sănătăţii.
Sănătatea ȋn corpul fizic este libertatea faţă de durere și disconfort și o
senzaţie fizică de bine.
La nivel emoţional, cauza fundamentală a bolii constă ȋn pasiunea
excesivă a persoanei și ȋn intensitatea emoţiilor. Vithoulkas susţine că
excesul emoţional, indiferent de cauză, indică un dezechilibru la acest
nivel și va fi urmat de o suferinţă fizică.
Fanatismul și dogmatismul fără legătură cu logica și ȋnţelegerea –
indiferent de cultură sau idealuri – sunt semne ale unor emoţii
nesănătoase, care duc de obicei la diferite forme de distrugere, fie
personale, fie colective.
Adesea confundăm nevoile și nesiguranţa emoţională cu
adevărata iubire și cu devotamentul, care cer dăruire necondiţionată. Pe
de altă parte, atașamentul emoţional impune ȋntotdeauna cerinţe altora.
Opusul pasiunii, apatia, este tot o stare maladivă. Intre ele, calea de
mijloc, este ideală. Sănătatea la nivel emoţional este libertatea faţă de
pasiune, care duce la o stare pozitivă de pace și seninătate.
Rezumând, definiţia sănătăţii are ȋn nucleul său noţiunea de
libertate, ce permite individului alegeri nelimitate prin dureri, disconfort,
pasiuni excesive și idei preconcepute.

LEGILE VINDECARII

Orice practician, homeopat sau nu, dar care abordează ȋn

profunzime și ȋn amănunt fiecare caz, va ajunge să facă observaţii
importante legate de boală și sănătate. Astfel, homeopatia a descoperit
o serie de legi cu privire la modul ȋn care se produce vindecarea. Legile
vindecării sunt legi universale care se regăsesc ȋn toate domeniile, de la
acupunctură, fitoterapie, masaj sau medicină alopată.
Este de așteptat o agravare temporară a simptomelor după
administrarea remediului corect, ȋnainte de a se obţine vindecarea.
Această agravare este uneori greu de perceput ȋn cazurile acute dar
este mai clar definită ȋn bolile cronice. Uneori, ea poate atinge o
intensitate ce-i justifică denumirea de “criză de vindecare”. In timpul unei
astfel de crize se pot produce diaree, transpiraţii excesive, pusee febrile,
expectoraţie sau rinoree abundente, somnolenţă, flux menstrual foarte
abundent sau reapariţia unor erupţii cutanate sau a altor simptome
suprimate ȋn trecut. Pentru producerea acestei reacţii sunt necesare
18
 Curs introductiv

două condiţii: administrarea remediului corect și existenţa unei forţe

vitale suficient de puternice. Aceasta explică satisfacţia homeopatului ȋn
faţa unor asemenea agravări, ȋngrijorătoare pentru pacienţii neavizaţi.
Adesea, la indivizii cu vitalitate scăzută, criza curativă apare numai când
organismul s-a revigorat atât printr-o prescriere continuă și adecvată, cât
și printr-un regim de viaţă sănătos.
In homeopatie s-au descris 22 de reacţii diferite ce pot apărea
după prima prescripţie. In această lucrare introductivă nu intrăm ȋn
amănunte, menţionând doar faptul că după o primă prescripţie corectă,
simptomele dispar urmând patru direcţii posibile:
- pot să evolueze de la centru spre periferia organismului;
- pot evolua din partea superioară spre cea inferioară;
- pot progresa dinspre organele cu importanţă vitală spre cele
mai puţin importante;
- pot să dispară ȋn ordine inversă apariţiei lor, adică cele care au
apărut primele vor dispărea ultimele.
Prin simptome care evoluează “de la centru spre periferie”
ȋnţelegem creierul, sediul gândirii și al tuturor funcţiilor superioare, ca
fiind centrul vital. Celelalte organe pe care le considerăm foarte profunde
și importante sunt inima, ficatul, plămânii, rinichii, la periferie aflându-se
mușchii, mucoasele și tegumentele.
De exemplu, dacă ȋn cursul tratamentului homeopat, un bolnav
mintal dezvoltă simptome gastrice intense, medicul va ști că urmează o
vindecare completă pentru că simptomele au urmat direcţia corectă, de
la centru spre periferie. Tot astfel, ȋntr-un caz de astm bronșic, dacă ȋn
cursul tratamentului va apărea o erupţie cutanată, prognosticul de
vindecare a bolii este foarte bun.
Unul dintre cei care au descris foarte clar direcţia vindecării este
Hipocrate, care scria: “La o persoană suferind de angină pectorală,
apariţia edemului și eritemului toracic sunt semne favorabile care arată
că boala evoluează spre periferie”.
Direcţia “de sus ȋn jos” apare cu precădere ȋn erupţii cutanate,
unde leziunile evoluează spre vindecare prin deplasarea din zona
proximală spre cea distală. In mod asemănător, dacă simptomele se
succed de la creier spre plămâni, este o evoluţie favorabilă, de sus ȋn
jos și de la un organ vital important la unul ceva mai puţin important.
Simptomele care dispar ȋn ordinea inversă apariţiei lor pot fi
exemplificate astfel: Dacă un pacient a suferit de cefalee cronică ȋn
urmă cu zece ani, apoi de ameţeli și ulterior de depresie sau epilepsie,
depresia sau epilepsia vor fi primele care dispar, apoi ameţelile, apoi
reapar durerile de cap care, ȋn fine, dispar și ele. De aici se ȋnţeleg
dificultăţile ȋn obţinerea complianţei pacienţilor nerăbdători, mai ales
dacă homeopatul nu este sigur pe remediul prescris și nu-și poate liniști
19
Homeopatie

pacientul despre caracterul firesc, natural al acestei evoluţii. Complianţa

maximă se obţine atunci când descriem ȋn prealabil evoluţia probabilă –
chiar dacă sunt și etape de disconfort, pacienţii le traversează mai ușor
dacă au fost preveniţi.
Aceste reguli ale direcţiei de vindecare sunt cunoscute sub
denumirea de “Legea lui Hering”, după cel care le-a formulat ȋn cadrul
homeopatiei și despre care aminteam ȋn capitolele introductive că, din
oponent ferm al homeopatiei, la aprofundarea studiului acesteia a
devenit un mare susţinător al acesteia, el ȋnfiinţând prima instituţie de
educaţie și formare homeopatică din Statele Unite ale Americii.

MIASMELE ŞI PRINCIPIILE TRATAMENTULUI ANTIMIASMATIC

Teoria miasmelor constituie un subiect foarte controversat ȋn

homeopatie, inclusiv de autori clasici precum Hughes sau Hering. Deși
ȋn prezenţa cunoștinţelor medicinii moderne, actuale, acceptarea teoriei
miasmatice este dificilă, practica demonstrează necesitatea acestui
concept, deoarece pe el se bazează vindecarea completă a bolilor
cronice. Hahnemann a elaborat această teorie ca urmare a dificultăţilor
ȋntâmpinate ȋn terapia bolilor cronice. El afirmă ȋn lucrarea sa “Bolile
cronice”: “In ciuda unui număr tot mai mare de remedii și a aplicării
principiului similitudinii, vindecarea bolilor cronice nu a avansat nici
măcar cu un pas, ȋn timp ce vindecarea afecţiunilor acute este
ȋntotdeauna ȋncununată de succes.”
In faţa acestei situaţii, Hahnemann este primul care pune la
ȋndoială valabilitatea principiului fundamental la homeopatiei:
similitudinea. Dificultăţile apărute nu erau cauzate, ȋnsă, decât de
aplicarea defectuoasă a acestui principiu. După 12 ani de cercetări
asidue, ȋn 1827, el anunţă descoperirea cauzei rezistenţei la tratament a
bolilor cronice.
Sintetizând experienţa numeroaselor afecţiuni vindecate, ȋn urma
reapariţiei unei erupţii cutanate suprimate anterior, Hahnemann va
considera drept sursă a bolilor cronice preexistenţa unor boli care
marchează debutul unei vaste simptomatologii. Miasma alterează
ȋntreaga constituţie psiho-fizică, impunând fiinţei umane o anumită
direcţie evolutivă, un tipar care determină un anumit model de reacţie.
Acest stigmat este purtat permanent de individ, fiind transmis
descendenţilor. Pe lângă această componentă ereditară iniţială, va
exista o tendinţă ca fiecare descendent să accentueze miasma pe care
o va retransmite. De asemenea, o supresie medicamentoasă
(tratamentul simptomatic ce nu vindecă boala ci doar manifestarea ei la
un moment dat) va conduce la accentuarea gravităţii bolii iar, prin
aceasta, la transmiterea unui plus de alterare miasmatică.
20
 Curs introductiv

Hahnemann a descris trei miasme: psora, sicoza și luesul. Ele

corespund celor trei tendinţe fundamentale de reacţie: absenţa
reactivităţii, pasivitate sau hiperreactivitate (psora), tendinţa proliferativă
(sicoza) și tendinţa distructivă (auto- și/sau heterodistructivă) manifestată
ȋn miasma luetică. Ulterior s-au mai adăugat miasmele cancerinică și
tuberculinică.

Psora
Hahnemann ȋnţelegea prin psoră un complex de simptome
comune mai multor categorii patologice, atașate unei patologii
predominante, scabia. Astăzi psora este considerată o entitate
patologică definită printr-un mod de reacţie particular al unui grup de
indivizi la agresiuni patogene cunoscute sau nu.
Caracteristici:
- tendinţa la recidive
- alternanţe morbide cutaneo-mucoase
- ameliorare generală prin eliminări – diaree, transpiraţie,
menstră etc.
Clinic:
- alternanţă de stări stenice și astenice, de euforie și anxietate
- tulburări digestive cu alternanţă diaree-constipaţie, pusee
hemoroidare
- tulburări eliminatorii genito-urinare
- tulburări respiratorii alergice
- tulburări cutaneo-mucoase
Etiologia psorei nu este doar scabia ci și infecţiile cronice virale,
congenitale și/sau dobândite și altele.

Sicoza
Hahnemann descrie sicoza ca boală cu transmitere predominant
sexuală care se caracterizează prin apariţia de vegetaţii cutaneo-
mucoase de tip condilomatos, verucos, putând fi sau nu asociate
gonoreei. Prin gonoree Hahnemann ȋnţelegea scurgerea – Neisser va
descoperi gonococul de-abia după 100 ani.
Caracteristici:
- retenţie hidrolipidică
- tendinţa la hipertrofii
- catabolism ȋncetinit
Clinic:
- psihic – lentoare cu tendinţă depresivă
- hipersensibilitate hidrometrică

21
Homeopatie

- infiltrare hidrică și adipoasă: palid, cu buze groase, facies

infiltrat, piele lucioasă și grasă, infiltrarea 1/3 inferioare ale
gambelor, mai ales seara
- secreţii subacute sau cronice rino-faringiene sau genito-urinare
- ȋncetinirea tranzitului intestinal și oligurie, congestii hepato-
biliare
- formaţiuni hipertrofice: veruci, condiloame, polipi, adenoame,
fibroame etc.
- tulburări ale fanerelor: unghii casante, deformate, păr rarefiat,
fragil
Etiologie: infecţia gonococică, vaccinări repetate, seroterapia, alte
infecţii, mai ales colibacilozele, cele cu bacili tifici și paratifici,
politoxicoza – toate noxele moderne.

Luetismul
Sifilisul este tot o boală generală cu manifestări locale a căror
reprimare prin tratament simptomatic duce la apariţia unor complicaţii
secundare.
Caracteristici:
- mod reacţional fiziopatologic centripet
- formare de leziuni ulcero-necrotice
- proceste tisulare cu tendinţă sclerogenă
Clinic:
- labilitate neuro-senzorială și emoţională
- nevralgii
- morfologic – asimetrie
- anomalii dentare
- hiperlaxitate ligamentară
- piele uscată și crăpată, unghii subţiri, păr rar
Etiologie: infecţia sifilitică, etilismul cronic, alte noxe.
Intrucât oportunitatea și alegerea tratamentului miasmatic sunt
probleme homeopatice dificile și nu constituie unul dintre obiectivele
acestui curs, nu vom mai detalia caracteristicile generale și clinice ale
miasmelor mai noi, tuberculinismul și cancerinismul. Există numeroși
homeopaţi contemporani care neagă complet utilitatea tratamentului
miasmatic, pe de o parte considerând că nici un remediu nu poate fi
catalogat ca aparţinând exclusiv unei miasme și, pe de altă parte, ei
consideră că remediul similimum este cel care vindecă toate laturile
aflate ȋn dezechilibru ale individului, inclusiv diateza moștenită.
Iată, totuși, câteva exemple de remedii considerate ca aparţinând
predominant diferitelor miasme:
Psora: Psorinum, Sulfur, Calcarea carbonica, Lycopodium

22
 Curs introductiv

Sicoza: Medorrhinum, Colibacilinum, Vaccinotoxinum, Thuja,

Natrium sulphuricum, Causticum
Luetism: Luesinum, Mercurius solubilis, Aurum, Argentum nitricum
Tuberculinism: Tuberculinum K, Aviaria, Bacillinum, Natrium
muriaticum, Kali carbonicum, Phosphorus
Cancerinism: Carcinosinum, Arsenicum album, Carbo animalis,
Conium

MATERIA MEDICA HOMEOPATICĂ

Materia Medica clasică este ansamblul studiilor descriptive asupra

caracterelor fizico-chimice și istoriei naturale a medicamentelor folosite
ȋn farmacopee. Materia Medica (MM) homeopatică, numită astfel de
către S. Hahnemann cuprinde, pe lângă datele de mai sus, acţiunea
acestor substanţe asupra organismului uman sănătos, altfel zis
patogenezia acestor substanţe.
Remediilor experimentate provenite din mediul natural, substanţe
animale, vegetale, minerale, li s-au adăugat substanţe sintetice, precum
și substanţe biologice provenite de la persoane bolnave, așa-numitele
nosode.
Materia Medica ȋnsumează date colectate din patru feluri de
surse:
- Date toxicologice – culese din cazuri de intoxicaţii accidentale
sau voluntare: intoxicaţii medicamentoase, cu otrăvuri,
intoxicaţii profesionale, toxicomanii, etc.
- Experimentare patogenezică pe om sănătos, denumită de
homeopaţi “proving”. Hahnemann a practicat-o pe el și pe
colaboratorii săi, voluntari, descriind astfel 99 de substanţe.
Astăzi există ȋn jur de 3000 de remedii experimentate, dintre
care ȋn jur de 400 foarte bine cunoscute, utilizate ȋn mod
curent. Proving-uri se fac ȋn continuare.
- Observaţia terapeutică. Simptomele care nu se află ȋn
patogenezii (deci descrise deja ȋn Materia Medica) și care,
existând la mai mulţi bolnavi, dispar odată cu administrarea
remediului, au o valoare deosebită. Ele sunt adăugate ȋn
Materia Medica și ȋn repertorii doar după confirmare ȋntr-un
număr suficient de mare de cazuri. Uneori au existat situaţii cu
simptome greșit adăugate de homeopaţi, ȋn perioade ȋn care
stricteţea regulilor de completare a Materiei Medica era mai
redusă; există astăzi demersuri colective nu doar pentru
completarea MM, ci și pentru o selectare mai precisă a celor
existente.

23
Homeopatie

- Semne necropsice – descrierea modificării structurii organelor și

ţesuturilor patologice.
Există numeroase MM apărute de-a lungul timpului, ȋn ultimii 200
de ani. Maniera ȋn care sunt prezentate remediile diferă de la o MM la
alta. In general, simptomele sunt grupate ȋn: acţiunea generală, biotip,
semne etiologice, semne mentale, emoţionale, semne generale cu
modalităţi, semne locale pe aparate, relaţii medicamentoase. O MM
valoroasă este caracterizată prin obiectivitate și lipsa oricărei interpretări.
Hahnemann spunea ȋn Organon: “Tot ce este presupunere, afirmaţie
gratuită sau ficţiune să fie exclus cu severitate din această Materia
Medica. [In ea] nu trebuie să se găsească decât expresia naturală
cercetată cu grijă și bună-credinţă”.
MM constituie o bază experimentală știinţifică ce se folosește ȋn
terapeutica individualizată. Bogăţia sa ȋn simptome permite o adaptare
suplă a aspectelor morbide cele mai variate, chiar și acolo unde este
dificil de stabilit un diagnostic clinic.
Richard Hughes (1836-1902) este de părere că MM trebuie să se
bazeze numai pe date experimentale, care nici acestea nu sunt toate
inatacabile, pe lângă simptome autentice remediului pot apărea
simptome ȋntâmplătoare sau ieșite din imaginaţie sau sugestie,
subiectivismul probantului fiind un factor de luat ȋn seamă, ca și cel al
probatorului care ȋnscrie datele. Pentru Hughes sunt importante
simptomele care se repetă la mai mulţi probanţi și care sunt
caracteristice remediului, care pot să ne conducă la remediu atunci când
sunt ȋntâlnite ȋn practică, nu simptomele vagi și generale care pot să
apară ȋn orice patogenezie. Aceste simptome caracteristice trebuie
urmărite ȋn timp, pentru o bună cunoaștere a aspectelor evolutive ale
remediului (ex. Lycopodium este un remediu potrivit unei persoane
lipsite de ȋncredere ȋn sine, care ȋn copilărie este mai degrabă
rezervată, timidă ȋn societate, cu trecerea timpului ȋnsă, ȋși ascunde
neȋncrederea ȋn propriile forţe sub o mască dominatoare, chiar tiranică;
aceste aspecte, aparent opuse, sunt mainfestarea aceleiași trăsături, ȋn
diferite perioade evolutive ale individului).
Pe baza datelor ȋnscrise ȋn MM se pot trage doar concluzii
pozitive, iar prezenţa la bolnav a unor simptome ce nu apar ȋn MM nu
neagă remediul. Este posibil ca tablourile patogenezice descrise ȋn MM
să nu fie toate complete și, de altfel, ele sunt supuse unor actualizări
continue.
Lamasson este de părere că probantul ar trebui să fie cât mai lipsit
de imaginaţie și să fie probate pe el mai multe remedii, simptomele
comune din toate experimentele aparţinând pacientului și nu remediilor,
trebuie excluse. Mai mult, trebuie experimentate remediile ȋn diluţii
diferite și ȋn condiţii diferite de anotimp, temperatură, stare psihică, etc.,
24
 Curs introductiv

fiecare diluţie având patogenezia sa și fiecare coincidenţă a unui

simptom cu o situaţie anume, importanţa sa.

REPERTORII HOMEOPATICE

Repertoriul homeopatic este o MM inversată, un dicţionar de

simptome cu modalităţile lor și remediile potrivite.
Repertoriul Kent conţine simptomele grupate pe aparate ȋncepând
cu mintea și terminând cu pielea și simptomele generale.
Remediile sunt scrise ȋn repertorii cu caractere diferite după gradul
de importanţă a simptomului ȋn cadrul remediului respectiv. Fiecare
remediu are o prescurtare specifică, unitară pentru toate repertoriile și
există liste ȋn fiecarea repertoriu cu alocarea acestor abrevieri.
De exemplu, avem o pacientă cu o erupţie umedă ȋn spatele
urechii. In dreptul acestui simptom ȋn repertoriu se găsesc 10 remedii.
Cum ȋl alegem pe cel mai bun? Bolnava mai prezintă crăpături pe pielea
mâinilor, nu poate dormi din cauza senzaţiei de frig la picioare, transpiră
la efort fizic minim și are menstre dureroase, cu false membrane. Dacă
memoria nu ne ajută suficient să ne amintim remediul atunci căutăm ȋn
repertoriu la rubricile corespunzătoare simptomelor și eliminăm remediile
care nu se repetă de la o rubrică la alta. Această operaţie se numește
repertorizare. Pentru o bună repertorizare trebuie să asezăm
simptomele bolnavului ȋntr-o anumită ordine, ȋn funcţie de importanţa
lor: cauzale, mentale, generale și locale. Această operaţie se numește
ierarhizare.
Pe o fișă se trec pe coloane verticale remediile găsite la fiecare
simptom cu gradul lor de importanţă, pentru a le putea compara.
In repertorizare este foarte importantă acoperirea cât mai completă
a simptomelor.
După terminarea repertorizării, remediul găsit trebuie verificat din
punct de vedere al similitudinii cu pacientul ȋn integralitatea sa. Această
etapă este foarte importantă și constă ȋn verificarea ȋn MM dacă
remediul găsit se suprapune, ȋn special la trăsăturile mentale și
generale, dar și la tendinţele patologice (boli sau ȋnclinaţii spre boală,
susceptibilităţi patologice fără modificări obiective sau paraclinice),
pacientului respectiv.
De exemplu, prin repertorizare rezultă ca remediu de primă intenţie
Baryta carbonica. Pacientul nostru este mic, slab, inteligent și cu o
memorie foarte bună. Baryta carbonica este descris ȋn MM ca având
inteligenţă redusă, memorie slabă și mai degrabă gras. In repertorizare
următorul remediu să zicem că este Belladonna, care corespunde mai
bine caracterelor generale ale bolnavului și are șanse mai mari de
reușită.
25
Homeopatie

Trebuie avută ȋn vedere permanent considerarea bolnavului ȋn

ȋntregul său.

MODALITĂŢI, ALTERNANŢE, CONCOMITENŢE

Modalităţile sunt calităţi ale simptomelor, agravări sau ameliorări,

care conferă unui simptom, banal ȋn sine, caracteristica individuală.
Modalităţile reprezintă circumstanţele psihice, fizice, de ritm,
ambianţă, poziţie, mișcare, apicaţii locale, aprturi alimentare, funcţii
emonctoriale și acte fiziologice susceptibile de a influenţa bolnavul.
Toate aceste caractere ale simptomelor ne ajută la găsirea
remediului homeopatic similar strict individualizat, homeopatia
adresându-se bolnavului cu toate particularităţile lui și ale simptomelor
lui.
Câteva exemple:

Agravări:

Condiţii geo-atmosferice: la mare: Natrium muriaticum, Natrium

sulfuricum
la munte: Medorrhinum

Influenţe cosmice: Soare: Gelsemium, Glonoinum, Lachesis,

Natrium carbonicum
Luna nouă: alumina, kalium bromatum, silicea
Luna plină: Calcarea carbonica, natrium
carbonicum, natrium muriaticum, sulphur

Umiditate: Ammonium carbonicum, Calcarea carbonica, Dulcamara,

Mercurius solubilis, Natrium sulfuricum, Rhus toxicodendron

Uscăciune: Causticum, Hepar sulfur, Nux vomica

Temperatura: Cald: Apis, drosera, Iodum, Pulsatilla, sulfur

Frig: Aconitum, Arsenicum, Chamomilla, Dulcamara,
Magnesia phosphorica, Sepia, Silicea

Condiţii psihologice:
Necaz: Ignatia, Natrium muriaticum, Staphisagria
Furie:Bryonia, Chamomilla, Lycopodium, Nux vomica, Staphisagria
Consolare: Natrium muriaticum
Efort mental: Anacardium orientale, calcarea carbonica, gelsemium,
Natrium muriaticum, Nux vomica, Phosphoric acid, Silicea
26
 Curs introductiv

Emotie: Cocculus, Coffea, Colocynthis, Gelsemium, Ignatia,

Pulsatilla, Staphisagria
Muzică: Graphites, nux vomica, Sabadilla, Thuja
Frica:Aconitum, Gelsemium, ignatia, Opium, Veratrum album
Singurătatea: Ignatia, Kalium bichromicum, Lycopodium, Stramonium

Condiţii senzoriale:
Miros: Alimente: Arsenicum, Colchicum, tuberculinum
Flori: graphites
Tutun: belladonna, Ignatia, Spigelia
Mirosuri intense: Belladonna, china, colchicum, Ignatia, Nux
vomica, sulphur.
Auz: Zgomot: Belladonna, Ignatia, Nux vomica, spigelia
Apa: Hydrophobinum
Tactil: Contact: China, Hepar sulfur, Lachesis, Nitric acid, Nux
vomica,
Presiune: apis, Hepar sulfur, lachesis, Nux vomica
Văz: Lumina: Belladonna, Calcarea carbonica, Euphrasia,
mercurius solubilis
Obiecte strălucitoare: belladonna, cantharis, hydrophobinum
Intuneric: arsenicum, Stramonium

Alimente și băuturi:
Unt: carbo vegetabilis, Pulsatilla
Varză: Bryonia, Lycopodium, Petroleum
Condimente: Nux vomica,
Fructe: Arsenicum album, Bryonia, China, Ipeca, Veratrum album
Grăsimi: Carbo vegetabilis, cyclamen, kali muriaticum, Pulsatilla,
taraxacum
Legume: bryonia, lycopodium
Ouă: ferrum metallicum, sulfur
Patiserie: Carbo vegetabilis, kali muriaticum, Pulsatilla
Cartofi: Alumina, pulsatilla, veratrum album
Dulciuri: Argentum nitricum, lycopodium, mercurius, sanguinaria,
spongia
Băuturi acide: Antimonium crudum, antimonium tartaricum, carbo
vegetabilis, Pulsatilla, sepia
Băuturi calde: bryonia, Lachesis, phosphorus, Pulsatilla, stannum
Băuturi reci: Arsenicum album, calcarea carbonica, cantharis, cyclamen,
lycopodium, phosphorus, sabadilla, veratrum album.
Bere: Kali bichromicum, Nux vomica
Cafea: cannabis indica, cantharis, causticum, Chamomilla,
cocculus, cyclamen, Ignatia, Nux vomica
27
Homeopatie

Lapte: Aethusa, antimonium tartaricum, bromium, Calcarea

carbonica, carbo vegetabilis, china, magnesia carbonica,
pulsatilla, sepia, sulfur
Alcool: Arsenicum, cannabis indica, lachesis, Nux vomica, opium,
selenium, Sulphuric acid
Ceai:Abies nigra, fluoric acid, Selenium, Thuja
Vin: Antimonium crudum, arnica, arsenicum, carbo vegetabilis, Fluoric
acid, lycopodium, Nux vomica, Selenium, Zincum

Condiţii orare:
Dimineaţa: bryonia, kali bichromicum, Lachesis, Natrium muriaticum,
Nux vomica, sulfur
După-amiaza: belladonna, helleborus, kali carbonicum, lycopodium,
pulsatilla, thuja
Seara: aconitum, Arsenicum, chamomilla, China, coffea, colchicum,
dulcamara, ferrum phosphoricum, helleborus, hyosciamus,
lilium tigrinum, Lycopodium, mercurius, mezereum, nitric
acid, Phosphorus, plumbum,
Noaptea: aconitum, Arsenicum, Aurum, chamomilla, China, coffea,
colchicum, dulcamara, Mercurius solubilis, pulsatilla, silicea,
Luesinum, zincum metallicum
După somn: apis, coccus cacti, Lachesis, naja, opium, selenium,
spongia
Ora 1-3: Arsenicum
Ora 2-4: Kali carbonicum, podophyllum
Ora 3: ammonium carbonicum
Ora 4: Thuja, chelidonium
Ora 4-6: Ferrum metallicum
Ora 5: Aloe, rumex crispus, tuberculinum, Sulfur
Ora 6: rhus toxicodendron
Ora 7: podophyllum
Ora 8: eupatorium perfoliatum
Ora 10: Natrium muriaticum
Ora 11: Ignatia, sepia, Sulfur, Zinc
Ora 16: melilotus
Ora 17-18: lilium tigrinum
Ora 17-21 helleborus, Lycopodium
Ora 3 și 23: belladonna
Ora 3 și 21: Bryonia
Ora 23: aconitum, coccus cacti

Poziţie și mișcare:
Așezat: croton tiglium, cyclamen, dioscorea villosa, platina
28
 Curs introductiv

