Sunteți pe pagina 1din 303

ECATRRINA BALIGA

CRIMINALITATEA VIOLENTA
TENDINŢE ŞI FACTORI DE RISC

Editura Oscar Prinţ


Bucureşti, 2008
CUPRINS

PUMFAŢA (l’rof. univ. cir. Dan Banciu


|i Conf. univ. dr. Gheorghc Florian)............................................................. 13
INTRODUCERE......................................................................................... 15

i Al*. I. VIOLENŢĂ ŞI AGRESIVITATE. DELIMITĂRI


lEORETICEŞI CONCEPTUALE.......................................................... 25

/ D e fin iţii s e n s u r i a le c o n c e p tu lu i d e v io le n ţă ............................... 25


2 F orm e d e m a n ife sta r e a v io le n ţe i în s o c ie tă ţile c o n te m p o ra n e .......30
2.1. V iolen ţa a no m i c ă ........................................................................ 30
2.2. V iolen ţa c o n flic tu a lă ş i v io le n ţa p r e d a t o a r e ............................. 31
2.3. V iolen ţa f iz ic ă , p s ih o lo g ic ă ş i v e r b a lă ...................................... 32
2.4. V iolen ţa s e x u a lă ......................................................................... 33
2.5. V iolen ţa f i n a n c i a r ă ...................................................................*.34
2.6 V iolen ţa c r i m i n a l ă ...................................................................... 35
3 A g r e siv ita te a : d e fin iţii ş i f o r m e d e m a n ife sta r e .................................35
3.1. P e r s p e c tiv a n e u r o b io lo g ic ă a s u p r a a g r e s i v i t ă ţ i i .................... 36
3.2. S tu d iile e lo lo g ic e a su p ra a g r e s i v i t ă ţ i i ...................................... 38
3.3. A g r e s iv ita te a d in p e r s p e c tiv a s o c io b io lo g ie i ........................... 45
3.4. A g r e s iv ita te a d in p e r s p e c tiv a p s ih o lo g ie i .................................48
3.5. A b o r d a r e a c r im in o lo g ic ă a a g r e s i v i t ă ţ i i ..................................54
4 R elaţia d in tre v io le n ţă ş i a g r e s iv ita te .................................................56

CAP. II. CRIMINALITATEA VIOLENTĂ ŞI FORMELE EI DE


MANIFESTARE ...........................................................................................59

/ ( 'o n sid era ţii g e n e r a le p r iv in d n o ţiu n e a d e c r im in a lita te v io le n tă ... 59


2 O m oru l f o r m ă a c r im in a lită ţii v io le n te ...............................................68
2.1. C e r c e tă r i c o n te m p o ra n e p r iv in d e v o lu ţia , c a u z a lita te a şi
p r e v e n ir e a o m o r u r i l o r ...................................................................... 68
2.2. O m o ru l c o m is în s p a ţiu l f a m ilia l: o m o r u l c o n ju g a l, f i l i c i d u l
m a ttr n a l ş i p a te r n a l ...........................................................................77
2.3. O m o ru l cu m o tiv a ţie s e x u a l ă .....................................................84
2.4". 'O m o n iH le c o m ise d in ră z b u n a r e ş i c a u rm a re a c e r tu r ilo r d in tr e
p ă r ţile im p lic a te ................................................................................. 86
2.5. O m o ru rile p r o v o c a te d e „ r e g lă r ile d e con tu ri'* ..................... 87
2.6. O m o ru rile a s o c ia te cu fu rtu ri ................................................... 87

7
3. Agresiunile sexuale. Studiu de caz: v io lu l........................................ 88
4. Particularităţile agresorilor care comit acte violente......................94
5. Victimele criminalităţii violente ...................................................... 101

CAP. III. STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND FENOMENUL


CRIMINALITĂŢII VIOLENTE ÎN ROMĂNIA ............................... 109

y. Studii ^i cercetări naţionale privind particularităţile infracţiunilor


de omor .............................................................................................109
2. Cercetări privind evoluţia, cauzalitatea şi formele de manifestare
ale infracţiunilor de tâlhărie .................... 125
3. ('creetări privind violenţa în familie .............................................. 129
4. Studii privind motivaţia unor infracţiuni violente: violul, vătămarea
corporală şi loviturile cauzatoare de moarte..................... 133

CAP. IV. MODELE EXPLICATIVE ALE CRIMINALITĂŢII


VIOLENTE................................................................................................. 137

/. Criminalitatea violentă din perspectiva psihologiei şi


psihopatologiei...................................................................................140
2. Criminalitatea violentă din perspectiva teoriilor sociologice....... 146
3. Criminalitatea violentă din perspectiva teoriilor criminologice.... 156

CAP. V. TENDINŢE ALE EVOLUŢIEI CRIMINALITĂŢII VIO-


LENTE ÎN SPAŢIUL EUROPEAN. STUDIU » E CAZ: ROMÂNIA 164
I
1. Evoluţia criminalităţii violente în spaţiul european în perioada
1990-2003 .............. ^.......................... ^...............................................164
/. /. Evoluţia infracţiunilor de o m o r.............................................. 165
1.2. Evoluţia infracţiunilor de viol .................................................168
1.3. Evoluţia infracţiunilor de tâlhărie .... ..................................... 171
2, Volumul şi dinamica fenomenului criminalităţii violente
în România, în perioada 1990 - 2 0 0 6 ............................................. 175
2.1. Tendinţe ale evoluţiei ratei infracţiunilor de omor şi a
persoanelor cercetate pentru omor .............................................. 183
2.2. Dinamica infracţiunilor şi a persoanelor cercetate pentru
comiterea infracţiunilor de tentativă de omor ............................. 191
2.3. Evoluţia infracţiunilor şi a persoanelor cercetate pentru
comiterea infracţiunilor de vătămare corporală.......................... 195
8
2 4 Particularităţile dinamicii infracţiunilor şi a persoanelor
cercetate pentnt lovituri cauzatoare de moarte .......................... 202
2 > laulinle ale ratei infracţiunilor de viol şi ale datelor privind
persoanele cercetate pentru comiterea infracţiunilor de v io l..... 207
2 6 Evolupa infracţiunilor de tâlhărie şi a persoanelor cercetate
pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie................. ................. 216

I TAP. rACTORII DE RISC AI CRIM INALITĂŢII VIOLENTE


I OIN ROMÂNIA - REZULTATE RELEVANTE ALE UNEI CERCE-
I î AHI I'HIVIM) f a c t o r i i d e r i s c s p e c i f i c i o m o r u l u i ...222

/ Obiectivele şi metodologia cercetării............................................... 222


2 Factori de risc identificaţi la nivelul mediului familial ............... 231
J Factori de risc care se manifestă la nivelul mediului şcolar......... 243
4 Factori de risc identificaţi la nivelul grupului de p rie te n i............ 245
i Factori de risc asociaţi statutului ocupaţional al agresorului.....248
Antecedentele penale^ - factori de risc în producerea omorului 250
7 Factori de risc' identificaţi la nivelul relaţiei dintre agresor şi
ţiciimă: rolul victimei în producerea omorului ...................................254
ă Factori de risc specifici unor tipuri de om or...................................263
9 Studii de c a z ........................................................................................ 265
10 ('oncluzii........................................................................................... 275

r%P. VII. FACTORI DE RISC CARE INFLUENŢEAZĂ


r«C)l)i;Ci:REA INFRACŢIUNILOR DE TĂLHĂRIE ............. 280

1 Factori de risc determinaţi de mediul fa m ilia l................................ 282


2 Factori de risc care se manifestă la nivelul mediului şcolar ......... 288
J Holul grupului de prieteni în producerea infracţiunilor de tâlhărie 288
4 factori de risc asociaţi statutului ocupalional ...................:........... 292
} Antecedentele penale - factori de risc ai infracţiunilor de tâlhărie 293
6 Studii de caz......................................................................................... 296
iX^oncluzii...............................................................................................302

-ilB L I()(;R A F IE ......................................................................................... 304


8 IS U M E ......................................................................................................316
TA1U.E DES MATIERES

( IIAIM I RE 1. M()U:iN( E El ACiRESIVl I E. DEUMITATIONS


TEORIQUES ET CONCEPTlJEr.LES ..... ............................................ 25
1. Definitions c( sens du concept de violence ....................................... 25
2 . Fonnes de manifestation de la violence dans Ies societes
contemporain........................................................................................30
2J. Violence anomique ................................................................... 30
2.2. Violence conflictuelle et violence predatrlce ......................... 31
2.3. Violence physicpw, psycJiolo^icpw et verhale ........................32
2.4. Violence sexuelle .....................................................................33
2.5. Violence financiere.................................................................. 34
2.6. Violence criminelle ...................................................................35
3. Ayressivite: definitions et formes de manifestation.......................... 35
3.1. Perspective neurohiologicjue de Fagressivite .........................36
3.2. Etudes ethologiques de l ’agrcssivite ....................................... 38
3.3. Perspective sociobiologique de Fagressivite ...........................45
3.4. Perspective psychologique de Fagressivite..............................48
3.5. Approche criminologique de Fagressivite ..............................54
4. La relation entre la violence et l 'agressivite ................................... 56

CHAPITRE II. LA CRIMINALITE VIOLENTE ET SES FORMES


DE MANIFESTATION .......................... 59
J. Considerations generales sur la notion de criminalite violente....... 59
2. Le rneurtre - forme de la criminalite violente.................................. 68
2.Î. Recherches contemporaines sur Fevolution, la cause et la
prevention des meurtres ........................................................... 68
2.2. Le rneurtre dans le milieu familial: homicide conjugal, fid ic ide
maternei et paternei.................................................................... 77
2.3. Le rneurtre sexuel .......................................................................84
2.4. Le rneurtre de vengeance d la suite des conjlits entre Ies
part ies impliquees........................................................................86
2.5. Le rneurtre ă la suite des reglements de com ptes...................87
2.6. Les meurtres associes aux v o ls ..................................................87
3. Agressions sexuel les. Etude de cas: le v io l....................................... 88
4. Particularites des agresseurs qui commettent des actes
de violence................................................................................................ 94
5. Les victimes de la criminalite violente ............................................. 101

10
niAm ui: m. i;nji)i:s i:t reciierciies sur le puenomene
in: LA ( RIMINALH E VIOI.ENTE EN RO U M A N IE...................... 109
/. I.liuics (7 rcciwrcluw nalionaics .v//r Ics particulariics des
mcnrlrcs .............................................................................................. 109
2. RccIicrclics sur l 'cvoliition, Ies causes et Ies Jornies de tmmifesUition
des dc/ifs de hri^anda^e..................................................................... 125
J. Recherches sur la violence en familie .............................................. 129
7 i'Judcs sur Ies motifs des infractions violenles: viol, dommage
corpor el ei coups mori els ................................................................... 133

( HAITI RE IV. MODELES EXPLICAŢIVES DE LA CRIM INALITE


M O LE N TE..................................................................................................137
/ La criminaliie violenie dans la perspective de la psychologie et de la
psyeliopathologie ................................................................................... 140
2. La perspective des theories sociologicpie sur la criminaliie violent 146
J. La criminaliie violente dans la perspective des theories
criminologique........................................................................................ 156

( H A P U R E V. TENDENCES DANS L ’EVOLUTION DE LA


( ULMINALH E VIOLENTE DANS L ’ESPACE EUROPEEN. ETUDE
DKCAS: ROUMANIE .............................................................................. 164
/. I/evoluiion de la criminaliie violente dans l'espace europeen entre
1990e t 2003 ....................................................................................... 164
L L Evolution des infractions de meurtre ..................................... 165
L2. Evolution des infractions de v io l..............................................168
1.3. Evolution des infractions de hrigandage...............................171
2. Le volume et la dynamique du phenomene de la criminaliie violente
en Roumanie entre 1990 et 2 0 0 6 ........................................................ 175
2.1. Tendances dans Vevolution des taux de meurtre et des
personnes poursuivies pour meurtre ....................................... 183
2.2. Dynamique des infractions et des personnes poursuivies pour
Ies tentatives de m eurtre.............................................................191
2.3. Evolution des infractions et des personnes poursuivies pour le
. delii de blessure........................................................................... 195
2.4. Particulariles de la dynamique des delits et des personnes
poursuivies pour des blessures m ortelles.................................202
2.5. Tendances des taux de Tinfraction de viol et des dates sur Ies
personnes poursuivies pour Ies actes de viol .......................... 207

11
2,6. l/cvohilion des dclils de hri^^anda^e ei des personnes
poursuiries pour Ies aefes de hri^andage. .............................. 216

CIIAIM I Ri: VI. l AC rKlJRS DE RISQUE DE LA CRIMINALI IE


V IOLENTE EN ROUMANTE - RESULTATS PERTINENTS D’UNE
RE( IIERC IlE SUR LES FA( TEURS DE RISQIJE SPECIEIQIJES
AU MEURTRE ..........................................................................................222
1. Ohjecîifs et methodologie de la recherche ..................................... 222
2. Facteurs de risepie identifies dans le milieu familial .....................231
j. Facteurs de risque dans le milieu scolaire ..................................... 243
4. Facteurs de risque identifies au niveau du groupe d'amis ........... 245
5. Facteurs de risque associes au statutoccupalionnel de
I \igresseur............................................................................................... 248
6. Antecedentspenaux - facteurs de risque dans Facte meurtrier ...250
7. Facteurs de risque identifies au niveau de la relation agresseur-
victime: le role de la victime dans l 'acte de meurtre ........................254
A, Facteurs de risipie specifiques ă certains types de meurtre .......... 263
9. I'Judes de cas ......................................................................................265
10. Conclusions ................................... 275

C I I A m RE VIL FACTEURS DE RISQUE QUI ENTRAINENT LES


ACTES DE BRIGANDACE .................................................................... 280
1. P'acteurs de risque determines par le milieu fam ilial......................282
2. Facteurs de risque qui se manifestent au niveau du milieu
scolaire ............................................................................................288
3. Role du groupe d'amis dans la product ion des infractions de
hrigandage........................................................................................288
4. Facteurs de risque associes au statut occupationnel .....................292
5. Antecedents penaux - facteurs de risque des delits de hrigandage 293
6. Etudes de cas .....................................................................................296
7. Conclusions ........................................................................................302

12
PREFAŢA

('rima şi criminalitatea violentă au reprezentat o preocupare constantă


â specialiştilor tiin domeniul penologiei, criminologiei, sociologiei crimei şi
fnihologici judiciare, interesaţi de identificarea cauzelor şi condiţiilor care
pencrca/ă şi favorizează asemenea tipuri de delicte şi crime. Din această
fK'ispcctivă, cartea Ecatcrinci Balica încearcă şi reuşeşte cu succes să dea un
filspunş^ argumentat ştiinţific privind amploarea şi intensitatea criminalităţii
siolcnle, formele ci de manifestare, tipuri de crime şi criminali, insistând în
mod deosebit asupra factorilor de risc care influenţează producerea unor
asemenea fapte violente.
Cartea reprezintă o dezvoltare a tezei de doctorat a autoarei, pe care am
c«H)rdonat-o de-a lungul unei perioade de colaborare fructuoasă cu aceasta,
care s-a bucurat la timpul său de audienţă şi recunoaştere ştiinţifică în
i«»rnunilatca sociologilor.
Comparativ cu alte lucrări şi studii dedicate acestei teme, lucrarea de
faţâ SC remarcă prin contribuţiile teoretice ale autoarei privind principalele
mi»dcle şi paradigme explicative ale criminalităţii violente în diverse spaţii
nxioculturale, printre care şi cel românesc. Acest demers teoretic este dublat
ck unul metodologic şi aplicativ, (autoarea fiind şi un reputat cercetător la
fnstitulul dc Sociologie al Academiei Române), pe parcursul lucrării fiind
pfc/cnlată şi analizată cu acurateţe ştiinţifică evoluţia criminalităţii violente în
♦paliul european şi în cel românesc, accentul fiind pus pc evaluarea efectelor
negative şi distructive ale crimelor şi delictelor violente, ca şi pe estimarea
costurilor sociale ale acestora, mai ales, în planul prejudiciilor, uneori
ireparabile, produse asupra victimelor.
Cartea Ecatcrinci Balica constituie un reper şi un punct dc referinţă
pentru derularea unor cercetări viitoare în acest domeniu şi care, deşi este
redactată într-un limbaj ştiinţific, este accesibilă nu numai specialiştilor, ci şi
tuturor celor interesaţi în cunoaşterea şi înţelegerea acestui fenomen.
Suntem convinşi că apariţia acestei cărţi va reprezenta nu numai un
eveniment editorial, dar şi o pledoarie venită din partea unei cercetătoare, fină
observatoare a fenomenului, pentru sensibilizarea publicului larg în înţelegerea
adecvată a fenomenului analizat, în vederea elaborării unor strategii de
protecţie şi autoprotccţic a individului faţă dc crimele violente.

Prof. univ. dr. Dan Banciu


13
Parcurgerea luerării doamnei sociolog Ecaterina Balica oferi
specialistului în psihologic o dublă satisfacţie: în primul rând, aceea z
întâlnirii cu o personalitate complexă cu riguroase calităţi de cercetător şi, in
al doilea rând, cu o viziune de ansamblu asupra subiectului tratat.
Sinteză de anvergură a studiilor şi cercetărilor în domeniu, lucrarea
arc ca obiectiv fundamental să pună la dispoziţia specialiştilor cât mai multe
sugestii pentru realizarea unor schimbări semnificative în domeniul justiţiei
penale şi să promoveze modalităţi reale de prevenire a dezvoltării condiţiilor
de mediu şi de formare a oamenilor capabili să comită infracţiuni cu violenţi
fucrarea oferă o amplă analiză comparativă a problematicii infracţiunilor
violente, ceea ce conduce la idei fecunde pentru cei preocupaţi de procesul
intervenţiei la nivelul fenomenului, dar şi în efortul de recuperare morală şi
socială a autorilor acestui tip de infracţiuni. De aceea, consider că in
economia lucrării se disting în mod deosebit capitolele în care sunt clarificate
conceptele de violenţă şi agresivitate, diversitatea formelor violenţei, relaţiile
dintre tulburările de personalitate şi criminalitatea violentă, multitudinea
factorilor de risc, continuitatea comportamentelor agresive pe parcursul vieţii
indivizilor studiaţi.
Lucrarea doamnei Balica impresionează prin claritatea analizei şi
rigurozitatea demonstraţiei, susţinută de o apreciabilă bibliografic valorificaţi
într-un stil agreabil. Consecventă obiectivelor sale, autoarea, în ba/a
investigaţiilor de teren realizate în două penitenciare specializate în deţinerea
condamnaţilor cu infracţiuni grave, consideră că există reale posibilităţi dc a
înţelege dinamica devenirii infracţionale, dar şi de a găsi modalităţi dc
intervenţie precoce în mediul familial, şcolar şi comunitar pentru a împiedica
formarea unor indivizi capabili să treacă la act. Intr-o perioadă dc schimbăn
sociale, când interesul pentru dezvoltarea umană şi pentru prevenirea
criminalităţii parc a fi temporar eclipsat, sunt cu atât mai lăudabile eforturile
autoarei pentru a reafirma încrederea în capacitatea ştiinţelor sociale dc a
studia problematica criminalităţii violente şi de a propune măsuri viabile şi
adaptate condiţiilor sociale din România.
Având în vedere amploarea problematicii criminalităţii abordate şi
eleganţa prezentării sale, precum şi faptul că autoarea a reuşit să ofere o
imagine unitară şi coerentă asupra.etiologici infracţiunilor comise cu violenţă
şi. mai ales, să indice modalităţi credibile dc a 'restrânge condiţiile de
dezvoltare a fenomenului în perioada actuală, lucrarea acoperă un domeniu
insuficient studiat la noi şi, ca urmare, o apreciez ca fiind deosebit dc utilă
atât .specialiştilor cât şi publicului larg.
Conf. uiiiv. dr. Gheorghe Florian
14
INTRODUCERE

Violenţa cslc lol mai des semnalată în societăţile contemporane,


frpre/entanţii organizaţiilor internaţionale, specialiştii, factorii de decizie ai
iim>f instituţii guvernamentale şi ncguvcrnamcntale, dar şi simplii cetăţeni
fitpfimându-şi opiniile legate de creşterea numărului de acte violente şi de
^îliplicarca formelor de manifestare ale acestui fenomen. Teama şi
Icnlimcntul de insecuritate resimţite de cetăţenii din diverse spaţii social-
i;iilruralc sunt invocate din ce în ce mai mult în discursurile specialiştilor
^cKupaţi de evoluţia fenomenului violenţei în spaţiu şi timp. Violenţa
crirmnală reprezintă, însă, forma de violenţă care a reuşit, în ultimii ani, prin
icofiminţcle deosebit de grave pe care le arc la nivelul indivizilor, să
€mu\\/c/c eforturile specialiştilor spre dezvoltarea unor investigaţii menite să
«rferc informaţii privind cauzalitatea, formele de manifestare şi, mai ales,
r^Hblităţile de intervenţie necesare prevenirii.
Lucrarea de faţă se concentrează asupra fenomenului criminalităţii
%{oIcnlc din spaţiul românesc, încercând să prezinte o serie de aspecte
aeferiloare la cauzalitatea, particularităţile şi dinamica unor tipuri de violenţă
Cftnnnală, în funcţie de contextul social, cultural şi politic al perioadei de
fnrn/iţic. întrucât am considerat că unele infracţiuni incluse de noi în sfera
Cfiminalităţii violente au un statut aparte, conferit îndeosebi de consecinţele
ikoH'bit de grave pe care le au datorită prejudiciilor provocate victimelor, de
ic k mai multe ori irecuperabile dacă ne gândim numai la omor, ne-am
ifirccţionat analiza asupra acestora. Prin urmare, accentul a fost pus pe
fnr/cnlarca particularităţilor evoluţiei şi a modificărilor de natură calitativă şi
car.titativă produse la nivelul infracţiunilor de omor, viol, vătămare corporală
gravă şi tâlhărie, în perioada 1990 - 2007.
La elaborarea lucrării noastre am utilizat o serie de date statistice,
privind infracţiunile violente şi evoluţia lor, în funcţie de unii indicatori
iCatistici în perioada 1990 - 2007, pe care le-am obţinut de la Inspectoratul
(kncral al Poliţiei şi Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii
#f. cadnil Ministerului Administraţiei şi Internelor. Investigaţiile realizate,
Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi Penitenciarul de
Maximă Siguranţă Rahova, nc-au permis să redactăm partea a doua a lucrării.
I k asemenea, am valorificat o parte din referatele susţinute în cadrul
ffi^gramuliii de doctorat şi publicate, sub forma unor articole, în reviste de
15
specialitate precum „Revista de Criminologie, Pcnologic şi Criminalistică” şi
„Revista Română de Sociologic”.
Informaţiile astfel obţinute au fost completate şi confirmate pe
parcurs de datele şi observaţiile rezultate din experienţa trăită de noi ca
urmare a desfăşurării, timp de aproximativ 9 luni, a unor activităţi specifice
consilierilor de probaţiunc, în cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă
Tribunalul Bucureşti. Contactul nostru cu lumea infractorilor dincolo de
zidurile penitenciarului nc-au permis să obţinem informaţii despre aceste
persoane din perspectiva personalului implicat în supravegherea persoanelor
condamnate pentru infracţiuni violente la executarea unor pedepse care
presupuneau menţinerea lor în libertate supravegheată, dar şi a unor date
furnizate de familie, prieteni sau victime despre persoanele condamnate.
Implicarea noastră în activităţile curente necesare redactării referatelor de
evaluare solicitate de diferite instituţii (instanţe de judecată, parchete şi secţii
de poliţie), dar şi participarea noastră la comisiile de individualizare a
pedepsei, 1a comisiile de liberare condiţionată sau la cursurile organizate de
Serviciul de Probaţiunc în colaborare eu Penitenciarul de Maximă Siguranţă
Jilava ne-au oferit posibilitatea de a avea contact cu persoanele condamnate şi
în alte situaţii decât atunci când ne-am desfăşurat investigaţiile ca cercetător
al unui institut de cercetare ce aparţine Academiei Române.
In primul capitol al lucrării am abordat două concepte centrale ale
demersului nostru: violenţa şi agresivitatea. Am prezentat, astfel, principalele
definiţii şi forme de manifestare ale celor două concepte, selectând în fiecare
caz acele perspective care corespund interesului cercetării noastre şi care au
reuşit să se impună în literatura de specialitate prin acurateţea, consistenţa,
claritatea şi actualitatea ideilor exprimate. Definiţiile şi sensurile noţiunii de
violenţă date de-a lungul timpului de specialişti din diverse domenii au
constituit prilejul de a aduce în discuţie o seric de particularităţi ale evoluţiei
acestui concept şi de a surprinde modificările pe care Ic-a suportat violenţa la
nivelul societăţii umane.
Indiferent de definiţiile date, toţi specialiştii interesaţi de problematica
violenţei sunt de acord asupra faptului că violenţa reprezintă un fenomen
prezent în toate societăţile umane indiferent de gradul lor de dezvoltare,
iar termenul de violenţă a fost utilizat dc-a lungul timpului pentru a desemna
o serie de manifestări individuale sau colective orientate spre obţinerea
unor bencficii/avantaje/bunuri prin utilizarea forţei. O altă direcţie de
interes au constituit-o modificările pe care conţinutul conceptului de violenţă
le-a cunoscut pe parcurs, modificări generale atât de modul în care unii
autori au înţeles să delimiteze sfera acestui concept, dar şi de

16
transformările pe care violenţa le-a suportat ca urmare a dispariţiei unor forme
de violenţă î;;i apariţiei altor fprmc mai subtile şi mai dificil de identificat.
Anali/a modului în care violenţa este abordată de către specialişti în
literalura ştiinţifică internaţională a constituit o parte a investigaţiilor noastre,
investigaţii care au evidenţiat existenţa unor autori care-şi construiesc
discursul j)c marginea unor tipuri de violenţă (Maurice Cusson, Raymond
itoudon), după cum şi autori care abordează violenţa dintr-o perspectivă
^ilobală, înţelegând să supună atenţiei toate tipurile de violenţă pe care le
identifică la nivelul societăţii (Daniel Welzer-Lang, Jean Mărie - Domenach,
I tienne Krug).
Dintre formele de violenţă identificate de noi în literatura de
specialitate, am ales să ne concentrăm asupra unor forme de violenţă care au
atras atenţia prin noutatea, dar şi prin actualitatea lor. Este vorba despre
violenţa anomică şi violenţa strategică, violenţa conllictuală şi violenţa
predatoare, violenţa fizică, psihologică şi verbală, violenţa sexuală şi violenţa
financiară. Violenţa criminală a constituit forma de violenţă asupra căreia
nc-am oprit mai mult întrucât ca a constituit subiectul nostru de interes şi
obiectul de studiu al tezei noastre de doctorat, în jurul căreia am elaborat
lucrarea de faţă.
Definiţiile agresivităţii din perspectiva ncurobiologici, ctologiei,
sociobiologiei, psihologici şi criminologiei au constituit o altă temă de interes
pe care am dezvoltat-o în cadrul acestui prim capitol. Pornind de la ideile
lansate în cadrul dezbaterilor din literatura de specialitate pe marginea acestor
concepte, dar şi pe baza observaţiilor noastre am încercat să conturăm relaţia
dintre agresivitate şi violenţă insistând asupra importanţei violenţei şi
agresivităţii în explicarea comportamentului delincvent.
Relaţia dintre agresivitate şi violenţă se construieşte prin raportare la
consecinţele pe care fiecare dintre ele le arc. Dacă violenţa presupune
utilizarea forţei şi drept urmare se produce o vătămare a integrităţii fizice,
psihice sau economice a unui individ, agresivitatea devine generatoare de
prejudicii doar în condiţiile în care sunt depăşite anumite limite. Prin urmare,
dacă cea mai marc parte a manifestărilor violenţei îmbracă forma unor
comportamente care intră sub incidenţa unor norme juridice, doar o parte a
comportamentele agresive ajung să fie încadrate ca fiind delincvente ca urmare
a atingerilor aduse unor valori sociale protejate de norme.
Pe de altă parte, în literatura de specialitate majoritatea autorilor au
recunoscut faptul că agresivitatea este în marc parte un dat, ea arc o
componentă genetică, instinctuală, dar poate fi influenţată prin intcnricdiul

17
unor procese (învăţare) sau factori externi din mediul în care se află individul
la un inoincnl dat. Violenţa a fost definită diferit în funcţie de modificările pc
care Ic-a suportat în timp toleranţa societăţii faţă de anumite forme de
violenţă. Mai mult chiar, putem spune că violenta este definită diferit în
funcţie de modelul cultural al societăţii respective, forme de violenţă care nu
sunt acceptate în anumite zone ale lumii, sunt normale şi tolerate în altele
(mutilarea genitală a tinerilor în anumite culturi).
Criminalitatea violentă şi formele ei de manifestare au constituit
obiectul celui de-al doilea capitol al lucrării noastre. Delimitarea sferei
acestui concept, aşa cum reiese ea din analiza literaturii de specialitate, ne-a
furnizat unele repere necesare conturării ideilor noastre privind conţinutul
criminalităţii violente, mai ales în condiţiile în care majoritatea autorilor au
căzut de acord că acest concept se conturează pe baza definiţiilor juridice
dale unor infracţiuni precum: omorurile, agresiunile sexuale, tâlhăriile,
lovirile şi violenţele. Pornind de la modul în care unii autori au înţeles .să
prezinte conţinutul noţiunii de criminalitate violentă, ne referim aici
îndco.sebi la Maurice Cusson şi colaboratorii săi, am considerat că, ţinând
cont şi de particularităţile definiţiilor juridice date de actualul Cod penal
român, în sfera criminalităţii violente intră unele infracţiuni contra persoanei
(omor, viol, vătămare corporală, loviri cauzatoare de moarte, lovirea şi alte
violenţe), dar şi infracţiuni contra patrimoniului (tâlhărie).
Omorul şi agresiunile sexuale sunt cele două tipuri de acte violente pc
care am ales să le abordăm tot în cadrul acestui capitol înţelegând, astfel, să
pregătim cadrul teoretic necesar prezentării rezultatelor investigaţiilor noastre
asupra criminalităţii violente din România. Cercetările contemporane privind
evoluţia, cauzalitatea şi prevenirea amorurilor şi a agresiunilor sexuale au
cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimii ani îndeosebi ca urmare a
contribuţiilor pe care le-au adus cercetările realizate de către criminologii din
spaţiul canadian şi al SUA. Contribuţiile specialiştilor europeni, deşi destul
de timide, acoperă şi ele din ce în ce mai mult aspecte ale criminalităţii
violente, lucrările lui Laurent Mucchielli sau Horst Entorf şi Hannes Spenglcr
reuşind să se impună în scurt timp de la lansarea lor în literatura ştiinţifică
europeană contemporană.
Dintre tipurile de omor abordate în literatură ne-am oprit asupra
omorului comis în spaţiul familial (omorul conjugal, filicidul maternal şi
paternal) şi asupra omorului cu motivaţie sexuală, prezentând de fiecare dată
cele mai recente studii desfăşurate la nivel mondial şi la care am avut acces
datorită surselor bibliografice consultate (biblioteca Institutului Naţional dc
Criminologie şi intcrnetul ne-au permis accesul la unele lucrări care altfel nu

IS
m fi fost accesibile pentru noi). Particularităţile socio-dcmograricc şi profilul
plihologic al unor tipuri ele agresori şi victime ale infracţiunilor de omor şi de
sun! numai câteva aspecte pe care le-am pre/entat în cadrul acestui

Capitolul III al lucrării a fost elaborat pe baza studierii literaturii de


jjţjrcialitate din România, insistând cu precădere asupra acelor cercetări care au
^ibofdat teme precum evoluţia, cauzalitatea, particularităţile şi formele de
«ynifestare ale infracţiunilor de omor, viol, tâlhărie, vătămare corporală şi
kniUiri cauzatoare de moarte. Analiza cercetărilor desfăşurate în ultimii ani în
România a evidenţiat o scrie de direcţii în care cercetarea criminologică din
R4>mânia s-a dezvoltat îndeosebi ca urmare a cercetărilor desfăşurate de către
itrcctătorii Institutului Naţional de Criminologie, Institutului de Sociologie al
4c*Kicmici Române, dar şi de către unii cercetători independenţi interesaţi de
*^pcctc ale criminalităţii violente.
Realizarea unei analize coerente a literaturii ştiinţifice, în scopul
«kmincării principalelor modele teoretice explicative ale criminalităţii
tiA»fen!e, a stat la baza demersului nostru de elaborare a capitolului IV.
fcoriile psihologice şi psihopatologice, sociologice şi criminologice aduse în
^îfuuţic, în cadrul acestui capitol, au fost selectate în funcţie de măsura în care
Kcitca au putut furniza, din punctul nostru de vedere, elemente coerente
fVTîtni explicarea cauzalităţii criminalităţii violente din România. Am adus în
ilî^cuţic teoria anomiei, aşa cum este prezentată în lucrările lui Durkheim, dar
nu am neglijat nici contribuţia lui R. K. Merton şi opinia lui privind anomia.
Teoria asocierilor diferenţiale şi teoria ecologică au fost alte două teorii
iiXîologicc pe care le-am abordat, deoarece am considerat că pot fi utilizate în
explicarea unor acte de violenţă din spaţiul românesc.
întrucât am apreciat că dintre teoriile psihologice elaborate, până în
prc/cnl, unele pot fi utilizate în explicarea violenţei criminale, am inclus în
capitol teoriile care se construiesc în jurul relaţiei dintre frustrare şi
ifrcsivitale (S. Freud, J. Dollard) sau agresivitate şi învăţare (Albert Bandura).
IJ acestea am adăugat şi teoriile psihopatologice recente privind relaţia dintre
p ’hopatie, violenţă şi criminalitatea violentă sau cele referitoare la relaţia
Jmtre bolile mentale majore (schizofrenie, tulburări afective grave, tulburări
pa/anoide şi alte psihoze) şi violenţă.
Dintre teoriile criminologice avansate în ultimii ani în literatura de
specialitate de către cercetători interesaţi de problematica comportamentului
delincvent am considerat că este necesar sa prezentăm, în cele ce urmează,
iauâ tipuri de teorii care sunt mai adecvate problematicii studiate de noi, şi

19
anume teoria alegerii raţionale a modului de viaţă delincvent (Maurice
Cusson) şi teoria dezvoltării (David Farrington).
Tendinţele evoluţiei criminalităţii violente în spaţiul european şi în cel
românesc, în perioada 1990 - 2007, au constituit tema unui alt capitol al
lucrării. Criminalitatea violentă din PTiropa, în special cea din statele membre
ale eonuinilâţii europene, a Ibsl pre/eii(a(ă pe ba/.a dalelor stalislice l'urni/ale
de către l'urojiean Sourcehook ol' Crime and Criminal ,lustice Statistics.
Particularităţile evoluţiei criminalităţii violente din România au fost descrise
pe ba/.a analizei statistice realizate cu ajutorul unor indicatori statistici relativi
(ritm de dinamică cu bază fixă şi ritm de dinamică cu baza în lanţ) şi
indicatori statistici medii (modificarea absolută medie, ritmul mediu de
dinamică, indicele mediu de dinamică). întrucât unul dintre obiectivele
analizei noastre l-a constituit determinarea tendinţei evoluţiei seriei
cronologice corespunzătoare criminalităţii violente în perioada 1990 ~ 2007
am utilizat şi metode analitice de determinare a trendului pe baza unei funcţii
matematice (liniare, polinomialc, parabolice ctc).
Partea a două a lucrării prezintă rezultatele cercetărilor noastre
deslaşurate începând din 2004, în Penitenciarul de Maximă Siguranţă
Craiova şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova. Decizia de a ne
realiza investigaţiile în aceste două instituţii a fost motivată îndeosebi de
resursele de care am dispus la momentul respectiv (materiale şi de timp), dar
şi de posibilitatea de a avea acces Ia un număr mai marc de persoane
condamnate pentru infracţiunile violente incluse în cercetarea noastră.
Deplasările noastre în aceste două penitenciare s-au finalizat cu realizarea
unor interviuri şi completarea unor chestionare pe baza întrevederilor avute
cu persoane condamnate definitiv pentru infracţiuni de omor şi tâlhărie.
Rezultatele investigaţiilor realizate în cele două instituţii au fost
prezentate în cadrul capitolelor VI şi VII. Astfel, în aceste capitole am
prezentat consideraţiile noastre referitoare la factorii care influenţează
producerea infracţiunilor violente încercând să oferim în final repere pentru
dezvoltarea unor modele de prevenire a criminalităţii violente, adaptate la
specificul fiecărui tip de infracţiune inclus în sfera criminalităţii violente,
întrucât am considerat că elaborarea unui model de prevenire eficient
necesită luarea în consideraţie a mai multor elemente, în analiza noastră
ne-am concentrat atenţia asupra unor aspecte legate de fomiele de
manifestare ale infracţiunilor violente, particularităţile infracţiunilor violente,
cauzalitatea şi factorii de risc identificaţi la nivelul individual, familial,
şcolar, relaţia dintre infractor şi victimă, rolul victimei în realizarea actului
\iolent.

20
Deoarece am considerat că adele de violenţă sunt rezultatul acţiunii
unor factori individuali, relaţionali, comunitari, socictali, dar şi situaţionali,
anali/a noastră va încerca să identifice toţi factorii care acţionează asupra
individului pe parcursul vieţii şi până în momentul comiterii actului violent.
l*fin aceasta am înţeles să ne concentrăm îndeosebi asupra factorilor
mdividtiali de laeliiră soeio demopjaifică, factorilor relaţionali (grupul de
prieteni, relaţiile din cadrul familiei de origine şi din cadrul familiei proprii,
relaţiile de la locul de muncă) şi asupra factorilor situaţionali. Iată de ce,
nc-am propus să surprindem unele caracteristici ale agresorului pornind de la
analiza informaţiilor privind familia de origine a agresorului, familia pe care
unii dintre aceştia şi-au constituit-o, comportamentul său la locul de muncă şi
grupul de prieteni. Deoarece am considerat că există o scrie de factori
situaţionali care infiuenţează producerea actului violent, am adus în discuţie şi
relaţia dintre victimă şi agresor sau aspecte legate de infracţiune şi modalităţile
tic producere a crimelor violente.
Concluziile formulate conţin o serie de propuneri ce pot fi încorporate
in modele de prevenire adecvate condiţiilor soeio - economice din ţara
noastră, modele care pot fi orientate spre prevenirea infracţionalităţii violente
din spaţiul familial, al violenţei la locul de muncă şi din comunitate. Unele din
propunerile avansate au un caracter mai general şi pot fi incluse în programe
de prevenire a criminalităţii violente. Cele mai multe dintre propunerile
noastre sunt însă specifice fiecărui tip de infracţiune analizat: omor şi tâlhărie.
Am considerat astfel că, deşi toate aceste infracţiuni prezintă elemente
comune, legate îndeosebi de utilizarea violenţei pentru comiterea lor, fiecare
dintre ele au elemente specifice legate de modalităţile de comitere, de
particularităţile soeio - demografice ale agresorilor, de relaţia dintre agresori şi
victime, de rolul victimei în producerea actului violent şi de factorii de risc
identificaţi în cazul fiecărui tip de infracţiune.

încercarea mea de a redacta o lucrare care abordează tema


criminalităţii violente din România în perioada de tranziţie a benefieiat de
sprijinul permanent al familiei şi al prietenilor, care au înţeles să-mi fie
aproape, să mă încurajeze şi să mă susţină în cele mai dificile momente ale
investigaţiilor mele. Mulţumesc cu această ocazie părinţilor mei, care au
înţeles să investească în educaţia mea şi să-mi ofere condiţiile necesare
unei cariere profesionale de lungă durată. De asemenea, mulţumesc celorlalţi
membri ai familiei, dintre care se remarcă sora mea, pentru sprijinul
constant acordat dc-a lungul timpului. în încercarea mea de a finaliza

21
această lucrare şi de a o prezenta în faţa cititorului, am beneficiat şi de
sprijinul prietenilor mei, în special al Cameliei Howard, cărora le siinî
recunoscătoare.
Ani dedicat cartea părintelui Ghervasie Mânzicu întrucât am simţit
nevoia să-i mulţumesc pe această calc, rânduiala vieţii făcând în acest
moment puţin posibilă comunicarea directă a recunoştinţei melc, pentoi
sfaturile şi încurajările pe care le-am primit pe parcursul evoluţiei melc,
personale şi profesionale, din ultimii 10 ani.
Totodată, gândurile melc de recunoştinţă se îndreaptă către domnul
jirofcsor universitar doctor Dan Banciu, care a avut încredere în mine şi a
acceptat să-mi coordoneze programul de doctorat şi teza de doctorat.
IAicrarea de faţă se vrea a fi răsplata eforturilor pe care domnia sa le-a depus
la orele de curs, în calitate de profesor universitar, când prin calitatea
discursului a reuşit .să trezească şi să menţină interesul nostru, şi nu numai,
pentru sociologia devianţei şi criminologie. In acelaşi timp, lucrarea de faţă
SC vrea a fi răsplata faţă de permanentul sprijin pe care domnul profesor l-a
manifestat pe parcursul anilor în care a acceptat să fac parte din echipa dc
cercetare pe care o coordona în cadrul Institutului dc Sociologic al Academici
Române.
Mulţumesc domnului profesor universitar Tudorel Butoi, psiholog
criminalist, pentru încrederea şi timpul acordat Ia începutul carierei melc,
pentru îndrumările şi răbdarea cu care a înţeles să mă sprijine în dezvoltarea
mea ca şi cercetător al domeniului criminalităţii.
Mulţumesc domnului Horia Vasilescu, criminolog, pentru
permanentul sprijin pe care mi l-a oferit pe parcursul redactării acestei lucrări
prin observaţiile şi recomandările făcute. Sunt recunoscătoare şi domnului
conferenţiar doctor Gheorghe Florian, psiholog şi criminolog, pentru
răbdarea şi profesionalismul pe care le-a manifestat pe parcurul lungilor
discuţii pe care le-am avut pe tema criminalităţii violente dc-a lungul
perioadei în care ne deslaşuram activitatea în cadrul Institutului Naţional dc
Criminologie. Observaţiile pe care le-au făcut pe marginea lucrării de fată şi
permanentul sprijin manifestat de cei doi criminologi mi-au dat curajul dc a
aduce în faţa cititorului rezultatul eforturilor mele.
Mulţumesc, dc asemenea, foştilor colegi din cadrul Institutul Naţional
Je Criminologie care au înţeles să mă susţină pe parcursul demersurilor
'gate de finalizarea tezei dc doctorat, în condiţiile în care criminologia trecea
printr-o perioadă dc criză, care se menţine şi în prezent. Mă refer aici
la profesor universitar Aurora Liiccanu, conferenţiar doctor Doina Săucan şi
doctor Mihai loan Miclc. Gândurile melc dc recunoştinţă sc

22
Iikircaplâ şi spre doamna Mariana Oprişor (Institutul Naţional de
Criminologie), Olilia 1\)pologcanu şi Mcdcca Laura Muntean (consilieri de
ffohaţiunc în cadrul Serviciului de I’robaţiunc de pe Lângă Tribunalul
BîKurcşti). care m-au susţinui pe parcursul elaborării accslci lucrări.
Muljiimesc Adminislraţiei Naţionale a Penilcnciarelor, în special
i|*minu!ui conferenţiar doctor Lmilian Stănişor, care mi-a facilitat dcsiaşurarea
rAcstigaţiilor la nivelul persoanelor condamnate pentru infracţiuni violente în
Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi Penitenciarul de Maximă
Siguranţă Rahova. Mulţumirile mele se îndreaptă şi către personalul de
ipceialitale din cele două penitenciare, care mi-au împărtăşit din experienţa lor
m-au sprijinit pe tot parcursul investigaţiilor prin organizarea şi asigurarea
iimii climat de siguranţă propice desfăşurării cercetărilor mele.
Mul|umcsc tuturor celor care au acceptat să-mi împărtăşească
gjmlurile şi istoriile lor de viaţă pe parcursul interviurilor realizate în
Penitenciarele de Maximă Siguranţă din Craiova şi Rahova, fără bunăvoinţa
k?r lucrarea de faţă ar fi fost doar o simplă expunere a studiilor realizate în alte
ititc.

Ecaterina Balica
Bucureşti, mai 2008

23
CAPITOLUL I
VIOLENŢĂ ŞI AGRESIVITATE.
DELIMITĂRI TEORETICE ŞI CONCEPTUALE

1. Definiţii şi sensuri ale conceptului de violenţă

în literatura de specialitate termenul de violenţă a fost utilizat de-a


lungul timpului pentru a desemna o serie de manifestări individuale sau
colective orientate către obţinerea unor bcncficii/avantaje/bunuri prin
iitili/arca forţei. Modificările pe care conţinutul conceptului de violenţă le-a
cunoscut pe parcurs au fost generate atât de modul în care unii autori au
înjcles să delimiteze sfera acestui concept, cât şi de transformările pe care
violenţa le-a suportat ca urmare a dispariţiei unor forme de violenţă şi
apariţiei altora mai subtile şi mai dificil de identificat. Analiza modului în
care violenţa este abordată de către specialişti în literatura ştiinţifică
internaţională evidenţiază existenţa unor autori carc-şi construiesc discursul
pe marginea anumitor tipuri de violenţă (Cusson, 1998; Boudon şi
Bourricaud, 2004), după cum şi autori care abordează violenţa dintr-o
perspectivă globală, înţelegând să supună atenţiei toate tipurile de violenţă pe
care le identifică la nivelul societăţii (Welzer-Lang şi Domenach, 1978;
Chesnais, 1981; Floro, 1996; Wieworka, 1997; Krug şi colab., 2002).
Indiferent de modul în care a fost definită violenţa, specialiştii
interesaţi de problematica violenţei sunt de acord asupra faptului că violenţa
este un fenomen prezent în toate societăţile umane, caracterul pennanent al
acestui fenomen fiind subliniat şi de studiile unor autori precum, J.M.
Domenach, A. Compte Sponville, A. Corbin sau M. Wieworka.
Analiza realizată de către Jean-Marie Domenach, asupra evoluţiei
conceptului de violenţă de-a lungul istoriei, a evidenţiat faptul că acest
concept a început să se contureze către sfârşitul secolului al XVIII-lea, când
au fost luate în consideraţie îndeosebi aspectele psihologice şi morale ale
violenţei. Autorul remarcă, cu această ocazie, faptul că aspectul politic al
violenţei devine un subiect tot mai des abordat, abia începând din secolul al
XX-lca.

25
Definiţiile dale violenţei pot fi sintetizate, aşa cum arată J.M.
Domenaeh. iirfiincţie de aspectul luai în scamă, după cum urmează:
1. „Molenţa rc|)ie/,m(a explozia unei loije care îmhraeă un aspecl
inconlrolabil şi adesea devine mortală (aspect psihologic);
2. violenţa este un atentat la bunurile şi libertatea unei alte persoane
(aspect moral);
3. violenţa înseamnă utilizarea forţei pentru a obţine puterea sau pentru a
o deturna în scopuri ilicite (aspecl politic)^'*.
încercând să depăşească limitele definiţiilor întâlnite în literatură,
autorul propune definirea violenţei ca „utilizarea forţei, în mod deschis sau
ascuns, în scopul obţinerii de la un individ sau de la un grup, a ceva la care
aceştia nu vor să renunţe de bună voie'"''.
Autorul atrage atenţia şi asupra faptului că există unele forme dc
violenţă mai subtile şi de aici necesitatea de a „raporta violenţa conllictualâ
specifică indivizilor şi grupurilor mici la violenţa ordinii stabilite dc către
Slat“\ Remarcăm, în cazul lui Domenaeh, o permanentă raportare a violenţei
individuale sau a grupurilor la violenţa exercitată de către Stat, care în
numele unei protecţii legitime a indivizilor ameninţaţi de anumite pericole
interne sau externe iniţiază sau colaborează la derularea unor acte de violenţă
precum războaiele.
Domenaeh cxplieă tendinţele dc scădere a numărului dc fapte violente
înregistrate în statisticile oficiale ale delincvenţei, inclusiv dispariţia unor
forme ale violenţei (duelurile, execuţiile publice, bătăile în stradă) prin
apariţia unui fenomen de disimulare a violenţei fie în forme interiorizate
(discursuri filosofice critice, revolte, manifestaţii sau festivaluri), fie în forme
exteriorizate (violenţa tehnicii şi violenţa politică).
Violenţa a constituit temă dc interes pentru specialişti din diverse
domenii care au încercat să găsească răspunsuri la problemele pe care acest
fenomen le ridică în condiţiile în care formele lui dc manifestare se
multiplicau şi deveneau tot mai prezente la nivelul societăţii. Dezbaterile
ştiinţifice multidisciplinarc, intcrdisciplinare şi trandisciplinare care au reunit
filosofi, istorici şi sociologi dc marcă ai lumii ştiinţifice contemporane
interesaţi dc problematica violenţei au făcut posibilă punerea în discuţie a
principalelor aspecte ale acestui fenomen.

' Jean-Marie Domenaeh, I/uhi(juitc dc hi violcnce, Revue Internationale des Sciences


Sociales, Rcviic trimcstriellc, voi XXX, nr. 4, 1978, p.760.
' Idem. p. 761.
Ibidem
26
Dintre reuniunile ştiinţifice care au reuşit să adune o serie de
tcrcclălori, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai procuraturii şi ai
l.imlaiinei iei, cele oi jvini/ale de eălre Ins/iliif Europeen des Cindyuiques s-au
tfivcdit a 11 printre cele mai valoroase datorită calităţii participanţilor, dar şi
consistenţei ideilor prezentate cu ocazia discuţiilor în jurul temei: „Violenţa
este un accident?^. Amintim în acest sens, prezenţa istoricului Alain Corbin,
a filosofului Andrc Comptc-Sponvillc sau a sociologului Michel Wicviorka
care, prin intervenţiile lor, au reuşit să clarifice anumite aspecte ale
pri»hlematieii violenţei.
Pentru filosoful Andrc Comptc-Sponvillc violenţa reprezintă
„utilizarea Iară măsură a forţei““^. Violenţa este, astfel, tot „ceea ce este fără
fc|incre, ce depăşeşte măsura, normalul sau media“^. Autorul subliniază, de
asemenea, caracterul permanent al violenţei în societate, insistând asupra
(aptului că violenţa nu este un accident.
Pe de altă parte, istoricul Alain Corbin preciza cu aceeaşi ocazie că
violenţa „este ceea ce contravine unui sistem de norme asumate de către un
irnip sau o socictatc“^’. Analiza realizată de autor asupra formelor de violenţă
tJin istoria umanităţii, începând din secolul XVIII şi până în prezent, relevă
transformările petrecute la nivelul violenţei specifice societăţii umane. Astfel,
secolul al XVIII-lca este, în opinia sa, secolul în care violenţa se manifesta
sub forma masacrelor, a torturilor şi a execuţiilor publice. Secolul al XlX-lea
este marcat de violenţa revoluţionară, iar secolul XX de violenţa războaielor.
Michel Wicviorka^ confirmă ideea existenţei violenţei în toate
societăţile, dar subliniază asemeni celorlalţi participanţi transformările pe
care violenţa le suportă de-a lungul anilor la nivelul semnificaţiilor,
manifestărilor concrete şi la nivelul reprezentărilor. începând din anii ’60,
Wicviorka remarcă o diminuare a violenţei politice de extremă dreapta sau
extremă stânga însoţită de creşterea violenţei difuze (ura, mînia, furia,
rasismul) şi a violenţei identitare (violenţei exercitate în numele religiei).
Autorul remarcă prezenţa unor schimbări şi la nivelul conceptelor utilizate
lic către specialişti. Astfel, dacă în anii ’60-’70 în centrul discuţiilor erau

^Andrc Comptc-Sponvillc, comunicare prezentată în cadrul colocviului: La violence est-elle


hn accident?, Institut Europeen des Cindyniqucs, Paris, 20-21 noiembrie 1997, p. 8
' Idem, p. 9 ‘
Alain Corbin, comunicare prezentată în cadrul colocviului: La violence est-elle un
Qcadent?, Institut Europeen des Cindyniqucs, Paris, 20-21 noiembrie 1997, p. 13
Michel Wicviorka, comunicare prezentată în cadrul colocviului: La violence est-elle un
j . ident?. Institut Europeen des Cindyniqucs, Paris, 20-21 noiembrie 1997, p. 19

27
două tipuri de violenţă, cea imtrumerUalâ şi violenta clisfimcţie, în anii ’90
diseursurilc specialiştilor se conturează în jurul a două dimensiuni ale
N’iolenţei, mai precis, diincnsiimca subiectivă şi dimensiunea Indică a
violentei. Autorul avansează, însă, ideea apariţiei unor forme noi de violenţă:
violentă infra-politică (centrele de trafic de droguri, maila, rasismul) şi
violenţă meta-politică (violenţele religioase - islamiste).
O definiţie care reuşeşte să includă referiri atât ia autor, victimă, cât şi
la situaţiile în care se manifestă violenţa este cea propusă de Yves Michaud
care consideră că violenţa presupune existenţa unei „situaţii de interacţiune a
unei persoane sau mai multor persoane care acţionează direct sau indirect,
concentrat sau distribuit, cu intensitate variabilă, în scopul prejudicierii uneia
sau mai multor persoane, prejudiciile putând fi îndreptate lîe împotriva
integrităţii fizice sau morale, fie împotrivea bunurilor sau simbolurilor şi
culturii persoanei sau persoanelor lezate*'^.
Recent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii preocupată de modul în care
violenţa a reuşit să afecteze indivizii şi colectivităţile umane a avansat, de
asemenea, o definiţie a violenţei care ia în consideraţie toate situaţiile
posibile care pot fi caracterizate ca fiind acte de violenţă. Violenţa este, în
opinia acestei organizaţii internaţionale, rezultatul „utilizării intenţionate sau
ameninţării deliberate cu forţa fizică sau cu puterea contra propriei persoane,
contra unei alte persoane sau contra unui grup sau comunitate, care produce
sau riscă să producă un traumatism, un deces, un prejudiciu moral, o traumă
sau o carenţă“^.
Remarcăm faptul că, Etienne G. Krug şi echipa care a lucrat la
realizarea Raportului Mondial asupra violenţei şi sănătăţii includ în sfera
violenţei actele de violenţă interpersonală, actele de violenţă îndreptate
împotriva propriei persoane, dar şi actele de violenţă colectivă.
Violenţa interpersonală cuprinde manifestările violente dintre indivizi
iiulifeivnl tle tipul relajiei dintre ei. Astfel, în această categorie vom regăsi
alte două subtipuri de violenţă construite în raport cu lipul relaţiei dintre
agresor şi victimă şi spaţiul în care se produce agresiunea:
1, Violenţa familială şi violenţa între parteneri - se manifestă între
persoane între care există legături de rudenie (maltratarea copilului,
maltratarea partenerilor sau a persoanelor în vârstă);

' Yves Michaud, La violence, Paris, PUF, Quc sais-je?, 1998, p. 88


Flicnnc G. Krug, Linda L. Dahlbcrg, James A. Mcrcy, Anthony Zvvi, Raphael Lozano-
Asconio, Rapport mondial sur la riolcncc ct la sânte, Organisalion Mondiale de la Sânte,
Geneve, 2002, p. 5

28
2. Violenţa comunitară dintre indivizii fără legătură de rudenie — sc
produce în alte spaţii decât locuinţa victimei sau a agresorului, între
persoane cunoscute sau necunoscute (violenţa tinerilor, violul şi
agresiunile sexuale comise de necunoscuţi, violenţa din mediul
instituţional)“ ^^.

Violenta îndreptată împotriva propriei persoane reprezintă o


caicgorie în care autorii includ comportamentele suicidare şi automutilărilc.
Remarcăm modul în care specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
înţeleg să definească comportamentul suicidar, incluzând nu numai
sinuciderile, ci şi „acţiunile premergătoare actului suicidar (gândurile de
sinucidere, pregătirile pentru sinucidere, identificarea mijloacelor necesare
pentru realizarea sinuciderilor sau tentativele de sinucidere)“ ^*.
Violenţa colectivăfmc\\xăQ manifestările violente „ale indivizilor care
se identifică cu un grup şi care sc exercită contra altui grup, în scopul de a
obţine obiective politice, economice sau socialc“*^. în sfera acestui tip de
violenţă sunt incluse actele de violenţă exercitate de o armată împotriva altei
armate sau împotriva populaţiei civile, faptele care intră în sfera noţiunii de
genocid, faptele care presupun încălcarea drepturilor fundamentale ale
indivizilor, actele de terorism sau actele de violenţă circumscrise
criminalităţii organizate.
Precizările pe care autorii le aduc pe parcursul raportului ne
îndreptăţesc să remarcăm faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune
abordarea violenţei atât din perspectiva relaţiei dintre agresor şi victimă, a
spaţiului de manifestare, cât şi a tipului de acţiune care se exercită asupra
victimei. Prin urmare, în raport cu tipul de acţiune exercitat asupra victimei
actele de violenţă pot fi „de natură fizică, sexuală, psihologică sau pot
implica prezenţa unei carenţe sau lipsa de îngrijire“^^.
Diversitatea formelor de manifestare pe care reprezentanţii Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii le consideră ti fi acte de violenţă, şi care sunt incluse în
sfera conceptului de violenţă, face ca în momentul de faţă definiţia dată
violenţei de această organizaţie să fie cea mai cuprinzătoare şi, în acelaşi timp,
uşor de operaţionalizat şi de utilizat în acţiunile de prevenire.

Idem, p.6
ibidem
Idem, p. 239
Idem, p. 6

29
Aşa cum am arălal în accsl subcapitol, specialiştii din diverse
domenii au încercat, prin organizarea unor discuţii interdisciplinare şi
trandisciplinarc, să rezolve problema definirii violenţei şi să se pună dc
acord asupra unor aspecte importante legate de noile forme de manifestare
ale violenţei. Mai mult chiar, organizaţiile internaţionale au înţeles
necesitatea realizării unor cercetări care să ia în consideraţie studii realizate
în diverse ţări ale lumii pentru a putea identifica, pe cât posibil, toate
formele dc violenţă, care se manifestă la nivelul societăţilor contemporane,
inclusiv acele forme care fac parte din specificul unor culturi (mutilarea
genitală a fetelor - Egipt).
Definirea violenţei parc să fie un demers destul dc dificil pentru
cercetătorii interesaţi dc această problematică. Ulcratura ştiinţifică abundă
tic studii şi articole care tratează acest subiect, însă atunci când se încearcă o
definire a violenţei se recurge îndeosebi la exemplificarea actelor şi
situaţiilor care ar trebui să fie incluse în sfera conceptului dc violenţă şi mai
puţin o abordare integratoare a fenomenului violenţei.

2. Forme dc manifestare a violenţei în societăţile contemporane

2,1. Violenţa anomică

Pornind de la analiza concepţiilor privind violenţa, Raymond


Boudon şi Francois Bourricaud avansează ideea existenţei în literatura dc
specialitate a două orientări: una care susţine ideea violenţei cmomice şi alta
conform căreia violenţa este strategicei.
Violenţa anomică este, în opinia autorilor, rezultatul „proliferării
rapinturilor agresive în sectoarele dereglate ale societăţii^’’. Formele
violenţei anomice sunt date de către tipurile de anomic care pot fi
identificate la nivelul unei societăţi: anomie juridică, anomie politică ş7
anomic morală. „Anomia juridică favorizează agresiunile contra persoanei
şi a bunurilor ci ca urmare a slăbirii normelor juridice. Anomia politică
coincide cu o generalizare a insecurităţii, care anftrcnează multiplicarea
iniţiativelor de autoapărare, apelul la instituţiile represive. Anomia juridică

' Raymoiui Boudon, I'rancois Bourricaud, Dictionnaire critiquc dc la sociologie, PUF,


odiţiaa7-a, 2004, p. 672

30
combinata cu cca politică duc la instaurarea unor situaţii de excepţie. Anomia
morală ruinează respectul individului pentru lege şi cutumă şi te invită la un
sah'ca/ă cine poate gcnerali/at“ *^.
l:xistă, însă, în opinia autorilor, două situaţii extreme în care violenţa
m: manifestă în forme diferite:
• rotaHtarismul caracterizat de violenţa descentralizată
„exercitată de către societate asupra propriilor membri în
scopul împiedicării exprimării anumitor preferinţe (verbale şi
nonverbalc). Ea poate avea şi un obiectiv mai ambiţios:
uniformizarea conştiinţelor şi creşterea receptivităţii la
instrucţiunile „Fratelui mai marc“ ‘^.
• Războiul caracterizat de violenţa organizată, „întrucât
războiul reprezintă un exerciţiu gândit şi dirijat, iar strategii
acestuia nu-şi propun să ucidă, ci să înfrângă voinţa politică a
adversarului, să-l distrugă nu ca persoană sau ca fiinţă vie, ci
ca actor politic“ 17

2 .2 . Violenţa conflictiială şi violenţa predatoare

Criminologul Maurice Cusson aduce în discuţie noţiunile de violenţă


conllictuală şi violenţă predatoare, utilizându-le îndeosebi în explicarea
omorului. Autorul defineşte cele două tipuri de violenţă pornind de la analiza
unnătoarelor aspecte’^: prezenţa/absenţa relaţiilor interpersonale anterioare
conflictului, existenţa/inexistenţa conflictului, proximitatea fizică şi socială şi
repartiţia rolurilor în timpul agresiunii.
In opinia criminologului canadian, violenţa conflictuală presupune
existenţa unor relaţii interpersonale între agresor şi victimă anterioare
conflictului (omorul conjugal), în timp ce în cazul violenţei predatoare nu
există relaţii între persoanele implicate în agresiune (de exemplu: comiterea
unui omor pentru a fura, violul săvărşit asupra unei femei necunoscute).
Violenţa coiifiictuală necesită prezepţa unui conflict înţeles ca „dezacord
între două părţi care se finalizează ca schimb de ostilităţi“ ^^. Violenţa

' Idem, p. 674


Idem, p.675
Idem. p.678
Maurice Cusson, Criminologie actuelle, PUF, 1998, p. 22-35
Idem, p, 22

31
prcdaloarc sc manifestă ca agresiune unilaterală în care o persoană este
agresată şi alta este agresorul. In ca/ul violentei conllictuale, sunt greu de
identificat \ ictima şi agresorul. întrucât cei doi actori îşi schimbă rolurile pe
parcursul evoluţiei contlictului. De asemenea, violenţa conilictuală presupune
ca persoanele implicate în conflict să se afle în proximitate fizică şi socială:
să trăiască în aceeaşi locuinţă, să fie colegi, amici sau vecini.

2 ,3 . V io len ta f i z i c ă y p s ih o lo g ic ă ş i v e r b a lă

Interesat de diverse aspecte ale violenţei umane, sociologul Daniel


Wel/er-Lang abordează în studiile sale şi teme precum violenţa domestică,
violul, sexualitala şi violenţa în închisoare sau prostituţia. Dintre formele de
violenţă care au constituit obiectul său de interes, autorul consideră că cele
mai importante forme de violenţă care sc manifestă la nivelul unei societăţi
sunt: violenţa fizică, violenţa psihologică, violenţa verbală, violenţa sexuală,
violenţa contra animalelor, violenţa contra copiilor, violenţa economică,
\ iolenţa contra propriei persoane şi violenţa din stradă. în cele ce urmează ne
vom opri asupra a trei tipuri de violenţă (violenţa fizică, psihologică şi
verbală), considerând că acestea sc circumscriu într-o măsură mai marc
subiectului nostru de interes, criminalitatea violentă.
Violenta fizică este reprezentată de „toate atingerile fizice aduse
corpului altei pcrsoane“^^. Welzer-Lang include în sfera acestui tip de
violenţă acte a căror gravitate şi intensitate este diferită: „trasul de păr,
arsurile, opărirca cu apă sau ulei fiert, gesturi violente menite să înfricoşeze o
persoană, dat-ul cu capul de pereţi, ruperea hainelor, obligarea unei persoane
să pună mână pe un cablu electric, clcctrocutarea“^^
în sfera violentei psihologice autorul include „toate acţiunile care
aduc atingere sau care încearcă să aducă atingere integrităţii psihice sau
mentale unei alte persoane: autoaprecierea, încrederea în sine, identitatea
pcrsonală'^^^. în această categorie sunt încadrate: „insultele, criticilc
nefondate, intimidările, ameninţarea cu represalii sau cu violul, şantajul,
şantajul eu sinuciderea, ameninţarea că o va părăsi, controlul excesiv al
programului persoanei victimizate“^^. Din cele mai sus menţionate rezultă

Daniel Wclzcr-Lang, L ’utilite du viol chez Ies hommes, p. 64, disponibil la:
ittp://\v\v\v.tahin-partY.on:/textcs/iinpp50-85.pdf
’ Idem, p. 66
“ Idem, p. 67
■' Ibidem

M
triplul cfi violenţa psihologică este rc/ullalul mesajului pe carc-1 transmit
\Ktimei eiivinlele agresorului.
I 'ioknitu verbala, spre deosebire de violenţa psihologică, se exprimă
prin intermediul „debitului verbal, violenţei percepute în voce, ton, criză,
alîlel spus, line de modul de comunicare“^‘^. Este vorba despre certurile dintre
parteneri, „tonul autoritar pe care-1 ibloseşte pentru a cerc ceva, întreruperea
partenerului şi lormularca de reproşuri, evitarea unor subiecte de discuţie,
rdu/ul de a-1 asculta pe celălalt, refuzul de a-i răspunde, utilizarea frecventă
a insultelor pe parcursul discursului“^^.

Violenta sexuală

Prin consecinţele pe care le au asupra victimelor şi frecvenţa marc a


producerii acestor fapte, unele forme de violenţă sexuală au reuşit să
ire/easeă interesul specialiştilor şi al reprezentanţilor instituţiilor abilitate
care pol acţiona în sensul prevenirii lor. Este cazul violului care, deşi nu este
{ntoldcauna raportat la poliţie din varii motive, a reuşit să coalizeze, într-o
primă fază, organizaţii feministe care prin acţiunile lor au determinat, într-o
fa/ă următoare, creşterea interesului instituţiilor statului pentru iniţiative şi
modificări legislative în domeniu. Frecvenţa din ce în ce mai marc a actelor
de violenţă sexuală îndreptate asupra copiilor sau asupra femeilor, care
prestează activităţi în aşa-zis-ul sector al ^^lucrătorilor scxuali“, au dus la
orientarea specialiştilor şi către investigarea acestor zone de interes. Au fost
astfel iniţiate o seamă de cercetări care au avut drept urmare formularea unor
precizări privind conţinutul acestor forme de violenţă.
Iată de ce, analiza datelor rezultate din cercetările realizate în diverse
state ale lumii a făcut posibilă identificarea de către specialiştii Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii, a unor forme de violenţă sexuală care se manifestă mai
intens în unele zone ale lumii, în funcţie de normele culturale existente şi
gradul de toleranţă al populaţiei faţă de violenţă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte violenţa sexuală ca fiind
„orice act sexual, tentative de a avea un act sexual, comentarii sau avansuri
de natură sexuală, acte care vizează traficul sau alte acte îndreptate contra
sexualităţii unei persoane prin utilizarea forţei, comise de către o persoană

** Idem, p. 68
'■ Ibidem

33
independent de relaţia sa eu vielima, în oriee context, se înţelege, fără a se
limita doar la casa şi locul de muncă‘‘^^.
Printre formele de violenţă sexuală identificate de autorii Raportului
Aîofulial asupra sănătăţii ^i violcfitci se numără: „violenţa sexuală exercitata
de parteneri intimi, iniţierea sexuală forţată, violurile colective, traficul dc
femei şi copii în scopuri sexuale, violenţele sexuale contra lucrătorilor
sexuali, violenţele sexuale din mediul şcolar, medical, violenţele sexuale din
timpul conOictelor armate sau printre refugiaţi, formele de violenţă sexuală
„cutumiare’’ (căsătoria copiilor)“^^.

2.5, llo lc n f a f in a n c i a r ă

NocM Flagelii susţine ideca aplicabilităţii conceptului de violenţă şi în


domeniul monetar şi financiar, pornind dc la înţelegerea violenţei ca fiind
exprimată sub forma unor „acţiuni bazate pe forţă sau ca manifestări brutale
care afectează persoane sau bunuri“^^.
în sens restrâns, violenţa financiară este definită dc autor în strânsă
legătură cu „delictele dc spălare a banilor, fraudele fiscale, delictele legate dc
tranzacţiile bursiere, manipularea cârdurilor bancare, operaţiunile financiar-
contabile fictive, mituirea sau finanţarea prin acţiuni ilegale a activităţii
partidelor politice“^'^ Noel Flagcul merge mai departe şi demonstrează
prezenţa violenţei la nivelul pieţelor dc capital şi la nivelul crizelor bancare.
La nivelul pieţelor de capital, violenţa este generată dc dorinţa dc câştig
rapid, situaţie care duce la transformarea mecanismelor de operare a
tranzacţiilor bancare sau a instrumentelor financiare (acţiuni, obligaţiuni), în
surse de risc pentru indivizi şi bunurile posedate. In ceea ce priveşte crizele
bancare, violenţa ia forma „dezechilibrelor pe care acestea le provoacă în
economia reală, ţinând cont de legăturile din ce în ce mai strânse dintre state
şi de globalizarc“^^.
Argumentele aduse de autor în sprijinul ideii existenţei unui tip dc
violenţă financiară, care îmbracă fie forme uşor identificabile, fie forme mai

’ Fticnne G. Krug, Lincla L. Dahlbcrg, James A. Mercy, Anthony Zwi, Raphael L. Ascenio,
07., p. 165
' Idem, p. 168-174
^ Noel Magciil, l’inlrnid financiara, în G. Ferreol, A. Neculau (coord), Violenţa. Aspecte
p^ihosnciiilc. Poliroin, 2003, p. 270
f ldcm.,p. 263-271
Idem, p. 263

34
greu abordabile, care necesită luarea în considerare a unor fenomene care se
mani festă la nivelul economici unor state sau chiar la nivel regional sau
global, reuşesc să ne convingă şi să ne atragă atenţia asupra efectelor negative
pe care acest tip de violentă le are la nivelul indivizilor şi al societăţilor.

2.6. V io le n ţa c r im in a la

întrucât violenţa criminală constituie obiectul demersului nostru, fapt


pentru care am elaborat un capitol referitor la formele de manifestare a
violenţei criminale, ne vom limita în cele ce urmează să prezentăm
consideraţiile formulate de Jcan Proulx, Maurice Cusson şi Marc Ouimet în
legătură cu acest subiect. Criminologii canadieni includ în sfera violenţei
criminale toate „actele interzise prin lege şi pasibile de aplicarea unei
sancţiuni penalc“^*, care presupun: „uciderea sau rănirea intenţionată a unei
persoane, constrângerea prin forţă sau intimidare provocarea unei suferinţe
fi/icc contra voinţei, expunerea deliberată la un pericol marc“^^. Majoritatea
autorilor care încearcă să delimiteze cât mai precis conţinutul acestui tip de
violenţă au ajuns la concluzia că trebuie excluse războaiele, revoluţiile,
arestările, sinuciderile, legitima apărare, violenţa în sport şi violenţa tv. Prin
urmare, în cadrul violenţei criminale sunt incluse omorurile, agresiunile
sexuale, tâlhăriile, lovirile şi vătămările corporale^^.

3. Agresivitatea: definiţii şi forme de manifestare

înţeleasă de către unii autori ca fiind un instinct de bază care se


exprimă sub forma „[...] tendinţei de a ataca^^"^, agresivitatea poate îmbrăca
aîăt forme violente, cât şi non-violcntc de manifestare. Atunci când este

Jcan Proulx, Maurice Cusson şi Marc Oujmct, Les violences criminelles, Les Presses de
I/Universite Laval, 1999, p. 3
** Idem, p. 2
I’cntru mai multe detalii vezi şi Cap. II Criminalitatea violentă ş / formele ei de manifestare
dm lucrarea de faţă
Nclly Derabours, Retour â violence, vv\vvv.scrpsv.or»/index.html

35
vorba despre aspectele non-violcnle, ca reprezintă doar o formă de exprimare
a indivizilor în anumite limite, în anumite contexte situaţionalc.
Ai’icsivitalea este un termen folosit îndeosebi de călre etologi,
neurobiologi :;;i psihologi care încearcă, fiecare din perspectiva domeniului
lor de interes, să ofere o delimitare conceptuală şi o explicaţie cât mai
adecvată a acestei noţiuni.
încercările de definire a violenţei au întâmpinat o seric de dificultăţi
generate, pe de o parte, de complexitatea fenomenului, dar şi de asocierea sau
confundarea violenţei cu agresivitatea. Iată de ce, în cadrul acestui subcapitol
vom încerca să prezentăm cele mai importante aspecte referitoare la
agresivitate, iar în cadrul unui alt subcapitol să creionăm relaţia dintre
violenţă şi agresivitate.

3J, Perspectiva neurobiologică asupra agresivităţii

Dintre lucrările dc specialitate care sc înscriu în această perspectivă


de abordare a agresivităţii, în cele ce urmează ne vom opri doar asupra
studiilor realizate dc către Henri Laborit considerând că acestea sunt cele mai
reprezentative, ideile avansate dc acest autor regăsindu-se şi în alte lucrări
elaborate sub inllucnţa ncurobiologiei.
Henri l^aborit explică agresivitatea pornind dc la idcca existenţei unor
„inlluenţc exercitate dc către sistemul nervos central care controlează
intervenţia hipotalamusului asupra pulsiunilor care stau la baza tendinţei
indivizilor dc a-şi satisface nevoile biologice endogene. Agresivitatea este un
mijloc de rezolvare a angoasei care rezultă din inhibarea acţiunii indivizilor,
ca urmare a eşecului încercării dc a-şi satisface nevoile biologicc^^^.
Comportamentul uman este condiţionat, după părerea autorului, de
inter\enţia unui sistem inhibitor (SIA) în a cărui componenţă intră diverse
părţi ale sistemului nervos (amigdalelc, hipotalamusul ventro-median, ctc),
dar şi dc activitatea glandelor endocrine implicate în aşa numitul sindrom dc
alarmă (hipofiza, glandele cortico-suprarcnale).
In discursul său privind agresivitatea umană şi formele ci dc
manifestare, Laborit face adesea trimiteri la agresivitatea din lumea animală.
Astfel, în descrierea celor patru tipuri de agresivitate umană identificate dc

Henri l.afnMit, l.cs mccanismcs hiolo^icjucs ct sociologiqiics cIc ragresivite, Revue


Inlcrnalionalc cics Sciences Sociales, voi XXX, nr. 4, 1978, p. 777

3()
autor (agresivitatea prădătorului, agresivitate competitivă, agresivitate
ddensivă, agresivitate de angoasă sau iritabilitate) este frecvent presărată de
comj)amţii cu observaţii şi exemplificări împrumutate din lumea animalelor.
Agresivitatea prădătorului este descrisă de Laborit ca fiind generată
de necesitatea indivizilor de a-şi satisface senzaţia de foame şi de lipsa de
afectivitate, de unde şi slaba ci reprezentare la nivelul societăţilor
contemporane, lixemplul utilizat de autor, pentru a-şi face mai bine înţelese
itleile, este cel al Icului care ucide gazele pentru a se hrăni şi nu are niciun fel
de resentimente iăţă de acestea.
Agresivitatea de competiţie se maniteslă frecvent la nivelul societăţii
umane, îmbrăcând forme asemănătoare agresivităţii de competiţie din lumea
animală. Acest tip de agresivitate arc drept scop apărarea teritoriului sau
stabilirea ierarhiei.
Agresivitatea defensivă este un tip de agresivitate mai rar întâlnit în
ca/ul societăţii umane deoarece presupune existenţa unui stimul dureros.
I.aboril apreciază că „limbajul se poate constitui ca stimul dureros pentru
declanşarea sistemului dc apărare al indivizilor, dar în acest caz sunt
necesare atât asimilarea prin învăţare a valorilor precum virilitatea, curajul,
onoarea (onoarea gangsterului şi cea a omului cinstit), cât şi cunoaşterea
sensurilor injuriilor“^^.
Agresivitatea' de angoasă sau de iritabilitate este un tip de
„agresivitate învăţată şi nu un comportament înnăscut“‘^^. Agresivitatea de
angoasă este o formă dc răspuns la starea dc tensiune generată de eşecul
individului care nu obţine ce şi-a dorit. Sinuciderea, toxicomania şi războiul
sunt forme dc agresivitate de angoasă. Dacă în cazul sinuciderii agresivitatea
„SC întoarce spre singurul obiect faţă dc care cultura societăţii nu poate
interzice acţiunea, toxicomania este rezultatul unui comportament
intermediar între fuga de inhibiţia socio-culturală şi agresivitatea orientată
spre sine însuşi“^^. Războiul, indiferent dc cauzele care l-au generat,
reprezintă „o luptă pentru menţinerea unei structuri dc dominaţie specifică
grupurilor de indivizi intrate în conflict”^^.

^ Idem, p. 785
Henri l>aboril, E. Kunz, N. Valcltc, Role de Rapprentisage dans le mecanisme d ’inhibition
comportamentale et de l ’hypertension arterielle consecutives ă rapplication de stimulus
tn crsifs sans possihilite de [uite ou de lutte, 1974, apud Henri Laborit, Op. Cit., p. 786
Henri Laborit, Op. Cit., 1978, p. 786
Ibidem

37
în opinia autorului, delincventa este un tip de agresivitate de angoasă,
întrucât de multe ori comportamentele delincvente se produc sub influenta
consumului de-alcool şi în absenţa unei persoane către care individul ar putea
să se descarce de problemele care generează starea de angoasă.
Henri Laborit are meritul de a sublinia faptul că nu orice tip dc
agresivitate se poate traduce printr-un comportament delincvent, ci doar aşa
numita agresivitate dc angoasă. Dc asemenea, este printre primii autori care
semnalează importanţa prezenţei unei persoane care să-l ajute pe individul cu
probleme să depăşească momentele critice. Dc altfel, Maurice Cusson^^ avea
să preia această idee mai târziu, cu ocazia unor studii privind prevenirea
dclincvcnţci, şi să o dezvolte insistând asupra importanţei martorilor şi a
pacificatorilor în stoparea conflictelor înainte de a se ajunge la acte cu
consecinţe deosebit dc grave.
Ceea ce i se poate reproşa însă studiului lui Laborit este faptul că
acordă o importanţă destul de mare acţiunii aşa-numitului sistem inhibitor
(SIA), format din elemente ale sistemului nervos şi unele glande endocrine,
asupra comportamentului uman şi neglijează rolul altor factori care sc
manifestă la nivelul mediului familial sau macro-social.

3.2. Studiile etologice asupra agresivităţii

Cunoscut ca fondator al ctologiei, Konrad Lorenz încearcă să


abordeze comportamentul animal şi uman „ca funcţie a unui sistem ce îşi
datorează existenţa şi forma specifică unei deveniri istorice care s-a
desfăşurat în filogenie, în dezvoltarea individului şi. Ia om, în istoria
culturii“'^'.
Autor al renumitei lucrări A.^a-zisul rău. Despre istoria naturală a
agresiunii, Lorenz reuşeşte să aducă în atenţia specialiştilor aspecte
interesante ale agresivităţii din lumea diverselor specii animale, dar şi din
societatea umană. Pentru Lorenz, agresivitatea este un instinct la fel ca toate
celelalte instincte, mai precis, „instinctul luptei îndreptate împotriva

Idcca apare în mai multe lucrări dintre care amintim : Maurice Cusson, Nathalic Bcaulicu,
I'abicnnc Cusson, l.cs homicides, în: Trăite de Criminologie Empirique, Les Presses dc
rUniversite dc Montrcal, 2003, p.283 şi Maurice Cusson, Prevenirea delincventei, Grainar,
Bucureşti, 2006 trad. Maurice Cusson, Prevenir la delinquance, Presses Universitaires dc
France, 2002
Konrad Lorenz, Cele opt păcate ale omenirii civilizate, Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 9

38
indivizilor din aceeaşi specie, la animal şi la Agresivitatea poate avea
consecinţe negative asupra celorlalţi, dar poate avea şi efeete pozitive. Prin
urmare, agresivitatea nu trebuie înţeleasă ca fiind doar distructivă, ci şi
constructivă în condiţiile în care fiecare individ trebuie să facă faţă unor
situaţii date din viaţa de zi cu zi.
Discursul său despre agresivitate este în mare parte construit pe
observaţiile tăcute asupra comportamentului unor specii de animale,
agresivitatea umană fiind abordată permanent prin comparaţie cu
agresivitatea animală. Pornind de la analiza unor forme de comportament
agresiv din lumea peştilor, bîtlanilor, şobolanilor sau al gîştclor sălbatice,
autorul identifică la nivelul lumii animale patru tipuri de ordine socială
dominate de comportamente agresive specifice.
C e a ta an on im a, o r d in e a s o c ia lă f ă r ă d ra g o ste , o r g a n iz a r e a s o c ia lă
d om in ată d e lu p ta tu tu ro r m e m b rilo r u n ei c o m u n ită ţi îm p o tr iv a a lte i
com un ităţi sunt trei tipuri de societăţi în care agresivitatea se manifestă în
conte.xtul în care „relaţiile dintre indivizi sunt complet impersonale’"^^.
Alături de aceste trei tipuri de s o c ie tă ţi, Lorenz aduce în discuţie şi un alt tip
dc societate caracterizat de prezenţa agresivităţii eare se exprimă în condiţiile
in care între indivizi se stabilesc legături personale eonstruite pe baza
prieteniei şi a dragostei.
C e a ta a n o n im ă reprezintă, în opinia lui Lorenz, tipul de ordine socială
ccl mai des întâlnit în lumea animală (nevertebrate şi animale dezvoltate).
Acest tip de societate poate fi regăsit şi la nivelul oamenilor îndeosebi în
momentele de panică"*^. Văzută ca formă primitivă de socializare, ceata
anonimă este, în general, lipsită de manifestări ale agresivităţii. Există însă o
perioadă în care agresivitatea se manifestă cu intensitate. Este vorba despre
perioada împerechicrii. Lorenz apreciază, dc altfel, că există o relaţie directă
între agresivitate şi legăturile personale care se stabilesc între unii membri ai
cetei în perioada dc împcrcchicrc. Animalele sunt agresive doar în această
perioadă după care legăturile dispar, agresivitatea dispare şi „fiecare individ
preţuieşte compania oricărui coleg în egală măsură“'*^, întrucât toţi sunt la fel
dc buni sau răi. Exemplul dat este ccl al perechilor dc berze care se destramă
cu ocazia constituirii stolurilor anonime care migrează toamna.

Konrad Lor.cnz, A ^ a-zisul rău. D e sp re isto ria n a tu ra lă a agresiu n ii, Humanilas, Bucureşti,
2005, p.5
Idem, p.l86
** Idem, p.166-176
Idem, p.l76

39
Ordinea socială fără dragoste reprezintă tipul de organizare în care
agresivitatea se manifestă ca agresivitate de respingere intraspecifică şi este
generată de necesitatea apărării teritoriului împotriva atacurilor care vin din
partea altor indivizi din aceeaşi specie. Mai precis, agresivitatea se manilestâ
doar faţă de indivizii din aceeaşi specie şi de acelaşi sex. Inhibarea
agresivităţii are loc în momentul în care colegail de specie este cunoscut,
Hxcmplul oferit în acest caz este cel al compartimentului de tren în care
comportamentul de respingere exprimat de către unul dintre călători, prin
plasarea bagajelor pe locurile goale dispare în momentul în care călătorul
constată că una din persoanele din compartiment îi este cunoscută"^^.
Organizării sociale dominate de lupta tuturor membrilor unei comunităţi
împotriva altei eomunităţi^^ îi este specillcă tot agresivitatea intraspecifică,
numai că în acest caz se manifestă la nivelul unei comunităţi. Automl a remarcat,
ca unnarc a studiului realiz^at la nivelul unor comunităţi de şobolani, că membrii
care mcuii festă un comportament exemplar în cadrul unei comunităţi devin
agresivi faţă de membri altei comunităţi din aceeaşi specie.
Ordinea socială a legăturilor de prietenie şi dragoste este tipul dc
societate în care agresivitatea este direct condiţionată dc legăturile personale
dintre indivizi. Lorenz aprecia că „agresiunea intraspecifică poate exista fără
dragoste, dar nu există dragoste Iară agrcsiunc“'^^.
Societatea umană asemeni lumii animale arc şi ca momente în care
agresivitatea îmbracă formele mai sus menţionate. Spre deosebire dc toate
tipurile dc organizare animală, societatea umană „nu este agresivă fiindcă se
împarte în partide, duşmănoase unul faţă dc celălalt, ci este structurată în
acest fel pentru că această structură reprezintă situaţia stimul necesară
refulării agresivităţii socialc“‘^'^
In opinia lui Lorenz, acţiunile de limitare a agresivităţii prin
desfăşurarea unor acţiuni de prevenire situaţională sau a unor acţiuni cu
suport moral au eşuat. Preocupat de aspectele referitoare la prevenirea
agresivităţii, Lorenz crede că agresivitatea umană ar putea fi diminuată prin
următoarele modalităţi:
• Reorientarea agresivităţii spre un obiect înlocuitor adecvat
(cx: spargerea unui obiect, practicarea unui sport);

‘'Mclcm, p. 177-184
*'ldcm, p. 185-194
Idem. p. 248
’ Idem. p. 279

40
Cunoaşterea reciprocă personală îndeosebi a indivizilor din
grupurile eare manifestă respingere unele faţă de celelalte din
raţiuni care au la bază criterii etnice sau rasiale;
Stăpânirea critică a reacţiei de entuziasm astfel, încât, în
momentul în care sunt ameninţate unele dintre valorile care
declanşează enlii/iasmiil, indivizii să nu răspundă printr-un
comporlamenl agresiv''^^

Lorenz abordează subiectul agresivităţii şi în lucrarea Cele opt păcate


ale omenirii civilizate^\ discursul său centrându-se, însă, asupra efectelor
negative ale suprapopulării, pustiirii spaţiului vital, întrecerii cu sine însuşi,
rmiarlca termică a simţurilor, decăderea genetică, sfărâmarea tradiţiei,
receptivitatea la îndoctrinare şi armele nucleare.
De această dată, agresivitatea este abordată în contextul unuia dintre
păcatele identificate de autor la nivelul societăţii umane şi anume,
ţîjprapopularca. In opinia sa, suprapopularea unui spaţiu are ca efect imediat
apariţia comportamentelor agresive care îşi aduc contribuţia la
Jc/.iimanizarca indivizilor. Pornind de la observaţiile făcute cu ocazia
itudierii comportamentului animalelor, Lorenz apreciază că „agresiunea din
interiorul unei specii poate fi amplificată prin înghcsuirca indivizilor. Cine nu
a trăit asta ca prizonier de război sau în cadrul unor alte concentrări forţate a
mulţi oameni nu-şi poate da scama la ce nivel ajunge irascibilitatca meschină
în astfel de circumstanţe. Tocmai atunci când încerci să te stăpâneşti,
fîrăduindu-tc să arborezi în contactul permanent cu ceilalţi oameni, care nu-ţi
%mi prieteni, o ţinută politicoasă, altfel spus prietenoasă, această stare se
accentuează până devine insuportabilă. Lipsa generală de amabilitate ce poate
fi observată în toate marile oraşe e în mod evident direct proporţională cu
densitatea de populaţie dintr-o anumită zonă“^^.
Unul dintre colaboratori apropiaţi ai lui K. Lorenz, Irenăus
I’ibl-Eibcsfcldt finalizează studiile de etologie iniţiate alături de mentorul
său, rezultatele observaţiilor sale fiind publicate în lucrarea Agresivitatea
umană. Studiu etologie. Asemeni altor etologi interesaţi de problematica
agresivităţii umane, Eibl-Eibensfeldt utilizează metoda comparativă pentru
a-şi dezvolta şi argumenta concluziile cercetărilor asupra comportamentelor
agresive din lumea animală şi cea umană. Autorul ne prezintă astfel

Idem, p. 282-286
Konrad Lorenz, Op. cit., 2006, p. 9
‘ Idem, p. 20

41
concepţia sa despre romiclc mecanismele declanşaloarc ale agresivităţii
din lumea animală şi cea umană. Agresivitatea inlraspccifică, interspccincă,
agresi\’itatca predatorie şi agresivitatea îndreptată împotriva prădătorilor din
lumea animală sunt identificate, în rorme mai mult sau mai puţin evoluate, şi
la nivelul societăţii umane.
Fxistă la nivelul agresivităţii umane unele elemente preprogramate
afirmă IZibl-ldbesfcldt, printre aeestea numărăndu-se „durerea^, „elişeelc
situaţionale‘\ „străinul", „adaptările filogcnetice la nivelul motricităţii
(pri\'irca llxă şi ameninţătoare, retragerea privirii [^xirtenerului ca semn al
abandonării), mecanismele motivaţionale înnăseute‘‘ '.
Agresivitatea umană poate fi şi rezultatul procesului de învăţare, mai
precis al „învăţării prin succes, al învăţării pe baza modelului social, precum
şi prin folosirea adecvată a întăririlor şi a pedepselor^^*^. învăţarea poate duce
şi la „dezvoltarea unor modele de acţiune neagresive sau chiar întărirea
inhibiţiilor înnăscute ale agresivităţii“^\
In opinia autorului, în cazul oamenilor agresivitatea îmbracă forme
diverse, unele dintre ele putând avea chiar un efect distructiv. Sunt amintite
astl'el agresivitatea verbală, acţiunile directe care produc vătămare indivizilor,
acţiunile indirecte care produc prejudicii cu consecinţe mai puţin vizibile la
nivel fizic (înscenările sau cursele întinse adversarilor, presiunile), conllictcle
armate sau ideologice^^’.
Aşa cum ne-am obişnuit atunci când este vorba despre specialişti din
domeniul ctologiei, şi Eibl-Eibcsfeldt identifică la nivelul oamenilor atât
agresivitate de tip intragrupal, cât şi agresivitate intergrupală. Agresivitatea
la nivelul grupului îmbracă forme precum: agresivitatea pentru apărarea
teritoriului fie că este vorba despre un loc la masă sau în alte spaţii,
agresivitatea legată de stabilirea proprietăţii asupra unor obiecte,
agresivitatea legată de competiţia pentru atingerea unor scopuri, rivalitatea
pentru obţinerea dragostei părinţilor, a partenerilor de sex opus, a fraţilor,
agresivitatea pentru apărarea progeniturilor^ agresivitatea exploraţi vă,
agresivitatea educativă, agresivitatea de respingere a comportamentelor
anormale^^.

■' Ircniiiis Eibl-Eibcsfeldt, Agresivitatea umană. Studiu etologic. Editura Trei, Bucureşti,
1995,p. 138-147
Idem, p. 149
Idem, p. 154
Idem, pp. 107-108
Idem. pp. 108-123

42
Aj^resivilalea intergrupalâ^^ dc la nivelul societăţii umane este
cxcmplificală dc autor prin forma ei cea mai distructivă, mai precis războiul.
Această formă dc agresivitate elimină orice posibilitate dc inhibare a
agresivităţii prin gesturi dc supunere utilizate deseori în lumea animală,
pehtru a putea stopa agresivitatea celui care atacă. De altfel, autorul
uirprinde la nivelul acestui tip de agresivitate cele mai multe diferenţe dintre
agresivitatea intergrupală animală şi umană.
Asemeni lui Lorenz, Eibl-Eibsfcldt descrie mecanismele care au rolul
de a controla şi diminua agresivitatea intragrupală şi agresivitatea
miergrupală. Paralela dintre agresivitatea umană şi cea animală este prezentă
atunci când analizează modelele de control ale conflictelor care se
manifestă la nivelul relaţiilor intragrupalc şi intcrgrupalc. Autorul identifică
astfel o scrie de modalităţi comune de control asupra conflictelor din cele
ilouă tipuri dc societăţi, dar şi modalităţi specifice societăţii umane.
Agresivitatea intragrupală şi intergrupală din lumea animală şi umană
fK)t fi diminuate prin intermediul unnătoarclor mijloace dc intervenţie
comune^^:
• „Rilualizarea confruntării ~ lupte ritualizatc şi agresivitate
verbală;
• Emiterea unor semnale sau aplicarea unor scheme care
inhibă agresivitatea - plânsul, zâmbetul, plecarea capului,
oferirea dc cadouri;
• Intervenţia unui terţ;
• Constituirea unei ierarhii sociale prin cultivarea
disponibilităţii înnăscute a omului pentru supunere’,
• Comportamente care indică disponibilitatea pentru aplanarea
conflictelor, consolarea şi medierea;
• Practicarea ritualurilor de apropiere - în scopul consolidării
relaţiilor dintre membrii grupului;
• Dezvoltarea unor reguli sau legi care limitează
agresivitatea. “
La aceste mijloace de intervenţie se adaugă o serie de modalităţi
specifice omului:
• „ Obiceiurile supapă - „relaţiile dc glumă“ (ironiile reciproce),
practicarea luptelor sportive, glumele politice, ritualuri de
schimb de cadouri;

Idem, p. 155
Idem, pp. 261- 263

43
• M cut 'mcrca p o s ih ilila tilo r d e c o n ta c t Intre p a r f ile a d v e r s e ’,
• T re zire a c o n ş tiin ţe i u m a n ita re şi in te g r a r e a p o litic a şi
. ^ u60
eco n o m ica .

Un all autor care se înscrie prin lucrările sale în orientarea ştiinţifică


care încearcă să explice agresivitalca umană pornind de la anali/a
comportamentului animal este D. Monis. După observaţii îndelungate asupra
lumii animale, Morris ajunge la concluzia că, agresivitatea în lumea animală
este motivată de „lupta pentru a-şi stabili dominaţia într-o ierarhie socială, fie
pentru a-şi stabili drepturile teritoriale asupra unei anumite porţiuni de
lercI^^’^
Autorul sesizează prezenţa, la nivelul societăţii umane, a unei
agresivităţi motivate de lupta pentru dominaţie şi teritoriu care se manifestă
în forme precum: „1) apărarea în grup a teritoriului; 2) lupta pentru ierarhie;
s) apărarea propriului cămin individual în interiorul teritoriului general al
coloniei''^’".
Morris aduce în discuţie problema agresivităţii asemeni altor etologi,
pornind de la comparaţia celor două tipuri de societate (umană şi animală),
dar urmăreşte, asemeni biologilor, modificările fiziologice pe care
organismul uman le suportă în momentul în care se declanşează
agresivitatea: „creşterea tensiunii arteriale, se reduce timpul dc coagulare a
sângelui, salivajia scade, creşte activitatea respiratorie, transpiraţia devine
abundcntă‘‘^‘\
Modul în care agresivitatea este prezentată de cei trei autori este
asemănător, în sensul că toţi pornesc dc la studierea comportamentului uman
şi animal din punctul de vedere al unei discipline noi: ctologia. însă, fiecare
propune o altă clasificare a tipurilor de agresivitate. Lorenz porneşte dc la
premisa că există patru tipuri dc ordine socială (ceata anonimă, ordinea
socială a legăturilor dc prietenie şi dragoste, ordinea socială dominată de
lupta unei comunităţi împotriva alteia, ordinea socială a legăturilor de
prietenie şi dragoste), cărora le corespund anumite forme de agresivitate
inlraspccifică. Dacă Lorenz vorbeşte doar despre agresivitate intraspecifică la
nixclul societăţii umane, EibLEibsfcldt merge mai departe şi aduce în
discuţie două tipuri dc agresivitate intraspecifică: agresivitatea intragrupală

Idem, pp. 263-265


Desmond Morris, Maimuţa goala. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 119
Idem. p. 120-121
Idem, p. 120

44
)\ agresivitatea intergrupală. Agresivitatea este motivată de lupta pentru
apărarea teritoriului şi a proprietăţii asupra unor bunuri sau apărarea
progeniturilor. Morris identifică ca motivaţii ale agresivităţii lupta pentru
teritoriu şi ocuparea unui loc în ierarhia socială, de unde şi formele pe care le
irnbracă agresivitatea în viziunea lui.
Studiile etologice au meritul de a evidenţia o scrie de aspecte ale
agresivităţii umane, prin comparaţie cu agresivitatea animală. Lucrările
fondatorului ctologici aduc în discuţie diverse forme ale agresivităţii umane
şi reuşesc chiar să identifice aspecte deosebite legate de mecanismele de
diminuare a agresivităţii faţă de persoanele cunoscute sau prezenţa
solidarităţii de grup în situaţii de pericol. Atât Lorenz cât şi Eibl-Eibsfeldt,
consideră că agresivitatea este înnăscută, însă cel dc-al doilea insistă şi asupra
rolului pe care îl arc procesul de învăţare asupra agresivităţii. Eibl-Eibsfeldt
reuşeşte să evidenţieze unele forme subtile ale agresivităţii umane, precum
înscenările, presiunile şi confiictclc ideologice.
Lorenz vine cu o serie de propuneri care vizează diminuarea
agresivităţii destul de realiste, unele dintre modalităţile avansate fiind
preluate deja de programele unor organizaţii internaţionale care activează în
domeniul drepturilor omului şi luptei împotriva discriminărilor etnice şi
rasiale (au la bază tocmai idcca cimoaperii reciproce personale, îndeosebi a
indivizilor din grupurile care manifestă respingere unele faţă de celelate).
Ihbl-Eibsfeldl este, de asemenea, interesat de aspectele referitoare la
prevenirea agresivităţii, iar sugestiile pe care le face sunt mult mai
numeroase, în comparaţie cu cele ale lui Lorenz, şi implică procese de
învăţare a indivizilor şi orientarea lor către adoptarea unor comportamente
neagresive în situaţii conflictualc.

3J. Agresivitatea din perspectiva sociobiologiei

Adepţii sociobiologiei sunt interesaţi atât de studiul societăţilor


animale, cât şi de cel al societăţilor umane primitive contemporane,
sociobiologia propunând „studiu sistematic al bazei biologice a întregului
comportament social“ . Aşa cum arăta biologul Edward Wilson, atunci când
este vorba despre studiul societăţilor animale, analiza se concentrează

^ Pste vorba despre lucrarea publicată în 1975 în forma ci originală de 697 de pagini cu titlul
• Sociobiology: The New Synthesis şi forma prescurtată a acesteia publicată în 1980, sub
denumirea Sociobiology’, p. 26

45
în jurul unnăloarclor aspecte: „structura populaţiilor animale, a castelor şi
asupra mijloacelor de comunicare în aceste societăţi, ca şi asupra proceselor
fiziologice ce stau la baza adaptărilor sociale“^^
Sociobiologia se îndreaptă spre studierea lumii animale având ca scop
identificarea unor aspecte umane ale acestei lumi, precum mărimea
grupurilor, dezvoltarea şi modificarea comportamentului social, comunicarea,
agresiunea, distanţa socială, sistemele de dominaţie, roluri, semnificaţia
sexului, protejarea şi îngrijirea progeniturilor. Altfel spus, sociobiologia
abordează lumea animală venind spre ca cu tiparul societăţii umane, căutând
să identifice elementele umane din societatea animală.
în schimb, atunci când se îndreaptă spre studierea societăţii umane,
sociobiologii încearcă să identifice similarităţilc dintre lumea animală şi cea
umană. Putem spune că, de această dată, vine cu modelul societăţii animale
spre societatea umană şi caută elementele biologice ale comportamentului
uman. Omul primitiv şi societăţile umane contemporane primitive sunt
interesante pentru sociobiologi îndeosebi în ceea ce priveşte organizarea
socială, diviziunea muncii, reproducerea, comunicarea, conflictualitatea,
cultura, religia etc.
Din perspectiva sociobiologici, agresiunea reprezintă „o diminuare a
drcjnurilor altuia, forţarea lui de a renunţa la ceva ce arc sau ar putea obţine,
fie printr-o acţiune fizică, fie prin ameninţarea cu acea acţiunc“^’^’. în opinia
lui Wilson, agresivitatea îmbracă forma unei competiţii intraspccifice (între
indivizii aceleiaşi specii) sau a unei competiţii interspecifice (între indivizi
din specii aliate la acelaşi nivel trofic). Indiferent de tipul de competiţie,
agresivitatea se manifestă, în general, pentru obţinerea unor favoruri sexuale
sau pentru dobândirea unor resurse. Competiţia îmbracă în lumea animală
forma unor agresiuni directe sau respingeri reciproce.
Autorul identifică opt tipuri de agresiune pe care le descrie în funcţie
de motivul care le-a generat:^’^
1. Agresiunea teritorială este răspunsul individului când teritoriul său
este atacat de către alt individ. în faza iniţială, agresivitatea se
exprimă sub forma unor semnale menite să-i îndepărteze pe agresori.
Agresivitatea devine însă directă, presupunând adoptarea unui
comportament de luptă, doar atunci când agresorul nu ia în
consideraţie semnalele emise de individul care-şi apără teritoriul.

lălwaid O. Wilson, Sociobiologia, lâlilina Trei, Bucureşti, 2003, p. 26


Idem, p. 195
Idem, pp. 195-196

46
2. Agresiunea de dominare sc manifestă îndeosebi alunei când
dominatorul vrea să-i determine pe subordonaţi să renunţe la obiectele
sau acţiunile pentru care acesta consideră că deţine supremaţia.
3. Agresiunea sexuală exercitată de către masculii care vor să se
împcrcchcze cu anumite femele. Se exprimă sub forma unor
ameninţări sau, pur şi simplu, prin hărţuirea continuă a acestora.
4. Agresiunea disciplinară parentală, faţă de pui, în scopul pregătirii lor
pentru viaţă (pentru a-i învăţa să meargă, să lupte ctc).
5. Agresiunea de înfărcare caracteristică perioadei în care puii trebuie să
renunţe la consumul de lapte matern.
6. Agresiunea moralizatoare, specifică comunităţii umane, se manifestă
atunci când un individ nu sc conformează normelor comunităţii.
7. Agresiunea de pradă sc asociază şi cu alte forme de agresivitate
(agresivitatea teritorială sau canibalismul).
8. Agresiunea împotriva prădătorului arc, în faza iniţială a atacului,
caracter defensiv, dar poale avea drept finalitate rănirea sau
suprimarea individului care a iniţiat atacul.

Agresivitatea are o componentă genetică, este creditară, dar ea poate


fi ajustată intern prin „învăţarea şi modificările endocrine, prin care creşte
gradul de precizie a răspunsurilor agresive ale animalului la factorii mediului
cxtcrn“^'^. Agresivitatea este influenţată de factori care ţin de mediul extern
precum: „contactul cu indivizi din alte grupuri, concentrarea resurselor
alimentare doar în zonele aflate sub dominaţia unui grup, densitatea
populaţiei, competiţia dintre masculi în perioada de împcrcchere“^^. De
asemenea, subliniază faptul că agresivitatea este influenţată de experienţele
anterioare ale individului privind actele de agresiune şi modul lor de
rezolvare, de procesul de socializare, de modul în care intervine sistemul
endocrin în reglarea agresivităţii.
Agresivitatea umană este descrisă de Wilson ca fiind adaptativă,
manifestările agresive ale indivizilor cxprimându-sc îndeosebi în situaţii în
care stresul, general de lipsa resurselor de hrană sau supraaglomerarea unui
teritoriu, atinge cote maxime. în acelaşi timp, autorul subliniază aspectul
nonadaptativ al agresivităţii, întrucât „răspunsurile agresive variază potrivit

^’ ldcm. p. 201
Idem, p. 202

47
situaţiei într-o manieră programatică genetic. Agresivitatea este întregul
model al răspunsurilor care au valoare adaptativă şi a fost selectat în
cursul evoluţiei''^^. în aceste condiţii, acţiunile de prevenire a
comportamentelor umane agresive trebuie să vizeze controlul densităţii
populaţiei şi al sistemelor sociale, astfel încât ,,să facem agresiunea
nepotrivită în cele mai multe dintre circumstanţele zilnice şi, deci, mai puţin
adaptativă‘‘^*.
E. O. Wilson aduce în discuţie un mod nou de a analiza societăţile
umane şi cele animale. Modelul de analiză avansat este deosebit de complex
întrucât presupune, pe de o parte, studierea societăţii umane pentru a
descoperi clementele biologice ale comportamentului uman, iar, pe de altă
jxute, juesupune analizarea .societăţii animale venind dinspre societatea
umană, aplicând tiparul modelului de organizare, comunicare şi adaptare
socială.
Dificullăţile legale de cantitatea marc de inibrmaţii referitoare la
universul societăţii animale pe care o aduce în discuţie, numărul marc de
specii incluse în analiză (nevertebrate, insecte, vertrebrate cu sânge rece,
păsări, copilatc, elefanţi, carnivore, primate nonumanc) şi limbajul tehnic
utilizat (specific biologici) constituie elemente care îngreunează accesul la
c.scnţa demersului iniţiat.
Dincolo de toate acestea, nu putem să nu remarcăm meritele pe care
acest tip de discurs le arc. fipurile de agresivitate identificate de autor
acoperă o arie vastă de manifestări ale agresivităţii, unele dintre ele fiind doar
specifice oamenilor (agresivitatea moralizatoare). Agresivitatea este înţeleasă
ca având o componentă genetică. Nu este însă neglijat rolul procesului de
învăţare şi nici rolul sistemului endocrin în modelarea agresivităţii umane. De
asemenea, Wilson insistă asupra importanţei factorilor care ţin de istoria de
viaţă a individului sau de factorii externi de mediu, în dezvoltarea
comportamentului agresiv.

3 ,4 , A g r e s iv ita te a clin p e r s p e c tiv a p s ih o lo g ic i

Sigmund Freud propune un tip nou de abordare a agresivităţii, cel al


psihanalizei, în cadrul eseului „Angoasă şi civilizaţie^. In discursul său
privind agresivitatea, pe care o înţelege ca fiind o „dispoziţie instinctivă

Idem, p. 208
ibidem

48
primitivă şi autonomă a fiinţei umanc“^^, Sigmund Freud utilizează doi
termeni, care au menirea de a face mai accesibilă explicaţia
comportamentului agresiv. Este vorba despre înclinaţie spre agresiune şi
itehuinţâ de agresiune. Utilizarea celor doi termeni readuce în discuţie ideile
privind apartenenţa agresivităţii la instinctul morţii (Thanatos).
înclinaţia spre agresiune este, în opinia autorului, parte componentă a
complexului de instincte pe care un individ le deţine, mai precis, orice
individ „include în datele sale instinctuale o puternică înclinaţie spre
agrcsiunc“^^. Raporturile dintre indivizi şi mediul înconjurător se află sub
inllucnţa înclinaţiei spre agresiune care-i transformă pe ceilalţi în „obiecte
care tentează la agrcsiunc“^ .
Agresivitatea este considerată şi trebuinţa de agresiune. Trebuinţa de
agresiune este satisfăcută de cele mai multe ori prin acţiuni care produc
prejudicii asupra unor indivizi prin: „întreţinerea de raporturi sexuale
împotriva voinţei victimei, utilizarea indivizilor pentru efectuarea unor
activităţi fără a le rctribui însă efortul, însuşirea obiectelor, proprietăţilor altor
indivizi, umilirea unor indivizi, provocarea unor suferinţe, martirizarea,
comiterea de omoruri“^^.
Aşa cum am arătat, în cadrul eseului „Angoasă şi civilizaţie“,
agresivitatea umană readuce, în prim plan discuţia despre cele două tipuri de
instincte care se manifestă la nivelul individului şi influenţează
comportamentul acestuia: instinctul erotic (Eros) şi instinctul morţii
(Thanatos). Agresivitatea ţine în mod evident de instinctul morţii care
„lucrează pe tăcute, în intimitatea fiinţei vii, la disoluţia acesteia”^^, în timp
ce instinctul erotic se manifestă „evident şi zgomotos, tinde să conserve
substanţa vie şi să o reunească în unităţi mereu mai mari“^^. Acţiunea
instinctului morţii se poate orienta atât către „lumea exterioară sub forma
unor pulsiuni agresive, cât şi spre interior sub forma unei tendinţe spre
autodistrugere“^^.
Freud remarcă faptul că agresivitate îmbracă forme de manifestare
uşor de identificat (ostilitatea unui grup care se orientează împotriva unuia
sau invers), dar şi forme mai subtile, greu de descifrat şi de prevenit

^ Sigmund Frcuâ, Angoasă şi civilizaţie, în: Opere /, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p.». 34:
Idem, p. 333
Ibidem
^Mdcm, p. 133
Idem, p. 340
^ Idem., p. 339
^ Ibidem

49
(competiţia, disputa). Agresivitatea poate fi activată de nevoia individului de
a se apăra ca urmare a faptului că a fost provocat. Agresivitatea poate fi însă
utilizată de către indivizi şi pentru a obţine ceva, ca modalitate de atingere a
unui obiectiv.
Agresivitatea individului care acţionează singur, agresivitatea
grupurilor de indivizi şi agresivitatea unei societăţi sunt tipurile dc
agresivitate pe care putem să le desprindem din consideraţiile autorului pc
marginea agresivităţii umane. Dacă primele două tipuri de agresivitate le-am
mai întâlnit şi în alte lucrări, remarcăm faptul că I^reud vorbeşte despre un tip
nou de agresivitate, cel al societăţii care încearcă să se apere de criminali, şi
despre civilizaţie care are rolul de Eu social ce poate interveni şi diminua
agresivitatea.
Mai mult chiar, civilizaţia este cea care arc rol dc factor inhibitor al
agresiunii, traseul pc care îl urmează agresiunea fiind descris dc Freud astfel:
„agresiunea este introiectată, interiorizată şi, dc asemenea, retrimisă în
punctul dc unde a pornit: cu alte cuvinte este rcturnată împotriva propriului
cu. Acolo ca va fi reintegrată de o parte a cului, care, în calitatea sa dc
supracu, va intra în opoziţie cu cealaltă parte. In acest caz, în ipostaza dc
conştiinţă morală, va manifesta la adresa cu-lui aceeaşi agresivitate severă pc
care eu-lui i-ar 11 plăcut s-o vadă... oraş cuccrit“^^^.
Pe măsură ce interesul psihologilor pentru agresivitatea umană a
crescut şi numărul celor care au elaborat lucrări de acest gen a devenit tot mai
important, temele dc discuţie pc marginea agresivităţii s-au diversificat. Un
moment important în evoluţia dezbaterilor ştiinţifice asupra agresivităţii l-a
constituit cel în care au fost lansate ideile referitoare la relaţia dintre
agresivitate şi adaptare.
Specialişti din diverse domenii au elaborat astfel o seric dc lucrări
care ar putea fi sistematizate sub forma a trei direcţii dc interes. Este vorba
despre o primă orientare care abordează relaţia dintre agresivitate şi adaptare
pornind dc la analiza acestora la nivelul lumii animale. Aici vom regăsi
lucrările unor autori care vin dinspre ştiinţele naturale (Colctte Dechascaux),
bioctologie (Michcl Goustard) sau neurofiziologie (Andrc Soulairac).
A doua orientare se constituie din interesul unor cercetători dc a trata
relaţia dintre adaptare şi agresivitate din societatea umană. In acest sens,
putem aminti teme care tratează aspecte referitoare la societăţile africane
(Gcrmainc Dicterlen), microsocietăţile insulare (Jcan Guiart), agresiunea din

*Idem, p. 344

50
perspectiva juridică (Madlcinc Grawilz, George Levasseur) sau relaţia dintre
agresivitate şi anxietate în procesele de adaptare (Roger Bastide, Fran 9ois
Raveau).
A treia orientare este cea care abordează relaţia dintre agresivitate şi
adaptare la nivelul individului, dar cu referire la trecerea la act. Sunt
cunoscute îndeosebi intervenţiile care propun analiza acestei relaţii din
perspectivă psihanalitică (Terese Tremblais), psihofiziologică (Andre
Soulairac, Raoul Kourilsky) sau psihopatologică (Charles Brisset).
Adeptă a perspectivei psihanalitice, Terese Trcmblais^^ pune în
discuţie relaţia dintre agresivitate şi adaptare în primele faze de dezvoltare ale
copilului (stadiul oralităţii, stadiul sadic-anal, perioada oedipiană 3-6 ani),
insistând asupra importanţei orientării agresivităţii în sens pozitiv şi
transformării ci în energie productivă încă dc la început. In opinia autoarei, în
ca/ul în care agresivitatea copilului nu este transformată în energie pozitivă
este posibil să apară unele tulburări de tipul anorcxiilor, stărilor explozive dc
iuric, tulburărilor somatice, ticurilor, insomniilor, coşmarurilor, care se
prelungesc şi apar şi în perioada adolescenţei.
Relaţia dintre agrcsivitatc-adaptarc-dclincvcnţă pare puţin conturată
în intervenţia autoarei, referiri la comportamentul minorului delincvent fiind
lâciite doar atunci când abordează perioada oedipiană a dezvoltării
individului. Delincventul este văzut ca fiind acel copil care „refuză să se
confrunte cu rivalitatea tatălui. El se regăseşte întotdeauna la nivelul
pedepsei castrării (sexualitatea adolescenţilor delincvenţi este puţin practicată
sau doar la nivel de homosexualitate sadică)“^^ în acest caz, agresivitatea
este reprimată. însă, reprimarea agresivităţii nu este apreciată de către autoare
ca fiind un lucru tocmai indicat, întrucât poate avea consecinţe negative
asupra individului (regresii de dezvoltare sau poate intra sub autoritatea
pulsiunilor distructive).
Andre Soulairac şi Raoul Kourilsky abordează problema adaptării şi
agresivităţii luând în considerare atât mecanismele neurofiziologice
elementare, cât şi pe cele psihofiziologice. Demersul lor este complex şi
presupune trimiteri la mecanismele fiziologice de care organismul uman
dispune pentru a răspunde stimulilor interni şi externi în timpul adaptării lui
la mediu. După părerea lor, „majoritatea reacţiilor motrice descrise ca fiind

Thdr6sc Tremblais, Adaptat ion ei agresivite : vue psychanalytiques, în: R. Kourilsky, A.


Soulairac, P. Grapin, Adaptalion et agressivite, Press Universitaires dc France, Paris, 1965,
pp. 149-156
” Idem, p. 153

51
agrcsi\’c simt reacţii comportamentale adaptative care devin doar în cazuri
excepţionale pscudo-agrcsivc“‘'^^.
Charles Brisset supune relaţia dintre agresivitate şi adaptare unei
analize din perspectiva psihopatologiei. Pentru a-şi argumenta analiza,
autorul se îndreaptă asupra unei perioade importante din viaţa oricărui
individ, adolescenţa. In condiţii normale, criza specifică acestei perioade
(adesea etichetată ca inadaptarc) „nu este decât o criză adaptativă necesară, în
cursul căreia individul trebuie să atingă capacitatea de a se determina singur.
Reacţiile agresive, uneori antisociale, trebuie înţelese ca făcând parte din
dezvoltarea individului. Ele pot constitui doar un pasaj de trecere a
adolescentului spre autonomia personală şi cchilibrată“^^. Există însă şi
situaţii în care, adolescentul traversează perioada specifică acestei vârste farâ
a reuşi să se adapteze cerinţelor adolescenţei, fapt care poate duce la apariţia
unor eşecuri concretizate în „forme psihice morbide^^"^.
Dacă trimiterile şi explicaţiile date de autorii mai sus menţionaţi la
adresa comportamentului delincvent sunt sporadice şi lipsite de consistenţă,
putem spune că există şi autori care reuşesc să-şi circumscrie lucrările
interesului pentru relaţia dintre adaptare - agresivitate - comportament
criminal. în acest sens amintim lucrările lui Jcan Dublineau^^ care tratează
această relaţie din perspectiva inadaptării şi a stării de pericol insistând
asupra factorilor interni şi externi care acţionează la nivelul individului in
momentul declanşării stării de pericol. Sunt astfel analizate inlluenţcle pe
care le au asupra trecerii la act vârsta, structurile de afirmare şi adaptare şi
gradul de maturizare a individului. Autorul analizează intervenţia acestor
factori atât la nivelul minorului, cât şi la nivelul adultului, insistând asupra
diferenţelor de manifestare a agresivităţii de-a lungul evoluţiei individului.
în ceea ce priveşte relaţia dintre agresivitate şi delincvenţă, acelaşi
autor apreciază că agresivitatea nu este întotdeauna generatoare de
comportament delincvent. Există un tip de agresivitate care duce Ia
delincvenţă, dar există şi agresivitate pe care autorul o consideră ca fiind
moti\'ata de nevoia de afirmare. Pe de altă parte, între adaptare şi

Andre Soulairac, Raoul Kouriisky, Adaptaiion et agressivite chez l ’individu. Esquisse des
hascspsychophysiologiqucs, în: R. Kouriisky, A. Soulairac, P. Grapin, Op. Cit., p. 133
Charles Brisset, Adaptat ion et agresivite cn psychopatologie, în: R. Kouriisky, A.
Soulairac, P. Grapin, Op. cit., p. 139-140
Idem, p. 140
Jenn Dublineau, L'adaptation, l'agressivitc et la conduite criminelle, în: R. Kouriisky, A.
Soulairac, P. Grapin, Op. cit., p. 161

52
ddincvcnţă există o relaţie pe care Dublincau o descrie astfel: delincvenţa
pjalc 11 formă de adaptare, inadaptarca nu duce în mod direct la dclincvcnţă.
In concluzie, autorul consideră că există două tipuri de bază ale
agresivităţii: agresivitate acţională şi agresivitate reac(ională. Agresivitatea
acţională considerată ca fiind agresivitatea veritabilă este asociată de autor cu
^retardul inteligenţei care orientează adversitatea primitivă“^^. Agresivitatea
reacţională este „legată de retardul vieţii afective care domină inteligenţa şi
conduce către pulsiunile vieţii primitive“^^.
Cât despre formele pe care delincvenţa le poate îmbrăca, Dublineau
identifică două tipuri de delincvenţă^^: delincvenţa care ţine de domeniul
acţionai (adversitate şi afirmare) şi delincvenţa care ţine de domeniul
emoţional (abversitate şi adaptare).
Delincvenţa care ţine de domeniul acţionai se poate manifesta, în
funcţie de factorii care influenţează comportamentul uman şi formele de
dclincvcnţă în care se exprimă, în următoarele trei forme^"^:
• Delincvenţa adversivă - individul dominat de instincte îşi crează
„câmp de acţiune, îşi defineşte teritoriul, îşi manifestă prezenţa
geografică şi socială“‘^^.
• Delincvenţa afirmativă - individul comite delicte pentru a-şi rezolva
problemele de ordin economic.
• Delincvenţa legată de afirmarea prezenţei şi afirmarea reflecţiei este
favorizată de intervenţia concomitentă a factorilor de natură somatică
şi umorală. în această situaţie agresivitatea îşi pierde din intensitate,
iar trecerea la act devine mai complicată datorită intervenţiei atenţiei
şi raţiunii.
Aşa cum am menţionat, există şi un al doilea tip de dclincvcnţă care
ţine de domeniul emoţional şi care se prezintă la rândul său sub două forme^*:
• Delincvenţa abversivă specifică indivizilor mai puţin receptivi la
mesajele pe care le primesc din partea mediului. Acţiunile lor sunt
dominate de teama de a nu fi suprimaţi de adversar (autoapărare care
intervine în cazul subiecţii cu o structură emoţională şi astenică) sau
de mânie (indivizii violenţi).

•"Idem, p. 185
•^ Ibidcni
••idem, p. 162
^ Ibidem
Ibidem
Idem, p. 164

53
• DclincvcnUi de adaptare presupune siivârşirea unor delicte precum
cerşetoria, vagabondajul, escrocheria şi abuzul de încredere.

Am prezentat în acest subcapitol o scrie de idei care s-au conturat în


jurul lucrărilor elaborate de specialişti din domeniul psihologici şi
psihopatologici. Am selectat acele lucrări care au corespuns criteriilor noastre
şi au reuşit să aducă o contribuţie deosebită la evoluţia cunoaşterii
comportamentului agresiv. Idecare dintre autorii prezentaţi a propus o
definiţie a agresivităţii şi o explicaţie argumentată prin intermediul
mijloacelor pe care le-a avut la dispoziţie fie din perspectiva psihanalizei,
psihopatologici sau chiar a psihocriminologiei, dacă luăm în consideraţie
intervenţia lui Dublineau referitoare la doi termeni des utilizaţi de către
criminologi, trecerea la act şi starea de pericol. Sigmund Freud aduce în
discuţie atât agresivitatea indivizilor cât şi a grupurilor de indivizi, dar
vorbeşte şi despre agresivitatea legitimată de dorinţa Statului de a-i apăra pe
cetăţeni de acţiunile delincvenţilor. Pentru el, agresivitatea este o pulsiunc
generată de acţiunea instinctului morţii, dar poate fi intluenţată de acţiunea
factorilor externi.
Remarcăm faptul că reprezentanţii perspectivei psihologice analizează
relaţia dintre agresivitate - adaptare - delincvenţă, reuşind să identifice şi să
explice unele forme de delincvenţă mai mult sau mai puţin grave. Psihologii
au abordat fiecare perioadă de dezvoltare a individului, unii dintre ci
subliniind faptul că agresivitatea specifică adolescenţei poate fi normală în
anumite limite (Charles Brisset). La rândul său, Jcan Dublineau trece în
revistă toate etapele dezvoltării unui individ, însă nu precizează dacă tipurile
de delincvenţă pe care le prezintă sunt specifice unei anumite vârste. Dincolo
dc meritele pc care le au contribuţiile acestor autori, trebuie să remarcăm
faptul că SC iau în consideraţie cu precădere factorii care ţin de structura
psihică a indivizilor şi se acordă o atenţie redusă factorilor care ţin de mediul
familial sau a celor care se manifestă la nivelul societăţii.

3,5, A b o r d a r e a c r im in o lo g ic ă a a g r e s iv ită ţii

Criminologia oferă o perspectivă mai complexă asupra agresivităţii,


lucrările elaborate dc unii dintre reprezentanţii acestei discipline subliniind
importanţa factorilor fiziologici, a factorilor individuali şi a factorilor sociali
în apariţia manifestărilor agresive.

54
I’cnlrii Jean Pinalcl, „agresivitatea este tendinţa spre agresiune‘'*^^. De
alilcL autorul remarcă posibilitatea de a defini agresivitatea din două
perspective, una oferind un sens mai larg, iar cealaltă unul mai restrâns. In
sens restrâns, agresivitatea este patologică şi se manifestă ca ,,ostilitate
JistructivcV orientată fie către propria persoană (sinucideri, mutilări,
it)xicomanii), fie către ceilalţi (psihopaţi agresivi). In sens larg, agresivitatea
este de natură fiziologică, „o pulsiune motrice orientată spre obţinerea
dominaţiei“^^.
Pinatel apreciază că agresivitatea se manifestă diferit, de la individ la
individ, în funcţie de o scrie de variabile, dintre care sexul şi vârsta sunt cel
mai uşor de constatat. Gesturile agresive pot apărea încă din copilărie, ca apoi
evolueze (în cadrul familiei sau la şcoală) şi să dispară pe măsura înaintării
in vârstă. Dar agresivitatea poate să se manifeste punctual „ca urmare a
acţiunii unor factori fizici (foamea), afectivi (pasiunea) sau sociali
(connictclc)“^‘^. De asemenea, autorul subliniază că agresivitatea se manifestă
cu intensitate diferită, fiecărui grad de agresivitate menţionat asociindu-i o
categoric de indivizi:
• grad minim de agresivitate - cerşetori şi vagabonzi;
• grad mediu - majoritatea indivizilor;
• grad ridicat de agresivitate - delincvenţii.^^
Pinatcl recunoaşte existenţa unor forme diverse de agresivitate, unele
dtntrc ele acceptabile şi necesare pentru depăşirea unor bariere sau dificultăţi,
altele cu consecinţe grave asupra indivizilor, care încalcă nonne şi valori
general accepatc într-o societate. In opinia autorului, scala pe care se înscriu
actele de agresivitate variază „de la simple altereaţii între indivizi până la
războaie, trecând prin criminalitatc“^^.
Din punct de vedere al posibilităţilor de manifestare a
comportamentului agresiv, Pinatel consideră că acesta se poate exprima sub
două forme, unele spontane „acte bruşte, necugetate^, altele organizate şi
..adaptate realităţii criminale, care reduc influenţa circumstanţelor şi a
ha/iirdului, atunci când este vorba despre crima organizată“^^.

' ican Pinatel, Le phenomene criminal, L’EncicIopcdic de poche, MA Editions, Paris, 1987,
p 22
îbidem
Idem, p. 23
Ibidcrn
Ibidcrn
îbfdcm

55
Pinatel subliniază importanţa relaţiei dintre agresivitate şi treeerea la
act, iar pe de altă parte dintre agresivitate şi starea de pericol. în ceea cc
priveşte rolul îigrcsivităţii în trecerea la act, autorul apreciază că agresivitatea
„are un rol important în trecerea la act. Din punct de vedere etiologic, ca
constituie clementul incitator, pulsionar‘^^. Aceeaşi importanţă o arc
agresivitatea şi în cadrul etapei care se instalează înainte de actul criminal,
denumită starea de pericol, pe care o domină prin modul în care evaluca/ii
situaţia şi posibilităţile de demontare a dificultăţilor inerente în desfăşurarea
acţiunilor. „în acest moment individul calculează ce are de făcut. Este posibil
să întâlnească obstacole materiale sau dificultăţi care pot face execuţia
aleatoare. I’entru a triumfa, individul trebuie să fie agresiv“^^.
Ideile lui Pinatel au fost preluate de o scrie dc autori care au încercat
să Ie completeze şi să pună în relaţie agresivitatea şi violenţa cu starea dc
pericol şi trecerea la act (Philippe Duizabo şi Louis Rourc). Alţi autori au
încercat să elimine confuziile şi dificultăţile care au apărut ca urmare a
elaborării unor studii privind violenţa şi agresivitatea, în care acestea erau
înţelese frecvent ca având acelaşi conţinut.

4. Relaţia dintre violenţă şi agresivitate

Agresivitatea şi violenţa constituie două teme de larg interes pentru


cercetătorii care încearcă să găsească un răspuns la întrebările legate dc
motivaţia comportamentului delincvent. Cei doi termeni au fost uneori
definiţi unul în raport cu celălalt pentru a fi mai bine delimitaţi, întrucât
utilizarea lor a dat de multe ori naştere unor confuzii.
Philippe Duizabo şi Louis Roure consideră că „violenţa, agresivitatea
şi starea dc pericol trebuie înţelese ca fiind situate pe un continuum“ ^^^
Argumentele pe care le aduc în sprijinul acestei afirmaţii ţin de faptul că
„violenţa caută să se impună prin forţă, agresivitatea include noţiunea dc atac
şi dc agresiune, iar starea de pericol cupinde noţiunea dc ameninţare,
înulobând violenta şi agresivitatea^^ V Autorii subliniază faptul

Ibidcm
Ibidcm
Louis Rourc, F^hilippc Duizabo, Les comportements violcnts et dan^ereux. Aspects
criminolo^icpfcs ct psycJmUricjucs, Massoii, Paris, 2003, p. 11
Ibidcm

56
gV deşi există un continuum între cele trei stări, ele nu se confundă întrucât
fiecare arc contribuţia ci la menţinerea acestui continuum. Eventualele
confu/ii între cele trei stări pot fi eliminate dacă înţelegem faptul că violenţa
^.corespunde exteriorizării unei stări interne a individului ca urmare a unei
disfuncţii produse la nivelul controlului emoţional şi al discernământului,
legal de dificultăţi de adaptare care se traduc printr-un comportament agresiv,
vc/i periculos“*^^. Chiar dacă „este o dispoziţie spre atac prezentă la toţi
indivizii în stare de ostilitate activă“, agresivitatea nu duce întotdeauna la
dclincvcnţă. Ea se manifestă, în anumite limite, în comportamentul oricărui
individ în viaţa de zi cu zi. Există însă şi situaţii în care, sub acţiunea unor
factori fizici, afectivi şi sociali, agresivitatea poate depăşi limitele normale şi
să se exprime sub forma unor fapte care intră sub incidenţa
normativului penal. Dar şi în acest caz, autorii fac distincţia între acte care
^derivă direct din agresivitate (lovirile şi vătămările, omorurile, calomniile,
!u:risorile anonime) şi acte care sunt consecinţa unei agresivităţi refulate
(furturi, prostituţia, fuga, vagabondajul)“ ^
Starea de pericol este definită ca fiind „un fenomen psihosocial
caracterizat prin indici revelatori ai unei probabilităţi ridicate ca un individ să
comită o infracţiune contra persoanelor sau contra bunurilor acestora“ *^'^.
lotuşi, majoritatea autorilor subliniază faptul că este destul de dificil să
identificăm starea de pericol înainte de a se produce fapta, de obicei ca fiind
diagnosticată după ce actul criminal s-a produs deja. P. Duizabo şi L.
Roiirc*^^ apreciază că putem utiliza trei categorii de indicatori pentru a
identifica starea de pericol: indicatori legali (recidiva, antecedentele penale),
indicatori medicali şi psihologici (caracteristici psihice şi intelectuale) şi
indicatori sociali.
Comportamentul specific stării de pericol poate fi generat de
agresivitate şi violenţă, dar şi de consumul de alcool, droguri, medicamente,
boli mentale, tensiuni psihice. Termenul de stare de pericol, utilizat de către
criminologi, nu se confundă cu cel de periculozitate psihiatrică, care
reprezintă riscul de a trece la act ca urmare a evoluţiei unei boli precum
schizofrenia sau paranoia. Din punctul de vedere al criminologilor, starea de
pericol include „periculozitate socială, periculozitate psihiatrică şi

Ibidem
Idem, p.21
Idem, p.28
Idem, p.32

57
periculozitate psihosocială (sociopaţii, psihopaţii, dar nu şi persoanele cu boli
mentale)“'^^^’.
Relaţfa dintre agresivitate şi violenţă se construieşte prin raportare la
consecinţele pe care lîecarc dintre ele Ic are. Dacă violenţa presupune
utilizarea forţei şi, drept urmare, sc produce o vătămare a integrităţii fizice,
psihice sau economice a unui individ, agresivitatea devine generatoare dc
prejudicii doar în condiţiile în care sunt depăşite anumite limite. Prin urmare,
dacă cea mai mare parte a manifestărilor violenţei îmbracă forma unor
comportamente care intră sub incidenţa unor norme juridice, doar o parte a
comportamentele agresive ajung să fie încadrate ca fiind delincvente, ca
urmare a atingerilor aduse unor valori sociale protejate de norme.
Pe de altă parte, în literatura de specialitate majoritatea autorilor au
recunoscut faptul că agresivitatea este în mare parte un dat, ea are o
componentă genetică, instinctuală, dar poate fi influenţată prin intermediul
unor procese (învăţare) sau factori externi din mediul în care se alia individul
la un moment dat. Violenţa a fost definită diferit în funcţie de modificările pc
care le-a suportat în timp toleranţa societăţii faţă de anumite forme dc
violenţă. Mai mult chiar putem spune că, violenţa este definită diferit în
funcţie de modelul cultural al societăţii respective, forme de violenţă care nu
sunt acceptate în anumite zone ale lumii, sunt normale în altele şi tolerate
(mutilarea genitală a tinerilor în anumite culturi).