Culcat: Arsenicum, conium, lachesis, Phosphorus, pulsatilla, Rhus

toxicodendron
Culcat pe partea dureroasă: aconitum, hepar sulfur, kali carbonicum,
nux vomica, phosphorus, rhus toxicaodendron
Culcat pe partea dreaptă: argentum nitricum, Mercurius solubilis,
sanguinaria, stannum
Culcat pe partea stângă: baryta carbonica, cactus, Carduus marianus,
ceanothus, naja, Phosphorus, Pulsatilla
Ortostatism: aesculus hypocastanum, Aloe, berberis, cyclamen,
Lilium tigrinum, platina, Sepia, Sulfur
In mișcare: Aesculus hypocastanum, Belladonna, berberis, Bryonia,
Cocculus, colchicum, colocynthis, gelsemium, Ledum,
Sabadilla
Aplecându-se: ammonium carbonicum, Bryonia, calcarea carbonica,
glonoinum, manganum, sepia, Spigelia, sulfur
Coborând: Borax, ferrum, stannum
Ridicându-se: Aconitum, bryonia, digoxinum, Nux vomica, phytolacca,
rhus toxicodendron
Urcând scările: Calcarea carbonica, lycopodium, spongia, sulphuric acid
Intorcându-se ȋn pat: conium, Nux vomica, pulsatilla, Sulphur
Mergând cu mașina: argentum metallicum, berberis, Cocculus,
hydrophobinum, naja, Petroleum, Thuja
In repaos: arnica, Arsenicum, calcarea fluoricacyclamen, Ferrum
metallicum, magnesia carbonica, Pulsatilla, Rhus
toxicodendron, sepia

Simptome generale
Inghiţind: belladonna, hepar sulphur, lachesis, mercurius, stannum
Baie rece: Antimonium crudum, Arsenicum, causticum, kreosotum,
Magnesia phosphorica, Sulphur
Bând: cantharis, eupatorium
Act sexual:Agaricus, alumina Kali carbonicum, Kali phosphoricum,
Kreosotum, Moschus
La dentiţie:Aethusa, Belladonna, borax, calcarea carbonica, calcarea
phosphorica, Chamomilla, Kreosotum, Podophyllum
Spălându-se: ammonium carbonicum, acntimonium crudum,
calcarea carbonica, natrium sulfuricum, Sulfur
După ce mănâncă: aloe, Antimonium crudum, carbo vegetabilis, China,
Lycopodium, Nux vomica, Pulsatilla,
Narcotice: chamomilla, coffea, Nux vomica, thuja
Vorbind: Argentum nitricum, cocculus, Manganum, natrium
muriaticum, selenium, stannum.
Menstra: Inainte: conium, Lachesis, veratrum album
29
Homeopatie

In timpul: Actaea racemosa, ammonium carbonicum,

argentum nitricum, belladonna, cocculus,
conium, Graphites, Hyosciamus, Kreosotum,
Magnesia carbonica, platina, Pulsatilla, sepia,
silicea, veratrum album, Zincum
După: Boron, Graphites, lycopodium, nux vomica
Transpiraţie: Arsenicum, Causticum, Chamomilla, Mercurius
solubilis, Rhus toxicodendron, Sepia, Sulphur
Tutun: cicuta, cocculus, gelsemium, Ignatia, Nux vomica,
staphysagria
Vaccinare: Silicea, Thuja
Vărsături: aethusa, arsenicum album, antimonium tartaricum, Ipeca

Lateralitate
Alternanţă: Lac caninum
Dreapta: Arsenicum, Aurum, Chelidonium, Lycopodium
Stânga: Cina, Graphites, Lachesis, Sepia

Periodicitate
La aceeași oră: Cedron
Zilnic: Natrium muriaticum
La 2 zile: alumina, Arsenicum album, China, cedron, lac caninum
La 3-4 zile: Psorinum
La 7 zile: Sanguinaria, Iris versicolor
La 3 săptămâni: Magnesia carbonica
Anual: arsenicum, Lachesis, Psorinum, sulphur

După aceleași criterii, uneori ȋn situaţii opuse celor care produc

agravările dar nu obligatoriu, se produc ameliorările, pentru care nu vom
mai enumera aici remediile corespunzătoare, ȋnșiruirea de mai sus fiind
doar cu titlu informativ și nu exhaustiv.
La anumiţi pacienţi apar simptomele ȋn mod alternant, această
succesiune de manifestări clinice fiind caracteristică anumitor remedii,
formând alternanţele morbide:
Astm și erupţii: Caladium, Rhus toxicodendron
Astm și gută: Lycopodium, Sulphur
Astm și diaree nocturnă: Kali carbonicum
Colici și delir: Plumbum
Colici și vertij: Veratrum album
Convulsii și furie: Stramonium
Diaree și reumatism: Abrotanum, Dulcamara
Diaree și cefalee:Podophyllum
Herpes și diaree: Rhus toxicodendron
30
 Curs introductiv

Reumatism și tulburări gastrice: Kali bichromicum

Sunt foarte multe asemenea alternanţe morbide, cele de mai sus
fiind doar câteva exemple.

CONSULTAŢIA HOMEOPATICĂ

Consultaţia alopată și cea homeopată

Consultaţia alopată are ca obiectiv principal diagnosticul de boală,
ȋn timp ce consultaţia homeopată are ca obiectiv diagnosticul terapeutic
(de remediu). De asemenea, medicul homeopat urmărește să
stabilească diferenţele dintre pacientul respectiv și toţi ceilalţi pacienţi
care au același diagnostic de boală. Ca urmare, medicul homeopat
trebuie să cunoască foarte bine medicina alopată, acestor cunoștinţe
adăugându-se cele de homeopatie, pentru o bună ȋnţelegere și urmărire
a evoluţiei cazului. Pe de altă parte, medicul homeopat trebuie să
cunoască bine prognosticul bolii pacientului, pentru a-i putea recomanda
ȋn cunoștinţă de cauză un tratament adecvat, responsabil. De exemplu,
leziunile tisulare ireversibile din ciroza hepatică nu pot constitui premisa
unui succes terapeutic homeopat; un remediu bine ales poate reduce
din simptomele și suferinţa pacientului, dar nu putem spera o vindecare
completă. Prelungirea vieţii și creșterea calităţii ei ȋn cazul unui pacient
suferind de un neoplasm este posibilă asociind homeopatia, terapiei
clasice, oncologice, dar vindecarea completă doar prin homeopatie este
o situaţie excepţională, chiar și ȋn cazuistica unor homeopaţi cu
experienţă vastă.

Calităţi necesare medicului homeopat

- Homeopatul trebuie să gândească fără prejudecăţi. Nu este
ușor să ne ferim de a interpreta spusele pacientului prin prisma
gândirii și, mai ales, a experienţei noastre. Este foarte important
ca ȋn cursul consultaţiei homeopate să ne detașăm de propriile
noastre păreri, să ascultăm și să reţinem exact ce ne transmite
pacientul, nu ceea ce credem că a dorit să ne spună el. Astfel
ne putem dezvolta capacitatea de a percepe adevărul despre
pacient și ne ferim să catalogăm simptomele de la bun ȋnceput
ca aparţinând unui remediu anume.
- Empatia – capacitatea de a “ne pune ȋn pielea pacientului”, de
ȋnţelegere profundă a problemelor sale. Indiferent de ce natură
sunt aceste probleme, medicul trebuie să-l ȋncurajeze pe
pacient să vorbească liber, oferindu-ne astfel informaţiile
necesare unei bune prescripţii. Este foarte important ca
pacientul să nu se simtă judecat, ci să rezulte din atitudinea și

31
Homeopatie

felul de a ȋntreba al medicului, doar preocuparea pentru găsirea

soluţiei terapeutice eficiente, spre binele bolnavului.

Despre pacient
- Sunt foarte importante informaţiile culese prin observarea
pacientului, pe lângă cele obţinute din anamneză, acestă
observare ȋncepe din sala de așteptare și continuă ȋn timpul
anamnezei.
- Uneori, chiar din momentul programării obţinem informaţii
despre pacient, de exemplu, dacă un pacient cu patologie
cronică dorește insistent o programare urgentă, “chiar astăzi”,
putem deduce fără a exagera că are o fire nerăbdătoare.
- Felul cum pacientul arată și este ȋmbrăcat: cu unghii ȋngrijite,
foarte meticulos ȋmbrăcat, eventual chiar cu cravată, deși nu
vine de la un serviciu care ȋi impune un asemenea standard (de
ex. Arsenicum album) sau neglijent, dând ȋn mod evident puţină
importanţă ţinutei (de ex. Sulfur);
- poziţia faţă de biroul medicului:
- aproape de birou (Phosphorus, Lycopodium)
- departe de birou (Kalium carbonicum, Natrium muriaticum)
- introvertit (Natrium muriaticum)/extrovertit (Phosphorus)
- reacţia la ȋntârziere: iritabil, anxios, nerăbdător (Nux vomica)
sau insistă să luăm alt pacient ȋnaintea sa (Staphysagria – se
simte neimportant, umil)
- felul ȋn care se prezintă și dau mâna cu medicul: ezitant, cu
voce joasă, mâna moale, pot fi manifestarea lipsei de ȋncredere
ȋn sine
- un pacient care se prezintă specificând la vârstă și numărul
lunilor ȋmplinite poate fi considerat tipicar, atent la amănunte
- unii pacienţi au o atitudine rafinată (Silicea), alţii au tendinţa de
a ne flata (Lycopodium) sau, dimpotrivă, au o atitudine de
superioritate marcată (Platina, Veratrum album)
- Pacienţii care au citit homeopatie pot fi cei mai dificili – ei se
exprimă uneori ȋn clișee citite cu care s-au identificat, deși
percepţia lor este uneori eronată

Anamneza
In prima parte a anamnezei lăsăm pacientul să se exprime liber
despre suferinţa lui, fără a-l ȋntrerupe, concentrându-ne atât asupra
conţinutului cuvintelor descrise, dar și asupra atitudinii și gesturilor:
atunci când cuvintele sunt ȋnsoţite de mișcări ale mâinilor sau modificări
importante ale expresiei faciale, putem acorda o imortanţă mai mare ȋn
ierarhizare simptomelor descrise astfel. Informaţii importante obţinem și
32
 Curs introductiv

dacă pacientul are manifestări emoţionale clare (de ex. Pulsatilla, Sepia
plâng ușor, Natrium muriaticum poate râde ȋn situaţii serioase dar nu
plânge ȋn prezenţa străinilor).
După ce anamneza spontană s-a ȋncheiat, continuăm cu cea
dirijată prin ȋntrebări, care ar tebui să respecte câteva cerinţe:
- preferăm ȋntrebările deschise, nu cele la care se răspunde cu
da sau nu și nici cele la care pacientul are de ales ȋntre alte
răspunsuri date;
- preferăm ȋntrebările care nu sugerează un răspuns. (De
exemplu: ȋn loc să ȋntrebăm “Vă plac dulciurile?” alegem “Ce
vă place cel mai mult să mâncaţi?”)

1. Motivul prezentării la consultaţie – simptomele majore și minore

Ce l-a adus pe pacient la consultaţie, ce-l deranjează cel mai mult?
Ne interesează descrierea debutului și a evoluţiei ȋn timp a
simptomelor, tratamentele clasice și homeopate administrate și
reacţia faţă de acestea.
Ne vom interesa și despre celelalte simptome ale pacientului,
eventual ȋntrebând de principalele aparate și sisteme, pentru a ajuta
memoria pacientului, deoarece deseori emoţia ȋn faţa unui
interogatoriu atât de atipic afectează reamintirea amănuntelor.
La fiecare simptom amintit de pacient ne interesează:
- De ce? – cauza care a declanșat simptomele (doliu – Ignatia,
Natrium muriaticum, traumatisme – Arnica montana, frig și vânt
– Aconitum etc.)
- Unde? – localizarea simptomelor, inclusiv partea, stângă
(Lachesis) sau dreaptă (Lycopodium) și direcţia iradierii durerii
- Cum? – caracterul durerii, senzaţia: de ex. ca o ȋnţepătură, ca o
arsură, o crampă, explozivă, pulsatilă, ca un cui etc.
- Când? – moment al zilei: dimineaţa, seara sau chiar ora la care
se manifestă simptomele; frecvenţa cu care revin simptomele
- Cu ce? – asocierea altor simptome sau concomitenţe: de
exemplu migrenă cu senzaţie de foame, migrenă cu tulburări de
vedere sau acufene
- Ce modifică simptomele? – modalităţi, condiţiile care agravează
sau ameliorează simptomele, de ex. simptomele la Arsenicum
album se agravează la frig, dar cefaleea sa se ameliorează cu
comprese reci; durerea la Bryonia se agravează la orice
mișcare, simptomele Pulsatillei se ameliorează la aer curat, etc.
- Simptomele ȋși schimbă localizarea?
- Au apărut simptome ȋn mod alternativ?
- Dacă simptomele se instalează brusc/progresiv și dacă dispar
brusc/progresiv?
33
Homeopatie

Dacă avem o pacientă urmează să ȋntrebăm despre:

2. Menstruaţie
- vârsta debutului (menarha)
- regularitatea (Pulsatila are cicluri neregulate)
- cantitatea, prezenţa cheagurilor, culoarea sângelui (Phosphorus
– roșu aprins)
- sarcini, nașteri, sarcini ȋntrerupte

3. Antecedente chirurgicale
- amigdalectomie: amigdale foarte mari au Baryta carbonica,
Calcarea carbonica
- adenoidectomie:Thuja, Tuberculinum au frecvent vegetaţii
adenoide ȋn copilărie

4. Antecedente heredo-colaterale
In contexte patologice precum migrena sau bolile alergice (astm,
rinită, dermatită) este important a cunoaște eventuala predispoziţie
genetică.
Eventuale decese ȋn familie pot marca semnificativ o constituţie
susceptibilă (Natrium muriaticum).
Dacă au existat cazuri de cancer, diabet, tuberculoză la
ascendenţi se transmite descendenţilor o predispoziţie (diateză,
miasmă) a cărei manifestare poate fi prevenită prin homeopatie.

5. Sfera mental-emoţională
- ce fel de relaţii are pacientul/pacienta? Este important să
cunoaștem situaţia familială a pacienţilor, precum și cea socială,
ocupaţia sa de bază și preocupările din timpul liber; numeroase
simptome emoţionale pot deveni evidente din aceste informaţii.
De exemplu, Ignatia sau Natrium muriaticum, din cauza traumei
de a fi fost respinși nu pot intra ȋntr-o nouă relaţie, Lycopodium
este volubil și va ȋntâlni repede noi cunoștinţe, lui Suphur ȋi
trece repede supărarea.
- leagă cu ușurinţă prietenii noi? Aflăm astfel dacă pacientul este
volubil sau rezervat.
Majoritatea sărurilor de sodiu și de magneziu ȋși aleg cu grijă
prietenii.
- dacă au o problemă, preferă să o comunice altora sau preferă
să o păstreze pentru ei? Lui Calcarea carbonica și Lachesis le
este teamă că vei spune mai departe, Nux vomica și Arsenicum
album cred că e doar problema lor și caută rezolvarea
(Arsenicum caută rezolvarea la medic dar nu este de acord cu
acesta), Natrium sulfuricum nu-și spune problemele ca să nu-i
34
 Curs introductiv

ȋntristeze pe ceilalţi, Natrium Muriaticum și Ignatia ȋși ascund

problemele din cauza vulnerabilităţii emoţionale, Phosphorus
este un remediu deschis, dorește compania altora și ȋi place să
fie consolat.
- reacţia la supărare?
- iese la plimbare? (Ignatia, Pulsatilla)
- stă singur ȋn cameră (săruri de Na, K, Mg – vor liniște)
- vorbește cu cineva:
- despre problema sa (Phosphorus, Arsenicum)
- despre ceva total diferit (Lycopodium)
- reacţia la jignire?
- vor să se răzbune: Nux vomica, Sulphur
- vor să se facă dreptate: Causticum
- foarte ranchiunos: Nitric acid
- nu uită niciodată o ofensă: Natrium muriaticum
- uită ușor de supărare: Pulsatila, Staphysagria (se lasă
umilită)
- Natrium muriaticum și Ignatia ţin supărarea ȋn interior, sunt
politicoși dar nu mai au ȋncredere ȋn persoana respectivă
- Oftează frecvent?
- Ignatia – nemulţumită emoţional
- Calcarea Phosphorica este nemulţumită de toată viaţa ei
- pot avea senzaţie de nod ȋn gât, ȋnghit frecvent: Natrium
muriaticum, Ignatia, Lachesis
- Cât de ușor plâng? Dacă răspunsul este afirmativ, ȋntrebăm
când a plâns ultima oară și ȋn ce context. Pulsatila plânge
foarte ușor și adoră să fie consolată.
- Sunt meticuloși?
– Natrium muriaticum și Arsenicum sunt foarte curaţi și
ordonaţi;
- Nux vomica și Carcinosinum sunt meticuloși la locul de
muncă dar dezordonaţi acasă.
- Dorește sau nu companie?
- Da: Phosphorus, Arsenicum, Lycopodium, Pulsatila,
Argentum nitricum
- Nu: Natrium muriaticum, Ignatia, Sepia, Staphysagria
- Vrea sau nu să fie consolat? Ignatia și Natrium muriaticum
urăsc consolarea.
- Este sensibil la cuvintele altora? Sunt foarte sensibili la părerile
altora Pulsatila, Ignatia și Natrium muriaticum (dacă le spui că
nu-ţi place cum s-au ȋmbrăcat ȋși schimbă dispoziţia dar
ȋncearcă să nu o arate, Nux vomica sau Sulphur ȋţi răspund
imediat că nici tu n-arăţi prea bine).
35
Homeopatie

- Este o persoană timidă? (sau a fost timidă ȋn tinereţe? –

majoritatea au ȋnvăţat să-și controleze timiditatea ȋnnăscută) La
o petrecere abordează persoane străine sau așteaptă să vină
alţii să deschidă o discuţie?
- Are sau nu ȋncredere ȋn sine?
- Cum e dorinţa sexuală? E o ȋntrebare ce trebuie pusă cu
maximă delicateţe, ȋntr-un context cât mai favorabil ȋntrucât ar
putea produce stinghereala pacienţilor mai timizi, limitând
expunerea liberă a simptomelor. Dacă simţim că pacientul este
mai ȋnchis sau conservator, preferăm să lăsăm această
ȋntrebare pentru finalul consultaţiei sau să renunţăm la ea, dacă
ajutorul răspunsului nu este foarte important ȋn alegerea
remediului. Pacienţi mai pasionali din acest punct de vedere
sunt Phosphorus, Medorrhinum, ȋn timp ce la Causticum acest
interes este mult diminuat.
- Frici? Unele dintre cele mai fricoase remedii sunt Argentum
nitricum, Calcarea Carbonica, Arsenicum, Phosphorus, Kali
arsenicosum. Frica de:
- ȋntuneric: Stramonium, Pulsatila, Phosphorus,
Medorrhinum (lasă o lumină aprinsă)
- moarte/boală: Arsenicum, Calcarea carbonica,
Kali arsenicosum, Nux vomica
- hoţi: Arsenicum (verifică repetat ușa de la intrare și
chiar sub pat), Calcarea c.
- furtună, fulgere: Phosphorus
- examen: Gelsemium, Lycopodium – le e frică să
vorbească ȋn public
- spaţii ȋnguste (claustrofobie): Argentum
nitricum (reperează ȋn orice spaţiu ieșirea și caută un loc cât
mai aproape de ea) - mulţime: Aconitum, Argentum
nitricum - ȋnălţime: Lycopodium, Sulphur
- câini: Tuberculinum,
Belladonna, China, Stramonium - oglinzi: Stramonium
- cutremure: Phosphorus

6. Simptome generale
- dacă pacientul este călduros sau friguros, dacă are de ales
ȋntre o cameră foarte caldă și una foarte rece, pe care o alege,
dacă se ȋmbracă mai gros sau mai subţire decât cei din jur,
dacă iarna ȋși scoate noaptea picioarele de sub plapumă
(picioare calde, le dezvelesc: Sulphur, Pulsatila, Medorrhinum,
Natrium muriaticum, Argentum nitricum; au picioare reci și nu le
dezvelesc nici vara: Calcarea carbonica – doarme cu șosete,
36
 Curs introductiv

Nux vomica, Arsenicum album) – toate aceste ȋntrebări ne pot

lămuri asupra senzaţiei pacientului, dar e preferabil să-l lăsăm
să spună spontan ce simte.

- Ce preferă ȋntre litoral și munte?

- Calcarea carbonica și Medorrhinum iubesc litoralul
- Sulphur și Tuberculinum iubesc muntele
- Natrium muriaticum, Sepia și Tuberculinum se agravează
pe litoral.

- Vremea:
- Ignatia, romantică, iubește ploaia
- Rhus toxicodendron, Pulsatila, Sepia, Calcarea carbonica
urăsc vremea ȋnnorată
- Natrium muriaticum, Natrium carbonicum, Pulsatila,
Lachesis, Glonoinum nu suportă să stea la soare, poartă vara
pălărie
- Nux vomica, Silicea, Calcarea carbonica, Kali carbonicum
nu suportă vântul

- Fotosensibilitatea: Belladonna, Nux vomica, Phosphorus –

poartă frecvent vara ochelari de soare

- Dacă poartă haine strâmte ȋn jurul corpului sau a gâtului?

Lachesis și Ignatia nu pot purta gulere strâmte, bluze ridicate pe
gât iar Nux vomica, Lycopodium și Lachesis nu suportă hainele
strâmte ȋn general.

- Dorinţe și aversiuni alimentare? Aici este important să aflăm ce

dorește sau nu pacientul, fără cenzura regulilor unei alimentaţii
sănătoase: chiar dacă nu consumă anumite alimente pentru că
sunt nesănătoase sau au prea multe calorii, ne interesează
poftele pacientului și nu dieta sa reală. Aici putem avea
dificultăţi pentru că unii pacienţi au reușit să-și creeze repulsii
alimentare prin autosugestie, pentru a putea face faţă “ispitelor”
alimentare nesănătoase și nu ne putem baza ȋn prescripţie pe
asemenea aversiuni.
- doresc dulciuri: Sulphur, Lycopodium, Argentum nitricum,
Calcarea carbonica
- doresc sare: Natrium muriaticum, Phosphorus
- doresc acru: Medorrhinum
- doresc carne: Sulphur, Calcarea carbonica
- doresc grăsimea din carne: Sulphur, Medorrhinum, Nux
37
Homeopatie

vomica
- au aversiune faţă de grăsimea din carne: Pulsatilla,
Calcarea carbonica, Natrium muriaticum
- doresc pește: Natrium muriaticum, Phosphorus, Natrium
phosphoricum
- doresc afumături: Calcarea phosphorica, Causticum,
Tuberculinum
- doresc făinoase, paste: Calcarea carbonica, Natrium
muriaticum
- doresc ouă fierte moi: Calcarea carbonica
- doresc lapte rece: Rhus toxicodendron, Tuberculinum,
Phosphorus
- aversiune faţă de lapte: Natrium carbonicum, Natrium
muriaticum, Staphysagria, sărurile de magneziu
- doresc alcool tare: Sulphur, Lachesis, Medorrhinum
- doresc vin: Phosphorus, Nux vomica, Sulphur
La alcoolicii agresivi, Stramonium scade agresivitatea,
ulterior Nux vomica poate ajuta depășirea dependenţei.

- Setea: se referă doar la apă.

- foarte setoase: Bryonia, Sulphur, Phosphorus, Natrium
muriaticum
- puţin setoase: Pulsatilla, Apis, Gelsemium

- Apetit:
- Lycopodium, Phosphorus și Psorinum sunt ȋnfometaţi
noaptea
- Tuberculinum, Lycopodium, Iodum, Natrium muriaticum
mănâncă mult dar pierd ȋn greutate
- Calcarea carbonica, Graphites mănâncă puţin și se ȋngrașă

- Somnul:
- Natrium muriaticum, Ignatia, Pulsatilla, Calcarea carbonica
au activităţi mentale intense care ȋi ţin treji
- Staphysagria nu adoarme ȋn situaţii romantice, Natrium
muriaticum pentru că ȋși amintește situaţii din trecut
- anxietate de anticipaţie: Argentum nitricum se trezește la 3
noaptea ca să nu piardă cumva trenul de la ora 8
- poziţia ȋn somn: Phosphorus și Lachesis nu pot dormi pe
partea stângă
- somn neliniștit, se “foiesc” mult ȋn pat: Rhus toxicodendron
nu-și găsește poziţia de durere, Arsenicum album este neliniștit
din cauza anxietăţilor și a problemelor respiratorii – ei se
38
 Curs introductiv

trezesc dimineaţa cu lenjeria de pat mototolită sau chiar

aruncată pe jos.
- coșmaruri, vise recurente?
- se trezesc frecvent noaptea: Sulphur
- se trezesc dimineaţa obosiţi, se scoală din pat cu mare
dificultate: Nuv vomica și Calcarea carbonica
- nu vorbesc cu nimeni dimineaţa la trezire: Nitric acid și
Natrium muriaticum
- scrâșnesc din dinţi ȋn somn: Tuberculinum
- salivează ȋn somn: Mercurius solubilis
In ȋncheiere, să nu uităm că trebuie să stabilim o relaţie deschisă,
de ȋncredere, cu pacientul, anamneza corectă fiind cea mai importantă
premisă pentru găsirea remediului similimum și vindecarea pacientului.

ALEGEREA POTENŢEI/DILUŢIEI

Potenţa sau diluţia aleasă trebuie, ca și remediul, individualizată,

ea fiind selectată ȋn raport cu capacitatea de reacţie a fiecărui organism.
Potenţa se va adapta la vitalitatea fiecăruia, prin observarea fiecărui caz
ȋn parte, diferiţi homeopaţi având atitudini destul de variabile din acest
punct de vedere.

Diluţii joase, medii și ȋnalte

- Potenţele cuprinse ȋntre 1 decimal (D sau X) și 20 centezimal

(CH) sunt considerate joase.
- Potenţa de 30 CH este o potenţă medie. Hahnemann o descria
ca fiind totodată suficient de ȋnaltă și suficient de joasă.
- Potenţele de la 200 la 10 000 (10M) CH sunt ȋnalte.
- Potenţele de la 50 000 CH (50M, CM) sunt considerate foarte
ȋnalte. Potenţe peste CM nu sunt disponibile uzual dar firmele
specializate le comercializează cu comenzi speciale.