Idem, p. 33

58
CAPITOLUL II
CRIMINALITATEA VIOLENTĂ
ŞI FORMELE EI DE MANIFESTARE

1. Consideraţii generale privind noţiunea de criminalitate violentă

Discursurile specialiştilor preocupaţi dc evoluţia criminalităţii în


diferite spaţii socioculturale sc conturează tot mai des în jurul noţiunii de
criminalilatc violentă. Analizele stati.slicc, realizate pc baza datelor puse la
dispoziţie de diverse insliluţii speciali/ale în controlul şi sancţionarea
tnmporlamcntelor delincvente, fac din ce în ce mai des referire la categoria
violent crime sau violences criminelles. Studiile realizate în diverse ţări
asupra acestei categorii dc violenţă au generat discuţii legate de delimitarea
sferei acestei noţiuni, precizări necesare pentru derularea unor studii
lomparativc menite să evalueze particularităţile criminalităţii violente în
funcţie de contextul social, cultural şi politic.
Autorii care s-au centrat pc prelucrarea şi interpretarea datelor
st<iiisticc oferite dc instituţiile oficiale au delimitat conţinutul criminalităţii
violente în funcţie dc prevederile unor acte juridice (codul penal). Este cazul
criininologilor J.C. Chesnais (1981), Proulx, Cusson, Ouimet (1999), Gordon
Itarclay şi Cynthia Tavares (2002) care înţeleg să includă în sfera acestui
concept doar actele sancţionate juridic.
J.C. Chesnais*^ , deşi identifică trei tipuri dc violenţă care se
manifestă la nivelul societăţii {violenţa fizică (omorul, violul, loviturile şi
vătămările corporale, tâlhăriile), violenţa economică şi violenţa morală
(simbolică)), consideră că numai violenţa fizică reprezintă violenţa criminală.
Jcan Proulx, Maurice Cusson şi Marc Ouimet includ în sfera
conceptului dc violenţă criminală toate „actele interzise prin lege şi pasibile
dc aplicarea unei sancţiuni pcnalc“ *^^, mai precis, omorurile, agresiunile

Jcan Claudc Chesnais, Histoire de la violence, Laffont, Paris, 1981, p. 32


' Jcan Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet, Les violences criminelles, Les Presses de
!/Cnivcrsilc Laval, 1999, p. 3

59
sexuale (atâl agresiunile de mică gravitate cât şi cele care produc moartea
victimei), tâlhăriile, lovirile şi violenţele (loviri simple, mutilări, agresiuni
armate).
Anali/a comparativă realizată de Gordon Barclay şi Cynthia l’avares,
asupra diverselor tipuri de infracţiuni înregistrate de statisticile oficiale ale
unor state, utilizează o definiţie a criminalităţii violente care include: violenţa
împotriva persoanei, tâlhăria şi agresiunile s e x u a le .în tr u c â t analiza
respectivă a luat în considerare datele statistice din mai multe state, autorii au
fost nevoiţi să facă precizări suplimentare privind sfera criminalităţii violente
în funcţie de specificul fiecărei ţări. Au fost, astfel, identificate definiţii mai
restrânse ale criminalităţii violente, dar şi unele mai cuprinzătoare, care
includ şi alte tipuri de infracţiuni decât ccic „clasice^.
In Italia, criminalitatea violentă cuprinde alături de omor, loviri,
agresiuni sexuale, tâlhărie şi infracţiunile de răpire şi estorcare. Statisticile
oficiale din Rusia includ în categoria pusă în discuţie: violenţa împotriva
persoanei, vătămările grave şi agresiunile sexuale. Sfera criminalităţii
violente este şi mai extinsă în Australia: omorul, tentativa de omor,
agresiunile sexuale, uciderea din culpă, răpirile, tâlhăriile, şantajul şi
vătămările.
O altă definiţie a violenţei criminale a fost avansată de către Philippc
Bonfils, care consideră că „violenţa criminală poate fi înţeleasă ca fiind acele
acte grave care aduc atingere directă, intenţionată şi fizică victimclor“**^
Pentru stabilirea gravităţii faptelor, Bonfils susţine aplicarea criteriilor
identificate de către Sellin şi Wolgang, care propun luarea în consideraţie a
următoarelor elemente: „amploarea atingerilor aduse integrităţii fizice,
pericolul, violenţa mijloacelor, intenţionalitatea şi vulnerabilitatea
victirnci“ *’V Astfel, în funcţie de criteriile menţionate, Bonfils precizează că
violenţa criminală este constituită din următoarele infracţiuni: „omorul
(tentativa de omor), lovirile şi vătămările, infracţiunile sexuale (violul şi
atentatele la pudoare) şi furtul calificat (cu mână armată şi cu violcnţă)'‘*^^.

Cordon Barclay, Cynthia Tavares, International Comparisons of Criminal Justice


Statitics 2000, july 2002, disponibil la http://w\v\v.homeofficc.gov.uk/rds/publf htm
Philippc Bonfils, Les violences criminelles en France, în : Jcan Proulx, Maurice Cusson,
.Marc Oui met. Op. cit., p. 62
Conform M. Caisson, Criminologie actuelle, 1998, p. 14-19
Philippc Bonfils, Op. cit., p. 62

60
Michacl Lcvi şi Mikc Maguire (2002) au încercat, prin precizările pe
care Ic-au lăcut, să lărgească sfera criminalităţii violente şi să includă şi alte
tipuri de infracjiimi care produc vătămarea unei persoane.
Astfel, alături de infracţiunile prevăzute de Actul privind Infracţiunile
contra Persoanei^ d i n 1861 (omorul, vătămarea corporală gravă, vătămarea
corporală, lovirea şi alte violenţe care presupun acţiunea unei forţe asupra
organismului cu sau fără intenţie), autorii propun şi alte forme de violenţă.
Depăşind limitele definiţiilor care iau în consideraţie doar faptele care
produc prejudicii de natură fizică asupra persoanei vătămate, Levi şi Maguire
consideră că în sfera violenţei criminale intră: „atacurile teroriste cu bombă,
agresiunile dintre bandele de cartier, agresiunile acestora asupra rezidenţilor
«iau trecătorilor, connictele dintre indivizi care-şi petrec timpul prin cluburi,
Molenţa (omorul, violul, violenţa conjugală, agresiunile asupra minorilor),
tâlhăriile de stradă, intimidarea în funcţie de sex şi rasă exprimată la nivel
general şi specifie.****"^ La aetele de violenţă menţionate mai sus, cei doi
criminologi adaugă şi alte forme de violenţă care presupun vătămarea
corporală, precum „omorurile şi vătămările produse ca umiare a unor
accidente rutiere sau omorurile şi vătămările incluse în categoria corporale
crime, generate de lipsa condiţiilor de muncă menite să asigure protecţia
muncii (accidentele din mine sau de pe platformele maritime, contaminarea
cu microorganisme)^^
Definiţiile date violenţei criminale de către autorii mai sus menţionaţi
au meritul de a include în cadrul acestei eategorii de violenţă o varietate mare
de acte de violenţă, unele dintre acestea fiind acte de violenţă de natură fizieă,
psihologică sau emoţională. Reţine atenţia faptul că există definiţii ale
criminalităţii violente care limitează conţinutul acesteia la actele de violenţă
intenţionate de natură fizică comise asupra unor persoane, dar există şi
definiţii mai cuprinzătoare ale criminalităţii violente care reuşesc să
concentreze, pe lângă actele de violenţă contra persoanei (omor, viol,
tâlhărie, vătămare corporală) acte de violenţă asupra minorilor, violenţa
conjugală şi acte comise de grupuri infracţionale organizate, precum atacurile
teroriste.

Conform Michacl Levi, Mike Maguire, Violent Crime, în: Mike Maguire, Rod Morgan,
Robert Rciner, The Oxford Handbook of Criminology, Third Edition, Oxford University
Press, 2002, p. 795
ibidem
Ibidem

61
îii ccca CC priveşte opinia noastră referitoare la conţinutul noţiunii de
criminalitate violentă precizăm faptul că ne vom limita la a lua în considerare
actele de violentă săvârşite cu intenţie care au ca urmare producerea unor
prejudicii de natură fizică directă asupra victimelor. Mai precis, în sfera
criminalităţii violente includem actele de violenţă sancţionate de legislaţia
romanească ca fiind infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra
patrimoniului: omorul, tentativa de omor, loviturile cauzatoare de moarte,
violul, vătămarea corporală gravă şi tâlhăria.
Deşi Codul penal român conţine şi referiri la alte acte de violenţă
încadrate de legiuitor ca infracţiuni contra persoanei, vom elimina din
discursul nostru actele de violenţă care nu corespund criteriilor de selecţie
cuprinse în definiţia eriminalităţii violente avansată de noi. Datorită lipsei de
intenţie în producerea unor acte de violenţă, dar şi din motive care ţin de
particularităţile comiterii unor acte de violenţă vom exclude din expunerea
noastră: uciderea din culpă, pruncuciderea şi determinarea sau înlesnirea
sinuciderii. De asemenea, nu vom face referiri la inlracţiunilc lovirea sau alte
violenţe şi vătămarea corporală din culpă, deoarece pentru ambele infracţiuni,
datorită gravităţii scăzute a faptelor, legiuitorul a considerat că împăcarea
persoanelor implicate în conflict duce la înlăturarea răspunderii penale, iar
prin modul de realizare a infracţiunii de vătămare corporală din culpă aceasta
nu se înscrie în sfera noastră de interes, deoarece nu presupune săvârşirea cu
intenţie a faptei. Avortul, actul sexual cu un minor, seducţia, perversiunea
sexuală, corupţia sexuală, incestul şi hărţuirea sexuală nu intră în sfera
noastră de interes din motive ce tin de natura infracţiunii.

Omorul

Omorul reprezintă elementul de bază al criminalităţii violente din


motive care ţin de gravitatea consecinţelor actului de violenţă, omorul
presupune „uciderea unei persoane,” şi intenţionalitatea sa. Indiferent de
spaţiul în care se produce (spaţiul familial, spaţiul public), de modalităţile şi
mijloacele de comitere a luptei sau de relaţia dintre victimă şi agresor, omorul
rămâne actul de violenţă care este incriminat de legislaţiile penale din
întreaga lume.
în sfera criminalităţii violente vom include atât faptele de omor
sancţionate de legislaţia românească ca fiind fapte de omor calificat, cât şi
laplclc de omor ciicumsci isc omorului deosebit ile g/ </r.

62
Descrierea unor faple de omor drept lapte de omor ealificat s-a
realizat în funcţie de relaţia dintre agresor şi victimă, prezenţa/absenţa actelor
pregătitoare, motivaţia actului infracţional sau mijloacele de realizare a
laplelor. Codul penal român consideră drept faptă de omor calificat „fapta
realizată cu premeditare (art. 175 lit. a), prin mijloace ce pun în pericol viaţa
mai multor persoane (art. 175 lit. b), omorul asupra soţului sau unei rude
apropiate (art. 175 lit. c), din interes material (art. 175 lit. d), profitând de
starea de neputinţă a victimei de a se apăra (art. 175 lit. e), în legătură cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 lit. f),
pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de
la executarea unei pedepse (art. 175 lit. g), pentru a înlesni sau a ascunde
săvârşirea unei alte infracţiuni (art. 175 lit. h), în public (art. 175 lit.
Prin urmare, sunt sancţionate actele de violenţă comise cu intenţie,
premeditare, care conduc Ia uciderea uncia sau a mai multor victime, omor
săvârşit în spaţiul familial, Ia locul de muncă, în instituţii sau în spaţiul
public.
întrucât modalităţile de producere a omorului pot îmbrăca forme de o
gravitate deosebită, în cadrul Codului penal român se face distincţia între
omorul calificat şi omorul deosebit de grav, sancţiunile prevăzute pentru
comiterea acestui ultim tip de omor putând ajunge la executarea unei pedepse
cu detenţia pe viaţă. De această dată, sunt luate în consideraţie şi
.mtcccdentele agresorului, implicarea lui în comiterea mai multor acte de
violenţă (tâlhării, piraterie), numărul victimelor, modalitatea de comitere a
crimei, calitatea victimei (magistrat, poliţist, militar).
Omorul deosebit de grav reprezintă fapta de omor eare presupune:
..uciderea prin cruzime (176 lit. a), uciderea a două sau a mai multor persoane
(176 lit. b), de către o persoană care a mai săvârşit un omor (176 lit. c), fapta
realizată pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau unei
piraterii (176 lit. d), asupra unei femei gravide (176 lit. e), asupra unui
magistrat, poliţist sau asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora (176 lit.
Din dorinţa de a depăşi perspectiva juridică asupra omorului, pe
parcursul lucrării noastre, dar în special de-a lungul capitolelor referitoare la
investigaţiile derulate de noi, nu vom utiliza categoriile de omor ealificat şi

George Antoniu, Noul Cod penal. Codul penal anterior. Studiu comparativ. Editura ALL
fhrK.lliicme!;li?()(M. p. .SIK
ldcm,pp. 538-539

63
omor deosebit de grav, ci vom apela la tipurile de omor deja acceptate la
nivel internaţional în studiile de criminologie. Cititorul va avea posibilitatea
să SC familiarizeze cu termeni care desemnează faptele de omor comise în
spaţiul lămilial (omor familial, omor conjugal, filicid, uxorieid, fratricid),
omor comis asupra unor persoane necunoscute, omor la locul de muncă,
omor cu motivaţie sexuală, omor motivat de răzbunare sau de reglări dc
conturi (vezi subcapitolul 2).

Tentativa de omor

Considerată de unii autori ca {\\x\A formă imperfecta a infracţiunii


dc omor, tentativa la infracţiunea dc omor îmbracă mai multe forme.
Discuţiile în jurul noţiunii dc tentativă la infracţiunea de omor sunt cel mai
adesea legate de Ibrmele pe care tentativa Ic poate avea. Astfel, pornind dc la
studierea cauzelor instrumentate dc către secţiile penale ale înaltei Curţi dc
Casaţie şi Justiţie, Tribunalului Suprem şi a Tribunalului Bucureşti,
eunoscutul penalist Alexandru Boroi identifică următoarele forme:
• „tentativa perfectă - atunci când acţiunea tipică a fost
executată în întregime, dar rezultatul - moartea victimei - nu
s-a produs;
• tentativa relativ improprie — se evidenţiază prin caracterul
impropriu sau inapt al mijloacelor folosite, precum şi prin
lipsa obiectului de la locul unde făptuitorul credea că se află;
• tentativa de omor cu intenţie directă — dacă inculpatul a
aplicat victimei mai multe lovituri, cu obiecte grele, din care
unele asupra capului şi cu intensitate, prevăzând posibilitatea
morţii victimei, rezultat pe care, deşi nu şi l-a dorit, l-a
acceptat;
• tentativa de omor întreruptă - atunci când activitatea autorului
a fost oprită şi împiedicată să se desfăşoare din cauze
exterioare voinţei faptuitoruluf a i 9

Vintilă Dongoroz (coord), Explicaţii teoretice ale Codului Penal român. Partea specială,
volumul III, Hdiţia a Il-a, Editura Academiei Române şi ALL BECK, Bucureşti, 2003,, p.
lS-4
Alexandru Boroi, Infracţiuni contra vieţii, ALL BECK, Colecţia Studii Juridice,
Buaircşti, 1000, pp. 75-76

64
Din punctul nostru dc vedere, tentativa de omor corespunde criteriilor
dc selecţie utilizate în delimitarea eonţinutului criminalităţii violente.
Aprecierile specialiştilor din dreptul penal privind formele ei de producere şi
includerea ei ca tip dc infracţiune în statisticile judiciare ne permit să
idcntillcăm unele particularităţi ale agresorilor şi ale modalităţilor de
producere a acestor fapte.

Vălâmarea corporală

Actele de violenţă care produc atingerea cu intenţie a integrităţii fizice


.1 victimei constituie, dc asemenea, o categoric dc fapte care pot fi
circumscrise noţiunii dc criminalitate violentă. Comise asupra unei persoane
necunoscute sau asupra unui membru al familiei, aceste acte dc violenţă
îmbracă forme diferite din punct dc vedere al intensităţii şi gravităţii faptei de
violenţă, al consecinţelor produse la nivelul victimei.
Discuţiile specialiştilor pe marginea acestui tip de violenţă au fost
generale dc posibilitatea includerii ci în sfera criminalităţii violente,
indiferent dc gravitatea consecinţelor pe care le provoacă. Aşa cum am văzut
şi în cazul definirii criminalităţii violente, există autori care iau în considerare
ac(c dc violenţă de o gravitate mică* care ar corespunde la noi infracţiunilor
dc lovire sau alte violenţe, şi autori care preferă să includă acte dc violenţă de
o gravitate medie sau marc. Actele dc violenţă care pot fi descrise ca fiind dc
o gravitate medic şi mare, în funcţie de consecinţele lor la nivelul integrităţii
fi/icc a persoanei, au fost sancţionate în legislaţia noastră sub forma
infracţiunilor de: vătămare corporală, vătămare corporală gravă şi lovirile sau
vălămărilc cauzatoare dc moarte. Faptele de violenţă care corespund acestor
infracţiuni pot fi incluse, în opinia noastră, în sfera criminalităţii violente.
Iată cum sunt descrise din perspectiva normativului penal, actele dc
violenţă corespunzătoare acestor infracţiuni:
• Vătămarea corporală - acte de violenţă care produc la nivelul
„integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile (art.
181 C .P.)“ ‘“
• Vătămarea corporală gravă - fapta care determină
prejudicierea „integrităţii corporale sau sănătăţii, o vătămare

'idem, p. 541

65
care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de mai mult
60 de zile (art.182 în categoria actelor de violenţă
circumscrise infracţiunii de vătămarea corporală gravă sunt
prevăzute şi cele care pot avea drept consecinţă pierderea
„unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o
infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori
punerea în primejdie a vieţii pcrsoanei“*^^.
Lovirile sau vătâmările cauzatoare de moarte — sunt acte de
violenţă „care provoacă vătămare integrităţii sau sănătăţii
victimei, vătămare care este urmată de moartea victimei
(art.l83)“ '^^

l'io/ul

încadrat de criminologi în sfera violenţei de natură sexuală, violul


constituie unul din cele mai grave tipuri de violenţă interpersonală,
consecinţele sale la nivelul victimei putând fi dc natură fizică, cât şi
psihologică şi emoţională. Săvârşit asupra unei persoane adulte sau asupra
unui minor, asupra unei persoane de sex diferit sau asupra unei persoane dc
acelaşi sex, violul poate îmbrăca forme diverse dc desfăşurare (individual sau
în grup), care pot avea consecinţe dintre cele mai grave la nivelul victimei,
inclusiv moartea acesteia. Toleranţa populaţiei faţă de acest tip de violenţă a
evoluat de-a lungul timpului, modul în care societatea a înţeles să reacţioneze
faţă dc viol reficctându-sc, în ultimă instanţă, la nivelul legislaţiei penale.
în România, ca urmare a creşterii intoleranţei populaţiei faţă dc
agresiunile dc natură sexuală, legiuitorul a fost pus în situaţia de a opera
unele modificări legislative menite să descurajeze iniţierea unor acţiuni dc
natură sexuală împotriva voinţei victimei. Astfel, articolul 197 alin.l din
Codul penal conform căruia violul era definit ca fiind: „raportul sexual cu o
persoană de sex feminin, prin constrângerea acesteia sau profitând dc
imposibilitatea dc a se apăra sau dc a-şi exprima voinţa“ a fost modificat dc
prevederile conţinute în Legea 197/2000. Noile prevederi au adus în discuţie
şi actele dc viol produse între persoane de acelaşi sex, violul reprezentând

Ihiăcin
Idem, p. 542
ibidem

66
..actul sexual, de orice natură, cu o altă persoană, prin constrângerea acesteia
sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa‘'*"\ De asemenea, Legea 197/2000 a eliminat posibilitatea înlăturării
răspunderii penale ca urmare a împăcării părţilor şi încheierea unei căsătorii
intre victimă şi infractor. Tipurile de viol recunoscute de penalişti ca fiind
lapte pasibile de sancţiune au rămas aceleaşi, dar din dorinţa de a reduce
numărul violurilor comise, legiuitorul a decis să mărească sancţiunile pentru
laptele de viol în care victima suportă agresiunile sexuale din partea unui
crup de agresori, „victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
in tratamentul lâptuitorului (art. 197 (2) lit. b), victima este membru al
familiei (art. 197 (2) lit. bl), s-a cauzat victimei o vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 197 (2) lit. c), dacă victima nu a
implinit 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei
(art. 197 (3))“ '^^

Tâlhăria

1alhăria reprezintă reprezintă o formă de violenţă, care are drept scop


prejudicierea materială a victimei prin realizarea faptei de furt. însă, atingerea
scopului se realizează prin utilizarea „violenţei sau ameninţărilor cu violenta,
victima fiind adusă în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra“ *^^.
Actele de tâlhărie pot fi comise noaptea, într-un spaţiu public sau mijloc de
transport, de către o persoană care încearcă să-şi ascundă identitatea sub
protecţia unei măşti sau a altor modalităţi. Tot în sfera acestei forme de
\ iolcnţă pot fi incluse faptele de furt comise în grup, faptele care presupun
folosirea armelor, a substanţelor toxice sau paralizante, într-un spaţiu
rezidenţial sau în cadrul dependinţelor acesteia. Există, de asemenea, acte de
tâlhărie care au consecinţe deosebit de grave, printre acestea numărându-se:
pierderea sau deteriorarea unui organ sau simţ, infirmitatea fizică sau psihică,
avortul sau moartea victimei.
Studiile de criminologie realizate în ultimii ani de către specialiştii
Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii au evidenţiat faptul
câ faptele de tâlhărie pot fi catalogate în funcţie de următoarele

‘ ’ Legea 197/2000 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal,
.Monitorul Oficial, Partea I, nr. 568 din 15 noiembrie 2000
Ibidem
Gheorghe Nistoreanu (coord), Drept penai Partea specială, Continent XXI, Bucureşti,
1995, p.211

67
criterii: Jocul comilcrii faptei (în spaţii deschise, închise, mijloace de
transport), modul de operare (prin smulgere, ameninţare, violenţă ll/ică, în
locuinţa victimei, atipice) şi momentul comiterii faptei (în funcţie de
momentul din zi, comise pe lumină/întuneric)“ 127

2. Omorul ca formă a crim inalitălii violente

Interesul eriminologilor şi al altor categorii de cercetători pentru


eriminalilalca violentă s-a materializat şi în realizarea unor studii privind
omorul, subcapitolul de faţă conturându-se în jurul principalelor direcţii dc
investigare abordate de către cercetătorii acestui tip dc violenţă. O parte a
acestor studii se concentrează, în primul rând, pe descrierea şi explicarea
tendinţelor evoluţiei omorurilor (J. C. Clicsnais, 2003; G. I3arclay şi C.
Tavares, 2002), identificarea particularităţilor istorice, geografice şi sociale
ale evoluţiei omorurilor în diverse perioade de timp (M. B.Chamlin şi J. K.
Cochran, 2006; G. LaFrec şi A. Tscloni, 2006; W. A. Pridcmorc şi S.W. Kim,
2006). Au fost elaborate, însă, şi studii care tratează aspecte privind factorii
şi condiţiile care determină comportamentul criminal, factorii care
inllucnţcază producerea infracţiunii dc omor sau aspecte legate dc
construirea unor tipologii ale autorilor sau ale victimelor. Remarcăm o lipsă
a studiilor centrate pe analiza diverselor aspecte ale problematicii
infracţiunilor dc omor în literatura de specialitate din spaţiul european, în
comparaţie cu numeroasele studii realizate în alte zone ale lumii, precum
SUA sau Canada.

2,1, Cercetări contemporane privind evoluţia^ cauzalitatea şi


prevenirea omorurilor

Dc-a lungul anilor, au fost realizate o serie de studii care au abordat


teme precum: evoluţia şi variaţiile temporale ale omorului în diverse zone ale
lumii, particularităţile omorului, conflictele care stau la baza omorului şi

Miirgarcla l'lcşncr (coord), Tâlhăria forme de manifestare ^i dificultăţi în intervenţie^ în:


I). Banc iu. Sociologie juridică şi a delincvenţei, Editura Universităţii Piteşti, 2006,
pp. 200 - 201

68
dialectica procesului care face posibil omorul, caracteristicile criminalilor şi
ale victimelor şi prevenirea omorului.
E vo lu ţia o m o ru lu i în tim p .y/ s p a ţiu ş/ r e la ţia a c e s te ia cu o s e r ie ele
ja c io ri p o litic i, e c o n o m ic i ş/ s o c ia li constituie o primă direcţie de dezvoltare
a studiilor eare au tratat problematica omorului. In cele ce urmează, vom
pre/enta rezultatele eelor mai scmnifieative studii realizate în diverse centre
uni\’crsitare din SUA, Canada şi Uniunea Europeană.
Numărul cercetărilor realizate în Statele Unite ale Americii, care au
inccrcat să demonstreze existenţa unei relaţii între evoluţia ratei omorului şi
diverşi factori care se manifestă la nivel macrosocial, este de departe cel mai
in.irc din lume. Cercetători din domenii mai puţin interesate de studierea
ilivcisclor aspecte ale criminalităţii (economie, econometrie, matematică şi
statistică) s-au orientat în ultimul timp spre dezvoltarea unor analize
multivariate a fenomenului criminalităţii, pornind de la cuantificarea unor
variabile precum modernitatea, inegalităţile economice, schimbările politice,
democraţia.
Un studiu r e c e n t r e a l i z a t pe baza analizei datelor referitoare la
(unucideri din 44 de state ale lumii, în perioada 1950-2000, pune în relaţie
procesul de democratizare şi evoluţia ratei omuciderilor. Gary LaFree şi
Andromachi Tscloni au abordat această relaţie prin intermediul a trei
perspective teoretice: a civilizaţiei, a conflictului şi a modernizării. Pentru a
evidenţia relaţia dintre rata omuciderilor şi procesul de democratizare a fost
uitlizată o s c a lă a d e m o c r a ţie i (-10 până la +10) divizată în trei părţi pentru a
putea surprinde mai bine diferenţele: r e g im a u to c r a tic (-10 spre 0), tr a n z iţie
(1 -9) şi d e m o c r a ţie (10). Rezultatele analizei multivariate, care a presupus
luarea în consideraţie şi a coeficientului Gini, nivelului de dezvoltare şi a
procentului populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani, au confirmat
faptul că perspectiva modernizării are mai multă susţinere din partea
fc/iiltatclor înregistrate în cadrul cercetării. Altfel spus, rezultatele au
evidenţiat lâptul că: rata omorului înregistrează cote ridicate în perioadele de
tranziţie spre democraţie şi scade pe măsură ce societatea respectivă devine
una pe deplin democratică.
Pe de altă parte, Mitchell B. Chamlin şi John K. Cochran*^^ au pus în
relaţie rata omuciderilor din 33 de state ale lumii cu inegalităţile economice.

Gary LaFree, Andromachi Tseloni, Democracy and Crime: A Mullilevel Analysis of


Homicide Trends in Forty-Four Countries, 1950-2000, în: The Annals of the American
Academy, 605, may 2006
Mitchell B. Chamlin, John K. Cochran, Economic Inequalily, Legitimacy, and Cross
Sdtional llomicides Rates, Homicidcs Sludies, volume 10, number 4, november 2006

69
Componentele principale ale analizei mulţi variate s-au conturat în jurul
indicatorului modernitate (care a fost înţeles ca fiind compus din: populaţia
cu varsta de f5-24 de ani, procentul populaţiei din mediul urban, liniile
telefonice, consumul de electricitate), sex ratio, inegalităţi economice,
ilegitimităţi economice, ilegitimităţi politice. Ipoteza care a stat la baza
demersului celor doi cercetători sugera faptul că „efectul inegalităţilor
economice asupra ratei omuciderilor este mediat de percepţia legitimităţii
sistemului de stratificare“‘^^. Analiza multivariată a datelor a relevat faptul că
percepţia legitimităţii nu mediază efectele inegalităţilor economice asupra
omuciderilor, ci nivelul modernităţii este cel care asigură această relaţie.
Criminologii canadieni conduşi de Maurice Cusson, interesaţi dc
identificarea factorilor care influenţează evoluţia omorului în spaţiul canadian
au analizat datele statistice referitoare la omorurile produse la nivelul
provinciei Quebcc şi la nivelul Canadei în perioada 1901-2000, şi au formulat
unele ipoteze menite să explice creşterea şi descreşterea numărului de
omoruri. O primă constatare asociază creşterea numărului dc omoruri cu o
perioadă dc creştere economică, iar descreşterea numărului dc omoruri cu o
perioadă dc criză economică, dc sărăcire a populaţiei. Pentru perioada dc
descreştere a numărului dc omoruri autorii avansează şi trei ipoteze care par
să SC confirme în marc parte pentru spaţiul canadian şi nu n u m a i C o n f o r m
primei ipoteze, procesul de creştere a ponderii persoanelor cu vârsta
cuprinsă în intervalul dc vârstă LS-39 dc ani în totalul populaţiei face
posibilă creşterea criminalităţii şi invers. A doua ipoteză a fost construită în
jurul evoluţiei tranzacţiilor pe baza cârdurilor care a redus posibilitatea
producerii furturilor şi a delictelor violente ca urmare a dispariţiei banilor din
circuit. Ultima ipoteză ia în consideraţie eforturile pe care le face o societate,
prin intermediul instituţiilor publice specializate de a reduce criminalitatea şi
prin intermediul unor măsuri menite să-i protejeze pe cetăţeni şi bunurile lor.
Cercetătorii din spaţiul european interesaţi dc studierea criminalităţii
violente şi, în special, a omorului şi-au direcţionat eforturile atât către analiza
evoluţiei datelor statistice, identificarea trendurilor şi a factorilor care
influenţează rata omorului la nivelul statelor europene (European Sourcebook
of Crime and Criminal Justice Statistics, 1999, 2003, 2006; Entorf şi
Spenglcr, 2002), cât şi către realizarea unor studii centrate pe

Idem, p. 231
Maurice Cusson, Nathalie Bcaulieu, Fabicnne Cusson, Les homicides, în: Trăite dc
Criminologie Empirique, Les Presses dc l'Univcrsitd dc Montrc^al, 2003, p. 323 - 324

70
ulcnlillcarca parlicularilălilor agresorilor şi viclimclor omorului în diverse
ţâri (U. Galii, R. Tremblay, II. Schadee, 2000; L. Muechielli, 2002, 2004).
Studiile realizate în eadrul Comitetului European pentru Problemele
(‘riminalilâţii de eâlre Grupul de Speeialişti eoncentraţi în jurul temei:
„Icndinţe ale criminalităţii: statistici şi alte date cantitative privind
criminalitatea şi sistemul de justiţic“ (1993) s-au materializat sub forma unei
prime lucrări care analiza datele statistice din 36 de ţări pentru intervalul
1990-1996: European Sourcehook o f Crime and Criminal Justice Statistics.
Datorită interesului manifestat de către cercetători pentru acest tip de analiză,
studiul a fost continuat şi în anii următori, astfel European Sourccbook of
CVime and Criminal Justice Statistics (ESCCJS) a apărut şi în 2003 şi 2006,
iar datele incluse în analiză acoperă intervalul 1996-2003.
European Sourcehook o f Crime and Criminal Justice Statistics arc
meritul de a fi prima lucrare de acest gen realizată în spaţiul european, care a
reuşit să coalizeze în Jurul ei cercetători şi reprezentanţi ai unor instituţii care
deţineau datele statistice referitoare la criminalitate din toate statele europene
meluse în analiză. Coordonalorii echipei au reuşit să depăşească dificultăţile
legate de eolcclarca datelor şi cele legate de diferenţele dintre definiţiile
juridice ale infracţiunilor incluse în analiză fie utilizând şi alte surse de
mtormare (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), fie elaborând definiţii
operaţionale pentru situaţiile în care diferenţele erau prea mari. Grupul de
cercetători care a participat Ia realizarea acestei lucrări a inclus în analiză atât
informaţiile referitoare la datele statistice ale poliţiei privind criminalitatea,
dar şi informaţii privind populaţia inculpată sau condamnată şi tipuri de
sancţiuni aplicate. întrucât studiul nc-a furnizat informaţii privind evoluţia
infracţiunilor violente (omor, tâlhărie şi viol) în spaţiul european, am
considerat că rezultatele pot fi prezentate într-un subcapitol independent (vezi
capitolul V. 1).
Horst Entorf şi Ilannes Spenglcr^^^ au realizat pentru prima dată în
1-Airopa, în 2002, p analiză a factorilor socio-cconomici care acţionează
asupra criminalităţii din mai multe state europene, utilizând metoda
criminometrici. Informaţiile incluse în panelul criminometric au avut mai
multe surse: date din statisticile a 15 state membre UE („Criminalitatea în
Naţiunile Europei“), 12 seturi de paneluri de date din 8 state member

‘ pAiropean Sourcehook of Crime and Criminal Justice Statistics, Council o f Europe, 1999,
p,'7
Horst Entorf, Hannes Spengler, Crime in Europe. Causes and Conscquences, Springer,
2002

71
utilizând date neagregate din Nuts 3 şi Nuts 2 („Criminalitate în regiunile
Europei^) şi date din analiza în care au fost incluse 100 de state ale lumii.
Autorii şi-au propus să identifice factorii care pot constitui indicatori
ai cauzelor şi consecinţelor criminalităţii în general, insistând însă şi asupra
unor tipuri de iniracţiuni. După ce au inventariat factorii etiologici prezentaţi
în literatura de specialitate, cei doi cercetători au selectat mai multe variabile
pe care le-au inclus în analiză: sexul, vârsta, urbanizarea, divorţurile,
influenţa grupurilor de egali, sărăcia şi şomajul, oportunităţile şi bogăţia.
Analizele realizate au fost structurate în Jurul mai multor categorii de
infracţiuni, dintre care nu au lipsit furturile, tâlhăriile, omorurile, violul,
agresiunile violente, infracţiunile legate de droguri. Fiecare categoric de
infracţiune a fosl jnisă în relaţie cu variabilele mai sus menţionalc. In ceea ce
priveşte omuciderile, rezultatele analizei în cadrul căreia acestea au fost puse
în relaţie cu o serie de variabile explicative (PlB/pcrsoană, rata participării
forţei de muncă, număr de străini, divorţuri/căsătorii, efecte specifice fiecărei
ţări) au evidenţiat faptul eă următoarele variabile au o influenţă mai marc:
rata divorţurilor/număr căsătorii, PlB/persoană, şomajul şi vârsta bărbaţilor la
- 1 . 1 3 4 ’
prima căsătorie .
Un alt studiu realizat într-un stat din spaţiul european este cel iniţiat,
în 2006, de către William Alex Pridcmorc şi Sang-Wcon Kim.*^^ Autorii au
înecai cat să testeze una dintre alirmaţiile avansate de către Durklicim
referitoare la relaţia dintre rata omorului şi schimbările politice bruşte sau
crizele politice, pornind de la cazul fostei Uniuni Sovietice. Verificarea
ipotezei care a stat Ia baza cercetărilor a fost realizată cu ajutorul analizei de
rcgrcsic în care au fost introduse o seric de informaţii, cuantificate sub fomia
unor indici, din 78 de regiuni ale Rusiei de astăzi. Pentru a observa influenţa
pe care a avut-o schimbarea politică din Uniunea Sovietică asupra evoluţiei
ratei omorului au fost supuse analizei datele din intervalul 1991-2000. In
analiza de rcgrcsic au fost introduse următoarele variabile: rata omorului,
schimbarea politică, schimbările socio-cconomicc, alcoolul, educaţia, sărăcia,
gradul de urbanizare, variabila dummy pentru regiunile de la est de Ural.

I.'4
Idem, p. 135-136
' " William Alex Pridcmorc, Sang-Wcon Kim, Dcmocrafization anii politicul Chan^e m
Thrcals to Collcctivc Sentiments: Testing Durkhcim in Russia, The Annals of thc American
Academy, 605, may 2006

72
Cercetătorii au înţeles să măsoare schimbarea politica cu ajutorul
îinui indice construit pe baza a patm indicatori cu ajutorul cărora puteau
furprinde disiparea electoratului, care înainte de 1990 vota în procent de
10<)% cu Partidul Comunist, către o altă organizaţie politică: Partidul Liberal
Democrat. Pentru a surprinde schimbările produse la nivelul electoratului, au
foM incluse în analiză votul pentru Partidul Comunist şi votul alegătorilor
pentru Partidul Liberal Democrat la începutul şi sfârşitul intervalului analizat:
In 1900 şi 2000.
Schimbările socio-economice^^^ au fost descrise cu ajutorul unui
indice care cuantifica date referitoare la privatizare, şomaj şi capitalul străin
învestit. Lducaţia a fost reprezentată de numărul studenţilor la 1000 de
hfciiitori, urbanizarea prin procentul populaţiei care l()cuie.ştc în oraşe la
i00.000 de locuitori, iar sărăcia prin procentul populaţiei care trăieşte sub
pragul subzistenţei.
Concluziile la care au ajuns autorii confirmă afirmaţia lui Durkhcim
privind infiuenţa crizelor politice asupra ratei omuciderilor, mai precis, rata
cifruiciderilor creşte în timpul crizelor politice, ca urmare a disoluţiei
sentimentelor colective şi a diminuării reacţiei indivizilor faţă de
criminalitate.
Toate studiile mai sus prezentate relevă faptul că cercetătorii sunt din
CC in ce mai interesaţi să abordeze teme care se înscriu într-o perspectivă
macro-criminologică, perspectivă care încearcă să pună în relaţie actul
criminal cu factori care se manifestă la nivelul societăţii. Aceste studii
reprezintă, de asemenea, o modalitate de a-i implica şi pe specialiştii care vin
dinspre alte domenii de interes decât sociologia, dreptul sau psihologia, în
cercetări care ating aspecte ale criminalităţii. Remarcăm astfel, creşterea
interesului economiştilor, matematicienilor şi statisticienilor de a căuta
c.xplicaţii ale fenomenului criminalităţii prin identificarea factorilor care se
manifestă la nivelul societăţii, factori care au beneficiat de o atenţie mai
redusă din partea altor categorii de specialişti.
Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, o altă direcţie în
care s-au dezvoltat cercetările privind omorul a fost cea care s-a concretizat
in studierea genezei şi a diverselor tipuri de omor, precizarea rolului
agresorului şi victimei în producerea omorului sau identificarea tipurilor de
agresori şi victime.

Idem, p. 88
Idem, p. 89

73
Investigaţiile derulate de reprezentanţii Şeolii criminologicc
canadiene s-au materializat în elaborarea unor studii comprehensive asupra
omorului, studii care au reuşit să aducă o contribuţie deosebită la dezvoltarea
cunoaşterii ştiinţifice asupra omuciderilor. Au fost formulate, cu ocazia
acestor cercetări, o scrie de concluzii referitoare la geneza şi evoluţia
contlictclor care stau la baza omorurilor, caracteristicile agresorilor şi
victimelor, tipologia omorurilor.
Pe de altă parte, cercetările conduse de M. Cusson au avut drept
finalitate constmirca unei teorii explicative a omorului, care să ţină cont dc
gravitatea acestei fapte şi să respecte trei reguli metodologice:
1. „Să se păstreze spiritul care domină datele empirice, altfel spus,
fiiplele tiominanle şi observaţiile care revin Iară încetare;
2. Să se asocieze acţiunile deslăşuratc dc actorii dramei cu intenţiile lor
şi să SC încerce identificarea logicii interne a acestora;
3. Să se povestească modul în care se derulează evenimentele, să sc
iirczinte modul în care acestea sc antrenează unele pe celelalte şi cum
protagoniştii dramei se infiuenţează reciproc^ .
Concluziile cercetărilor derulate dc Cusson şi colaboratorii să-i relevă
faj)lul că dificultăţile care stau la baza demersului de elaborare a unei teorii
suni g,enerale de faptul că „fiecare omor csle unic”, iar pe de altă parte, dc
faj)lul că „multe omoruri sca|)ă oricăror eforturi de înţelegere^*' ^
In ceea ce priveşte jLTcv/ra/ omoruluij Cusson şi colaboratorii apreciază
că aceasta „trebuie căutată într-un conllict: doi indivizi se confruntă pentru că
interesele lor se opun. Ei sunt în competiţie unul eu celălalt, fiecare doreşte
acelaşi avantaj, niciunul nu acceptă să împartă.“ *'^^
Confiictul se transformă în omor atunci când sc declanşează cele două
procese specifice omorului şi anume, procesul justiţiar şi ascensiunea la
extreme a eonfiietului în baza ideii dc onoare. Procesul justiţiar este sintetizat
de Cusson în următoarea schemă: .jicdrcptatc suportată ~ plângere - refuz
(Ic a repara greşeala - dezaprobare - acţiuni reciproce - răzbunare.
l'sealadarca eonfiietului şi trecerea lui la al doilea nivel, care arc şanse
mari să fie finalizat eu suprimarea adversarului, sc produce atunci când
intervin „cultul onoarei şi spiritul r ă z b o i n i c . T r e c e r e a la act este

^ Maurice Cusson, Nalhalic Bcaulicu, Fabicnnc Cusson, Op. cit., p. 283


’’’’ Ibiclcm
Maurice Cusson, Nalhalic Bcaulicu, Fabicnnc Cusson, Op. cit., p. 285
'” Idem, p. 287
Idem, p. 288

74
inilucnţată „dc presiunile care se exercită în situaţia în care se găseşte
agresorul ceva timp înainte dc momentul fatal^*"^^.
revoluţia conllictului şi trecerea de la o fază la alta sunt descrise dc
criininologi astfel: „protagoniştii vor fi mobilizaţi dc furia cauzată de
ncdreplalea suportată, de voinţa dc a evita o situaţie umilitoare şi dc teamă.
Unul dintre ci va sfârşi prin a fi omorât din mai multe motive: pentru a
râ/biina nedreptatea, pentru a învinge şi a scăpa dc pericolul imincnt“ *'^'^.
Confiictclc nu duc însă întotdeauna la omor. Există situaţii în care,
prin intermediul unei persoane cu rol dc pacificator, situaţiile conflictuale pot
evolua în sens pozitiv, astfel încât persoanele implicate pot rezolva
problemele prin discuţii mediate dc intervenţia acestuia. Cusson subliniază
iinpoiian|a martorilor în derularea conllictului şi prezintă trei sitiiapi posibile,
ca urmare a prezenţei şi intervenţiei martorilor în conllict:
. 1. „martorii iau partea unuia dintre cei doi actori şi se pot implica
direct în conllict alături dc prietenii lor;
2. martorii îi pot înconjura pe combatanţi pentru a privi spectacolul,
ceea ce este ca şi cum ai arunca ulei pe foc;
3. îi pot calma pe adversari, separa şi pot încerca să-i împacc.“4145
Martorii care intervin pentru stingerea conllictului sunt numiţi dc
Uusson pacillcatori. Aejiunea pacillcatorilor se realizează în trei paşi:
1. „ eliberarea jirota^oni.'^iilor ele lofica iraţionala în care sunt prinfi
ei îivsifi" juin întreruperea atacului, separarea şi securizarea celor
doi şi crearea unui nou raport dc forţe (doi contra unuia);
2. „restabilirea comunicării între părţi fi dezamorsarea
conflictului''. Părţile implicate în conllict îşi pot exprima punctele
dc vedere adresându-se pacificatoriiliii care va prelua conducerea
şi va interveni eficient pentru stingerea conllictului.
3. „sprijinirea celor doi protagonişti în găsirea unei soluţii de
înţelegere pe baza unei reguli generale"^^ .

Autorul insistă asupra importanţei pacificatorului, argumentele pe


care le aduce în discuţie fiind selectate din analiza modului în care se
(îeslăşoară conflictele finalizate cu moartea victimei. Pornind de la

Idem, p. 292
Idem, p. 289
‘ Ibidcm
Idem, p. 291

75
observaţia că omorul nu se produce în mod instantaneu, ci este rezultatul unui
conHict care evoluează într-un interval de timp (câteva orc, zile, săptămâni
sau luni), Clisson precizează că intervenţia pacificatorului şi infiucnţarca
cursului confiielului depind de mărimea intervalului de timp dintre momentul
iniţial al confiictului şi cel final. Importanţa intervenţiei pacificatorului cslc
evidenţiată şi de aprecierea privind necesitatea ca orice teorie asupra
omorului să ia în consideraţie şi faptul că acesta se produce în absenţa
pacificatorului sau în prezenţa martorilor şi sub influenţa lor.
Referitor la particularităţile agresorilor, criminologii canadieni susţin
că aceştia prezintă următoarele caracteristici: sensibilitate extremă faţă de
nedreptate, marginalitate socială (antecedente penale, lipsa locului de muncă,
celibatul), lipsa unei reţele sociale (formate din prieteni, colegi, amici) şi
nivel economic scăzut.
O altă direcţie de interes pentru cercetători a constituit-o iniţierea
unor prop^rame de cercetare menite sâ fundamenteze acţiunile de prevenire a
omorului. Lucrarea lui Maurice Cusson „Prevenirea dclincvcnţci”**^
constituie un punct de reper pentru specialiştii interesaţi de problematica
prevenirii criminalităţii prin adoptarea unor strategii centrate pe prevenirea
situaţională sau prevenirea socială. Prevenirea violenţei în general şi a
crimelor violente precum omorul, violul sau violenţa conjugală constituie
doar câteva dintre aspectele abordate în cadrul acestei lucrări. Cusson
subliniază importanţa prevenirii situaţionalc şi a implicării poliţiei în
acţiunile de prevenire a omorurilor, prin diminuarea acţiunii factorilor de risc:
intervenţia promptă a poliţiei pentru a stopa evoluţia conflictelor, prevenirea
reiterării faptelor violente, controlul armelor de foc. De asemenea, autonil
insistă asupra adoptării unor strategii de prevenire socială care să includă
acţiuni de prevenire prin dezvoltare (vizează copilul şi familia), dar şi acţiuni
de prevenire comunitară (la nivel de cartier sau oraş), care „să prevină
inadaplarca; să încurajeze evoluţia normală a aptitudinilor de a trăi în
societate; să dea tinerilor fragili forja de a rezista seducţiilor delincvenţci“’‘’'^
Preocupările lui M. Cusson pentru prevenirea omorului s-au
concretizat şi în elaborarea unor studii, în colaborare cu Jaques Marlcau, care
au abordat aspecte referitoare la prevenirea omorului comis în spaţiul
familial. Propunerile formulate, cu ocazia publicării unor studii recente

Maurice Cusson, Prevenir tu dclinquancc, Presses Universilaires de France, 2002


' Maurice Cusson, Prevenirea delincventei, Gramar, 2006, pp. 130-140
’ Idem, p. 65

76
âiupra omorului comis în spaţiul familial, iau în consideraţie o serie de
factori care favorizează producerea crimei şi încearcă să se plieze pe situaţiile
hknfificale ca prezentând un pericol iminent sau un pericol real fără a fi
imediat. In opinia criminologilor canadieni, prevenirea omorului trebuie să se
omtureze în jurul următoarelor idei:
1. ,,încurajarea victimei şi a martorilor să apeleze la ajutorul
poliţiei;
2. Identificarea gradelor violenţei şi capacitatea de a anticipa răul
prin folosirea unor indici care să identifice situaţiile cu grad
mic sau marc de pericol;
3. Dacă pericolul este slab, intervenţia trebuie să vizeze
calmarea, blamarea şl convingerea;
4. Când pericolul este marc, intervenţia trebuie să vizeze
neutralizarea agresorului şi protecţia victimei;
5. Trebuie luat în consideraţie factorul timp;
6. Armele de foc găsite în posesia autorilor violenţei familiale
trebuie în mod sistematic confiscate“ ^^^.
Remarcăm insistenţa criminologilor canadieni de a propune drept
v)luţii de prevenire a omorului măsuri de ordin situaţional, măsuri care
presupun intervenţia unor persoane cu rol de pacificator, dar şi măsuri care
s!/ca/ă creşterea controlului asupra armelor de foc pentru a reduce astfel
posibilitatea producerii omorului.

2.2, Omorul comis în spaţiu! familial: omorul conjugal, filicidul


maternal şi paternal

Cercetătorii interesaţi de problematica omorului au iniţiat şi o serie de


lUidii care s-au concentrat pe investigarea în profunzime a unor tipuri de
«mior, respectiv pe identificarea particularităţilor legate de modul de
ptodiiccre al aceslora, dar şi a caracteristicilor agresorilor şi victimelor.
Amintim în acest sens, cercetările desfăşurate asupra omorului comis în
familie, omorului cu motivaţie sexuală, omorul comis de părinţi asupra
propriilor copii şi omorul conjugal.

Maurice Cusson, Jaqucs Marlcau, Les homicides familiaux: approche comparative et


prexention în : Revue Internationale de Criminologie et de Policc Technique et Scientifique,
r2006, pp. 271-274

77
Analiza relaţiilor dintre infraetor şi vielimă au inspirai unele tipologii
ale omorului, eare laceau referire la următoarele tipuri: omorurile vindicative,
151
reglările dc conturi, omorurile conjugale, omorurile asociate cu viol,
omuciderile la locul dc munca, uxoricid, ^^\filicid fratricid"
In eele ee urmează vom aborda omorurile comise în familie pornind
de la elasifloarea lor în funcţie de relaţiile dintre agresor .y/ victimă. Vom
include, astfel, în sfera omorului familial: omorurile comise între soţi
(uxoricid) sau între concubini, omorurile care au avut ca urmare moartea
părinţilor agresorilor (paricid), omorurile care au presupus moailca copiilor
de până la 18 ani (filicid), omorurile comise între fraţi/surori
(fralrieid/sorocid)*'*^ şi omorurile comise asupra altor rude (veri, bunici,
eiimnali).
întrucât studiile centrate pe investigarea unor aspecte referitoare la
omorurile incluse în categoria paricidului sau fralricidului/sorocidului suni
mai puţin numeroase şi realizate îndeosebi dc către psihiatri şi psihologi, nc
\'om limita în acest subcapitol să prezentăm două tipuri dc omor şi anume,
omorul conjugal şi filicidul.

Omorul conjugal

In literatura dc specialitate termeni precum omor conjugal şi omor


familial sunt adesea utilizaţi atunci când sc abordează aspecte ale violenţei
produse în spaţiul familial. Majoritatea autorilor interesaţi de problematica
inlracţiunilor dc omor sunt dc acord ca în sfera noţiunii dc omor conjugal

lioisvert, Cusson 1994, apud M. Cusson, N. Bcaulieu, F. Cusson, Les Homicides, în:
Traiîe de criminologie empirique, 3-c edilions, Les Presses dc PUnivcrsilc dc Monlrcal,
2003, p. 300
Maiiricc Cusson, Nathalic Bcaulieu, Fabicnnc Cusson, Les Homicides, în: Trăite dc
criminologie empirique, 3-c editions, Les Presses dc PUniversite de Montrcal, 2003, pp. 300-
316
' ' Juan A. Perez, Dario Pacz, F. Navairo-Pcitiisa, L'uxoricide: conjlit dc mentalites entre la
liheralion de la femme et le complexe de Thonneur, \v\vvv.pug.fr/tclcch_rcvuc/rips 1222005.pdf
Jaqucs D. Marlcau, Fratricides et sorocides: synthese de la literaturo,
WWW.mcmbrcs.lycos.fr/iTiorlhach/matripatncidc
în literatura dc specialitate sunt utilizaţi termeni precum: « matricide » şi « patricide » -
uciderea mamei şi uciderea tatălui - (Jcan Wilmotte), « filicidc paternei » sau « filicidc
maternei » (J. I). Marlcau, Bernard Poulin). Gheorghe Nisloreanu şi colaboratorii folosesc
termeni precum: uxoricid (uciderea soţului) paricid (uciderea unui descendent sau ascendent)
fratricid (frate, soră).

78
cuprindă „omorurile comise între persoane căsătorite, separate sau
divorţate sau care trăiesc în uniuni libcrc“ (Cusson, Bcaulieu, Cusson, 2003).
Pc dc altă parte, pentru a descrie şi alte tipuri de omor săvârşite în spaţiul
familial, specialiştii Iblosesc noţiunea dc omor familial în care sunt cuprinse
cnnoriirile conjugale şi omorurile săvârşite asupra copiilor, tinerilor sau
vârstnicilor (Bcattic, 2005).
Maurice Cusson, Nathalic Bcaulieu şi Fabiennc Cusson** in c l u d în
sfera omorului conjugal acţiunile de suprimare a vieţii unei persoane cu care
agresorul arc/a avut o relaţie dc căsătorie sau are/a avut o relaţie amoroasă.
A^a cum arată studiile autorilor canadieni, omorul se produce îndeosebi în
c.nlrul uniunilor conjugale, în cazul persoanelor divorţate sau separate şi al
cclihalarilor. De fapt, Cusson şi colaboratorii săi readuc în discuţie
precaritatea, „legăturilor amoroase şi a uniunilor libere care reprezintă relaţii
cu potenţial exploziv.[...] Ele sunt încărcate sexual şi afectiv, totul este însă
marcat dc absenţa angajării dc durată. Acest lucru duce la neînţelegeri când
unul dintre parteneri investeşte masiv în relaţie în timp ce celălalt vrea să-şi
pV'trczc libcrtatca^*"'^.
în ceea ce priveşte agresorii, rezultatele cercetărilor deslăşuralc, până
in prezent, relevă faptul că marea majoritate a acestora sunt bărbaţi cu vârsta
rnetlie de 42 dc ani, fără antecedente penale.
Deşi majoritatea agresorilor sunt bărbaţi, în cazul omorului conjugal
SC înregistrează cea mai marc pondere a agresorilor dc sex feminin,
comparativ cu alte tipuri de omor.
Omorurile comise de femei în spaţiul familial reprezintă acte dc
violenţă orientate fie asupra partenerilor de viaţă, lîc asupra copiilor lor sau
asupra unor persoane din anturaj. Studiile realizate dc Maurice Cusson şi
colaboratorii săi*^^ identifică următoarele particularităţi ale femeilor care îşi
omoară partenerii de viaţă: vârsta este dc 33,5 dc ani, mai mult de jumătate
Jinlrc ele au parteneri stabili, nu au antecedente penale, femeia este în
general cea care se apără, victima are vârsta medic dc 27,4 ani.

Maurice Cusson, Nathalic Bcaulieu, Fabiennc Cusson, Les Homicides, în: Trăite de
inminul()};ie empiriqiie, 3-c edilions, Les Presses dc l’Univcrsilc dc Montrcal, 2003
Maurice Cusson, Criminologie actiielle, PUF, 1998, p. 25
* Maurice Cusson, Nathalic Bcaulieu, Fabiennc Cusson, Op. Cit., 2003, p. 310

79
Filicidiil

Un loc aparte în cadrul omorului din spaţiul familial îl ocupă


problematica omorului comis asupra copiilor de către lată sau de către manii
Tcxmcmx jîlicid, filicidpaterna! fUicid materna! sunt toi mai des utilizaţi în
literatura de specialitate şi au înlocuit termeni precum infanticid (uciderea
unui nou născut - Petit Larousse, 1993), neonaticid (uciderea de către unu!
din părinţi a unui copil mai mic de 24 de orc - Resnick, 1970), pedicid (omor
comis asupra unui copil - Adclson, 1991), Hbericid (omor comis asupra unui
copil mai marc de 24 de orc - Dessigne şi Carrcrc, 1974). Conform dcfinilici
acceptate la nivel internaţional, prin fdicid se înţelege „omorul comis de către
părinţi asupra copiilor lor, indiferent de vârsta victimei”*^'^. Atunci când este
vorba despre omorul comis de tată asupra propriilor copii, cercetătorii
utilizează termenul de fdicid paterna!, în timp ce pentru omorul săvârşii de
mamă asupra copiilor este folosit termenul de fdicid materna!.

Filicidiil matenial

Printre autorii interesaţi de particularităţile fdicididui materna! se


numără Resnick (1969), Myers (1970), D’Orban (1979), Rurland şi Lemmen
(1996), Susan II. I riedman, S. MeCue Ilorvvitz, P.J. Resnick (2005). Studiile
realizate au avut în mare parte un caracter deseriptiv, unele dintre acestea
reuşind să atingă aspecte privind relaţia dintre filicidul maternal şi stresul
economic (Haapasalo J., Petaja S., 1999), legătura dintre calitatea relaţiei de
cuplu şi filicidul maternal (Laportc ct all, 2003) sau să identifiee factorii de
risc pentru filicidul maternal/paternal (Susan H. Friedman el all., 2005).
Prin investigaţiile desfăşurate, unii cercetătorii încercau să găsească o
c.xplicaţic a implicării femeilor, înlr-o măsură mai marc decât bărbaţii, în acte
de violenţă îndreptate asupra copiilor. Bernard Poulin şi Jaques D. Marlcau
au identificat câteva dintre sursele acestei constatări referitoare la filicidul
matern, care aveau la bază erori de natură metodologică şi faceau referire la
modul de selecţie al subiecţilor pentru studiile derulate: în faptele de filicid
au fost incluse şi cele care presupuneau uciderea noilor născuţi, iar

^ Jaques D. Marlcau el all, Les parents qui tuent leurs enfants, în : Jcan Proulx, Maurice
Cusson, Marc Ouimet, Op. cit., p. 108

80
" fenîcilc induse în ccrcclări erau seleelale dintre paeientele internate în
ipitalde de psihiatrie^^^.
("ereetările comparative realizate dc către criminologii de la Institutul
fhslippe Pinel din Monlrcal asupra unor loturi de femei (unul format din
fcîici care la momentul crimei erau implicate într-o relaţie de cuplu şi al
A)i!ca din femei care erau singure) au pus în evidenţă o serie de particularităţi
dc celor două loturi, particularităţi care ţineau de motivaţia actului şi situaţia
HKio-cconomică. Line Laportc şi colaboratorii săi^^^ constată astfel, că
femeile singure care au comis o faptă dc filicid erau caracterizate de o situaţie
economică precară, primeau ajutor social, iar relaţiile conjugale dezvoltate
ifc a lungul vieţii erau marcate de instabilitate. Trecerea la act, în cazul
âccsior femei, se producea după ce tatăl natural al copilului le abandona.
Actul era justificat de femeie ca fiind un gest altruist carc-şi propunea să
trlimine posibilitatea reproducerii propriului destin în cazul copilului. Totuşi,
există şi studii care subliniază faptul că majoritatea femeilor erau căsătorite la
m<nncntul crimei (Wilczynski, 1997), dar relaţiile dc cuplu erau
tlisfuncţionalc, adică neînţelegerile în cuplu şi rupturile de cuplu erau des
«emnalate în cazul femeilor criminal (Marleau, Laporte, Poulin, 1995).
Au existat şi autori care, abordând problematica filicidului matemal,
ăti reuşit să contureze o tipologic a femeilor care comit omoruri asupra
copiilor. Rste cazul lui D’Orban care identifică următoarele tipuri : „mame
âhu/ive, mame care suferă tle maladii mentale, mame ră/bunăloarc, mame
care omoară copiii nedoriţi, omor motivat dc milă‘‘‘^^.

Filicidul paterna!

Aşa cum era dc aşteptat, o parte dintre specialişti au fost interesaţi şi


dc problematica filicidului paternal. Menţionăm, în acest sens, studiile
dcmlatc dc Scott (1973), Craven şi Coven (1988), Poulin şi colaboratorii
(1999).

^ Jaqucs D. Marleau, Bemard Poulin, Le filicide paternei: synthese eclectique des ecrits,
yiuw.pincl.qc.ca/psvchiatric violencc. 2001
Line I>aporte, Bernard Poulin, Jaques D. Marleau, La relation de couple chez Ies meres
fiiicides esl-elle importante?, Psychiatrie et violence, voi 3, nr. 3/2003, disponibil la
hctp:V\v\v\v.psvchiatricviolcnce.ca/paaes/archive 2003.btm
Conform J. D. Marleau et colab., Les parents cpii tuent leurs enfants, în : Jean Proulx,
Maurice Cusson, Marc Ouimet, Les violences criminelles, Les Presses dc l’Univcrsitc Laval,
I W .p . 120

81
Studiile realizate în Marea Britanie (Scott, P. D., 1973)*^^ au
evidenţiat o serie de particularităţi ale filicidului paternal: vârsta medie a
autorilor de 24 de ani, mai mult de jumătate dintre agresori aveau un loc dc
muncă, prezenţa cazierului judiciar în cazul a 2/3 din total, prezenţa
tulburărilor dc personalitate. In ceea ce priveşte victimele, acestea erau, dc
cele mai multe ori, dc sex feminin şi aveau vârsta mai mică dc 2 ani. Factorii
precipilatori cei mai des întâlniţi au fbst legaţi de plânsul interminabil al
copilului sau refuzul acestuia de a mânca. De asemenea, au fost identificate o
scrie de caracteristici ale agresorilor precum : izolarea socială, sărăcia,
impulsivitatea, consumul dc droguri, prezenţa problemelor
psihiatricc/neurologicc, abuzul psihicAscxual în perioada copilăriei.
O altă direcţie dc dezvoltare a studiilor a constituit-o, pentru unii
cercetători, analiza literaturii ştiinţifice care abordează problematica
filicidului maternal sau paternal. Amintim în acest sens, studiile realizate dc
către echipa coordonată rle către .laques Marlcau şi Bernard Pouliii (2()01) şi
de către echipa Ibrmată din Susan 11. Friedman, S. McCuc llorwitz şi P. J.
Rcsnick (2005), care au realizat o analiză critică a cercetărilor anterioare
pentru a identifica astfel lacunele pe care specialiştii nu au reuşit să le elimine
prin investigaţiile lor.
Sinteza literaturii ştiinţifice realizată dc către criminologii canadieni
în 2001, pe lângă faptul că abordează critic cercetările din domeniul
filicidului jxilernal, identificând astfel unele limite ale acestora, aduce în
discuţie şi o tipologic a filicidului paternal. Marlcau şi Poulin ne propun şase
categorii de omor comis asupra co])iilor de către proprii lor taţi :
1. Filicid accidental - comis dc către taţii carc-şi omoară copii ca
urmare a aplicării unor sancţiuni. In cadrul acestei categorii autorii
identifică trei subtipuri construite în funcţie dc vârsta copiilor: 1)
omorul comis asupra copiilor cu vârsta sub un an, generat de gesturi
impulsive declanşate de copii care plâng prea mult; 2) omorul comis
asupra copiilor cu vârsta mai mare de un an, care suportă maltratări
fizice din partea tatălui; 3) omorul comis asupra preadolescenţilor şi
adolescenţilor.
2. Filicid produs ca urmare a unui act de răzbunare - săvârşit
indeosebi atunci când părinţii se despart, iar copilul este transformat
în obiect asupra căruia se transferă toată ostilitatea tatălui.

Scott P. D., Fatal haltereJ baby cases, Mcdicinc, Science and thc Lavv, volum 13,
pp. 120-126

82
Omorul comis asupra noilor născuţi - situaţie în care laţii sunt doar
complici.
Filiciclul comis asupra copiilor care prezintă anumite handicapuri
fizice sau mentale (eulanasic).
Filicidul care este precedat de un abuz sexual - este săvârşit pentru
a îndepărta urmele abuzului.
Filicidid săvăr.sit din altruism — de către un tată care prezintă
arccţiuni psihice grave. în cele mai multe cazuri, tatăl se sinucide
ci 64
după CC comite omorul.“

Pe de altă parte, psihiatrii americani coordonaţi de către Susan Haltcrs


1riedman*^''' au realizat o analiză asupra unui număr de 39 de cercetări care au
avut ca temă filicidul malernal şi care au fost selectate în funcţie de
următoarele criterii : erau publicate în limba engleză, după 1980, în SUA şi
alte (ări.
Investigaţiile desfăşurate au avut ca obiective principale: identificarea
factorilor de risc care se manifestă în cazul filicidului matcrnal şi
nconaticidului şi identificarea măsurii în care bolile mentale reprezintă un
risc pentru producerea filicidului matcrnal şi a nconaticidului. Dificultăţile
întâmpinate datorită diversităţii studiilor analizate, dar şi limitelor acestora
legale de informaţiile privind populaţia investigată (starea de sănătate înainte
dc filicid, caracteristicile victimelor, informaţii privind familia de origine) şi
lipsa grupului de control, i-au determinat pe cercetători să 11c precauţi în
formularea ideilor legate dc factorii de risc ai filicidului.
Totuşi, autorii au identificat unii factori de risc care acţionează în
cazul pruncuciderilor precum: vârsta tânără, statutul marital dc persoane
necăsătorite, negarea sau ascunderea sarcinii, lipsa îngrijirilor prenatale. Pe
dc altă parte, au fost evidenţiaţi factori dc risc care se conturează în mod
deosebit în funcţie dc istoricul stării dc sănătate, dc prezenţa sinuciderilor, a
depresiilor şi a psihozelor.
Au existat şi studii comparative asupra filicidului matcrnal şi paternal
care au evidenţiat unele diferenţe între cele două categorii dc agresori legate
de statutul marital, vârstă, armele utilizate sau motivaţii.