Diluţiile de la 1X la 6X sunt ȋncă doze materiale. Conform legii lui

Avogadro, la diluţia 13CH probabilitatea existenţei vreunei molecule din
tinctura mamă iniţială ȋn remediu poate fi considerată zero. Paradoxal,
totuși apreciat ca explicabil prin creșterea numărului sucusiunilor
aplicate, pe măsură ce cantitatea de substanţă scade, efectul terapeutic
crește. Potenţele ȋnalte au o acţiune mai profundă și mai prelungită
decât cele joase.
Manevrarea potenţelor, ȋn special a celor ȋnalte, necesită o
prudenţă deosebită, mai ales ȋn anumite situaţii. La persoane cu o forţă
vitală redusă, vârstnice, cu patologie avansată sau cu reactivitate
39
Homeopatie

exacerbată, administrarea unei potenţe prea ȋnalte declanșează o

agravarea homeopatică exagerată, ce poate fi evitată prin alegerea
optimă a diluţiei. Acest principiu este valabil ȋn special pentru pacienţii
cu patologie fizică serioasă (ateroscleroză, boală coronariană, tumori
maligne). Potenţele ȋnalte nu vor fi administrate decât persoanelor cu o
vitalitate bună, ȋn special copiiilor și numai dacă suntem siguri că am
ales remediul similimum.
La selectarea potenţei trebuie să fim deosebit de prudenţi cu
pacienţii hiperreactivi, sensibili, care răspund intens și rapid atât la
potenţe joase, cât și ȋnalte. Aceștia sunt, ȋn general (atenţie, nu
ȋntotdeauna, și nu numai ei), persoanele iritabile, irascibile, agitate, care
reacţionează brutal și excesiv la stimuli fizici (mirosuri, zgomote, lumină,
chimicale din mediu și din alimente), psihici (stimuli care nu determină
efecte semnificative la majoritatea oamenilor). Ne vom mulţumi, ȋn
general, să le prescriem acestor pacienţi remedii ȋn diluţii de cel mult
200CH. Această hiperreactivitate poate fi responsabilă și de intensitatea
percepţiei simptomelor bolii și poate fi precipitată de cea mai mică
stimulare. Când acești pacienţi primesc un remediu, el va induce foarte
rapid simptomatologia caracteristică acestuia, ceea ce face din
persoanele hipersensibile, subiecţi ideali pentru proving (așa-numiţii
proveri), pentru stabilirea patogeneziei substanţelor dar, ȋn același timp,
pacienţi dificil de tratat. Dacă acestor pacienţi le administrăm un remediu
greșit, simptomele apărute prin patogenezie vor fi greu de deosebit de
simptomele proprii pacientului, șansele unei a doua alegeri mai bune
decât prima, scăzând considerabil.
Potenţa, precum și frecvenţa administrării remediului, trebuie
individualizate deoarece fiecare pacient are sensibilitatea sa și va
reacţiona ideal la o anumită diluţie, la care devine cu adevărat
similimum. Autorii clasici susţin că selectarea potenţei este mai puţin
importantă decât a remediului, că un remediu corect va acţiona
indiferent de potenţă și, probabil, pe vremea aceea așa și era, deoarece
reactivitatea pacienţilor era mult mai bună prin lipsa noxelor, stresului și
a modului de viaţă actual. O potenţă corectă va acţiona mult mai blând,
pe când una prea mare sau prea mică fie va produce agravări nedorite,
fie nu va acţiona. Există pacienţi care reacţionează, ȋn grade și la
niveluri diferite, la orice diluţie, precum și pacienţi care nu reacţionează,
chiar dacă remediul ales este potrivit, decât la diluţia cea mai potrivită
forţei sale vitale.
In general, cu cât este mai severă patologia fizică, cu atât se aleg
potenţe mai joase pentru prescripţia iniţială.
Dacă tabloul simptomelor pacientului nu este foarte clar, nu se
prescriu potenţe peste 30CH iar homeopaţii ȋncepători ar fi preferabil să
nu prescrie deloc potenţe mai mari. Remediile provenite din substanţe
40
 Curs introductiv

toxice nu se prescriu ȋn diluţii foarte joase (diluţii decimale). Acest lucru

poate fi valabil și ȋn cazul pacienţilor foarte alergici (de exemplu, un
pacient alergic la ȋnţepături de albine nu va primi Apis ȋn diluţie sub
15CH.
Se consideră frecvent că potenţele ȋnalte se recomandă pentru
cazurile cu centrul de greutate la nivel mental și emoţional ȋn timp ce
potenţele joase se folosesc pentru probleme ȋn plan fizic. Este adevărat
că simptomele mentale sunt cele mai importante ȋn alegerea remediului
dar se poate administra o potenţă ȋnaltă numai dacă totalitatea
simptomelor indică limpede un tablou de remediu, altfel preferăm o
potenţă joasă.

FRECVENŢA ADMINISTRĂRII

Kent recomandă o lungă așteptare după administrarea unei doze.

Practicienii moderni prescriu mai frecvent remedii care nu au
contraindicaţii ȋn acest sens (de exemplu, Lachesis, Drosera,
Anacardium se repetă foarte rar). Această frecvenţă mare de
administrare actuală este motivată de existenţa multiplilor factori de
antidotare și de caracteristicile omului modern (stres, alimentaţie,
polipragmazie etc.). Partizanii acestei opinii prescriu remediul ȋn diluţia
30CH săptămânal timp de o lună urmată de administrarea ȋn doză unică
a potenţei 200CH, așteptând apoi răspunsul terapeutic aproximativ o
lună. Homeopaţii ţin cont și de durata de acţiune a diferitelor remedii
pentru stabilirea frecvenţei administrării (de exemplu Allium cepa,
Belladonna, Coffea, Colocynthis, Eupatorium perfoliatum, Glonoinum,
Nux vomica, Sambucus au o durată scurtă de acţiune și necesită
repetarea mai frecventă a dozelor decât Alumina, Arsenicum album,
Mercurius solubilis, Nitric acid, Nux moschata, Silicea sau Sulphur, care
necesită administrări mai rare).
Uneori se practică administrarea unei doze fracţionate (“split-
dose”) care constă ȋn 3-4 doze la interval de 6-12 ore, ȋn speranţa
excluderii antidotării și a prevenirii agravării terapeutice.
După o primă administrare a remediului similimum, urmată la un
interval variabil de timp de vindecarea pacientului, ȋn funcţie de
intensitatea diferitelor agresiuni din mediu și de capacitatea de adaptare
la acestea, simptomele pot reveni, ȋntrucât nu se schimbă adevărata
natură a individului, cu ȋnclinaţiile sale patologice, ci doar se echilibrează
energetic anumite tendinţe, prin tratament homeopatic. Ca urmare poate
fi necesară reluarea tratamentului cu reevaluarea simptomelor, pentru
verificarea suprapunerii cu remediul iniţial. Frecvenţa administrării
acestor doze din remediul similimum nu poate fi prevăzută la prima
consultaţie ci va fi adaptată evoluţiei pacientului.
41
Homeopatie

In cazurile acute repetarea administrării este mult mai frecventă

decât ȋn cele cronice, pentru potenţe joase la interval de o oră sau chiar
mai des (de exemplu Belladonna ȋn pusee febrile ȋnalte, >39°C).

DILUŢIILE LM

Din ce ȋn ce mai mulţi homeopaţi sunt adepţii diluţiilor 1/50 000

(LM). Algoritmul de potenţare LM este ultimul descris de Hahnemann ȋn
ediţia a 6-a a Organonului și modul de administrare al potenţelor LM
este descris ȋn paragrafele 280 și 281:

“Administrarea se continuă pe toată durata ameliorării generale a

pacientului, până la reȋntoarcerea simptomelor originare. Se ȋntrerupe
atunci administrarea substanţei pentru 8, 10 sau 15 zile, fiind vorba de o
agravare homeopatică. Dacă simptomatologia dispare, pacientul este
probabil vindecat, dar dacă la sfârșitul intervalului reapar simptomele
atenuate se continuă administrarea remediului ȋntr-o potenţă crescută,
la intervale mai lungi de timp.”

Această scală de dinamizare reunește cerinţele unei vindecări

rapide, blânde, lipsită de agravări accentuate. Diluţia LM este
avantajoasă prin posibilitatea administrării repetate și prin creșterea
continuă a dinamizării remediului. Dozele LM au o durată mai scurtă de
acţiune iar ȋn cazul unei prescrieri greșite sau al unei agravări,
ȋntreruperea administrării duce la dispariţia rapidă a efectelor.
Diluţiile LM sunt convenabile atât ȋn cazuri acute cât și cronice,
chiar situaţii cu patologie ȋn stadii avansate, la pacienţi hiperreactivi sau
cu vitalitate scăzută.

MODURI DE ADMINISTRARE

Remediile homeopate se administrează la interval de cel puţin 30

de minute distanţă faţă de ingestia de alimente sau lichide, spălatul
dinţilor sau fumat, fără a le atinge (se rotește căpăcelul transparent al
tubului de granule ȋntors ȋn jos, la fiecare rotaţie cade ȋn căpăcel câte o
granulă și când avem numărul suficient de granule ȋn capac, scoatem
capacul și din el răsturnăm granulele direct sub limba pacientului sau ȋn
recipientul pentru dizolvare).
Cea mai frecvent utilizată cale de administrare este cea
sublinguală, granulele fiind menţinute sub limbă până la dizolvarea
completă.

42
 Curs introductiv

Atunci când administrăm copiiilor sub 3 ani sau adulţilor ce nu pot

coopera remedii sub formă de granule este de preferat să le dizolvăm ȋn
10-20 ml de apă plată, soluţie administrată oral.
Pentru cazurile cu patologie acută, atât copiiilor cât și adulţilor le
putem administra remediul sub formă de soluţie din 100 ml apă plată ȋn
care dizolvăm 5 granule de remediu și la fiecare administrare (care se
pot succeda la 10-15 minute dar și mai rar), aplicăm sticluţei respective
10 sucusiuni, augmentând astfel treptat gradul de dinamizare al
remediului și reducând astfel riscul și amploarea agravărilor.

ANTIDOTAREA

Pentru ca remediul administrat să-și poată desfășura nestingherit

acţiunea, trebuie evitaţi factorii care ar putea interfera cu această
acţiune. In Organon, descrierea precauţiilor ce trebuie respectate
constituie un mic ȋndreptar de igienă. Se precizează importanţa adoptării
unui regim de viaţă echilibrat, cu excluderea din dietă și din regimul de
viaţă a oricărui element care ar putea avea o acţiune medicinală: “Doza
infinitezimală nu trebuie să fie ultragiată, tulburată sau ȋmpiedicată ȋn
acţiunea sa de niciun iritant cu proprietăţi medicinale”.(paragraful 259)
Relaţiile de antidotare ȋntre remedii și anumiţi factori specifici se
regăsesc ȋn tabele. De exemplu, remediul Lachesis este antidotat de
alcool iar Nux vomica, de cafea. Camforul antidotează foarte multe
remedii, fiind considerat antidot “universal”, ca și menta.
Antidotarea, ca și majoritatea fenomenelor ȋn homeopatie, este tot
o problemă de reactivitate individuală. La unii pacienţi, factorii de
antidotare pot rămâne fără efect asupra remediului similimum dar
ȋntrucât nu putem prevedea cu exactitate care dintre pacienţi vor fi mai
sensibili la remediu și care la antidot, ideal ar fi să recomandăm tuturor
pacienţilor posibilii factori de antidotare (mentă, de mușeţel, alcool,
cafea, uleiurile volatile și ȋn special camforul). In practica zilnică, se
ȋntâmplă adesea să pierdem complet complianţa pacienţilor,
prezentându-le atât de multe restricţii, posibil inutile. O alternativă ar fi
ca, siguri fiind de remediul similimum, să aplicăm restricţiile doar dacă
acesta nu a acţionat. Protejarea acţiunii remediului este indispensabilă
evaluării corecte a răspunsului terapeutic. Se va analiza ȋntotdeauna și
posibilitatea antidotării remediului. Anestezia stomatologică,
antibioticele, chiar și un eveniment traumatizant pot avea un efect de
antidotare parţială sau chiar totală.
Jonathan Shore descrie un caz al unei paciente cu astm bronșic
pe care o tratase cu remediul similimum și care, după doi ani fără crize
de dispnee sau tuse, ȋl sunase pentru a ȋntreba dacă ar putea reȋncepe
să bea cafea. Considerând cazul vindecat definitiv, Dr. Shore a răspuns
43
Homeopatie

afirmativ, pacienta suferind ȋn aceeași seară o criză de astm, după ce

doi ani nu avusese nici un fel de simptome. Această experienţă l-a
convins să restricţioneze cu stricteţe consumul de cafea pacienţilor săi.
Pe de altă parte, homeopaţi italieni precum Dr. Roberto Petrucci sunt
mult mai permisivi ȋn această privinţă, spunând că ȋn Italia (ca și ȋn
America Latină) este imposibil de aplicat o asemenea interdicţie și că
sunt foarte rare cazurile cu adevărat antidotate de cafea.
Există și situaţii ȋn care antidotarea nu este nocivă și indezirabilă ci
este chiar necesară:
- agravarea terapeutică (criza de vindecare) foarte intensă din
cauza potenţei prea ȋnalte sau a patologiei prea avansate;
- pacient hiperreactiv;
- simptome noi de intensitate marcată, produse de un remediu
parţial similar.
Antidotarea cea mai comodă este administrarea inhalatorie a
vaporilor de camfor sau administrarea pe cale orală a unui ceai de
mentă; conform “legilor lui Murphy”, ȋnsă, antidotarea funcţionează
atunci când nu dorim și nu are loc atunci când o așteptăm.
Cea mai corectă și eficientă metodă de antidotare a unui remediu
nepotrivit este, ȋnsă, administrarea remediului similimum, selectat pe
baza asocierii simptomelor iniţiale prezentate de pacient la prima
consultaţie și a celor noi, dezvoltate după administrarea remediului
insuficient de bine ales.

EVALUAREA RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT

După administrarea unui remediu este posibil să apară sau nu o

modificare a stării iniţiale a pacientului. Trebuie ȋntotdeauna analizat
tabloul clinic al pacientului ȋn sensul dispariţiei, ameliorării sau agravării
simptomelor. Dacă simptomele nu se modifică deloc, trebuie analizată
posibilitatea antidotării remediului și, ȋn lipsa ei, este necesară
reevaluarea cazului. Dacă remediul nu a acţionat și avem certitudinea că
el este similimum, se va prescrie același remediu ȋntr-o potenţă mai
ȋnaltă. Având ȋn vedere că multe remedii au nevoie de o anumită
perioadă de timp pentru a acţiona, este necesar să ne asigurăm că am
așteptat suficient ȋnainte de a lua orice atitudine. Răbdarea medicului și
solicitarea răbdării pacientului sunt, de aceea, elemente importante ale
succesului homeopatic, precipitarea administrărilor fiind deseori cauza
bulversării tabloului clinic, cu reducerea șanselor găsirii remediului
similimum. Inainte de a prescrie un nou remediu, verificăm amănunţit, cu
precauţie, absenţa oricărei modificări. O analiză superficială ne-ar putea
indica necesitatea administrarea unui alt remediu, ȋn timp ce primul
acţionează ȋncă. Un al doilea remediu nu și-ar cumula efectele benefice,
44
 Curs introductiv

ȋnsă, cu ale primului, ci le-ar ȋmpiedica. După ce am bulversat un

pacient cu al doilea remediu, simpla repetare a primului, corect ales, nu
va restabili echilibrul decât ȋn situaţia când simptomele reveniseră la
forma lor iniţială.
Parametrii de evaluare a acţiunii remediilor sunt starea generală,
reacţia la evenimente stresante, tonusul afectiv, dispoziţia, starea de
spirit și modificările ȋn starea fizică. Se verifică ȋntotdeauna evoluţia
fiecărui simptom ȋn parte, preferabil sub formă procentuală. Nu ne
mulţumim cu răspunsuri de genul “e mai bine” sau “e mai rău” ci
ȋntrebăm “faţă de durerea iniţială, cam la cât la sută apreciaţi durerea
actuală?”. Această acurateţe este necesară pentru a putea alege corect
și momentul următoarei administrări, fie a aceluiași remediu (când
ameliorarea stagnează) sau a altui remediu (când ameliorarea nu apare
deloc).
Meticulozitatea ȋnregistrării evoluţiei simptomelor este necesară și
pentru a putea stabili dacă evoluţia simptomelor respectă direcţia de
vindecare, conform legii lui Hering. Numai dacă evoluţia simptomelor
respectă această lege, este vorba de un remediu corect ales, altfel, este
probabil vorba de o supresie (dispariţia unor simptome sub acţiunea
remediului, ca și la tratamentul simptomatic alopat, cu limitarea
manifestării clinice a bolii, dar cu continuarea alterărilor profunde).
Se ȋntâmplă ca pacienţii să aprecieze eronat evoluţia bolii. Unii
sunt foarte optimiști, supraevaluând efectul terapiei, chiar dacă este
vorba doar de o supresie. Aceștia sunt deseori pacienţii iniţial cei mai
sceptici, care nu cred deloc că micile granule dulci ar putea avea orice
fel de efect; aceștia, foarte surprinși de cea mai mică modificare, o
percep deseori exagerat.
Mai frecvent ȋnsă pacienţii nu sesizează nici o modificare, chiar și
atunci când starea li se ameliorează semnificativ (creșterea capacităţii
de efort, raportarea corectă la anturaj și mediu, starea bună de spirit,
creșterea creativităţii, a tonusului afectiv). Această situaţie poate deveni
frustrantă pentru homeopatul ȋncepător. Deseori familia este cea care
sesizează aceste modificări, mai mult decât pacientul ȋnsuși.
Principalele simptome iniţiale sunt uneori complet uitate, sau pacientul și
le amintește vag. Atunci când observă totuși o ameliorare, mulţi pacienţi
o atribuie unor factori adiacenţi, precum schimbări climatice, de dietă
sau de conjunctură. Doar când medicul analizează simptom cu simptom,
amănunţit, cantitativ (pe cât posibil), ȋntreaga listă de acuze prezentată
de pacient la prima consultaţie, constată și bolnavul, deseori cu
surprindere, cât de mult i s-a ameliorat simptomatologia. Această
atitudine este explicabilă prin faptul că vindecarea iniţiată de remediul
homeopatic este blândă și atât de naturală, ȋncât poate fi ușor
confundată cu remisia spontană a afecţiunii. In plus, vindecarea
45
Homeopatie

presupune o detașare atât de profundă faţă de boală ȋncât maladia

poate să dispară chiar și din amintire.
Răspunsul terapeutic poate fi considerat favorabil atunci când
apare o stare generală de bine, chiar și ȋn cursul agravării simptomelor
fizice. Buna dispoziţie, calmul, tonusul ridicat, ne indică faptul că
pacientul se ȋndreaptă spre nivelul optim al energiei mentale. După o
scurtă agravare iniţială nesupărătoare (dacă pacientul a fost avertizat),
urmează o progresie a simptomelor ȋn sensul legii lui Hering și apoi
ameliorarea durabilă a tuturor simptomelor. Această evoluţie indică
similitudinea remediului, a potenţei și constituţia robustă a pacientului.
Răspunsul terapeutic este nefavorabil dacă starea generală sau
psihică a pacientului se ȋnrăutăţește. De asemenea, apariţia unor
simptome noi, ȋn concordanţă cu evoluţia naturală a patologiei
pacientului, arată că remediul nu a acţionat și boala ȋși urmează cursul.
O evoluţie contrară legilor vindecării enunţate de Hering, cu dispariţia
simptomelor superficiale și apariţia unora mai profunde este tot
nefavorabilă, ca și o agravare neurmată de o ameliorare.

CONCEPTIA LUI RAJAN SANKARAN DESPRE BOALĂ,

MIASME, REGNURI ŞI IMPORTANŢA SENZAŢIEI ÎN
HOMEOPATIE

Rajan Sankaran a promovat Bombay Homoeopathic College ȋn

1981. A fost asistent profesor la Homoeopathic Medical College ȋn
1986, Medic de onoare al Spitalului Homeopatic din Mumbai din 1986.
Autor al cărţilor:
“The spirit of Homoeopathy” 1991,
“The substance of Homoeopathy” 1994,
“The Elements of Homoeopathy” 1996,
“The soul of remedies” 1997,
“Provings” 1998,
“The system of Homoeopathy” 2000,
“An insight into Plants” vol. I şi II 2002,
“Sankaran’s schema” 2003,
“ The Sensation in Homoeopathy” 2004,
“The Other Song – Discovering Your Parallel Self” 2008.
A fost elevul tatălui său, medic homeopat, la rândul său elev al lui
Phatak și al altor mari homeopaţi.
In homeopatie, ca şi mulţi dintre noi, a trecut și el prin multă
confuzie şi nesiguranţă, s-a lovit de dilemele de care ne-am lovit și noi:
un remediu sau mai multe, potenţa şi ritmul de administrare, simptome
mentale sau somatice, miasme sau nu.

46
 Curs introductiv

S-a adâncit ȋn studiu și experimente și a elaborat, ȋn cel mai

interesant mod de la Hahnemann ȋncoace, concepţia sa despre boală,
miasme, regnuri și importanţa senzaţiei ȋn homeopatie. A fondat o nouă
metodă de preluare a cazului pentru identificarea mai rapidă și mai
exactă a remediului homeopatic similimum.

BOALA
In stres, realitatea nu coincide cu percepţia ei interioară, este o
falsă percepţie care, odată fixată, va face ca orice situaţie asemănătoare
să fie percepută la fel. Percepţia alterată este iluzia, nu apare din
raţiune, nici din emoţie, ci dintr-un plan profund, expresia unei experienţe
comune cu altceva neuman din natură, mineral, plantă sau animal.
Boala vine din această dereglare profundă, este o stare similară cu
ceva din natură exprimat ȋn fiinţa umană, este tulburarea forţei vitale, a
energiei, exprimată ȋn senzaţia vitală. Tulburarea centrală determină
tulburări mentale și generale care duc la simptome patologice locale.

MIASMA
Miasma este felul ȋn care se percepe senzaţia vitală, se exprimă
ȋn atitudine și grad de disperare, este perspectiva umană a acestei
senzaţii anormale. Senzaţia vitală și miasma sunt două aspecte ale
aceluiași fenomen - boala.
Senzaţia e “CE” al cazului, miasma e “CUM” şi “CÂT” al cazului.
Conform cocepţiei lui Rajan Sankaran există mai mult de cinci
miasme:

Miasma acută – Senzaţia vitală e percepută ca ceva brusc,

temporar periculos și ameninţător pentru viaţă.
Atitudinea e de panică, reflex instinctiv de luptă sau fugă, există,
totuși, speranţă.
Cuvinte cheie: brusc, violent, panică, pericol, scăpare, fără ajutor,
teroare, frică, alarmă.

Psora – Senzaţia vitală e permanentă, nesiguranţa de a depăși,

dar există speranţă. Atitudinea: efort, o luptă permanentă cu
speranţa succesului.
Cuvinte cheie: luptă, efort, ȋncredere, dificultate, speranţă,
anxietate.

Sicoza – Senzaţia e permanentă şi fixă, dar nu distructivă,

iremediabila, e benignă.
Atitudinea e de acceptare şi evitare, mascare, acoperire.

47
Homeopatie

Cuvinte cheie : fix, acoperit, vinovat, ascuns, secret, evitat,

acceptat.

Luetism – Senzaţia e percepută profund, e permanentă, distructivă

și fatală, fără speranţă și disperată, senzaţia de izolare, că nimeni nu-l
poate ajuta, singur pe lume, iremediabil.
Atitudinea e disperată.
Cuvinte cheie: distrus, devastat, fără speranţă, imposibil, suicid,
crimă, sfârșit.

Miasma tifoidă – ȋntre miasma acută și psoră. Ceva subit,

temporar și ameninţător pentru viaţă, care cere mai mult de un răspuns
instinctiv și care cere efort.
Atitudinea: efort concentrat pe o scurtă durată. Dacă efortul
durează apare colaps.
Cuvânt cheie: criza.

Miasma malarică – ȋntre miasma acută și sicoză. Senzaţia e de

situaţie fixă, permanentă, benignă cu atacuri intermitente, cu sentimentul
de persecutat și ȋmpiedecat.
Atitudinea: acceptare cu sentimentul că e nenorocos, plângăreţ, nu
e multă speranţă nefericit, teoretizează, fantazează. In acut poate fi un
răspuns instinctiv.
Cuvinte cheie : atacat, hărţuit, torturat, persecutat, ȋmpiedecat,
nenoroc.

Miasma fungică (Ringworm) – ȋntre psoră și sicoză. Senzaţia e

permanentă și fixă, dar nu atât de iremediabilă ca ȋn sicoză.
Atitudinea e de speranţă și luptă, alternată cu acceptare,
nesiguranţă, slăbiciune internă.
Cuvinte cheie : ȋncercare, efort, luptă, predare, acceptare.

Cancerinism – ȋntre fixitatea sicozei și distrucţia luetismului.

Senzaţia e profundă, haos scăpat de sub control, dar nu e distrugere
totală, mai e ceva speranţă.
Atitudinea: sforţare dincolo de puteri.
Cuvinte cheie: control, perfect, așteptări, ordine, haos, efort
supraomenesc.

Tuberculinism – ȋntre sicoză şi luetism. Senzaţia e mai profundă și

cu mai mare disperare decât ȋn cancerinism – de opresiune, sufocare,
capcană.

48
 Curs introductiv

Atitudinea: activitate febrilă și nevoia de schimbare totală, foarte

mică speranţă, distrugerea pare iminentă, izolare asemănătoare cu cea
din luetism.
Cuvinte cheie: activitate, febril, schimbare, intens, libertate,
opresiune, sufocare, capcană.

Miasma leprei – ȋntre tuberculinism și luetism. Senzaţia e de

distrugere, disperare, lipsa speranţei, opresiune.
Atitudinea e disperată, violentă (sfâșie, mușcă), fără speranţă și cu
sentiment de ȋnsingurare, izolare, că a fost uitat de toti, mai ales de cei
dragi, dezgust de sine, e murdar și blestemat.
Cuvinte cheie : opresiune, fără speranţă, sufocare, izolare,
declasat, ghinion, blestemat, repulsie, murdar, dezgust, mutilate,
mușcat, sfâșiat, disperat, nesuferit, sadism.

REGNURI
Regnul mineral – structura – Senzaţia de lipsă, pierdere ȋn
structură sau funcţie.
Sunt punctuali, sistematizaţi, ȋmbrăcaţi corect cu modele
simetrice, ȋn modele geometrice, culori potrivite. Scrisul e ordonat,
vorbesc organizat, precis, sistematici ȋn prezentare. Cronologici,
minuţioși și preciși ȋn descriere. Iși asumă un rol ȋn menţinerea ordinei și
a structurii. Afectaţi de ruperea relaţiilor, slujbei, pierderi financiare,
eșecuri. Fricile lor sunt axate pe relaţii. Puternici, calculaţi, sistematici,
conservatori. Au relaţii cu persoane care le completează ceea ce le
lipsește lor sau cărora ei le completează deficitele. Au vise legate de
structură și funcţie.

Regnul vegetal – senzitivitate și reactivitate. Persoane emotive,

ȋmbracă modele florale, neregulate, scris neregulat, descriu starea lor
dezorganizat, la ȋntâmplare, divaghează, sensibili la șocuri emoţionale
sau fizice. Vise variate. Interese: arta, muzica, natura, flori. Fiecare
familie de plante iși are specificitatea ei.

Regnul animal – supravieţuire, competiţie, relaţia victimă-agresor.

Afirmaţiile pacienţilor sunt de genul: “ei mă enervează”, “ei mi-au
făcut”, “ei mă persecută”, “mă lovesc”, “lovesc și eu ȋnapoi”. Au nevoie
să atragă atenţia. Imbracă haine ȋn culori luminoase, atractive, cu
accesorii. Vioi, expresivi, comunicativi, stabilesc ușor contacte umane.
Fiecare regn are senzaţia sa vitală, specifică pentru o substanţă
din natură:
- Mineral : “ce-mi lipsește”,
- Vegetal : “ce mă afectează”,
49
Homeopatie

- Animal : “cine mă afectează”?

REGNUL VEGETAL

Senzaţiile fundamentale la persoanele care au nevoie de remedii

vegetale suntreprezentate de sensibilitate şi reactivitate. Fiecare familie
de plante are principala sa sensibilitate.
Se ştie că plantele sunt foarte sensibile. Sunt afectate de orice
schimbare fizică sau chimică a mediului lor înconjurător. Lumina,
sunetele, substanţele chimice şi mulţi alţi stimuli au efect asupra creşterii
plantelor.
La persoanele care au nevoie de remedii din plante vom identifica
un sistem nervos foarte sensibil, receptiv şi reactiv la o mulţime de
stimuli.
La aceşti pacienţi vedem cum o anumită senzaţie apare în mod
repetitiv în punctul cel mai profund al fiecărui simptom, al fiecărei emoţii,
al fiecărei iluzii sau al fiecărui vis. Persoana va spune sau va da de
înţeles că: „Sunt afectat de o ruptură a relaţiei” (Conifere) sau „Sunt
afectat de o rănire” (Compositae) sau „Sunt afectat de legătură, mă simt
prins” (Euphorbiacee) sau „Separarea şi depărtarea mă rănesc, îmi fac
rău (Malvalaee) sau „Nu mai suport durerea” (Papaveraceae).
Sunt descrise pe larg senzaţiile generale şi specifice ale fiecărei
familii de plante în volumul dedicat Analizei de grup – plante.
Toată sensibilitatea pacienţilor care necesită remedii din plante va
fi manifestă în modul lor de comportament, în vocea, tonul şi cuvintele
folosite, în stilul de îmbrăcăminte şi scris. De cele mai multe ori sunt
consideraţi persoane emotive, blânde, sensibile la propriile sentimente,
dar şi la ale celor din jur.
In îmbrăcăminte preferă motive florale sau imprimeuri neregulate
iar scrisul lor de mână este mai neregulat şi „înflorit”, cu litere rotunjite şi
aspect dezorganizat.
In timpul anamnezei, nu urmează o ordine. De multe ori încep cu o
problemă, apoi îşi amintesc de altceva, chiar şi de simptomele sau
problemele altor persoane, din familie sau nu. Povestirea este destul de
descriptivă, cu amănunte multe, iar expresii frecvent folosite sunt: „sunt
afectat de...”, „sunt sensibil la...”, „nu mai suport...”, „mă rănăeşte...”, „mă
atinge...” etc. Este uneori dificil pentru homeopat să ţină aceşti pacienţi
pe o linie narativă definită. Ei par a-şi urmări propriile emoţii şi
sensibilităţi, fiind foarte uşor afectaţi de lucruri (ştirile de televiziune sau
de cartier, alte veşti etc.)
Simptomele lor se instalează relativ rapid, sunt destul de
schimbătoare şi de multe ori îşi descriu în mod exagerat senzaţiile, chiar
detaliat, cu multe amănunte.
50
 Curs introductiv

Factorii cauzali, declanşatori ai simptomelor, sunt cel mai frecvent

emoţionali, şocuri fizice, suprasolicitări sau răniri.
Relaţia acestor pacienţi cu cei din jur se realizează prin intermediul
sensibilităţii lor deosebite. Uneori, din această cauză, le este dificil să
intre în contact cu ceilalţi, fiind prea uşor afectaţi de minime
inconveniente. Influenţele stimulilor din timpul zilei se manifestă în visele
nocturne, care pot fi variate.
Interesele şi hobby-urile lor reflectă, de asemenea, sensibilitatea
lor deosebită şi au de a face cu arta, muzica, natura, plantele, florile etc.
In evaluarea unei persoane care are nevoie de un remediu din
plante, atât senzaţia, cât şi reacţia (activă sau pasivă, de compensare) la
senzaţia respectivă sunt importante. Senzaţia şi reacţia sunt ca şi cele
două feţe ale aceleiaşi monede. Pentru a identifica cu certitudine
moneda, e mai bine să identificăm ambele ei feţe, decât una singură.
Chiar dacă am considera că senzaţia unui pacient este foarte clară
pentru un anumit remediu vegetal, este mai bine să certificăm alegerea
prin verificarea reacţiei care îi este asociată. Atunci când, pentru
terapeut, atât senzaţia cât şi reacţia sunt clare şi converg spre acelaşi
remediu, el poate fi sigur pe familia de plante din care va selecta
remediul pacientului. De exemplu, senzaţia de a fi prins în capcană de la
Anacardiaceae,de a fi legat,de la Euphorbiaceae, de a fi blocat, de la
Cruciferae sau de constricţie, de la Cactaceae, poate fi exprimată de
pacient în termeni similari. Dar, la Anacardiaceae, reactia are legătură
cu mişcarea (persoana se simte prinsă în capcană, de aceea apare o
nelinişte interioară şi se mişcă de colo-colo – vezi Rhus toxicodendron).
La Euphorbiaceae, senzaţia fiind de legare, pacientul simte nevoia să se
elibereze, să rupă legăturile şi reacţiile sale sunt de evadare, de a pleca,
de a renunţa. La Cruciferae senzaţia este de blocaj iar reacţia este de a
se lăsa în voia sorţii, a curentului, pe când la Cactaceae senzaţia este
de constricţie şi reacţia persoanei este nevoia de aer liber, de
axpansiune.
Gruparea remediilor vegetale pe familii de plante, identificarea
senzaţiilor şi reacţiilor pentru fiecare familie şi asocierea plantelor cu
miasme, în cadrul aceleiaşi familii de plante a condus la realizarea unei
sistematizări a remediilor homeopaticedin plante. Modalitatea
premergătoare acestei sistematizări, de memorare a simptomelor
importante ale fiecărui remediu homeopatic este dificilă şi restrictivă.
Noua modalitate de lucru, introdusă şi dezvoltată continuu de Dr. Rajan
Sankaran, permite prescrierea, în anumite cazuri, a unor remedii noi,
mai puţin cunoscute, pe baza încadrării lor în familii şi miasme. Este
meritul lui Sankaran de a fi introdus un „tabel periodic al plantelor”, nu
atât de sistematizat precum cel al mineralelor, dar foarte practic grupat

51
Homeopatie

pentru a permite o înţelegere a modalităţii în care să identificăm un

remediu vegetal adecvat unui pacient.

MATERIA MEDICA – NUX VOMICA

Remediul se obţine din seminţele plantei Strychnos nux

vomica (din aceeaşi familie cu Ignatia - Loganiacee), care creşte
spontan în Estul Indiei, Malayesia şi Australia.
Conform miasmelor lui Sankaran Nux vomica aparţine celei
tifoidice, cu atitudinea de efort concentrat pe o scurtă durată. Dacă
efortul durează apare colaps.
Datorită compoziţiei asemănătoare Ignatiei (stricnina şi brucină), o
serie de simptome fizice sunt asemănătoare : hiperexcitabilitate,
spasme, contracturi etc., esenţa remediului, cauzalitatea fiind foarte
diferite.
Este considerat mai frecvent un remediu potrivit pentru bărbaţi
(Ignatia fiind “remediu feminin”). La fel ca şi Ignatia, este unul dintre
remediile prescrise foarte frecvent.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

 mental
 ax cerebrospinal, nervi
 digestiv (stomac, ficat, intestin)

Cauzalitate:
- suprasolicitare, oboseală excesivă
- excese alimentare, de stimulente (cafea, alcool, tutun)
- supresii – hemoroizi, erupţii tegumentare, secreţii, menstruaţie
etc
- trauma emoţională : mânie, spaimă, ceartă, jignire,
eşec (profesional, afaceri), gelozie, griji.

Modalităţi:
- Agravări : - frig, curent, dezvelire
- dimineaţa
- vreme uscată
- postprandial
- în decubit dorsal
- excese sexuale
- stimulente (cafea, alcool)
- Ameliorări : - căldură
- vreme umedă (Causticum, Hepar sulfur)
- siestă scurtă
52
 Curs introductiv

Simptome generale:

- alimentar: - dorinţă pentru: condimente, grăsimi, alcool,

stimulente (are nevoie de cafea să lucreze şi de alcool să
doarmă)
- aversiune pentru carne
- convulsii agravate de mânie, atingere
- lipotimii favorizate de mirosuri , defecaţie, vărsături
- hipersensibilitate exagerată la zgomote, lumină, mirosuri
- oboseală, epuizare, stare de tensiune, încordare cu relaxare
dificilă
- nu suportă nimic strâmt pe corp (constrângerile în general).

Mental-emoţional:
Este remediul esenţial pentru multe simptome apărute ca urmare a
vieţii agitate, pline de stres, din zilele noastre.
Personajul de tip Nux vomica, ȋn stadiul compensat, este ambiţios,
perspicace, inteligent şi harnic. Are un puternic simţ al datoriei ȋn ceea
ce privește munca și este foarte conștiincios, meticulos. Doreşte să
promoveze, să avanseze profesional şi social şi e dispus să muncească
mult pentru a atinge acest scop, fiind ambiţios, cu un spirit de competiţie
ieșit din comun.
Munceşte mai bine singur decât în echipă deoarece este eficient,
rapid și foarte nerăbdător şi nu-i place să depindă de alţii. Este mai
degrabă pragmatic decât filosof. Intr-un stadiu iniţial devine atât de
captivat de muncă, încât exagerează, în detrimentul odihnei.
Acceptă cu plăcere orice responsabilitate și este capabil să lucreze
cât pentru trei, astfel trebuie să facă din ce ȋn ce mai mult efort mental,
să facă faţă multor sarcini, ajungând să fie supus unui stres permanent.
Datorită eficienţei, este promovat sau îşi asumă şi mai multe
responsabilităţi, nu mai face faţă (fiind un perfecţionist în muncă),
apelând la stimulente; oricum nu avea prea mult timp pentru odihnă, iar
grijile (şi cafeaua) îi provoacă insomnii, astfel încât, treptat, patologia
avansează.
Devine extrem de iritabil, grăbit şi nerăbdător, iar în stadii mai
avansate – violent şi distructiv. In final se poate manifesta paranoic, are
impresia că este înşelat, urmărit, persecutat şi are impulsuri criminale
sau suicidare.

Pacientul nux vomica prezintă:

- sensibilitate exagerată la ofense – hipersensibilitate cu
iritabilitate: se enervează imediat când este nemulţumit și poate
53
Homeopatie

ieși din ȋncăpere trântind ușa, dacă nu reușește să-și ȋnchidă

repede nasturii, ȋi poate smulge, trântește telefonul dacă sună
ocupat, ţipă la cei din jur, adresează frecvent invective
- intoleranţă la contrazicere
- nerăbdarea, evidentă ȋncă din sala de așteptare, precum și ȋn
trafic, veșnic grăbit
- crize de furie distructivă, sparge obiecte
- frici : întuneric, eşec, de a fi umilit
- gelozie, invidie
- alcoolism (remediu bun pentru mahmureală).

Cap, gât
- vertij ca şi cum ar fi intoxicat, îl trezeşte noaptea din somn,
dimineaţa, după mesele principale, cu tendinţa de a cădea ȋntr-
o parte
- cefalee, migrenă
- prurit în trompa lui Eustachio, care îl forţează să tuşească sau
să înghită
- coriză, rinită alergică
- obstrucţie nazală la nou-născut (Lycopodium, Sambucus)
- transpiraţie pe o singură parte a feţei
- senzaţie de constricţie la nivelul gâtului şi sufocare înainte de a
adormi

Gastrointestinal
- gastrită, ulcer, hepatită
- greaţă, vărsături (sau efort ineficient) agravate de mânie,
stimulente, spasme digestive
- dureri abdominale agravate de mânie, haine strâmte,
ameliorate de căldură (inclusiv băuturi calde)
- senzaţie de greutate, de piatră după ce mănâncă (în exces)
- colici la sugari care se arcuiesc spre spate (Dioscorea)
- hernie abdominală inghinală sau ombilicală
- constipaţie cu efort ineficient, tenesme sau alternând cu diaree
- hemoroizi, prolaps anal.

Urogenital
- cistită cu senzaţie de micţiune continuă, dar urinează doar
cantităţi mici – ameliorată de căldură, baie caldă
- retenţie urinară ameliorată de baie caldă
- colică renală
- dorinţă sexuală crescută, promiscuitate
54
 Curs introductiv

• bărbaţi: poluţii nocturne, tulburări de dinamică sexuală

• femei: dismenoree cu senzaţie de defecaţie, prolaps uterin

Respirator
- astm agravat la 3-4 a.m., de frig sau postprandial
- tuse agravată dimineaţa la trezire, ameliorată de băuturi calde

Cardio-vascular
- angină pectorală
- palpitaţii agravate de stimulente sau după mânie, postprandial

Mușchi, schelet
- durere de spate – trebuie să se ridice ȋn șezut pentru a se
întoarce în pat (Kali carbonicum, Kali phosphoricum)
- crampe, contracturi musculare, tresăriri

Somn
- insomnie (din cauza stimulentelor sau a grijilor)
- neodihnitor

Febră, frison
- febra mare şi frisoane puternice agravate de mişcare
(dezvelire), sete în timpul frisonului

Remedii complementare : Bryonia, Calcarea carbonica,

Chamomilla, Conium, Kalium carbonicum, Phosphorus, Pulsatilla, Sepia,
Sulphur.

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

• Ignatia
• Sepia: iritabil, sensibil, epuizat
• Chamomilla: iritabil, mânios, colici.
• Aurum: ambiţios, performant, orgolios, sensibil la ofense şi
contrazicere, alcoolic, tendinţe suicidare
• Sulphur: egocentric, arogant, dorinţă pentru grăsimi, condimente şi
alcool

Nucleul (Vermeulen):
1. ambiţios, competitiv, workaholic, răutăcios, violent
2. nevoie imperioasă şi senzaţia că nu a terminat (munca, defecaţia,
micţiunea)
3. agravare matinală
4. extrem de friguros
55
Homeopatie

5. dorinţă pentru stimulente

6. stare de tensiune, încordare, crampe.

Caz clinic

Pacientă de 35 ani, cu antecedente de infecţii urinare repetate,

tratate ȋn mai multe rânduri cu antibiotice, cele mai multe asemenea
episoade ameliorate doar cu băi calde, aplicaţii calde, gastrită cronică
pusă pe seama programului de mese dezordonat și medicamentelor.
Se prezintă la consultaţie pentru că a constatat că antibioticele
luate pentru infecţiile urinare i-au afectat stomacul și ficatul și ar vrea să
le poată evita.
Din punct de vedere mental, afirmă că cea mai importantă pentru
ea este munca, nefiind dornică a-și ȋntemeia o familie, de teama
pierderii bunei poziţii profesionale obţinută prin mari eforturi și o muncă
asiduă.
Este friguroasă, doarme cu șosete și vara, este foarte obosită
pentru că adoarme greu, deși seara simte că “ar putea adormi și ȋn
picioare”; reușește deseori să adoarmă doar cu vreo oră ȋnainte să sune
ceasul deșteptător și spune că trezitul dimineaţa este un coșmar pentru
ea.
Afirmativ este o persoană calmă, nu ţipă niciodată, dar i se
ȋntâmplă să plângă de furie.
O singură doză de Nux vomica 200CH a dus la remiterea
simptomelor urinare și gastrice și la control, după o lună, a venit ȋnsoţită
de noul ei prieten.
In acest caz nu trebuie să ne inducă ȋn eroare faptul că pacienta
spunea că nu a ţipat la nimeni, niciodată; ȋn primul rând, este tânără,
starea mentală este bine compensată și precum a relatat, a făcut mari
eforturi pentru ascensiunea profesională – este de așteptat să-și
controleze bine impulsurile temperamentale la serviciu dar faptul că i se
ȋntâmplă să plângă de furie este cel puţin la fel de semnificativ.

MATERIA MEDICA - IGNATIA AMARA

Plantă din familia loganiacee – samânţa de strychnos ignatii care

conţine printre alţi alcaloizi stricnină și brucină. După Sankaran, tema
plantelor e sensibilitatea, la loganiacee e senzaţia că e sfărâmat, făcut
bucăţi, distrus.
Hahnemann spune că Ignatia și Nux vomica sunt remedii foarte
asemănătoare, diferenţa o face modul de reacţie: Nux vomica (mai
frecvent prescrisă bărbaţilor) se manifestă cu furie, violenţa, răzbunare,
Ignatia (mai frecvent la femei) prezintă labilitate afectivă, ȋși ţine
56
 Curs introductiv

nemultumirea ȋn sine, ruminează vexările, necazurile, după care

explodează ȋn reacţii exagerate, necontrolate, deseori inexplicabile
pentru cei din jur.
Fizic, pacientele Ignatia tipice sunt mai degrabă slăbuţe, cu degete
lungi, nu arată foarte feminin (Sepia) iar ca personalitate sunt foarte
idealiste și romantice dar ȋntr-un stadiu mai avansat și dure, aspre,
isterice. In situaţii de stres, face și spune lucruri pe care nici ea ȋnsăși nu
le aprobă, ca și cum ar fi luat-o rezna de la emoţie, face lucruri pe care
apoi le regretă, ȋși dă seama că face scene teatrale dar nu se poate
controla. Este perfecţionistă, ȋncearcă să fie cea mai bună, să-i
mulţumească pe ceilalţi.
Dacă o persoană Ignatia trece prin situaţii conflictuale, situaţii
emoţionale fără perspectiva unei soluţii (de exemplu, se ȋndrăgostește
fără ca sentimentul să fie reciproc) apar simptome fizice precum crampe
abdominale, cefalee, tremurături, insomnie – administrarea Ignatia la
aceste persoane le face să privească lucrurile mai detașat, filosofic,
rezonabil, pentru a depăși momentele dificile.
Idealismul ieșit din comun determină persoanele Ignatia să lucreze
deseori pentru cauze precum pacea ȋn lume, copii abuzaţi, salvaţi
pisicile etc. și o fac cu mare zel și entuziasm, uneori chiar cu fanatism.
Dacă adăugăm idealismului și romantismului acestora,
hipersensibilitatea emoţională, este ușor să ȋnţelegem cât de predispuși
sunt a suferi din cauza dezamăgirilor. Acestea vor aduce tristeţe,
amărăciune, ȋnverșunare, pentru ca, ȋn final, să le ȋmpietrească sufletul,
să-i facă aspri și duri.

Acţiune - hipersensibilitate senzorială şi mentală - manifestări

spasmodice - manifestări paradoxale, contradictorii

Cauzalitate
- șocuri emoţionale (consecinţe ale unor emoţii fericite: Coffea )
- teama, frica (Gelsemium, Argentum nitricum, Lycopodium)
- vexaţie, indignare (Staphysagria, Colocynthis)
- accidente (Arnica)
- evenimente triste (Arnica, Phosphoric acid, Lachesis)
- dezamăgiri din dragoste (Natrium muriaticum)
- doliu (pierdere unei persoane apropiate)

Modalităţi:
Agravare : - necaz, emoţie, doliu, dulciuri, cafea, alcool, frig,
contact, mirosuri, tutun
Ameliorare: - la cald, la distracţie, la plimbare
57
Homeopatie

Simptome generale:
- insomnie la necaz sau contrazicere cu căscat intens și prurit
cutanat
- dureri vii punctiforme (Kali bichromicum, Oxalic acid)
- aversiune pentru fumul de tigară
- ticuri şi spasme, tresăriri, mai ales declanșate de o suferinţă
emoţională
- simptome cu localizări variate fără suport organic patologic
- simptome paradoxale (de exemplu dureri faringiene ameliorate
ȋnghiţind solide, dureri articulare ameliorate de presiune)
- alimentar: dorinţă de brânză, dorinţă/aversiune pentru fructe

Mental-emoţional:
- depresie după necaz, contrazicere, surmenaj, doliu
- emotivitate exagerată
- anxietate care ȋl impiedică să vorbească
- suspine, căscat, oftat și plâns nemotivat
- dispoziţie schimbătoare
- nu suportă consolarea
- gelozie

Cap și gât:
- cefalee congestivă, unilaterală, cu senzaţia de cui ȋnfipt ȋn
regiunea parietală, agravată la frig, cafea, tutun, alcool,
ameliorată de presiune, căldură și remisă prin emisie abundentă
de urină
- spasme ale pleoapelor, tulburări de vedere funcţionale
- acufene ameliorate de zgomot
- senzaţie de constricţie faringiană, nod ȋn gât, nod care urcă din
stomac ȋn gât, agravat la cea mai mica emoţie sau
contrazicere, ameliorat ȋnghiţind
- durere ȋn gât ameliorată mâncând alimente solide
- transpiraţie numai la nivelul feţei

Digestiv:
- senzaţie de foame cu leșin din capul pieptului, cu tendinţa de a
suspina sau de a face inspiraţii profunde sau de a căsca intens
și spastic, agravată la ora 11 (Sulphur) sau la mirosul tutunului
- crampe abdominale agravate de emoţii, conflicte, stres
- greaţă ameliorată mâncând
58
 Curs introductiv

- sughiţ spastic
- dispepsie paradoxală
- constipaţie cu durere mare la scaun, mai ales când e moale
- hemoroizi cu dureri ascuţite, agravate ȋn mers
- diaree emotivă, la contrazicere sau la frică

Respirator:
- tuse seacă, spastică, cu cât tușește, cu atât se agravează tusea
- nevoia de inspir profund

Cardio-vascular:
- tulburări de ritm cardiac cu accelerare bruscă a pulsului,
tahicardie emotivă, extrasistole

Uro-genital:
- micţiuni frecvente de urină apoasă și incoloră, mai ales la
migrenă
- menstre ȋn avans, abundente, sânge negru cu cheaguri și miros
urât, precedate de cefalee

Mușchi, schelet:
- spasme, contracturi ale mușchilor spatelui, mai ales declanșate
de o suferinţă

Piele:
- prurit cutanat “nervos”, fără leziuni tegumentare evidente clinic

Remedii complementare : Natrium muriaticum, Sulphur, Calcarea,

Sepia, Apis

Comparaţii/diagnostic diferenţial:
- Nux vomica: spasme, crampe, ticuri, sensibil la critici, gelozie,
patologie rectală, constipaţie
- Natrium muriaticum: tulburări declanșate de suferinţă, durere
sau dezamăgire din dragoste, nu suportă consolarea, nod ȋn
gât, oftat, dureri de spate
- China, Causticum, Calcarea phosphorica, Strychninum, Platina,
Sepia

Nucleul (Vermeulen):
1. Conflict interior: idealismul romantic opus realităţii; consecinţe
ale dezamăgirii
59
Homeopatie

2. Stări alternante și contradictorii

3. Doliu tăcut, persistent; emoţiile se manifestă spasmodic:
suspine, oftat, tremor, fasciculaţii, senzaţie de nod ȋn gât etc.
4. Aversiune marcată pentru fructe, fum de ţigară
5. Agravare la dulciuri, cafea
6. Transpiraţie doar pe faţă

Caz clinic

Pacientă de 53 ani, solicită consultaţia pentru dureri cronice

lombare, debutate de 5-6 ani, cu diagnostic clinic hernie disc L4-L5
(evidenţiată prin examen IRM), pentru care specialistul neurochirurg ȋi
recomandase tratament chirurgical, faţă de care ea avea reţineri. Pentru
ameliorarea durerilor ia aproape zilnic antiinflamatorii nesteroidiene.
Alte acuze: migrene cu frecvenţă la 2-3 săptămâni, constipaţie,
palpitaţii.
In cursul consultaţiei a oftat de câteva ori.
Anamneza asupra situaţiei familiale, asupra problemelor personale
a evidenţiat un divorţ ȋn urmă cu șase ani, ȋn urma unui proces despre
care pacienta s-a exprimat astfel: “am fost extrem de dezamăgită să văd
adevăratul caracter al omului cu care am trăit alături 20 de ani...l-am
privit mereu ca pe un om deosebit!”.
In prima lună de la administrarea Ignatia M pacienta prezentase
dureri lombare doar două sau trei zile ȋn primele două săptămâni, dureri
suportabile care nu au necesitat administrarea de antiinflamatorii. Pe
lângă ameliorarea simptomelor lombare, pacienta a relatat și că “viaţa a
devenit mai simplă, de când nu mă mai gândesc la fostul soţ, avem
fiecare o singură viaţă și probabil că e mai bine așa”.
Este interesant ȋn acest caz faptul că nici pacienta ȋnsăși nu a
făcut nici o legătură ȋntre trauma emoţională și apariţia durerilor
lombare, precum nu a făcut nici după remediu legătura dintre
ameliorarea durerilor și detașarea faţă de problema emoţională cronică.

REMEDII MINERALE
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

Pentru o persoană care va avea nevoie de un remediu dintr-o

substanţă chimică, dintr-o sare, dintr-un gaz sau dintr-un acid, tema
fundamentală pe care o vom descoperi va fi STRUCTURA. Chiar dacă
60
 Curs introductiv

aceste caracteristici sunt doar orientative și nu pot fi determinante ȋn

alegerea remediului, aprofundând problematica cu care se confruntă
persoana respectivă observăm că sau nu are ceva (sănătate, timp, bani,
prieteni etc.,), sau se teme să nu piardă ceva. Este o persoană
structurată, organizată, are un limbaj la obiect și uniform iar natura sa
este sistematică, calculată, organizată și meticuloasă. Comportamentul
este echilibrat, fix, invariabil, asemănător ȋn toate situaţiile și destul de
ferm. Limbajul acestor pacienţi va conţine “cuvinte de tip mineral”:
capacitate, putere, performanţă, siguranţă etc. Problema fundamentală a
acestor persoane este cât de mult și-au dezvoltat structura Sinelui și
cum reușesc să-și menţină stabilitatea acestei structuri – fie ea sub
forma sănătăţii, a relaţiilor, a familiei, a finanţelor, talentului, puterii sau
poziţiei sociale sau ȋn organizaţie.
Vestimentaţia acestor pacienţi este de obicei simplă, uni sau cu
modele geometrice, frecvent carouri, vorbirea și comunicarea este destul
de exactă și precisă, nu fac gesturi foarte largi, tonul vocii este relativ
uniform, fără multe inflexiuni iar modul ȋn care ȋși descriu suferinţele și
problemele este de multe ori cronologic și foarte amănunţit, ȋnsoţit
uneori și de notiţe exacte, ȋn care amintește cifre și valori exacte
(analize, date). Așa percep aceste persoane realitatea, ca pe ceva care
trebuie structurat, organizat.
Aceste consideraţii reprezintă punctul de plecare pentru
identificarea regnului remediului. Ulterior trebuie individualizată problema
de structură și identificată seria (perioada, linia) și stadiul (grupa,
coloana) din sistemul periodic al elementelor ȋn care se va regăsi
remediul indicat.
Vom descrie pe scurt ȋn continuare câteva caracteristici ale seriilor
și stadiilor sistemului periodic, fără a intra ȋn amănunte ale Materiei
Medica pentru diferite elemente, ce pot fi aprofundate ȋn volume din
bibliografie. Exemplele de remedii minerale descrise ȋn curs vor fi o sare
de sodiu (Natrum muriaticum, clorura de sodiu, NaCl) și Sulphur, dar
aceste descrieri servesc doar pentru a ne familiariza cu modul de
abordare a remediilor ȋn Materia Medica, atât de diferit faţă de metodele
din medicina convenţională.
Hering a fost primul homeopat care a introdus ideea de a testa
mineralele care sunt legate de fiziologia umană. James Kent a descris
câteva grupe de săruri minerale. Modelul de periodicitate al sistemului
periodic a fost aprofundat ȋn homeopatie de olandezul Jan Scholten,
chimist de formaţie, care ȋn cartea sa “Homeopatia și elementele” a
ȋncercat să furnizeze indicii clare pentru prescrierea elementelor.

CELE ŞAPTE SERII (PERIOADE)

61
Homeopatie

Cele șapte serii sunt rubricile orizontale din sistemul periodic al

elementelor, fiecare având o problematică proprie. Ele indică şi o
dezvoltare progresivă, de la o serie la alta. Fiecare serie este denumită
după elementul cel mai caracteristic.

SERIA SUBIECTUL VÂRSTA ZONA PERCEPŢII ŢESUTURI

Hidroge A fi Făt Fără Miros

n spatiu

Carbon Eu Copil Corpul Atingere Pielea

Siliciu Alţii Adolescent Casa Ţesut

conjunctiv

Fier Munca Adult tânăr Sat Vorbire Muschi, sânge

Argint Idei Vârsta Oraș Nervi

mijlocie

Aur Conducere Maturitate Ţara Vedere Oase

Uraniu Mag, vrăjitor Vârstnic Univers Intuiţie Măduva

osoasă
Tab. 1. Caracteristicile celor șapte serii (perioade)

PERIOADA 1: SERIA HIDROGENULUI: Hidrogen, Heliu

Este cunoscut faptul că 99% din materia universului este formată

din aceste două elemente, dar pământul nostru conţine doar 1%H, iar
He şi mai puţin.
Aici apare tema reȋncarnării, ideea de existenţă pură, simbioză cu
întregul, a fi sau a nu fi încarnat în acastă lume. Faptul că această serie
conţine doar două elemente este doar simbolismul temei generale,
fiindcă există doar două posibilităţi: a fi sau a nu fi.
Adevărat – fals – tema cunoaşterii adevărului. Cum putem şti dacă
ceva este adevărat sau nu?
Întregul – conceptul de întregime şi totalitate.