‘ J.iqucs D. Marlcau, Bcmard Poulin, Le filidde paternei: synthese eclecticjue des ecrits,
v>w.pincl.qc.ca/psvcliia{ric violcncc, 2001
Susan Haltcrs lăicdinan, Sarah McCuc Ilorwitz, IMiillip .1. Rcsnick, ChHd Mnrder by
Mnihers: A Criticai Analysis oftlie Current State of Knowledye and a Research Aycnda, 'fhc
American Journal of Psychiatry, 2005, disponibil la
h* P-psvchiatrvonlinc.or<z/cizi/contcnt/rullU62/9/l 578

83
Primul studiu care se înscrie în aria cercetărilor comparative este ccl
iniţiat de Resnick P. .1. în 1969. Conform rezultatelor,’^’^ bărbaţii sunt înti-im
număr mai ‘marc căsătoriţi la momentul faptei, comparativ cu femeile.
Agresorii bărbaţi au vârsta cuprinsă în intervalul 25-35 de ani, utilizea/i
cuţitul atunci când comit fapta, sunt mai puţin diagnosticaţi ca având depresii
î>i stări psihotice. Motivaţiile actului criminal sunt răzbunarea şi abuzul fizic,
l'emeile care-şi omoară copii au vârsta cuprinsă în intervalul 20 - 50 de ani,
N'ictimcle sunt aruncate, sufocate sau gazate. Mamele sunt diagnosticate dc
cele mai multe ori ca fiind schizofrenice sau ca având alte probleme dc
sănătate psihică.
Resnick propune chiar şi o clasificare a filicidului în funcţie dc
motivaţia faptei: lllicid altruist, filicid psihotic acul, filicid comis asupra unui
copil nedorit, filicid accidental, filicid ca răzbunare la adresa unui
concubin 167

2.3, Omorul cu motivaţie sexuală

Deşi este mai puţin întâlnit în practică şi nu reprezintă din punct dc


vedere Juridic un tip dc omor care beneficiază dc prevederi legislative
speciale, omorul cu motivaţie sexuală a atras atenţia specialiştilor
(criminologi, criminalişti) îndeosebi prin modul său dc realizare şi uşurinţa
cu care poate fi confundat cu alte tipuri dc omor. Studiile centrate pe această
temă au reuşit să contureze principalele caracteristici ale acestui tip dc omor,
pornind de la informaţiile privind scena crimei, victimele omorului şi
agresori.
Tony Brien şi Jean Luc Bache consideră că acest tip de omor poate fi
caracterizat printr-o seric de clemente care sunt prezente la locul faptei:
• ,,Coquil victimei este lăsat în mod voit expus într-o poziţie
umilitoare ;
Prezenţa instrumentului de tortură la locul crim ei;
Răni ritualizatc pe corpul victimei ;
Indicii privind mutilarea postmortem ;
Corpul victimei dezmembrat de către autor ;
Prezenţa loviturilor pe faţa victim ei;

Resnick \\ Chilii MurJerer hy Piircnts: A rsychiiilric Rcvicw of Filiciik\ American


.loiimal ofPsychialiy, 1969, p. 327-328
Idem, p. 329-330
84
Indicii că delictul a durat mai multe orc;
Urme ale înregistrării agresiunilor ;
Prezenţa obiectelor « erotice» provenind de la victim e:
bijuterii, păr, lenjerie, ciorapi;
Obiecte intime sau personale ale victimei fără mare valoare :
fotografii, piese de îmbrăcat, bijuterii, parfumuri, farduri, carte
de identitate/'J68

Victimele omorului sexual au fost, de cele mai multe ori, femei tinere
cu vârsta cuprinsă între 18-39 de ani. Erau persoane care aveau ocupaţii care
pfcsupiin contactul frecvent cu oamenii (chelner, prostituată, dansatoare,
itriptcii/c, clientele barurilor). Victimele erau, în acelaşi timp, persoane care
%c deplasau singure scara sau noaptea datorită programului dc lucru.
Analizele efectuate asupra victimelor au evidenţiat faptul că multe dintre ele
erau consumatoare dc alcool, droguri sau medicamente.
In acelaşi timp, cei doi criminologi prezintă drept particularităţi ale
omorului sexual faptul că se produce în alte spaţii decât în locuinţa privată,
mobilul faptei aparent absent, fapta este premeditată, iar motivaţia este greu
dc identificat.*^^
Cât despre autorii omorului sexual, specialiştii au căzut de acord că
există două tipuri şi anume, colericul şi sadicul. Colericul este o persoană
care în copilărie a fost supus unor abuzuri sau agresiuni sexuale. A manifestat
dc-a lungul vieţii un comportament care poate fi caracterizat p rin :
„indisciplină, izolare socială, gesturi periculoase, fobii, devalorizarea sinelui,
probleme somatice, atitudini rebele şi cruzime faţă de animale.“ *^^ De
asemenea, criminalul coleric este un consumator de filme porno, un individ
care foloseşte liniile erotice, apelează la serviciile prostituatelor, consumă
droguri.
Actul criminal este precedat de conflicte cu membrii familiei sau cu
persoane din anturaj (amici, colegi, patroni). Trecerea la act se produce sub
influenţa consumului dc alcool sau a drogurilor, conflictele transformându-se
In acţiuni controlate de ură, răzbunare şi mânie orientate către persoane din
proximitate.

^ Tony Brien, Jean-Luc Bache, Enquete policiere pour homicide sexiiel, în : Revue
Internationale dc Criminologie ct dc Policc Tcchniquc ct Scicntifiquc, no. 1/2005, p. 108
^ Idem, p. 97-98
Idem, p. 98

85
Sadicul cslc, în viziunea cercetătorilor*^*, un individ care a suportat în
perioada copilăriei consecinţele unor violenţe fizice şi psihologiee fie în
cadrul fanulici de origine, 11c în cadrul instituţiilor în care au fost internaţi.
Arc un ni\cl dc instrucjic şi un coeficient de inteligenţă ridicat.
Comportamentul său sexual este caracterizat prin prezenţa unor disfuncţii
erectile, dar şi prin fetişism, travesti şi sadism sexual. Are în antecedente
infraeţiuni precum intrarea prin efraeţie, agresiuni sexuale şi delicte comise
cu violenţă. Omorul sexual este preeedat de acumularea unei cantităţi mari de
agresivitate provocate de eşecuri, pierderi sau probleme în domeniul
profesional sau extraprofesional. In aceste situaţii, omorul se produce ca
urmare a orientării şi descărcării acestei agresivităţi asupra femeilor.

2,4. O m o r u r ile c o m is e d in r ă z b u n a r e ş i c a u r m a r e a c o n flic te lo r


d in tr e p ă r ţile im p lic a te

Omorurile comise din răzbunare şi ca urmare a certurilor dintre părţile


implicate sunt dc.scrise de către criminologi*^^ ca fiind omoruri care au la
ba/ă conllictelc generate de răzbunarea sau discuţiile contradictorii pc
anumite teme. Aceste conllicte se produc, de cele mai multe ori, între
persoane de sex maseulin care se cunosc (prieteni, amici, vecini, cunoştinţe),
dar între care nu există relaţii dc rudenie. Conflictul debutează prin discuţii
contradictorii (pc anumite teme, bani, femei), continuă din dorinţa fiecărui
participant dc a nu fi perceput dc martori ca fiind un laş şi creşte în intensitate
ca urmare a schimburilor verbale şi a loviturilor. In majoritatea cazurilor nu
există martori, iar atunci când aceştia sunt prezenţi sunt pasivi sau se implică
în conflict alături de agresori. Actul dc violenţă se produce în timpul liber
(după 20,00 - 04,00). In ceea ce priveşte caracteristicile persoanelor implicate
în conflict, cercetătorii subliniază faptul că vârsta medie a agresorilor este dc
30 dc ani, iar cea a victimelor de 36 de ani. Mai mult dc jumătate dintre
agresori au antecedente penale (60%). Prezenţa cazierului judiciar este
semnalată şi în cazul victimelor, o treime dintre acestea având antecedente.

Idem, pp. 99-100


Maurice Cu.sson, Nalhalic Bcaulicu, Fabicnnc Ciisson, Op. Cit., p. 302

86
2.5. Omorurile provocate de reglările de conturi

Omorul care se produce ca urmare a unor „reglări de conluri“ arc


drept caracteristică principală faptul că este „provocat de un conllict legat de
activităţile infracţionale ale protagoniştilor“ *^^. Criminologii canadieni
consideră că, la baza acestor omoruri stau trei tipuri de conflicte: conflictul de
dcmmţ (atunci când unul din complici vorbeşte prea mult despre afacerile în
care sunt implicaţi; în general este vorba despre activităţi ilegale grave
precum omoruri, futuri cu mâna armată, trafic de droguri); conflictul
tranzacţional (unul dintre parteneri nu respectă înţelegerea verbală cu privire
la distribuirea veniturilor din afacerea încheiată); conflictul de competiţie
(privind exercitarea controlului asupra unei zone)*^"*. Indiferent de tipul de
conllict, acesta evoluează după schema: ameninţări la adresa celui vizat şi
asupra familiei, represalii şi trecerea la aplicarea sancţiunii (omor). O altă
particularitate a acestui tip de omor este aceea că poate fi comis prin
intermediul altei persoane decât cea care a fost prejudiciată direct. De altfel,
specialiştii apreciază că există trei tipuri de agresori implicaţi în astfel de acte
de violenţă: „1. independenţi - care omoară pentru propria reglare de conturi;
2. agresori plătiţi - care omoară pentru alţii; 3. patronii carc-i angajează pe
alţii ca să omoarc“*^^.

2.6. Omorurile asociate cu fu rtu ri

Acest tip de omor se produce în situaţia în care victimele opun


rezistenţă agresorilor veniţi să fure diverse obiecte sau bunuri. Studiile*^® au
evidenţiat faptul că, agresorii sunt în marca majoritate a cazurilor bărbaţi
tineri cu vârsta medic de 26 de ani. La momentul comiterii infracţiunii,
agresorii sunt celibatari, nu au loc de muncă şi au antecedente penale.
Victimele sunt în schimb persoane cu vârsta medie de 50 de ani, în egală
măsură persoane cunoscute (amici, cunoştinţe) şi necunoscute agresorilor.
Omorurile sunt săvârşite în spaţii private, de obicei locuinţa victimelor.

Idem, p. 304
Idem, pp. 305 - 306
Idem, p. 305
Idem, p. 309

87
3. Agresiunile sexuale. Studiu de caz: violul

în sfera criminalităţii violente eriminologii canadieni coordonaţi de J.


Proulx, iM. Cusson şi M. Ouimet,*^^ dar şi cercetătorii din spaţiul european
precum Phiiippc Bonfils/^^ Louis Rourc şi Philippc Duizabo^^^ includ
alături de omoruri, tentative de omor, loviri şi vătămări corporale, furturi cu
mâna armată sau violenţă şi agresiunile sexuale.
Dacă prin agresiuni sexuale Bonfils înţelege viol şi atentate la
pudoare, Proulx şi colaboratorii adoptă punctul de vedere al codului penal
canadian conform căruia există „agresiuni sexuale simple (includ toate
atingerile aduse sexualităţii unei |U'rsoane care presupun un grad mic de
constrângere), agresiuni sexuale comise sub ameninţarea armei şi agresiuni
sexuale grave (care provoacă leziuni corporale serioase victimei sau îi pun
viaţa în pericol).
Pe de altă parte, Louis Rourc şi Philippc Duizabo vorbesc despre
delincventă sexuală în care includ pedofilia, incestul şi agresiunile sexuale. Şi
de această dată violul este cuprins în categoria agresiunilor sexuale, numai că
alături de exhibiţionism şi atentatele la pudoare. Cunoscuta cercetătoare
Michelinc Baril descrie agresiunile sexuale ca având următoarele
caracteristici: „contact intim prelungit între agresor şi victimă, se produc
frecvent între persoane cunoscute, au o dinamică specifică care presupune
existenţa unei relaţii de subordonare.^*^'
Există studii care tratează tema agresiunilor sexuale în general
(Seghorn, Boucher, 1983; Proulx, Ouimet, 1998; Pham, 1999; Proulx,
Lafortunc, 2003; Roure, Duizabo, 2003), dar şi unele cercetări care se
focalizează doar asupra unor tipuri de agresiuni sexuale: violul (Marshall,
Barbarcc, 1990; Proulx et all, 1999; Chene, 2000; Mucchielli, 2005),
pedofilia (Proulx, Perreault, Ouimet, Guay, 1999), incestul (Williams,
Mnkelhor, 1990).
Cercetătorii interesaţi de problematica violului au încercat prin
investigaţiile lor, pe de o parte, să identifice cauzalitatea acestui tip de

Jcan Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet, Op. cit., p.3


' Philippc t^onfils, Les violences criminelles en France, în : Jean Proulx, Maurice Cusson,
Marc Ouimet, Op. cit, p. 63
Louis Roure, Philippc Duizabo, Les comportaments violent et dangereux. Aspects
criminologiqucs et p.sychiatricpies, Masson, Paris, 2003, p. 59-100
Jcan Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet, Op. cit., 1999, pp. 4
Michelinc Baril, L ’envers du crime, L’Harmattan, 2002, p. 136

88
agresiune şi să avanseze o serie de explicaţii menite să ia în considerare
factorii care influenţează producerea violului, iar pe de altă parte, să
construiască o tipologie a agresorilor pe baza studierii profilului violatorilor.
Investigaţiile realizate de sociologul Daniel Welzer-Lang, asupra
persoanelor condamnate pentru viol şi asupra victimelor violurilor, i-au
permis acestuia să demonteze cinci dintre miturile referitoare la agresori şi
victime care circulau în presă despre viol:
1 . „Violul este o pulsiunc sexuală;
2 Violatorii sunt nebuni, monştri sau bărbaţi cu probleme sexuale;
.

3. f emeile provoacă adesea violul;


4. Violul este un act violent, comis noaptea de către un individ înarmat;
5 . Violul este un act de violenţă a bărbaţilor împotriva femeilor.“ ^

Preocupaţi de problematica violenţei, cercetătorii coordonaţi de E.


Krug au abordat în cadrul Raportului Mondial asupra violenţei şi aspecte
referitoare la viol ca formă de violenţă sexuală, insistând asupra faptului că,
violul reprezintă rezultatul acţiunii unor factori de risc care cresc
vulnerabilitatea victimelor şi a unor factori care cresc vulnerabilitatea
agresorului de a comite violul. Dintre factorii care fac posibilă transformarea
unei femei într-o victimă a agresiunii, autorii menţionează:* vârsta, consumul
de alcool, prezenţa unui viol sau a unor agresiuni sexuale în istoria recentă a
femeii, parteneri sexuali multipli, nivel economic scăzut, nivelul de instrucţie
superior asociat cu creşterea independenţei femeilor.
factorii de risc care ţin de vulnerabilitatea bărbatului au fost
structuraţi de către colaboratorii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în funcţie
dc nivelurile de analiză propuse de modelul ecologic. Rezultatele au fost
sintetizate în Tabelul 1.

Daniel Wcl/xr-Lang, L'utilile du viol chez Ics honwies, p. 64, disponibil la:
http;//\vvvvv.tahin-party.org/texles/impp50-85.pdf
Dticnne G. Krug, Linda L. Dahlbcrg, James A. Mercy, Anlhony Zvvi, Raphacl l.ozano-
Ascenio, Op. Cit., p. 174-176

89
Tabelul 1. Factori care cresc riscul ca bărbaţii să comită viol
Factori individuali • Consumul de alcool şi de droguri
• Fantasme legate de relaţii sexuale coercitive şi alte
atitudini şi credinţe coercitive propice violenţelor
sexuale
• Tendinţe impulsive şi antisociale
• Preferinţe pentru relaţii sexuale impersonale
• Ostilitate Hiţă de femei
• Victimă a unor violenţe sexuale în copilărie
• Martor al unor violenţe familiale în copilărie
Faciori relaţionali • Frecventarea unui grup de prieteni delincvenţi şi
agresivi în plan sexual
• Mediu familial caracteri/at de violenţă ll/ic ă şi
resurse reduse
• Relaţii sau mediu familial patriarhal
• Mediu puţin favorabil din punct de vedere afectiv
• Onoarea familiei mai importantă decât sănătatea şi
securitatea tinerei femei

1'adori comunitari • Sărăcie, criză de identitate masculină sub diferite


forme
• Lipsa posibilităţilor de angajare
• Lipsa sprijinului instituţional din partea poliţiei şi
justiţiei
• Toleranţa generală a agresiunilor sexuale în
comunitate
• Sancţiuni comunitare slabe

1-actori socictali • Norme sociale propice violenţei sexuale


• Norme sociale favorabile ideilor de superioritate a
bărbaţilor şi drepturilor lor în domeniul sexualităţii
• Legi şi politici îngăduitoare faţă de violenţa sexuală
• Legi şi politici lipsite de fermitate în reglementarea
i egalităţii dintre bărbaţi şi femei
i • Ratele criminalităţii şi a altor forme de violenţă
ridicate
C’ont'orm cu l'ticnno G. Kmg, Unda L. Dahlbcrg, James A. Mercy, Anthony Zwi
Rapbacl Lo/ano-Ascenio, Rapport mondial sur la violence et la sânte, Organisatior
Mondiale de la Sanie, Geneve, 2002, p.l77

90
Louis Rourc şi Philippc Duizabo consideră că violul reprezintă „un
act eu caracter sexual care se distinge de atentatele la pudoare atât prin
deslăşurare, cât şi prin personalitatea autorilor şi a victimelor“**^''.
Deşi subliniază faptul eă toate tipurile de viol sunt deosebit de grave,
fîiai ales prin consecinţele pe care le au asupra victimelor, autorii fac
dislincţic între violul comis asupra femeilor, violul comis asupra unui minor
şi violul colectiv. Roure şi Duizabo acordă o atenţie deosebită violului
colectiv săvârşit de către bandele de adolescenţi, întrucât acest tip de viol
prezintă o serie de particularităţi legate de motivaţia implicării membrilor
grupului în acest tip de violenţă. Astfel, violul colectiv poate avea caracter
iniţiatic pentru unii dintre membrii grupului, iar în alte situaţii violul se
produce din dorinţa liderului bandei de a capta bunăvoinţa membrilor prin
satisfacerea dorinţelor sexuale cu partenera sa.
Tema violului colectiv a constituit un subiect de studiu şi pentru
I.aurent Mucchielli*^^ Pe baza analizei informaţiilor obţinute din dosarele
judiciare în eare erau implicate persoane care au comis violuri, dar şi pe baza
datelor rezultate din cinaliza calitativă a articolelor de presă care prezentau
cazuri de viol, Mucchielli a identificat două categorii de viol colectiv: violul
comis de un individ care a avut mai mulţi complici şi violul colectiv comis de
membrii unei bande.
Violul comis de un individ care a avut mai mulţi complici este
rezultatul unei acţiuni în care sunt implicaţi în general persoane tinere care
provin din medii sociale marginale cu un nivel economic scăzut. Violatorii
sunt indivizi cu antecedente penale care îşi aleg drept victime femei
cunoseute ca având un număr marc de relaţii sexuale în trecutul lor. In acest
caz, „violul colectiv are o funeţie de iniţiere sexuală şi afirmare a virilităţii
masculine pentru membrii grupului“ *^^.
Violul colectiv comis de membrii unei bande reprezintă „un element
catalizator pentru grup, un moment în care se probează coeziunea şi ierarhia
bandei“*^^. Pornind de la cazurile de viol colectiv pe care Ic-a studiat,
Mucchielli identifică patru subtipuri ale acestui tip de viol colectiv pe care le
descrie în funcţie de caracteristicile desprinse din analiza dosarelor penale ale
agresorilor:

Idem, p. 83
Laurent Mucchielli, Rechcrche sur ies viols collectifs: donnces judiciares et analyse
snciologique, Questions Pdnalcs, janviers 2005
Idem, p. 3
* Idem., p. 4

91
1. Violul colectiv ce poate fi considerat „tip ritualizat de violenţă
sexuală^, care se produce într-un liceu în care elevii sunt
violaţi cu ştiinţa supraveghetorului;
2. Violul în care victima şi agresorii nu se cunosc până la
momentul faptei. Violatorii sunt persoane cu antecedente
penale, iar agresiunea se produce asupra unei femei care arc
încredere în nişte necunoscuţi aparent amabili care se oferă să
o ajute să ajungă acasă.
3. Violul săvârşit de un grup de bărbaţi în vârstă asupra unei
femei cunoscute pentru proasta ei reputaţie. Violatorii o
constrâng pe victimă să întreţină relaţii sexuale pe care ci le
percep ca raporturi sexuale cu o prostituată.
4. Violul comandat de către indivizi care vor să sc răzbune
asupra unei femei care a deranjat anumite persoane
Cercetările realizate de către echipa de specialişti canadieni
coordonaţi de Jean Proulx (criminologi, sexologi, psihologi, consilieri de
formare profesională şi agenţi corecţionali) şi-au propus, printre altele, să
evidenţieze legătura dintre tipul de modus operandi şi profilul personalităţii
autorilor agresiunilor sexuale săvârşite asupra femcilor*^^. Investigaţiile s-au
centrat asupra violatorilor extrafamiliali (străini, cunoştinţe trecătoare, vecini)
care nu prezentau tulburări mentale.
Bateria de teste psihomctricc utilizată (Milion Clinical Mulliaxial
Invcntory, 1983) le-a pemiis cercetătorilor să identifice unele tulburări ale
personalităţii precum, tendinţele schizoide, personalitatea histrionică, evitantă,
dependentă, pasiv-agresivă, stările limitate şi paranoide. Pe de altă parte,
variabilele incluse în cercetare le-au permis să stabilească „tipul de relaţie
dintre agresor şi victimă, strategia utilizată pentru a începe agresiunea sexuală,
violenţa la momentul delictului, prezenţa rănilor fizice şi a umilinţelor verbale
sau fizice, utilizarea armei, tipul de rezistenţă al victimei, reacţia agresorului,
durata delictului“^^^. Pe baza informaţiilor înregistrate, autorii au conturat trei
tipuri de agresori sexuali: agresorul cu profil sadic, agresorul cu profil coleric,
agresorul oportunist (vezi Tabelul 2).

' ■ ibidem
Jean Proulx, Michcl Sl -Yves, Jean Pierre Guay, Marc Ouimet, Les agresseurs scxucis de
fcnwies, în : Jean Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet, Op. cit., p.l64
Idem, p. 166

92
Tabelul 2. Caracteristicile violatorilor
arc în antecedentele penale delicte de natură
sexuală
violul este un act premeditat
utilizează forţa fizică pentru comiterea
Agresorul sadic agresiunii
foloseşte armele pentru a intimida victima
agresiunea durează peste 15 minute
prezenţa unor fantezii sexuale deviante
consumul de alcool/droguri este rar semnalat
arc în antecedente delicte violente
utilizează forţa pentru comiterea agresiunii
Agresorul coleric violenţa expresivă este prezentă înainte şi după
săvârşirea delictului
consumul de alcool/droguri este frecvent_____
comite actul fără a se pregăti dinainte
Agresorul utilizează forţa într-o măsură mai mică decât
oportunist ceilalţi agresori
în momentul violului se află sub influenţa
consumului de alcool/ droguri

Surul. J e a n P r o u lx . M i c h c l S t - Y v e s , J c a n P i e r r e G u a y , M a r c O u i m c l , Les agresseurs sexu els de


pm m es. în : J c a n P r o u l x , M a u r i c e C u s s o n , M a r c O u iin c t, Op. cit., p . 1 6 7 - 1 7 0

Echipa coordonată de Jcan Proulx a reuşit, pornind de la rezultatele


cercetării de faţă, să elaboreze şi un model al procesului de trecere la act
valabil pentru violatori, care ia în consideraţie: factorii de dezvoltare, factorii
structurali, factorii circumstanţiali, caracteristicile modului de operare şi
reacţia victimei faţă de agresiune (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3. Modelul trecerii la act în cazul violului


Factori de dezvoltare Expunerea la modele violente şi antecedentele
penale
Factori structurali Tulburări de personalitate, preferinţe sexuale,
competenţe sociale, distorsiuni cognitive,
empatie, stima de sine
Factori circumstanţiali Pierderea locului de muncă
Separarea de parteneră
Dezinhihitori situat tonali Alcool, droguri, fantezii sexuale, pornografie,
mânie, anxietate, depresie

93
Modus opcrajuii Premeditare, relaţia dintre agresor şi victimă,
sexul victimei, vulnerabilitatea victimei, tipul
actului sexual, du rata delictului __________
Reacţia victimei
S u r s a : C o n f o r m .Ic a n P r o u l x . M ic h c l S t - Y v e s , J e a n P i e r r e G u a y , M a r c O u im e t, Les agresseurs sexuels
de fem incs. în : J e a n P r o u l x . M a u r i c e C u s s o n . M a r c O u im e t, Les violences eriniinelles, L e s P r e s s e de
r U n i v e r s i t e L a v a l, 1 9 9 9 . p . 1 8 0 .

Dincolo de limitele acestui studiu care ţin îndeosebi de modul de


structurare a lotului de subiecţi, în special de tipul de violatori incluşi în
cercetare (deţinuţi periculoşi), echipa coordonată de Proulx arc meritul de a
identifica existenţa unei legături între modul de realizare a actului de
agresiune şi profilul personalităţii violatorului.

4. Particularităţile agresorilor care comit acte violente

Un loc aparte în cadrul lucrărilor elaborate de către cercetători îl


ocupă ideile referitoare la particularităţile socio ~ demografice ale agresorilor
şi victimelor diverselor tipuri de violenţă circumscrise criminalităţii violente.
In cele ce urmează, vom prezenta rezultatele unor cercetări derulate în
(,’anada, LVanţa şi România, care abordează aceste aspecte, urmând ca într-un
capitol separat să dezvoltăm ideile referitoare la cercetările desfăşurate în
România (vezi Cap. III). Dat fiind faptul că în sfera criminalităţii violente am
inclus fapte de violenţă care prezintă caracteristici specifice, vom preciza de
fiecare dată tipul de violenţă în care sunt implicaţi agresorii descrişi. Vom
avea astfel, informaţii despre persoanele care comit omoruri, violuri, lovituri
cauzatoare de moarte sau tâlhării.

Caracteristicile persoanelor care comit omoruri

Rezultatele analizei realizate de echipa coordonată de către M.


Cusson''^' asupra statisticilor canadiene şi a colecţiei revistei Allo Police
(1956 - 1999) evidenţiază următoarele caracteristici ale persoanelor care
comit omoruri în spaţiul canadian: sunt în marca lor majoritate bărbaţi

Maurice Cusson, Nathalic Bcaulicu. Fabicnnc Cusson, Op. Cit., 2003, p. 317-326

94
(89,4%), au vârsta medic de 33 dc ani, sunt celibatari (inclusiv divorţaţi,
separaţi, văduvi - 70%), sunt persoane care nu au un loc dc muncă, au
antecedente penale (60%), o parte importantă a antecedentelor fiind
reprezentată dc infracţiunile comise cu violenţă (38%).
Analiza cercetătorilor canadieni, asupra unui număr de 5400 de
omoruri, comise între 1956 şi 1995, a evidenţiat faptul că persoanele care
comit mai multe omoruri de-a lungul vieţii au o rată dc recidivă care variază
in funcţie dc tipul dc omor comis prima dată, riscul cel mai mare dc reiterare
a faptei prezentându-1 omorul motivat dc reglarea dc conturi, omorul cu
motivaţie sexuală, omorul comis dc un bolnav psihic sau omorul gratuit.
Omorul pasional sau cel care este generat dc certuri între protagonişti
prezintă riscul cel mai mic dc recidivă.
Profilul socio - demografic al autorului infracţiunii dc omor din
1ranla a fost descris pe baza cercetărilor derulate dc către Laurent Mucchielli
>i prezentate în J ^ e c h e rc lie .sur Ies h om icicles: a u leu rs c t v ic f im e s *‘^^^, „L es
hf}micicle.s'‘^'^^ şi ,,L es c a r a c te r is tiq u e s d e m o g ra p h iq u e s e i s o c ia le s d e s
m eu rtriers e i d e le u r s victin w s. U ne e tu ju eie su r un d e p a r te m e n i d e la re g io n
p a ris ie nne d a n s Ies a n n ees 1 9 9 0 “ ^'^^.
în formularea consideraţiilor sale privind caracteristicile autorilor şi
victimelor omuciderilor, cercetătorul francez a pornit dc la analiza dosarele
instrumentate dc Curtea dc Apel din Vcrsaillcs, în perioada 1987-1996. Au
fost identificate 102 dc cazuri în care au fost implicaţi 122 dc agresori care au
comis infracţiunea dc omor, tentativă dc omor, sau lovitură cauzatoare dc
moarte. Grila utilizată în analiza dosarelor a fost astfel elaborată încât să
permită obţinerea unor informaţii privind biografia autorilor şi victimelor
(familie, şcoală, profesie, stare de sănătate, antecedente penale), relaţia dintre
agresori şi victime, circumstanţele infracţiunii*^^.
Concluziile studiului, deşi formulate pornind dc la un număr mic de
cazuri, reuşesc să ne convingă, în condiţiile în care, autorul îşi raportează
permanent rezultatele investigaţiilor sale la datele obţinute în cercetări
franceze anterioare. Remarcăm, dc asemenea, faptul că multe din ideile

Laurent Mucchielli, Recherche sur Ies homicicles: auteurs et victimes, Questions penales,
2002a, XIV-l,p. 1-4
Capitol publicat în: L. Mucchielli, Ph. Robert, Crime et securite: l ’etat des savoirs, Paris,
La Dccouvertc, 2002b
* Laurent Mucchielli, Les caracteristiques demographiques et sociales des meurtriers et de
leurs victimes. Un enquete sur un departement de la region parisienne dans les annees 1990,
Population - F, 59(2), 2004
Idem, pp. 205-206

95
formulate sunt asemănătoare eu eele desprinse din studiile realizate în
România*'^^.
Aşa cum era de aşteptat, în Franţa, omorul reprezintă o infracţiune
comisă îndeosebi de către persoane de sex masculin (85% bărbaţi, 15%
femei)*^^. Femeile se implică într-un act de suprimare a vieţii în procent mai
marc de 15% doar atunci când este vorba despre omorul familial şi infanticid.
Intervalul de vârstă care înregistrează cel mai marc număr de autori ai acestui
tip de infracţiune rămâne cel situat între 18-30 de ani. Infractorii sunt
persoane provenite din medii sociale defavorizate, care „reproduc la rândul
lor poziţia socială inferioară a părinţilor lor“^*^^. Mucchielli apreciază că
poziţia socială inferioară a agresorilor este prezentă atunci când punem în
tiiscujie nivelul de instrucţie, cariera profesională sau familia de origine*^^*^.
Deşi autorii identifică o seric de caracteristici socio-dcmograficc
pornind de Ia studierea unor surse diferite (statistici oficiale, cazuri prezentate
în diverse publicaţii, dosare penale), observăm unele similarităţi între
particularităţile indivizilor care comit omoruri legate de vârstă, nivel de
instrucţie, statutul ocupaţional sau mediul de provenienţă. Situaţia dovedeşte
faptul că, indiferent de aria geografică în care se dezvoltă individul care
comite omoruri, aeesta prezintă caracteristici generale asemănătoare,
diferenţele cvidenţiindii-se doar în funcţie de lipul de omor pe care îl
săvârşeşte.

Caracteristicile persoanelor care comit violuri

rrcccrca în revistă a literaturii ştiinţifice, care tratează aspecte legate


de motivaţia şi particularităţile acestui tip de violenţă sexuală, evidenţiază
existenţa mai multor forme de realizare a violului. L. Mucchielli^^^ face
distincţie între violul simplu şi cel colectiv care cunoaşte, la rândul său,

Vezi Ecaterina Balica, Particularităţi socio-demografice ale autorilor infracţiunilor de


omor din România. în Rcvi.sta dc Criminologie, Pcnologic şi Criminalistică, 4/2006b şi
capitolul III din lucrarea dc faţă
‘ Cf. Laurcnl Mucchielli, Op. Cit., 2002a, pp. 1-8
Idem., p. 2
Idem, pp. 2-5
I.aiircnt Mucchielli, Rccherche sur Ies viols collectifs : donnees judiciares et analysc
.\ociologiquc, Queslions Pcnalcs, janviers 2005

96
patru subtipuri. L. Roure şi P. Duizabo^^' consideră că violul poate îmbrăca,
in funcţie de vârsta victimei, sexul şi modalităţile de comitere, trei forme:
\iolul asupra femeii, violul eomis asupra minorului şi violul colectiv. Prin
urmare, putem spune că există mai multe categorii de violatori, care prezintă
particularităţi specifice, dar care au şi o serie de elemente comune.
Cercetătorii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii apreciază că printre
caracteristicile comune violatorilor, indiferent de modalitatea în care a fost
comis violul sau de tipul victimei, se numără: „ostilitatea faţă de femei,
consumul de alcool şi de droguri, fantasmele legate de relaţii sexuale
coercitive şi alte atitudini şi credinţe coercitive propice violenţelor sexuale,
tendinţele impulsive şi antisociale, preferinţa pentru relaţii sexuale
impersonale, victimă a unor violenţe .sexuale în copilărie, martor al unor
violenţe familiale în copilărie“^^^^.
Isxistă, însă, şi cercetători care au adus în discuţie unele elemente
sfK-cifice unor categorii de violatori: persoanele care comit violuri în grup au
antecedente penale sau sunt persoane vârstnice; persoanele care comit violuri
motivate de răzbunare sunt tineri care provin din medii marginale (statut
*5ocio - economic scăzut)^^^'\ Alţi autori descriu violatorii sadici ca fiind
dominaţi de fantezii sexuale, iar violatorii colerici ca având în antecedente
delicte violente şi ca persoane care consumă frecvent alcool şi droguri, în
timp CC violatorii oportunişti sunt recunoscuji pentru consumul dc droguri şi
lipsa de premeditare a actului de agresiunc"^*^. Pe dc altă parte, unele cercetări
au atras atenţia asupra unei categorii dc violatori care prezintă „tulburări dc
personalitate, tendinţe schizoide, personalitate histrionică, cvitantă,
dependentă, pasiv-agresivă şi stări paranoide“ .
Studiile realizate în România asupra acestei categorii de agresori sunt
puţin numeroase, iar atunci când acest subiect este abordat, de cele mai multe
ori sc întâmplă să constituie doar o parte din violenţa investigată. în acest
Ircnd SC înscriu şi investigaţiile desfăşurate de G. Florian la nivelul

Louis Rourc, Philippc Duizabo, Les comportaments violent el clangereux. Aspects


criminologiques et psychiatriques, Masson, Paris, 2003
Eticnnc G. Krug, Linda L. Dahlbcrg, James A. Mcrcy, Anthony Zwi, Raphacl Lozano-
Ascenio, Op. cit., p.l77
Laurcnl Mucchiclli, Op. Cit.,2005, pp. 3-4
^ Jcan Proulx, Michcl St -Yves, Jean Pierre Guay, Marc Ouimet, Les agresseurs sexuels de
fenimes, în : Jcan Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet, Op. cit., pp. 167 - 170
Idem, p. 166
Gheorghe Florian, Motivaţia infracţionala la persoanele adulte care execută pedepse
privative dc libertate, Raport Institutul Naţional dc Criminologie, 2005

97
persoanelor eondamnate pentru diverse aete de violenţă. Cu aeeastă oeazic,
au fost descrise unele clcmcnlc comune biografiilor violatorilor din lotul
investigat. A.sltcl, autorul aduce în discuţie unele particularităţi ale vieţii
sexuale anterioare violului: în istoria de viaţă a acestor persoane există
momente în care au fost înşelaţi de parteneră (45%) şi momente în care
performanţele lor sexuale nu au fost tocmai pe măsura aşteptărilor, fapt care
face ca doar 53,8% dintre violatori să se autodefinească ca fiind parteneri
sexuali cu rezultate deosebite. De asemenea, sunt identificate şi clemente care
ţin de mentalitatea violatorilor: percep femeia ca fiind o persoană care trebuie
să satisfacă cerinţele partenerului (50%) şi trebuie să accepte dorinţele
partenerului, tară a cere din partea lui un comportament curtenitor (două
cincimi). Informaţiile privind modul în care este percepută femeia sau despre
responsabilitatea actului de violenţă (femeia este cea care este vinovată de
producerea violului prin comportamentul provocator exprimat şi printr-o
ţinută vestimentară inadecvată carc-1 determină pe acesta să acţioneze)
completează portretul agresorului descris de Gheorghe Florian.

Caracteristicile persoanelor care comit tâlharii

Numărul studiilor care abordează problematica infracţiunilor de


tâlhărie este, de asemenea, destul de mic. l^otuşi, există cercetări care au
încercat să identifice particularităţile persoanelor care sunt implicate în acest
tip de violenţă. în România, subiectul a fost investigat recent cu ocazia unor
anchete derulate de către Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea
Criminalităţii şi de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Consideraţiile formulate de către specialiştii Institutului pentru Cercetarea şi
Prevenirea Criminalităţii, pornind de la analiza infracţiunilor de tâlhărie
produse la nivelul Capitalei, ne dau informaţii despre persoanele care comit
tâlhării în această zonă^^^. Astfel, rezultatele analizei evidenţiază faptul că
majoritatea agresorilor sunt bărbaţi tineri cu vârsta sub 25 de ani care
acţionează singuri sau ajutaţi de un complice. Informaţiile rezultate din
cercetare confirmă prezenţa unui nivel de instrucţie scăzut (gimnaziu - 70%)
asociat cu un statut ocupaţional corespunzător. Antecedente penale în cazul
acestui tip de infractori sunt semnalate în aproximativ 30% din cazuri, iar
recidiva în 11,5%.

Margareta Flcşncr (coord), Tâlhăria - forme de manifestare şi dificultăţi in intervenţie, în:


Revista de Criminologie, Criminalistică şi Pcnologic, nr. 2/2006

98
Lipsa informaţiilor privind persoanele implicate în fapte de tâlhărie
comise în România, dar şi tendinţa de creştere a ponderii acestei infracţiuni în
totalul criminalităţii violente, nc-au determinat să iniţiem investigaţiile care
au stat la baza lucrării de faţă, ale căror rezultate vor fi prezentate în
capitolele V şi VII.

Caracteristicile agresorului din spaţiul familial

Violenţa în spaţiul familial circumscrie în sfera sa mai multe tipuri de


violenţă (violenţă fizică, psihologică, emoţională, economică şi sexuală)
consecinţele sale rcsimţindu-sc la nivelul mai multor categorii dc victime,
dintre care amintim: femeia, bărbatul, copilul sau vârstnicul. Discuţiile
privind agresorii din spaţiul familial se pot elabora în raport cu tipul de
victimă sau în funcţie dc tipul dc violenţă exercitat asupra victimei. Dacă
luăm în consideraţie relaţia dintre victimă şi agresor, putem structura acest
subcapitol astfel încât să prezentăm particularităţile bărbatului agresor şi al
1‘cmeii agresor. Cercetări recente, printre care şi cea realizată de către Home
OlTicc^^^, relevă faptul că 99% dintre agresorii care comit acte dc violenţă
asupra femeilor sunt persoane dc sex masculin. Dc asemenea, violenţa din
spaţiul familial poate fi săvârşită de către femei, studiile demonstrând că
acestea comit aproximativ 95% dintre agresiunile care înregistrează ca
victime bărbaţii.
Bineînţeles că, există o scrie dc caracteristici specifice agresorului
care comite acte de violenţă sexuală asupra copilului sau asupra femeii,
precum există caracteristici specifice persoanelor care comit acte de violenţă
fi/.ică. O particularitate a violenţei din familie constă tocmai în faptul că
diversele tipuri dc violenţă coexistă, actele de violenţă fizică reprezentând
momentul culminant al violenţei care se resimte la nivelul cuplului. Din acest
motiv putem vorbi despre elemente specifice tuturor agresorilor din spaţiul
familial, indiferent de tipul de violenţă exercitat.
în opinia unor spccialişti^^^, persoanele violente prezintă următoarele
caracteristici: sunt persoane care nu-şi asumă responsabilitatea pentru faptele
lor, sunt dominate de gelozie, exercită un control exagerat asupra

* Catriona Mirrlccs-Black, Domestic Violcncc: Findings from a new Dritish Crime Survey
Si’lf-completation questionnaire, Home Office, disponibil la:
httf)://\v\vw.homco^(lcc.^ov■uk/rc)s/pdfs/l1ors 19 1.pdf, p.56
Kathy L Korh-Khalsa, Estelle Lcutenberg, Stacy Azok, Sojourner House’s Healthy
Diiîing Relationships Rcsource Guide. And SEALSII: Seîfesteem and Life Skills, 1996

99
vieţii partenerelor lor (bani, petrecerea timpului liber, mobilitatea acestora),
tind să-şi izoleze social partenerele, sunt hipersensibile şi manifestă cruzime
faţă de animale şi copii. De asemenea, printre agresori se numără şi persoane
caro au jMoblcme de personalitate (narcisişti, extremişti, paranoia) sau sunt
consumatori de alcool şi droguri. Agresorul poate fi o persoană care solicită
din partea celorlalţi un tratament special, în timp ce el adoptă un
comportament camclconic în raport cu aceştia (îi flatează sau îi umileşte), în
funcţie de interesul pe care persoana respectivă îl prezintă pentru agresor.
Cercetarea Naţionala privind Violenţa în Familie şi la Locul de
Munca a evidenţiat unele particularităţi ale agresorilor din spaţiul familial,
rezultatele înregistrate permiţând conturarea profilului a trei tipuri de agresori
în funcţie de tipul de violenţă în care sunt implicaţi: violenţă fizică,
psihologică şi s o c i a l ă . î n cazul violenţei fizice, profilul agresorului include
următoarele elemente: majoritatea agresorilor sunt de sex masculin, au vârsta
cuprinsă între 30 - 49 de ani (două cincimi), au un nivel de instrucţie scăzut,
agresorii sunt actualii soţi/concubini (două cincimi), 15% dintre ei au fost
internaţi în spital de boli nervoase, o zecime dintre ci au primit o condamnare
pentru fapte infracţionale.
întrucât actele de violenţă psihologică pot fi exercitate atât de bărbaţi
cât şi de femei, autorii raportului prezentat în finalul cercetării mai sus
menţionate au adus în discuţie două tipuri de agresori: primul care arc ca
victime femeile şi, al doilea, care se implică în acte de violenţă îndreptate
asupra bărbaţilor. Atunci când este vorba despre persoanele care agresează
femei, ancheta a relevat următoarele aspecte: în unul din cinci cazuri
agresorul este fostul soţ/concubin, în două din cinci cazuri este actualul soţ,
88% dintre agresori sunt bărbaţi, au vârsta peste 30 de ani, nivel de instrucţie
mciu (două cincimi şcoală profesională şi o zecime liceu), 16% au fost
internaţi în spital pentru afecţiuni psihice, iar o zecime au antecedente penale.
Bărbaţii sunt victimizaţi de alte persoane de sex masculin din familie (tatăl,
fratele - 50%) sau de către persoanele de sex feminin (partenerele de viaţă -
26% sau mama - 11%). Şi de această dată, agresorul arc vârsta peste 30 de
ani. arc un nivel de instrucţie scăzut, a fost internat pentru afecţiuni psihice
(11 %) şi arc antecedente penale (5%).
Violenţa socială presupune exercitarea unui control excesiv asupra
unei persoane, control care are drept scop dominarea victimei prin limitarea
^ contactelor sociale şi izolarea ci. în cele mai multe situaţii există un singur

Centrul Pailcncriat pentru Egalitate, Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi


la Lnail de Muncă, 2003, pp. 83 - 101

100
agresor, însă sunt şi situaţii în care pot fi mai mulţi agresori (20%). Agresorul
poale lî, în şapte din zece cazuri, de sex masculin, are vârsta între 30-40 de
ani (eând este vorba despre partener) sau peste 40 de ani, când agresorul este
tatăl victimei.
Aşa cum am menţionat, în spaţiul faniilial se pot produce şi acte de
violenţă sexuală care au o gravitate deosebită, incestul fiind, în opinia
noastră, reprezentativ în acest sens.
Persoanele care comit acte de violenţă sexuală asupra copiilor din
cadrul familiei, acte care sunt sancţionate de normativul penal ca fiind
infracţiuni de incest, prezintă o seric de caracteristici care ţin de istoria lor de
viaţă, personalitate, distanţa socială faţă de victime, dependenţe, modelul
educaţional parental. Astfel, cercetările au evidenţiat faptul că aceste
persoane au Ibst victime ale unor abuzuri care s-au petrecut în copilăria lor,
sunt persoane care sunt situate în proximitatea copilului agresat (tatăl, fratele,
unchiul, profesorul, vecinul), pot fi caracterizaţi ca fiind persoane care au o
stimă de sine scăzută, impulsive, au relaţii interpersonale limitate ca durată şi
intensitate, pot fi dependente de droguri sau alcool.^** De asemenea, pot fi
persoane afectate de boli mintale sau persoane care „nu apreciază copilul
corect, nu-1 aprobă, nu-1 acceptă; comunicarea cu copii este deficitară;
manifestă ataşament redus faţă de copii; au comportamente perverse, sadice
faţă dc copii“^*^.

5. Victimele criminalităţii violente

Pe plan internaţional problematica victimelor se bucură de o atenţie


deosebită, specialişti din diverse domenii orientându-şi eforturile spre
derularea unor studii care abordează diverse aspecte ale acestei teme.
Contribuţiile deja clasice ale unor autori (E. Fattah, S. Schafer, A. Karmen
sau I lans von Hentig), rezultatele unor cercetări contemporane, dar şi sinteza
definiţiilor date victimei în literatura de specialitate naţională şi internaţională
au fost prezentate de noi cititorului în studii anterioare lucrării

Zig Ziglar, Putem creşte copii huni într-o lume negativă!, Curtea Veche, 2000, pp. 190-
191
Monica Ancuţa, Andreea Cănilă, Mădălina Constantin, G. Moisii, M. Tătărăşanu, C.
Toma, Stop violenţa în familie, Lumen, p. 19

101
dc faţă"*^. Din aceste motive, în cele ce urmează vom încerca doar să
delimităm sfera noţiunii de victimă, pentru a infomia astfel cititorul în
Ic'iătură cu definiţia pe care o vom utiliza pe parcursul acestui subcapitol.
Prin urinare, înţelegem prin victimă persoana care a suferit, în mod direct, un
prejudiciu de natură fizică, mentală sau materială ca urmare a producerii unui
act de violenţă care încalcă normele juridice în vigoare. întrucât tema lucrării
de faţă o constituie criminalitatea violentă, vom considera drept victime ale
criminalităţii violente persoanele care au fost afectate dc consecinţele
următoarelor acte de violenţă: omor, tentativă dc omor, tâlhărie, lovitură
cauzatoare dc moarte, vătămăre corporală şi viol.

Victimele omorului

Interesul cercetătorilor români pentru victimele omorului a fost destul


de scăzut. Tipologii ale victimelor au fost avansate în literatura ştiinţifică
îndeosebi de către sociologi şi criminologi, care pornind dc la studiile
realizate asupra infracţiunilor de omor au încercat să abordeze şi
problematica victimelor. Aceasta este şi situaţia clasificării victimelor
omorului realizată dc Dan Banciu şi Vasilc Tcodorescu ca urmare a studierii
tendinţelor evoluţiei infracţiunilor dc omor in perioada 1990-2000, conform
căreia există: „victime întâmplătoare, victime provocatoare şi victime slabe
din punct de vedere fizic, psihic sau biologic“^* .
Cercetări recente realizate dc echipe multidisciplinarc de specialişti au
abordat problematica victimelor criminalităţii violente, studiile respective
aducând în discuţie aspecte referitoare la particularităţile unor categorii dc
victime. Amintim în acest sens, unul dintre studiile elaborate dc noi şi care a
tratat tema victimelor omorului. întrucât rezultatele investigaţiilor noastre au
fost publicate într-o serie dc articole, în cele ce urmează ne vom limita să
prezentăm aspecte esenţiale legate de subiectul victimelor acestui tip dc
violenţă criminală (vezi Tabelul 4).

'' FTaterina Balica, Justiţia restauraîivă şi drepturile victimelor. Revista dc Criminologie,


uc Criminalistică şi de Pcnologic, nr. 4/2004
Banciu D., Tcodorescu V., Etiologia infracţiunilor de omor în perioada de tranziţie, în;
Revista dc Criminologie, Criminalistică şi Pcnologic, 1/2000, p. 36

102
Tiihclul 4. Particularităţile victimelor infracţiunilor de omor
persoane de sex masculin
categoriile de vârstă vulnerabile: 51- peste 60
j IIclimclc ajlatc în de de ani îji 10-40 de ani.
I rudenie cu agresorul persoane Iară ocupaţie şi pensionari
nivel de instrucţie scăzut
dom iciliul în mediul rural
vârsta cuprinsă în intervalul 31-40 de ani
j I Icliinele iinplirafe în relafii persoane neocupate (casnice)
I de coneuhinaj nivel de instrucţie scăzut
se produc în marc parte în mediul rural
persoane de sex masculin
Victimele implicate în relaţii categoriile de vârstă vulnerabile: 19-31 de ani,
de prietenie 31- 40 de ani
nivel de instrucţie scăzut şi mediu____________
în egală măsură persoane care deţin o poziţie
Victimele aflate în relaţii de de autoritate faţă de agresor, cât şi una de
serviciu cu agresorul egalitate
persoane de sex masculin
intervalul de vârstă: 41-50 de ani
persoane de sex masculin
Victimele cunoscute din vârsta cuprinsă în intervalul 31-40 de ani
vedere persoanele ocupate
dom iciliul în mediul rural
persoane de sex masculin
Victimele persoane vârsta cuprinsă în intervalul 19-40 de ani
necunoscute pentru agresor persoane ncocupatc
nivel de instrucţie scăzut
Sursa: E c a t e r i n a B a l ic a , Victimele infracţiunilor de onior^ în : R e v i s t a d e C r i m i n o l o g i e , P c n o l o g i c şi
C r im in a l is tic â , n r . 1 /2 0 0 6

Situaţia este uşor diferită atunci când ne referim la studiile desfăşurate


în alte ţări. Mişcarea de idei privind drepturile victimelor a avut rcpcrcursiuni
şi asupra evoluţiei interesului oamenilor de ştiinţă, din domeniul
criminologiei, sociologici sau psihologici, pentru celălalt actor al infracţiunii,
victima în acest caz.
în cele ce urmează ne vom referi doar la câteva din studiile
recente centrate pe problematica omuciderilor, mulţi autori fiind tentaţi să
depăşească dificultăţile metodologice şi limitele studiilor anterioare

103
abordând aspecte referitoare la victimele infracţiunilor de omor de fiecare
dată când este tratat subiectul omuciderilor.
In această tendinţă se înscriu şi studiile elaborate de către Maurice
Cusson şi colaboratorii săi, care ne propun o tipologie a victimelor care se
construieşte pe măsură ce ni se prezintă tipologia omorurilor. Autorii ne
prezintă următoarea clasificare a victimelor: „victime ale omorului vindicativ,
victime ale omorului produs ca urmare a unor reglări de conturi, victime ale
omorului conjugal, victime ale omorului sexual, victime ale omorului asociat
cu furtul, victime ale omorului comis de către femci“^^^.
Informaţiile pe care criminologii canadieni le-au avut la dispoziţie au
evidenţiat că victimele sunt, în general, bărbaţi (68%). Vârsta medic a
victimelor este de 37 de ani, în timp ce procentul victimelor care au un loc de
muncă este mai marc decât cel al agresorilor (victime - 50%, agresori -
37,5%). De asemenea, statisticile au evidenţiat prezenţa cazierului Judiciar în
cazul a 45% dintre victime.
O altă tipologic de actualitate este cea elaborată de către Laurent
Mucchiclli pe baza unor analize documentare realizate în arhivele Curţii dc
Apel din Vcrsailes. Studierea dosarelor din perioada 1987-1996 a făcut
posibilă construirea unei tipologii care arc la bază clasica relaţie dintre
agresor şi victimă, cu precizarea că este vorba despre relaţia dintre cei doi la
momentul crimei. L. Mucchiclli consideră că există: ,,a) victime care nu sc
cunosc cu agresorul, b) victime aflate în relaţii familiale cu infractorul; c)
victima era o simplă cunoştinţă a infractorului între ci neexistând în.să
animozităţi în trecut; d) victima şi infractorul erau la momentul crimei
implicate în relaţii conjugale sau extraconjugale; c) victima şi infractorul
aveau înainte dc crimă relaţii conjugale sau extraconjugale; f) victima şi
agresorul erau rivali în relaţii amoroase“^*^.
Există însă şi autori americani care au construit tipologii ale
\ictimclor, pornind tot dc la clasica relaţie dintre infractor şi victimă.
Amintim în acest sens, clasificarea propusă dc Steven Messner, G. Deanc şi
M. Beaulicu: ,,a) victima şi agresorul parteneri intimi; b) victima şi agresorul
fac parte din familie (nu sunt parteneri); c) victima şi agresorul sunt prieteni
sau apropiaţi; d) străini; c) nccunoscuţi“^^^.

Maiiricc Cu.sson, Natlialic Beaulicu, Fabicnnc Cusson, Op. Cit., 2003, pp. 300-316
Laurent Mucchiclli, Rcclurchc sur Ics homicides: autcurs ct victimes, Qucslions pcnaics,
2002, X IV -l,p p .6
‘ S. 1-. Messner, (î. Dean, M. Beaulicu, A log-multiplicative association modal fot
allocating homicides with unknown victim-offender relationship, în: Criminolog}\ volum 40,
numărul 2, 2002, p. 462

104
l^c dc altă parte, alţi criminologi americani, Ilarold M. Rose şi Paula
I). McClain, abordând subiectul omuciderilor din perspectiva rasei şi a etnici
agresorului, identifică două categorii dc victime: ,,a) victime - persoane dc
rasă şi etnie diferită dc a agresorului, dar şi persoane necunoscute acestuia; b)
victime - cunoştinţe apropiate şi persoane cunoscutc“^*^.
Indiferent dc criteriul utili/at în construirea tipurilor dc victime ale
omorului (rasă, relaţia dintre agresor şi victimă, sex, tip dc omor) este foarte
important faptul că cercetătorii sunt din ce în ce mai interesaţi de studierea
particularităţilor victimei, nu doar pentru a susţine că aceasta arc un rol în
producerea crimei, ci pentru a sublinia existenţa unor situaţii care favorizează
producerea omorului şi care ar putea fi eliminate prin luarea unor măsuri dc
prevenire.

Victimele violentei familiale

Informaţii relevante privind vietimizarca în spaţiul familial au fost


obţinute în ultimul timp prin intermediul anchetelor dc victimizare. Studiul
realizat dc Home Office^'^, în 2005, la nivelul persoanelor cu vârsta cuprinsă
în intervalul 16 - 59 dc ani, care au declarat că au fost victime ale violenţei
In familie, relevă existenţa a două tipuri dc victime: victime întâmplătoare
(persoanele agresate „o dată sau dc două ori“ în ultimii trei ani) şi victime
cronice (mai mult dc trei ori). Cercetarea relevă faptul că, aproximativ 12%
dintre femei şi 5% dintre bărbaţi se încadrează în categoria victimelor
cronice. Cu toate acestea, femeile sunt victimizate de trei ori mai mult decât
bărbaţii, riscul unei femei de a fi agresată crescând în situaţiile în care vârsta
acesteia se situează între 16-24 dc ani, este divorţată sau are venituri reduse.
I3ârbaţii victime sunt cu precădere persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul
16-24 dc ani, implicaţi în relaţii dc concubinaj, şomeri şi au un nivel
economic scăzut.

Ilarold M. Rose şi Paula D. McClain, Homicide Risk and Level o f Victimization in Two
Conccntralcd Poverty Enclaves: A Black//lispanic Comparison în: Damcll F. Mawkins,
Violent Crime Assesiny, Race & Ethnic Differences, Cambridge University Press, 2003, pp.
17*18
Catriona Mirrlccs-Black, Domestic Violence: Eindinf^s from a new British Crime Survey
sclfcompletation cjuestionnaire, Home Office, disponibil la:
http://\vvvw.liomcorficc.uov.uk/rds/pdfs/liors 191 .pcif

105
Investigaţiile deslaşurale, în 1993, de criminologii canadieni asupra
populaţiei feminine cu vârsta peste 18 ani (12. 300 femei) au evidenţiat că:
..femeile sunt principalele victime ale violentei conjugale mortale sau
nonmortalc; de cele mai multe ori, femeile ucise de către partener au fost
victime ale altor tipuri de violenţă exercitate de către acelaşi individ.“^^^
Cercetătorii au identillcat grupa de vârstă care prezintă riscul cel mai marc de
victimizarc (18 - 24 de ani), dar au adus în discuţie şi faptul că o treime
dintre femeile intervievate au fost, cel puţin odată, victime ale violenţei fizice
din familie începând de la vârsta de 16 ani. De asemenea, au fost relevate
informaţii privind familiile în care se produc actele de violenţă: s-au
constituit de mai puţin de doi ani şi au un venit anual sub 15. 000$.
Profilul femeii victimă a violenţei din spaţiul familial include
elemente care ţin de biografia şi de personalitatea ci, dar şi elemente care
reprezintă consecinţe ale violenţelor repetate pe care le-a suportat. Prin
urmare, femeia victimă a agresiunilor partenerului de viaţă a fost şi victimă a
violenţei din familia de origine, arc o stimă de sine scăzută, este izolată
social, îşi asumă responsabilitatea pentru actele de violenţă pe care le-a
suportai, este predispusă la suicid, depresii, consum de droguri şi alcool.^^^
Cercetarea Naţionalei privind Violenţa în Familie .>/ la Locul de
Munca, realizată în 2003, a furnizai o serie de date privind caractcri.sticilc
victimelor din snaliul familial românesc, dintre care amintim următoarele
tipuri de victime^^"':
• violenţă fizică: statut marital de femeie căsătorită (55%) sau divorţată
(22%) indiferent de vârstă, etnie, religie sau nivel de instrucţie;
• violenţă psihologică: femei divorţate sau implicate în relaţii de
concubinaj, indiferent de vârstă, nivel de educaţie, etnie, religie,
mediu de rezidenţă, categorie socio - profesională; bărbaţi cu vârsta
între 18-29 de ani, necăsătoriţi, cu un statut ocupaţional scăzut
(muncitori nccalificaţi), indiferent de nivelul de educaţie, mediu de
rezidenţă, etnie, religie;

Raymond Boisvert, Maurice Cusson, llomicidcs ci aiitrcs violcnccs conjugales, în: Jcan
Proiilx, Maurice Cusson, Marc Ouiniel, Op. Cit., p. 77
Louisc Iluard, Profil de la femme victime de violence, Pensons familie, voi. 8, nr. 50, juin
I‘)')7, p.l
... Ccnlrul Parleneriat pentru Egalitate, Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi
iu Locul de Muncă, 2003, pp. 80 - 109

106
• violenţă sexuală: femeie căsătorită (două treimi) sau divorţată (o
treime), indiferent de vârstă, etnic, religie şi nivel de educaţie,
categorie socio-profesională, mediu de rezidenţă;
• violenţă economică: femei între 30 - 49 de ani, indiferent de etnie,
religie şi nivel de educaţie, mediu de rezidenţă, cu un statut
ocupaţional scăzut (şomere, muncitoare), divorţate (o pătrime),
căsătorite (48%) sau care au trăit în concubinaj.

Violenţa din familie afectează, direct sau indirect, şi copilul. Acesta


poate fi victimă a violenţei fizice, pedepsele fizice severe numărându-sc
printre practicile frecvent utilizate de părinţii din toate regiunile lumii. De
asemenea, copilul poale fi victimă a violenţei sexuale exercitate de către
persoanele din familie, dar şi de către cele dinafara familiei. Pe de altă parte,
copilul poate suporta consecinţele violenţei familiale orientate către alt
membru al familiei sale, exemplul cel mai des întâlnit fiind cel al copilului
care este martor la actele de violenţă dintre părinţi.
Cercetătorii aduc în discuţie mai puţin profilul copilului care riscă să
devină victimă şi insistă mai mult asupra efectelor violenţei din spaţiul
familial asupra copiilor care se manifestă atât la nivel psihic (anxietate,
agresivitate, insomnii, coşmaruri, stimă de sine scăzută), cât şi fiziologic
(încetinire în dezvoltarea vorbirii, frecvente dureri de stomac, probleme
digestive ctc.) . Totuşi, specialiştii au evidenţiat că printre copii care
prezintă un risc ridicat de a fi abuzaţi se numără cei care au un
comportament: instabil, greu de disciplinat, cei bolnăvicioşi, cei care au un
handicap sau care provin din alte relaţii^^"^.

Victimele tâlhăriilor

Aşa cum am arătat şi în cadrul subcapitolului referitor la persoanele


care comit fapte de tâlhărie, interesul eercetătorilor pentru acest tip de
violenţă a fost destul de scăzut, fapt pentru care am şi deeis ea în cadrul
cercetărilor noastre să ineludem şi aeest tip de violenţă (vezi eapitolul VII).
Prin urmare, informaţiile privind victimele tâlhăriilor sunt reduse ca volum.

Nemours Foundation, Recnyjiizin^ Sinys of Chilei A huse, disponibil la: hltp://


uww.mcdicinconlinc.com/hcaltlUopics/topics/Ciiiid Abusc
Monica Ancuţa, Andreea Cănilă, Mădălina Constantin, G. Moisii, M. Tătărăşanu, C.
Toma, Stop violenţa în familie, Lumen, p.20

107
Investigaţiile desfăşurate de Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea
Criininalitălii^^^^ la nivelul Capitalei pentru a identifica clementele definitorii
ale inlVaeliunilor de lâlharie tiin această /onă au abordai laii|’cn|ial şi
subiectul persoanelor care au fost victime ale acestei inlracţiuni. Astfel,
printre locuitorii Bucurcştiului care sunt cel mai des victime ale tâlhăriilor sc
numără femeile, minorii şi tinerii (74%).

Victimele altor acte de violentă

în sfera criminalităţii violente am inclus şi actele de violenţă


sancţionate dc normativul penal ca fiind infracţiuni de lovituri cauzatoare de
moarte şi vătămare corporală gravă. Aceste acte dc violenţă sunt, dc
asemenea, abordate de specialişti într-o măsură mică. Cercetările cicctualc dc
Gheorghe Florian^^^’ asupra motivaţiei unor acte dc violenţă au atins şi
problematica victimelor loviturilor c^iuzatoare de moarte şi vătămare
corporală gravă. Victimele au fost, însă, descrise pe baza informaţiilor
obţinute de la persoanele condamnate pentru comiterea acestor infracţiuni şi
SC limitează la relaţia dintre agresor şi victimă şi rolul victimei în jiroduccrca
infracţiunii.
Conform investigaţiilor desfăşurate dc Gh. Florian, victimele
infracţiunilor lovituri cauzatoare dc moarte au un rol important în declanşarea
confiictului, agresorii menţionând faptul că o treime dintre ele au avut o
atitudine ameninţătoare şi o treime o atitudine enervantă. Victimele au fost,
în patru din cinci cazuri, persoane cunoscute, iar dintre acestea o treime fiind
rude.
în cazul victimelor actelor dc vătămare corporală gravă, acelaşi autor
afirmă că victima are un rol important în declanşarea conflictului (50%) şi
mai puţin agresorul (o pătrime) sau grupul de prieteni (o şesime). Conflictul a
fost generat spontan (în unul din două cazuri) dc provocarea din partea
\'ictimei care a reuşit să-l enerveze pe agresor (o cincime), să-l mânie (o
cincime) sau să-i provoace teamă (o şesime) şi să acţioneze ca atare. Şi dc
această dată, victimele au fost persoane cunoscute pentru agresor, iar relaţiile
dintre \’ictimă şi agresor erau percepute, înainte dc actul infracţional, ca fiind
bune.

' Margareta blcşncr (coord), Op. cit.