62
 Curs introductiv

Existenţa încă nu are loc în cadrul timpului şi spaţiului, este pur şi

simplu stadiul de A FI.
Au o mare dorinţă de unitate. Acest lucru este exprimat printr-o
adâncă dragoste pentru orice vietate. Hidrogenul experimentează lumea
ȋn totalitate, nu există diviziune între el şi alţii, cum nici fătul nu simte
diviziunea. Pentru că aceşti oameni sunt în contact cu tot ce este în
afara lor, au deseori clarviziuni însă nu vor să ştie ce ȋnseamnă acest
lucru. Mai târziu însă această unitate dispare treptat, iar ei încep să
simtă că sunt separaţi de restul lumii. Nu există claritate despre ce este
adevărat şi ce nu, iar din acest lucru rezultă halucinaţii. Este ca şi cum
lumea lor ar fi colabat şi s-ar fi sfârşit in iad. Paradisul lor s-a transformat
in lumea răului şi a binelui, în “eu și tu”. Simt ca şi cum n-ar mai suporta
această separare, iar acest lucru ȋi face să se simtă pierduţi şi singuri.
In dezvoltarea vieţii, această serie corespunde concepţiei, iar
perioada: copilului nenăscut, care există dar nu face încă nimic.

PERIOADA 2: SERIA CARBONULUI: de la Litiu la Neon ( Li, Be,

B, C, N, O, F, Ne )
Este caracterizată prin egocentrism.
Este primul nivel de abordare psihologică a vieţii individuale. Se
raporteză la propria fiinţă, are propriul sistem de valori, propriul sistem
de gândire. Acest nivel reprezintă dezvoltarea individului care-şi pune
intrebări genul: ”Cine sunt eu?”.
După aceste întrebări urmează imediat urmatoarele, “Cu ce am
greşit?”, “Care e valoarea lumii?”, ”Care e semnificaţia vieţii?”.
Vârsta care corespunde acestei faze de dezvoltare este copilul cu
mers şovăit, care învaţă să deosebească diferite lucruri. Unul dintre
acestea este că poate să facă diferenţă între “eu” şi celelalte persoane.
Aria care este descoperită în această fază este destul de mică, este
doar “corpul”.

PERIOADA 3: SERIA SILICIULUI: de la Natriu la Argon (Na, Mg,

Al, Si, P, S, Cl, Ar)

În această periodă, comunicarea, relaţia cu ceilalţi este cea mai

importantă. Acesta e seria relaţiilor, prima dată ȋn familie, apoi treptat se
includ şi alte persoane.
Este vârsta adolescenţei, ȋn care ei descoperă care este poziţia lor
ȋn relaţiile cu ceilalţi, învăţând care este propriul lor teritoriu,
respectându-l pe al altora.
Aceasta arie cuprinde casa și imediata vecinătate, mediul ȋn care
copilul ȋnvaţă să aibă relaţii cu persoanele din afara familiei, precum şi
şcoala unde-şi face prieteni.
63
Homeopatie

PERIODA 4: SERIA FIERULUI: de la Kaliu la Krypton (K, Ca, Sc,

Ti, V, Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Ga, Ge, As, Se, Br, Kr )

Acesta este nivelul unde abilitatea începe să se dezvolte. Începe

să aibă obligaţii, îndatoriri de la profesori sau chiar de la părinţi trebuie
să înveţe cum să şi le îndeplinească, la ȋnceput cu ajutorul lor, apoi
singuri. Nu se depăşeşte nivelul de rutină.
Aceasta este faza când cresc şi ajung din adolescenţi adulţi tineri,
ȋnvăţând meserie în şcoli, la facultăţi.
Este aria satului sau al tribului, cum a fost pe vremuri. Individul
face cunostinţă cu grupul, acea societate restrânsă din care face parte,
ȋnvăţând şi care este poziţia, rolul lui în acel grup. Poziţia lui are legatură
cu meseria pe care a ȋnvăţat-o, de exemplu să fie brutar sau profesor.
Această arie este destul de mică pentru ca fiecare să cunoască pe
fiecare, asa cum se întâmplă de exemplu într-un sat sau comună.
Cercetările spun că este posibil ca cineva să cunoască 2000 de oameni
personal, iar această este media populaţiei dintr-un sat.
În această perioadă cuvintele cheie sunt responsabilitate,
ȋndatoriri, profesie, apoi reguli, tehnic, abilităţi, probă, examinare,
control.

PERIODA 5: SERIA ARGINTULUI: de la Rubidiu la Xenon (Ru, Sr,

Y, Zr, Nb, Mo, Tc, Ru, Rh, Pd, Ag, Cd, In, Sn,Sb, Te, I, Xe)

Aici contează exprimarea de sine, a propriei persoane.

La acest nivel ne întâlnim cu tema artei, atitudinea artistică. Mai
există însă multe teme în această perioadă, care însă nu au prea multă
legatură cu arta, de exemplu: a da sfaturi altora, misticism, a fi purtător
de cuvânt. Ideea este trecerea de la idei la imagini. Acest lucru este
posibil prin pictură, sculptură, poezii, teatru, muzică, prin vorbire sau
informaţii canalizate din alte sfere.
Acest nivel se dezvoltă de obicei la vârsta mijlocie, dar poate să
fie prezent la orice vârstă, din copilărie până la vârste înaintate.
Contează imaginea propriei persoane.
Aria este a provinciei. Guvernatorul care este reprezentantul
regelui, guvernează peste un teritoriu mai mic. Un oraş mare este de
obicei în centrul acestui teritoriu, nu trebuie uitat însă că nu mai este
posibil ca toţi oamenii să se cunoască într-un oraş. De exemplu, cazul
unui artist, care este felicitat de multe persoane pe care nu le-a văzut
niciodată.

64
 Curs introductiv

Vorbirea şi auzul sunt temele fizice specifice seriei argintului. Prin

vorbire comunicăm ideile noastre cu ceilalţi, iar prin auz recepţionăm
ideile altora.

PERIOADA 6: SERIA AURULUI: de la Caesiu la Radon (Cs, Ba,

La, Hf, Ta, W, Re, Os, Ir, Pt, Au, Hg, Ti, Pb, Bi, Po, At, Rn)

Atitudinea acestei serii este de conducător.

Puterea este tema principală a acestui nivel, de a-i conduce pe
alţii, de a fi deasupra tuturor. Conducerea merge însă mână în mână cu
responsabilitatea faţă de aceste persoane.
Este perioda maturităţii, iar la acestă vârstă de obicei se ajunge în
funcţii de conducere.
Aria se întinde acum asupra ţării întregi sau chiar asupra lumii. Iar
viziunea de a fi rege este mult mai importantă decât a fi, de exemplu,
brutar. Un rege trebuie sa fie capabil să conducă o ţară întreagă după
plan şi strategie.
Ochii sunt asociaţi cu seria aurului, fiindcă “a vedea” este una
dintre problemele principale în conducere.

PERIODA 7: SERIA URANIULUI: de la Franciu la Plutoniu

Tema este stăpânirea magică a universului – echilibrul final.

Ei sunt magi, vrăjitori, oameni care ştiu să-şi atingă scopul prin
puterea intenţiei şi a minţii. Sunt şamani, profeţi care conduc evoluţia
umană din spatele scenei, oameni ca Merlin sau Rasputin.
Lucrează prin forţe invizibile, în spatele scenei, nevăzuţi de nimeni.
Ei ştiu cum să-şi folosească ştiinţa lor ascunsă şi puterea lor, adânc în
subconştientul omenesc .
Acesta este vremea vârstei foarte înaintate.
Nu există limite în aria în care ei işi exercită şi focalizează
puterea. Lucrează cu întreaga lume, cu ȋntregul univers.
Această serie se focalizează pe intuiţie. Aceşti oameni au frecvent
clarviziuni sau pur şi simplu ştiu ce se întâmplă .

CELE 18 STADII (GRUPE)

STADIUL 1: ÎNCEPUTUL
Hidrogen, Litiu, Natriu, Kaliu, Rubidiu, Cesiu

Caracterizat frecvent prin iniţiativă spontană şi instinctivă. Modul

lor de a se apuca de treabă este foarte simplu. Ei execută ce au de făcut

65
Homeopatie

în maniera cea mai simplă, fără complicaţii, fără să se gândească

înainte prea mult.
Nu au dubii, nu ezită, pur şi simplu încep şi o fac. Din acest motiv
par poate câteodată puţin naivi sau primitivi, dar acest lucru se întâmplă
din cauza faptului că se concentrează numai pe ce au de făcut, nefiind
distraşi de o mie de alte lucruri.
Le place să fie singuri, să-şi urmeze propriul drum. Nu-şi schimbă,
nu-şi comunică ideile cu alţii prea frecvent, fiindcă ştiu deja ce vor să
facă şi cum să o facă. De aceea dau impresia că sunt foarte închişi.
Lipsa de comunicare îi face să se simtă singuri, ei totuşi tânjesc după
relaţii. Au tendinţa să lege prietenie cu o singură persoană, cEea ce este
mai mult decât suficient pentru capacitatea lor de a face faţă deoarece
orice altceva i-ar tulbura.
Fac totul singuri, în felul lor. Își îndeplinesc planurile cu multă
onestitate, cu dedicaţie totală şi par foarte încăpăţânaţi. Dar acesta e
pentru ei singurul mod de a păşi, de a înainta sigur şi stabil.
Ei nu gândesc prea mult înainte să înceapă ceva, pur şi simplu
încep şi văd ce se întâmplă. S-au hotărât, ştiu cum s-o facă şi nu admit
să fie distraşi de nimic şi de nimeni în a-şi îndeplini sarcinile. Sunt în
totalitate fixaţi pe ceea ce doresc şi nici nu vor să audă de altceva,
uitându-se doar drept înainte.
Pot să pară foarte închişi (dar nu sunt cu adevărat) pentru că nu
au alt subiect de discuţie decât ce vor ei să realizeze şi cât timp ei se
concentrează la respectiva temă nu au nimic de spus.
Fiindcă niciodată nu ezită când au ceva de îndeplinit, par foarte
naivi, dar ei îşi urmează calea ca un copil inocent, nederanjaţi de alţii.
În fazele extreme, această poate să ducă la comportament
neglijent şi prostesc. Problema începe când modul în care ei işi
îndeplinesc sarcinile nu mai funcţionează. Nu au abilitatea de a
reconsidera planul şi continuă mai departe în mod neatent, iraţional.
Frecvent ajung să fie compătimiţi, ca şi cum n-ar fi 100% sănătoşi.
Frecvent sunt foarte optimişti, trec prin viaţă fericiţi, fără să le pese,
fără grijile de zi cu zi. În fazele extreme acest lucru poate să ducă la
manie. Când ajung la concluzia că acţiunea lor nu are nici un rost, devin
mohorâţi, depresivi şi renunţă. Nu sunt în stare să vadă că există şi altă
abordare pentru a rezolva lucrurile. Stările optimiste şi pesimiste pot
alterna ca tip de comportament maniaco-depresiv.

STADIUL 2: GĂSIREA UNUI SPAŢIU

Beriliu, Magneziu, Calciu, Stronţiu, Bariu

Acesta este stadiul de relaţii cu alţii. Sunt conștienţi că mai sunt şi

alte persoane în jurul lor, în stadiul 1 ei acţionează ca şi cum ar fi singuri.
66
 Curs introductiv

Sunt foarte sensibili când sunt priviţi, se simt imediat criticaţi. Au mereu
impresia că ceilalţi îi privesc şi că vorbesc despre ei. Experienţa şi modul
de a fi privit este diferită la fiecare element:
Berilium se privește pe sine ca şi cum nu ar fi el însuşi - el se
observă, se priveşte pe sine.
Magnezium simte că nu ar fi rău să aibă relaţii - se simte observat
de familie.
Calcarea simte că nu-şi poate îndeplini obligaţiile - observat de
vecini şi de oamenii din sat.
Stronţium simte că nu poate să creeze în artă - se simte observat
de public, de toţi.
Barium simte că ar trebui sa fie rege dar nu poate - se simte
observat de lumea întreagă.
Simt că trebuie să afle, să găsească valoarea lucrurilor. Compară
acţiunile lor cu ale altora ca să-şi dea seama dacă fac lucrurile bine sau
rău. Ei nu au nivel de referinţă propriu, de aceea mereu se compară cu
alţii.
Există pericolul să observe doar părţile negative în propria lor
persoană şi la alţii Sau se simt judecaţi de alţii într-un mod negativ şi
consideră că acesta este adevărul. Sunt foarte sensibili la orice
comentariu sau la orice formă de critică. Se simt foarte uşor judecaţi,
umiliţi sau lezaţi.
Tema principală e nesiguranţa. Se simt atât de nesiguri, că nu vor
să spună sau să facă nimic. Sunt foarte pasivi, în sensul că ei sunt
convinşi că nu sunt capabili de participare activă, se supun doar judecăţii
şi reacţiilor altora. Expresia fizică acestor atitudini este senzaţia de
neputinţă, slăbiciune. Sunt modeşti şi le place să observe totul din spate,
apar docili, slabi, chiar laşi. Nu îndrăznesc să-şi dezvolte poteţialul, de
aceea talentul lor rămâne ascuns.
Rădăcina problemei este că ei cred că nu pot să aibă locul lor,
fiindcă nu au făcut nici un lucru bun pentru a merita această poziţie.
Trebuie să se străduiască din greu, să-şi găsească propriul loc; în
relaţiile cu alţii este foarte important să ştie graniţele propriilor acţiuni şi
ale partenerilor, să ştie unde începe şi unde se termină spaţiul lor.
Foarte uşor se simt daţi la o parte dacă nu au contact cu cineva şi
fiindcă nu îndrăznesc să arate lumii adevărata lor valoare.
Fiindcă nu au propriul lor punct de referinţă, înclină să adopte
părerile altora, pentru a se putea adapta regulilor şi opiniilor generale,
dând impresia că sunt slabi şi nehotărâţi.
În curând ajung pasivi, lăsând să se întâmple totul de la sine. Dau
puterea din mână şi nici nu realizează că au la fel de mult de oferit ca
alţii. Ceilalţi pretind că ştiu tot, iar ei au impresia că nu ştiu nimic de
aceea nu au dreptul să-și spună propria opţiune.
67
Homeopatie

Au tendinţa de a se proteja, de a nu arăta cum sunt în realitate,

fiindcă aşa nu pot fi criticaţi. Această reacţie ne aminteşte de felul ȋn
care scoica se ascunde imediat în carapacea ei când simte vreun
pericol. Au nevoie de protectie iar apărarea lor este pasivă, se ascund.
În practica noastră putem recunoaşte această reacţie prin
comportamentul general al pacientului, limbajul corpului, prin gesturile
pe care le fac. Vedem copilul ascunzându-se în spatele mamei lui, (la
Baryta acest lucru e foarte evident), îşi întoarce capul, sau îşi acoperă
ochii cu mâinile. Mai târziu gesturile devin mai subtile, îşi acopera gura,
o ţine pe mama lui de mână sau îşi încruciaşează mâinile peste piept.
În afară de securitate, aceşti oameni au nevoie de sprijin: să dea şi
să primească sprijin. La Calcium (Calcarea) este cea mai importantă
componentă, este suportul structurii osoase. Necesitatea de sprijin se
poate transforma treptat în creşterea rigidităţii.
Structura osoasă este necesară pentru suport în viaţă, dar dacă
devine prea rigidă stagnează dezvoltarea. Carapacea broaştei ţestoase
a devenit atât de tare ȋncât ea nu s-a mai putut dezvolta şi a rămas la fel
de milioane de ani.
Este stadiul de “doi”, unde apare a doua persoană, care observă
ce face prima, apare dualitatea.

STADIUL 3: COMPARAŢIA
Bor, Aluminiu, Scandiu, Yttriu, Lanthaniu

Este stadiul investigaţiilor, când aceşti oameni încep să se uite în

jurul lor, investigând alte posobilitaţi prin care să rezolve lucrurile. Vor să
descopere propriul lor potenţial şi modul în care se pot dezvolta. Ei sunt
ca scutierii în armată, care sunt trimişi să investigheze zona şi îşi fac o
idee despre situaţia generală, dar nu se angajează în nici o luptă.
Le place să compare diferite posibilităţi şi să o aleagă pe cea mai
bună. Învaţă să aleagă soluţia cea mai adecvată pentru a rezolva
lucrurile, încercând să discearnă între posibilităţi
Este stadiul încercărilor, când se examinează tot felul de lucruri,
cum sunt şi cum se pot folosi, existând tot felul de tentaţii pentru
rezolvarea lor.
De cele mai multe ori îşi subestimează capacităţile fiindcă nu au
destulă încredere în abilităţile lor. Acest lucru îi face să ezite mult, acum
cred că este bine așa iar după puţin timp se răzgândesc şi fac altfel
schimbându-şi opinia. Totdeauna se răzgândesc. Acest comportament
impulsiv provine din stimulul intern de a face ceva.
Pentru că se simt atât de slabi şi fără experienţă, cedează destul
de repede din cauza îndoielilor. Ar vrea să încerce să facă ceva dar nu
îndrăznesc. Niciodată nu au curajul să facă ceva real, fiindcă sunt tot
68
 Curs introductiv

timpul nehotărâţi. Trebuie să facă ceva să demonstreze propriei

persoane capacitatea, dar nu ştiu ce şi cum. Nu sunt destul de siguri pe
ei ca să facă o alegere adevărată.
Când în final se hotărăsc să facă ceva, se enervează atât de tare
ȋncât greşesc şi strică tot, de aceea sunt nevoiţi să aplice un alt proiect,
să apuce pe alt drum. Sar de la o idee la alta, fără să gândească prea
mult, perseverând în greşeli. Felul lor de a fi atât de schimbător îi face să
se simtă confuzi, ramân prinşi ȋn ȋndoielile lor şi nu mai vor să ştie ce e
de făcut.
Cum ceva nu merge bine, se retrag. Cea mai mică opoziţie,
contrazicere sau ghinion poate să-i aducă în stare de incertitudine şi
confuzie. Atunci ei simt că e mai bine să renunţe, fiindcă oricum nu o
să reuşească. Deseori se simt atacaţi şi nu au curajul să se confrunte.
Sunt uşor de intimidat şi descurajat.
Dacă rămân prinşi în acest stadiu nu se mai implică în nimic. Nu
pot să facă un compromis real, fiindcă în adâncul sufletului lor, simt că
nu sunt în stare să reZolve lucrurile şi totdeauna își păstrează o poartă
de ieşire prin care să evadeze când e necesar.
Numărul 3 este semnificativ în acest stadiu. Încărcarea electrică a
ionilor din acest stadiu este 3. Actul de comparaţie este posibil doar
când sunt trei oameni prezenţi: observatorul şi încă doi. ”Eternul triunghi”
este, de asemenea, temă în acest stadiu.

STADIUL 4: STABILIRE
Titaniu, Zirconiu, Hafniu

Oamenii din acest stadiu într-adevăr încep să facă ceva. Este

stabilirea unui proiect sigur, unei sarcini clare. Sunt pe punctul de a trece
pragul, de a deschide uşa, de a trece pragul. Au decis direcţia de mers,
ştiu unde vor să ajungă. Termenii asociaţi cu acest stadiu sunt:
pregătire, a găsi, hotărâre.
Când ȋncep proiectul sunt foarte încântaţi de ce au de făcut şi că
nimeni nu le spune ce şi cum să acţioneze. Stiu că ceea ce fac, fac bine.
Li se pare că este mult mai ușor decât li s-a părut la început. Poate nu
s-au gândit la toate posibilităţile de rezolvare dar important este că
lucrurile funcţionează. Sunt chiar surprinşi: “doar atât e de făcut?”.
Viitorul însă este învăluit în mister.
Dar oare ce este pe partea cealaltă? Ar trebui să continue sau nu?
Nu este oare prea periculos să intre pe un teren necunoscut? Încep să
devină nesiguri, crezând că nu o să fie în stare să facă faţă. Ei nu pot să
prevadă ce se va întâmpla, ce va aduce viitorul. Ar putea să fie nişte
probleme după colţ, pe care poate nu le pot rezolva. Acest gând ȋi face
să se simtă foarte nehotărâţi. Ştiu ce vor dar nu îndrăznesc să facă
69
Homeopatie

singuri. Nu pot să pună bază pe propriul talent fiindcă nu se cunosc

destul de bine încă.
Dilema ȋi face să rămână înţepeniţi în stadiul iniţial al proiectului.
Ei nu-l abandonează, dar nici nu perseverează să-l dezvolte mai
departe. Se opresc la început iar când e nevoie să ia o hotărâre, nu fac
totul în întregime, doar pe jumătate.

STADIUL 5: PREGĂTIRE
Vanadiu, Niobiu, Tantal

Au o mare dorinţă de a pregăti lucrurile foarte conştiincios,

prevăzând posibilităţile de rezolvare şi de dezvoltare în viitor. Ei trebuie
să fie pregătiţi să aibă un răspuns pentru orice situaţie pe care le-o
rezervă viitorul.
Şi-au făcut planul, dar pentru ei contează foarte mult proiectul. Au
făcut primii paşi, dar au totuși dubii dacă într-adevăr sunt capabili să
ducă până la bun sfârşit totul. Acesta este doar începutul, dar oare o să
reuşească, nu e prea mult pentru ei? Ei într-adevăr vor să aibă succes.
Încearcă să-şi dea seama care este trucul jocului, dar fără destulă
dexteritate, abilitate, deseori greșesc în acest stadiu. Iar acest lucru este
ceva natural, fiindcă nu au încă destulă experienţă. Există dubii în
privinţa experienţei lor, ceea ce e îi face să se simtă nesiguri. Deseori
îşi pun întrebarea, “de ce oare m-am apucat de aşa ceva?” Analizează
toate opţiunile dar nu au încredere deplină în nici una. Aşa că rămân
sceptici şi suspicioşi faţă de orice plan sau sugestie. Nu au încredere
nici în cei din jurul lor, nici în propria persoană.
Ei mereu îşi fac planuri, pregătesc ceva, fără să aibă o decizie
finală, dar planurile lor sunt totdeauna temporare, niciodată îndeajuns de
bune, tot timpul există ceva de adăugat. Deseori îşi amână planurile iar
întârzierea duce frecvent la anularea lor.
Preferă să evite confruntarea reală fiindcă au prea multe dubii în
privinţa ablităţii lor. Niciodată nu-şi au evaluat propriul talent, le e chiar
frică să facă acest lucru. Niciodată nu ajung mai departe de o probă de
alergare.
Au tendinţa să ceară prea mult de la propria persoană. Aşteptările
sunt prea mari chiar de la o persoană cu experienţă iar proiectul cade
înainte să înceapă. Acest lucru este simţit de ei în adâncul sufletelor lor,
că în faţa lor este un munte uriaş greu de pătruns, care îi împiedică ȋn
îndeplinirea sarcinilor. Nu sunt realişti referitor la talentul lor şi a situaţiei
în sine. Ei sunt foarte ambiţioşi, își propun să realizeze ceva ce
depăşeşte capacităţile lor, supraestimează cu mult propriul talent. Este
foarte greu să coboare cu picioarele pe pământ şi să vadă realitatea.

70
 Curs introductiv

Atudinea lor alternează între două extreme: într-un moment vor să

înceapă ceva iar în următorul renunţă. Sunt foarte torturaţi din cauza
inabilităţii de a decide. Simt ca nu vor reuşi niciodată, că totdeauna o să
dea greş.

STADIUL 6: PROVOCAREA
Cromium, Molibden, Tungsten

În final se hotărăsc, acceptă provocarea, vor să prindă taurul de

coarne. Le place provocarea, chiar o caută. Sunt foarte îndrăzneţi. Riscă
totul dacă trebuie, dar acceptă mai degrabă provocarea şi înfrîngerea,
decăt s-o ia la fugă.
Au mare nevoie să dovedească propriei persoane că pot face ce-şi
propun şi dacă sunt provocaţi, această dorinţă e şi mai mare. Dau
dovadă de spirit de iniţiativă, trebuie să treacă proba de foc. Trebuie să-
și dovedească şi lor şi altora că sunt capabili. Au fost aruncaţi în apă
adâncă şi trebuie să dovedească că ştiu să înoate.
Suferă de frică anticipatorie. Le e frică că sarcina e prea mare
pentru ei. O părticică din ei ar vrea să renunţe dar ştiu că o astfel de
atitudine nu duce nicăieri. Începerea proiectului este inevitabilă şi mai
degrabă acceptă aventura şi riscul, decăt să stea şi să nu facă nimic. Le
e frică de această iniţiativă şi ar vrea să renunţe la tot, dar ştiu că n-au
încotro şi, trecând peste temeri şi frici, trebuie să reuşească.
Fiincă nu sunt siguri pe ei, de capacitatea lor de a reuşi, prima
dată iniţial trebuie să dovedească propriei lor persoane, apoi altora. De
aceea la început nu vor să se arate în public, nu vor să discute cu
nimeni, doar după ce au reuşit.

STADIUL 7: PERFECŢIONAREA
Mangan, Techneţiu, Prometiu, Reniu

Structura interioară a persoanei este bună pentru condiţii normale

dar este nevoie de sprijin ȋn condiţii dificile. Nu mai are nevoie să
verifice nimic, știe că structura interioară este bună. Există, ȋn schimb,
nevoia șlefuirii, a ȋmbunătăţirii, a ȋntăririi, a sprijinirii și armonizării.
Cuvintele cheie sunt: ȋntărire, sprijin, consolidare, șlefuire,
perfecţionare, ȋmbunătăţire, intensificare, lustruire, ascuţire, cât de mult
poate progresa cineva, cât de mult poate face cineva, actualizare,
testarea propriilor aptitudini.

STADIUL 8: REZISTENŢA
Fier, Ruteniu, Samariu, Osmiu
71
Homeopatie

Structura interioară a fost probată, nu mai reprezintă o provocare

testarea ei ci ea trebuie să reziste la presiunile care sunt din ce ȋn ce
mai mari.
Cuvinte cheie: forţat, presat, ȋmpotriva mea, perseverenţă,
rezistenţă, vigoare, trăinicie, determinare, voinţă puternică,
ȋncăpăţânare, ȋndărătnicie, opus, obligat, impus, pozitiv, stimulare,
duritate, putere, ȋmpingere, persistenţă, concentrare, focalizare, tare.

STADIUL 9: APROAPE PERFECT

Cobalt, Rodiu, Iridiu

Nu mai există nici o rezistenţă sau opoziţie din exterior. Structura

este aproape perfectă dar ȋi mai lipsește ȋncă puţin până la perfecţiune.
Cuvinte cheie: absolut, “chiar sunt bun?”, complet, eșuat groaznic,
eșec și succes, prezentare finală, detalii mai fine, finisare, “ar trebui să
fie perfect”, lucrare de calitate, ȋndoieli cu privire la propria persoană,
simţul perfecţiunii, succes la orizont, “ce se ȋntâmplă dacă nu reușesc?”

STADIUL 10: REGE ŞI MAESTRU

Carbon, Siliciu, Nichel, Paladiu, Platina

Stadiul 10 poate fi considerat ca mijlocul ciclului, vârful perioadei,

este oglinda stadiilor, unde stadiile 1 şi 17 sunt imagini de oglindă una
celeilalte, la fel şi stadiile 2 și 16, etc.
Este vârful ciclului, unde totul s-a împlinit, s-a realizat. Au reuşit ce
au vrut, au ajuns la vârful carierei, sunt primii, sunt cei mai buni şi nu
există nici un dubiu în privinţa poziţiei lor. Sunt în centrul atenţiei în tot
ceea ce se întâmplă şi au grijă să şi rămână aşa. Se concentrează pe
deplin asupra îndatoririlor lor.
Succesul îi face să strălucească. Au câştigat, ajung aproape de
extaz în fericirea lor. Au câştigat toate şansele, ştiu foarte mult şi nimeni
nu le poate lua acest lucru. Situaţia lor este foarte clară, nici un nor la
orizont.
Sunt foarte independenţi, regi pe teritoriul lor. Ştiu ce vor, nu
depind de alţii, doar de propria lor judecată, sunt greu de atins, greu de
ajuns. Sunt nobili în comportament, şi-au îndeplinit îndatoririle cu
demnitate fără ca alţii să-i deranjeze.
Sunt foarte siguri pe ei, încercând să-i domine pe alţii, forţându-i
să facă după voinţa lor. Se simt deasupra tuturor, nimeni nu e ca ei,
fiindcă au ajuns în vârf, iar acest lucru îi face îngâmfaţi, încrezuţi.
Echilibrul este punctul lor forte. În tot ceea ce fac încearcă să
ajungă la stabilitate, de aceea se asigură că totul este bine aranjat. Se
72
 Curs introductiv

cred foarte stabili în vârful ciclului care este balanţa între început şi
sfârşit. Dar acest vârf, ca orice vârf, înseamnă şi instabilitate, pot foarte
uşor să se dezechilibreze pe o parte sau pe cealaltă.
Sunt foarte rigizi în idei, stau foarte fixaţi în poziţia lor, conştienţi de
valoarea lor şi nu cred că timpul va schimba acest lucru.
Metalele din acest stadiu sunt cele mai preţioase; Ruteniul, Rodiul,
Paladiul, Argintul, Osmiul, Iridiul, Platina, Aurul, Mercurul, sunt toate
metale nobile. Ele apar în natură în forma lor pură, nu reacţionează uşor
cu alte matale. Ele sclipesc, strălucesc, de exemplu: diamantul (format
din carbon) este cel mai tare de pe pământ, platina e foarte greu de
îndoit. Încărcătura electrică a acestor ioni este +4, ceea ce le conferă
stabilitate.
În stadiul 9 există încă nesiguranţă dar totul poate ieşi bine, pe
când în stadiul 10 succesul este asigurat, fără efort, trebuie să fie doar
omul potrivit la momentul potrivit.
Stadiul 10 este foarte sigur pe el, nu există nici un dubiu în
legatură cu stabilitatea lor. Vedem acest lucru şi la metalele preţioase
din stadiile anterioare și următoare: 8, 9, 11, 12 şi 13.

STADIUL 11: CONSERVAREA

Cupru, Argint, Aur

Pentru ei lucrul cel mai important este să păstreze ceea ce au

realizat. Au mare simţ al responsabilităţii, mai mare decât celelalte
metale. Ei tind să fie mai degrabă rigizi şi conservatori în a controla totul,
nu discută acest subiect, pur şi simplu vor să păstreze tot ce au realizat
aşa cum este, până şi metodele prin care au ajuns în vârf. Fac un mare
efort pentru a păstra această poziţie. Este ca şi cum ar fi preluat totul de
la altcineva, ca şi cum n-ar fi meritul lor că au ajuns unde sunt, dar acum
depinde de ei să continue totul.
Trebuie să păstreze tot ce s-a produs de-a lungul anilor şi depinde
de ei să adune mai departe.
Ei ȋncearcă să-şi protejeze realizările, să-i protejeze şi pe ceilalţi.
Aici sesizăm şi un puternic simţ al responsabilităţii. Fiindcă şi-au
construit această poziţie cu multă trudă, de-a lungul anilor, se simt foarte
valoroşi, preţioşi, iar acest lucru le crează un puternic sentiment de
stabilitate şi pace.
Sunt într-adevăr capabili de a se bucura de tot ce au realizat,
uitându-se cu satisfacţie înapoi la anii de succes. Ştiu să-şi aprecieze
succesul şi toate lucrurile bune de pe urma lui. Pot să aibă sentimentul
de a extinde acest succes, nu neaparat de a-l face mai mare, ci să-l
împartă şi cu ceilalti. Ei vor să împartă bogăţia cu alţii. Nu suferă de
sentimentul de suspiciune şi de animozitate faţă de alţii.
73
Homeopatie

Cuvinte cheie: a domina, a domni, a păzi, a apăra, a păstra, a

menţine, a dezvolta.

STADIUL 12: DIVIZAREA

Zinc, Cadmiu, Mercur

Aceşti oameni doresc să-şi păstreze ceea ce au realizat dar

exagerează mult în această privinţă. Au tot feluri de planuri pentru a se
menţine şi nimeni nu-i poate opri. Sunt foarte conservatori în modul lor
de gândire şi câtă vreme merge totul bine conform vechiului plan, se
simt bine. Nu le place nici o formă de schimbare, nu ascultă de alţii,
eventual reţin anumite idei pe care o să le aplice mai târziu, dar în felul
lor. Sunt ca un fermier care crede că dacă un îngrăşământ este bun
pentru recoltă, atunci mult îngrăşământ e şi mai bun iar foarte mult este
incontestabil cel mai bun.
Au tendinţa de a exagera şi sunt atât de prinşi în propria lor
viziune incât sunt incapabili să vadă şi din alt punct de vedere rezolvarea
situaţiei. Le place să repete acţiuni de succes din trecut, crezând că
dacă modul lor de a rezolva lucrurile a dat roade în trecut, va da şi în
viitor. Copiază acţiunile din trecut fără să gândescă, neanalizând situaţia
mai adânc pentru a vedea dacă s-au produs schimbări pentru o
abordare diferită.
Repetarea fără sfârsit duce la poluarea mediului înconjurător (vezi
fermierul). Copierea acţiunilor din trecut nu mai are nici un rost, iar ei
trebuie să iasă din cercul vicios care nu le-a adus nici o rezolvare.
Este stadiul în care decăderea pândeşte după colţ. Îşi simt poziţia
ameninţată şi fac ce pot pentru a salva situaţia, fiindcă nu există nici un
dubiu că totul se dezintegrează în jurul lor.
Încep să ţină cont şi de părerea celorlaţi, care ar rezolva
problemele în mod diferit. Ei dau impresia că sunt de acord cu ei, dar în
realitate nu este altceva decât o promisiune falsă, fiindcă decizia finală o
fac ei şi nici prin cap nu le trece să dea puterea din mână. Este stadiul
de suspiciune, toată lumea poate fi duşmanul lor. Încearcă să prevină
ameninţarea folosind disonanţa între concurenţi: “divide şi domină”.
Manipulare, mită, corupţie sunt singurele metode prin care mai poate să
menţină controlul asupra lucrurilor.
Metalele din acest grup sunt cele mai otrăvitoare şi poluante.

STADIUL 13: RETRAGEREA

Galiu, Indiu, Taliu

74
 Curs introductiv

Au ramas în urmă în dezvoltare. Nu mai pot şi nu mai vor să

continue. Mai degrabă s-ar opri şi ar observa ce se întâmplă, nu se mai
simt implicaţi.
Simt că situatia este depăşită. Proiectul avansează, are loc o nouă
dezvoltare iar ei nu mai pot să facă faţă. Încearcă să se resemneze dar
admit ca nu pot. Poate că au fost prea aroganţi. Totul a mers aşa de
bine în trecut cand aveau success, dar deodată s-a prăbuşit totul.
Există un sentiment de nostalgie pentru vremurile bune din trecut,
când totul mergea aşa de bine şi aveau talent şi putere să rezolve totul.
De acum metodele care erau potrivite odată nu mai funcţionează,
noua situaţie cere ingeniozitate. Dar ei refuză să admită acest lucru,
“dacă a funcţionat în trecut, de ce nu ar merge şi acum?” Au o singură
direcţie în cap, repetând vechile metode ca un pickup vechi căruia i s-a
stricat acul şi sare. Păşesc pe aceaşi cărare, drum învechit, care s-a
adâncit, s-a gravat în sol, iar pereţii din ambele părţi obstrucţionează
vederea, aşa că nu mai văd nimic nou, dar nici nu pot să iasă. Sunt şi
încăpăţânaţi şi cred că ştiu mai bine decât toţi oamenii ăia cu “ideile lor
ciudate”. Ei sunt singurii care au reuşit şi au testat metodele proprii, aşa
că ştiu ce este mai bine. Au analizat ideile celorlalţi dar consideră că
totul e pierdere de timp. Câteodată ascultă din politeţe părerea altora,
dar în adâncul sufletului lor consideră că este inutil.
Încet şi sigur decade, se prăbuşeşte totul fără ca ei să poată
împiedica acest lucru, totuşi ţin hăţurile în mână şi nu vor să le dea
drumul, fiindcă le e frică că pierd totul de sub control. Ascund informaţii
vitale doar pentru a se menţine pe poziţie.
Devin extrem de suspicioşi şi nu au încredere în nimeni. In cele din
urmă îşi vor pierde încrederea în abilitatea lor. Sunt înclinaţi să dea vina
pe altceva sau pe altcineva, dar în final realizează că ei sunt de vină şi
îşi pierd definitiv încrederea în propria persoană.
Când părerea tuturor diferă de a lor, renunţă şi se retrag cu mult
tact, fiind convinşi însă că mai devreme sau mai târziu ceilalţi o să-şi dea
seama că ei au dreptate, dar deocamdată nu realizează adevărul. Se
retrag pe propria lor insulă în siguranţă, simţind că nu este momentul să
discute acum.
Expresia “ȋn urmă” este frecvent folosită în acest stadiu: în urmă
cu munca, în urmă cu timpul, în urmă cu întreţinerea, rămân în urmă.

STADIUL 14: FORMALITATEA

Germaniu, Staniu, Plumb

Totul s-a sfârşit acum, şi-au pierdut controlul asupra lucrurilor şi

nu mai pot face nimic. Se simt slabi, cu senzaţie de gol, ca şi cum s-ar fi
golit viaţa lor.
75
Homeopatie

Se simt eliminaţi, daţi la o parte, nu mai sunt decât martori oculari

în acest stadiu, dar rolul lor s-a terminat.
Fiindcă au fost puşi la o parte, se pricep să distorsioneze lucrurile,
să schimbe subiectul. Slăbiciunea încheieturilor mâinilor este simbolică
la plumb.
Înclina să dea vina pe altcineva sau pe altceva, se ascund în
spatele normelor şi regulilor şi nu le place să li se amintească de acest
lucru. Dacă toată puterea li s-a luat, cum mai pot fi responsabili?
Atitudinea lor este forte indiferentă, nu mai sunt interesaţi, sunt
plictisiţi, par chiar blazaţi. În realitate nu se implică, doar dau impresia.
Pot să fie chiar nepăsători în comportamentul lor. Este ca ȋn ultimele zile
ale imperiului roman: decepţie şi decădere. ”După mine potopul”,”cui îi
pasă?” sunt expresii frecvente.
Aparenţele devin mai importante decât ceea ce se întâmplă în
interior. Protocolul, eticheta, ceremoniile şi procedurile standard devin
mai importante. Au devenit convenţionali şi se conformează unor reguli.
Le place ca totul să fie în ordine, la locul lui.
Au grijă ca toate acţiunile lor să aibă acoperire. Nu permit nimănui
să vadă ce fac în realitate, ca să nu aibă probleme în cazul în care sunt
traşi la răspundere.
Noi vedem doar faţada lor, o mască care îi face rigizi, rezervaţi,
stoici. Tot ce vezi este o coajă goală, interiorul nu mai există. Se simt ca
o păpuşă aruncată, care nu-şi mai poate îndeplini îndatoririle, totuşi
continuă să pretindă că totul este în ordine, cu toate că toţi ştiu că
realitatea e alta, însă ei continuă să acţioneze în acelaşi mod fără rost.

STADIUL 15: PIERDEREA

Azot, Fosfor, Arsenic, Antimoniu, Bismut

Puterea s-a dus şi nu mai merită să ţină faţada. Toată lumea ştie
că s-a terminat, că au pierdut tot ce au clădit. Simt eşecul şi sunt foarte
răniţi. Sunt disperaţi că trebuie să renunţe, să iasă din afacere. Simt că
toţi îi părăsesc, îşi pierd încrederea, nu-i mai suportă pe oamenii în care
până acum au avut încredere. E ca şi cum ar trebui să confrunte totul de
unul singur, ca cei care au suferit o pierdere mare şi toţi sunt ȋmpotriva
lor.
Afacerea a fost preluată de altcineva. Ultimele rămăşiţe sunt
adunate de noii proprietari. Este ca un faliment: stocul este numărat şi
scos la licitaţie. Afacerea a eşuat şi creditorii bat la ușă.
Această mare pierdere se manifestă şi în visele şi iluziile lor.
Gândul morţii îi frământă tot timpul şi au o mare frică de ea.

76
 Curs introductiv

Au devenit inutili, nu mai e nevoie de priceperea lor. In toate

privinţele exagerează, mănâncă prea mult sau își face prea multe griji
pentru alţii.
În acest stadiu acceptarea este singura posibilitate, chiar dacă
acest lucru înseamnă pierdere. Sunt capabili să renunţe în faţa
circumstanţelor.
Trebuie să predea tot ce s-a construit de-a lungul anilor.
Provocarea este să o facă oricând este necesar, au spirit de sacrificiu,
dau mult altora, câteodată prea mult, ajungând chiar martiri. Tactica
sacrificiului este caracteristică în acest stadiu, “oferind puţin, primesc
mult”.
Trebuie să-i poată ierta pe alţii şi dacă reuşesc, câştigă o mare
provocare: “să uiţi şi să ierţi”. Dacă nu reuşesc, se refugiază în
duşmănie împotriva celor care le-au făcut atâta rău.
Sunt foarte suspicioşi, crezând că alţii vor să-i otrăvească, sunt
foarte precauţi, ”nu se ştie niciodată când un prieten se transformă în
duşman”.
În orice moment se poate întâmpla ceva, în orice moment proiectul
sau viaţa lor se poate termina. Nu se ştie niciodată când, dar sfărşitul
vine totdeauna pe neaşteptate şi nu au nici o putere să prevină acest
lucru.
În prima fază refuză să creadă că a venit sfârşitul. În disperarea
lor, fac tot posibilul să împiedice prăbuşirea. Refuză să coopereze şi fac
tot felul de lucruri disperate pentru a preveni sfârşitul.
Acest stadiu arată clar decădere, ruinare, pierdere. Cuvinte
caracteristice: colaps, cădere, eșec, spargere, pierdere, scufundare,
sfârșit.

STADIUL 16: AMINTIREA

Oxigen, Sulf, Seleniu,Teluriu, Poloniu

Au pierdut totul, zilele de glorie s-au dus. Totul s-a terminat, s-a
pierdut, este ruinat.
Situaţia e cea de descompunere, armonia s-a dus, frumuseţea erei
de aur s-a pierdut, au rămas doar niste cârpe, zdrenţe. Clădirea a ajuns
ruină, culorile au pălit, pereţii se prăbuşesc.
Mai au ȋncă impresia că situaţia se îmbunătăţeşte. Ei așteaptă ca
ceilalţi să-şi dea seama de nevoile lor, să fie afectaţi, mişcaţi şi să-i
numească într-o funcţie. Contează pe simpatia şi compasiunea altora.
La început le e foarte greu şi evită să ceară în mod deschis ajutorul
altora, de care au nevoie. Numai ocazional iau contact cu ceilalţi şi sunt
foarte indignaţi dacă ei nu-şi dau seama de nevoile lor.

77
Homeopatie

Încearcă să-i ademenească pe alţii să primească ajutor de la ei, ca

ei să le dea lucrurile cu care sunt obişnuiţi şi nu are importanţă dacă
acest lucru se bazează pe realitate sau fantezie. Frecvent au senzaţia
ca nu au drepturi, ca sunt doar toleraţi.
Acum când cauza e pierdută, încearcă să se scufunde la un nivel
mai adânc, să vadă ce a mai rămas, examinând tot ce s-a întâmplat. Nu
le-au rămas decât amintirile, dar măcar pot să se joace cu gândurile şi
amintirile trecutului, tot inventând poveşti fără sfârşit despre ce obişnuiau
să facă înainte. Trăiesc în trecut, amintindu-şi zilele de glorie. Îşi dau
seama că, totuşi, ar fi bine să ierte şi să uite.
Memoriile sunt minunate, fiind foarte flexibile. Se gândesc că tot ce
a fost frumos se poate reface în ceva şi mai frumos. A teoretiza şi a
fantaza este foarte specific în acest stadiu. Vorbesc mult despre trecut,
despre tot ce au pierdut din vina altora, ca şi cum dacă povestesc ar
readuce totul la viaţă. Povestesc în aşa manieră ȋncât nu mai poţi
deosebi realitatea de fantezie.
Până la urma învaţă reconcilierea, modul cum să trateze orice
situaţie şi să se obişnuiască cu situaţia actuală.
Trăiesc din rămăşiţele trecutului, se uită înapoi şi retrăiesc lucruri
pe care le-au făcut în trecut. Le plac petrecerile pentru că uită de situaţia
actuală. Caută diversiune în dragoste, muzică, dans şi alcool. Nu
contează altceva decât să se simtă bine.
Pentru că totul e pierdut, nu se deranjează să facă vreun efort.
Devin indiferenţi, neglijenţi şi puturoşi, leneşi. De ce să se deranjeze, să
bage energie într-o cauză pierdută? Sunt plictisiţi şi caută doar distracţie.

STADIUL 17: FINALUL, ABANDONUL

Flour, Clor, Iod, Brom, Astatin

S-a ajuns la capătul liniei, nu se mai poate face nimic, tot ce fac nu
mai contează. Abandon este cuvântul cheie în acest stadiu. Nici ideea
păstrării trecutului nu mai este caracteristică dar le place să-l ţină în
mâna fiindcă nu îndrăznesc să-i dea drumul. Exact asta trebuie să
înveţe, să elibereze gândurile trecutului. Acest lucru se manifestă prin
senzaţie de durere, dezamăgire, tristeţe şi vinovăţie. Dar în curând
realizează că “dând drumul trecutului” este cel mai bun lucru pentru ei şi
că au făcut un pas mare ȋnainte.
“A menţine” este contrariul lui “a da drumul”. Pot să aibă impresia
că nu ar trebui, că nu pot să renunţe şi ţin cu multă disperare trecutul în
mâna, ceea ce nu este natural în ciclul general al evenimentelor. Este
ca atunci cand eşti pe moarte, apuci viaţa cu disperare şi nu-i dai
drumul.

78
 Curs introductiv

Nu-şi mai pot controla comportamentul. Dacă oricum trebuie să

abandoneze, ȋn loc să o facă cu totul, ei o fac într-o manieră
necontrolată şi nefirească. Comportamentul lor nu este deloc rezonabil,
poate să fie agresiv, chiar criminal: ”ce mai contează acum”?
Se simt ca nişte intruşi, exilaţi din grup. Au făcut parte de atât de
mult timp din grup şi deodată trebuie să se descurce singuri. Dar ei simt
că merită să aibă un loc mai departe acolo, cu toate privilegiile cuvenite.
Când oamenii nu le dau ce li se cuvine, pur şi simplu iau, fără să întrebe.
Se simt condamnaţi pentru că au fost abandonaţi de grup. Dacă
simt că exilul este justificat, suferă de vinovăţie.
După ce iau ce necesită, o iau la fugă, ştiind că n-au fost foarte
oneşti şi soluţia cea mai bună e să evadeze, fiindcă oricum nu mai sunt
acceptaţi. Ştiu că nu mai au loc în casă, de aceea e mai bine să plece
din proprie iniţiativă, până nu se înrăutăţeşte situaţia. Cine ştie ce se va
întâmpla dacă rămân?

STADIUL 18: ODIHNA

Heliu, Neon, Argon, Krypton, Xenon, Radon

Acest stadiu poate fi numit şi stadiul 0. Este între 2 serii, un stadiu

de odihnă, o pauză până ȋncepe alta, un nou ciclu.
Au nevoie de odihnă, nu vor altceva decât sa fie lăsaţi în pace, să
nu facă nimic.
Au o mare dorinţă să se retragă singuri într-un loc liniştit. Nu vor
prea mult contact cu alţii, nu simt nevoia să facă ceva. Se retrag într-o
mănăstire sau într-un loc sacru. Aici este paradisul, după toate
problemele şi pericolele prin care au trecut. Intră într-o stare de
hibernare, iar când lumea devine iarăşi atractivă, ies din bârlogul lor.
Cuvântul “autism” descrie foarte bine această atitudine, mai ales la
Heliu. Vor să fie singuri, nu au nevoie de alţii, preferă să se concentreze
asupra propriei persoane, în ascunzişul lor. Este stadiul unei omizi care
se transformă intr-o pupă. În acest stadiu pare că nu se întâmplă nimic,
are însă loc o mare transformare, fiindcă omida se transformă într-un
fluture frumos. Este similar stadiului de: moarte, comă, somn, autism,
catatonie, meditaţie sau vacanţă.
De asemenea este posibil să se simtă închişi în acesta stare de
izolare. Apoi coconul începe să pară ca o piedică, ca o închisoare. Sunt
închişi și singuri ca un copil autist, totuşi n-au nevoie de alţii.
Heliul este închis în el: autism
Neon este încis în relaţii: handicapat mental
Argon este închis în munca lui: inactiv
Krypton este închis în idei: mănăstire
Xenon este exclus din ţară: azil
79
Homeopatie

Sunt într-o fază de inactivitate, nu se mai mişcă deloc. E ca şi cum

şi-ar nega originea, ce au făcut în trecut, cu cine au avut contact. Nu mai
ştiu cum a fost înainte, nici nu vor să ştie. Într-un fel ei îşi neagă şi
viitorul, fiindcă înainte să-şi înceapă o altă viaţă, vor puţină linişte şi
pace.
Sunt acoperiţi cu un înveliş protector. În acest loc unde sunt în
siguranţă, sunt în stare să se regăsească şi să se gândească ce o să
facă de acum încolo. Trăiesc în aşa fel să nu fie deloc deranjaţi de
lumea exterioară, doar aşa poate avea loc transformarea. Experienţa
ciclului anterior este integrată. Prin meditaţii ei pot să depăşească ciclul
trecut şi să fie gata pentru următorul.
Se simt liberi, fără legături. S-au eliberat de obligaţiile din trecut,
nu mai au nici o responsabilitate. Sunt liberi ca pasărea cerului. Au
învăţat tot ce trebuia din ciclul anterior şi acum sunt în stare să se ridice
din nou. Dar a pluti ca pasărea cerului poate fi o scuză pentru a fugi de
realitate. Tortura vieţii de zi cu zi devine atât de insuportabilă încât îşi
părăsesc corpul şi se dezintegrează.
Pot să aibă o uşoară senzaţie de confuzie, ca şi cum ar pluti,
pentru că neavând legături cu existenţa din trecut, sunt puţin
dezorientaţi. Tendinţa de a vedea în trecut poate să crească sentimentul
de confuzie, fiindcă nu-şi amintesc exact cum a fost.
Prefixul “non” se întâlneşte frecvent în acest stadiu, există o
negare evidentă.

MATERIA MEDICA - SULPHUR

Sulphur este un remediu mineral, cel mai important dintre

remediile antipsorice.
Principala senzaţie a lui Sulphur este aceea de a fi criticat, pus jos,
supresat. El se simte umilit , mândria lui este rănită. Jena este una din
principalele senzaţii ale lui Sulphur. De aici apare o luptă de a se ridica
din nou, de a fi cineva, să-şi câştige respectul. Lupta lui este pentru ego
şi onoare. Egoul este una din principalele teme ale acestui remediu.
El poate fi foarte atent la modul cum arată în faţa celor din jur. Are
senzaţia ca nu e perfect ca aspect şi că e desconsiderat. Ei pot face
astfel eforturi sa apară curaţi dar, pe de altă parte, pot neglija complet
acest aspect, adică să le fie complet indiferent cum arată (tot mai rar în
ziua de azi). Având senzaţia ca sunt neimportanţi sau dispreţuiţi ei
trebuie să se simtă buni în ceea ce priveşte cunoaşterea. Se simt
insultaţi când nu ştiu ceva şi încearcă să iasă din încurcătură prin
teoretizare.
Există două mari tipuri de personalitate caracteristice remediului:

80
 Curs introductiv

1) tipul filosofic, cu preocupări intelectuale, dar cu legături umane

superficiale (cu familia, prietenii). Este un gânditor adevărat, profund,
cântărind îndelung probleme intelectuale adânci, într-un mod detaşat.
Inteligenţa sa tinde să-l îndepărteze de ceilalţi, astfel încât devine plin de
sine, preocupat numai de realizările sale. Cea mai mare dorinţă a sa ar fi
să descopere vreun adevăr sau nişte cunoştinţe noi care să îl facă
celebru. Este un om ambiţios, tipul de intelectual rece, detaşat,
adoptând o atitudine cinică, condescendentă, în faţa vieţii. Uneori ajunge
să simtă dezgust faţă de alţii. Nutreşte în sine o încredere de
nezdruncinat.
2) tipul de “idealist practic”, care pune accent mai ales pe relaţiile
sociale şi muncă. Acest tip de pacient tinde să fie extrovertit, prietenos,
fermecător, oarecum inocent, în mare măsură. Oamenii depind de el,
este plin de viaţă şi de entuziasm. Acest tip are nevoie de aprobare şi de
afecţiune din partea celorlalţi; deşi pare plin de încredere în sine, vrea să
simtă că e aprobat şi preţuit. Deşi e lăudăros şi plin de sine, fanfaronada
lui este atât de naivă, încât nu e respingătoare. Poate fi generos, de
asemenea poate avea multe temeri şi stări de anxietate, în legătură cu
sănătatea sau cu familia sa. Poate avea perioade de posomorâre,
nelinişte şi depresie.
Una dintre marile caracteristici ale pacientului Sulphur este lenea.
Pacientul zăboveşte, amână îndeplinirea sarcinilor, se gândeşte la multe
proiecte dar rareori le duce la bun sfârşit. Îi place mai mult să stea şi să
discute filozofic decât să acţioneze practic. Un pacient Sulphur ar spune
că preferă să citească un comentariu critic despre o carte nouă într-o
revistă deoarece, deşi doreşte să fie versat în literatura modernă, nu
reuşeşte să facă efortul necesar pentru a citi chiar cartea.
Neglijenţa este o altă caracteristică a pacienţilor Sulphur; în trecut era
chiar şi mai evidentă, înainte de apariţia facilităţilor igienice. Chiar şi
acum, în ciuda igienei moderne, pacientul Sulphur are un aspect exterior
neîngrijit: hainele pătate cu mâncare, părul unsuros şi nepieptănat,
cămaşa descheiată, mototolită sau cu nasturii încheiaţi greşit.
Pacientului îi e lene să se spele, are aversiune faţă de spălat sau se
spală doar pe porţiuni. Casa sau biroul său au un aspect de zonă
calamitată, cu vrafuri de cărţi şi de hârtii şi vase murdare peste tot.
Uneori pacienţii Sulphur pot fi anormal de meticuloşi şi de ordonaţi.
Pacientul Sulphur este foarte critic, găseşte cusururi oricui. Pare
să creadă că ar fi putut scrie o carte mult mai bine decât autorul însuşi,
etc.. Uneori simte chiar dezgust faţă de alţi oameni, de exemplu faţă de
oameni în vârstă sau obezi.
Anxietatea este frecvent întâlnită la acest remediu, în general legat
de sănătate sau de familie. Pacientul poate ajunge la o adevărată
ipohondrie, de asemenea poate fi îngrijorat, în mod iraţional, sau speriat
81
Homeopatie

să nu se întâmple ceva rău familiei sale; dacă un membru al familiei

întârzie, pacientului îi este imediat teamă să nu sa fi întâmplat un
accident.
Egotismul este o altă caracteristică a remediului, deşi unii pacienţi
prezintă simptomul neîncrederii în sine şi au nevoie de sprijin. În general
pacientul e foarte mândru de acuitatea sa mintală şi de inteligenţa sa. El
are multă încredere în sine şi îi consideră pe ceilalţi plicticoşi, mai ales
dacă aceştia nu îl găsesc pe el fascinant.
Copiii Sulphur sunt robuşti, plini de curiozitate, cu o voinţă puternică şi
extrovertiţi. Vor să fie centrul atenţiei şi pot reacţiona cu gelozie sau
mânie dacă alţii devin centrul preocupărilor. Aroganţa adulţilor se
observă şi la copii. Băieţii Sulphur sunt atraşi de mecanică, fiind foarte
curioşi să afle cum sunt construite diverse mecanisme. Au o constituţie
fizică robustă, greoaie şi sunt bătăioşi, certăreţi. Dacă au o fire
echilibrată, ei sunt foarte populari în şcoală, devenind lideri. Dacă au o
fire dezechilibrată, devin bătăuşi sau copii cu probleme de
comportament. Copiii Sulphur pot fi foarte deschişi şi inocenţi. Le place
să stabilească legături prietenoase cu adulţii şi nu suportă să fie trataţi
altfel decât ca nişte adulţi, considerând că e necinstit să fie trimişi la
culcare devreme, în timp ce adulţii continuă conversaţia.