Gheorghe Florian, Motivaţia infracţională la persoanele adulte care execută pedepse
rnvatiw' dc libertate. Knport Insliliitiil Naţional dc Criminologie, 2005

108
CAPITOLUL III.
STUDII ŞI CERCETĂRI
PRIVIND CRIMINAUTATEA VIOLENTĂ ÎN ROMĂNIA

1. Studii şi cercetări naţionale privind particularităţile


infracţiunilor de omor

Aşa cum era de aşteptat, în România studiile referitoare la omor sunt


pu|inc şi, de cele mai multe ori, sunt rezultatul unor activităţi de cercetare
individuale care reuşesc să acopere doar unele zone de interes ale unor
specialişti din domeniul psihologiei sau sociologiei. Există studii care descriu
evoluţia infracţiunilor de omor în anumite perioade de timp, pornind de la
anali/.a dcUclor statistice oferite de către diverse instituţii, dar modul de
înregistrare al datelor ridică o scrie de dificultăţi care limitează demersul
ştiinţific şi nu permite evaluarea modificărilor privind structura omorului^^^.
Ne referim aici la lipsa informaţiilor privind trecerea la aeU la \ictima
omorului, informaţii care ar putea să ne ofere o imagine a modului în care
evoluează omorul comis în mediul familial, omorul comis asupra unor
persoane cunoscute sau chiar necunoscute pentru agresor. Au fost elaborate,
de asemenea, investigaţii asupra femeilor-eriminal şi criminalilor în seric de
către specialişti din domeniul psihologiei, în special, al psihologici
judiciarc^^^. De asemenea, este cunoscut interesul psihologilor din Institutul
Naţional de Criminologie pentru acest subiect, iar cercetările desfăşurate în
ultimii ani vin să ne întărească convingerea că există disponibilitate şi resurse
pentru desfăşurarea unor studii pertinente în domeniul criminalităţii
violcnte^^^.
Preocupările specialiştilor români s-au concretizat în ultimii ani şi în
realizarea unor cercetări care au unit eforturile sociologilor şi psihologilor în

Dan Banciu, Vasile Teodorescu, Etiologia infracţiunilor de omor în perioada de tranziţie


în: „Revista de Criminologie, de Criminalistică şi de Pcnologie, nr.l, 2000
Ne referim la Tudorel Butoi şi la două dintre lucrările sale : Criminali în serie. Psihologia
crimei, PI lOBOS, 2003 şi Femei ucigaşe. Psihanaliza crimei, PMOBOS, 2003
Vezi Aurora Liiccanu, Raport de cercetare Violenţa domestică şi criminalitatea feminină,
2004, Doina Săucan, Femeia „criminal” - dimensiuni psihosociale şi Mihai Miclc, Politici
penale şi dinamica infracţiunii de omor în ultimii 20 de ani. Deţinuţii şi relaţiile în mediul

109
încercarea de a trata aspecte referitoare la factorii care determină sau
influenţează producerea omorului, persoana infractorului, victimele sau
modalităţile de producere a infracţiunilor de omor. Ancheta: Politici penale ^7
dinamica infracţiunii de omor în ultimii 20 de ani realizată în anul 2004 dc
către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Institutul Naţional dc
Criminologie şi Instilulul dc Sociologic al Academici Române reprezintă un
moment important în evoluţia investigaţiilor legate dc această temă din
România.
Totuşi, aceste studii nu reuşesc să acopere decât parţial zonele dc
imestigaţic pe care le necesită o temă precum omorurile, mai ales în
condiţiile în care analiza datelor statistice referitoare la evoluţia omorului în
j’jcrioada 1990-2007 rclc\ ă o tendinţă dc scădere a ratei omorurilor. Aceasta
tendinţă devine evidentă începând din 1995. Pe dc altă parte, remarcăm în
intervalul 2000-2007 menţinerea ratei omorului la un nivel mediu dc 2,5
(Vezi Diagrama 1).

m o 000 (Ic locuitori

l'xplicaţia acestei tendinţe necesită luarea în considerare atât a


politicilor penale, cât şi a fenomenelor sociale care au caracterizat perioada
analizată. Obser\ăm că valorile cele mai mari pentru rata omorului s-aii
iiircgistrat în prima parte a perioadei, perioadă care coincide cu schimbările
politice sociale şi economice generate dc evenimentele din decembrie 1989.
110
IZsle perioada în care transformările petrecute la nivelul societăţii
româneşti au fost însoţite de manifestări violente colective precum:
demonstraţiile de stradă, mineriadele şi grevele. Retrocedarea terenurilor
agricole şi a pădurilor, a caselor naţionalizate, disponibilizările masive de
personal urmate de proteste colective care au încetinit ritmul transformărilor
constituie alte clemente care pot fi luate în consideraţie în explicarea violenţei
dm societatea românească .
Incapacitatea instituţiilor de control social de a funcţiona eficient şi de
a se implica în rezolvarea unor conflicte în fază incipientă, în condiţiile în
care erau contestate ca instituţii comuniste de represiune, a contribuit şi ca la
creşterea criminalităţii violente. Manifestările violente care au însoţit
transformările sociale de la începutul perioadei de tranziţie şi-au pierdut
treptat din intensitate. Instituţiile cu rol de control social au reuşit să
depăşească perioada de criză instituţională şi să se implice mai mult în acţiuni
(le prevenire şi control al criminalităţii violente.
O analiză pertinentă privind omorul presupune, în opinia noastră,
luarea în considerare atât a factorilor macro-sociali care se manifestă la
nivelul societăţii într-o anumită perioadă, cât şi a factorilor de ordin micro-
social şi individual. Informaţiile privind mediul familial, grupul de prieteni,
grupul de muncă, dar şi cele legate de starea de sănătate şi personalitatea
agresorului constituie clemente importante ale unei analize de acest gen^^^
De asemenea, analiza omorului în spaţiul românesc necesită şi informaţii
privind'cauzele omorului în perioada respectivă, pentru a putea surprinde
modificările de natură calitativă care s-au produs la nivelul acestui tip de
infracţiune. Se poate presupune o creştere a omorului comis ca urmare a unor
conflicte generate de retrocedarea pământului şi reglarea de conturi între
clanuri. Aceste presupoziţii trebuie însă însoţite de dale care să argumenteze
ideile noastre. Fără aceste date toate ideile formulate de noi rămân doar la
nivel de ipoteză şi de direcţie de studiu pentru cercetătorii interesaţi de
criminalitatea violentă din România.
I. Analiza criminologică a infracţiunilor de omor realizată de către
Dan Banciu şi Vasile Tcodorescu^^^ pe baza datelor statistice furnizate de
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Institutul Naţional de
Statistică evidenţiază tendinţele înregistrate de infracţiunile de omor, în

^ V e z i şi Rodica M. Stănoiu şi colab, Tranziţia şi criminalitatea, Oscar Prinţ, Bucureşti,


1994, pp. 20-35
Vezi şi Rodica M. Stănoiu, Op. Cit., pp. 11-12
lianciu Dan, Tcodorescu Vasile, Op. cit.

111
perioada 1990-1998, dar şi distribuţia infracţiunilor de omor în profil
teritorial. Pe de altă parte, studiul prezintă şi unele modificări care s-au
produs în thnp la nivelul datelor referitoare la persoanele care au comis
omoruri sau la nivelul informaţiilor privind modul de realizare al infracţiunii.
Sursele utilizate le-au permis autorilor să se raporteze, în unele cazuri,
şi la perioada de dinainte de 1990 situaţie care a (acut posibilă identificarea
unei tendinţe de scădere a ponderii omorului în totalul criminalităţii începând
din 1990 şi până la sfârşitul perioadei analizate. Pe baza analiza distribuţiei
omorurilor în funcţie de judeţe, au fost evidenţiate unele zone care au
înregistrat cote superioare ale ratei omorului, zone care includ judeţele Timiş,
Prahova, Constanţa, Sibiu, Bucureşti, dar şi judeţe din zona Moldovei
(Vaslui, Bacău, Iaşi, (îalaţi).
Studiul conţine şi informaţii privind mediul de rezidenţă al autorilor,
nivelul de instrucţie, statusul ocupaţional, familia de origine, antecedentele
penale şi relaţia dintre agresor şi victimă. Astfel, potrivit informaţiilor oferite
de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de .Justiţie, cei mai mulţi dintre
agresori provin din mediul ruraf au un nivel de instrucţie .scăzut (şcoahl
generală), iar statutul ocupaţional este corelat cu nivelul de instrucţie. l)c
asemenea, au putut fi remarcate unele aspecte legate de familia de origine a
persoanelor inculpate, îndeosebi de tipul de familie în care s-au dezvoltat
până la vârsta de 18 ani, cei mai mulţi dintre agresori provenind din familii
legal constituite. In ceea ee priveşte cariera infracţională, autorii scmnalca/â
absenţa antecedentelor penale în cazul autorilor omorului subliniind faptul că
acest tip de infracţiune este rezultatul acţiunii unor factori de personalitate
asociaţi cu un nivel de instrucţie şi ocupaţional scăzut, cu „integrarea
deficitară în familie, profesie, comunitate“^^^.
Informaţiile privind infracţiunea se constituie într-un capitol aparte al
studiului. Şi de această dată remarcăm consistenţa ideilor formulate, mai ales,
a celor privind mijloacele utilizate, loeul şi timpul comiterii preeum şi modul
în care au fost săvârşite faptele de omor. Deşi cei doi autori au la baza
demersului lor doar datele statistice înregistrate la nivelul parchetelor, au
reuşit să elaboreze chiar şi o tipologie a infracţiunilor de omor, care sc
conturează în fiincţie de mobilul faptei: „omor primitiv, omor pasional, omor
utilitar, omor pseudo-justiţiar şi omor raţional^^^"^. Cei doi autori au

" Idem, p.53


Idem, pp. 356-357

112
încercai, pornind de la dalele pe care le-au avui la dispoziţie, să elaboreze o
dasilicăre a viclimelor omorului: „viclimc înlâmplăloarc, viclimc provo­
catoare şi viclimc slabe din punct de vedere fizic, psihic sau biologic“^^^.
Analiza realizată de către Banciu şi Teodorescu arc meritul de a aduce
in discuţie aspecte legate de evoluţia omorului în perioada de tranziţie în
România, dalele de care au dispus pcrmiţându-lc să avanseze pentru prima
daul idei referitoare la particularităţile autorilor şi crimelor din ţara noastră.

2. Ancheta: «Politici penale şi dinamica infracţiunii de omor în


ultimii 20 de ani» realizată de o echipă de specialişti din diverse domenii^^^
5-a concretizat în formularea unor concluzii referitoare la particularităţile
socio dcmograllce ale agresorilor şi viclimelor infracţiunilor de omor din
România, dar şi ale omorului din spaţiul familial.
Rezultatele investigaţiilor derulate în 2004 au fost publicate într-o
scrie de articole care au tratat diverse aspecte legate de particularităţile
autorilor , ale victimelor ’ sau ale relaţiilor agresorilor cu mediul
pcnjlenciar^^'^ întrucât unele dintre articole au fost publicate dc noi anterior
acestei lucrări, în cclc cc urmează vom prezenta doar câteva din aspectele
abordate în cadrul articolelor respective.
Articolul Particularităţi socio-demografice ale autorilor
infracţiunilor de omor din România descrie elementele generale specifice
agresorului care comite omoruri, dar aduce în discuţie şi unele particularităţi
ale agresorilor din mediul familial, ale femeilor şi bărbaţilor, ale omorului
comis asupra unor persoane necunoscute sau cunoscute într-o măsură mică
(consăteni, cunoştinţe din vedere, vecini). Dat fiind faptul că, investigaţiile
care au stat la baza cercetării s-au desfăşurat pe un eşantion (N=626 de
persoane) reprezentativ pentru populaţia infractorilor condamnaţi definitiv,
care au săvârşit infracţiunile de omor prevăzute în Codul Penal (omor - art.

Idem, p. 357
Dr. Ana Bălan - Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Dr. Ecaterina Balica -
Institutul de Sociologie al Academiei Române şi Dr. Mihai Micle - Institutul Naţional de
Criminologie
Ecaterina Balica, Particularităţi socio-demografee ale autorilor infracţiunilor dc omor
Jm România, în : Revista de Criminologie, Penologie şi Criminalistică, 4/2006b
Ecaterina Balica, Victimele infracţiunilor de omor, î n : Revista dc Criminologie,
Penologie şi Criminalistică, 1/2006a
Mihai Micle, Deţinuţii ^i relaţiile în mediul carceral. Intenuul - Studii de caz. Raport
Institutul Naţional dc Criminologie, 2004

113
174, omor calificai - art.175 şi omor deosebit de grav - ari. 176), concluziile
formulate pe parcursul articolelor mai sus menţionate sunt valabile pentru
populaţia formată din persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunea de
omor, cu vârsta peste IX ani, cetăţeni români, intrate în sistemul penitenciar
în perioada 1988 - mai 2004.
Ancheta a evidenţiat faptul că printre elementele comune tuturor
agresorilor care comit omoruri se numără aspecte care ţin de mediul fimilial
de origine, mediul familial şi condiţiile de viaţă ale propriilor familii, statutul
ocupaţional şi relaţiile de muncă.
De asemenea, autorii omorului au un nivel de instrucţie şi
ocupaţional scăzut, în timp ce „persoanele cu un statut ocupaţional ridicat se
implică mai puţin în fapte de omor, demonstrează că nivelul de instrucţie,
asociat cu un statut ocuţ)aţional corespunzător, reprezintă un factor inhibitor
al comiterii omorului^^"* \
Investigaţiile desfăşurate au demonstrat că autorii omorului sunt în
general persoane provenite din familii legal constituite, iar cei mai mulţi
dintre autori s-au dezvoltat până la vârsta de 18 ani în catlrul familiei de
origine (93%). Climatul familial, deşi aparent este unul organizai, prezintă o
.scrie de disfuncţionalităţi generate de frecvenţa marc a conflictelor dintre
părinţi (verbale (o cincime) şi agresiunile fizice (o zecime)), dar şi de stilul
educativ adoptat de părinţi din care nu lipsesc: interdicţiile, pedepsele
corporale, ameninţările sau insultele. Cu toate acestea, mediul familial de
origine nu poate fi caracterizat ca fiind marcat de antecedente penale, „marca
majoritate a agresorilor provin din familii în care nu au existat persoane
condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni (patru cincimi dintre părinţi
Iară antecedente, patru cincimi dintre fraţi Iară antecedente).
In ceea ce priveşte mediul familial în care subiecţii noştri convicţuic.sc
împreună cu partenerele lor de viaţă, au fost remarcate aceleaşi opinii
pozitive în raport cu relaţiile dintre autori şi soţi/soţii, respectiv
concubini/concubinc, deşi nu a fost exclusă existenţa conllictclor (în două
treimi din cazuri relaţiile dintre agresori şi partenerele lor de viaţă erau
ocazional marcate de conflicte verbale sau agresiuni fizice, doar pentru un
grup relativ mic de subiecţi (16%), relaţiile cu partenera/partcnerul au fost
des marcate de conllicte verbale sau fizice.
Aşa cum am menţionat, o altă direcţie de interes pentru noi a
constiluit-o şi identificarea caracteristicilor diferitelor tipuri de agresori

i xalcrina Balica, Op. cit., 4/2006b, p. 76


Idem, p. 77

114
înlălniţi în cadrul investigaţiilor noastre. Din dorinţa de a găsi atât
elementele comune, cât şi clementele care îi diferenţiază pe unii agresori de
ceilalţi, informaţiile din baza noastră de date au fost grupate în funcţie de
două erilcrii: sexul şi relaţia dintre infractori şi vielime. Au fost astfel
evidenţiate principalele caracteristici ale agresorilor din spaţiul familial, ale
agresorilor care comit omoruri asupra persoanelor cunoscute altele decât cele
din mediul familial, dar şi asupra persoanelor necunoscute. întrucât în spaţiul
familial putem identifica mai multe tipuri de omor, am creionat profilul
agresorului care îşi ucide soţia/soţul, concubinul/concubina, copilul sau
părinţii. Pentru o mai bună organizare a informaţiilor publicate de noi în
studii de specialitate, în cele ce urmează vom încerca să sintetizăm şi să
prezentăm principalele caracteristici ale agresorilor în Tabelul 5.

Tabelul 5. Caracteristicile persoanelor care comit omoruri


vârsta agresorilor siliintă în intervalul 26-30 ani
nivelul de instrue(ie seâ/.ul
persoane cu un statut ocupaţional scăzut şi mediu
căsătorit (35%), concubinaj (27%), necăsătorit
(26%)
a evoluat până la vârsta de 18 ani în cadrul
Agresorii din familiei de origine
spafiulfamilial climat familial marcat de înţelegere şi mai puţin
de conflicte verbale sau maltratări fizice
sancţiuni aplicate în copilărie: interdicţii,
pedepse corporale, ameninţări verbale, insulte
sau chiar maltratări fizice
puţini dintre părinţii sau fraţii subiecţilor noştri
au antecedente penale

vârsta situată în intervalul 31-50 de ani


femeile sunt implicate într-o măsură mai mare,
Agresorii care decât în cazul altor tipuri de omor, în comiterea
comitfapte de omor acestor fapte de omor
asupra relaţiile dintre agresori şi victime sunt frecvent
sotilor/concubinilor marcate de conflicte verbale (46%) şi fizice (14%)
o pătrime dintre agresori au antecedente penale
şi dintre aceştia mai mult de Jumătate sunt
rccidivişti

115
vârsta situată în intervalul 18-30 de ani
nivelul ele instrucţie scăzut şi mediu
relaţiile infractorului cu părinţii au fost încă din
perioada copilăriei şi a adolescenţei marcate dc
Agresorii care conflicte
comit omoruri infractorul şi victima au consumat alcool înainte
(isuf)ra pai'iniilor dc omor
j)ărinţii sunt ucişi în propria lor locuinţă
motivaţia omorului - ura şi răzbunarea
numărul taţilor ucişi este dc două ori mai marc
decât cel al mamelor
majoritatea au evoluat până la 18 ani în familii
ca ic aveau ccl puţin 2 co|)ii
Agresorii care pedepsele corporale frecvente
coniit omoruri autorii aveau la momentul faptei mai mult dc doi
asupra copiilor copii
victim ele- marca majoritate băieţi cu vârsta dc
până la 10 ani__________________________________
vârsta cuprinsă în intervalul 18-25 dc ani
Agresorii care o treime dintre agresori au antecedente penale
cornii omoruri părinţi/fraţi cu antecedente penale
asupri} persiumeîi>r motivaţia delictului: răzbunare, avantaje
cunoscute, altele materiale, conflicte
decât cele din majoritatea victimelor: sex masculin, vârsta între
familie 19-40 dc ani, persoane ocupate_________________
vârsta până la 35 dc ani
Agresorii care antecedentele penale sunt frecvente
coniit omoruri persoane tară ocupaţie
asupra persoanelor agresorii par a fi persoane bine integrate într-un
necunoscute grup dc prieteni (1/4 dintre prieteni au
antecedente penale: lovituri cauzatoare dc
moarte şi tâlhăria)
m otivaţia omorului - avantajele materiale
consum ul dc alcool
omorul se produce în timpul nopţii
victim ele sunt de sex masculin (trei pătrimi)
vârsta victimelor situată în intervalul 18-40 dc ani
Sursa: I n f o r m a ţ ii p r e z e n ta t e d e n o i în a r t i c o l e l e : E c a t e r i n a B a l ic a , P articu la rită ţiso cio -d em o g ra fice ale
a u to rilo r infracţiunilor dc omor din România, în : R e v i s t a d c C r i m i n o l o g i e , P c n o l o g i c şi C r im in a l is tic ă ,
• l / 2 0 0 6 b şi E c a te r i n a B a lic a , D elictele dc om or în spaţiu l fa m ilia l rom ânesc în : R e v i s t a R o m â n ă dc
S o c i o l o g i c . 1 - 2 /2 0 0 6

116
j. ,,Studiu! privind infracţiunile intenţionate cu consecinţe letale " a
losl realizai pc baza analizei documentare a 220 de sentinţe date de
Iribunalul Bucureşti,"'’^ în perioada 1998-2002, pentru infracţiunile
prcvâz.ulc în Codul Penal la următoarele articole: „art. 174 - omor, art. 175 -
tmior calificat, art. 176 - omor deosebit de grav, art. 177 - pruncuciderea,
art. 179 - delerminarea sau înlesnirea sinuciderii, art. 18.3 - loviri sau vătămări
cmi/aloare de moarle, ari. 189 alineal final - lipsirea de liberlale în mod
ilegal, ari. 197 alineal 3 - violul care a avut ca urmare moartea victimei, art.
198 alineat final - actul sexual cu un minor, art. 211, alineat final - tâlhăria
care a avut ca urmare moartea victimei, art. 267 alineat 3 - tortura care a avut
ca urmare moartea victimci“^‘^^.
Analiza realizală de călre cercelălorii de la InsliUilul Naţional de
(Viminologie confirmă rezultatele obţinute în ancheta Politici penale şi
dinamica infracţiunii de omor în ultimii 20 de ani. Autorii infracţiunilor
violenlc care au avut ca urmare moartea victimei sunt persoane tinere cu
vârsta de până la 35 de ani, indiferent de .sex. Nivelul de instrucţie al
agresorilor esle scăzut (şcoala generală două cincimi), l^ersoancle ncocupate
(două treimi) sunt cel mai des întâlnite printre infractorii condamnaţi pentru
infracţiunile luate în consideraţie. Antecedentele penale şi recidiva sunt
prezente în aproximativ o treime din cazuri. Majoritatea agresorilor au
evoluat în cadrul familiei de origine^'^'^.

4. Studiile individuale realizate de către psihologul criminalist


Tudorel Butoi s-au concretizat sub forma unor lucrări care abordează aspecte
privind criminalitatea feminină şi criminalii în scrie. Criminalitatea feminină
constituie tema centrală a unei lucrări care se conturează în jurul analizei
cauzalităţii actului omueidar din perspectiva psihologiei, pornind de la
studii de caz reprezentative pentru lotul de femei investigate. Aşa cum
menţionează autorul încă de la începutul demersului său, criteriile de selecţie
utilizate pentru studiile de caz incluse în cercetare au vizat: „victima şi
relaţiile cu ca, nivelul contlictualităţii, obiectul frustrării cât şi gradul de
dizarmonie al personalităţii, dar mai ales, modul în care o personalitate

Dorinica loan, Iulian Tcodoroiu (coord.), Studiu privind infracţiunile intenţionate cu


consecinţe letale. Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional de Criminologie, 2004
Oana Mezanote, Constituirea eşantionului analizat, în: D. loan. Iulian Teodoroiu
(coord.), Op. Cit., p. 40
Carmen Necula, Oana Mezanote, Analiza datelor privind persoana autorilor, în D. loan.
Iulian Teodoroiu (coord.). Op. Cit., pp. 61-78

117
psihopalică, în anumite circumstanţe social-umanc, devine personalitate
capabilă să dicte/e şi să împlinească prin act complet, un omor“^ \
In opinia lui T. Butoi, actul de suprimare al unei vieţi presupune
exislenţa unei structuri psihopatice caracterizate şi de o dinamică a
conllictului dc la starea iniţială de frustrare până la etapa în care individul
reuşeşte să elimine obiectul frustrării. Concluziile desprinse, ca urmare a
analizei realizate asupra celor cinci femei criminal selectate, confirmă
ipotezele avansate de autor şi dovedesc, astfel, faptul că acestea au un un
comportament care poate fi apreciat ca fiind psihopat. Psihopatia este
înţeleasă ca „dizarmonie fundamentală funcţională a întregului psihism” care
poate să genereze conduite omucidarc în anumite condiţii sub influenţa unor
factori situaţionali.
Autorul insistă şi asupra rolului pe care îl arc frustrarea, dar şi
capacitatea individului de a tolera acţiunile frustrante ale victimei pe care o
elimină întrucât o confundă cu sursa principală a frustrărilor pe care le
resimte. De asemenea, este luată în consideraţie şi relaţia dintre agresor şi
victimă, relaţie pe care o analizează atât înainte de producerea crimei, cât şi
după ce actul omucidar s-a produs. Pentru femeia criminal victima are o
.semnilîeaţie aparte, este identilîcată cu sursa principală a frustrărilor .sale.
Actul criminal orientat către victimă este generat de „dorinţa dc posesiune,
oarbă, brutală, care dezlănţuie jocul periculos al pulsiunilor inconştiente.
Ikutalitatea, agresivitatea este moneda dc schimb pe care o foloseşte
psihopatul pentru a-şi poseda definitiv obiectul dorit“^"^^.
Cazurile aduse în discuţie de psihologul criminalist beneficiază dc
fiecare dată şi dc observaţiile pe care acesta le formulează din dorinţa dc a
oferi direcţii dc intervenţie la nivelul femeilor criminal în scopul reintegrării
.sociale.
In lucrarea „Criminali în serie. Psihologia crimei'\ T. Butoi îşi
concentrează atenţia asupra psihopatului sexual care comite infracţiuni de
omor cu mobil sexual, psihopat care se dovedeşte a fi, în opinia autorului,
criminal în seric. Consideraţiile sale referitoare la acest tip de criminal se
bazează pe o .serie dc investigaţii pe care autorul le-a desfăşurat de-a lungul
anilor în calitate dc psiholog criminalist implicat în derularea unor anchete
judiciare, 'festele şi interviurile realizate, cu ocazia contactelor pe care Ic-a
a\ ut cu o seric dc persoane anchetate pentru comiterea unor omoruri deosebit
de grave, i-au permis autorului să-şi argumenteze ideile referitoare

'rudorcl Butoi, Femei ucigaşe.Psihanaliza crimei^ Bucureşti, PHOBOS, 2003, p. 45


’ Idem. p. 95

118
!a criminalii în scrie î^i psihopaţii sexuali cu informaţii concrete extrase din
ca/urile respective.
T , Butoi aprecia/ă că, în cazul psihopatului sexual „actul omucidar în
sine este interiorizat ca trebuinţă, adică o conduită incomplet activată, valenţă
ncsalurată, obligând subiectul ca, biociclic, să premediteze acţiuni permanent
ilcfulatorii'‘^^^. în cazul psihopatului criminal în serie, care comite fapte de
iinior cu mobil sexual, producerea omorului poate fi „interpretată şi ea,
conduite compulsivc, deoarece categoric ele detensionează şi com|)onenta
obsesională a stării de frustrare anterioară, pregătitoare a actului^^"^ . După
p’irerea sa, omorul este determinat în cazul psihopatului sexual de către un
mecanism pulsional genetic, care face ca evoluţia comportamentului acestui
individ să fie ireversibilă şi imposibil de modificat. R isc u l d e r e c id iv a şi
indicele d e p e r ic u lo z ita te cresc şi ca urmare a integrării în „mecanismul
disfuncţional al psihopatului^ a unor d e fe c te generate de prezenţa unor
clemente precum „hipersomnia (mai frecventă decât insomnia), labilitatea
emoţională, abulia, apatia, iritabilitatea, impulsivitatea, indecizia, deteriorarea
imaginii despre sine [...] şi despre lume^^'^^.
Autorul consideră că trecerea la act în cazul psihopatului sexual este
posibilă datorită lipsei de cenzură din partea Supra - fiului, „a lipsei de
cenzură etică interioară; pentru el noţiunea de viaţă unică, ircpetabilă, este un
concept exterior, străin, impus de consecinţele social-educaţionale. Fieeare
orn cu care se relaţionează are o valoare utilitară, adică există numai în
măsura în care satisface trebuinţele psihopatului“^^^.
Pe de altă parte, producerea infracţiuni de omor este, în opinia lui T.
liuloi, determinată de „structura crgică, temperamentală, gradul de instruire,
circumstanţe, şi duce la o stare de perfectă detensionare de sub jugul
terorizant al pulsiunilor“^^*.

5, S tu d ii r e a liz a te d e c ă tr e p s ih o lo g ii d in c a d r u l In stitu tu lu i N a ţio n a l


ile C rim in o lo g ie
Aşa cum am mai spus, cercetări în domeniul criminalităţii violente
au fost derulate şi de către o serie de cercetători care-şi desfăşurau
activitatea în cadrul Institutului Naţional de Criminologie. Aducem în

Tudorel Butoi, Criminali în serie. Psihologia crimei, PHOBOS, 2003, p. 57


'** ibidem
Ibidcm
Idem, p.54
Idem, p. 55

119
discuţie lucrarea coordonată de către Aurora lăiccanu, Doina Săucan şi Mihai
Micic, Femeia ,, criminal'' - dimensiuni psihosociale, realizată pe baza unor
investigaţii deslăşurate în cadrul penitenciarului Tărgşor, în 2004.
Obiectivele investigaţiilor au vizat identillcarea motivaţiilor omorului comis
de femei, obţinerea de informaţii referitoare la personalitatea criminală
feminină şi surprinderea particularităţilor omorului comis de femei. Pentru
atingerea acestor obiective au fost aplicate, la nivelul a 100 de femei
condamnate pentru omor, fişe criminologicc, iar la nivelul a 40 dintre acestea
au fost utilizate o seric de teste psihologice necesare identificării profilului
psihosocial al femeii criminal.
Echipa de psihologi implicată în cercetare a inclus astfel printre
testele psihologice^'^" utilizate: testul de personalitate Eyscnck, testul 16 Pf*
Cattcll, testul de empatie emoţională Mehrabian-Epstein, testul Berger al
aeceplării de sine, scala fricii de evaluare negativă, testul locului de control ~
Nowicki, scala autoevaluării depresiei Zung, testul Bcck de evaluare a
depresiei, inventarul de ostilitate Buss şi Durkee, chestionarul de
personalitate E.P.Q., chestionarul de violenţă, scala strategiilor de coping
l'olkman şi Eazarus, chestionarul Mississippi şi interviul P'fDS ~ Watson.
Complexitatea metodologiei utilizate le-a permis psihologilor .să
roriniileze o seric de concluzii menite să contribuie la dezvoltarea cunoaşterii
ştiinţifice în domeniul criminalităţii feminine. Astfel, după ce au identificat
unele particularităţi privind modul de comitere al infracţiunilor de omor
(lipsa martorilor, lipsa de reacţie a victimei ca urmare a consumului de
alcool, locul de producere al omorului - locuinţa autoarci/victimei)^^^ autorii
prezintă informaţii privind nivelul sindromului de stres postraumatic, violenţa
suportată de femei anterior actului omucidar, gradul de ostilitate, strategiile
de coping şi alte date privind profilul psihologic al acestora.
Investigaţiile psihologice desfăşurate la Tărgşor evidenţiază prezenţa
unei „tendinţe spre închidere în sine, deţinutele sunt rezervate, detaşate,
critice şi uşor distante, au un nivel redus de inteligenţă, cu operativitate
mentală primară, prezintă un nivel al emotivităţii crescut, sunt versatile
dispoziţional. agitate, au o oarecare tendinţă spre agresivitate, autoritarism,
spirit de rivalitate şi încăpăţânarc“^^^.

Aurora Liiccami, Doina Săucan, Mihai Micic, Femeia „criminal” - dimensiuni


psihosociale. Raport Insliuilul Naţii)nal de Criminologie, 2004, p. 20
" ’ Idem. pp. 25-31
Idem, pp. 32- 33

120
I'cmcilc condamnate pentru omor manifestă un grad redus al
sociabilităţii şi al capacităţii de negociere a eonnietelor, testele aplicate
evidenţiind faptul că „majoritatea subiecţilor prezintă o extraversie tipică,
caracteri/ată prin trăiri emoţionale puternice, reacţii afective nestăpânite şi
ample, acţiune spontană şi impulsivă, oscilaţii în activitate, nepăsare,
indolenţă, tendinţa spre agresivitate şi de a reacţiona prompt la frustrarc‘‘^^^.
De asemenea, investigaţiile au identificat prezenţa „unei tendinţe spre
destructurare, exprimată prin duritate, autoritarism, cu un grad relativ de
ostilitate, cu tendinţe de asumarea riscului fără analiza consecinţelor şi a unui
nivel ridicat al sindromului de stres post traumatic pentru multe femei din
lotul investigat“^^^.
Dintre strategiile de coping pe care un individ le poate dezvolta,
psihologii susţin că la nivelul femeilor criminal se manifestă cu o intensitate
mai marc cele care sunt specifice stilului nevrotic caracterizat prin „renunţare
şi culpabilizarc“. In ceea ce priveşte prezenţa violenţei în viaţa femeilor
criminal, testele aplicate au relevat existenţa unui număr mic de abuzuri
fi/icc şi emoţionale pe parcursul vieţii.
Comportamentul persoanelor condamnate pentru omor în mediul
penitenciar, atitudinea faţă de crima comisă şi perceperea vinovăţiei, dar şi
modul în care deţinuţii îşi proiectează viaţa dincolo de perioada de executare
a pedepsei au fost doar câteva dintre aspectele abordate de către psihologul
Mi hai Micle în lucrarea Deţinuţii şi relaţiile în mediul carceral. Interviul -
Studii de caz. Rezultatele investigaţiilor realizate la nivelul unui eşantion de
628 de persoane condamnate pentru omor au evidenţiat o serie de
particularităţi ale comportamentului acestor persoane, particularităţi legate de
modul în care îşi construiesc relaţiile cu ceilalţi deţinuţi şi personalul angajat,
asumarea responsabilităţii faptelor, motivaţia implicării în activităţile şi
programele organizate în penitenciar.
Autorul apreciază, pe baza unor investigaţii riguroase care au avut la
ba/ă informaţii obţinute cu ajutorul fişelor criminologice şi interviurilor, că
nivelul calităţii vieţii în penitenciar „depinde într-o mare măsură de
activităţile oferite deţinuţilor şi de starea generală a relaţiilor dintre
deţinuţi/deţinute şi personal“^^^. De asemenea, M. Micle consideră că

Idem, p. 34
Idem, p. 35
Mihai Micle, Deţinuţii şi relaţiile în mediul carceral. Interviul ■ Studii de caz. Raport
Institutul Naţional de Criminologie, 2004, p. 46

121
relaţiile dcţinuţilor/lclor cu ceilalţi actori din mediul penitenciar sunt
innuenţatc de trei faetori;

1. ,,factori care (in ele modelarea identitară a definulilor ca


urmare a intrării dcţinuţilor/tclor în penitenciar;
2. factori care (in de istoria personală a deţinuţilor: mediul
familial, şcoală, context social, modalitatea de producere a
infracţiunii;
3. factori post - act/ exteriori deţinuţilor: factori care ţin de
mediul penitenciar - activităţi desfăşurate, condiţii de viaţă,
regulament, personalul penitenciarului^,258

Analiza realizată de către Mihai Micle se detaşează de alte cercetări


nu doar prin noutatea temei abordate, studii privind comportamentul
persoanelor care au comis omoruri în mediul penitenciar lipsind până la
momentul respectiv, ci şi prin rigurozitatea investigaţiilor care au stat la baza
acestui demers ştiinţific. Sugestiile formulate în finalul studiului, în scopul
îmbunătăţirii calităţii procesului dc adaptare a persoanelor condamnate pentru
omor la mediul penitenciar, dar şi a calităţii procesului de reintegrare a
acestei categorii dc persoane, constituie elemente eare fac din lucrarea
elaborată de M. iMiclc o lucrare de referinţă pentru literatura ştiinţifică din
România.

6. Studiu criminologie privind infracţiunile de omor consumat -


sesizate instanţelor de judecată în anul 2004,^^^ realizat de către procurorul
Alexandru Cinteză se înscrie în sfera cercetărilor criminologice. Pe baza
analizei unui număr de 317 de rechizitorii întocmite de către parchetele de pe
lângă tribunale (mai puţin dc către Parchetul de pe lângă Tribunalul
Ikicurcşli) pentru 366 de persoane inculpate pentru infracţiuni dc omor,
autorul tratează o seric de aspecte legate de persoana infractorului, victimă şi
infracţiune.
Modul dc realizare al studiului impresionează prin cantitatea marc dc
informaţii pe care A. Cinteză le supune atenţiei specialiştilor. Astfel, sunt
prezentate informaţii privind mediul dc rezidenţă al autorilor, distribuţia în

Idem, pp. 46-47


Alexandru C'inte/.ă, Simliu criminologie privind infracţiunile dc omor consumat - scsizale
insianţelor dc judecată in anul 2004, în: Revista dc Criminologie, Criminalistică şi
Penologie, nr. 2/2006, p. 19-47

122
runcţic dc sex, locul naşterii şi domiciliul, starea civilă, relaţiile
intralamilialc, situaţia profesională. Pe lângă aceste date, despre care am
putea spune că se regăsesc şi în alte studii realizate asupra persoanelor care
comit omoruri^^’^\ sunt însă prezentate şi o serie dc informaţii privind mediul
in care agresorul îşi exercita profesiunea, raportarea la obligaţiile civice
(crcctuarca serviciului militar, antecedentele penale, consumul de alcool).
lilcmcntc dc noutate apar şi în cazul informaţiilor legate dc modul în
care s-a produs infracţiunea. Este vorba despre date privind distribuţia
omorurilor în funcţie dc zilele săptămânii, privind consumul dc alcool înainte
şi în timpul infracţiunii, influenţa mass media, modul în care au reacţionat
martorii în timpul agresiunii.
Referitor la influenţa mass media asupra pregătirii şi desfăşurării
infracţiunii dc omor autorul ajunge la concluzia că, deşi toţi agresorii au
declarat că nu au fost inlluenţaţi de aceasta, iar „influenţa mass media nu s-a
materializat în comiterea unor infracţiuni dc omor prin copierea unor fapte
pre/cnlalc în presa scrisă sau prin intermediul mijloacelor audio-vizuale,
această influenţă este indiscutabilă, fiind demonstrată de indiferenj^a psiho-
afeetivă, nepăsarea cu care sunt comise fapte dc o gravitate extrcmă“*‘^‘.
Evoluţia conflictului dintre agresor şi victimă şi finalizarea acestuia
prin producerea unei infracţiuni dc omor este favorizată şi dc modul în care
reacţionează martorii. Analiza informaţiilor din rechizitorii relevă faptul că
două cincimi dintre martori au manifestat o atitudine indiferentă,
contemplativă sau dc încurajare a conflictului, în timp ce aproximativ o
cincime dintre aceştia s-au aflat din diverse motive în imposibilitatea dc a
interveni pentru soluţionarea pe cale paşnică a conflictului.
Studiul realizat dc către A. Cinteză cuprinde şi informaţii referitoare
la victime (rechizitoriile conţineau date privind 311 victime). Astfel, pe lângă
datele pe care le întâlnim şi în alte ccrcctări^^^ referitoare la datele dc
identificare ale victimei (sex, vârstă, nivel dc instrucţie, situaţie
ocupaţională, mediu dc rezidenţă, starea civilă) autorul aduce în discuţie şi
date privind conduita civică a victimei (antecedente penale, situaţia

Vezi E. Balica, Pardcularituţi socio-demografice ale autorilor infracţiunilor de omor din


domânia, în Revista dc Criminologie, Pcnologic şi Criminalistică, 4/2006b şi Aurora
l.iiceanu, Doina Săucan, Miliai Miclc, h'emeia „criminal" - dimensiuni psihosociale, Raport
Institutul Naţional dc Criminologie, 2004
‘ Alexandru Cinteză, Op. Cit., p. 31
Vezi E. Balica, Victimele infracţiunilor de omor. Revista Română dc Criminologie,
Criminalistică şi Pcnologic, nr. 1/2006

123
consumului de alcool) şi comportamentul victimei faţă de agresor în timpul
agresiunii.
Printre aspectele pe care autorul le supune atenţiei noastre, ca urmare
a studierii rechizitoriilor, se numără şi cel referitor la tipurile de situa(ii
victimogene pe care le construieşte în funcţie de contextul social al faptelor:
1. conju^opatia caracterizată de o „stare de violenţă intrafamilială cronicâ'*^^*
în care cei doi parteneri sunt implicaţi în conflicte devenite deja obişnuinţă;
2. relaţia conflictuală dintre rude, vecini sau consăteni generată de dorinţa
de a obţine anumite bunuri aflate în posesia victimelor; 3. persoanele
vârstnice despre care agresorii ştiu că deţin anumite sume de bani şi care au
un stil de viaţă care le transfonuă în persoane uşor de victimizat (locuinţele
sunt izolate, nu au relaţii cu vecinii, copii sunt plecaţi din ţară .sau
localitate)"^’^
Capitolul referitor la victime a inclus şi o seric de informaţii privind
ariile geografice cu potenţial criminogen. Judeţele din Moldova (Iaşi, Ikcău
şi Galaţi) reprezintă zonele în care numărul victimelor a înregistrat valori mai
mari decât în celelalte judeţe.
Un capitol de sine stătător a fost consacrat modulului zodiacal în care
au fost analizate zodiile autorilor şi victimelor lor. Concluzia la care ajunge
autorul llind aceea că „datorită incompabilităţii sau compatibilităţii reduse
dintre zodia inciiliiatului şi zodia victimei, într-un j)rocent de 92,3% dintre
cazurile analizate, a existat o stare de risc preexistent, care s-a concretizat
prin uciderea victimci“^^^.
Studiul realizat de A. Cinteză arc meritul de a aborda problematica
infracţiunii de omor prin intermediul analizei rechizitoriilor eliminând astfel
unele aspecte subiective care ar putea fi generate de obţinerea informaţiilor ca
urmare a realizării unor interviuri numai cu autorii şi care ar conţine doar
informaţii privind agresiunea aşa cum înţelege acesta să prezinte situaţia.
y\ccesul la rechizitorii a făcut posibilă prezentarea unor informaţii consistente
jM-ivind viclimele acestor infracţiuni şi relaţia dintre agresor şi victime înainte
şi în timpul conflictului.
Autorul reuşeşte să pună în discuţie aspecte noi legate de agresor
(raportarea la obligaţiile civice în care include serviciul militar, antecedentele
penale, consumul de alcool înainte şi în timpul infracţiunii), de situaţiile
\iclimogcnc, influenţa mass media, informaţii privind victima

' Alexandru Cinlcză, Op. Cit., p. 40


Ibidcm
Idem, p. 44

124
(relaţia dintre agresor şi victimă şi date socio - demografice), date privind
modul de realizare a infracţiunii (distribuţia infracţiunilor în funcţie de zilele
săplămânii).
A. Cinteză arc meritul de a aborda şi problema prevenirii
intVacliunilor de omor, ocazie cu care propune şi măsuri de prevenire centrate
pe eliminarea situaţiilor de risc: crearea unei baze de date privind conflictele,
rcslricţionarca programului de funcţionare a barurilor şi a cantităţilor de
alcool vândute, controale frecvente în zonele vulnerabile, supravegherea
psihologică, psihiatrică şi neurologică a persoanelor condamnate pentru omor
înainte ca dosarele lor să facă obiectul unor cereri de liberare condiţionată,
aplicarea legilor deja existente care protejează normele de convieţuire
5i)cială.
Dincolo de aceste elemente de noutate care nu pot fi trecute cu
vederea, nu putem să nu remareăm faptul că la baza concluziilor sale stă
analiza rechizitoriilor dintr-un singur an (2004) şi prin urmare acestea nu pot
avea decât un caracter exploratoriu, concluziile prezentate de autor neputând
fi extinse la nivelul criminalilor din România. întrucât nu se faee o analiză a
autorilor în funcţie de tipul de omor săvârşii (asupra soţilor, copiilor,
persoanelor necunoseute) apreciem că, informaţiile pe care le prezintă au un
caracter general, fapt care determină necesitatea realizării unor studii care să
suplinească această lacună a demersului iniţiat de autor şi să ia în considerare
sugestiile formulate. Autorul nu acordă o atenţie deosebită tipurilor de omor
pe care le identifică (patricid, uciderea fiului/fiicei, fratricid, matricid) ci
prezintă doar numărul de astfel de cazuri instrumentate într-un an. De
asemenea, analiza zodiilor victimelor şi agresorilor, deşi reprezintă un
clement de noutate pentru studiile realizate în România, nu ne conving şi prin
umiare nu constituie un tip de analiză care ar aduce un aport deosebit
cunoaşterii ştiinţifice în domeniul criminologiei.

2. Cercetări privind evoluţia, cauzalitatea şi formele


de manifestare ale infracţiunilor de tâlhărie

Investigaţiile realizate în România asupra unor aspecte ale


problematicii infracţiunilor de vătămare corporală, lovituri cauzatoare de
moarte, tâlhărie şi viol sunt puţine la număr. Remarcăm, lotuşi, în ultimii ani
o creştere a interesului speeialiştilor de a aborda teme de cerectare care se

125
conccnlrca/ă în jurul inl'racliunilor mai sus menţionate. în aeesl subeapitol
vom include cele mai consistente studii realizate în ultimii ani pe subiecte
legate de motivaţia infracţională, formele de manifestare şi caracteristicile
tâlhăriei.
Printre cele mai semnificative studii realizate în ultimii ani asupra
infracţiunilor de tâlhărie din România se numără şi cel elaborat de către
Mihacla Puşcaş în 2004^^^. Investigaţiile desfăşurate de către autoare au avut
drept obiective: conturarea profilului psihologic al agresorului, identificarea
lactorilor care favorizează comiterea acestui tip de infracţiune şi a
motivaţiilor actului infracţional. Populaţia investigată a fost constituită din
332 de persoane condamnate pentru tâlhărie (cu vârsta cuprinsă în intervalul
14 ani şi peste 46 de ani), aflate la momentul derulării anchetei în centre dc
reeducare sau în penitenciare.
Cercetarea a făcut posibilă obţinerea unor informaţii detaliate despre
infractori, informaţiile culese fiind dc natură să aducă în discuţie o scrie dc
date referitoare la familia dc origine a infractorilor (tip dc familie, situaţie
socio-cconomică, stil educativ), modalităţile dc producere ale tâlhăriilor şi
relaţiile dintre infractori şi victime. în ceea ce priveşte familia dc origine,
rezultatele studiului evidenţiază unele particularităţi ale familiei din care
provine agresorul. Astfel, mulţi dintre infractori vin dintr-o familie
organizată, în timp ce numărul agresorilor care provin din familii
monoparentalc sau dezorganizate scade pe măsură ec creşte vârsta
agresorilor. Familia în care s-a dezvoltat agresorul a avut venituri modeste,
iar modelul educativ avea la bază în puţine cazuri pedepsele fizice. Relaţiile
dintre infractor şi membrii familiei au fost în general bune, dar mama rămâne
persoana care deţine locul cel mai bine cotat (56,3%) în privinţa relaţiilor pe
care Ic are cu agresorul.
Dintre informaţiile privind fapta cele mai semnificative ni se par cele
care pun în corelaţie modul dc operare cu vârsta, nivelul dc instrucţie al
agresorului, antecedentele penale şi momentul din zi în care s-au produs
faptele. Astfel, pe baza analizei corelaţiilor dintre variabilele de mai sus,
autoarea avansează ideca că pe măsură ce creşte vârsta agresorilor se produc
schimbări la nivelul modalităţilor de comitere a infracţiunilor de tâlhărie:
infractorii minori şi tineri preferă să acţioneze în grup, în timp ce adulţii
acţionează îndeosebi singuri. Dc asemenea, pe măsură ce creşte nivelul dc
instrucţie se modifică şi modul dc operare, analfabeţii acţionează singuri, iar

' Puşcaş Mihacla, Tâlhăria - coordonate psihologice şi sociale. Revista de Criminologie,


Criminalistică şi Pcnologic, nr.4/2004, p. 189-203

126
agresorii cu studii gimnaziale sau şcoală profesională preferă să acţioneze în
grup. Spre deosebire de agresorii fără antecedente penale, infractorii cu
anlcccdcntc penale comit tâlhării fără să se asocieze cu alte persoane. Adulţii
acţionează mai mult ziua, decât minorii sau tinerii, situaţia fiind explicată de
autoare ca fiind rezultatul „experienţei şi a particularităţilor de personalitate
care fac ca adulţii să se simtă mai siguri pe abilităţile şi capacităţile lor“^^^.
Un loc important în dcsignul studiului îl ocupă victima, în special
relaţia dintre infractor şi victimă, atitudinea infractorului faţă de victimă,
perceperea victimei de către agresor, sentimentele şi trăirile agresorului faţă
(le victimă. Autoarea constată faptul că există unele corelaţii semnificative
intre vârsta autorului faptei şi cea a victimei (agresorii adulţi preferă să atace
victime de aceeaşi vârstă) şi între vârsta agresorului şi sexul victimei
(agresorii minori şi tineri agresează femei). Investigaţiile au evidenţiat şi
unele particularităţi ale modului în care este percepută victima de către
agresor (victima este văzută drept o persoană slabă fizic în raport cu
agresorul) şi atitudinea victimei faţă de agresor (neajutorată - 37%, enervantă
19,3%, arogantă - 15,7%).
în concluzie, putem aprecia faptul că cercetarea iniţiată de către M.
Puşcaş reuşeşte să aducă în discuţie elemente noi referitoare la
particularităţile infracţiunilor de tâlhărie, consideraţiile formulate de autoare
privind corelaţiile dintre modul de operare şi unele variabilele socio -
demografice, dar şi cele referitoare la victime şi relaţia dintre acestea şi autor
constituind repere pentru specialiştii din România.
Aşa cum am mai precizat, studiile privind infracţiunile de tâlhărie
sunt puţin numeroase. Remarcăm însă un interes din ce în ce mai mare pentru
acest subiect din partea unor specialişti care lucrează în instituţii implicate în
realizarea controlului social şi al prevenirii criminalităţii. Dacă studiul iniţiat
de M. Puşcaş încerca să ofere un suport ştiinţific şi soluţii pentru
cficicntizarca activităţii educative desfăşurate de către Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, în cele ce urmează vom aduce în discuţie un alt
studiu elaborat de către specialiştii din cadrul Institutului pentru Cercetarea şi
Prevenirea Criminalităţii (Ministerul Administraţiei şi Internelor).
Investigaţiile desfăşurate în 2006^^^ de către echipa de specialişti ai
Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, coordonată de
Margareta Flcşncr, şi-au propus să descrie principalele aspecte ale

^Idem, p. 195
' jMargarcta Flcşncr (coord), Op. cit., p. 60

127
infracţiunilor dc tâlhărie cu referire la persoana infractorului, victime şi
infracţiune. Scopul cercetării desfăşurate la nivelul municipiului Bucureşti, în
intervalul 1 kinuaric 2003 - 2004, a fost acela de a realiza o documentare
ştiinţifică privind infracţiunile de tâlhărie care să constituie baza unui
program de prevenire a tâlhăriilor la nivelul Capitalei.
Metodologia utilizată în realizarea acestui demers a presupus analiza
documentară a dosarelor penale pentru tâlhărie din secţiile dc poliţie şi dc la
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului [bucureşti. Analiza dosarelor s-a
făcut pe baza unei fişe de înregistrare a infracţiunilor organizată astfel încât
să permită obţinerea unor informaţii referitoare la infractor, victime şi
infracţiune. Dc asemenea, au fost realizate interviuri cu ofiţeri din cadrul
Poliţiei Judiciare pentru a obţine informaţii privind modalităţile de producere
a acestui tip dc infracţiuni, autori şi victime.
Pe baza metodologici utilizate au fost identificate unele caracteristici
ale tâlhăriilor comise la nivelul Capitalei:"^’^^ marea majoritate se produc ziua,
modalităţile dc realizare a faptei cel mai des întâlnite sunt cele care presupun
smulgerea, ameninţare verbală sau ameninţarea cu un obiect. J'âlhăriile sunt
comise fie pe stradă, în zonele aglomerate din centrul Capitalei, fie la
periferia oraşului.
Informaţiile obţinute din ancheta realizată au permis autorilor
studiului să realizeze o tipologie a infracţiunilor de tâlhărie elaborată în
funcţie dc trei criterii: locul comiterii faptei (în spaţii deschise, închise,
mijloace dc transport), modul de operare (prin smulgere, ameninţare, violenţă
fizică, în locuinţa victimei, atipice), momentul comiterii faptei (în funcţie dc
momentul din zi, comise pe lumină/întuneric). Fiecare dintre aceste categorii
este descrisă dc autori în funcţie de relaţia dintre infractori şi victime,
motivaţia infracţiunilor sau de tipul de violenţă exercitat.
In a doua parte a studiului sunt descrise caracteristicile infracţiunilor
de tâlhărie produse la nivel naţional în perioada 1 ianuarie - 1 septembrie
2005. Pentru realizarea acestei părţi au fost utilizate datele statistice existente
privind infracţiunile dc tâlhărie soluţionate dc către secţiile de poliţie. Pe baza
acestor date au fost identificate zonele şi judeţele care au înregistrat cote
ridicate ale numărului dc infracţiuni:^^^ zona Moldovei (Iaşi, Galaţi),
Ardealului (Cluj) şi Capitala (o cincime).
Mai mult, au fost prezentate unele particularităţi ale infracţiunilor dc
tâlliărie comise la nivel naţional, precum faptul că se produc în spaţii

Idem, pp. 58-71


Idem, pp. 72-75

12<S
deschise (pieţe, străzi, parcări) la nivelul zonelor urbane, atât în ariile centrale
ale oraşelor, cât şi în cele periferice. Pe de altă parte, au fost semnalate o seric
de zone rurale în care s-au înregistrat un număr marc de infracţiuni de
tâlhărie, zone care se regăsesc la nivelul judeţelor Botoşani (43%), Vâlcea
(53%) şi Teleorman (50%). în schimb, în mediul rural, tâlhăriile se produc
indeosebi în locuinţele victimelor şi asupra persoanelor în vârstă care
locuiesc singure. Modalităţile de comitere a tâlhăriilor, cel mai de întâlnite,
suni cele care au la bază smulgerile (cu predilecţie în urban, în spaţii
deschise, ziua/noaptea, iar victimele sunt femei) şi violenţa fizică directă
exercitată cu intensitate moderată.
In formal ii le privind persoana agresorului le-au permis specialiştilor să
contureze profilul autorului infracţiunilor de tâlhărie. întâlnim şi de această
dală aceleaşi caraclerislici semnalate la nivelul Capitalei, autorii sunt în
marea lor majoritate bărbaţi, cu vârsta sub 25 de ani (80%), nivel de instrucţie
scă/ut (cel mult studii gimnaziale), fără ocupaţie (peste 70%). în ceea ce le
priveşte pe victime, din analiza dalelor statistice privind tâlhăriile comise la
nivel naţional rezullă că, cele mai multe dintre acestea sunt minori şi
persoane în vârstă.
Dincolo de contribuţiile deosebite ale acestui studiu, legate de
idcntillcarea caracteristicilor infracţiunilor de tâlhărie şi ale agresorilor,
identificarea zonelor cu risc de producere a tâlhăriilor, elaborarea unei
tipologii a tâlhăriilor, prezentarea unor informaţii privind victimele
tâlhăriilor, există însă şi unele aspecte care au fost mai puţin dezbătute.
Astfel, deşi autorii precizează faptul că tâlhăriile comise de minori reprezintă
două cincimi din totalul infracţiunilor, studiul nu ne oferă posibilitatea dc a
obţine informaţii privind caracteristicile tâlhăriilor comise de minori.

3. Cercetări privind violenţa în familie

întrucât am constatat că o parte a infracţiunilor violente se produc în


spaţiul familial, am considerat că trebuie să includem în analiza nostră,
privind stadiul actual al cercetărilor desfăşurate în România care abordează
problematica violenţei criminale, şi studiile care se centrează asupra
violenţei din familie. Preocuparea cercetătorilor pentru problematica violenţei
in familie a devenit mai consistentă îndeosebi ca urmare a

129
aclivilalii unor organi/alii ncguvcrnamciilalc care au atras atenţia asupra
efectelor negative ale acestui tip de violenţă şi, mai ales, asupra amplorii şi
formelor diverse de manifestare a violenţei familiale în România. Au fost
astfel iniţiate cercetări de către repre/entanţi ai mediului academic (Academia
Română, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul de Medicină Legală
„Mina Minoviei", Universitatea Bucureşti), ai instituţiilor implicate în
sancţionarea şi prevenirea actelor de violenţă (Parchetul de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie^^^), ai organizaţiilor neguvernamentale, dar şi dc
către cercetători independenţi. Dintre studiile elaborate, vom aduce în
discuţie câteva lucrări care s-au impus în literatura de specialitate prin
acurateţea metodologică şi contribuţia lor la dezvoltarea cunoaşterii
fenomenului violenţei familiale din România.
Cercetarea naţionala privind violenţa în familie ^i la locul de
muncu^^ realizată în 2003 de către (\'ntrul Parteneriat pentru Rgalitate în
colaborare eu specialişti din IMAS şi Gallup Organisation România
reprezintă un moment important pentru cercetarea fenomenului violenţei
familiale. Scopul acestei cercetări a fost acela dc a elabora un model teoretic
care să fundamenteze activitatea de prevenire şi dc intervenţie în sfera
violenţei intra familiale. Metodologia utilizată a inclus derularea unei anchete
pe bază dc chestionar la nivelul populaţiei (1200 persoane dc 18 ani şi peste
şi 6 0 0 dc femei dc 18 ani şi peste) şi a unei anchete la nivel instituţional în
caic a losl folosită tehnica Delphi ( 1 8 2 repre/.entan(i eu l'unejii dc decizie tlin
autorităţile locale, poliţie, medici de familie, ong-uri).
Chestionarul utilizat în cadrul anchetei derulate la nivelul populaţiei
României a permis obţinerea unor informaţii privind modul în care populaţia
percepe gravitatea unor forme dc violenţă fizică, economică, socială,
psihologică, sexuală, nivelul dc informare privind cadrul legislativ care
reglementează violenţa în familie, nivelul de informare privind organizaţiile
neguvernamentale care aelionează pentru protejarea victimelor violenţei
domestice. Pentru a putea obţine informaţii cât mai fidele unor situaţii dc
victimizarc şi adaptate mai multor categorii de persoane au fost utilizate
două tipuri dc populaţie: eşantion reprezentativ pentru populaţia României cu
vârsta dc 18 ani şi peste şi un eşantion dc femei cu vârsta peste 18 ani. Mai
mult, a fost construit şi un subeşantion de femei victime ale

Cristina Nicoară, Octavian Ojog, Violenţa în familie. România între realitate


perspectiva, disponibil la : www.mpuhlic.ro/minori violcnta.htm
“ “ Cercetarea naţionala privind violenţa în familie şi la locul de muncă, Centrul Parteneriat
pentru legalitate, 2003

130
\iolciijci familiale pe l)a/a dalelor referiloare la situaţiile de vielimi/are din
ultimi le 12 luni. Prin urmare, rczultalclc înregistrate în cazul itemilor
introduşi în structura chestionarului au fost de fiecare dată prezentate pentru
lieeare categorie de persoane anterior menţionată.
în ceea ec priveşte violenţa fizică^"^, subiecţii au trebuit să-şi exprime
opinia privind gravitatea unor forme de abuz fizic exercitat asupra femeilor şi
copiilor, să identifice persoanele care pot interveni în situaţiile de conflict,
dar şi opinia faţă de unele stereotipuri din societatea românească. Dintre
tipurile de violenţă incluse în analiză, violenţa fizică (72%) este percepută de
câlre femeile victime ca fiind cea mai gravă formă de violenţă. Perioada de
viaţă care a fost identificată ca fiind cea mai marcată de episoade violente,
atât în cazul femeilor divorţate, cât şi căsătorite sau văduve, este cea care
începe după cinci ani de căsătorie/coneubinaj şi următorii ani. Actele de
violenţă se produc îndeosebi în faţa martorilor (rude, prieteni, cunoştinţe -
7S%). După situaţiile de violenţă în care femeile au suportat consecinţele
\ iolenţelor fizice, acestea reacţionează de cele mai multe ori prin adoptarea
unei atitudini de resemnare exprimată prin „tac şi plâng’X20%), dar există şi
persoane care preferă să fugă de acasă (17%), să riposteze (9%) sau să
vorbească despre întâmplare cu alte persoane de sex feminin (72%).
Profilul agresorului a constituit un alt clement care a putut fi conturat
ca urmare a derulării acestor investigaţii, specialiştii reuşind să identifice
lipul agresorului sjK'cific fiecărei categorii tle femei. Astfel, pentru femeile
căsătorite, divorţate sau aliate în relaţii de concubinaj, agresorul este soţul sau
concubinul. în cazul femeilor tinere cu vârsta de 18-29 de ani, tatăl şi fratele
sunt persoanele care le agresează. Femeile cu vârsta peste 50 de ani sunt
victimele actelor de violenţă exercitate de către fiu sau ginere.
Pe baza unor analize statistice complexe, care a presupus analiza de
rcgrcsic, a fost identificat un complex cauzal de factori care favorizează
producerea violenţei fizice împotriva femeilor. Acest complex include:
„sărăcia, alcoolismul, supraaglomerarea locuinţei, nivelul scăzut al educaţiei,
şomaj, e?muncrca la violenţă psihologică din copilărie şi relaţiile de putere în

Toleranţa populaţiei faţă de violenţa fizică a constituit o altă direcţie


de interes pentru cercetătorii implicaţi în acest studiu. Pentru a măsura
toleranţa populaţiei faţă de acest tip de violenţă a fost utilizat un indice

Idem, pp. 91-92


‘ Idem, p. 93
131
agregat care include aprecierile populaţiei asupra gravităţii a două situaţii
femeie căreia bărbatul îi dă o palmă“ şi „o femeie bătută de partenerul ci“»
Rezultatele au evidenţiat faptul că populaţia României este mai tolerantă fajâ
de violenţa ll/ică decât populaţia din ţările europene. Studiul idenlillcă chiar
şi eategoriile de persoane care au toleranţă mare faţă de violenţa fi/icâ
(bărbaţi, persoane cu studii gimnaziale, persoanele implicate în concubinaj) şi
persoanele care au toleranţă mică faţă de violenţa fizică (femeile, persoanele
cu studii superioare, necăsătorite, elevi, studenţi).
Cercetarea derulată de specialiştii reuniţi de către Centrul Partcncriat
pentru E^^alitate reprezintă o contribuţie importantă la investigarea
fenomenului violenţei familiale din România. Resursele financiare au permis
dezvoltarea unor investigaţii la nivel naţional, fapt care a permis identificarea
cauzelor violenţei familiale şi elaborarea unui model cauzal care este specific
spaţiului românesc (sărăcia a fost identificată ca fiind clementul care dâ
specificitatea acestui model). De asemenea, cercetarea a permis idcntiilcarea
modului în care este percepută violenţa în familie la nivelul populaţiei din
România. Spre deosebire de alte ţări europene, populaţia din România
manifestă o toleranţă mai marc faţă de violenţa în familie, toleranţă care sc
asociază cu aprecierea „comportamentului violent ca fiind un comportament
normal“. Studiul subliniază faptul că acest comportament violent sc
rcj'iroduce de la o generaţie la alta.
Aşa cum am văzut, actele de violenţă din spaţiul familial prezintă
unele particularităţi, majoritatea specialiştilor atrăgând atenţia asupra
coexistenţei victimei şi agresorului în acelaşi spaţiu, fapt care facilitează
accesul agresorului la victimă şi creşte astfel vulnerabilitatea victimei.
Interdependenţa dintre violenţa fizică şi cea verbală, emoţională, psihologică,
sexuală şi economică, alternanţa tipurilor de violenţă, creşterea şi
descreşterea tensiunilor acumulate pe parcursul evoluţiei conflictului dintre
parteneri, dar şi reluarea ciclică a actelor de violenţă reprezintă cele mai
frecvente observaţii formulate pe marginea problematicii violenţei intra
familiale.

132
4. Studii privind motivaţia unor infracţiuni violente precum:
violul, vătămarea corporală şi loviturile cauzatoare de moarte

Investigaţiile cri mi no logice realizate de către psihologul Gheorghe


Morian, în perioada în care şi-a dcslaşurat activitatea în cadrul Institutului
Naţional de Criminologie, constituie un reper pentru cercetările privind
motivaţia infracţională a persoanelor care săvârşesc infracţiuni violcnte^^^. De
altfel, Gheorghe f lorian este cunoscut pentru studiile şi lucrările sale de
psihologie penitenciară şi, mai recent, de prevenire a criminalităţii^^^. Tema
motivaţiei infracţiunilor a mai fost tratată de autor alături de alte subiecte
precum, normele şi valorile informalc din mediul de detenţie, psihologia
recidivei, problematica sinuciderilor în mediul penitenciar şi în cadrul lucrării
,,Psihologic penitenciară“^^^.
Spre deosebire de modul în care a fost dezvoltată tema motivaţiei
infracţionale în lucrarea „Psihologie penitenciară”, şi anume prin alăturarea ci
altor teme care ocupă un loc mult mai important în structura demersului
iniţiat de autor, studiul realizat în 2005 aduce ca noutate concentrarea
autorului doar pe aspecte legate de motivaţia actului infracţional.
Invcstigaţiile^^^ au avut ca obiect de studiu motivaţia infracţională a unui
număr de 947 de persoane condamnate pentru mai multe tipuri de infracţiuni:
omor, lovituri cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, viol, furt,
tâlhărie, ultraj, înşelăciune, luare de mită, trafic de influenţă, trafic de
stupefiante, proxenetism, abandon de familie, violare de domiciliu,
infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. întrucât nu toate
infracţiunile incluse în cercetare au constituit elemente de interes pentru noi,
în cele ce urmează vom prezenta doar aspectele referitoare la infracţiunile
violente. înainte de toate trebuie să facem precizarea că, pentru identificarea
motivaţiilor infracţiunilor incluse în cercetare au fost folosite trei surse de
date: informaţiile furnizate de către persoanele condamnate, rechizitoriul şi
personalul din penitenciar.
în ceea ce priveşte motivaţia omorului, autorul constată faptul că
fiecare din cele trei surse utilizate aduce elemente în plus capabile să

Gheorglic Florian, Motivaţia infracţională la persoanele adulte care execută pedepse


privative de libertate, Raport Institutul Naţional de Criminologie, 2005
* ^ Gheorghe Florian, Prevenirea criminalităţii. Teorie ^i practică, Oscar Prinţ, Bucureşti,
2005 şi Dinamica Penitenciară. Reforma structurilor interne, Oscar Prinţ, 1999
Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară, Oscar Prinţ, 2002
Gheorghe Florian, Op. cit., Oscar Prinţ, 2005, pp. 2-34

133
completeze imaginea de ansamblu asupra motivaţiei acestui tip de act
infracţional. Astfel, dacă deţinuţii (119 subiecţi) explică omorul ca fiind
rezultatul provocării lor de către victimă, ca infiuenţă a consumului de alcool
sau a grupului dc prieteni, dar şi drept o consecinţă a sentimentelor de
gelozie, celelalte două surse privesc infracţiunea şi din alte perspective.
Rechizitoriul insistă asupra conllictului dintre cei doi, în schimb personalul
din penitenciar nu ia în consideraţie provocarea victimei.
Persoanele condamnate pentru lovituri cauzatoare de moarte (49 de
subiecţi) apreciază că victima arc un rol important în declanşarea conflictului,
prin atitudinea pe care a avut-o (ameninţătoare - 30,6% şi enervantă -
30,6%). Relaţia dintre agresor şi victimă cel mai des semnalată a fost aceea
dc pcrs(xme cuno.scute (»S1,6%), doar puţine fiind rude (26,5%).
In cazul persoanelor condamnate pentru vâtâmare corporală grava
(59 dc subiecţi), victima parc să aibă acelaşi rol important în declanşarea
conllictului (50%) şi mai puţin deţinutul (25,4%) sau grupul de prieteni
(13,6%). Conllictul a fost generat spontan (45,8%) dc provocarea din partea
victimei care a reuşit să-l enerveze pe agresor (22%), să-l mânie (20,3%) sau
să-l determine să se teamă (15,6%) şi să acţioneze ca atare. Victimele au fost
jK'rsoanc cunoscute pentru agresor, iar relaţiile dintre victimă şi agresor erau
percepute, înainte de actul infracţional, ca fiind bune.
Actele de tâlhărie au Ibsl motivate, conl'orm rezultatelor consemnate
de autor pe baza afirmaţiilor lăcutc dc către deţinuţii intervievaţi (98 dc
subiecţi), de sentimentul că victima poate fi dominată (28,6%), ca urmare a
faptului că a fost percepută ca fiind mai slabă (47%) în comparaţie cu
agresorul. Victimele erau persoane necunoscute pentru agresori. Fapta a avut
un caracter spontan pentru cele mai multe din cazuri (75,5%).
Persoanele care au comis viol şi au fost incluse în cercetare (91 dc
subiecţi) prezintă o scrie dc elemente care le fac vulnerabile la acest tip dc
acte de violenţă. Astfel, în istoria de viaţă a acestor agresori există momente
în care au fost înşelaţi dc parteneră (45%) şi momente în care performanţele
lor sexuale nu au fost tocmai pe măsura aşteptărilor, fiipt care face ca doar
53,8% dintre violatori să se aprecieze ca fiind parteneri sexuali cu rezultate
deosebite. Violatorii percep femeia ca fiind o persoană care trebuie să
satisfacă cerinţele partenerului (50%) şi trebuie să accepte dorinţele
partenerului Iară a cerc din partea lui un comportament curtenitor (37,4%). In
opinia violatorilor, femeia este cea care este vinovată de producerea violului
prin comportamentul provocator exprimat şi printr-o ţinută vestimentară
inadecvată care-1 determină pe acesta să acţioneze, mai ales că, victima şi
agresorul erau persoane cunoscute în majoritatea cazurilor.