Modalităţi:
- Agravări :
- agravare generală şi locală din pricina căldurii patului
- agravare generală iarna
- agravare la ora 11h., foame, cefalee, etc.
- agravare când stă în picioare (dureri lombare, diaree, leşin)
- agravare generală după supresia erupţiilor şi scurgerilor
- agravare generală la sfârşitul săptămânii, în week-end
- agravare în zilele noroase, când soarele de abia se zăreşte
printre nori;
- Ameliorare: când stă culcat

Simptome generale:
- Alimentar:
- dorinţă de: dulciuri, ciocolată, ȋngheţată, grăsimi,
condimente, alcool (mai ales bere, whisky), carne
- aversiune pentru: ouă, pește, mâncăruri acre
- aversiune faţă de (sau agravare după) baie
- călduros (cu sânge cald), agravare la căldură, deşi unii pacienţi
sunt friguroşi
- scurgeri, scaun, secreţii, transpiraţie cu miros fetid
- transpiraţie excesivă
82
 Curs introductiv

- dureri cu senzaţia de arsură

Aspect fizic general:

1) corp subţire, uneori încovoiat, sfrijit, supt;
2) robust, rumen la faţă, pletoric, buze roşii, păr unsuros,
nepieptănat, neîngrijit;

Mental-emoţional:
- plin de sine, lăudăros, face paradă privind calităţile sale
- adversar ȋnnăscut a tot ce este rafinat
- leneș
- neglijent, dezordonat
- murdar; nu îi pasă cum arată; aversiune de a se spăla
- intelectual, îi place să filosofeze, să teoretizeze
- extrovertit, nestăpânit, gălăgios, prietenos
- extrovertire la copii autoritari, cu preocupare pentru mecanică
- nelinişte în legătură cu sănătatea
- nelinişte în legătură cu familia şi copiii
- îi e teamă de accidente, de boli
- ambiţios
- critic
- dezgust, o sensibilitate viscerală pentru mirosuri, obiecte sau
chiar oameni
- teamă de înălţimi, teamă când vede pe alţii la înălţime
- teamă de boli
- claustrofobie
- teamă de infecţii, de cancer, de eşec, teamă să nu fie respins de
oameni
- metodic, cusurgiu, îşi impune constrângeri
- îşi muşcă unghiile
- încăpăţânat
- lipsa încrederii în sine
- are nevoie să fie lăudat, sprijinit
- pacientul colectează lucruri, are impresia că lucrurile vechi sunt
de valoare, că îl fac să pară bogat
- impulsuri de a face rău familiei, care îl înspăimântă
- plâns la menopauză
- pacientul repetă întrebarea înainte de a răspunde

Simptome fizice:
Orice stare patologică fizică poate răspunde la tratamentul cu
Sulphur. Zonele problematice obişnuite sunt: pielea (abcese, acnee,

83
Homeopatie

eczemă, psoriazis, etc.) şi sistemul digestiv (diaree, ulcer, hemoroizi,

etc.).

Cap, gât
- cefalee în week-end
- cefalee cu senzaţia de cordon strâns în jurul capului
- cefalee sau arsură în vertex, ameliorată de comprese reci
- cefalee mai severă iarna, agravată de mirosuri
- erupţii pe pielea capului sau la marginea scalpului
- mătreaţă, seboree a pielii capului, la marginea părului, la
sprâncene
- infecţii dentare recurente
- faţa rumenă, uneori congestionare alcoolică sau dilatarea venelor
nasului şi obrajilor
- bufeuri de căldură la menopauză
- otită, otoree, mai ales la urechea stângă
- acnee rozacee
- acnee pe nas
- buze rumene
Ochi:
- sprâncene groase, stufoase
- conjunctivită cu senzaţie de nisip în ochi
- blefarită, roşeaţă, usturimi şi iritaţie la marginile pleoapelor
- irită, retinită, hemoragie retiniană
Nas:
- mare sensibilitate la mirosuri
- nu suportă mirosul corpului altora (dar îi place mirosul său
propriu)
- sinuzită, scurgeri cronice, purulente din nas
- rinită alergică
- polipoză nazală

Gastrointestinal
- apetit nesăţios, îi place să mănânce
- senzaţie de foame şi de gol în stomac în fiecare zi la ora 11
- sete puternică cu dorinţă de băuturi reci de la gheaţă
- doreşte: dulciuri, ciocolată, îngheţată, grăsimi, condimente, alcool
(mai ales bere sau whisky), carne, mâncare cu gust picant (ardei iute,
piper, etc.,), mere; doreşte dulciuri şi ciocolată mai ales înainte de
menstre;
- aversiune: ouă, mai ales gălbenuş de ou moale, peşte, mâncare
acră, măsline, dovlecei, terci, ficat, rareori dulciuri;

84
 Curs introductiv

- dispepsii (arsuri în stomac, mai ales din pricina abuzurilor

alimentare), gastrite
- ulcer peptic
- indigestie în timpul menstruaţiei
Rect:
- diaree sau scaun moale în fiecare dimineaţă, deseori trezindu-l
din somn la ora 5 sau 6
- uneori pacientul are mai multe scaune în fiecare dimineaţă
- nevoie subită, puternică, de defecaţie
- scaun cu miros extrem de puternic, toată familia ştie când a
evacuat
- eliminare de gaze cu miros puternic
- diaree după ce bea bere
- prurit sau senzaţia de arsuri în rect agravate la căldură,
ameliorate la frig
- hemoroizi
- fistulă rectală
- secreţii rectale foarte iritante

Uro-genital
- erupţii în jurul organelor genitale
- herpes
- apetit sexual crescut la tipul de pacienţi pletorici
- la tipul de pacienţi intelectuali, uscăţivi, activitatea sexuală nu
este o prioritate sau este chiar dezagreabilă
- impotenţă sau absenţa erecţiei
- enurezis
- fimoză, balanită
- prostatită, arsuri uretrale sau prostatice
- hipertrofie de prostată
- scurgeri uretrale
- urină cu miros puternic
- leucoree galbenă cu miros puternic
- prurit vaginal
- transpiraţie cu miros puternic în zona inghinală, la plici

Respirator
- astm, mai sever când pacientul răceşte
- respiraţie mai dificilă seara
- apnee în somn, pacientul tresare din somn cu senzaţia de
sufocare
- tuse, mai severă noaptea în pat
- pneumonie
85
Homeopatie

- bronşită
- emfizem pulmonar
- tuberculoză

Spate
- slăbiciune a spatelui, pacientul se sprijină pe spătarul scaunului
- dureri lombare şi sciatică
- dureri de spate, mai severe când pacientul stă în picioare mult
timp, sau când se apleacă
- nu poate sta drept (ţeapăn), când e în picioare
- acnee pe spate

Cardio-vascular
- dureri precordiale (angină pectorală)
- palpitaţii, mai severe noaptea în pat sau în somn

Mușchi, schelet
- dureri în umărul stâng
- artrită agravată de încălzire exagerată, ameliorată de comprese
reci
- artrită reumatismală gută artrită psoriazică
- celulită, limfabgită, mai ales pe antebraţe panariţiu paraunghial
- varice
- unghiile îngroşate şi distorsionate, mai ales unghiile picioarelor
- transpiraţia picioarelor cu miros puternic
- căldură la picioare pacientul îşi scoate picioarele de sub
cuvertură sau caută cu neastămpăr locuri mai reci prin pat

Somn
- insomnie; doarme bine 3 sau 4 ore, apoi se trezeşte şi
dormitează intermitent tot restul nopţii
- apnee în somn, se trezeşte brusc cu senzaţia de sufocare
- râde în somn
- coşmaruri, mai ales dormind pe spate
- preferă să doarmă pe stânga

Piele 
- prurit agravat de căldură, în pat, noaptea, după baie sau când
poartă haine de lână
- erupţii cu scurgeri şi mâncărime insuportabilă
- eczemă psoriazis seboree urticarie scabie
- abcese, furunculi dureroşi, de obicei recurenţi
86
 Curs introductiv

- herpes impetigo micoze rotunde vărsat de vânt erizipel elulită

Remedii complementare : Arsenicum album, Nux-vomica,

Psorinum, Aconitum,Pulsatilla.
- ciclul: Sulphur - Calcarea carbonica - Lycopodium - Sulphur
constituie aşa numita "triadă antipsorică" care trebuie să înceapă
totdeauna cu Sulphur

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

Nux-vomica: Ambiţios, plin de sine, nerăbdător, doreşte grăsimi şi
condimente, dereglări gastro-intestinale
Pulsatilla: Călduros, agravare la căldură, teamă de înălţime, iritabil,
dezgust, doreşte dulciuri, cefalee, picioare fierbinţi, boli de piele
Argentum-nitricum: Călduros, extrovertit, teamă de înălţime,
probleme gastrointestinale, diaree, doreşte dulciuri
Alte remedii: Psor., Aloe., Med., Lyc., Plat., Ant-c., Graph., Mez.

Nucleul (Vermeulen):

1. Egocentric, îngâmfat. Imaginativ; teoretizează.

2. Călduros. Vrea geamurile şi uşile deschise.
3. Dureri şi senzaţii arzătoare. Căldură locală.
4. Secreţii urât mirositoare, iritante.
5. Poftă de dulciuri şi mâncăruri condimentate.
6. Prurit.

Caz clinic

Pacient de 59 ani. De la intrarea ȋn cabinet, are un aer glumeţ,

jovial, familiar, este pletoric și cu obrajii congestivi, o figură bonomă.
Motivele consultaţiei sunt rino-sinusale și digestive. Prezintă o
rinosinuzită cronică cu obstrucţie nazală, rinoree purulentă și cefalee
intermitente și gastrită cronică ce-i limitează consumului alimentelor
grase, prăjite, corespunzător apetitului său. Ii plac mult și dulciurile dar
nu ȋi plac ouăle.
Mai prezintă frecvent scaune diareice și ȋn fiecare zi are cel puţin
un scaun ȋnainte de ora 7.00, deși ȋncepe lucrul la 9.00.
Din copilărie a prezentat numeroase probleme dermatologice,
urticarie după anumite alimente ce nu și le amintește, apoi erupţii
pruriginoase eczematiforme de la fibre textile naturale (cele sintetice
sunt mai bine suportate). Pacientul se mai plânge și de un miros
neplăcut al tegumentelor, deși, afirmativ, face duș frecvent, deși nu-i
face nici plăcere și ȋi și agravează pruritul tegumentar.
87
Homeopatie

Câteva doze de Sulphur 30 CH urmate de una de 200CH au

condus la ameliorarea semnificativă a simptomelor rino-sinusale,
gastrice și dermatologice.

SǍRURILE DE SODIU

Cuvântul soda apare la alchimistul medieval Geber iar natron tot în

nişte scrieri alchimiste medievale, derivat din latinescul nitrum, preluat
din grecescul nitron, la rândul său cu originea în egipteanul neter.
Sodiul metalic pur a fost obţinut în 1807 şi este foarte instabil, spre
deosebire de sărurile sale care sunt compuşi mai stabili. Sodiul este un
metal argintiu cu densitatea 0,4, cu conductibilitate termică şi electrică
mare. Reacţionează puternic cu apa. Aprins, arde în aer. NaCl este
sarea de bucătărie, se găseşte în natură în mare şi în saline.
In organismul uman se află în “oceanul interior”, mediul intern care
scaldă toate celulele.
Sodiul, metabolic, menţine presiunea osmotică a mediului intern,
asigurând astfel echilibrul hidro-electrolitic; patologic apar dezechilibre,
de la deshidratare la edeme, cu sensibilitate la umiditatea şi salinitatea
exterioară
Sodiul asigură funcţionarea membranelor celulare împreună cu
Potasiul = pompa Na-K care asigură hrănirea celulelor şi procesul de
polarizare-depolarizare a membranei.
In homeopatie există 63 remedii din săruri de sodiu menţionate în
repertoriul Synthesis.
Caracteristicile sărurilor de sodiu din punct de vedere homeopatic:
- deshidratare – ardere, tip oxigenoid, de ex.: Natrum muriaticum
- hiperhidratare – imbibiţie, tip hidrogenoid, de ex.: Natrum
sulphuricum
- stabilitate în relaţiile sociale
- sensibilitate la factori alimentari – sare şi farinacee
- astenie cu iritabilitate.
Miasma : psoro-tuberculinică la majoritatea compuşilor, poate
evolua spre sicoză cu vârsta şi sub influenţa factorilor de mediu.
Patologic - tropism pentru:
- aparatul respirator - catarurile sodice sunt secreţii apoase şi
mucoase, albicios-galbene, cu gust sărat şi evoluţie cronică
- metabolism – deshidratare, demineralizare, denutriţie (Natrum
muriaticum), obezitate, diabet zaharat (Natrum sulphuricum)
Simptome comune sărurilor de sodiu:
- depresie, slăbiciune iritabilă
- sentimentul datoriei cu grija pentru cei dragi
- anxietate matinală şi frici (de boală, pentru viitor, de oameni, etc )
88
 Curs introductiv

- agravare la muzică (simptomele mentale), zgomot, mişcare, efort

intelectual
- sete mare, agravare la mâncăruri şi băuturi reci
- agravare la frig dar şi la căldură şi soare, curenţi de aer,
schimbarea vremii
- slăbiciunea gleznelor
Sankaran: tema identităţii şi a relaţiei cu celălalt. (Natrum
carbonicum nu are identitate, Natrum muriaticum, confuzie)
Cuvinte folosite de pacient: identitate, individualitate, grijă, neglijat,
înţeles, neiubit, părăsit, despărţire, uitat, singur, ataşat, dor de casă, “
Cine sunt eu ?”, dependent.

MATERIA MEDICA - NATRUM MURIATICUM

Clorura de sodiu, sare de bucătărie (95% + KCl, Mg, Ca, Al),

Cristale cubice.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

Fiziologic:
- pe centrul setei în echilibrul hidro-electrolitic al mediului intern,
mediul salin în exces duce la hipertonie circulatorie cu deshidratare
celulară, deficitul salin duce la hipotonie plasmatică cu imbibiţie celulară
şi edeme
- reglarea tensiunii arteriale
- troficitatea celulară prin pompa Na-K la nivelul membranei
celulare
Patologic:
- deshidratare celulară cu hidremie sistemică
- tulburarea funcţiei hipotalamusului cu somatizări
- Sistem nervos: fragilitate psihică
- sânge: anemie
- tulburări secretorii cu uscăciunea tegumentelor, mucoaselor,
scaunelor, lipsa transpiraţiei sau hipersecreţii apoase – rinită sau
acumularea apei în ţesuturi – edeme

Biotip: tuberculinic cu tentă psorică (Na), luetică sau cancerinică,

subponderal, longilin, torace îngust, piele uscată, buze cu scuame pe
care le rupe, fisura mediană pe buza inferioară sau la comisuri, excoriaţii
periunghiale, îşi rupe pieliţele, celulita coapselor, limba geografică
constituţională, nepatologică, micropoliadenopatii cervicale, acnee
predominant la frunte, erupţii la marginea pielii păroase, comedoane,
alergii, dorinţa de sare şi sete, relaţii puţine, complexul urâţeniei,
somatizarea suferinţelor psihice.
89
Homeopatie

Cauzalitate:
- traume psihice, relaţia cu părinţii în copilărie (condiţionări,
interdicţii) care provoacă un sentiment de vinovăţie cu supresie
emoţională ce se descarcă la distanţă în timp
- exces de alimente acide, pâine, sare

Modalităţi:
- Periodicitatea afecţiunilor – rinite sezoniere, depresii recurente,
astenii periodice, etc.
- Agravări : în mediu salin (mare, saline), la ora 10-11, la căldura
soarelui, în cameră caldă, la consolare, la efort intelectual, culcat, la luna
plină
- Ameliorări : în aer liber (Apis, Pulsatilla), după baie rece, culcat
pe partea dreaptă

Simptome generale:
- dorinţă de sare
- sete mare de cantităţi mari de apă, des
- slăbeşte mâncând destul, chiar mult
- febră dimineaţa la ora 10-11 sau după amiaza, frison +/- sete,
transpiraţii profuze

Mental-emoţional:
- copil tăcut, politicos sau iritabil cu furii, labil afectiv
- adolescent cu comportament reţinut, nereuşite sentimentale cu
suferinţă prelungită, cu pierderea interesului pentru viaţă, preocupat de
domenii spirituale
- adult cu autocontrol în emoţii, comportament, exprimare
- ordonaţi, punctuali, conştiincioşi, perfecţionişti, preocupaţi de
muncă (Arsenicum album este perfecţionist din anxietate, Nux vomica
din voinţă)
- dă importanţă aparenţelor, fleacurilor
- introvertit, evită compania, agravat de consolare
- supresie emoţională dureroasă cu mecanisme de disimulare
- neîncredere în sine, sentiment de vinovăţie, plânge în singurătate
- nevoia de a-şi dovedi că este adecvat, se îmbracă “corect”,
preocupat de imagine
- foarte critic cu sine, îşi reproşează nereuşitele, chiar la mult timp
după ele
- pesimist, trist, singur, în special noaptea, la griji, dezămagiri în
dragoste, la foame, post-coit, după masturbare, sentiment de abandon,
maturizare prematură
90
 Curs introductiv

- zâmbeşte continuu, politicos în societate pentru protecţia

interiorităţii
- anxietate de anticipaţie, disperare pentru viitor, frică pentru viaţa
părinţilor
- vulnerabil emoţional, frică de a fi rănit, de moarte, hoţi, păsări,
insecte
- grăbit, neîndemânatic, scapă lucrurile din mână
- îşi roade unghiile

Cap, gât
- păr unsuros, dermatită seboreică
- erupţii la marginea pielii păroase, frunte, occiput
- cefalee de diferite tipuri agravată dimineaţa, la mişcare, la aer
rece, la furie, la efort intelectual, ameliorată în linişte, culcat, dupş
transpiraţie
- vertij la privirea fixă a unui obiect, după efort ocular, privind prin
fereastra unui vehicul în mers, după cafea şi în alte situaţii
- faţa palidă pământiu-gălbuie, cu cearcăne, uleioasă pe frunte
- acnee, erupţii pruriginoase, crustoase
- buze uscate, crăpate, fisura mediană pe buza inferioară, fisuri la
comisuri
- herpes la menstră, la febră, la supărare, la vânt, la unele
alimente
- transpiraţia feţei mâncând
- dureri oculare la forţarea vederii sau la soare, fotofobie,
astenopie musculară
- pleoape cu margini fisurate, inflamate, lăcrimare la vânt
- paralizii musculare oculare, strabism divergent, miopie sau
hipermetropie
- otite, acufene
- uscăciunea mucoasei nazale, obstrucţia nasului noaptea
- rinită vasomotorie cu obstrucţia nasului zi şi noapte, ca şi când ar
fi tot timpul răcit, cu secreţie apoasă continuă şi strănuturi
- senzaţia de sufocare cand bea (Hyosciamus), eventual cu nod în
gât
- inflamaţii cronice în gât cu senzaţia de uscăciune şi mucus
albicios cu gust sărat
- răguşeală la rece

Gastrointestinal
- afte, mucoase uscate, gust sărat, amar sau acru
- limba geografică constituţional
91
Homeopatie

- apetit capricios, anorexie nervoasă sau bulimie fără crestere în

greutate
- eructaţii acre, pirozis (arsuri) esofagian sau gastric
- greaţă şi dureri gastrice matinale +/- vărsături acre/amare
- balonare abdominală după masă, bere, pâine, borborisme
- constipaţie cu scaune dure, evacuate cu greutate la 2 sau mai
multe zile
- fisuri anale, hemoroizi
- diaree profuză, explozivă, scaune apoase, închise la culoare

Urogenital
- scapă urină când tuşeşte, strănută, râde (Causticum, Pulsatilla,
Scilla)
- nu poate urina în prezenţă străină (Ambra grisea), poliurie
- miros puternic al organelor genitale
- menstre variabile cu tristeţe şi herpes, dismenoree
- leucoree apoasă, gălbuie

Respirator
- tuse seacă, persistentă sau cu expectoraţie sanguinolentă,
dispnee urcând (scări, deal)

Cardio-vascular
- hipertiroidie, palpitaţii

Somn
- Somn superficial cu tresăriri, adoarme greu în cameră caldă,
dacă se trezeşte nu mai readoarme, insomnie cu ruminaţii după
neplăceri
- poziţia în somn: încovrigat sau pe abdomen
- visează hoţi, că îi este sete

Piele
- piele uscată, acnee, comedoane, veruci palmare, herpes circinat
faţă, cap, coapse, eczemă uscată, pruriginoasă sau umedă cu secreţii
groase, corozive, urticarie, alergii, dermatită de contact agravate la cald,
la soare, la efort fizic, înaintea menstrei
- pieliţe periunghiale (Carcinosinum)

Remedii complementare : Aqua marina, Sal marinum – remedii

asemănătoare, Apis, Bryonia, Lycopodium, Sepia

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

92
 Curs introductiv

Pulsatilla, Sepia, Ignatia, Cyclamen, Silicea, Sulphur iodatum,

Tuberculinum – teren tuberculinic
Glonoinum, Natrum carbonicum – agravare la soare
Kali muriaticum, Bryonia, Phosphorus, Allium cepa – afecţiuni
respiratorii
Apis – alergii

Nucleul (Vermeulen):
1. Rezervat, închis, precaut. Inconjurat de un zid.
2. Blocat în situaţii tercute dezagreabile. Doliu tăcut.
3. Dorinţă de sare.
4. Agravare la căldură, mai ales căldura soarelui.
5. Agravare sau ameliorare pe litoral.
6. Secreţii albinoase. Erupţii herpetice.

Caz clinic

Pacient de 42, solicitând consultaţia la insistenţele soţiei.

Răspunde fiecărei ȋntrebări monoverbal, chiar monosilabic, făcând din
anamneză o adevărată provocare.
Motivele consultaţiei sunt o alergie rinosinusală cronică și
probleme dermatologice intermitente, ȋn special o deshidratare
tegumentară accentuată și herpes recidivant.
Pe lângă rinită, pacientul mai prezintă o colită, steatoză hepatică
pe fond toxic-nutriţional (etanolic), vertij la expunerea la soare.
Ca simptome generale, prezintă un apetit scăzut (“mănânc pentru
că trebuie, niciodată nu mi-e poftă de nimic”), sete accentuată (3 l apă
pe zi, fără a se strădui) iar din punct de vedere emoţional este rezervat,
taciturn, critic și nu suportă să fie consolat.

Natrum muriaticum 30 CH ȋn mai multe doze săptămânale au

condus la remisia simptomelor rinitei alergice și la reducerea apetitului
pentru etanol.

REGNUL ANIMAL

Principala temă a remediilor animale (şi, implicit, a persoanelor

care necesită remedii animale) este reprezentată de competiţie.
Supravieţuirea celui mai bine adaptat este legea naturii în general, dar
această temă este mult mai evidentă în lumea animală. Tot ceea ce este
legat de hrană, teritoriu, proprietate, sexualitate, atac şi apărare are de a
face cu supravieţuirea şi perpetuarea speciei. Diferitele grupe şi sub-
grupe de animale manifestă în mod distinct aceste teme.

93
Homeopatie

La persoanele care necesită remedii animale observăm şiun

conflict interior mai intens decât la celelalte regnuri între sinele uman şi
sinele animal. In timp ce sinele animal este preocupat de competiţie şi
supravieţuire (a sa şi a speciei), sinele uman încearcă să ţină în frâu
sinele animal.
Competiţia reprezintă cheia supravieţuirii în lumea animală şi acest
lucru se manifestă în comportamentul pacienţilor, care poate varia de la
încercarea de atragere sau distragere a atenţiei, până la agresivitate,
maliţiozitate şi înşelătorie.
Deseori aceste persoane folosesc expresii precum: „Oamenii sunt
atât de cruzi”, „Mă simt atacat, agresat de ei”, Îmi vine să-i omor”, „Sar
la ei”, „Nu sunt destul de bun” etc.
Problemele lor de sănătate au legătură cu competiţia, atractivitatea
iar factorii declanşatori ai suferinţelor sunt de multe ori conflictul,
respingerea, umilinţa sau sentimentul că sunt atacaţi, exprimat sub
forma „eu versus ceilalţi”.
Din punct de vedere al patologiei, aceste persoane se simt
victimele bolii lor: „Durerea asta mă omoară”, „Îmi vine să-mi smulg
pielea de pe mine!”. Aceşti pacienţi vorbesc despre simptomele lor sau
de organele lor bolnave ca şi despre entităţi separate, mai puternice
decât ei, personificându-le, cu teama că îi atacă sau îi invadează, îi
domină sau îi asupresc, le iau sau le limitează libertatea.
Din punct de vedere al emoţiilor, senzaţia grijii pentru
supravieţuire se exprimă de către pacienţi astfel: „mă enervează”, „ei mă
irită”, „ei sunt responsabili pentru nefericirea mea”, „ei mă intimidează”.
Un pacient care are nevoie de un remediu vegetal va spune „sunt
iritabil”, „sunt trist”, iar unul care necesită un mineral ar spune mai
degrabă „îmi lipseşte liniştea interioară” sau „am nevoie de mai multă
bucurie în viaţă”.
Personalitatea celor ce necesită remedii animale este deosebită.
De multe ori, nevoia lor fundamentală este de a atrage atenţia
celorlalţi asupra lor. Fac acest lucru prin modul lor de comportament,
prin îmbrăcăminte şi ţinută, prin limbaj şi modul de a interacţiona.
Atractivitatea este un aspect important al naturii lor competitive. Deseori
poartă haine în culori vii, cu modele sugestive pentru regnul animal
(modelul blănii de leopard, de tigru etc.), haine foarte la modă sau
neobişnuite. Şi comportamentul lor este atractiv, solicitând atenţia
anturajului. Sunt foarte animaţi, vivace, vorbesc teatral şi cu gesturi
deseori ample. Uneori pot fi foarte brutali în comunicare; pentru că sunt
comunicativi şi se exprimă cu uşurinţă, iau uşor contact cu oamenii. Au
nevoie de atenţie, le place compania, dar uneori au senzaţia că „li se
invadează spaţiul” şi preferă solitudinea.