134
Un alt exemplu de studiu eentrat pe abordarea problematicii
infracţiunilor violente este cel realizat de către o echipă de specialişti din
cadrul Penitenciarului Colibaşi.^^^ De această dată, autorii au fost interesaţi
de identificarea modului în care este reprezentată victima în viziunea
persoanelor condamnate pentru omor, viol, tâlhărie şi lovituri cauzatoare de
moarte. Pentru atingerea obiectivelor cercetării au fost utilizate o seric de
tehnici de investigaţie menite să permită determinarea clementelor
componente ale reprezentărilor legate de victime. Prin urmare, au fost
utilizate analiza documentelor, observaţia directă, chestionarul, dar au fost
aplicate şi teste psihologice care să permită completarea informaţiilor privind
profilul psihologic al persoanelor condamnate pentru infracţiuni violente (test
dc ostilitate, 16 Pi', S/ondy, C.P.I., G .-/.). in vederea obţinerii unor date
relevante au fost selectate 30 dc persoane care executau o pedeapsă pentru
comiterea unor infracţiuni violente în cadrul penitenciarului Colibaşi.
Rezultatele înregistrate în cazul subiecţilor condamnaţi pentru omor^^^ arată
câ. aceste persoane se percep ele însele ca fiind victime ale unor greşeli
comise Iară intenţie, ca urmare a consumului dc alcool, şi motivate de
pclozic, umilinţă şi ură.
In cazul violatorilor, vinovăţia este transferată asupra victimelor care
i-au provocat sau s-au răzbunat pe ci din diverse motive. Victima faptelor dc
l.ilhăric apare drept o persoană „inconştientă, periculoasă, mincinoasă, foarte
rea, laşă''^"'^*. Ca şi în cazul persoanelor care comit omoruri, indivizii
condamnaţi pentru lovire şi vătămare corporală se percep ei înşişi ca fiind
victime, întrucât vinovăţia aparţine victimelor şi destinului. Pe de altă parte,
investigaţiile psihologice realizate au evidenţiat unele particularităţi ale
profilului psihologic legate dc nivelul dc responsabilitate, temperament
(imaturitatc, irascibilitatc, impulsivitate, indolenţă), gradul de integrare
socială (viclenie, sarcasm, ostentativi), gradul dc autocontrol şi dc cenzură a
impulsivităţii (iritabilitatc, agresivitate, excitabilitate) şi gradul dc toleranţă
(infatuaţi, orgolioşi, superficiali).
Studiile prezentate în acest capitol atrag atenţia asupra necesităţii
realizării unor investigaţii care să reunească specialişti din domenii diverse
pentru ca actele dc violenţă să beneficieze de o abordare multidisciplinară
care să permită elaborarea unor explicaţii pertinente ale motivaţiilor actului

Roxana Preda, Adrian Ncagoc, Mihacla Ardclcanu, Imaginea victimei in sistemul de


reprezentări al deţinuţilor condamnaţi pentru infracţiuni cu violenţă, în : Emilian Stănişor
(coord), Universul carceral, Oscar Prinţ, Bucureşti, 2004
Idem, pp. 322-325
Idem, p. 324

135
infracţional violent. O analiză atentă a studiile derulate în România ultimilof
ani relevă prezenţa unui interes crescut pentru investigarea diverselor aspecte
ale eriininalităţii violente, studiile individuale reali/ate de eâtre cereeiruorii
pasionaţi de găsirea unor explicaţii ale comportamentului delincvent tind sâ
fie înlocuite de studiile unor echipe complexe de cercetători din domeniul
sociologiei, psihologiei şi ştiinţelor juridice. însă, numărul acestor studii şi
problematica abordată se situează încă la o distanţă destul de apreciabilă,
comparativ cu numărul şi diversitatea aspectelor abordate în literatura
ştiinţifică internaţională.

136
CAPITOLUL IV
MODLLE EXPUCATIVE
ALE ( UIMINALI I'A III VIOLEN I E

Realizarea unei analize coerente a literaturii ştiinţifice pentru a


itlcnlifica principalele modele teoretice explicative ale criminalităţii violente
impune formularea unor distincţii menite să evidenţieze particularităţile
criminalităţii violente. In acest sens, precizăm faptul că suntem întrutotul de
acord cu Maurice Cusson şi Jean Rroulx alunei când atrag atenţia asupra
necesităţii unor precizări de ordin metodologic în privinţa criminalităţii
violente. Cei doi autori considerau astfel că se impune să facem distincţie
intre:
1. „agresiune predatoare, motivată de dorinţa de a obţine bani sau
bunuri şi violenţa conflictuală motivată de dorinţa de răzbunare,
apărare;
2. violenţe ^rave (omor şi tentativă de omor) şi violenţe mai puţin grave
(loviri şi alte violenţe);
3. teoriile care explică dclincvcnţa în general şi teoriile care se aplică
doar ia nivelul criminalităţii violcntc“"^^.

Prima distincţie semnalată de autori, necesită sesizarea unei diferenţe


între actele de violenţă care presupun existenţa unui agresor care iniţiază
atacul în scopul deposedării de bunuri a unei victime (violenţă predatoarc) şi
actele de violenţă motivate de răzbunare, care presupun schimbul reciproc de
lovituri între agresor şi victimă (violenţă conflictuală). Proulx şi colaboratorii
săi identifică unele caracteristici ale celor două tipuri de violenţă, pornind de
Ia informaţiile legate de scopul violenţei, rolul agresorului şi victimei, trăirile
şi modul de desfăşurare a violenţei (vezi Tabelul 6).

Jcan Proulx, Maurice Cusson, Que savons - nous sur la violence criminelle?, în : Jcan
Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet: Les violences criminclles, Les Presses dc
L’Univcrsitc Laval, 1999, p.

137
Tabelul 6. Caracteristicile violenţei prcdatoarc şi ale violenţei conflictualc
Violentă p red a to a re Violenţă con flictu ală
Exemple Exemple
ITirt cu mâna anuala, omor la încăierare a alcoolicilor, clisj)u(c
comaiuiă, omor asociat cu furt, violul conjugale, omor conjugal
com is asupra unei necunoscute,
„taxarea”
Scopul violenţei Scopul violentei
Agresorul vrea să constrângă, să Fiecare dintre indivizii implicaţi vrea
doboare victima pentru a-i lua banii, să-l pedepsească pe celălalt, să se
bucura de e i etc.__________ răzbune, să se salveze, să se a p e r e . __
Rolul ap^rcsoridui şi al victimei Rolul agresorului şi al vid iniei
Agresorul este atacantul; el atacă Uneori este dificil să distingem între
primul Iară a fi provocat. El este agresor şi victimă. Pagubele sunt
proactiv. Victima suportă atacul. adesea împărţite. Adversarii .schimbă
lovituri, fiecare arc impresia că se
apără sau că ripostează._______________
Emoţii Emoţii
Indiferenţă afectivă faţă de victimă. Furie, ostilitate, ură, teamă,
M otivaţie resentimente, sentimente de nedreptate,
umilire.
Des/â^ifrare D esfăşurare
Pregătirea, atacul, fuga. Greşeală sau jignire, ultimatum, refuz
de a cerc scuze, ceartă cu bătaie.
Sursa: C o n f o r m J c a n P r o u lx . M a u r i c e C ii s s o n , Que savon s ~ nous sur la violence crim inellc?, în : J c a n
P r o iil x . M a u r i c e C u s s o n , M a r c O u i r n c l : Les violenccs crim inelles, L e s P r e s s e s d e L 'U n i v e r s i t c L a v a l,
1 9 9 9 . p. 21

întrucât a doua distincţie propusă de cei doi criminologi canadieni nu


necesită precizări suplimentare, în cele ce urmează ne vom eoncentra
îndeosebi asupra ultimei afirmaţii avansate de echipa de specialişti.
(Y'rcctătorii canadieni propun două perspective de abordare a criminalităţii
violente, fiecare dintre ele având la bază o ipoteză care se verifică, mai mult
sau mai puţin, pe baza studiilor desfăşurate în diferite ţări.
Prima perspectivă propune înţelegerea eriminalităţii violente ca
fenomen de sine stătător care are propriile legi de manifestare. în acest caz, se
N’orbcştc despre un criminal violent care săvârşeşte doar infracţiuni contra
persoanei. Pentru explicarea comportamentului criminalului violent sunt
utilizate noţiuni precum: frustrarea, constrângere, subcultură, absenţa
pae i fi catoru 1ui, csca 1adare.

138
A doua perspectivă avansează ideca conform căreia criminalitatea
violentă este parte a criminalităţii generale. De această dată, delincventul
comite furturi, fraude, agresiuni şi delicte asociate cu drogurile.
Această perspectivă implică recunoaşterea existentei unei relaţii între
violenţa criminală şi dclincvcnţa nonviolcntă, relaţie care arc la bază
raporturile de complementaritate dintre diferitele tipuri de infracţiuni, stilul
de viaţă al agresorilor şi elementele etiologice comune violenţei criminale şi
dclincvenţci nonviolcntc. In sprijinul afirmaţiei privind complementaritatea
tipurilor de infracţiune, autorii aduc argumente precum, posibilitatea ca
debutul în cariera infracţională marcat prin fapte de o gravitate mică să fie
Înlocuit treptat, datorită implicării în activităţi cu caracter infracţional legate
de traficul de droguri, de infracţiuni mai grave. Referitor la factorii etiologici
comuni violenţei criminale şi dclincvenţci nonviolcntc, autorii precizează că
aceştia sunt: „egocentrismul, frecventarea prietenilor delincvenţi, carenţele
parentale şi aversiunea faţă de şcoală“^^^.
De asemenea, criminologii remarcă existenţa unei relaţii între
dclincvcnţa şi violenţă, relaţie mediată de stilul de viaţă al persoanelor
delincvente „caracterizat de plăcere şi emoţii puternice, ritm de viaţă
neregulat şi trepidant, consum care-i ruinează (de droguri, alcool,
cumpărături), participarea la trafic ilicit de droguri, alcool etc, apartenenţa la
reţele criminale, instabilitate familială şi profcsională^^^"^. Violenţa este
prezentă în acest stil de viaţă manifestându-se fie sub forma unei violente
preclatoare motivate de necesitatea de a rezolva anumite probleme financiare
(flirturi), fie sub forma violenţei conflictuale motivate de dorinţa de a obţine
controlul în interiorul bandelor (războaie între bande), fie sub forma violenţei
justiţiare generate de dorinţa de răzbunare a unor fapte care au rămas
nepedepsite de către autorităţi .
O altă particularitate a criminalităţii violente ţine de persoanele care
comit asemenea acte de violenţă. Proulx^^^ şi colaboratorii identifică două
tipuri de delincvenţi, fiecare dintre aceste tipuri construindu-se în jurul
carierei criminale a acestora. Primul tip este cel al delincventului cronic care
işi controlează greu reacţiile faţă de provocări şi comite delicte variate,
precum loviri, furturi violente şi reglări de conturi. Al doilea tip este
reprezentat de delincventul a cărui carieră este dominată de violenţă. Din

Idem, p. 32
Idem, pp. 32-33
Idem. p. 33
Idem, pp. 33-34

139
această categorie fac parte individul coleric care săvârşeşte loviri şi vătămări,
şi individul specialist în agresiuni sexuale: viol şi alte infracţiuni sexuale.

1. Criminalitatea violentă din perspectiva teoriilor


psihologice şi psihopatologice

'fcoriilc psihologice care pot fi utilizate în explicarea violenţei


criminale sunt cele care se construiesc în jurul relaţiei dintre frustrare şi
agresivitate (Freud, Dollard) sau agresivitate şi învăţare (Bandura, 1977). La
acestea se adaugă teoriile psihopatologice recente privind relaţia dintre
psihopatie, violenţă şi criminalitatea violentă sau cele referitoare la relaţia
dintre bolile mentale majore (schizofrenia, tulburările afective grave,
tulburările paranoide şi alte psihoze) şi violenţă.
Relaţia dintre frustrare şi agresivitate a fost adusă în discuţie pentru
prima dată de către Sigmund Freud. Contribuţia sa la dezvoltarea
cunoştinţelor privind agresivitatea umană a cunoscut mai multe intervenţii
tăcute pe parcursul unor lucrări diverse ca tematică. Aşa cum am văzut deja
în capitolul referitor la agresivitate, discursul lui Freud^^^ pe marginea
agresivităţii se construieşte în raport cu acţiunea instinctului morţii Thanatos.
Acţiunea acestui instinct îmbracă forma unor pulsiuni agresive îndreptate
către mediul exterior sau către propria persoană sub forma unor pulsiuni
autodistructive. Dintre situaţiile concrete care pot activa agresivitatea
individului şi orientarea ei către exterior, Freud aminteşte situaţia în care
individul trebuie să se apere întrucât a fost provocat, situaţia în care
agresivitatea este generată de trebuinţa individului de a-şi atinge un obiectiv
şi situaţia în care agresivitatea apare spontan, în mod excepţional, ca urmare a
dispariţiei inhibiţiilor morale.
Alţi autori au încercat să completeze consideraţiile făcute de Freud în
legătură cu acest subiect şi să aducă în discuţie o serie de aspecte
legate de factorii care influenţează agresivitatea. Sunt cunoscute în acest sens,
lucrările lui Dollard"“ şi ale lui Bandura . Dollard aduce în discuţie

' Sigmund l'rcud, Angoasa civilizaţie, în; Opere I, Ed. Ştiinţifieă, Bucureşti, 1991
J. Dollard, N. Doob, N. C. Millcr, O. H. Mower, R. R. Sears, Frustration and Aggression,
New Havcn, Yale University Press, 1939
Albcrt Bandura, Dorothea Ross, Sheila A. Ross, Transmission of Aggression through
Imitation of Aggrcssive Xîodcls, Journal of Abnormal and Social Psychology, no. 63,
disponibil Ia: littp://psvc]assics.vorkii.ca/Bandiira/bobo.litml

140
existenţa unor factori care influenţează intensitatea frustrării resimţite de un
individ care încearcă să-şi atingă un obiectiv; „intensitatea scopului urmărit,
intensitatea interferenţei cu scopul urmărit şi numărul interferenţelor
anterioare cu scopul u r m ă r i B a n d u r a , în schimb, atrage atenţia asupra
faptului că agresivitatea se învaţă prin imitaţie, ca urmare a expunerii
indivizilor la modele agresive.
F^xperimcntul realizat supra celor trei grupuri de copii, dintre care
două au intrat în contact cu modele de adulţi agresivi/non - agresivi, iar unul
a fost un grup de control, rămâne clasic în literatura de specialitate.
Rezultatele experimentului au fundamentat astfel o nouă teorie, cea a
învăţării comportamentului agresiv. Conform lui Bandura, copiii care vin în
contact cu modele agresive (agresivitate fizică şi verbală) vor reproduce în
absenţa modelului agresiv acelaşi tip de comportament agresiv manifestat de
către adulţi faţă de păpuşa Bobo.
Dincolo de unele limite ale contribuţiilor autorilor menţionaţi în
explicarea comportamentului agresiv, nu putem să nu luăm în consideraţie
faptul că multe dintre ideile lansate de către aceşti autori continuă să suscite
interesul specialiştilor din diverse domenii de studiu. De altfel, unele idei
conţinute de aceste teorii au fost preluate şi adaptate de către psihologi,
sociologi şi criminologi şi incluse în cadrul unor teorii aşa - zis integrative
(tcoria'dezvoltării şi a carierei criminale).
Teoriile psihopatologice ale violenţei se construiesc în jurul ideii
conform căreia există o corelaţie directă între psihopatie şi comportamentul
violent. Dc altfel, termenul de psihopatie sau de tulburări de personalitate
antisociala (DSM - IV, American Psychiatric Association, 1994) a generat o
scrie dc controverse care au continuat îndeosebi datorită limitelor pe care Ic
prezentau criteriile de diagnosticare a personalităţii antisociale propuse de
American Psychiatric Association.
Criticilc formulate la adresa definiţiei date personalităţii antisociale,
care ţine cont doar de comportamentele antisociale şi nu şi de trăsăturile dc
personalitate specifice, au fost înlăturate în mare parte prin elaborarea, dc
către Mare şi colaboratorii săi (1980, 1991)^^*, a unei scale de diagnosticare

* Conform Jcan Proulx (coord), Les violences criminelles, Les Presses dc PUniversite
l-aval, 1999, p. 15
Ilare, R. D, The ilare Psychopathy Checklist: Revised, MultiHcalth Systems Inc,
Toronlo, 1991

141
(i psihopatiei acccplala şi lUili/ala cic specialişti din întreaga lume. In 1996,
scala a fost adaptată şi pentru populaţia Franţei de către Cote şi Hodgins,^'^^
varianta validată pentru această ţară fiind prezentată de noi în Tabelul 7.
Indiferent de ţara în care a fost adaptată, scala psihopatici^^^ cuprinde
20 de itemi, prezenţa sau absenţa acestora fiind notată de la 0-2, iar punctajul
necesar pentru diagnosticarea psihopatiei fiind de 30 de puncte.

Tabelul 7. Scala psihopatiei —rcvi/iiita (l*CI^-l^)


1. Locvacitate şi şarm supcrllcial.
2. Supracstimarca sinelui.
3. Nevoia dc stimulare şi tendinţa dc a se plictisi.
4. Tendinţa patologică dc a minţi.
5. Înşelătorie şi manipulare.
6. Absenja rcmiişcărilor şi a vinovăţiei.
7. ' Afect superllcial.
8. Insensibilitate şi lipsa empatiei.
9. fendinţa către parazitism.
10. Control slab asupra sinelui.
11. Promiscuitate sexuală.
12. Apariţia precoce a problemelor dc comportament.
13. Incapacitatea dc a planifica pe termen lung şi în mod realist.
“l-L Impulsivilatc.
15. Iresponsabilitate.
16^ Incapacitatea dc a-şi asuma responsabilitatea faptelor şi
gesturilor sale.
17. Numeroase coabitări de scurtă durată.
18. Del incvenţă juvenilă.
19. Violarea condiţiilor dc liberare condiţionată.
20. Diversitatea delictelor comise de către subiect.
Sursa: Conform Michcl Born, Psycholo^ie de la dclinquancc. De Bocck & Larcicr, 2003, p. 205

Scala adaptată a fost utilizată în multe state pentru realizarea unor


studii eare-şi propuneau să identifice relaţia dintre psihopatie, comportament
antisocial şi violenţă, în cazul adulţilor sau al minorilor. Direcţiile dc
dezvoltare ale studiilor de psihopatologie au vizat şi aspecte legate de relaţia
dintre psihopatie şi criminalitatea violentă, cercetările derulate de specialiştii

C (M c \ C i , S.. Hoclgins. L ’echcllc dc psychopalhic de Ilare rcvisec (PCLR) : Elements de la


validalion jnw caise, MulUlIcalth Systems Inc., Toronto, 1996
' Michcl fîorn. Psycholny,ie de la delinquancc. De Bocck Sl Larcicr, Bruxelles, 2003

142
(lin acest domeniu reiiî;;ind să cvidcnţic/c o seric de parlieularilăţi ale
criminalităţii violente comise de către această categorie de subiecţi. Analiza
literaturii de specialitate ne permite să evidenţiem câteva direcţii de
dezvoltare a acestor studii, direcţii pe care le vom prezenta pe scurt în
paginile următoare.
Re!alia (Unire psihopatie .y/ comportamentul delincvent a fost abordată
prin reali/arca unor studii comparative asupra unor loturi de persoane
diagnosticate ca fiind psihopate şi persoane non — psihopate sau loturi de
persoane psihopate condamnate pentru delicte violente sau nonviolentc.
Rezultatele înregistrate în cazul acestor cercetări comparative au demonstrat
laptul că persoanele psihopate sunt mai des condamnate pentru comiterea
unor infracţiuni^^^'^ şi recidivează mai des şi mai repede, comparativ cu
persoanele non —psihopate^^^.
Relaţia dintre psihopatie ş/ criminalitate violentă a constituit o altă
direcţie de interes pentru cercetători, investigaţiile realizate evidenţiind faptul
câ jKTsoanele psihopate sunt condamnate pentru crime violente într-o măsură
mai mare decât persoanele non-psihopatc^^^, printre delictele comise de
psihopaţi numărându-sc furturile cu mâna armată, violurile şi lovirile şi
violenţele.^^^^
Relaţia dintre psihopatie .,v/ delincvenţa sexuală nu este, conform
cercetărilor deslaşurale de călre unii specialişti, semnificativă din punct de
vedere statistic, între cele două elemente existând doar o corelaţie slabă .
f>xistă, însă, o corelaţie puternică între psihopatie şi viol^^^"^ şi între psihopatie,
viol şi recidivă^^^.

Marc R. D., McPhcarson L. M., Forth A. E., Mate Psychopaths and Their Criminal
Careers, Journal o f Consulting and Clinical Psychology, 56, 1988
Ilare, R. D., The Ilare Rsychopathy Checklist: Revised, Toronlo, Multillcalth Systems
Inc, 1991
Hare R. D., McPherson L. M., Violent and Agressive Behavior hy Criminal Psychopaths,
International Journal ofLavv and psychiatry, 7, 1984
Williamson S., Hare R. D., Wong S., Violence Criminal Psychopaths and their Victims,
Canadian Journal Behavioral Science, 19, 1987
Rochefort S., Facteurs determinants du fonctionement antisocial et psychopatique chez
deux yroupes de sujets detenu en milieu carceral, 1997
Brown S. L., Forth A. E., Psychopathy and Sexual Assault: Static Risk Factors,
Emoţional Precursors and Rapist Subtypes, Journal o f Consulting and Clinical Psychology,
65, 1997
Quinsey V. L., Rice M. E., Ilarris G. F., Actuarial Prediction of Sexual Rccidivism,
Journal of Intcrpcrsonal Violence, 10, 1995

143
Relaţia dintre psihopatie ^i omor este, de asemenea, destul de fragilă,
persoanele psihopate comit rar omoruri, în comparaţie cu indivizii non-
psihopali^^*. Psjhopatia se asociază mai puternic, însă, cu omorul cu caracter
sexuaP^^^.
Unul dintre cele mai semnificative studii realizate asupra relaţiei
dintre psihopatie şi violenţă este cel coordonat de către Gillcs Cotc.^^^
Cercetările dcslăşurale de către Cote şi colaboratorii săi au confirmat uncie
concluzii formulate de către alţi specialişti, dar au adus şi unele precizări de
ordin calitativ referitoare la tipul de violenţă în care se implică persoanele
psihopate.
In investigaţiile iniţiate de către echipa de cercetători, scala
psihopatiei Harc a fost utilizată în contextul în care psihopatul era considerat
..un individ narcisist, insensibil, alcxthymic (ncdifcrcnţierc a emoţiilor în plan
afectiv şi cognitiv), care nu are rcmuşcări şi nu se simte vinovat în ciuda
iresponsabilităţii sale, tendinţei de a-i exploata pe ceilalţi, numeroaselor
lipsuri ale angajamentelor .sale, în ciuda faptului că transgresează regulat
normele .sociale j)rotejale de lege'"^^^*.
Concluziile acestui studiu confirmă existenţa unei legături între
psihopatie şi violenţă, cu precizarea că este mai degrabă vorba despre
violenţa instrumentală, utilitară. Comparaţia între psihopaţi şi non - psihopaţi
a evidenţiat faptul că persoanele psihopate recidivează după un interval de
timp mult mai scurt decât indivizii non - psihopaţi. Infracţiunile comise de
către psihopaţi sunt mult mai violente, dar violenţa se exprimă prin:
ameninţări, utilizarea armei, viol, violenţe fizice exercitate asupra unor
persoane necunoscute. Psihopaţii nu se implică decât rareori în acţiuni de
suprimare a unei vieţi, iar dintre formele de violenţă sexuală comise într-o
proporţie mai marc de către psihopaţi, violul este cel mai des menţionat.
O altă preocupare a psihologilor şi a psihiatrilor a fost aceea de a
identifica relaţia dintre boala mentală .y/ violenţa/violenţa criminală. Studiile
au fost deslăşurate la nivelul unor loturi sau eşantioane de subiecţi care
includeau diverse categorii de indivizi bolnavi mental: persoane

Williamson, Ilare şi Wong, Op. Cit., 1987


Dcmpslcr R. J., Harl S. D.. Impulsivity and Psychopathy în: Webster C. D., Jackson M. A.
tciir), Impulsivity: Theo/y. Assesment and Treatment, New York: Gilford, 1997
' Gillcs Cote, Sheilagh Hocigins, Jean Toupin, Psychopathie, comportament antisocial et
violcncc. în: Jean Proiilx, Maurice Cusson, Marc Ouim et: Les violences criminelles, Les
Presses de I/Universile Laval, 1999
' Idem. p. 229

144
condamnate , pacienţi din spitale^ , populaţia unei ţări*^ . Interesul
specialiştilor pentru problematica violenţei comise de către persoanele
bolnave mental a crescut în ultimul timp, mai ales după ce tot mai mulţi
cercetători au atras atenţia asupra creşterii numărului de infracţiuni comise de
bolnavii mental (Millaud, 1999). Cercetările care s-au concentrat asupra
acestei categorii de subiecţi au avut drept scop identificarea particularităţilor
şi a tipurilor de delicte violente comise de către bolnavii mental, descrierea
caracteristicilor socio-demografice ale bolnavilor mental care comit
iiilVacţiuni violente, identificarea factorilor de risc care fac posibilă
producerea unor acte de violenţă foarte grave, evaluarea pericolului pe baza
inventarului de periculozitate^^^.
Inventarul de periculozitate elaborat de către specialiştii din cadrul
Institutului Philippc Pinel^^"^ a fost structurat în două părţi, fiecare dintre ele
având un rol important în evaluarea pericolului unui pacient. Prima parte
presupune descrierea actului violent, în timp ce a doua parte presupune
identificarea factorilor de risc: demografici, istorici, de mediu, situaţionali,
biologici. IJlili/area acestui inslrument, dar şi a altor tehnici specifice
investigaţiilor psihiatrice, a permis identificarea unor corelaţii între bolile
mentale şi violenţa criminală. Pe baza rezultatelor înregistrate, ca urmare a
utilizării acestui inventar de periculozitate, au fost conturate o serie de
concluzii care vizează relaţia dintre bolile mentale şi criminalitatea violentă.
Cercetările realizate de Taylor şi Gunn^^^ au evidenţiat faptul că dintre
tipurile de infracţiuni violente cunoscute, în cazul omorului a fost înregistrată
o pondere importantă a bolnavilor în totalul făptuitorilor (20-

Martell D. A., Dictz P. E., Mentally Disordered Offenders who Push or Attempt to push
Victims nnio Suhway Tracks, New York City Archives o f General Psychialry, 49, 1992
TardiIT K., Violcncc hy Psychiatric Patient în: Robert I. Simon (dir), American
Psychiatric Press Rewiew o f Clinical Psychiatry and the Law, voi 2, Washington, American
Psychiatric Press, 1991
Link B. G., Stueve A., Psychotic Sympioms and the Violent/Illegal Behavior o f Mental
Patients Compared to Commiinity Controls, în: J. Monahan (dir), Violence and Mental
Disorder, Chicago: Chicago University Press 1994;
Millaud F., Gendron J., Aubut J., Un inventaire pour Vevaluation de la dangerosite des
patientspsychiatriques, Revue canadicnne de psychiatric, 37, 1992
Frcderic Millaud, Maladie mentale et violence, în : Jcan Proulx, Maurice Cusson, Marc
Ouimet, Op. cit. 1999, p. 275
Taylor P. J., Gunn J., Risk of Violence among Psychotic Men, Brilish Medical Journal,
288, 1984

145
50%). Golllicb şi colaboratorii'^*' au constatat că pacienţii a căror boală
recidivează de mai multe ori sunt mai predispuşi să comită omoruri. Alte
investiuaţii au reuşit să identifice unele particularităţi ale bolnavilor implicaţi
în acle violciUe: sunt persoane tinere cu vârsta până la de ani ' sau bărbaţi
celibatari cu un nivel economic scăzuf^' \ Pe de altă parte, cercetările au atras
atenţia asupra faptului că victimele sunt, de cele mai multe ori, persoane din
anturajul bolnavilor, mamele sau personalul din spital fiind cele mai
vulnerabile'^''.
Cercetările realizate de către psihologi şi psihiatri au meritul de a
furniza informaţii de natură descriptivă privind persoanele bolnave mental
sau diagnosticate ca fiind psihopate, care comit infracţiuni violente. I)c
a.semenea, aceste investigaţii evidenţiază prezenţa unor corelaţii între
psihopatie şi criminalitate violentă, precum şi între boală mentală şi violenţă
criminală.
Limitele acestor teorii sunt generate, în general, de mărimea loturilor
şi caractcristicele populaţiei investigate. Există, însă, şi limite care sunt
datorate faptului că nu se iau în discuţie factorii de mediu (familial sau
sociali) sau condiţiile care favorizează producerea actului criminal (influenţa
consumului dc droguri sau de alcool).

2. Criminalitatea violentă din perspectiva teoriilor sociologice

Aşa cum am arătat la începutul capitolului privind modelele


explicative valabile în cazul criminalităţii violente, există unele teorii care au
fost elaborate pentru a oferi explicaţii ale comportamentului delincvent care
sunt aplicabile şi în sfera violenţei criminale. Dintre teoriile sociologice

Golllieb P., Gabriclscn G., Kramp P., Psychotic Homicide in Copenhagen front 1959 lo
1988, Acta Psychiatrica Scandinavica, 76, 1987
James D. V., Fincbcrg N. A., Shah A. K., Priest R., An Increase in Violence on an Acute
Psychiatric Ward: A Sîudy of Associated Factors^ British Journal of Psychiatry, 156, 1990
Williams W., Thorly J., Sandlin R. D., Perception of Prehospital Dangerous Behavior hy
Psychiatric Inpatients and their Families, Journal of Psychiatry and The Lavv, 17(1), 1989
P'stroff S. L., Zimmer C., 7'hc Influcnce ao Social Networks and Social Suport of
l iolcnce hy Persons with Serious Mental Illness, Ilospital and Community Psychiatry, 45
(7). 1994

146
apreciate ca fiind aplicabile în explicarea fenomenului criminalităţii violente
putem menţiona teoria anemiei (Durkhcim şi Merton), teoria asocierilor
diferenţiale (E. Sulherland) şi teoria snhculturii delincvente (A. K. Cohen).
Aceste teorii au reuşit să atragă atenţia cercetătorilor şi să-i determine
sâ preia unele idei avansate în cadrul acestora, pentru a le include în
investigaţii'^*^ centrate asupra violenţei criminale, care urmăreau să le
coiillrmc, sau să le inllrmc. Pe de altă parte, în cadrul acestui subcapitol vom
pre/,en(a şi o variantă modernă a modelului ecologic care, deşi este inspirai
din ştiinţele biologice şi a fost aplicai la începui de călre spccialişli din
domeniul psihologici, a cunoscul în ullimii ani o adaplarc rcuşilă, ca urmare a
utilizării lui de către o echipă de cercetători coordonată de Idicnnc G. Krug
(2002), în explicarea şi identilîearea factorilor de risc specifici diverselor
tipuri de violenţă. Modelul ecologic abordează fenomenul violenţei dintr-o
perspectivă integrativă care presupune luarea în consideraţie a factorilor
individuali, relaţionali, comunitari şi socielali.

Teoria anemiei

Importanţa lucrărilor elaborate de către E. Durkhcim pentru literatura


şiiinţillcă a fost deseori semnalată de mulţi dintre cercetătorii interesaţi de
explicarea Ibnomenului criminalităţii. Concepţia lui Durkhcim privind ,,crima
ca fapt normal”, dar şi cea referitoare la anemie şi consecinţele ci asupra
funcţionării societăţii sunt tot mai des aduse în discuţie de cercetători, care
încearcă să abordeze fenomenul criminalităţii în societăţile care au parcurs
crize politice sau perioade de schimbări politice şi sociale.
în lucrarea „Regulile metodei sociologice^, Durkhcim îşi prezintă
opinia faţă de crimă şi fenomenul criminalităţii, insistând cu precădere asupra
acceptării crimei ca fapt normal pe considerentul că ca este în mod inevitabil
..prezentă în toate societăţile de toate tipurile. Ea îşi schimbă forma, actele
care sunt astfel calificate nu sunt peste tot aceleaşi, dar pretutindeni şi
întotdeauna, există oameni care prin conduita lor atrag asupra lor represiunea
pcnală“^*^. Prin crimă autorul înţelege „un act care ofensează anumite
sentimente colective înzestrate cu o energie şi cu o limpezime

Vezi William Alex Pridcmorc, Sang-Weon Kim, Democratization andpolitical Change


as Threats ţo Collective Sentiments: Testing Durkhcim in Russia, The Annals of the
American Academy, 605, may 2006 şi Maurice Cusson, Jean Proulx, Que savons-nous sur ia
vinlcncc crimincllc?, în : Jean Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouinict, Op. cit, 1999
Emile Durkhcim, Les reglcs de la melhode sociologique, Felix Alean, Paris, 1895, pp. 81-
82

147
particulare“^^^. Durkheim fixează chiar şi câteva condiţii pentru ca un act să
fic apreciat drept crimă: „sentimentele care sunt rănite trebuie să sc
rccăscascăin toate conştiinţele individuale, fără excepţie, şi să se manifeste
CU o forţă necesară pentru a cuprinde toate sentimentele contrare^ .
Ceea ce dă unui act violent caracterul de crimă este conştiinja
comuna, care prin „forţa şi autoritatea pe care o deţine, dar şi prin capacitatea
dc a transforma divergenţele în valori absolute, prin sensibilitate dar şi prin
exigcnţă“^*'\ face distincţia între faptele criminale şi noncriminale. lată cum
explică Durkheim modul diferit dc a cataloga un fapt drept crimă. Dintre
exemplele menţionate de către autor l-am reţinut pe cel mai apropiat dc tema
lucrării noastre şi anume, cel al violenţelor interpersonalc. Cotele ridicate ale
acestui tip dc violenţă sunt asociate cu toleranţa conştiinţei colective faţă dc
aceste acte, toleranţă generată dc lipsa de respect pentru unele categorii dc
indivizi (sclavii, femeile). Diminuarea numărului violenţelor interpersonalc
este asociată cu o creştere a respectului pentru fiinţa umană indiferent dc
poziţia ci socială şi cu includerea actelor de violenţă în sfera actelor
sancţionate penal: „altădată violenţele contra persoanei erau mult mai
frecvente ca astăzi, pentru că respectul pentru demnitatea individului era
foarte scăzut. Cum acest respect a crescut, aceste crime au devenit foarte rare;
dar actele care lezează aceste sentimente au intrat în sfera dreptului penal“^^^\
Partea cea mai interesantă din opera lui Durkheim pentru tema
abordată dc noi, violenţa criminală, rămâne însă cea referitoare la anomic.
Conceptul de anomic poate fi utilizat cu siguranţă în explicarea evoluţiei
criminalităţii violente din România. Adus în discuţie pentru a explica evoluţia
ratei sinuciderilor şi pentru a construi un tip de sinucidere numit sinucidere
anomică, acest concept a reuşit să sc impună destul de repede în literatura dc
specialitate. în opinia lui Durkheim, anomia este o „stare de dereglarc“^^^
caracterizată prin „perturbarea ordinii colective^ generate de momentele dc
criză (financiară şi industriale), dar şi de momente de creştere economică sau
„cataclisme neaşteptate'^. Această stare dc dereglare coincide şi cu o
diminuare a autorităţii societăţii şi a funcţiei reglatoare pe care o arc
societatea asupra drepturilor şi trebuinţelor indivizilor, întrucât doar
societatea este „singura care, fie direct în totalitatea ei, fic indirect prin

^Idem, p. 83
' Idem, pp.83-84
' Idem, p. 84
’ Idem, p. 86
F.milc Durkheim, Sinuciderea. Studiu sociologic. Antet, Bucureşti, 2005, p. 153

148
intermediul unuia dintre organele ei, este capabilă să joace acest rol de
moderator, căci ca este singura forţă morală superioară individului, a cărei
superioritate el o acceptă. Numai societatea arc autoritatea necesară pentru a
enunţa drepturile şi a pune dinaintea pasiunilor o linie dincolo de care ele nu
trebuie să treacă“ .
în momentul în care „societatea este tulburată de crize dureroase sau de
fericire, dar prea bruşte transfonnări, este provizoriu incapabilă de a exercita
această acliune“‘^^*^ reglatoare, iar indivizii sunt incapabili să-şi ajusteze
acţiunile în funcţie de momentele de criză sau de dezvoltare rapidă prin care
trece societatea respectivă. Dacă în momentele de criză economică individul
poate fi pus în situaţia de a se adapta unor schimbări de situaţie
care-1 determină „să-şi scădă pretenţiile, să-şi restrângă trebuinţele, să înveţe să
SC înfrâneze mai mult“, în perioadele de dezvoltare economică dorinţele
indivizilor devin mai mari şi mai intense, „prada mai consistentă ce le este
oferită îi stimulează pe oameni, îi face mai exigenţi, mai nerăbdători de a face
noi reguli, tocmai pentru că regulile tradiţionale şi-au pierdut autoritatea^^^*^.
Pe fondul coexistenţei a două tipuri de nonne, unele care sunt în curs
de dezvoltare şi altele carc-şi pierd autoritatea, indivizii îşi pierd reperele, „nu
se mai ştie ce c posibil şi ce nu e îngăduit, ce este drept şi ce este nedrept, ce
revendicări şi ce aşteptări sunt legitime şi care altele întrec măsura“^ ^ în
aceste condiţii, indivizii intră într-o competiţie acerbă pentru satisfacerea
trebuinţelor, competiţie care nu este guvernată de reguli decât în mică parte.
Altfel spus, anomia, în sensul pe care Durkhcim i l-a dat poate fi înţeleasă ca
fiind o stare de dereglare care poate afecta: „ierarhiile sociale şi maniera de
selecţie în aceste ierarhii şi funcţii, maniera de selecţie şi mobilitatea socială,
armonia pasiunilor, fericirea medie, scara salariilor, în genere a
recompenselor, sănătatea publică, intensitatea medie a nevoilor, scara
respectului, credibilitatea autorităţii, frâna morală ca „limitare interioară^,
spontaneitatea supunerii la autoritate, clasificarea oamenilor şi a lucrurilor,
gradalia’satisfacerii sociale (pe categorii) a nevoilor, valoarea forţelor sociale,
cota medie de bunăstare pe catcgorii“^^^\
Interesul actual pentru ideile avansate de către Durklicim privind relaţia
dintre schimbările politice bmştc sau crizele politice şi consecinţele acestora
asupra sentimentelor colective s-a concretizat şi în realizarea unor studii privind

■Idem, p. 150
‘ Idem, p. 153
^Ibidem
’ Ibidem
’ Ilie Bădescu, Istoria sociologici. Editura Porto - Franco, 1994, pp. 291-292

149
evoluţia ratei omorului în spaţiul fostei Uniuni Sovietice. William Alex
Pridcmorc şi Sang-Wcon Kinr ^ au inclus în analiza lor date referitoare la raia
omoiTilui, schimbarea politică, schimbările socio-politicc, alcoolul, educaţia,
sărăcia, gradul de urbaniziu*e, variabila dumniy pentm regiunile de la est de Ural.
Infonnaţiile de care au dispus Ic-a pcmiis să extindă analiza la 78 de regiuni ale
Rusiei de astăzi. Pentru a observa influenţa pe care a avut-o schimbarea politică
din Uniunea Sovietică asupra evoluţiei ratei omorului au fost supuse analizei
datele din intervalul 1991-2000. Rezultatele înregistrate au confirmat faptul că
afinnaţia lui Durkheim rămâne valabilă şi în cazul evoluţiei ratei omorurilor, mai
precis, rata omuciderilor creşte în timpul crizelor politice ca unnare a disoluţici
sentimentelor colective şi a diminuării reacţiei indivizilor faţă de criminalitate.
R. K. Merton^^^ propune o altă definiţie a anomiei. Pentru el, anomia
reprezintă situaţia caracterizată prin instabilitate, în care indivizii sunt centraţi
asupra obţinerii scopurilor prin orice fel de mijloace şi mai puţin pe utilizarea
mijloacelor legitime socialmente acceptabile. In opinia sa, echilibrul unei
societăţi este rezultatul atingerii obiectivelor prin utilizarea mijloacelor
legitime. în societatea americană succesul financiar este scopul cel mai bine
valorizat. Prin urmare, acesta este scopul care trebuie atins prin mijloace
legitime. Pornind de la analiza activităţilor cu caracter economic (producţie,
distribuţia de bunuri şi servicii), Merton identifică cinci tipuri de adaptare a
indivizilor la scopurile şi mijloacele acceptate în societate.

Tabelul 8. Tipuri dc adaptare individuală


Moduri de adaptare Scopuri Mijloace
Conformism +
Inovaţie -

Ritualism -

Evaziune - -

Rebeliune + +
- -
Sursa: Kobert K. Merton, Elcmcnts dc thcoric ct dc m ethode sociolo^ujuc. Plou, Piiris, 1%5,
|V 1 ? ( '

William Alex Pridemore, Sang-Wcon Kim, Op. cit.


Robert K. Merton, Elcmcnts dc thcoric ct dc methode sociologicjuc, Pion, Paris, 1965, pp.
167- 190

150
Observăm că, în opinia lui Merton^^^, acceptarea scopurilor şi
mijloacelor valorizate de societate corespunde unui comportament
conTormist. Comportamentul inovator este specific indivizilor care acceptă
scojnirile valorizate de societate, dar pentru atingerea lor sunt utilizate
mijloace ilegitime, întrucât indivizii din anumite categorii sociale
defavorizate nu au altă posibilitate de a obţine puterea şi bogăţia. Pentru acest
caz. Merton identifică trei factori care determină apariţia comportamentului
dc\ iant: sărăcia, posibilităţile limitate şi scopurile culturale. Inovaţia este însă
posibilă şi în cazul unor membri ai societăţii care au un nivel economic
ridicat şi care nu de puţine ori prin comportamentele inovatoare adoptate se
alia la limita legalităţii mijloacelor utilizate. Este vorba despre acel tip de
comportamente care intră în categoria criminalităţii gulerelor albe.
Ritualismul, în schimb, presupune respingerea scopului valorizat de societate,
reuşita financiară, şi resemnarea indivizilor cu situaţia financiară pe care o au.
Hsle specific clasei mijlocii inferioare, îndeosebi funcţionarilor care se
conformează regulilor şi normelor până când ating un nivel exagerat.
1Evaziunea reprezintă tipul de comportament cel mai rar întâlnit în societatea
americană şi presupune respingerea, în acelaşi timp, a scopurilor şi
mijloacelor socialmente dezirabile. Cerşetorii, bolnavii mental, vagabonzii,
toxicomanii reprezintă categoriile de indivizi care corespund acestui tip de
adaptare.
Rebeliunea este tipul de adaptare specific indivizilor care doresc să
schimbe structura socială, întrucât resping şi scopurile şi mijloacele
valorizate în societate la un moment dat, acestea fiind percepute de către ei ca
fiind lipsite de autoritate şi legitimitate.
Definiţia propusă de Merton anomiei este mult mai restrânsă în
comparaţie cu cea dată de Durkheim. Cu toate acestea a reuşit să se impună
in literatura de specialitate şi să constituie un reper pentru cercetările viitoare.
Deşi poate fi aplicată doar parţial domeniului nostru de interes, criminalitatea
violentă, nu putem să nu subliniem valabilitatea ei îndeosebi pentru
infracţiunile de tâlhărie prin intermediul cărora indivizii lipsiţi de mijloacele
legitime de atingere a scopurilor, cu un nivel economic scăzut şi posibilităţi
limitate de reuşită, îşi rezolvă problemele financiare şi prin aceasta îşi ating
obiectivele.
In literatura ştiinţifică din România au existat o serie de autori care au
încercat să descrie perioada de după evenimentele din decembrie 1989 prin
raportare la conceptul de anomic. Sunt cunoscute intervenţiile lui Dan

'Idem, pp. 177-190

151
Banciii în acest sens, opinia sa privind utilitatea conceptului de anomic
putând fi sintetizată astfel; „coneeptul cel mai adecvat care poate fi utilizat şi
opcraţionalizat la problemele societăţii româneşti în tranziţie este acela dc
anomie, care caracterizează, în bună măsură, lipsa de reglare normativă,
deteriorarea mecanismelor dc integrare socială, multiplicarea conflictelor
între valori şi norme divergente şi creşterea tendinţelor de egoism ale
indivizilor, concomitent cu sporirea sensibilă a actelor de devianţă,
delincventă, crimă şi violenţă din societatea noastră“^^^.

Teoria asocierilor diferenţiale

în opinia lui \i. Suthcrland^^'^* comportamentul delincvent este


rezultatul unui proces dc învăţare prin intermediul căruia individul
achiziţionează metodele şi tehnicile specifice activităţilor delincvente, l'coria
lui Suthcrland se construieşte în jurul principiului cotnporlamentul delincvent
se învaţă. Din acest principiu derivă alic opt aserţiuni referitoare la procesul
de învăţare a comportamentului delincvent, fiecare dintre ele aducând în
discuţie elemente care fiic posibilă învăţarea comportamentului delincvent,
lală ce spune autorul despre învăţarea socială a comportamentului delincvent:
1. ,,Compt)ilameiitul delincvent se învaţă.
2. Comportamentul delincvent este învăţat prin interacţiunea eu alte
persoane, în cadrul unui proces de comunicare (verbală sau non - verbală).
3. Partea principală a învăţării comportamentului criminal sc
desfăşoară în cadrul unui grup de relaţii personale.
4. Atunci când comportamentul criminal este învăţat, învăţarea
include: a) tehnici de producere a actelor delincvente, care pot fi uneori foarte
complicate, iar alteori foarte simple; b) orientarea către anumite motive,
mobiluri, raţionalizări şi atitudini.
5. Orientarea către anumite motive şi mobiluri este rezultatul învăţării
codurilor legale pe baza definirii lor ca fiind favorabile sau defavorabile.

Dan Banciu, Elemente de sociologic juridica. Lumina Lex, 2000, p. 42


lidwin II. Suthcrland, Differential Association, în: Marvin E. Wolfgang, Lconard Savitz,
Norman .lohnston, The Sociolog}- of Crime and Delinquency\ John Wilcy & Sons, Inc., New
York, 1970, pp. 208 - 210

152
6. O persoană devine delincvent ca urmare a excesului definiţiilor
favorabile violării legilor, în comparaţie cu definiţiile defavorabile violării
legilor.
7. Asocierile diferenţiale variază atât ca frecvenţă, cât şi ca durată,
anteriori late şi intensitate.
8. Procesul de învăţare a comportamentului delincvent, prin asocierea
cu modele delincvente şi non-dclincvcnte, presupune implicarea aceloraşi
mecanisme specifice oricărui proces de învăţare.
9. In timp ce comportamentul delincvent este expresia unor trebuinţe
şi valori, el nu se explică prin aceste trebuinţe şi valori, întrucât
comportamentul non - delincvent este expresia aceloraşi nevoi şi valori.

Din analiza acestor nouă aserţiuni putem observa faptul că procesul


de învăţare a comportamentului delincvent nu se reduce doar la imitarea
comportamentelor delincvente, ci presupune învăţarea şi adoptarea valorilor
şi conduitelor specifice unui grup în cadrul căruia sunt vehiculate norme şi
valori diferite de cele existente la nivelul societăţii. Este vorba de procesul de
învăţare care arc loc în spaţiul unui grup („asociere”) diferit de restul
societăţii prin definiţiile şi interpretările pe care le dă normelor şi valorilor.
IM'in urmare, individul care vine în contact cu un grup delincvent, în care
picdomină dclinijiilc favorabile violării legilor, va deveni la rândul lui un
delincvent.
fcoria asocierilor diferenţiale, aşa cum a fost formulată de către
Suthcrland, a constituit de-a lungul timpului fundamentul unor cercetări care
au evidenţiat existenţa unor legături între comportamentul delincvent al unui
individ şi tipul grupului de prieteni din care acesta făcea parte. In cazul
criminalităţii violente, această teorie poate fi aplicabilă îndeosebi în situaţiile
în care aducem în discuţie infracţiunile în care sunt implicate persoane al
căror comportament delincvent este rezultatul unui proces de învăţare care s-
a defaşurat în familii şi grupuri de prieteni, care valorizau rezolvarea
conflictelor prin adoptarea unor conduite violente (violenţa în familie) sau
tolerau modalităţile delincvente de satisfacere a trebuinţelor (tălhăriilc).
Teoria lui Sutherland aduce în discuţie elemente noi faţă de teoria
învăţării elaborată de Bandura, în care observarea şi imitarea comporta­
mentelor agresive ocupau locul central. Suthcrland insistă asupra ideii că
imitarea este doar începutul procesului de învăţare. In viziunea sa, învăţarea

Idem, pp. 2 0 9 -2 1 0

153
necesită existenţa unei comunicări verbale sau non - verbale dintre membrii
unui grup cu care iniţial individul vine în contact şi pentru care apoi, optează
şi se asociează. Compoilamcntul delincvent presupune ca individul să vină în
contact şi să se asocieze cu grupurile delincvente. Riscul ca un individ să se
asocieze cu un grup delincvent este influenţat de factori care ţin de
caracteristicile zonei în care locuieşte (rata criminalităţii este mare) şi de
particularităţile individului (sociabil, activ, atletic, agresiv).

Teoria ecologică

Etienne G. Krug şi colaboratorii săi abordează fenomenul violenţei


pornind de la modelul teoretic elaborat de către Urie Bronfenbrenner, model
care se construieşte în jurul ideii conform căreia comportamentul unui individ
trebuie studiat luând în considerare influenţele reciproce ale sistemelor care
alcătuiesc mediul său ecologic şi caracteristicile individului. în varianta
dezvoltată de Urie f3ronfenbrenncr, se insistă îndeosebi asupra influenţei pc
care o au asupra copilului cele cinci sisteme identificate de autor ca fiind părţi
componente ale mediului său ecologic: microsistcmul, mczosistemul,
exosistemul, macrosistemul şi cronosistemul.^^^
Modul în care fiecare dintre aceste sisteme a fost descris de către
Bronfenbrenner ne permite să remarcăm importanţa acţiunii elementelor
componente asupra individului. Microsistcmul este, în opinia autorului,
format din persoanele situate în imediata apropiere a copilului: membrii
familiei nucleare şi ai familiei extinse, prietenii, vecinii. Mczosistemul
include relaţiile dintre părinţi, şcoală şi părinţi care prin natura lor
(confiictuale, reciproce, antagoniste) pot avea consecinţe asupra dezvoltării
individului.
Autorul ia în consideraţie şi elementele care sunt exterioare
individului şi le include în exosistem (problemele părinţilor de la locul dc
muncă) şi în macrosistem (credinţele, valorile şi ideologiile care aparţin unei
comunităţi). Crouosistemid este sistemul ale cărui componente . sunt
evenimentele din viaţa unui individ şi a familiei sale (naşterea unui copil,
intrarea la şcoală, adolescenţa).

Urie Bronfciibronncr, Toward an experimental ecolog}’ ofhuman development. American


Psychologist, 1977, july, pp. 513 - 531

154
Pornind dc la teoria elaborată de Bronfenbrenner, Eticnnc G. Krug^^"^
dezvoltă un model teoretie conform căruia violenţa este rezultatul influenţelor
exercitate asupra comportamentului dc către factori care se manifestă la nivel
individual, la nivelul relaţiilor intcrpcrsonalc, al comunităţii şi al societăţii.
Conştienţi dc complexitatea violenţei şi a formelor ei de manifestare, E. Krug
şi colaboratorii săi subliniază existenţa unor factori comuni tuturor formelor
dc violenţă, dar şi a unor factori specifici fiecărui tip dc violenţă.
Eticnnc G. Krug şi echipa apreciază că printre factorii comuni tuturor
formelor dc violenţă care acţionează în cazul celor patru nivele se numără
factorii cuprinşi în Tabelul 9.

• Vârsta
Nivel individual • N ivelul dc instrucţie
• Veniturile
• fulburârilc psihologice sau de personalitate
• roxicom aniilc
• Comportamentele agresive
• Maltratările
• Relaţiile cu familia, prietenii, partenerii sau
Nivel relaţional colegii influenţează în mod negativ sau pozitiv
riscul de a fi victim ă a violenţei sau de a fi
violent.
• Schimbarea frecventă a dom iciliului
Nivel comunitar • Densitatea populaţiei
• N ivelul ratei şomajului
• rraficul local dc droguri
• Factorii econom ici, educativi şi sociali
Nivel societal • Politicile sanitare
• A ccesul liber la arme
• Norm ele sociale şi culturale care dau prioritate
drepturilor părinţilor în raport cu binele copiilor.
• Lipsa dc respect pentru persoanele în vârstă.
Sursa: Eticnnc G. Krug, Linda L. Dahlbcrg, James A. Mercy, Anthony Zwi, Raphacl Lozano-Ascenio,
Rapport mondial sur la violence et la sânte, Organisation Mondiale de la Sânte, Geneve, 2002, pp. 10 -
11

’’’ Eticnnc G. Krug, Linda L. Dahlbcrg, James A. Mcrcy, Anthony Zwi, Raphacl Lozano-
Ascenio, Op. Cit., p. 13-14

155
Analiza realizată de autori asupra diverselor tipuri de violentă a
permis formularea unor consideraţii privind factorii de risc specifici violenţei
interpersonalo, violenţei tinerilor, violenţei sexuale, violentei asupra copilului
sau asupra xărslnieilor. De aici rezultă .si avantajele pe care le oferă modelul
ecologic. Pe de o parte, acest model precizează cauzele violenţei şi
interacţiunile dintre ele, iar pe de altă parte, permite formularea unor măsuri
de prevenire a violenţei adaptate în funcţie de factorii idcntilîcaţi la nivel
individual, relaţional, comunitar şi socictal. De asemenea, acest model
teoretic prezintă avantajul de a putea 11 utilizat în majoritatea formelor de
violenţă incluse de noi în cadrul violenţei criminale: viol, violenţă familială,
omor, loviri şi vătămări corporale, dar şi tâlhărie.

3. Criminalitatea violentă din perspectiva teoriilor criminologicc

Dintre teoriile criminologicc avansate în ultimii ani în literatura dc


specialitate dc către cercetători interesaţi dc problematica comportamentului
delincvent am considerat că este necesar să prezentăm, în cele ce urmează,
două tipuri dc teorii care sunt mai adecvate problematicii studiate dc noi, şi
anume teoria alegerii raţionale a modului de viata delinevent şi teoria
dezvoltării. Fiecare dintre aceste teorii a cunoscut un interes deosebit din
partea criminologilor, situaţie care a dus la apariţia multor studii care au
încercat să valideze sau să le completeze. Teoria alegerii raţionale a unui
mod de viaţă delincvent va fi prezentată aşa cum este ca formulată dc către
criminologul canadian Maurice Cusson, întrucât este cea mai adecvată
explicării fenomenului criminalităţii violente. In ceea ce priveşte teoria
dezv oltării vom face referire atât la varianta prezentată dc David Farrington,
cât şi la alte variante avansate în literatura dc specialitate.

Teoria alegerii raţionale a unui mod de viată delincvent

Criminologul canadian Maurice Cusson se numără printre cei care


susţin ideea eă delincventa este un mod de viată ales. Afirmaţia arc la bază
rezultatele unei analize realizate asupra unei categorii dc delincvenţi
care prin numărul marc dc infracţiuni pe care le-au comis deţin o pondere
importantă din totalul delictelor şi crimelor înregistrate la nivelul unei
societăţi. Această categoric dc delincvenţi este descrisă dc autor prin

156
sintagma comportament delincvent hiperactiv, persistent, înrădăcinat.
Delincvenţii incluşi în această categorie prezintă unele particularităţi: „au
comis un număr marc de infracţiuni, infracţiunile comise au fost diverse,
(Ichiilul aclivilăjii criminale a avut loc la o vârstă mică, activitatea criminală
continuă cât se poate de mult, comit multe delicte care au o gravitate mică,
clar în acelaşi timp ei sunt cei care eomit o mare parte a infracţiunilor violente
(lintr-o socictatc“^^^
Opţiunea criminologului canadian pentru includerea acestei categorii
dc delincvenţi în studiul său a avut la bază observaţiile pe care alţi câţiva
cercetători le-au formulat după ce au derulat o serie de investigaţii asupra
persoanelor care au săvârşit delicte violente grave. In acest sens amintim,
cercetările iniţiate dc Elliot,^^^' asupra unor tineri delincvenţi care au comis
delicte violente grave, care au relevat faptul că aceşti indivizi au comis în
trecutul lor infracţiuni dc o gravitate mai mică care pot 11 încadrate în categoria
delictelor non-violcnte. La această concluzie au ajuns şi Farrington^^^, Cusson
şi colaboralorii săi'^'^^ ccrcclătorii remarcând faptul că demarcaţia dintre
dclincvenja violentă şi cea non-violcnlă este tot mai greu dc lăcut, în condiţiile
în care investigaţiile au demonstrat că mulţi dintre delincvenţii care au comis
infracţiuni grave au printre antecedente infracţiuni non-violente. Cusson îşi
concentrează, astfel, atenţia asupra acestei categorii de delincvenţi hiperactivi
pentru a identifica particularităţile şi pentru a demonta mecanismele care
determină apariţia şi dezvoltarea comportamentului delincvent hiperactiv,
persistent şi înrădăcinat.
Diversitatea delictelor comise de această categoric de delincvenţi este
cosiderată de Cusson ca fiind expresia „unităţii acţiunii criminale”, delictele
având aceeaşi logică, iar „diferenţele fiind dc grad, nu dc natură: varietatea
unei singure specii”.^^^ Raţionamentul pe baza căruia Cusson face această
afirmaţie se conturează în jurul noţiunii dc acţiune criminală. Modul în care
este definită acţiunea criminală permite includerea în sfera acestei

Maurice Cusson, La delinquance, une vie choisie. Entre plaisir et crime, Editions
flurtubisc HMH ilee, 2005, pp. 19- 21
Fdliot D. S., Serious Violent Offenders: Onset, Developmental Conrse and Termination,
Criminology, voi. 32, n. 1, 1994, p. 1-22
David P. Farringlon, Ituman Development and Criminal Careers, în: M. Maguirc, R.
Morgan, R. Rcincr, The Oxford IIandhook of Criminolog}’, Oxford, Clarcndon Press, 1994
Maurice Cusson, Jcan Proulx, Les raisons du meurtre sexuel et la carriere criminelle du
meurtrier, în: J. Proulx, M. Cusson, E. Beauregard (coord), Les Meurtriers sexuels,
Montrcal, Presses dc l’Univcrsitc dc Montreal, 2005
Maurice Cusson, Op. cit, 2005, pp. 41

157
noţiuni alai a inlVacliunilor conlra palrimoniului, cât şi a infracţiunilor conlra
persoanei, ambele tipuri de infracţiuni având caracteristicile acţiunii
criminale. Ac|iunca criminală se caracterizează, în opinia lui Cusson, „prin
utilizarea forţei sau a înşelăciunii pentru a trece peste consimţământul unei
persoane, cu scopul de a cauza un prejudiciu şi o nedrcptatc“^'^^\
Delincvcnlului hiperacliv îi este specific un mod de viaţă delincvent
în care locul central este deţinui de „petreceri, predominanta timpului prezent
şi inserţia în Mediu”"^^*.
Conform criminologului canadian, în general, orice individ arc de ales
între un mod de viaţă delincvent sau non - delincvent, alegere pe care o face
în funcţie de rezultatele analizei costurilor şi beneficiilor pe care opţiunea
respectivă le implică. Asupra individului acţionează mai mulţi factori care fac
din delincvenţă un mod de viaţă atractiv (mediul criminal, cadrului educativ,
regimul sancţiunilor, mulţimea ţintelor) sau ncalracliv (competenţa
academică şi piaţa muncii). Acţiunea acestor factori a fost ilustrată de autor
conform l'igurii 1.

n ^ u r a I. ! a c to ri ca re d e te rm in ă aleg erea u n u i m o d d e viaţă d e lin c v en t

Sursii: ( . ' o ii l o r m M a u r i c e C a i s s o n , La dclinquancc. unc vie choisie. Enlrc p la isir ct crim e, E d i l i o n s


! i u r l u b i s c H M l l ll cc . 2 0 0 5 . p. 185

Idem, p. ->(»
Idem, p. 180

158
Cusson^^^ explică acţiunea acestor factori asupra indivizilor şi modul
în care fiecare dintre ei poate favoriza sau stopa opţiunea unui individ pentru
un mod de viaţă delincvent. Astfel, prin mediu criminal autorul înţelege
grupurile de delincvenţi mai mult sau mai puţin organizate: bandele, mafia şi
organizaţiile criminale şi relaţiile care se stabilesc între membrii acestora
inclifcrcnt de tipul lor. Individul care vine în contact cu acest mediu ajunge să
se implice în acte de violenţă îndreptate către membrii mediului criminal sau
către exteriorul acestui mediu.
Cadrul educativ de care au beneficiat delincvenţii, marcat de lipsa de
supraveghere din partea părinţilor, care fie că nu au ştiut cum să le controleze
modalităţile de petrecere a timpului liber, fie nu le-au organizat ei timpul
liber, poate influenţa implicarea minorilor în acte delincvente. Deficienţele
sistemului de sanefiuni aplicate de către instituţiile cu rol socializator sau
absenja acestor sancţiuni, atunci cănd indivizii comiteau diverse infracţiuni,
pot încuraja adoptarea unui comportament delincvent. De asemenea,
multitudinea ţintelor neprotejate care fac posibilă o acţiune delincventă fără
prea mari eforturi poate favoriza comportamentul delincvent.
In schimb, Cusson susţine că există doi factori care pot face din
activitatea delincventă un tip lipsit de atractivitate: competenta academica,
socialei ^i profesională, care îi permite individului să se realizeze şi să obţină
resursele financiare dorite prin prestarea unor activităţi legale, şi piaţa muncii
care poate oferi muncitorilor nccalificaţi din anumite sectoare de activitate
salarii mari, fapt care scade riscul de a alege un mod de viaţă delincvent.
In opinia lui Cusson, individul care alege un mod de viaţă delincvent
prezintă următoarele particularităţi: „este expus atracţiei faţă de bande, scapă
controlului parental, actele delincvente îi sunt rareori sancţionate, este
înconjurat de multe ţinte vulnerabile, este lipsit de capital şcolar, social şi
profesional, trebuie să facă faţă unei pieţe a locurilor de muncă
deprimantă^^"^^.
In concluzie, putem spune că delincventul este considerat de către
criminologul canadian ca fiind o „fiinţă capabilă de a face alegeri adaptate
circumstanţelor în care este aruncat“^'^'^, iar opţiunea lui pentru activitatea de

Idem, pp. 82-185


Idem, p. IS5
'“ idcimp. i?5

159
lip dclincvcnl arc la bază Irci principii. Cele Irci principii au fost formulalc de
Cusson astfel:
„1. Calculul costuri - beneficii care pe termen scurt arată că a viola
legea aduce mai mult avantaje decât inconveniente;
2. Reciprocitatea negativa - loviturile pe care le dă sunt justificate ca
fiind un răspuns la nedreptatea suportată (pumni primiţi, ciclu de răzbunări);
3. Defecte ale dezvoltării sociale - individul nu a învăţat să ia în
serios viitorul şi regulile vieţii în societate, delincventul este insuficient
guvernai de consecinţele actelor sale şi de normele sociale^^'^'^
Prin urmare, teoria elaborată de Cusson poate fi formulată astfel: în
orice societate există un grup mic de delincvenţi tineri care comit un număr
mare de infracţiuni. Infracţiunile comise variază în funcţie de gravitate, iar
delincvenţii nu se specializează în comiterea anumitor infracţiuni. Această
categoric de delincvenţi comite cea mai mare parte din criminalitatea violentă
dintr-o societate, dar aceştia au în antecedente mult mai multe infracţiuni
puţin grave. Cariera delincventă se desfiişoară pe un interval de timp foarte
marc.
Deşi valabilitatea consideraţiilor sale a fost demonstrată doar pentru
eategoria de delincvenţi hiperactivi, nu putem să nu remarcăm faptul că teoria
elaborată de Cusson insistă asupra faptului că dclincvcnţa este un mod dc
viaţă pentru eare individul optează în mod raţional, pe baza celor trei principii
mai sus menţionate. Alegerea sa este infiuenţată de factori care ţin de mediul
social în care s-a dezvoltat (familie, grup de prieteni) şi, mai puţin, dc
trăsăturile sale de personalitate sau afeeţiunile psihice pe care are. Cusson
subliniază existenţa unor factori care influenţează opţiunea individului pentru
modul dc viaţă delincvent, dar aduce în discuţie şi fectorii care pot orienta
individul către un mod dc viaţă normal. Este clar faptul că, aplicabilitatea
acestei teorii este limitată întrucât ca nu ar putea, de exemplu, explica
opţiunea indivizilor care, deşi au un nivel dc instrucţie ridicat şi posibilităţi
legale de a obţine venituri suficiente, aleg să comită infracţiuni de corupţie
sau alte tipuri dc infracţiuni încadrate în criminalitatea „gulerelor albc“. Dc
asemenea, este mai dificil de explicat alegerea unui individ care comite o
singură infracţiune, şi aceea de omor, doar prin luarea în consideraţie a
factorilor expuşi dc Cusson în modelul său.
Meritul deosebit al acestei teorii este acela dc a integra rezultatele
mai multor teorii anterioare (teoria subculturii violente, asocierilor

Idom. p. 176

loo
difcrcnlialc, controlui social) şi dc a le pune în discuţie pentru un grup de
infractori care se conturează tot mai mult ca având particularităţi specifice şi
anume, cel al delincvenţilor hiperactivi. De asemenea, Cusson are meritul de
a atrage atenţia asupra existenţei acestui tip de delincvenţi care necesită
formularea unei explicaţii care să ia în consideraţie mai mulţi factori micro şi
macrosociali. Teoria avansată are şi o finalitate: în funcţie de particularităţile
acestei categorii de delincvenţi pot fi fundamentate acţiunile de prevenire ale
acestor comportamente.