94
 Curs introductiv

Semnătura şi scrisul de mână pot fi destul de neobişnuite, atrag

atenţia, sunt deosebite.
Persoanele care au nevoie de remedii animale preferă contactul
vizual direct cu interlocutorul, aşteptând şi urmărind reacţiile acestuia şi
fiind la rândul lor pregătite pentru reacţii rapide.
Profesiile alese de aceşti oameni vor fi legate în special de
marketing, de publicitate, pe scenă, în domeniul modei sau al
cosmeticelor sau o muncă cu implicaţii strategice. Pot deveni foarte
geloşi pe orice competitor şi pot decurge la înşelătorii pentru a-şi atinge
scopurile (şerpi). Uneori pot fi chiar răutăcioşi deoarece, crezând în
supravieţuirea celui mai bine adaptat, consideră a fi corect să
supravietuiască cu orice preţ.
Cele mai mari temeri pe care le au aceste persoane sunt legate
de a fi neglijaţi, priviţi cu condescendenţă sau umiliţi, de a eşua într-o
competiţie sau de a-şi pierde atractivitatea. Oricare dintre aceste
probleme pot favoriza declanşarea patologiei lor fizice. Se simt victimele
patologiei lor iar în alte zone ale vieţii lor se simt fie agresori, fie victime,
trăind sentimentele corespunzătoare de a fi „puternic” sau „slab” şi
„neajutorat”.
Sexualitatea poate fi o parte majoră a patologiei lor, pentru că are
legătură cu atractivitatea persoanei.
Uneori se manifestă şi în vise aceleaşi teme ale competiţiei şi
supravieţuirii, fiind urmăriţi sau atacaţi de cineva, neglijaţi sau daţi la o
parte. Mai apar vise legate de animale sau de sexualitate.
Fiecare clasă de animale prezintă modalitatea unică a modului de
supravieţuire, la mamifere, cele mai evoluate dintre animale,
predominând instinctul matern, al apartenenţei la un grup, la familie, în
timp ce la păsări predomină responsabilitatea şi nevoia de libertate, la
moluşte apare tendinţa de retragere, strângere şi închidere, persoanele
ce necesită remedii din reptilele sunt mai degrabă ascunse, dar în
competiţie cu ceilalţi, dar cu sentimentul că sunt în dezavantaj şi că
trebuie să decurgă la viclenii pentru a supravieţui. In cazul remediilor din
insecte temele principale sunt nevoia de activitate permanentă, agitaţie,
cu convingerea că altfel nu pot supravieţui şi temerea invaziei spatiului
lor vital, de a fi striviţi, sufocaţi.

MATERIA MEDICA - LACHESIS

Sursa: veninul şarpelui Surukuku din America de Sud.

Primul proving al acestui remediu, efectuat de C. Hering, în timp
ce studia flora şi fauna regiunii Amazonului Superior, la cererea
guvernului german. Simplul fapt de a manevra veninul pentru a prepara
primele diluţii a avut efecte teribile asupra curajosului homeopat,
95
Homeopatie

provocându-i stare de inconştienţă, cu febră ridicată şi delir. După ce şi-

a revenit, prima lui grijă a fost să întrebe ce a spus şi ce a făcut cât timp
a rămas inconştient, cele relatate apoi de soţia sa fiind conştiincios
notate şi reprezentând primul proving cu Lachesis.

Toxicologie:
Fenomene circulatorii:
- vasodilatatie, creşterea permeabilităţii capilare cu edem
voluminos şi hipertensiune arterială
- microtromboze locale ce determină necroză
- afectarea endoteliului vascular cu hemoragii
- hemoliza
- fenomene inflamatorii, septice, tulburări renale

Cuvânt cheie: suprastimulare, nevoie de o “supapă de evacuare"

ca să nu explodeze

Cauzalitate:
- suprimarea secreţiilor, necazul, vexarea, spaima, gelozia,
alcoolul, climax

Caracteristici :
- agravare după somn
- intoleranţă la atingere
- lateralitate stângă
- ameliorare marcată la debutul unei secreţii sau eliminări,
agravare la supresia lor.

Modalităţi:
Agravări :
- suprimarea unor secreţii sau întârzierea apariţiei lor
- în timpul şi după somn
- dimineaţa
- primăvara
- căldura camerei, canicula, soarele, băile calde, băuturile calde
(mai ales pentru simptomele faringiene).
- orice blochează circulaţia, constricţia, mai ales în zona gâtului şi
a taliei,
- ingestia de alcool
- decubitul lateral stâng
- supresia dorinţei sexuale
Ameliorări :
- la apariţia menstrelor sau secreţiilor
96
 Curs introductiv

- în aer liber
- la băuturi reci

Simptome generale:
- călduroși (pot fi friguroși, dar au bufeuri)
- Lateralitate stângă sau simptomele merg de la stânga la
dreapta, agravare în decubit lateral stâng
- Alimentar:
- dorinţă pentru: fructe,vin, stridii, făinoase, cafea

Mental-emoţional:
- pasiune, expresivitate, extroversie, intensitate, creativitate,
vitalitate, pot fi înzestraţi cu intuiţie şi clarviziune, emoţii puternice, totul
la ei este foarte intens
- iritabili, agresivi, sarcastici, foarte critici (dar nu suportă nici o
critică) dictatoriali, egoişti, zeflemitori, jignitori, ingâmfaţi, aroganţi,
egocentrici, maliţioşi
- gelozie patologică, (Hyosciamus) invidie
- suspiciune extremă, pot ajunge paranoici, cu delir de persecuţie
(Hyosciamus, Veratrum album)
- posesiv cu lucrurile şi persoanele, falsă percepţie despre
dragoste (tratează partenerul/a ca pe un obiect).
- suportă greu restricţiile şi autoritatea de orice fel - părintească, a
partenerului de viaţă, la serviciu pot să îşi părăsească slujba pentru că
se simt constrânşi.
- agitaţie psihomotorie, flux continuu de idei, stări maniacale
agravate seara
- locvacitate, sare rapid de la un subiect la altul, agravare la
supresia dorinţei sexuale, vorbeşte fără oprire şi fără să asculte, cel mai
locvace din toată MM (Actaea racemosa)
- aspect pozitiv al uşurinţei lor de a vorbi: învaţă uşor limbi străine
şi le place să cânte.
- mare anxietate, angoasă (disimulată în spatele unei atitudini
extrovertite)
- tulburări fobice severe: claustrofobie, frica de moarte, de boli de
inimă, îşi fac multe griji legate de sănătate (Arsenicum album), frică de
şerpi (lac caninum), de nebunie (calcarea carbonica, cannabis indica,
mancinella, pulsatilla), de a fi otrăvit
- iluzii - că este sub controlul unei forţe supranaturale, este
urmărit/ă, dispreţuit/ă, urât/ă, otrăvit/ă, sentiment de vinovăţie, iluzia ca a
comis o crimă
- anxietate, depresie, tristeţe dimineaţa, agravare mentală după
somn
97
Homeopatie

Există şi un tip introvertit de Lachesis, tăcut, responsabil şi cu un

puternic simţ etic, moral, mai puţin agresiv, cu emoţii intense dar
neexprimate, dar cu un puternic complex de inferioritate, care îl face să
descopere la cei din jur cele mai urâte lucruri şi să îi critice.
Acest tip se caracterizează prin timiditate, frustrare şi invidie,
energia lor canalizată spre interior fiind urmată de patologie mai ales la
nivel cardiac şi renal (calculi) sau pot cădea pradă fobiilor şi anxietăţilor,
devine locvace când ȋl interesează ceva sau după alcool.
Copiii Lachesis sunt extrem de geloși şi nu tolerează autoritatea
sau restricţiile.
Sunt geloși faţă de părintele de același sex, posesivi faţă de
prieteni cărora le pretind toată atenţia; pot dezvolta tulburări de
comportament sau patologie fizică (astm) după nașterea unui frate mai
mic, faţăa de care devin extrem de geloși, pot ajunge la ură declarată.

Cap, gât
- cefalee congestivă: pulsatilă, batantă, cu senzaţie de explozie pe
partea stângă, cu iradierea durerii spre ceafă şi umeri
- senzaţie de greutate sau arsura pe vertex.
- senzaţia că ochii sunt trași în orbite, agravare la căldură, soare,
după-amiaza, la menopauză, la trezire
- nevralgie stângă
- bufeuri la nivelul feţei, facies pletoric, violaceu
- căderea părului în sarcină
- vertij ameliorat la debutul unei secreţii
- ochi: hemoragie retiniana
- ureche: otită medie stângă
- nas: - rinita alergica
- culoare violacee
- epistaxis
- gură: - hemoragii gingivale
- limba tremurătoare când e protruzionată
- gât: - dureri faringiene
- faringo-amigdalită pe partea stângă sau cu debut pe stânga
agravată de ingestia de lichide mai ales fierbinţi, ȋnghiţirea salivei,
atingere, ameliorată de băuturi reci, ȋnghiţirea de solide
- hipersensibilitate la atingere, presiune, contact
- nu suportă gulere strânse
- senzaţie de nod în gât ameliorată temporar când ȋnghite
- ȋnghite greu saliva şi lichidele

Gastrointestinal
- abdomen sensibil la atingere, presiune, strânsoare
98
 Curs introductiv

- colită ameliorată de diaree

- hemoroizi congestionaţi, strangulaţi, violacei
- hepatita, icter

Urogenital
- litiaza renală stâng
- hematurie de culoare închisă
- hipersexualitate, nimfomanie, masturbare, dezvoltare sexuală
excesivă şi precoce, promiscuitate (origanum, platina, staphysagria)
- dismenoree ameliorată în timpul menstrei agravată de
strânsoarea hainelor
- afecţiuni ale ovarului stâng (ustilago)
- tulburări ce apar prin supresia menstrelor (menopauza, sarcina)
- metroragie cu sânge negru

Respirator
- astm bronsic declanșat de gelozie sau emoţii intense
- agravat noaptea la adormire, în somn, dimineaţa la trezire, în
cameră caldă, presiune pe laringe
ameliorat aer liber, la rece, aplecat în fata (kali-c, spongia)

Torace:
- herpes zoster pe partea stângă
- mastită de culoare violacee

Cardio-vascular
- palpitatii, opresiune pe partea stângă (Phosphorus), în timpul şi
după somn
- HTA
- angor cu senzaţie de constricţie în piept şi iradiere pe braţul
stâng

Mușchi, schelet
- sciatica stângă cu hipersensibilitate la atingere
- răsfiră degetele - nu suportă să se atingă unul de altul

Somn
- tresare brusc la adormire, cu senzatia de sufocare, apnee de
somn, agravată după somn
- coșmaruri cu șerpi sau persoane decedate, poziţie de somn pe
partea dreaptă (nu pe stânga)
99
Homeopatie

Piele:
- leziuni de culoare violacee: furuncule, purpură, echimoze,
cianoză
- erizipel senil, varice, varicozităţi, ulcer varicos, herpes zoster pe
stânga

Remedii complementare : Crotalus, Lycopodium, Hepar sulphur

Antidoturi: Arsenicum album, Belladonna, Cocculus, Cedron,

Coffea, Nux vomica.

Comparaţii, diagnostic diferenţial: Conium, Graphites, Anthracinum

(furuncule), Phosphoric acid.

Nucleul (Vermeulen):
1. Hiperactivitate mentală. Locvacitate. Imaginaţie bogată; pasiune
şi intensitate.
2. Ameliorare la eliminări, în special menstruaţie.
3. Lateralitate stângă.
4. Călduros. Violaceu.
5. Agravare în timpul şi după somn.
6. Agravare la vreme închisă.

Caz clinic

Pacientă de 62 de ani, foarte locvace, cu un discurs foarte

dezorganizat, fără nici un fir conducător cronologic sau de altă natură.
Principalul motiv de prezentare la consultaţie este o jenă
faringiană, o senzaţie de nod ȋn gât, agravată de tensiunea nervoasă.
Pacienta mai prezintă asociat hipertensiune arterială sub tratament
cronic respectat, cefalee pulsatilă intermitentă, hemoroizi interni și
externi.
Prezintă intoleranţă la expunerea la soare, nu suportă nici hainele
cu guler ȋnalt, eșarfele sau fularele.
Surprinde ȋn anamneză prin numărul mare de informaţii personale
privitoare la rudele și cunoștinţele sale, ȋmpărtășite medicului și numărul
mic de asemenea informaţii, despre sine.

Lachesis 30 CH, patru doze săptămânale, a condus la remisia

disconfortului faringian, dispensarizarea urmând să monitorizeze și
evoluţia celorlaltor simptome.

100
 Curs introductiv

MATERIA MEDICA – SEPIA

Sepia aparţine regnului animal, familiei cefalopodelor, moluște.

Remediul homeopatic se prepară din cerneala de sepia, un lichid
negru care conţine melanina şi pe care molusca ȋl eliberează pentru a
se disimula în ochii adversarilor.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

- scăderea forţei vitale cu depresie şi fatigabilitate iritabilă
- stază şi congestie venoasă pasivă, mai ales la nivelul ficatului, a
sistemului port şi a organelor genitale feminine, având ca urmare
insuficienţa hepatică funcţională cu fatigabilitate și congestie pelvină cu
dismenoree
- instabilitate vasomotorie cu bufeuri de cădură, cu senzaţie de
slăbiciune şi leșin sau eretism neurocirculator cu agitaţie şi anxietate
- relaxarea ţesuturilor venoase, a ligamentelor şi a musculaturii
netede ducând la varice, hiperlaxitate ligamentară și ptoze viscerale.

Biotip: Clasic e descrisă ca femeie la care totul este în cădere:

depresie psihică, visceroptoze, pleoape căzute, insuficienţă hepatică şi
genitală, poartă culori închise.
Teren tuberculinic cu posibilă evoluţie cancerinică.

Modalităţi:
- Agravări: - ȋnainte de prânz şi seara
- la aer rece, vânt din est
- ȋnainte de furtună
- în societate
- spălându-se
- la lapte (diaree) şi la mirosuri, mai ales de bucătărie
- la abuz de tutun (dispepsie)
- Ameliorări : - la exerciţiu fizic, mișcare (dans)
- mergând repede
- la presiune
- la cald
- ȋntinzându-se

Simptome generale:
- lateralitate stângă
- Alimentar:
- dorinţă pentru: mâncăruri acide, oţet, murături
- aversiune pentru carne
101
Homeopatie

- insomnie noaptea, obosită dimineaţa, somnolenţa ziua

- bufeuri de căldură cu ameţeli dimineaţa la sculare
- senzaţie de frig localizată: vertex, ȋntre umeri, picioare reci
- transpiraţii abundente, acre, mai ales în axile şi scrot

Mental-emoţional:
- camuflaj şi fugă pentru a scăpa
- se simte forţată să acţioneze ȋmpotriva voinţei ei
- face observaţii sarcastice, tăioase, după care este adesea
cuprinsă de remușcări
- intuiește cu mare precizie punctele slabe, vulnerabile ale celorlalţi
și le “atinge” cu observaţii “ţintite”
- este dependentă emoţional sau financiar şi obligată să se poarte
altfel decât ar dori (soţia-gospodină iritată, copleșită de prea multă
treabă, mama epuizată, supărată, mânioasă, care ţipă la copii, mai ales
seara, ȋn timp ce pregătește cina)
- se izolează, se simte nenorocită, disperată, aversiune pentru
famili
- ȋși caută refugiul în muncă, până la istovire
- tristă şi abătută, fără bucurie de viaţă, plânge vorbind despre ea,
totu-i negru, se simte nenorocită, distrusă
- indiferenţă faţă de ai săi, apatică, taciturnă, închisă în ea, nimic
nu o interesează, nimic nu o distrează, se dorește singură, nu suportă
consolarea
- nostalgie pentru trecut, indiferenţă pentru prezent, dar face
planuri pentru viitor
- fatigabilitate iritabilă, se vexează ușor, nemultumită de ceilalţi şi
de ea insăși
- nu suportă să fie contrazisă
- foarte impresionabilă, cu neliniști şi frici, anxietate seara
(Causticum, Phosphorus)

Cap, gât
- cefalee cu durere apăsătoare în ochiul stâng, cu iradiere în
occiput agravată clătinând capul sau la efort, ameliorată seara, la aer
curat
- sensibilitate dureroasă a pielii capului cu căderea părului
- sensibilitate dureroasă a ochilor seara, cu senzaţia de arsură şi
de nisip în ochi
- lăcrimare dimineaţa şi seara, intoleranţă la lumina strălucitoare
- pleoape superioare grele, ptozate
- herpes al pleoapelor superioare
- acufene, hipersensibilitate la zgomot
102
 Curs introductiv

- carii dentare cu dureri acute agravate la orele 18-24

- senzaţie de dinţi prea lungi, pioree
- limbă albă cu afte, curată la menstre
- gura uscată, buze umflate dimineaţa, herpes al buzei inferioare
- gust sarat (Carbo vegetabilis, China)
- nări uscate, umflate şi ulcerate

Gastrointestinal
- greaţă dimineaţa la sculare ameliorată mâncând, greaţă la
spălatul pe dinţi
- senzaţie de gol în stomac (Ignatia, Pulsatilla, Podophyllum)
imediat ce se gândește la un aliment dorit, neameliorată mâncând
- distensie abdominala cu borborisme şi flatulenţă
- durere profundă în hipocondrul drept, ameliorată ȋn poziţie
culcată pe dreapta sau la masaj
- constipaţie cu scaune insuficiente, dure, scibale brune dificil de
evacuat, senzaţie continuă de bol greu în rect (Anacardium, Lachesis,
Lilium tigrinum, Platina), neameliorată de scaun
- durere bruscă, acută în anus, ameliorată mergând repede,
cedează la evacuarea scaunului
- hemoroizi procidenţi în mers şi la scaun, secreţie anală cvasi-
continuă (Antimonium crudum)
- senzaţia de greutate pelvină, prolaps rectal

Urogenital
- senzaţie de presiune în vezica urinară cu nevoia imperioasă de a
urina
- incontinenţă urinară în prima parte a nopţii
- urină tulbure, fetidă, cu depozit roșu, aderent de pereţii vasului
- la bărbat: - secreţie uretrală cronică, picătură cronică
- transpiraţii fetide ale scrotului
- condiloame în jurul glandului
- la femeie:
- menstre ȋntârziate şi de scurtă durată, cu apariţie matinală,
negricioase, cu dureri lombosacrate sfâșietoare
- senzaţie de presiune pelvină în jos, ca şi când conţinutul
pelvin ar avea tendinţa să iasă prin vulvă (Lilium tigrinum), trebuie să-și
încrucișeze picioarele când șade
- prolaps uterin
- leucoree galbenă, acidă, ȋnainte de menstră, după fiecare
micţiune, cu aspect lăptos (Calcarea carbonica, Pulsatilla), numai ziua,
cu arsuri şi escoriaţii ale coapselor

103
Homeopatie

- avort în ultimele luni de sarcină (ȋn primele luni Apis, Kali

carbonicum)
- vagin dureros la actul sexual
- uscăciunea vaginului şi vulvei după menstre (Natrum
muriaticum)

Respirator
- tuse seacă, spastică, iritantă, obositoare, agravată seara după ce
s-a culcat (Sanguinaria)
- dureri constrictive în piept agravate după somn, ameliorate
mergând repede
- senzaţie de opresiune dimineaţa şi seara

Cardio-vascular
- sindrom Raynaud

Spate:
- durere lombară ameliorată de presiune (apăsare) puternică
sau când stă ȋntinsă pe o suprafaţă tare (Natrum muriaticum, Rhus
toxicodendron)
- durere de spate ȋnaintea sau ȋn timpul menstrelor

Piele:
- prurit în plicile coatelor (Rhus toxicodendron, Sulphur) şi peste
tot, neameliorat de scărpinat, ci transformat în senzatie de arsură
- eczemă, psoriasis (coate, glezne)
- ihtioza
- herpes circinat catamenial
- urticarie agravată la aer, ameliorată în cameră caldă
- pete galbene sau brune pe spate, umeri, abdomen, nas, pete de
sarcină
- varice ale membrelor inferioare

Remedii complementare: Natrum muriaticum, Sulphur,

Tuberculinum.
Nux vomica ȋi intensifică acţiunea

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

Belladonna, Actaea racemosa, Helonias, Kali carbonicum, Lilium
tigrinum, Platina - tulburări reflexe de origine uterină
Lycopodium, Phosphorus, Chelidonium, Nux vomica - tulburări
hepatice
104
 Curs introductiv

Benzoic acid, Nitric acid - urini fetide

Arsenicum album, Arsenicum iodatum - psoriasis
Natrum muriaticum, Phosphoric acid, Phosphorus, Causticum –
tabloul psihic, mental
Lilium tigrinum, Murex - senzaţia de “bearing down” (presiune
pelvină în jos)

Nucleul (Vermeulen):
1. Stază la toate nivelurile.
2. Friguros.
3. Ameliorare la activitate, efort fizic intens.
4. Poftă de acrituri şi ciocolată.
5. Senzaţii de „tragere în jos”.
6. Agravare înainte,în timpul şi după menstruaţie.

Caz clinic

Pacientă de 42 ani, profesoară, se prezintă la consultaţie pentru

cefalee, obstrucţie nazală intermintentă, rinoree muco-purulentă
abundentă. Pacienta mai prezintă varice ale membrelor inferioare,
dureroase mai ales seara, dureri ameliorate de efortul fizic, ȋn special de
dans. Ar vrea să ȋși deschidă o școală de dans dar consideră că e
imposibil, nu i se pare un proiect realist, se simte forţată să rămână ȋn
situaţia actuală.
Afirmativ, i se ȋntâmplă să ridice vocea frecvent la proprii copii,
niciodată la școală.

O doză de Sepia 200CH a condus la remisia simptomelor rino-

sinusale.

CONCLUZII

Evoluţia tehnologică a cuprins întreaga lume medicală şi a

propulsat-o spre viitor într-un interval de timp incredibil de scurt, în timp
ce homeopatia a fost practicată în ultimii 50 de ani aproape la fel ca
acum 200 de ani, pe vremea lui Hahnemann. Unele dintre elementele
strategiei homeopatice nu s-au schimbat de atunci, pe de o parte
datorită persistenţei eficienţei lor în tot acest timp dar, pe de altă parte,
din lipsa apariţiei noutăţilor revoluţionare în domeniu.
Apariţia şi dezvoltarea exponenţială a tehnologieiinformatice în
ultimii 10 ani a condus şi la un salt calitativ şi cantitativ impresionant şi în
homeopatie, punând la dispoziţia terapeuţilor instrumente utile precum

105
 Homeopatie

programele de repertorizare şi impresionante enciclopedii homeopatice,

facilitate la care homeopaţii mai vechi nici nu puteau visa.
Progresul cel mai important pe care l-a înregistrat homeopatia în
ultimii ani se datorează, însă, apariţiei unei organizări şi ordonări a
cantităţii imense de informaţie adunată în ultimii 200 de ani. Munca unor
homeopaţi geniali precum Jan Scholten, Frans Vermeulen, Massimo
Mangialavori, Rajan Sankaran şi alţii a dus la apariţia unor metode de
sistematizare a Materiei Medica pe regnuri şi pe grupe, a deschis porţile
homeopatiei către chimie (schimbând sensul tabelului lui Medeleev
pentru homeopaţi), către botanică (ducând la o înţelegere mai profundă
a persoanelor cărora le sunt indicate remedii vegetale), către zoologie
(lărgind orizontul remediilor homeopatice cunoscute), către microbiologie
(nosodele) şi întregul univers, pentru a ne arăta că orice substanţă poate
deveni un remediu homeopatic util pentru o persoană aflată în suferinţă.
Homeopatia a devenit astfel o artă holistică, îmbinând talentul
pentru investigare cu o cunoaştere detaliată şi rafinată a naturii şi
universului nostru. Prin progresul adus de aceşti mari cercetători,
homeopatia a devenit mai mult decât o ramură medicală, a devenit o
modalitate de înţelegere a modului cum funcţionează fiinţa umană, prin
intermediul paradigmei fractale: ce este la un nivel, se regăseşte şi la
altele.
Enigmatică, holistică, integrativă şi foarte complexă, homeopatia
va şti întotdeauna să răsplătească terapeutul care găseşte timpul şi
pasiunea necesare pentru aprofundarea cunoştinţelor şi înţelegerea
tutror aspectelor vieţii pacienţilor, cu satisfacţii terapeutice
surprinzătoare; vindecarea atât a cazurilor mai simple, fără a-i încărca
chimic pe pacienţi dar mai ales a celor „de nevindecat” reprezintă o
satisfacţie pe care o aşteptăm cu toţii de la o profesie în care investim
atât de mult.

Bibliografie

1. BOERICKE, William. Principiile homeopatiei. București, Editura Herald,

2009;
2. BRADFORD, Thomas Lindsley. Viaţa și scrisorile doctorului Samuel
Hahnemann. Timișoara: Editura Graphite, 2010;
3. BUNGETZIANU, Gheorghe, JURJ, Gheorghe. Materia Medicală clinică
homeopatică. Timișoara: Waldpress, 2004;
4. Comitetul European pentru Homeopatie.Homeopathic Care în a Medical
Context, Bruxelles, 2011;
5. De SCHEPPER, Luc. Achieving and Maintaining the Similimum. New
Delhi, B. Jain Publishers, 2007;

106
 Curs introductiv

6. GRANDGEORGE, Didier. Pe potecile homeopatiei. București,

Editura Proxima, 2004;
7. GUNAVANTE, SM, BHAT, Shardda. The Amazing Power of
Homeopathy. New Delhi, B. Jain Publishers, 2007;
8. GUNAVANTE, SM. The „Genius” of Homoeopathic Remedies. New
Delhi, B. Jain Publishers, 2006;
9. HAHNEMANN, Samuel. Organonul Medicinei. București: Editura
Excalibur, 2008;
10. KENT, James Tyler. Lectures on Homoeopathic Materia Medica. New
Delhi, B. Jain Publishers, 2005;
11. KENT, James Tyler. Lectures on Homoeopathic Philosophy. New Delhi,
B. Jain Publishers, 2007;
12. KENT, James Tyler. Repertory of the Homoeopathic Materia Medica.
New Delhi, B. Jain Publishers, 2007;
13. KRUZEL, Thomas. The Homeopathic Emergency Guide. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2005;
14. MORRISON, Roger, HERRICK, Nancy. The Essence of Various Groups.
New Delhi, B. Jain Publishers 2010;
15. MORRISON, Roger. Ghid practic de remedii homeopatice. București,
Hahnemann Clinic Publishing. 2001;
16. NEGOMIREANU, Mihai, TELESCU, Claudia. Homeopatie. Iniţiere ȋn
teoria și practica homeopatiei clasice. Timișoara: Editura de Vest, 1997;
17. PAVLOVSCHI Doina, sub red. Homeopatie.Note de curs,. București:
Centrul de Perfecţionare ȋn Domeniul Sanitar, 2009;
18. PETRUCCI, Roberto. Pediatrie. Teme și concepte ȋn medicina
homeopatică. Cluj-Napoca, Napoca Star, 2012;
19. PHATAK, SR. Materia Medica of Homoeopathic Medicines. New Delhi,
B. Jain Publishers, 2004;
20. RAJAGOPALA, Rao. Clinical Tips in Homoeopathy. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2004;
21. ROWE, Todd. Homoeopathic Methodology. New Delhi, USA, Europe: B.
Jain Publishers, 2007;
22. SANKARAN, Rajan. Homoeopathy. The Science of Healing. New Delhi,
B. Jain Publishers, 2005;
23. SANKARAN, Rajan. Schema lui Sankaran. Iași, Editura MiniEd, 2006;
24. SANKARAN, Rajan. Spiritul homeopatiei. Iași: Editura MiniEd, 2008;
25. SANKARAN, Rajan. Substanţa homeopatiei. Iași: Editura MiniEd, 2008;
26. SANKARAN, Rajan. The Other Song. Discovering Your Parallel Self.
Mumbai: Homoeopathic Medical Publishers, 2009
27. SCHOLTEN, Jan. Homoeopathy and Minerals, Utrecht, Stichting
Alonnissos, 2008;
28. SHERR, Jeremy. The Dynamics and Methodology of Homoeopathic
Provings. New Delhi, B. Jain Publishers, 2003;
107
 Homeopatie

29. SHORE, Johnatan, GRAY, Bill. Tracking the Simillimum. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2010;
30. SHORE, Johnatan. Remedy Action and Second Prescription. New Delhi,
B. Jain Publishers, 2010;
31. SHORE, Jonathan. Materia Medica with a Difference. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2010.
32. SHORE, Jonathan. The Art of Prescription. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2010;
33. SOESCU, Sorina. Analiza cazului Homeopat. Constanţa: Editura
Muntenia, 2008;
34. VITHOULKAS, G. Principiile de bază ale homeopatiei. Ed. Brumar,
Timișoara, 2012
35. VITHOULKAS, George. Essence of Materia Medica. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2008;
36. VITHOULKAS, George. Homeopatia, medicina noului mileniu. Iași:
Editura Pan Europe, 2002;

108