Teoria dezvoltării

Explicaţiile date comportamentului criminal dc către iniţiatorii acestei


teorii SC construiesc pc baza unei abordări multidisciplinarc a
comportamentului delincvenţi abordare care integrează o seric dc elemente
din alte discipline şi teorii elaborate din perspectiva acestora. Prin urmare,
teoria dezvoltării se construieşte prin preluarea critică a unor elemente din
psihologia dezvoltării sau din sociologia devianţei precum teoria asociaţiilor
diferenţiale, teoria învăţării sociale sau teoria etichetării. Cercetătorii care
susţin acest model explicativ consideră că factorii care se manifestă la nivelul
copilului, familiei, şcolii, grupului dc egali şi ai vecinătăţii acţionează cu o
intensitate diferită asupra comportamentului individului. Dincolo de
diferenţele dc intensitate, aceşti factori pot avea şi efecte nedorite asupra
comportamentului, în sensul că pot favoriza apariţia şi dezvoltarea unui
comportament delincvent.
David P. Farrington^"^^ este unul dintre criminologii care au avansat o
teorie a dezvoltării care îşi propune să ofere un model complex de factori,
care pot influenţa în sens negativ comportamentul, pc baza căruia elaborează
şi un model dc prevenire a comportamentului delincvent centrat pc riscuri.
Conform opiniei lui Farrington^"^^, actele delincvente sunt rezultatul unui
proces care se desfăşoară în patru etape; vitalizarea, direcţionarea, inhibarea
şi luarea deciziilor.
Procesul presupune acţiunea unor factori vitalizatori care se manifestă
la nivelul individului pc termen lung (dorinţa de a obţine diverse bunuri), cât
şi a unor factori vitalizatori a căror prezenţă este mai scurtă

IDavid P. Farrington, Devclopmenlal Criminalo^ arul Risk-Focused Prevention, în: Mikc


Magnire, The Oxford naiidh<K)k o f Criminology, Oxford, 'Ihird edilion, 2002
Idem. pp. 0H0-6K2

161
(plictiseala, frustrarea, furia si consumul de alcool). Ca urmare a prezenţei
factorilor vitalizatori, indivizii tind să-şi satisfacă dorinţa de a obţine diverse
bunuri sau de a elimina plictiseala prin dezvoltarea unor activităţi cu caracter
legal sau ilegal. Aceste dorinţe se pot transforma \\\ faza de direcţionare în
tendinţe antisociale, în funcţie de vârsta şi de aptitudinile fiecărui individ.
Tendinţele antisociale pot fi diminuate în faza inhibitoare datorită
acţiunii normelor şi principiilor interiorizate de către indivizi ca urmare a
procesului de învăţare socială. O contribuţie importantă la inhibarea
tendinţelor indivizilor de a adopta un compoilament delincvent o are şi stilul
educativ promovat de părinţi: respectul faţă de normele legale, supravegherea
copiilor, sancţionarea conduitelor antisociale.
In llnal, luarea dcci/iei de a comite actul delincvent se face în mod
raţional, in funcţie de ocaziile întâlnite, de raportul dintre costurile si
beneficiile percepute de către individ şi probabilitatea/ eonsecinţele faptului
de a fi prins de politie. La acestea se adaugă influenţa unor factori care pot
stopa actul delincvent: părinţii care resping actele de violenţă sau sprijinul
oferit de către grupul de egali.
Factorii de risc identificaţi de către F'arrington ca având un rol
deosebit în producerea comportamentului delincvent au fost structuraţi în
funcţie de instanţele de socializare implicate în proeesul de dezvoltare a
copilului astfel: factori care ţin de copil, factori care ţin de grupul de egali,
factori şcolari şi factori familiali. Cunoscut pentru interesul său pentru
teoriile carierei criminale şi a dezvoltării, Matt DeLisi^"^^ adaptează schema
factorilor de risc propusă de Farrington şi o extinde conform intereselor sale
(vezi Tabelul 10).

' Matt DcLisi, Carecr Criminals in Socicty, Sage Publications, 2005, p. 54

162
Tnhcliil 10. Factori dc risc specifici dclincvcnţci juvenile şi viitoarei cariere criminale
j Factori care lin ck copil Factori fam iliali
1 Temperament dificil
( ’omporlament impulsiv Comportamente delincvente sau
' 1lipcractivitatc (asociată cu un antisociale ale părinţilor
comportament instabil) A buz dc substanţe al părinţilor
Impulsivitate N ivel educaţional scăzut al părinţilor
Consum dc substanţe V iolenţa din media
1 Agresiune Comunicare slabă
( ompoilament instabil timpuriu Pedepse fizice
('omportament retras Relaţii părinţi - copii deficiente
Inteligeniă scăzută A buz fizic şi /sexual parental
Toxicilale creseuiri Neglijenlă parentală
Factori care lin ele grupul ele prieteni
! Asociere cu grupuri delincvente Depresia maternă
i Respingere dc către grupul dc prieteni Fumatul în timpul sarcinii
1 Feictori şcolari
j Performanţe şcolare slabe Maternitate timpurie (adolescenţă)
frecut de vârsta şcolarizării N eînţelegerea părinţilor privind
l egătură slabă cu şcoala disciplina copiilor
Aspiraţii educaţionale scăzute Fam ilie monoparentală
Motivaţie scăzută dc a se duce la şcoală Familie numeroasă
IJnnează cursurile unei şcoli cu Număr mare de persoane care au grijă
reputaţie proastă dc copil
Feictori ele vecinătate
Dezavantajul vecinătăţii/sărăcici Status so cio'ccon om ic scăzut
Vecini dezorganizaţi Părinte şom er
Accesul la arme Educaţia slabă a mamei
Proasta supraveghere A ccesul fam iliei la arme (arme dc foc)
Sursa: Conform Matl DcLisi, C a rcer Crim inals in S o ciety, Sagc Publicalions, 2005, p. 54. adaptare
vliipă Locbcr, R., Farringlon, D. P., The Significance o f Chilei D clinquency, în Locbcr, R., Farrington.
I). P., Chilei Dcvelopm enl, Jntervention a n d Service needs, Thounsand Oaks, Sagc

Remarcăm importanţa factorilor individuali, dar şi dc grup (prieteni,


familie, colegi) în dezvoltarea comportamentului delincvent. Teoria
dezvoltării aduce în discuţie perioada adolescenţei ca perioadă cu risc maxim
dc manifestare a comportamentului delincvent, după care tendinţa spre
dclincvenţă se diminuează ca urmare a maturizării individului şi a
multiplicării posibilităţilor legale dc satisfacere a dorinţelor.
CAPITOLUL V
TENDINŢE ALE EVOLUŢIEI CRIMINALITĂŢII
VIOLENTE ÎN SPAŢIUL EUROPEAN.
STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA

1. Evoluţia criminalităţii violente în spaţiul european


în perioada 1990 - 2003

Tendinţele evoluţiei criminalităţii violente din spaţiul european vor fi


evidenţiate pornind de la datele statistice furnizate de o serie de instituţii de
control social, la cererea unor grupuri de specialişti interesaţi de realizarea
unor studii care să includă în analiză informaţii privind criminalitatea din
statele europene. Studiile realizate în cadrul Comitetului European pentru
Problemele Criminalităţii, de către Grupul de Specialişti concentraţi în jurul
temei: „Tendinţe ale criminalităţii: statistici şi alte date cantitative privind
criminalitatea şi sistemul de justiţie^ (1993), constituie din punctul nostru de
vedere cea mai importantă sursă de date care poate 11 utilizată la realizarea
acestui capitol, mai ales pentru faptul că reuşeşte să acopere aproape toată
perioada de timp pentru care am realizat analiza noastră privind
criminalitatea violentă din România.
In 1999, acest grup a elaborat raportul European Sourcehook of
Crime and Criminal Jus/ice Statistics, realizat pe baza datelor statistice din
36 de ţări pentru intervalul 1990-1996. Specialiştii au considerat că datele
statistice furnizate de către poliţie reprezintă sursa de date cea mai apropiată
de criminalitatea reală, prin urmare, au fost luate în consideraţie în principal
aceste date, dar au fost utilizate şi statisticile Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii. Studiul a fost continuat şi în anii următori, astfel European
Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics (ESCCJS) a apărut şi în
2003 şi 2006, iar datele incluse în analiză acoperă intervalul 1996-2003.
Dintre infracţiunile menţionate în cadrul ESCCJS, am selectat
informaţiile referitoare la infracţiunile violente care au făcut obiectul de
studiu al grupului de specialişti, şi anume: omor, tâlhărie şi viol. In cele cc
urmează vom prezenta evoluţia datelor referitoare la infracţiunile incluse în
analiza noastră conform statisticilor poliţiei din statele vizate de studiu.

164
1,1. Evoluţia infracţiunilor de omor

înlmcât definiţiile juridice ale infracţiunilor incluse în anali/ă diferă


de la ţară la ţară, pentru a putea fi incluse în studiu date din ţările din spaţiul
Uniunii luiropene au fost elaborate delîniţii operaţionale ale actelor de
violenţă. In ca/ul omorului, a fost utilizată o definiţie standard pentru
inicudonal honiicide prin care se înţelege „uciderea cu intenţie a unei
persoane^''^^"^. Datele statistice inelusc în această categorie de analiză fac
referire, în unele state, şi la următoarele fapte: lovituri cauzatoare de moarte,
eiitanasia, determinarea sau înlesnirea sinuciderii şi pruncuciderea.
Analiza datelor statistice prezentate în cadrul studiului European
Sourcehook o f Crime and Criminal Justice Statistics relevă existenţa, la
nivelul spaţiului european, unei tendinţe de creştere a ratei medii a omorului,
începând cu anul 1990, când rata medic a omorului era de 2,6/100.000 de
locuitori, şi atingând maximul în 1997, când rata medic a omorului era de
4/100,000. Această tendinţă se schimbă începând din 1998, ca urmare a
scăderii ratei medii a omorului, până la sfârşitul perioadei analizate, rata
medic a omorului ajungând la 2,7/100.000 de locuitori în 2003 (vezi Tabelul
1).
Remarcăm existenţa aceleaşi tendinţe şi în ceea ce priveşte rata
minimă a omorului înregistrată în fiecare an. In timp ce în 1990 rata minimă
este de 0,5/100.000 de locuitori, începând din 1993 rata minimă creşte până
la 1/100.000, menţinându-sc la acest nivel până în 2000, ca apoi să scadă
până la 0,3/100.000, în 2002.
Pe de altă parte, constatăm faptul că există unele state în care rata
omorului se menţine la cote mici pe parcursul întregii perioade. Este cazul
Ciprului, Greciei, Austriei, Germanici, Olandei şi Suediei. De altfel, în unele
dintre aceste state s-au înregistrat şi cele mai mici rate ale omorului. Cipru,
Austria, Norvegia şi Luxemburgul sunt ţările în care se înregistrează cel mai
frecvent valori apropiate de rata minimă a omorului calculată pentru spaţiul
european (vezi Tabelul 1).

European Sourcehook of Crime and Criminal Justice Statistics, Council o f Europe, 1999,
p.l7

165
Tabel 1. Evoluţia ratei infracţiunilor de omor în spaţiul european, în perioada 1990-2003

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 :^003
Albania 0 6,3 0 8,5 8,3 6,5 7,6 46,5 17 14,4 7,9 9 6,6 8,5
Austria 1,4 1,6 1,5 1,1 1,3 1,1 1,4 1,1 1,1 0,8 1,2 0,8 0,8 0,6
Belgia 0 0 0 0 1,2 1,4 1.2 1,5 2,2 1.7 0 2,3 2,2 1,8
Bulgaria 2,7 4,5 5,6 6,1 6,3 5,9 5.2 4,6 4,6 3.9 4,1 3,6 3,2 3
Cipru 1,8 0,7 0,6 1,3 1,1 1,4 1,4 0,9 1,9 1,6 1,1 0,9 0,3 1,8
Danemarca 0,8 1,3 1,2 1,4 1,4 1,1 1,3 1,7 0,9 1 1,2 1 0,9 1,2
Estonia 7,5 7,6 14 18,6 20,2 16,7 14,7 12,2 13,5 10,9 10 10 10,3 10,9
Finlanda 3,7 3,6 3,6 3,3 3,3 3,4 3,7 3,3 2,8 3,4 3,4 3,6 3,1 2,6
Franţa 2,8 2,8 2,7 3 2.9 3 2,6 2,1 1,9 1,9 2,1 2,1 2,2 2
Germania 1.2 1,3 1,4 1,8 1,7 1,7 1,5 2 1,9 1,6 1,6 1,4 1,4 1,3
Grecia 1 1,3 1,3 1,4 1,3 1,4 1.6 0 0 0 0 1.3 l 1,1
Ungaria 2,9 3,9 3,9 4,1 4,3 3,9 3,6 2,8 2,8 2,5 2 2,5 2 2,3
Italia 3,2 3,5 2,7 2 1,8 1,8 1,8 1,6 1,6 1,5 0 1.3 1,2 1,3
Olanda 1,5 1,4 1,6 1,9 1,5 1,8 1,8 1,8 1,4 1,5 1,4 1,6 1,3 1,4
Nor>egia 0 1,2 i.i 0.9 0,8 1 1 0,9 0,9 0.8 1,1 - -

Polonia 1,8 2,2 2,2 2,3 2,4 2,2 2.3 1 2,6 2,3 2,2 2,5 2 1,9 1,7
Portugalia 0 0 0 4,3 4,3 4,1 3,9 3,8 3,4 3 2,5 2,7 2,5 2,6
România 3,5 3,6 3,6 3,2 3,3 3,4 3,2 0 0 0 0 2.7 2,5 2,5
Rusia 8,6 8,8 10,4 14,4 15,6 15,5 15,3 0 0 0 0 0 0 0
Suedia 1,4 1,6 1.3 u 1,1 1 1,2 1,1 1,1 u 0 0 0 0
Elveţia 1,6 1,4 1,3 1,5 1,1 1,1 1,2 1,2 1,1 u 1 u 1,2 1
UK 13 1,4 1,3 1,3 1,4 1,4 1,3 1,4 1,4 13 1,6 1,7 2 1,6
Irlanda de
Nord 5,2 7,6 7 6,7 5,4 1.5 2,4 3 4,6 2.1 2,9 3,1 2,7 1,9
Scoţia 1,7 1,7 2,8 2,4 2,2 2,7 2,6 1,8 1,9 2,5 2.1 2,1 2,5 2,1

Media 2,6 2,8 3.3 3.9 3,9 3,4 3.4 4 3 3 3 2,9 2,8 2,7
Mediana 1,8 1,7 2,1 2 2,1 1,8 1,9 2 2 2 2 2,1 2 1,8
Minimum 0,5 0,7 0,6 0,5 0,7 0,2 I 1 1 1 I 0,4 0.3 0
Maximum 8,6 8,8 14 18,6 20,2 16,7 153 46 17 14 10 10 10,3 10,9
Sursa: European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics, 1999, p. 42 - pentru intervalul 1990-1996; European Sourcebook of Crime and
Criminal Justice Statistics, 2003, p. 36 - pentru intervalul 1997-2000; European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics, 2006, p.40 - pentru
intervalul 2001-2003.
Din analiza dalelor prezentate în Tabelul 1 rezultă că, există trei state
în care s-au înregistrat cotele cele mai mari ale ratei omorului, şi anume
Rusia, Estonia şi Albania. Rusia reprezintă un caz aparte datorită nivelului
ridicai al ratei omorului pe întreaga perioadă, comparativ cu rata medic.
Astfel, în 1990 (8,6), 1991 (8,6) şi 1996 (15,3) Rusia deţine locul 1 din
punctul de vedere al ratei omorului. în Albania au fost înregistrate cele mai
mari rate ale omorului în anii 1997 (46,5), 1998 (17) şi 1999 (14,4). De allfd
în această ţară a fost înregistrată şi cea mai marc rată a omorului din spaţiul
european, 46,5/100.000 de locuitori. Estonia reprezintă un caz aparte datorita
faptului că în această ţară s-u înregistrat cele mai mari rate ale omorului timp
de opt ani repartizaţi în două intci*vale de timp compacte 1992 - 1995 şi 2000
-2003.^
In ceea ce priveşte evoluţia ratei omorului în Bulgaria, observăm
faptul că în această ţară rata omorului este mai marc decât cea înregistrată în
România, pentru întreaga perioadă. De asemenea, remarcăm în cazul
fkilgarici, începând din 1990, o creştere a ratei omorului de la 2,7 la 6,3 în
1994, apoi o tendinţă de diminuare a acestei rate până la finalul perioadei
analizate. In schimb, în România creşterea ratei omorului are loc doar până în
1992, după care tendinţa este de scădere.

1.3, Evoluţia infracţiunilor dc viol

Definiţia operaţională utilizată de autorii raportului European


Sourcehook o f Crime and Criminal Justice Statistics, în cazul violului, a fost
următoarea: „violul reprezintă actul sexual de orice natură cu o persoană
împotriva voinţei, indiferent dc sex, vaginal sau pe altă calc“^^^.
Conform acestei definiţii, au fost incluse în datele statistice privind
\ioluI şi dale referitoare la „actele sexuale violente din cadrul căsătoriei,
actele sexuale în care nu este folosită forţa, dar în care victima nu-şi poate
manifesta consimţământul, actele sexuale întreţinute cu minori“^^^ Pe de altă
parte, au fost excluse datele privind actele sexuale cu minori în care nu este
tblosită forţa şi date privind unele forme de violenţă sexuală precum hărţuirea
sexuală sau corupţia sexuală.

Ulcin, p. 19
'' ibidem

168
fn
o tN cr> NO r- VN »r> On 00 CN VN 00
o <N - -
fS
fN|
o <N tT) OO NO m (N ON NO - o CN| On
o <N
fs

o
o CN ir>
n <N ON ON NO o tN CO NO
n
6
<f\ o 00 q q q q q
o n q
c« o C'f O ON •rT " CN <n" O NO
■^" On
fN
ci o^
O ON OO^ <N^ q ON q q q q q
u5 Os
ON <N OO OO o m" Os" <n" n. r<r NO
g .| T-f
a 6
e ^ 00 Ol q ON q q q q
SO o> <N tN r<) q q
r^" On <N r<r f<r o"
O O n
■rH oo*' rn r<N
a o
o o
t-
On (N^ 00
3 O
"S <N Tt; q q q q q q
ON OO ro oo'' no" oT oo" cn" r<r <n" no"
3 J1

rt"'.'S*
5 VO
«OA:s On rn »n »q
<N cs q q q q q q
«e5 fx o On vo" rf r-*' vo" r^" <N r-" Nt" <N oC
tH

> « On rO Os rO q o\ q q<n" q q q q
*«t3y '*ei■* ON t-»" <N oo" no" oo" c-*" cs" oo

HC2 « vq^ n. r- (N q q q q q q n q
ON r-" cn" no"
.2 o ON oo oo (N ON oo"
tr*5î
fi a,
ti; *o S! tn q q q q n.
.s-s O S
i«-4 r-" ' 0\ CO ON NO ON r-" <N «o
'S
4fi-* ,2
43.
O
u el rJi ^ cq q q q q q q q q
ON • oo 1 On o" tN N
tT
.2 On r-" oo ri oT

ifH
ON 1 NO^ vq <N m q q q q
cT ro r-" oo"
q q
ON ro 00*^ <N fs" NO

J3
« O q q q q
On 1 vo^ q q q
H ON r-" • rn o' ON m" c^" oo" oo Tf" t^"

d u ei
X9
uu
.2d d d js.
*c 2 5
.2 J2
*c *C
*u •a
d d 9 E . 2 'O
c *L d *c
d d E
d 4-») .2 u o *c c E *3 01 o
H
'2 d
c •oM u cu
uo V3 'S 'o
O u a d u <y u c ••5 9
< < CC p: u U C b. o D

169
*N3 o.
5
o ON IO fO O O OO
VO Tt VO <N (N o< 04 VO - ro

::: tT ro OO r^
^ 'O
r- >o >o C'i rl OJ Os VO -

::: r- vo VO rn VO ov r- »o
(N 00 VO - ro o 2

c; ?u
r- OD vO^ ro Ol oq ? iî
o' X X X O Tf
'O X X <N X r- VO
o tN II
<N 00^ to
«n X X X X
VO
X r- VO '^K a-s
<N o (N
"TC3
VO^ OO § §
O o X X X X X o
<N r' VO VO
(N
m *u
CN o
î^
r- oq
c> Ol
•o X
rO
X X X X X - t-- VO -
VO
<N
.a Je
h Q
^1 rn (N OO <N
11
VO^ VO
oC «X^ vo OO X X X X X
.c
Cu a
a> cx,
Tf
X
vO^
X
Os^ 00^ uq -
rq ON^ţ;
0\
C7N <> X o6 X X X X X X

O o-^ VO C7V OO ro uq VO
• |s
o"
^ISS;
•X X C7\ (N X X X X X - o"
tN

r-; OO os 'C—
<Xl <N
X in <N 0\^ rq M4
oC X X X tN X X X X X o" XtN

Ol <N •O os^ vq
VO
oc X X X X X X X X X »n o" X
r*^ 2
g
«K3 CUI
O'^ rn «o 00^ os^ 00^ ro «U0\
oc X X X X X X X
<N
X
ro
X
<N 5
U-.
c> »o rn Os^ «vq vq
tT) cT X ro
oc X X X X VO
X o" X
II
^ -S .
•o
\m r2
^C SoO
o
O
Z,
CJ
§.5i2
TJ 5 5 I i §
TI
.5 ci
0
a 3 g -9 <N
*C îl .2 s:
'■a *c <n •o .51 .5» .g .5 ^ •3 1
c *•3 o* c .2 .. s: ci
o B c/î o el **3
n > X ,S
5 E fc
w
o
0.
o
g:
3
g:
3
C/D
*u o
C/3
1 1
<
1
< § -g ii
O .£

170
Din analiza informaţiilor privind rata medie a violului în spaţiul
european, în perioada 1990 - 2003 rezultă faptul că, începând din 1990, are
loc o creştere continuă a ratei medii a violului până în anul 1997. Intervalul
1997 - 2000 este caracterizat de o stagnare a ratei medii a violului în jurul
valorii de 7/100.000 de locuitori. începând cu anul 2001, revine tendinţa de
creştere a ratei medii a violului, ajungând astfel în 2003 la 10/100.000 de
locuitori (vezi 3'abclul 2).
Valori ridicate ale ratei violului, peste media ratei violului la nivelul
spaţiului european, au fost înregistrate în Suedia, Belgia, Olanda, Norvegia,
Irlanda de Nord şi Rusia. De altfel. Suedia este ţara în care au fost înregistrate
cele mai mari valori ale ratei violului începând din 1990 şi până în 2000,
inclusiv. Pentru anii 2001 şi 2002, Belgia este ţara în care rata violului atinge
cele mai mari cote din spaţiul european, ca apoi să revină Suedia cu valoarea
cca mai mare pentru anul 2003.
La polul opus, se numără câteva state dintre care amintim. Albania,
(’ipru, Italia, Grecia şi Malta, unde s-au înregistrat cele mai mici valori ale
ratei violurilor din spaţiul Uniunii Europene. In ceea ce priveşte valorile
Înregistrate în România, putem spune că acestea se situează sub media pentru
iuiropa pe parcursul întregii perioade, la fel şi Ungaria. în schimb, rata
violului în Bulgaria este uşor peste media pe Europa în intervalul 1991 -
1999, apoi rata violului scade sub medic.

J.2. Evoluţia infracţiunilor de tâlhărie

în cazul tâlhăriei, specialiştii au utilizat o definiţie standard care


preciza faptul că acest tip de faptă presupune „furtul de la o persoană prin
utilizarea forţei sau prin ameninţarea cu forţa“^^^. în unele ţări, în cadrul
datelor referitoare la tâlhărie au fost incluse şi furtul urmat de acte de violenţă
(„theft immediately followcd by violcnce“) sau furtul prin smulgere a
bagajului (muggings - bag-snatching). în schimb datele statistice din toate
statele incluse în analiză nu cuprind date privind furtul din buzunare sau
unele forme de şantaj („blackmail, cxtortion“).

’ Idem, p. 21

171
Tabel 3. Evoluţia ratei infracţiunilor de tâlhărie în spaţiul european, în perioada 1990-2003
(infracţiuni de tâlhărie cercetate de poliţie la 100.000 de locuitori)

1990 1991 1992 1993 1994 1 1995 1996 1997 i 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Albania 0 7 0 9 7 i 8 8 20,4 22,2 16 IU 7 6 6
Austria 30 30 35 31 30 26 26 24,7 27,6 28,1 37,3 35 45 54
Belgia 0 0 0 0 0 123 129 164,5 192,4 211,7 0 258 266 248
Bulgaria 14 44 62 72 78 73 70 80,2 63,3 52.9 55,4 53 62 66
Croaţia 11 19 17 14 9 10 11 12,5 17,1 15,7 12,6 18 27 27
Republica Cehă 37 40 38 40 37 39 42 46.1 41,8 46.9 45,7 43 53 54
Danemarca 42 47 45 43 39 39 43 47,8 49,1 523 59,3 60 60 59
Estonia 84 112 171 200 199 211 195 238,5 274,6 341,5 332,1 327 0 140
Finlanda 53 53 44 40 42 43 41 393 40,6 44,1 50,3 42 41 39
Franţa 106 116 122 125 127 128 136 1383 144,3 162 186,5 225 222 208
Germania 56 61 70 76 71 78 83 84,8 78,5 74,8 723 69 71 73
Grecia 11 12 15 14 12 15 14 18,7 21,4 19,4 16,1 18 20 22
Ungaria 28 38 32 28 25 26 26 29,8 29,9 31.1 34,5 33 34 33
Italia 65 69 55 55 53 50 55 573 65,7 68,4 0 115 118 122
Luxemburg 67 63 70 64 72 62 63 68,4 87,2 81,5 703 69 95 95
Olanda 80 86 102 107 104 102 97 90.9 91,7 110,8 117 132 133 127
Norvegia 0 27 26 24 23 22 23 24,4 30,5 38,1 39,7 0 0 0

Polonia 41 42 41 45 50 52 53 62,1 68,9 94.7 111,9 107 104 114


Portugalia 0 0 0 121 145 145 130 139,1 124,3 1603 170,7 179 189 189
România 8 17 18 21 18 18 17 17.8 15,8 14,9 14,6 15 14 13
Rusia 11 12 20 27 26 25 23 993 109,5 122.9 117,7 31 33 34
Slovenia 8 13 12 12 15 17 27 22.4 23,6 29 30,1 29 26 21
Spania 276 283 168 154 0 0 0 260,9 261,8 252.1 233,8 261 255 222
Suedia 70 72 72 70 61 65 66 74.9 75,7 97,3 101,4 96 100 96
Elveţia 56 64 67 71 53 46 52 56.7 59,1 59,2 51,7 52 54 59
UK 71 89 103 113 116 132 143 120 127,6 160,4 180,7 232 206 192
Irlanda de Nord 103 117 117 108 98 96 107 63,8 70,7 79,4 97,2 132 147 116
Scoţia 92 123 134 110 104 104 102 86.8 95,6 97,7 84,9 83 97 92

Media 54 59 62 61 61 62 63 69 71 79 1i 80 84 80 79
Mediana 54 50 48 46 47 50 52 60 63 59 *1 59 53 54 59
Minimum 2 2 2 2 2 3 2 2 2 2 i 6 6 5 6
Maximum 276 283 171 200 199 211 195 261 275 342 1 332 327 266 248

Sursa: European Sourcebook o f Crime and Criminal Justice Statistics^ 1999, p. 46 - pentru intervalul 1990-1996; European
Sourcehook o f Crime and Criminal Justice Statistics, 2003, p. 40 - pentru intervalul 1997-2000; European Sourcebook o f Crime and
CriminalJustice Statistics, 2006, p.44 - pentru intervalul 2001-2003.
Analiza datelor prezentate în cadrul Tabelului 3 relevă faptul că, în
perioada 1990 -- 2003, rata medie a infracţiunilor de tfilliărie a cunoscut o
tendinţă dc creştere, în prima parte, începând din 1990 (54/100.000) până in
2001 (84/100.000). Această tendinţă s-a schimbat, însă, din 2002, când
valorile ratei medii au început să scadă. Valori mari ale ratei infracţiunilor dc
tâlhărie s-au înregistrat în Spania, Estonia, I3clgia, Franţa şi Portugalia. Pe dc
altă parte. 1/stonia şi Spania reprezintă două state în care au fost înregistrate
frecvent cele mai mari rate din spaţiul european. Astfel, Estonia deţine primul
loc începând din 1992 şi până în 1996, după care locul este luat pentru un an
dc către Spania. Estonia revine pe primul loc pentru intervalul 1998 - 2001.
Valori mici ale ratei infracţiunilor de tâlhărie, sub media pentru spaţiul
european, au fost înregistrate în Cipru, Turcia, Grecia, Albania şi Croaţia.
In România, conform aceleiaşi surse, rata infracţiunilor de tâlhărie a
cunoscut o tendinţă dc creştere în prima parte a perioadei, până în 1994, când a
înregistrat 18/100.000, după care tendinţa se schimbă, întrucât rata infracţiu­
nilor de tâlhărie s-a micşorat treptat până în 2003. Evoluţia ratei infracţiunilor
de tâlhărie din Bulgaria a fost asemănătoare, cu deosebirea că valorile
înregistrate în această ţară sunt mult mai mari decât în România. Astfel,
tendinţa dc creştere se evidenţiază începând din 1994, când rata tâlhăriilor era
dc 14/100.000, până în 1997, când rata tâlhăriilor a fost dc 80,2/100.000 (dc
aproximativ 6 ori mai mare). In intervalul 1997 - 2003, tendinţa ratei acestui
tip de infracţiune a fost dc scădere, valoarea înregistrată în 2003 llind dc
66/ 100. 000 .
Din analiza datelor releritoarc la cele trei infracţiuni, care pot fi
încadrate în sfera violenţei criminale, prezentate în cadrul studiului European
Sourcebook o f Crime and Criminal Justice Statistics rezultă faptul că în
spaţiul european tendinţa pentru două dintre infracţiuni (viol şi tâlhărie) a fost
dc creştere a ratei medii, pentru perioada 1990 - 2003. Aşa cum am observat,
există unele state care au înregistrat cote maxime ale ratei omorului, violului
şi tâlhăriilor pentru intervale dc timp destul dc întinse. Este cazul Estoniei
(rata infracţiunilor de tâlhărie). Spaniei (rata infracţiunilor de tâlhărie).
Suediei (rata violului). Rusiei şi Albaniei (rata omorului). In ceea ce priveşte
situaţia din România, remarcăm faptul că valorile ratelor înregistrate pentru
infracţiunile dc tâlhărie şi viol au fost sub rata medie pentru Europa. în
schimb, rata omorului în România s-a menţinut în jurul ratei medii pentru
spaţiul european în întreaga perioadă analizată.

174
2. Volumul şi dinamica fenomenului criminalităţii violente in
Uoniania, în perioada 1990-2006

Analiza tendinţelor criminalităţii violente în România, în perioada


1990 - 2006 a fost realizată pornind de la datele statistice, privind
inlVacţiunilc soluţionate şi persoanele învinuite, furnizate de către
Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică
şi Evidenţe Operative. Am considerat că statisticile oficiale ale Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative conţin date mult mai apropiate de
realitate, decât cele ale Ministerului Justiţiei sau ale Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor. De asemenea, am apreciat că infracţiunile incluse de noi în
sfera criminalităţii violente constituie o categoric de acte de violenţă care sunt
vizibile, în sensul că sunt uşor de constatat datorită consecinţelor majore pe
care le au asupra victimelor, şi repoHabile (victimele le raportează frecvent la
poliţie). Datele incluse în analiză fac referire atât la infracţiuni, cât şi la
persoanele învinuite pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Metodologic

Penlru a surprinde elementele esenţiale ale evoluţiei fenomenului


criminalităţii violente am utilizai o seric de indicatori specifici analizei
seriilor cronologice frecvent utilizaţi de către specialişti, care au fost adaptaţi
cerinţelor cercetării noastre: indicatori relativi şi indicatori medii.^^^
Din categoria indicatorilor relativi am considerat ca fiind necesară
utilizarea indicatorului ritm de dinamică cu bază fixă {Rf^), care ne dă
informaţii privind modificarea procentuală a unui termen (yt) în raport cu
primul termen al seriei cronologice (yi), şi indicatorul ritm de dinamică cu
bază în lanţ (Rt/i-i), care presupune raportarea la termenul anterior celui
analizat (yt-i)-

r.milia Ţiţan, Simona Ghiţă, Cristina Trandaş, Bazele Statisticii, Mctcora Press, 2003,
capitolul Indicatorii seriilor cronologice, pp. 338 •• 370

175
Dintre indicatorii medii am utilizat;
• inclicalonil m odificare ahsoluid m edic (A), care arată cu cât s-
. a modiiicat, în medie, anual, variabila în perioada analizată şi
se calculează pe baza formulei:

T - -y\ ..
n - \ n — \

indicatond ritmul mediu de dinamică (R), care arată cu câte


procente s-a modilkal, în medie, anual, variabila în perioada
analizată şi se calculează pe baza formulei:

/^ = / % - 1 0 0 = ( / - l )-100

• indicele mediu de dinamică (I), arată de câte ori s-a


modiiicat, în medie, anual, variabila analizată şi se calculca/â
pe baza i'ormulei:

întrucât unul dintre obiectivele analizei noastre l-a constituit


determinarea tendinţei evoluţiei seriei cronologice corespunzătoare
criminalităţii violente în perioada 1990 - 2006, am utilizat o metodă analitică
de determinare a trendului pe baza unei funcţii matematice (liniare,
polinomialc, parabolice ctc), exprimate printr-o ecuaţie de trend şi a unui
coeficient de determinaţic care ia valori între [0,1] sau [0,100%] şi arată
proporţia în care timpul (t) influenţează evoluţia variabilei. Ecuaţia de trend
şi coeficientul de determinaţic au fost vizualizate de fiecare dată în cadnil
diagramelor.
De asemenea, acolo unde am considerat că se impune, iar datele
statistice nc-au pcnnis, am utilizat indicatori ai tendinţei centrale (media
aritmetică) şi alte tipuri de indicatori care nc-au pcmiis să evidenţiem unele
aspecte privind evoluţia criminalităţii precum, rata criminalităţii, rata omorului,

176
rata violului, rata tâlhăriilor (exprimate ca număr de infracţiuni/100.000 de
locuitori).
Demersul iniţiat de noi a întâmpinai unele dificultăţi legate îndeosebi
de modul în care au fost înregistrate datele privind unele categorii de
inlVacţiuni în perioada analizată. Dintre dificultăţile întâmpinate le
menţionăm pe cele mai importante prin consecinţele pe care le-au avut asupra
analizei noastre, şi anume limitarea analizei doar la intervalul de timp pentru
care existau date, menţionăm:

• Lipsa datelor privind infracţiunea de vătămare corporală, în


perioada 1990-1993, a făcut ca analiza noastră privind
tendinţele evoluţiei criminalităţii violente să se limiteze la
perioada 1993-2005;
• Prezentarea cumulată a informaţiilor privind categoriile de
vârstă 0-13 ani, 14-17 ani şi 30-50 ani, respectiv peste 50 de
ani pentru intervalul de timp 1990-1992, în cazul tuturor
infracţiunilor;
• Idpsa datelor privind numărul şomerilor pentru intervalul
1990-1992;
• Lipsa informaţiilor privind numărul de infracţiuni, numărul de
persoane, distribuţia persoanelor cercetate în funcţie de sex,
vârstă, ocupaţie, nivel de instrucţie, pentru infracţiunea de
vătămare corporală;
• Prezentarea informaţiilor privind ocupaţia persoanelor
cercetate doar pentru categoriile: elevi, studenţi, şomeri, fără
ocupaţie, fapt care a limitat analiza noastră şi a făcut
imposibilă identificarea unor eventuale modificări referitoare
la statutul ocupaţional al acestor categorii de infractori.

Dincolo de dificultăţile întâmpinate, analiza noastră a evidenţiat o


şcric de particularităţi ale evoluţiei criminalităţii violente în perioada 1990-
2007. înainte de a prezenta aceste rezultate trebuie însă să avem în vedere
contextul general al criminalităţii, pentru a putea astfel descrie şi pentru a
raporta criminalitatea violentă la criminalitatea generală din România.
în perioada 1990-2007, criminalitatea a cunoscut o evoluţie ascendentă
în prima parte a perioadei, 1990-1998, ea apoi sensul evoluţiei să se modifice.

177
iar trendul să fie descendent până în 2005. Finalul perioadei, mai precis anul
2006, aduce o creştere uşoară a ratei criminalităţii, deşi numărul infracţiunilor
a fost mai npc decât în 2005. Situaţia poate fi explicată pi in diminiiarcn
numărului corcspun/ălor populaţiei loiale a României, la care se face
raporlarea pcnlru a obţine valoarea ratei criminalităţii, ca urmare a deplasări?
unei părţi din populaţie în spaţiul european şi ca urmare a menţinerii ratei
natalităţii la un nivel scăzut pentru un interval de timp destul de marc. Totalul
infracţiunilor în perioada analizată a fost de 4.784.284, în medic 265.7‘i/
infracţiuni. Remarcăm faptul că numărul infracţiunilor s-a situat sub medie in
intervalul 1990 - 1994 şi 2004 - 2006. Valoarea maximă a numărului dc
infracţiuni a fost înregistrată în 1998 (vezi Diagrama 1).

Diagrama I

Evoluţia ratei crim inalităţii în perioada 1990-2007


y =-12,15 Ix + 262,42x4 126,08

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Rom âne- D irecţia C a zier Judiciar, S tatistica şi Evidenţe
()perative şi site-ul IGP ^'^

‘ K•- reprezintă cocficienliil dc dctcrminalic care ia valori între [0,1] sau [0,100%] şi arată
■îvporţia în care timpul (t) influenţează evoluţia variabilei

178
în accsl context, ponderea criminalităţii violente în totalul
criminalităţii generale a cunoscut o evoluţie descendentă până 1998 (5,9% în
1993 - 3,1% în 1998), ca apoi să crească şi să se menţină în jurul a 3,7% timp
de cinci ani. începând din 2004, ponderea criminalităţii violente în totalul
criminalităţii a început să crească (2005 - 4,9%), îndeosebi ca urmare a
crc.şlerii volumului infracţiunilor violente şi a diminuării volumului
criminalităţii totale. Această creştere a ponderii criminalităţii violente vine să
confirme manifestările tot mai prezente în discursul cetăţenilor privind
sentimentul de insecuritate şi frica faţă de criminalitate pe care le resimt din
CC în ce mai acut.
Numărul total al infracţiunilor, incluse în sfera criminalităţii violente,
in perioada 1990-2007, a fost de 126.603 infracţiuni, în medie 7.447
inIVacţiuni violente pe an. Valorile cele mai mari ale infracţiunilor violente au
fost înregistrate în prima parte a intervalului analizat, anul 1993 reprezentând
anul în eare s-a înregistrat valoarea maximă (8.647 infracţiuni). începând din
2000, valorile corespunzătoare volumului infracţiunilor violente se
diminuează până în 2004, ajungând la valoarea minimă pentru perioada
anali/ală (5.902 infracţiuni).
Această situaţie devine mai uşor vizibilă prin introducerea în discuţie
a rezultatelor înregistrate, ca urmare a calculării ratei infracţiunilor violente
penlru fiecare an din perioada respectivă. Astfel, observăm o creştere a ratei
infracţiunilor violente până în 1995 (36.7/100.000 locuitori), după care
valorile se menţin în jurul mediei de 31,3/100.000, până în 2000 (vezi
Diagrama 2).

179
Diagrama 2

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P oliţiei Rom âne- D irecţia C azier Judiciar, S tatistica ş i Evidenţe
( }pcrative şi site ul IGI*

Creşterea numărului infracţiunilor violente, în prima parte a acestui


interval de timp, coincide de fapt cu perioada imediat următoare
evenimentelor din decembrie 1989, perioadă caracterizată de profunde
transformări economice, sociale şi politice care şi-au pus amprenta asupra
comportamentului indivizilor. Este perioada în care instituţiile abilitate ale
statului în controlul şi sancţionarea actelor de violenţă au trecut printr-un
proces marcat de disfuncţionalităţi ca urmare a dereglărilor normative care au
însoţit trecerea de la perioada dictaturii comuniste la perioada de tranziţie
către o societate capitalistă democratică în care multe dintre instituţiile
stalului trebuiau să-şi definească rolul.
Această situaţie a lacul ca mulţi dintre indivizi .să înţeleagă perioada de
iran/.ilic ca fiind o perioadă în care, cel puţin la începui, trebuiau reglate multe
probleme legate de retrocedarea terenurilor arabile şi a proprietăţilor confiscate
prin metode care, de multe ori, au generat conflicte interpersonale grave. La

180
acestea s-au adăugat, aşa cum am mai arătat, ineficicnţa instituţiilor abilitate
ale statului de a rezolva problemele şi de a interveni rapid în sensul evitării
conllictclor. De altfel, explicaţia dată evenimentelor din prima parte a
perioadei de tranziţie poate fi realizată prin raportarea la conceptul introdus
de Durkhcim, şi anume anomia.
Starea societăţii româneşti de după 1989 poate fi caracterizată ca
fiind anomică în sensul pe care Durkhcim îl dă acestei noţiuni: dereglare
normativă, pierderea reperelor pentru unii indivizi, diminuarea autorităţii şi
funcţiei reglatoare a societăţii, diminuarea credibilităţii instituţiilor,
coexistenţa a două tipuri de norme (unul care-şi pierde importanţa, altul care
încearcă să se impună), diminuarea coeziunii şi a solidarităţii sociale.
Consecinţele schimbărilor provocate de evenimentele din decembrie
1989 s-au manifestat şi sub fonna disoluţiei sentimentelor colective şi a
diminuării reacţiei indivizilor faţă de criminalitate. Rezultatele înregistrate cu
ocazia unor studii recente realizate de către William Alex Pridemore şi Sang-
Weon Kinr^'*\ asupra evoluţiei ratei omorului în spaţiul fostei Uniuni
Sovietice şi relaţiei dintre rata omorului şi o scrie de variabile (schimbările
socio-politicc, alcoolul, educaţia, sărăcia, gradul de urbanizare, variabila
dummy pentru regiunile de la est de Ural), confirmă influenţa pe care o au
transformările politice bruşte la nivelul unor acte de violenţă prezente în
societate.
In ceea ce priveşte persoanelor cercetate pentru săvârşirea de
infracţiuni violente, analiza noastră evidenţiază faptul că în perioada analizată
au fost investigate de poliţie 92.591 persoane, în medie 7122 de persoane pe
an. Evoluţia ratei persoanelor cercetate pentru infracţiuni violente a avut o
tendinţă crescătoare până în 2000 (38,8/100.000) (vezi Diagrama 3).

William Alex Pridemore, Sang-Weon Kim, Dcmocratization and politicul Change as


Threats (o Collective Sentiments: Testing Durkhcim in Russia, 'I’he Annals o f thc American
Academy, 605, may 2006

181
Diagrama 3

Sursa: Inspcctorahil G eneral a l P o liţiei Române-’ D irecţia C azier Judiciar, Statisticâ !ţi Evidenţe
O perative ^i site-ul IGR

începând din anul 2000, tendinţa ratei persoanelor eereetatc pentru


infracţiuni violente s-a sehimbat, valorile acesteia diminuându-sc treptat până
la sfârşitul perioadei (2005 - 28,4/100.000). Analiza rezultatelor înregistrate,
ca urmare a utilizării indicatorului modificare absolută medic a numărului
persoanelor cercetate, relevă existenţa unei creşteri medii anuale cu 362 dc
persoane pentru intervalul 1993 - 2000. Pentru intervalul 2000 - 2005,
valoarea obţinută pentru indicatorul modificare absolută medie arată o
scădere a numărului persoanelor cercetate pentru infracţiuni violente, în
medic anual, cu 543 de persoane.
Modificările dc tendinţă ale ratei criminalităţii violente au fost rezultatul
modificărilor pe care le-au cunoscut fiecare dintre infracţiunile incluse de noi în
categoria criminalitate violentă. Astfel, în timp ce ratele infracţiunilor dc viol şi
x'ătămarc coq'iorală gravă au a\oit o evoluţie asemănătoare criminalităţii
\iolcntc. niiircată de o perioadă dc creştere până în 1997 şi descreştere în

182
intervalul următor, ratele infracţiunilor de omor şi lovituri cauzatoare de
moarte au avut o evoluţie descendentă aproape pe întreaga perioadă.

2,1. Tendinţe ale evoluţiei ratei infracţiunilor de omor şi a


persoanelor cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor de omor

a. Infracliunile de omor

Infracţiunile de omor au reprezentat, la începutul perioadei analizate,


16% din totalul infracţiunilor violente. Treptat, ponderea infracţiunilor de
omor în loialul criminalilăjii violente s-a redus (numai în trei ani) la jumătate
din valoarea pe care a avut-o la începutul perioadei (1993 - 8,3%), tendinţa
de scădere a ponderii infracţiunilor de omor în totalul criminalităţii violente,
menţinându-sc până la sfârşitul perioadei analizate.
In ceea ce priveşte numărul total al infracţiunilor de omor acesta a
fost de 11.314 infracţiuni, iar media anuală de 665 de infracţiuni,
l^aportându-ne la valoarea medic a infracţiunilor de omor, putem spune că în
intervalul 1990 - 1997 numărul infracţiunilor înregistrate a fost peste media
perioadei, în timp ce în intervalul 1998 - 2007 valorile au fost sub medie.
Cea mai mare valoare a numărului de infracţiuni de omor a fost înregistrată în
1992 (824 infracţiuni), iar cea mai mică în 2007 (416 infracţiuni).
Analiza ratei infracţiunilor de omor evidenţiază o tendinţă de scădere
mai evidentă a acesteia după 1997, deşi nici atunci nu putem spune că
diferenţa faţă de anii anteriori ar fi prea marc. Remarcăm prezenţa a două
subperioade: 1) 1990 ~ 1997, în care valoarea ratei infracţiunilor de omor sc
menţine în jurul medici de 3,3 infracţiuni/100.000 de locuitori; 2) 1998 -
2007 valoarea medie a ratei infracţiunilor de omor a fost de 2,4
infracţiuni/100.000 de locuitori (vezi Diagrama 4).

183
I)iaj;ram a 4

Operative şi site-ul IGP

Aşa cum am precizat la începutul subcapitolului 2, pentru a identifica


modificările produse la nivelul infracţiunilor analizate am utilizat indicatorul
ritm de dinamică cu bază fixă {R,,^), care ne-a permis să obţinem informaţii
privind modificarea procentuală a ratei infracţiunilor de omor, din perioada
1990 - 2006, în raport cu primul termen al seriei cronologice (1990), şi
indicatorul ritm de dinamică cu bază în lanţ (Rt/t-i), care a făcut posibilă
raportarea la termenul anterior celui analizat.
Valorile înregistrate pentru indicatorul de dinamică cu bază fixă
(1990) au evidenţiat pentru anii 1991 şi 1992 o ereştere procentuală de 3,6 şi,
respectiv, 6,4 a ratei infracţiunilor de omor comparativ cu anul de referinţă.
Începând din 1993, are loc o modificare a ratei infracţiunilor în sensul
diminuării ci, valorile înregistrate în cazul indicatorului utilizat evidenţiind o
diminuare moderată a ratei în primii cinci ani (6,7% în 1994) şi mult mai
accentuată începând din 1998 (-26,9%) (vezi Diagrama 5).

184
Diagrama 5

IModifkarca proccMituală a ratei infracţiunilor de omor


cercetate de poliţie faţă de anul 1990

; - 10,0
i
- 20,0

i -30.0

1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2005 2007

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Române - D irecţia C a zier Judiciar, S tatistică ş i E viden ţe
O perative şi site-ul IGP

în raport cu anul anteriror, putem spune că indicatorul ritm de


dinamică cu bază în lanţ (Ri/i-i) a evidenţiat existenţa unor ani în care s-au
înregistrat creşteri, de la an la an, a ratei infracţiunilor de omor, dar şi ani în
care au existat scăderi procentuale importante. Astfel, anii în care au avut loc
creşteri ale ratei infracţiunilor de omor, în comparaţie cu anul imediat
anterior, au fost 1991, 1992, 1994, 1995 şi anii cuprinşi în intervalul 1999 -
2001.
De altfel, remarcăm o alternanţă a intervalelor marcate de creşteri
procentuale şi a celor caracterizate de diminuarea ratei infracţiunilor de omor.
Intervalele mareate de creştere sunt însă caracterizate de valori mai mici
pentru indicatorul analizat, comparativ cu cele marcate de scădere unde
valorile înregistrate sunt mult mai mari. De asemenea, valorile negative
pentru indicatorul ritm de dinamică sunt prezente doar până în anul 2000.
Pe de altă parte, afirmaţiile noastre sunt susţinute şi de rezultatele
înregistrate în cazul indicatorilor medii utilizaţi: indicatorul modificare
absolută medie, indicatorul ritm mediu de dinamică şi indicele mediu de
dinamică. Conform rezultatelor înregistrate în cazul indicatorului modificare

185
absolută medie, numărul infracţiunilor a scăzut în medie anual cu 22 dc
infracţiuni. Această diminuare a numărului de infracţiuni poate fi exprimată
cu ajutorj.ll indicatorului ritm mediu de dinamică astfel: numanil
infracţiunilor de omor a scăzut, în medie anual, cu 3,6%. Indicele mediu dc
dinamică, calculat pe baza mediei geometrice a indicilor cu bază în lanţ, nc
arată în cazul evoluţiei acestui tip de infraeţiune că numărul infracţiunilor a
scăzut, în medie dc 0,96 dc ori, în perioada analizată.

h. Persoanele cercetate pentru infracţiuni de omor

în perioada 1990 - 2005, au fost cercetate pentru implicarea in


săvârşirea unor infracţiuni dc omor un număr total dc 11.357 dc persoane,
coca ce înseamnă că, în medie, au fost cercetate anual 709 dc persoane.
Intervalul 1990 ~ 1997 este caracterizat de valori peste medie ale numărului
dc persoane care au comis omoruri, în timp ce intervalul 1998 - 2005 este
marcat de valori sub medie. Numărul cel mai mic de persoane cercetate
pentru omor a fost înregistrat chiar în ultimul an al perioadei analizate: 2005
- 504 persoane.
Evoluţia ratei persoanelor cercetate pentru infraeţiuni de omor este
caracterizată de existenţa a două subperioade. în prima subperioadă, 1990 -
1998, avem valori ale ratei care se situează peste 3 persoane cercetate la
100.000 dc locuitori. în a doua subperioadă, valorile ratelor anuale nu
depăşesc 3 persoane cercetate la 100.000 dc locuitori, tendinţa fiind dc
diminuare continuă a ratei persoanelor cercetate pentru omor (vezi Diagrama
6).

186
Diagrama 6

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Rom âne - D irecţia C a zier Judiciar, S ta tistică ş i Evidenţe
Operative ş i site-ul IGF

Dacă nc raportăm la valoarea ratei persoanelor cercetate pentru omor,


in anul 1990, observăm faptul că în toţi ani din perioada analizată avem o
modificare procentuală negativă a ratei persoanelor cercetate. Această
înseamnă că rata persoanelor cercetate a scăzut, de la an la an, cu o valoare
cuprinsă în intervalul care începe cu 1,3% (1991) şi se încheie cu 38,5%
(2005) (vezi Diagrama 7).
în schimb, dacă nc raportăm la rata persoanelor cercetate la anul
imediat anterior, vom observa o alternanţă a scăderilor şi creşterilor pentru
valorile înregistrate în cazul ratelor anuale ale persoanelor cercetate pentru
omor. Tendinţa de diminuare a ratei este însă mai pregnantă în intervalul
1996 - 1998 şi cel cuprins între 2002 - 2005. Cea mai importantă scădere a
ratei persoanelor cercetate pentru comiterea infracţiunilor de omor, din
perioada analizată, a avut loc în 1998 (18%), faţă de valoarea înregistrată în
1997.

187
I)iaj»rania 7

‘Modificarea procentuală a ratei [)crsoanelor cercetate de poliţie


jxintru infracţiuni de omor faţă de anul 1990
0.0

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P oliţiei Române - D irecţia C azier Judiciar, S tatistica şi EviJenit
O perative şi site-ul IGP

Rezultatele înregistrate în Ccizul celor trei indicatori medii utilizaţi


(indicatorul modillcare absolută medie, indicatorul ritm mediu de dinamică
şi indicele mediu de dinamică) indică acelaşi sens negativ al modificărilor
anuale a persoanelor cercetate pentru omor. Astfel, putem aprecia, pe ba/a
rezultatelor obţinute în cazul indicatorului modificare absolută medic, că
numărul persoanelor cercetate pentru omor a scăzut, în medie anual, cu 25
de persoane în perioada 1990 - 2005. Această scădere poate fi exprimată
procentual ca fiind de 4%. Acest 4% fiind expresia ritmului mediu dc
dinamică specific perioadei analizate, care ne arată cu câte procente s-a
modificat anual numărul persoanelor cercetate pentru omor.
în ceea ce priveşte rezultatele înregistrate în cazul indicelui mediu dc
dinamică calculat pentm persoanele cercetate, observăm faptul că valoarea lui
coincide cu cea a indicelui calculat pentm infracţiunile de omor şi este de 0,96.
întrucât valoarea acestui indice este mai mică decât 1 (7 < 1) putem spune că
numărul dc persoane cercetate pentru omor a scăzut, în medie anual, de 0,96 dc
ori. Datele statistice privind persoanele cercetate pentru omor, obţinute dc la

188
Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar,
Statistică şi Evidenţe Operative ne permit formularea unor idei referitoare şi
la distribuţia persoanelor cercetate în funcţie de sex, vârstă, nivel de instrucţie
şi ocupaţie. Analiza noastră va face referire la modificările produse în
perioada 1990 - 2005.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru omor în funcţie de sex

Astfel, din punct de vedere al distribuţiei persoanelor cercetate pentru


omor, în funcţie de variabila sex, putem spune că această infracţiune este
specifică bărbaţilor deoarece ponderea medie a bărbaţilor obţinută pentru
perioada analizată este de 91,9%.
Ponderea medie a femeilor în totalul persoanelor învinuite pentru
omor este de 8,1%. De fapt, valoarea înregistrată în cazul acestei infracţiuni
pentru procentul femeilor este mai marc decât valorile înregistrate în cazul
ailor infracţiuni violente. Acest fapt denotă o mai mare implicare a femeilor
in acţiuni de suprimare a unei vieţi, decât de vătămare fizică. In acest caz,
suntem întru totul de acord cu explicaţia dată de unii autori interesaţi de
criminalitatea feminină^^^ care explică implicarea femeilor în acest tip de
infracţiune prin faptul că acestea reacţionează la maltratările fizice pe care le
suportă din partea partenerilor prin comiterea unor acte de violenţă cu
premeditare, în care şi-au luat toate măsurile ca raportul de forţă, care nu le
avantajează într-un conflict direct, să fie depăşit.
De altfel, investigaţiile realizate de noi, şi prezentate în capitolul VI al
lucrării de faţă, confirmă faptul că femeile realizează acest tip de infracţiune
cu premeditare, într-o măsură mai marc dccăt bărbaţii. De asemenea,
cercetările noastre, şi nu numai, arată faptul că, de cele mai multe ori, este
vorba despre femei carc-şi ucid partenerul de viaţă după o perioadă în care au
suportat tot felul de violenţe din partea acestuia.

'■* Tudorcl Butoi, Femei ucigaşe. Psihanaliza crimei, PI lOBOS, 2003

189
Distribuţia persoanelor cercetate pentru omor în funcţie de vârsta

In raport cu vârsta, remarcăm pe parcursul perioadei analizate uncie


modificări care ţin de implicarea unor eategorii de vârstă, mai mult sau mai
puţin, în acte de violenţă. Astfel, sesizăm o creştere uşoară a ponderii
minorilor în totalul persoanelor învinuite pentru omor, de la 4,5% în 1990, la
6,2% în 2005. Aceeaşi creştere este prezentă şi în cazul persoanelor peste 50
de ani. Ponderea tinerilor cu vârsta situată în intervalul 18 - 20 de ani arc de*
a lungul întregii perioade o valoare, care oscilează uşor în jurul medici dc
8,9%, valori peste medic înregistrându-sc în 1991 (11,4%). O evoluţie
constantă o au şi ponderile înregistrate în cazul grupei dc vârstă 30 - 50 dc
ani. In schimb, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în intervalul 21 - 29
de ani valorile s-au diminuai de la 33,3% (1990) până la 24,6% (2005).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru omor în funcţie de nivelul dc


instrucţie

Analiza datelor statistice privind nivelul dc instrucţie al persoanelor


învinuite pentru omor relevă faptul că, începând din 1990 scade ponderea
persoanelor care au doar studii gimnaziale (1990 ~ 80,6%; 2005 - 70%) sau
au absolvit şcoala profesională (1992 - 17,3%; 2005 - 5,6%). în schimb,
procentul persoanelor care au absolvit liceul a crescut dc aproximativ trei ori
în 2005 (13,1%), faţă dc 1990 (4,5%). O creştere uşoară a avut loc şi în cazul
persoanelor cu studii superioare (1990 - 0,3%; 2005 - 1,2%).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru omor în funcţie de ocupaţie

Statisticile puse la dispoziţia noastră dc către Inspectoratul General al


Poliţiei Române conţin referiri doar la următoarele categorii ocupaţionalc:
elevi, studenţi, şomeri şi persoane fără ocupaţie. Prin urmare, consideraţiile
noastre se vor limita doar la prezentarea modificărilor care s-au produs la
nivelul acestor categorii ocupaţionalc. în cazul infracţiunii de omor,
remarcăm o creştere a ponderii persoanelor fără ocupaţie de la 40,4% (1993)
la 51,2% (2005).
In concluzie, putem spune că există unele categorii de persoane care
prezintă un risc mai mare dc a comite o infracţiune dc omor, analiza datelor

190
slatislicc evidenţiind existenţa a două categorii de persoane: cele care au
vârsta între 1 8 - 2 9 de ani şi 30 - 50 de ani şi persoanele cu un nivel dc
instrucţie limitat la şcoala generală. în schimb, există şi persoane care
pre/intă un risc mai mic dc a a săvârşi omoruri, persoanele cu vârsta peste 50
tic ani şi cele cu un nivel de instrucţie ridicat (studii superioare).

Dinamica infracţiunilor şi a persoanelor cercetate pentru


2 .2 .
comiterea infracţiunilor de tentativă de omor

a. Infracfnmile icniaiivă de omor

în perioada analizată au fost înregistrate 9.129 infracţiuni dc tentativă


Jc omor, în medic 537 dc infracţiuni pe an. Valori peste medic au fost
înregistrate, aşa cum era dc aşteptat, în prima parte a perioadei, mai precis în
intervalul 1991 - 1994, în timp ce valorile sub media perioadei au fost
înregistrate începând din 2002 şi până în 2006. Ponderea infracţiunilor dc
tentativă dc omor în totalul criminalităţii violente a fost în medic dc 4,3%,
valoarea fiind de două ori mai mică decât cea înregistrată în cazul omorului.
IA'oluţia ratei infracţiunilor tentativă dc omor este oscilantă. Aşa cum rezultă
din Diagrama 8, valorile cele mai mari ale ratei acestui tip dc infracţiune s-au
înregistrat în 1991 şi 1992 (2,8/100.000), iar cea mai mică în 2003.

1 91
Diagrama S

Raia infracţiunilor (cntativa de omor

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei R om âne - D irecţia C azier Judiciar, S tatistică şi Evidenţa
O perative ş i site-ul !GP

Comparativ cu anul dc referinţă 1990, rata infracţiunilor de tentativă de


omor a suferit unele modificări importante, mai ales în prima parte a
perioadei, când creşterile au fost de peste 30%. dVeptat aceste creşteri şi-au
pierdut din importanjă în a doua parte a perioadei şi au înregistrat cea mai
mică valoare în 1995 (1,3%). Analiza modificărilor produse la nivelul
numărului infracţiunilor dc tentativă de omor, în perioada 1991 - 2006, cu
ajutorul indicatorului modificare procentuală medie relevă o scădere, medie
anuală, de 11 infracţiuni.

h. Persoanele cercetate pentru tentativă de omor

In ceea ce priveşte persoanele cercetate pentru săvârşirea


infracţiunilor tentativă de omor, putem afinna că numărul total al acestora a
fost. în perioada 1990 - 2005, de 9142, în medie 571 dc persoane pe an. Rata
persoanelor cercetate pentru acest tip de infracţiune a fost mai ridicată în
prima parte a perioadei, când valorile au fost situate, cu o singură excepţie,
peste 2,6 infracţiuni/100.000 locuitori (vezi Diagrama 9).

192
Dia^niina *)

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Române - D irecţia C a zier Judiciar, S tatistica ş i Evidenţe
O perative şi site-ul IG P

Anali/a niodificarilor procentuale produse la nivelul ratei persoanelor


cercetate, a evidenţiat prezenţa unor creşteri, aproape pe întreaga perioadă, în
comparaţie cu nivelul ratei înregistrate în 1990. Excepţie fac anii 1995, când
rata persoanelor cercetate a fost identică cu cea din 1990 (2,2
infracţiuni/100.000 de locuitori), şi în 2003, când rata înregistrată a fost mai
mică decât cea din 1990.
Pe de altă parte, analiza datelor statistice furnizate de către
Inspectoratul General al Poliţiei Române relevă o seric de modificări produse
la nivelul caracteristicilor socio - demografice ale persoanelor învinuite
pentru săvârşirea de infracţiuni de tentativă de omor.

193
D is tr ib u ţia p e r s o a n e lo r c e r c e ta te p e n tr u te n ta tiv ă d e o m o r în funcţie
de sex

iii perioada aiiali/.ată, sc cvidciUia/.ă prezenţa unei parlieipari niiill


mai însemnate a persoanelor de sex masculin la realizarea acestui tip dc
inlracliuni. Ponderea medie, pentru perioada analizată, a bărbaţilor învinuiţi
pentru tentativă de omor fiind dc 95,5%, iar pentru femei dc 4,5%.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru omor tentativă de în funcţie


de vârstă

Pe parcursul perioadei 1990 - 2005, au avut Ioc creşteri ale


procentelor înregistrate îil cazul minorilor şi al tinerilor cu vârsta cuprinsă în
intervalul 1 8 - 2 9 de ani, ( ’rcşterilc înregistrate în cuzul minorilor au evoluat
dc la 2,3% (1990) până Ui 8% (2005). în cazul tinerilor, creşterile au fost mai
senini(Icative, dc la 39,7% (1990) la 43,4% (2005). Aceste creşteri au fost
însoţite de schimbări produse la nivelul celorlalte categorii dc vârstă, in
.sensul diminuării ponderii acestora în totalul persoanelor învinuite pentru
tentativă de omor. Ponderea persoanelor cu vârsta cuprinsă în intervalul 30 -
50 de ani a scăzut, de la 40,9% (1993) la 33,5% (2005). O diminuare a
ponderii în totalul persoanelor învinuite a fost înregistrată şi în cazul
persoanelor cu vârsta peste 50 dc ani, dc la 17,2% (1993) la 15,1% (2005).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru tentativă de omor în funcţie


de nivelul de instrucţie

Analiza datelor statistice indică o scădere a ponderii persoanelor care


au un nivel scăzut de instrucţie limitat la şcoala generală dc la 83,3% în
1990, Ia 66,3% în 2005. Valoarea cea mai mică a ponderii persoanelor care
au absolvit cursurile scolii generale a fost înregistrată în 1992 (47, 3%).
Aceeaşi tendinţă dc scădere a ponderii în totalul persoanelor cercetate pentru
tentativă de omor o remarcăm şi în cazul absolvenţilor de şcoală profesională.
Dc această dată s-a produs o diminuare mai mică ca valoare, de la 12,3%
(1990) Ia 3.3% (2005).

194
în perioada 1990 - 2005 au avut loc şi unele creşteri ale ponderilor
înregistrate în cazul persoanelor care au absolvit liceul sau facultatea,
('reşterea în cazul absolvenţilor de liceu a fost semnificativă, de la 3,3%
(1990) la 13,9% (2005). în schimb, cea din cazul persoanelor cu studii
superioare a fost mult mai mică, de la 0,6% (1990) la 1,8% (2005).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru tentativă de omor în funcţie


ile ocupaţie

în privinţa statusului ocupaţional al persoanelor implicate în acest tip


de infracţiuni, nu s-au înregistrat modificări importante pe parcursul
perioadei analizate în ceea ce priveşte procentul elevilor şi studenţilor.
Modificări importante s-au produs, însă, la nivelul categoriei de persoane fără
ocupaţie. în cazul acestei categorii au avut Ioc creşteri, de la 32,6% (1993) la
50% (2005).
Pe baza analizei datelor statistice privind distribuţia persoanelor
învinuite pentru infracţiuni de tentativă de omor în funcţie de variabilele
socio - demografice prezentate, putem afirma că persoanele cu un nivel de
instrucţie scăzut şi cele cu vâr.sta cuprin.să în intervalele 18 - 29 de ani şi 30 -
50 de ani prezintă un risc ridicat de a fi implicate în acest tip de infracţiuni.
Pe de altă parte, persoanele cu vârsta peste 50 de ani şi cele cu un nivel de
instrucţie mediu şi superior prezintă un risc mai mic de a comite acest tip de
infracţiuni.

2.3, Evoluţia numărului infracţiunilor şi a persoanelor cercetate


pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală

a. Infracţiunile de vătămare corporală şi vătămare corporală gravă

Aşa cum am menţionat în subcapitolul 2, una din dificultăţile


întâmpinate în realizarea analizei noastre a fost legată de absenţa datelor
statistice referitoare la infracţiunile de vătămare corporală pentru intervalul
1990 - 1992. Acest fapt a limitat analiza noastră privind criminalitatea violentă
la perioada 1993 - 2006. Din acest motiv, în cele ce urmează vom prezenta

195
rezultatele analizei noastre privind evoluţia infracţiunilor de vătămare
corporală pentru perioada 1993 - 2006. în această perioadă au fosl
înregistrate 77.764 infracţiuni, în medic 5.981 pe an. Valori sub medie au fosl
înregistrate în intervalul 1993 - 1996 şi 2003 - 2005.
Ponderea infracţiunilor de vătămare corporală în totalul infracţiuniloi
violente pentru perioada analizată a evoluat de la 40% (1990) până la 54,2V<
(2000). De altfel, infracţiunile de vătămare reprezintă pe parcursul întregii
perioade partea cea mai însemnată din totalul criminalităţii violente dir
România.
Variaţiile numărului de infracţiuni de vătămare se regăsesc şi h
nivelul ratei infracţiunilor. Astfel, evoluţia ratei infracţiunilor de vătămare
corporală cunoaşte o tendinţă ascendentă până în 1999, urmează doi ani de
stagnare (2000 -2001), ca apoi tendinţa să devină descendentă (vc/i
Diagrama 10).

Diagrama 10

O perative şi site-ul IGP

196
Din loialul infracţiunilor de vălămarc corporală aproximaliv o
cincime o rei^re/inlă infracţiunile de vălămare corporală gravă. In perioada
1990 - 2007 au fosl înregistrate 17.539 de infracţiuni de vălămarc corporală
gravă, în medic 974 infracţiuni pe an. Valori peste medie au fost înregistrate
in intervalul 1993 -2002. Evoluţia ratei infracţiunilor de vătămare corporală
gravă este asemănătoare cu cea a ratei infracţiunilor de vătămare corporală.
Spre deosebire de rata infracţiunilor vătămare corporală, tendinţa de scădere a
ratei infracţiunilor vătămare corporală gravă se schimbă cu doi ani mai
devreme, mai precis, din 1998 (vezi Diagrama 11).

Diagrama 11

Sursa: Inspectoratul G en eral a l P oliţiei Rom âne - D irecţia C a zier Judiciar, S tatistică ş i E videnţe
O perative şi site-u l IG F

Modificările ratei infracţiunilor vătămare corporală gravă sunt


evidenţiate şi de evoluţia ritmului de dinamică calculat prin raportare la 1990
sau la anul anterior. Astfel, în cazul indicatorului ritm de dinamică cu baza
fixă 1990, observăm creşteri procentuale ale ratei infracţiunilor de vălămare
corporală gravă pe parcursul întregii perioade, mai însemnate ca valoare
sunt, însă, până în 2003. Modificarea procentuală cea mai mare din perioada
analizată a avut loc în 1997.

197
D i a g r a m a 12

Modificarea procciitualâ a ratei infracţiunilor de vătămare


corporală gravă cercetate de poliţie faţă de anul 1990

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P oliţiei Române - D irecţia C azier Judiciar, Statistică şi Evidenţe
O perative şi site-u l IGP

Dacă ne raportăm Ia anul anterior, cu ajutorul indicatorului ritm de


dinamică cu baza în lanţ, sesizăm faptul că, pană în 1997, au avut Ioc creşteri,
de la an la an, ale ratei infracţiunilor de vătămare corporală gravă, după care
tendinţa s-a schimbat, iar valorile ratelor anuale s-au modificat anual în
sensul diminuării lor.
Creşterea cea mai importantă a ratei infracţiunilor de vătămare
corporală gravă a avut loc în 1991, când modificarea procentuală a crescut cu
41.1%, faţă de nivelul ratei din 1990. In ceea ce priveşte anul în care rata
acestui tip de infracţiune a scăzut cel mai mult, analiza rezultatelor indică
anul 2004, când a avut loc o scădere de 19%, comparativ cu nivelul ratei din
anul anterior. Indicatorul modificare absolută medie indică o creştere a
numărului de infracţiuni, în perioada 1990 - 1997, în medie anual, cu 84 de
inlracţiuni. Acelaşi indicator evidenţiază, pentru intervalul 1998 - 2006, o
scădere medie anuală a numărului de infracţiuni de vătămare corporală gravă
cu 66 de infracţiuni.

198
a. Persoanele cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare
corporală şi vătămare corporală gravă

Datele statistice nc-au permis să includem în analiză şi informaţii


referitoare la persoanele cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare
corporală gravă şi vătămare corţ^orală. în perioada analizată au fost
inregistrate un număr de 92.596 de persoane cercetate pentru infracţiuni de
vătămare corporală, din care aproximativ o cincime sunt persoane învinuite
pentru vătămare corporală gravă.
Rata persoanelor învinuite pentru vătămare corporală, dar şi cea a
persoanelor cercetate pentru vătămare corporală gravă, cunoaşte o evoluţie
ascendentă până în 1997, după care evoluţia devine descendentă. Valoarea
cea mai mică a ratei persoanelor a fost înregistrată în 1990 (3,3/100.000), iar
cea mai mare în 1997 (6,3/100.000) (Diagrama 13).

Diagrama 13

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi


Evidenţe Operative şi site-ul IGP

199
Observaţiile noastre privind evoluţia ratei persoanelor eercetate pentru
vătămare eorporală gravă sunt conlîrmate şi de rezultatele înregistrate în
cazul indicatorului ritm de dinamică calculat faţă de 1990 sau prin raportare
la anul anterior.
Comparativ cu 1990, rata persoanelor cercetate pentru vătămare
corporală gravă a crescut pe parcursul întregii perioade, creşterea procentuală
cea mai mare fiind înregistrată în 1997 (vezi Diagrama 14).

Diagrama 14
I-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------'î
j
iModificarea procentuală a ratei pei^soanelor cercetate de |
I poliţie peidni vătămare corporală gravă faţă de anul 1990
100,0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - J a f t n l -

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 |

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistica p


Evidenţe Operative şi site-ul IGP

Modificările procentuale ale ratei persoanelor învinuite pentru


\ ătămare corporală gravă, calculate cu ajutorul indicatorului ritm de dinamică
raportat la anul anterior, au în prima parte a perioadei valori pozitive. Altfel
spus, până în 1996, rata persoanelor cercetate pentru acest tip de infracţiune a
crescut de la an la an. începând din 1997, evoluţia ratei este oscilantă,
valorile pozitive alternând cu cele negative. Din 2002, tendinţa modificărilor
procentuale ale ratei persoanelor cercetate este negativă până în 2004.

200
D islrih u fia p e r s o a n e lo r c e r c e ta te p e n tr u v d td in a re c o r p o r a ld ^ r a v d în
funcţie de sex

Analiza dalelor statistice indică o implicare mai marc a bărbaţilor în


comiterea acestui tip de infracţiune, comparativ cu alte infracţiuni violente.
Astfel, dacă în 1990 ponderea bărbaţilor era de 95,6%, la sfârşitul perioadei a
ajuns la 98%.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru vătdrnare corporală gravă


in funef ie de vârstă

Kcinarcăin piv/enja unor creşteri procentuale în ca/ul minorilor şi al


tinerilor cu vârsta între 18 - 29 de ani. Procentul minorilor a crescut de la
3,9% în 1990, la 8,8% în 2005. Creşterile înregistrate în cazul tinerilor de 18
~ 20 de ani sunt mici, de doar patru procente, de la 10,9% la 14,8% în 2005.
In ca/ul tinerilor cu vârsta între 21 - 29 de ani, creşterile procentuale au avut
loc doar între 1990 - 1996, de la 35% la 40%, după care procentul scade până
la 32,75 (2005).
Aceste creşteri procentuale înregistrate în cazul tinerilor sunt însoţite
de diminuări ale valorilor procentuale corespunzătoare persoanelor cu vârsta
situată între 30 - 50 de ani şi peste 50 de ani. Procentul persoanelor cu vârsta
între 30 - 50 de ani scade începând din 1990 (37,1%) până în 1996 (29,2%).
in schimb, procentul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani se diminuează pe
tot parcursul perioadei. Modificările produse la nivelul vârstei persoanelor
cercetate pentru vătămare corporală gravă nu fac altceva decât să confirme
idcca că acest tip de violenţă constituie, în general, apanajul persoanelor
tinere care îşi controlează mai greu impulsurile violente şi care deţin forţa
fizică necesară unui răspuns violent în situaţii confiictuale provocate de ei sau
de victime.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru vătămare corporală gravă,


în funcţie de nivelul de instrucţie

în perioada 1990 - 2005, remarcăm o tendinţă de diminuare a


procentului persoanelor care au un nivel de instrucţie scăzut (şcoala generală.

201
1990 75.2%: 2005 66,8%) :şi al celor care au absolvit o şcoalA
profesională (1990 - 16,9%; 2005 - 7,9%). Aeeastă lendinlă este însoţită dc
creşterea valorilor corespunzătoare persoanelor care au absolvit liceul (1990
6,7‘fo: 2005 - 17,4%) sau facullatea (1990 - 0,5%; 2005 - 1,3%).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru vătămare corporală gravă in


funcţie de ocupaţie

Analiza datelor statistice relevă prezenţa unor creşteri ale valorilor


procentuale în cazul elevilor şi studenţilor implicaţi în infracţiuni dc vătămare
corporală gravă. Cu toate acestea, infracţiunile dc vătămare corporală gravă
constituie în continuare un tip de infracţiune în care sunt implicate persoane
cu un nivel educaţional şi oeupaţional scăzut, întrucât ponderea celor două
categorii de persoane rămâne la fel dc mică (variază între 0,1 - 5%).
Procentele sunt destul de neînsemnate chiar şi în condiţiile în care numărul
elevilor s-a triplat în 2005, comparativ cu cel înregistrat în 1990 (de la 15 la
45dc elevi), iar cel al studenţilor a crescut dc 6 ori (1990 —2 studenţi, 2005 -
13 studenţi).
Analiza datelor referitoare la distribuţia persoanelor cercetate pentru
infracţiuni dc vătămare corporală şi vătămare corporală gravă ne determină .să
afirmăm că persoanele care au un nivel dc instrucţie scăzut (.şcoala generală)
şi au vârsta ciij)rinsă în intervalul 21 50 de ani, deci tinerii şi adulţii,
prezintă un risc mai mare dc a fi implicate în săvârşirea acestor infracţiuni. în
schimb, persoanele cu un nivel de instrucţie mediu şi superior, dar şi cele
care au vârsta peste 50 dc ani, prezintă un risc mai mic dc a fi implicate în
acest tip de infracţiuni.

2,4. Particularităţile dina micii numărului infracţiunilor ^i a


persoanelor cercetate pentru loviri cauzatoare de moarte

a. Infracţiunile de loviri cauzatoare de moarte

Ponderea infracţiunilor dc loviri cauzatoare de moarte în totalul I


criminalităţii violente este destul dc mică. Aceasta a scăzut dc la 1,7% (1993) la I
1.1% (2006). In total, în perioada analizată au fost înregistrate 3.204 infracţiuni,
I
I
f

202
în medic 178 infracţiuni pe an. Valori peste medic au fost înregistrate în
intervalul 1990 - 1998, iar sub medic în intervalul 1999 - 2007.
Rata infracţiunilor lovituri cauzatoare de omor a avut o evoluţie
staţionară în intervalul 1990 - 1998, diferenţele dintre valorile înregistrate
fiind foarte mici. In partea a doua a perioadei, remarcăm o tendinţă dc
diminuare a ratei infracţiunilor loviri cauzatoare dc moarte, tendinţă care se
regăseşte la nivelul numărului de infracţiuni înregistrate în această perioadă
(vezi Diagrama 15).

Diagrama 15

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi


Evidenţe Operative şi site-ul IGP

Indicatorul ritm de dinamică cu baza fixă (1990) evidenţiază existenţa


a două subperioade ale evoluţiei infracţiunilor loviri cauzatoare de moarte: 1)
1991 - 1998 caracterizată dc o modificare procentuală pozitivă a ratei acestui
tip de infracţiune; 2) 1999 - 2007 caracterizată de o scădere procentuală a
ratei infracţiunilor de loviri cauzatoare de moarte care atinge apogeul în 2007
(vezi diagrama 16).

203
Diagrama 16
Modificarea procentuala a ratei infracţiunilor loviri cauzatoare
(Ie moarte cercetate de politie fata de anul 1990

S iu .sa ; l n . s / ) ( ’c l o r ( j l u l (/c n c ra l a/ ro fific i K o /tiâ n c - D irrt ţid (\i. itr J m l n uir, S in lislict't p
l \ v i ( l < ' n l ( ‘ O f H ’n i t i v c .yi . s i / r u l K U *

h. Persoanele cercetate pentru sâvânprea infracţiunilor ele loviri


cauzatoare ele moarte

Numărul persoanelor cercetate pentru infracţiuni de loviri cauzatoare


de moarte a fost în perioada analizată de 3.039, ceea ce înseamnă o medic dc
189 de persoane pe an. Valori peste medic au fost înregistrate în intervalul
1990 - 1998. Este, de fapt, intervalul în care rata infracţiunilor a cunoscut o
evoluţie staţionară, valorile înregistrate cel mai frecvent în acest interval fiind
dc 1 persoană cercetată/100.000 dc locuitori. începând din 1999, valorile ratei
SC modifică uşor în sensul diminuării acestora (vezi Diagrama 17).

204
D ii i^ r a ii ia 17

Sursa: h i s p r c / n r i i f u l ( i t ’n r n i l a ! r o / i f i r i R o i m i n t ' - ( 'a : ia r .h u h ritir, S fa risfitu l


h i J c n f c ( ) j H T ( i f i v ( ' >/ s i t r - n l / ( / / ’

în cn/iil mici pcrsonndor ccrcclalc, indicaloml ritm de dinamică cii


t^a/a lixa rviden|ia/ă pie/eiija a iUn\î\ suhpeiioiule ile eNa>hi|ie care
coincid cil cclc idcntilicatc în cazul ratei inlhicliunilor de loviri cauzatoare dc
moarte. Este vorba dc o subperioadă caracterizată de o creştere procentuală a
ratei persoanelor cercetate în raport cu 1990, subperioadă care cuprinde anii
1991 - 1997. A doua subperioadă, 1998 — 2005, este caracterizată dc o
diminuare a ratei persoanelor cercetate în raport cu 1990.
Pe de altă parte, indicatorul ritm dc dinamică cu baza în anul anterior
celui analizat evidenţiază o alternanţă a modificărilor procentuale înregistrate
la nivelul ratei persoanelor cercetate.
întrucât am observat existenţa a două subperioade Ia nivelul evoluţiei
ratei persoanelor cercetate, analiza noastră bazată pe utilizarea indicatorilor
modificare absolută medie, indicele mediu de dinamică şi ritm mediu de
dinamică a fost realizată în funcţie de această divizare a perioadei 1990 - 2005.
Prin urmare, pentru intervalul 1990 - 1997 indicatorul modificare absolută
medie relevă existenţa unei creşteri, în medie anual cu 4 persoane, în timp ce în

205
intervalul 1998 - 2005 acelaşi indicator arată o scădere a numărului
persoanelor cercetate, în medie anual cu 11 persoane. Aceste modificări pot fi
exprimate cu ajutorul indicatorului ritm mediu de dinamică procentual astfel:
în intervalul 1990 - 1997 numărul persoanelor cercetate a crescut, în medic
anual cu 2 persoane, în timp ce în perioada 1998 - 2005 numărul persoanelor
cercetate pentru acest tip de infracţiune a scăzut cu aproximativ 7%, în medie
anual.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru loviri cauzatoare de moarte


în funcţie de sex indică faptul că este vorba despre o infracţiune care este
comisă eu predilecţie de către bărbaţi (94,7%).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru loviri cauzatoare de moarte


în funcţie de vârsta

In perioada analizată se evidenţiază prezenţa unor creşteri


procentuale înregistrate în cazul grupelor de vârstă: minori, tineri de 18 - 20
de ani şi persoane cu vârsta peste 50 de ani. Creşterile sunt mici, ceea ce
înseamnă că nu sunt modificări scmnilleativc în structura pe vârste a
persoanelor cercetate pentru acest tip de infracţiune. De exemplu, procentul
minorilor a crescut de Ia 4,8%, în 1990, până la 7,6%, în 2004. O creştere la
fel de mică se înregistrează în cazul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani, dc
la 10,5% (1990) până la 13,7% (2005). în schimb, creşterile din cazul
tinerilor pentru intervalul 1990 - 1999, de la 8,2% la 13,7%, sunt urmate dc o
diminuare de aproximativ 10 procente în următorii trei ani (2002 - 4,4%).
Creşterile produse la nivelul categoriilor de vârstă menţionate au fost însoţite
dc modificări, în sens negativ, ale procentelor corespunzătoare tinerilor cu
vârsta 21 - 29 dc ani. Dc această dată, scăderea este semnificativă, dc la
38,9% (1990) până la 28,2% (2005).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru loviri cauzatoare de moarte


in funcţie de nivelul de instrucţie

Remarcăm existenţa unor scăderi procentuale semnificative în cazul


persoanelor cu un nivel dc instrucţie scăzut (şcoala generală) şi al celor care
au absolvit şcoala profesională. Ponderea persoanelor cu nivel dc instrucţie
scăzut s-a diminuat, în perioada analizată, dc la 81,7% (1990) până la 70,1%
(2005).

206
Diminuarea procentuală din cazul absolvenţilor de şcoală profesională
este şi mai marc, de aproximativ 20 de procente, de la 24,3% (1991) la 5,9%
(2003). Aşa cum era de aşteptat, aceste scăderi procentuale au fost însoţite de
creşteri procentuale în cazul absolvenţilor de liceu şi absolvenţilor de studii
superioare. Dacă creşterile din cazul absolvenţilor de liceu sunt destul de
semnificative (1990 - 4,8%; 2001 - 17,5%; 2005 - 11,1%), creşterile
inregistrate în cazul absolvenţilor cu studii superioare sunt mai puţin
importante (1990 - 0%; 1994 - 2,7%; 2005 - 1,7%).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru loviri cauzatoare de moarte


infuncţie de ocupaţie

Analiza informaţiilor referitoare la distribuţia persoanelor cercetate


pentru acest tip de infracţiune relevă existenţa unor categorii de persoane care
prezintă un risc marc de implicare în comiterea infracţiunilor de loviri
cauzatoare de moarte. Este vorba despre persoanele de sex masculin, care au
un nivel de instrucţie scăzut (şcoala generală) şi au vărsta cuprinsă în
intervalul 21 - 50 de ani.

2.5. Tendinţe ale ratei infracţiunilor de viol şi ale datelor privind


persoanele cercetate pentru comiterea infracţiunilor de viol

a. Infracţiunile de viol

Conform statisticilor Inspectoratului General al Poliţiei Române, în


perioada 1990 - 2007 au fost comise 21,942 de violuri, în medie 1219 de
violuri de an. Rata infracţiunilor de viol a avut o evoluţie asemănătoare altor
tipuri de acte violente incluse în investigaţiile noastre, adică a avut o tendinţă
de creştere până în 1999, după care a început să scadă. Observăm, de
asemenea, pentru intervalul 1993 - 2000, când numărul violurilor a fost în
mod constant peste media calculată pentru perioada analizată (1219
violuri/an), o menţinere a ratei violului în jurul mediei de 6,1 violuri/100.000
de locuitori (vezi Diagrama 18).

207
începând din 2001, raia violurilor se diminuează uşor până ajunge la
valori apropiate de cele mai mici din perioada analizată, în condiţiile în care
au avut loc unele modificări legislative menite să sancţioneze mai sever
infracţiunile de viol. Menţionăm în acest sens. Legea 197/2000 pentru
modificarea .>7* completarea unor dispoziţii din Codul penal, care lărgeşte
sfera violului la „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit
sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând clc
imposibilitatea ci de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa“^^^. Legea elimină
posibilitatea înlăturării răspunderii penale dacă după producerea faptei
părţile se împacă şi arc Ioc căsătoria între părţile implicate. Ob.scrvăm că,
extinderea sferei acestei infracţiuni, dar şi sancţionarea mai severă a acestor
fapte au avut ca urmare o diminuare a ratei violurilor. Prin urmare,
modificările legislative au avut efectul scontat de a limita aceste fapte prin
măsuri de prevenire centrate pe măsuri severe de sancţionare a violului.
Aceste modilicări legislative au fost, însă, însoţite şi de campanii de
educaţie sexuală menite să elimine lacunele existente în ceea ce priveşte
nivelul de informare al cetăţenilor privind acest subiect, dar şi să
evidenţieze trăirile şi consecinţele violului asupra femeilor victimizatc. De
asemenea, liberalizarea moravurilor şi acceptarea de către comunitate a
relaţiilor sexuale înainte de că.sătoric, dar şi posiblitatea de a întreţine
raporturi sexuale plătite, ca urmare a dezvoltării unor „afaceri” legale sau
ilegale de prestări servicii în acest domeniu, au avut şi ele contribuţia lor la
diminuarea ratei violului.

Cicorge Antoniu, Op. cit, p. 548

208
Diagrama 18

Rata infracţiunilor dc viol y = -0,02I9x +0,3864x + 43281


0,5259

Surs/i: Inspectoratul G en era l a l P o liţiei Române - D irecţia C a zier Judiciar. S ta tistic ă ^i Evidenţe
Operative şi site ul IG P

Analiza modificărilor produse la nivelul ratei violului în România cu


ajutorul indicatorului ritm dc dinamică cu baza fixă (1990) evidenţiază faptul
că, există o tendinţă de creştere procentuală a ratei infracţiunilor dc viol pe tot
parcursul perioadei. Totuşi, cele mai importante creşteri au avut loc până în
1999 (61,8%), după care asistăm la o diminuare a intensităţii tendinţei dc
creştere a valorilor procentuale, ajungându-sc chiar la valori mai mici decât
în anul 1991 (pentru intervalul 2003 - 2007) (vezi Diagrama 19).

209
Diagrama 19
Modificarea proccidnala a ratei infracţiunilor de viol
cercetate de politie fata de annl 1990

1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2005 2007

Sursa: Inspectoratul G enera! a l P oliţiei Române - D irecţia C azier Judiciar, Statistica ş i Evidenţi
O perative şi site-ul IGP

Indicatorul ritm dc dinamică cu baza în lanţ indică o alternantă a


intervalelor marcate dc creşteri procentuale cu a celor caracterizate dc scăderi
procentuale a ratei infracţiunilor de viol, în raport cu anul anterior. In
intervalul 1991 ~ 1999, această oscilaţie este mai puternică, creşterile
procentuale din 1991 fiind urmate imediat dc diminuări ale ratei violului.
începând din 2000, rata violului se diminuează timp dc patru ani,
modificarea procentuală cea mai marc având loc în 2003 (-21,3%),
comparativ cu 2002. Anul 2003 marchează, dc altfel, sfârşitul unei perioade
în care numărul infracţiunilor de viol a fost peste media calculată pentru
perioada analizată. In finalul perioadei, mai precis intervalul 2004 - 2006,
modificările procentuale indică o creştere a ratei violului comparativ cu anul
anterior. Deşi în acest interval creşterile sunt relativ mici (0,2% - 10,5%), în
comparaţie cu valorile înregistrate în 1990, totuşi ele se reflectă destul dc
bine la nivelul ratei infracţiunilor dc viol şi indică începutul unei creşteri a
acesteia.

210
Indicatorii medii utilizaţi în analiza noastră indică existenţa unor
modificări medii ale numărului de infracţiuni care sunt caracteristice evoluţiei
ralci violului. (Conform rezullalelor obţinute ca urmare a utilizării
indicatorului modificare absolută medie, numărul infracţiunilor a crescut în
medie anual, în perioada analizată, cu 10 infracţiuni. Pentru intervalul 1990 -
2002, această creştere a fost chiar mai marc, numărul infracţiunilor a crescut
cu 25, în medie anual. Pe de altă parte, indicatorul mediu de dinamică indică
o creştere cu un procent a numărului de infracţiuni de viol, în medie anual.

/?. Persoanele cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor de viol

în ceea ce priveşte evoluţia numărului de persoane cercetate pentru


infracţiuni de viol, în perioada 1990 - 2005 au fost investigate 22.717 de
persoane, în medie 1419 de pcrsoanc/an. Valori peste medie s-au înregistrat
îndeosebi în intervalul 1990 - 2000, situaţie care face ca rata persoanelor
ccrcctalc pentru viol să se menţină în acest interval la valori ce oscilează în
iuriil medici de 6,7/100.000 locuitori.

Diagrama 20

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Rom âne - D irecţia C a zie r Judiciar, S ta tistică şi Evidenţe
O perative ş i site-ul IGP

211
Valorile înregistrate în intervalul 2001 - 2005 sunt sub media
calculata pentru perioada analizată, situaţie care reflectă o diminuare a ratei
persoanelor cercetate pentru viol. De altfel, tendinţa evoluţiei ratei
persoanelor învinuite pentru acest tip de infraeţiune, pentru perioada 1990 -
2005, este de scădere conform liniei de tendinţă vizualizate pe baza ecuaţiei
de trend: yi= a+bt (vezi Diagrama 20).
Comparativ cu 1990, evoluţia ratei persoanelor cercetate pentru viol
poate fi prezentată, în funcţie de rezultatele înregistrate în cazul indicatorului
ritm de dinamică cu baza fixă, prin segmentarea în două subperioade: 1991 -
1996 şi 1997 - 2005 (vezi Diagrama 21).

Diagrama 21

.Modificarea procentuala a ratei persoanelor cercetate de poliţie


pentru infracţiuni de vioi faţă de anul 1990

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o li (iei Române - D irecţia C azier Judiciar, S tatistică ş i Evidenţe
O perative şi site-ul IGP

în prima subperioadă, remarcăm creşteri mici ale ratei persoanelor


cercetate, faţă de 1990. în a doua subperioadă, cu excepţia anului 1998,
CNoluţia ratelor persoanelor cercetate prezintă o tendinţă de diminuare în
raport cu valoarea corespunzătoare lui 1990.

212
Cele mai mari diferenţe procentuale ale ratei persoanelor cercetate,
în raport cu rata din 1990, au fost înregistrate în 2003 (29,3%) şi 2004
(30,4%) (ve/i Diagrama 21).
Deşi în raport cu anul 1990, ratele anuale încep să scadă începând
din anul 1997, rezultatele înregistrate pe baza indicatorului ritm de
dinamică cu baza în lanţ evidenţiază prezenţa unei scăderi a ratei
persoanelor cercetate pentru viol încă din 1992, comparativ cu valoarea
ratei din 1991. Modificarea procentuală cea mai mare din această perioadă a
fost înregistrată în 1999, când a avut loc o creştere a ratei persoanelor
cercetate, în comparaţie cu anul anterior. A fost un puseu de creştere care s-
a transformat în anii imediat următori în modificări procentuale negative
care au atins valoarea maximă în 2003 (-21,3% în raport cu valoarea ratei
din 2002).
Modificările produse la nivelul numărului de persoane implicate în
acest tip de infracţiune au fost evidenţiate şi de cei trei indicatori utilizaţi:
modificarea absolută medic, indicele de dinamică şi ritmul mediu de
dinamică. Astfel, conform rezultatelor înregistrate în cazul indicatorului
modificarea absolută medic, numărul persoanelor cercetate pentru viol a
scăzut, în medie anual, cu 30 de persoane.
Pe de altă parte, indicele mediu de dinamică relevă o scădere a
numărului de persoane de 0,98 de ori, modificare care poate fi exprimată
prin intermediul ritmului mediu de dinamică ca fiind o scădere a numărului
de persoane cercetate pentru viol cu 2,3%, în medic anual.
întrucât datele statistice furnizate de către Inspectoratul General al
Poliţiei conţineau informaţii referitoare la unele forme grave de viol, am
încercat să evidenţiem şi modul în care a evoluat numărul persoanelor
cercetate pentru infracţiunile de viol însoţite de acte de vătămare corporală
gravă, infracţiunile de viol săvârşite asupra unui minor şi infracţiunile de
viol care au ca urmare moartea victimei.
în acest caz, am fost condiţionaţi de modul în care Inspectoratul
General al Poliţiei Române a înregistrat aceste tipuri de infracţiuni şi de
momentul în care au început să le considere ca fiind tipuri separate care
trebuie incluse în rubrici speciale şi nu doar în corpul categorici infracţiuni
dc viol. Din acest motiv, observaţiile noastre asupra evoluţiei acestor
infracţiuni nu vor conţine referiri la intervalul 1990 - 1992.

213
Dc asemenea, întrucât infracţiunile de viol urmate de moartea
victimei şi cele comise asupra unui minor au fost incluse de legiuitor' în
aceeaşi categorie prevăzută de articolul 197 C.P., alineatul 3, ne vedem
constrânşi să utilizăm informaţiile aşa cum au fost ele cumulate în cadnil
statisticilor care nc-au fost puse la dispoziţie.

Diagrama 22

Evoluţia numărului do persoane cercetate pentru infracţiuni de viol


cu vătămarea corporală gravă a integrităţii corporale ş l Infracţiuni de
viol cu moartea victimei/victima cu vârsta sub 15 ani
200

'2000 2001 2002 200rt004 2005


- p e r s o a n e î n v i n u i t e p e n t r u v i o l cu v ă t ă m a r e a in t e j ' r i t ă ţ i i c o r p o r a l e

- p e r s o a n e î n v i n u i t e p e n t r u v io l cu m o a r t e a v i c t i m e i / v i c t i m a s ub 15 an i

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Române - D irecţia C azier Judiciar, S tatistică şi Evidenţe
O perative şi sitc-u l IGF

Analiza datelor statistice relevă faptul că, numărul persoanelor


cercetate pentru comiterea unor infracţiuni dc viol care au avut drept
consecinţe moartea victimei şi a infracţiunilor dc viol săvârşite asupra
minorilor a crescut pe parcursul întregii perioade, creşteri mai mari
înrcgistrându-sc îndeosebi după 1997. In schimb, numărul persoanelor
învinuite pentru infracţiuni dc viol, care au produs vătămarea corporală a
victimei, a cunoscut o scădere începând din 1997 (vezi Diagrama 22).

' George Amoniu, Op. cit, p. 549

214
Distribuţia persoanelor cercetate pentru viol în funcţie de vârstă

Remarcăm prezenţa unei tendinţe de diminuare a numărului de


minori şi de tineri cu vârsta 18 - 29 de ani care comit acest tip de infracţiuni,
in cazul minorilor, reducerea a fost de la 18,5% (1990) la 9,3% (1997 -
1999). Şi în cazul tinerilor scăderea valorilor procentuale a fost semnificativă,
de la 69,4% (1990) până la 53,5% (2005). în perioada analizată au avut loc şi
creşteri ale procentelor înregistrate în cazul unor grupe de vârstă. Este vorba
despre creşterile înregistrate în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în
intervalul 30 - 50 de ani şi al persoanelor de peste 50 de ani. Creşterile sunt
semnificative doar atunci când este vorba despre persoanele de până la 50 de
ani, de la 18,3% (1993) până la 28,6% (2005).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru viol în funcţie de nivelul de


instrucţie

Analiza informaţiilor referitoare la nivelul de instrucţie al persoanelor


cercetate pentru viol indică prezenţa unei tendinţe de scădere a numărului de
persoane care au un nivel de instrucţie scăzut sau au absolvit o şcoală
profesională. Dacă în cazul persoanelor cu un nivel scăzut este vorba despre o
reducere de aproximativ şapte procente (1990 - 76,9%; 2005 - 70,1%), în
cazul absolvenţilor de şcoală profesională se înregistrează o diminuare de
aproximativ zece procente (1990 - 17%; 2005 - 6,3%).

Distribuţia persoanelor cercetate pentru viol în funcţie de ocupaţie

Observăm o diminuare a numărului de elevi implicaţi în violuri


(1990 “ 144 de elevi; 2005 - 78 de elevi) şi o creştere a numărului
persoanelor fără ocupaţie (1990 - 575 de persoane fără ocupaţie; 1999 - 886
de persoane Iară ocupaţie; 2005 - 638 de persoane fără ocupaţie). Din analiza
informaţiilor privind persoanele învinuite pentru implicarea unor infracţiuni
de viol rezultă faptul că persoanele cu un nivel de instrucţie scăzut (şcoala
generală) şi tinerii cu vârsta de 18 - 29 de ani prezintă un risc mai marc,
decât alte categorii de persoane, de a comite un viol. Prin urmare, politicile
de prevenire a acestui tip de infracţiune trebuie orientate către aceste categorii
de persoane şi adaptate în funcţie de particularităţile lor.

215
2.6, Evoluţia infracţiunilor de tâlhărie şi a persoanelor cercetate
pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie

a. Infracţiunile de tâlhărie

în perioada 1990-2007 au fost înregistrate 63,030 de infracţiuni dc


tâlhărie, în medie anual 3501 dc infracţiuni. Valori peste medic ale numărulu!
dc infracţiuni de tâlhărie au fost înregistrate în intervalul 1991-1997, fapt
care se reflectă şi la nivelul ratei infracţiunilor dc tâlhărie calculate pentru
acelaşi interval. Remarcăm pentru intervalul 1991-1997 o evoluţie a ratei
infracţiunilor dc tâlhărie în jurul medici de 18 infracţiuni/100.000 dc
locuitori. începând din 1998, rata infracţiunilor dc tâlhărie se diminuca/ă
până în 2003. Tendinţa dc creştere a ratei infracţiunilor dc tâlhărie revine în
anul imediat următor anului 2003 şi se mcnjinc până în 2006 (vezi Diagrama
23).

Diagrama 23

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică


Evidenţe Operative şi site-ul IGP

216
Evoluţia ralci infracţiunilor dc tâlhărie în raport cu 1990, evidenţiată
cu ajutorul indicatorului ritm dc dinamică cu baza fixă, a cunoscut o
modificare proccnluală care poate fi interpretată drept creştere constantă a
ratelor inl'racţiunilor dc tâlhărie înregistrate de-a lungul perioadei analizate.
Din analiza datelor prezentate în Diagrama 24, remarcăm faptul că cea mai
mare creştere procentuală a ratei infracţiunilor dc tâlhărie, în raport cu anul
1990, a avut loc în 1993 (165%).

. Diagrama 24

Modificarea procentuală a ratei infracţiunilor de tâlhărie


cercetate de poliţie fată de anul 1990
“Ti65,i |

Sursa: Inspectoratul G en era l a l P o liţiei Române - D irec ţia C a zier Judiciar, S tatistică ş i E videnţe
O perative şi site-ul IG P

Afinnaţiilc noastre privind modificările care s-au produs la nivelul


numărului dc infracţiuni sunt confirmate dc rezultatele înregistrate şi în cazul
indicatorului modificare absolută medie. Astfel, pentru intervalul 1991 - 1997,
indicatoml relevă o creştere a numărului dc infracţiuni, în medie anual, cu 7
infracţiuni. Este, de fapt, vorba despre intervalul în care s-au înregistrat constant
valori mari ale ratei infracţiunilor de tâlhărie şi prin urmare în care modificările
sunt mici. In scliimb, în intervalul 1998 - 2003, conform indicatorului

217
modificare absoluta medie, numărul infracţiunilor de tfilhăric a scă/ul, în
medie anual, eu \ 53 de infraeliuni.
Un loc aparte în eaiirul (illhăriilor îl deţin fa|Mele care au ea urmare
nuMitea \ ielimei. De.şi sunt |)u(ine la număr, ele eoiisliluie, |)rin eonseeiiiţelo
pe care le au, un lip aparte. Observăm, pentru perioada analizată, o creştere a
numărului de lapte corespunzătoare acestui tip de infracţiune, valoarea cea
mai marc fiind înregistrată în 2000. Valori mai mari se înregistrează începând
din 1998, până la sfârşitul perioadei analizate (vezi Tabelul 1).

rahclul 1. Evoluţia infracţiunilor de tâlhărie care au avut ca urmare moartea victimei


o VO
o o o O
o o o o
n n n

10 16 16 12 21 29 47 23 27 37 22 26 18
Sursa: Inspectoratul G eneral a l Polifici Române - D irecţia C azier Judiciar, Statistică şi Evidenţe
O perative

h. P e rs o a n e le c e r c e ta te p e n tr u in fra cţiu n i d e tâ lh ă rie

In ceea ce priveşte evoluţia numărului de persoane cercetate pentru


infracţiuni dc tâlhărie, în perioada analizată au fost investigate 62.819 dc
persoane, în medie 3.926 persoane pe an. Au existat, totuşi, ani în care
numărul persoanelor cercetate pentru tâlhărie a fost peste media perioadei, nc
referim aici la intervalul 1991 - 1997, dar au fost şi ani în care numărul
persoanelor cercetate s-a situat sub media perioadei, îndeosebi în intervalul
2002 - 2004.
Conform indicatorului modificare absolută medic, în intervalul 1991
- 1997, numărul persoanelor cercetate pentru infracţiuni dc tâlhărie a
cunoscut uncie creşteri apreciate ca fiind, în medie anual, cu 120 de persoane.
.Aceste creşteri pot fi exprimate procentual, pe baza indicatorului ritm mediu
de dinamică, astfel: numărul persoanelor cercetate pentru tâlhărie a crescut în
medie anual cu 3,5%.
Tvoluţia ratei persoanelor cercetate pentru tâlhărie arc o configuraţie
asemănătoare evoluţiei numărului dc persoane cercetate. Astfel, după ce în
1991 arc loc o creştere a ratei în raport cu 1990, urmează o perioadă dc

218
stMţionarc a valorii ralci în jurul medici de 18,9 persoane cercetate/100.000 de
locuitori (1991 - 1997) (vezi Diagrama 25).

l)i]i|'niiini 25

Număr persoane cercetate pentru infracţiuni de tâlhărie la


i 100.000 locuitori

Sursa: Inspectoratul G eneral a l P o liţiei Române - D irecţia C a zie r Judiciar, S ta tistic a şi E videnţe
Operative şi site-u l IGF

Modificarea procentuală a ratei persoanelor cercetate a fost calculată


în acest caz prin raportare la anul 1991, anul 1990 fiind eliminat din analiză
deoarece valoarea pentru acest an este redusă în raport cu restul valorilor din
perioada analizată, iar regulile analizei statistice impun eliminarea valorilor
considerate a fi aberante pentru o scrie de date.
Prin unuarc, remarcăm o creştere procentuală a ratei persoanelor
cercetate pentru tâlhărie în fiecare din anii cuprinşi în intervalul 1992 - 1997,
faţă de 1991. Din 1998, creşterile procentuale sunt mici. Intervalul 1998 -
2004 este dominai de scăderile procentuale ale ratei, comparativ cu 1 9 9 1 . In
ceea ce priveşte persoanele investigate pentru infracţiuni de tâlhărie care au
avut ca unnare moartea victimei, remarcăm faptul că numărul acestora se
menţine, în intervalul 1 9 9 7 - 2005, peste 30 de persoane. Excepţie fac anii în
care numărul persoanelor cercetate pentru acest tip de infracţiune este mult mai
mare: 1 9 9 9 (45 de persoane), 2000 ( 8 9 de persoane) şi 2003 (62 de persoane)
(vezi Tabelul 2).

219
l ahi'liil 2. rcisoano ccrcdnic pnitni iiirrnc|imii de |AlliAric ni i loni len vicliiiu'
m •n 00 CV o o o
fO
o o
CN o\ 0\ CV CV o o o o o
O. CV O CV CV CV CV ofN (N (N

25 26 25 29 31 34 45 89 39 33 62 37 33

( )jh ’r (ifiv c

Distribuţia persoanelor cercetate pentru tâlhărie în funcţie de sex

in cazul accslci inlracliimi, rcinarcăin Taplul că marca niajorilatc a


făptuitorilor sunt persoane de sex masculin (95,4

Distribuţia persoanelor cercetate pentru tâlhărie în funcţie de vârstă

în cursul perioadei analizate, observăm o dublare a procentului dc


minori implicaţi în infracţiuni dc tâlhărie, ponderea minorilor în totalul
lăptuitorilor crescând de la 18,8% (1990), la 32,4% (2005). Această creştere a
fost insolită dc o diminuare a numărului dc făptuitori cu vârsta cuprinsă în
intervalul 21 - 29 dc ani, dc la 42,6% (1990), la 31,2% (2005). în cazul
celorlalte categorii de vârstă nu au avut loc niciun l'el dc modilîcări pc
parcursul perioadei.

Distribuţia persoanelor cercetate pentru tâlhărie în funcţie de nivelul


de instrucţie

Remarcăm existenţa unor modificări în cazul procentelor înregistrate


pentru categoriile persoanelor cu un nivel de instrucţie scăzut, al
absolvenţilor dc şcoală profesională şi al absolvenţilor de liceu. Modificările
înregistrate în cazul primelor categorii sunt marcate dc diminuare a
numărului de persoane implicate în infracţiuni de tâlhărie. Astfel, se
diminuează procentul persoanelor cu un nivel de instrucţie scăzut de la 85,7%
(1990) la 70,6% (2005). De asemenea, scade procentul absolvenţilor dc
şcoală profesională de la 11,7% din totalul persoanelor cercetate (1990), la
3.3% (2005). în schimb, în cazul absolvenţilor de liceu are loc o creştere a
procentului acestora, în total făptuitori, dc la 4,2% (1990), la 13,6% (2005).

220
n is lr ih iifia p e r s o a n e lo r c e r c e ta te p e n tru tâ lh ă rie în f u n c lie de
ocu pai ie

Observăm o creştere semnificativă a numărului de elevi implicaţi în


săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie. Această modificare a însemnat o creştere
de aproximativ patru ori a numărului de elevi în 2005 (618 elevi), faţă de
1990 (166 elevi). De asemenea, a crc.seut numărul studenjilor care au fo.st
implicaţi în infracţiuni de acest tip, de la 10 persoane (1990), la 23 de
persoane (2005).
Analiza datelor referitoare la persoanele implicate în infracţiuni de
tâlhărie relevă existenţa unor categorii de persoane care prezintă un risc mai
mare de a comite aeesl tij) de infracţiuni. Dste vorba despre persoanele care
un nivel de instrucţie scăzut, despre minori şi tineri cu vârsta între 1 8 -2 1 de
ani.
In concluzie, putem afirma că există unele categorii de persoane care
sunt implicate într-o măsură mai marc în infracţiuni violente. Analiza
realizată la nivelul perioadei 1990 - 2005 a evidenţiat următoarele categorii
dc persoane cu risc marc dc a comite infracţiuni violente:
• Persoanele cu un nivel scăzut dc instrucţie pot fi regăsite, în calitate
de categoric care prezintă un risc marc dc a fi implicată în acte
violente, la nivelul tuturor infracţiunilor analizate;
• fincrii cu vârsta situată în intervalul 18 — 29 dc ani reprezintă
categoria dc persoane care prezintă risc mare de a 11 implicate în
infracţiuni dc viol şi tâlhărie;
• Persoanele cu vârsta cuprinsă între 21 - 50 de ani reprezintă categoria
dc indivizi care riscă să fie implicată, într-o măsură mai marc decât
altele, în infracţiuni dc loviri cauzatoare dc moarte, vătămare
coqoorală, infracţiuni dc omor şi tentativă dc omor;
• Persoanele cu un nivel dc instrucţie redus şi cu un status ocupaţional
corespunzător reprezintă, în continuare, categoriile dc persoane care
prezintă un risc mare dc a comite infracţiuni grave. Remarcăm, totuşi,
o creştere a ponderii persoanelor cu un nivel dc instrucţie mediu în
cazul infracţiunilor dc omor, tentativă de omor şi vătămare corporală
gravă.

221
CAPITOLUL VI.
FACTORII DE RISC AI CRIMINALITĂŢII VIOLENTE
DIN ROMÂNIA - REZULTATE RELEVANTE
ALE UNEI CERCETĂRI PRIVIND FACTORII DE RISC
SPECIFICI OMORULUI

1. Obiectivele şi metodologia cercetării

Criminalitatea violentă constituie un subiect tot mai frecvent abordat


(le către specialiştii din întreaga lume, mai ales în condiţiile în care asistăm ia
o recrudescenţă a diverselor forme de violenţă. Cercetările din România au
încercat să atingă diverse aspecte ale violenţei criminale, însă, aşa cum am
văzut în cadrul capitolului III, ele reprezintă mai mult efortul individual al
unor specialişti care încearcă să acopere lacunele existente în literatura
ştiinţifică din România.
Investigaţiile noastre şi-au propus să identifice o seric de factori care
inllucnţcază producerea infracţiunilor violente şi să ofere astfel repere pentru
dezvoltarea unor modele de prevenire a criminalităţii violente adaptate la
specificul fiecărui tip de infracţiune inclus în sfera criminalităţii violente,
întrucât elaborarea unui model de prevenire eficient necesită luarea în
consideraţie a mai multor elemente, în analiza noastră nc-am propus să ne
concentrăm atenţia asupra unor aspecte legate de formele de manifestare ale
infracţiunilor violente, particularităţile infracţiunilor violente, cauzalitatea şi
factorii de risc identificaţi la nivelul individual, familial, şcolar, relaţia dintre
infractor şi victimă, rolul victimei în realizarea actului violent.
In literatura de specialitate apare tot mai des sintagma factori de risc,
mulţi dintre specialişti considerând că trebuie să se treacă la abordarea
problematicii factorilor de risc ai comportamentului violent. Identificarea
factorilor de risc şi canalizarea acţiunilor de prevenire spre diminuarea rolului
acestora constituie obiectivul unor cercetări recente care au reuşit să se impună
în literatura ştiinţifică. Demersul nostru a avut ca puncte de pornire studiile

222
referitoare la risk focusedpreveniion realizate de Farrington (1995, 2002) şi
cele elaborate din perspectiva modelului ecologic de către Eticnnc G. Krug şi
colaboratorii săi (2002).
întrucât am considerat că actele de violenţă sunt rezultatul acţiunii
unor factori individuali, relaţionali, comunitari, societali, dar şi situaţionali,
analiza noastră va încerca să identifice toţi factorii care acţionează asupra
individului pe parcursul vieţii şi până în momentul comiterii actului violent.
IVin aceasta înţelegem să ne concentrăm îndeosebi asupra factorilor
individuali de factură socio - demografică, factorilor relaţionali (grupul de
prieteni, relaţiile din cadrul familiei de origine şi din cadrul familiei proprii,
relaţiile de la locul de muncă) şi asupra factorilor situaţionali^^^. Iată de ce,
ne - am propus să surprindem unele caracteristici ale agresorului pornind de
la analiza informaţiilor privind familia de origine a agresorului, familia pe
care unii dintre aceştia şi-au constituit-o, comportamentul său la locul de
muncă şi grupul de prieteni. Deoarece am considerat că există o serie de
factori situaţionali care infiuenţează producerea actului violent, am apreciat
că este necesar să ne referim şi la relaţia dintre victimă şi agresor sau la
aspecte legate de infracţiune şi modalităţile de producere a crimelor
violente.

Criminalitate violenta: omor, tentativă de omor, viol, vătămare


corporală gravă, lovituri cauzatoare de moarte, tâlhărie.

Obiectivele cercetării

A. Identificarea factorilor de risc specifici criminalităţii violente din


România, care se manifestă la nivel individual, mierosocial (familie,
grup de prieteni) şi situaţional;

l. Factori care favorizează producerea infracţiunilor de omor: factori


din mediul familial de origine şi din familia agresorului, grupul de

Factorii situaţionali reprezintă acei factori pe care J. Pinatel îi include în categoria


factorilor criminogeni care acţionează la nivel individual şi care includ în general aspecte
referitoare la relaţia dintre agresor şi victimă şi rolul victimei în producerea actului violent.

2 23
prieteni, laetori care lin de antcccdcnlcle penale, relaţia dintre
agresori şi victime şi rolul victimei în declanşarea conflictului;
2. Factori care favorizează producerea infracţiunilor de tâlhărie:
factori din mediul familial de origine şi din familia agresorului,
grupul de prieteni, factori care ţin de antecedentele penale, relaţia
dintre agresori şi victime şi rolul victimei în declanşarea
conflictului;

B. Identificarea particularităţilor evoluţiei criminalităţii violente în


spaţiul românesc, în perioada de tranziţie;

C. Formularea unor propuneri privind modalităţile de intervenţie care


se pretează la prevenirea criminalităţii violente din societatea
românească.

M e to d e te h n ic i d e c e r c e ta r e u tiliz a te

L Analiza studiilor şi cercetărilor realizate în România pe tema


criminalităţii violente (omor, viol, violenţă familială, tâlhării etc) în scopul
identificării factorilor de risc care se manifestă la nivel individual,
microsocial şi macrosocial.

2, Analiza documentară a dosarelor unor persoane condamnate pentru


săvârşirea de infracţiuni violente: omor şi tâlhărie. Analiza a fost realizată cu
ajutorul unei grile care a fost structurată în funcţie de următoarele
dimensiuni: date despre infractor, date despre infracţiune, date despre
victime.

3, Ancheta pe bază de chestionar la nivelul unor loturi de persoane


condamnate pentru infracţiuni violente: omor şi tâlhărie.
Chcstionaml utilizat în cercetarea noastră a avut ca bază de referinţă o
fişă etiologică elaborată de către Dan Banciu şi Sorin M. Rădulescu în cadml
unei in\’cstigaţii privind cauzalitatea dclincvcnţci Juvenile la nivelul
municipiului Bucureşti în colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei
(1996). în consecinţă, am adaptat această fişă etiologică, care era structurată pe
patru dimensiuni (date despre delict, familie, şcoală, anturaj şi timp liber) la
obiectivele investigării delictelor violente. Instrumentul nostru a inclus unele

224
dintre dimensiunile eheslionarului elaborat de către cei doi cercetători, dar
inlrucât tema cercetării noastre a fost etiologia actelor violente săvârşite de
câlre persoane adulte, am considerat că trebuie să includem şi aspecte
rcrcriloarc la familia/uniunea consensuală a subiectului investigat, precum şi
la cariera profesională a acestuia.
Prin urmare, chestionarul utilizat de noi în investigarea cauzalităţii
actelor de violenţă incluse în sfera criminalităţii violente a fost structurat pe
următoarele dimensiuni: date privind infractorul, date privind infracţiunea şi
modul de desfăşurare a infracţiunii, date privind victimele şi date privind
comportamentul infractorului în penitenciar.

Dimensiunea referitoare la infractor a inclus întrebări privind:

• Caracteristicile socio - demografice ale persoanelor condamnate


pentru infracţiunile de omor şi tâlhărie: vârsta, nivelul de
instrucţie, statutul ocupaţional, antecedentele penale;
• Familia de origine în care a evoluat infractorul până la 18 ani:
tipul de familie, nivelul de instrucţie şi statutul ocupaţional al
părinţilor, nivelul economic al părinţilor, relaţiile dintre părinţi,
dintre părinţi şi infractori, tipuri de conflicte şi frecvenţa
confiictelor din cadrul familiei, tipuri de sancţiuni aplicate,
antecedentele penale ale părinţilor şi fraţilor;
• Familia pe care şi-a constituit-o infractorul: tipul de familie,
nivelul economic al familiei, relaţiile dintre infractor şi
soţie/parteneră, dintre infractori şi copii, tipuri de conflicte şi
frecvenţa conflictelor din cadrul familiei, tipuri de sancţiuni
aplicate;
• Grupul de prieteni: tipul de prieteni, antecedentele penale, tipuri
de aetivităţi realizate în grup în timpul liber;
• Manifestările violente din şcoală: sancţiuni primite în timpul
şcolarizării, violenţa în şcoală (conflicte cu profesorii şi colegii,
consum de alcool, droguri, acte delincvente);
• Manifestările violente la locul de muncă: relaţiile dintre infractor
şi colegi/şefi, sancţiuni primite;
• Manifestările violente din mediul penitenciar: relaţiile dintre
deţinuţi, sancţiuni primite.

225
Dimensiunea referitoare la infracţiune şi modul de desfăşurare al
acesteia a inclus întrebări care au pcmiis obţinerea unor infomiaţii referitoare
la:

• tipul de delict comis;


• locul comiterii (urban/rural, spaţiul în care s-a produs
infracţiunea: locuinţa victimei, spaţii publice, stradă etc);
modul de realizare al infracţiunii: acţiuni individuale sau de grup;
timpul comiterii infracţiunii;
ocazii favorizante;
mobilul delictului;
armele ulilizale:
descrierea faptei;
atitudinea faţă de infracţiune;
percepţia asupra responsabilităţii infracţiunii.

în secţiunea referitoare la victime am introdus întrebări privind sexul


v'iclimci, vârsta, ocupaţia, nivelul de instrucţie şi relaţiile dintre infractor şi
victimă.
Analiza datelor obţinute cu ajutorul chestionarelor a presupus analiza
distribuţiilor de frecvenţe, analiza tabelelor de asociere (Crosstabs), analiza
corelaţiilor şi analiza de rcgrcsic. Pentru prelucrarea datelor a fost utilizat
programul SPSS.

4, Interviuri individuale (istorii de viaţă) cu persoane condamnate pentru


infracţiuni violente în scopul identificării factorilor de risc care se manifestă
la nivel individual, relaţional (familie, grup de prieteni, colegi de muncă,
relaţie agresor-victimă) în cazul celor două tipuri de infracţiuni violente
incluse în analiza noastră.

Populaţia investigata

Investigaţiile noastre s-au desfăşurat în cadrul Penitenciarului de


Maximă Siguranţă din Craiova (2004) şi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă

22 6
Rahova (2005) şi au vizat persoanele cu vârsta peste 18 ani, de sex masculin,
condamnalc definitiv pentru infracţiuni violente în perioada 1993 - 2004.
Opţiunea noastră de a ne concentra doar asupra criminalităţii violente
săvârşite de către agresori de sex masculin a avut la bază trei motive. In primul
rând, din analiza datelor statistice corespunzătoare perioadei 1990-2005,
l'iirnizatc de Inspectoratul General al Poliţiei, rezultă faptul că ponderea
pcr.soanclc de sex masculin este la fel de marc atât în cazul omorurilor^^'^, cât
şi al altor ibrme ale criminalităţii violcntc^^'* din România. în al doilea rând,
am considerat că infracţiunile comise de femei prezintă particularităţi
deosebite, situaţie care necesită orientarea investigaţiilor asupra altor factori
care influenţează producerea faptelor violente. La acestea se adaugă faptul că,
în ultimii ani, criminalitatea feminină a con.stituit subiectul unor investigaţii
desfăşurate atât de către cercetători din cadrul Institutului Naţional de
Criminologie, cât şi de către specialişti din cadrul Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor.
De asemenea, am considerat că trebuie să ne focalizăm investigaţiile
asupra pcrsoanclor condamnate pentru infracţiuni violente cu vârsta de peste
18 deoarece etiologia şi alte aspecte ale dclincvcnţci juvenile din România au
fost frecvent investigate, în timp ce studiile centrate pe problematica
criminalităţii violente a persoanelor majore nu a constituit subiect de interes
pentru cercetători. Iată de ce, analiza noastră a fost realizată la nivelul a două
loturi de subiecţi de sex masculin condamnaţi definitiv pentru infracţiunile
violente selectate de noi:
1. Lot de 161 de persoane condamnate pentru omor în perioada 1993 -
2003, din care 46,6% fără antecedente penale şi 53,4 % cu
antecedente penale;
2. Lot de 104 de persoane condamnate pentru infracţiuni de tâlhărie în
perioada 1996 - 2004, din care 32,7% fără antecedente şi 67,3% cu
antecedente penale.

Conform prelucrărilor noastre, realizate pe baza datelor statistice furnizate de către


Inspectoratul General al Poliţiei, în perioada 1990-2005 ponderea medie a autorilor de sex
masculin este de 91,8%, iar a femeilor de 8,2%.
Conform prelucrărilor noastre, realizate pe baza datelor statistice furnizate de către
Inspectoratul General al Poliţiei, în perioada 1990-2005 ponderea medie a autorilor de sex
masculin variază astfel: tentativă de omor - 95,5%; lovituri cauzatoare de moarte - 94,7%;
tâlhărie - 95,5%, vătămare corporală gravă - 95,6%;

227
Informaţii amănunţite despre loturile investigate vom prezenta în
cadrul fiecărui capitol reforitor la factorii de risc care influenţează producerea
infracţiuniror violente analizate.

Dificultăţi metodologice

Pe parcursul cercetării noastre am întâlnit o scrie de dificultăţi


metodologice. Prima dificultate a fost legată de modul de selecţie a
subiecţilor. Întrucât a fost necesar, conform metodologiei existente în
sislcmul penitenciar, să obţinem aceeplul scris al persoanelor condamnate cic
a participa la realizarea investigaţiilor noastre, a trebuit să ne limităm
cercetarea la persoanele care au acceptat să participe, după care să facem o
selecţie a subiecţilor în raport cu obiectivele noastre.
Deşi am avut acceptul subiecţilor, au existat cazuri în care
inibrmaţiilc obţinute se limitau doar la anumite dimensiuni ale instrumentului
utilizat de noi. Din observaţiile noastre putem spune că, în general,
persoanele condamnate pentru infracţiuni violente evită să dea informaţii
referitoare la momentul crimei sau la victimă, intervievatorul atlându-sc pus
în situaţia de a nu obţine decât răspunsuri scurte sau momente lungi de tăcere
însoţite uneori de reacţii care te determină să treci la altă întrebare, cu toate că
ai impresia că ai câştigat încrederea subiectului şi este momentul să obţii un
rezumat al evenimentelor din ziua crimei. Din aceste motive, am fost puşi în
situaţia de a exclude din investigaţiile noastre chestionarele care conţineau
multe non - răspunsuri sau informaţii incomplete.
întrucât răspunsurile la întrebările incluse în această secţiune au fost
consemnate aşa cum au fost ele date de către subiecţii noştri, informaţiile
despre victime sunt limitate la un număr variabil de victime şi nu aşa cum ne­
am fi aşteptat la informaţii privind cel puţin tot atâtea victime câţi infractori
am avut în vedere. Această situaţie poate reprezenta fie un indicator al
gradului de cunoaştere al victimei de către infractor, fie o reticenţă a
infractorilor de a vorbi despre fapta produsă. Pe de altă parte, aşa cum am
mai arătat există şi victime care sunt cunoscute doar din vedere sau chiar
necunoscute pentru autorii faptei şi atunci este normal să nu avem date despre
acele persoane.
Demersul iniţiat de noi la nivelul lotului de persoane condamnate
pentru comiterea unor infracţiuni de omor a avut la bază unnătoarele ipoteze;

228
1. Omorul reprezintă punctul maxim al unor manifestări violente
care îşi fac simţită prezenţa pe parcursul vieţii agresorului cu o
intensitate variabilă.
2. Implicarea unei persoane în săvârşirea unei fapte de omor este
favorizată de factori individuali, relaţionali (grupul de prieteni,
relaţiile din cadrul familiei de origine şi din cadrul familiei
proprii, relaţiile de la locul de muncă) şi factori situaţionali.
3. Fapta de omor este favorizată de prezenţa unui comportament
violent rezultat al unui proces de învăţare prin intermediul căruia
individul asimilează şi reproduce modelul violent de rezolvare a
conflictelor din cadrul familiei de origine.

Caracteristicile socio-cJemo^rafice ale suhiec(ilor investigaţi

Lotul de subiecţi format din 161 de persoane condamnate definitiv


pentru infracţiuni de omor în intervalul 1992 - 2004 se distribuie, în raport cu
o serie de caracteristici socio - demografice, după cum urmează:

Mediul de rezidentă
In lotul investigat au fost incluşi atât subiecţi din mediul rural
(44,7%), cât şi subiecţi din mediul urban (55,3%), asigurându-se o distribuţie
care ne permite să formulăm unele consideraţii referitoare la ambele categorii
de agresori.

Vârsta
De asemenea, subiecţii incluşi în cercetarea noastră au fost persoane
tinere cu vârsta până în 35 de ani (55,2%), tineri adulţi cu vârsta cuprinsă
între 35 - 44 de ani (24,8%), persoane cu vârsta între 45 - 55 de ani (13%),
dar şi persoane cu vârsta peste 55 de ani (6,8%).

Nivelul de instrucţie
Distribuţia subiecţilor în funcţie de nivelul de instrucţie a fost
următoarea: nivel de instrucţie scăzut (absolvenţi şcoală generală - 47,8%),

229
nivel de instrucţie mediu (şcoală profesională 17,4%; liceu - 32,3%) şi
nivel de instrucţie superior (2,4%).

Starea civila
In momentul derulării anchetei noastre, 34,7% dintre subiecţii
intervievaţi erau persoane căsătorite, 24,8% persoane implicate în relaţii dc
concubinaj, 32,3% persoane necăsătorite şi 8,9% persoane văduve, divorţate
şi despărţite.

Status ocupaţional
Din punct dc vedere al ocuinffiei pe care persoanele investigate o
aveau în momentul infracţiunii, datele relevă existenţa în cadrul lotului nostru
a unor reprezentanţi ai tuturor categoriilor ocupaţionalc. Avem astfel,
persoane cu un status ocupaţional scăzut (muncitori - 41,6%, agricultori -
9,3%), persoane cu un status ocupaţional mediu (tehnicieni, maiştri - 1,3%)
şi persoane cu un status ocupaţional superior (ocupaţii intelectuale - 1,2%,
manageri - 1,2%). lixislă şi subiecţi care la momentul delictului făceau parte
din categoria persoanelor iară ocupaţie (18,6%) sau a şomerilor (9,9%).
Altfel spus, din totalul subiecţilor investigaţi, aproximativ două treimi erau
persoane active, iar o treime o reprezentau persoanele inactive.

Antecedente penale
In funcţie dc prezenţa/absenţa antecedentelor penale, persoanele
intervievate pot fi caracterizate ca fiind: Iară antecedente (47,2%) şi persoane
cu antecedente penale (52,8%). Printre infracţiunile săvârşite înainte dc
faptele dc omor se numără atât infracţiuni violente (tentativă dc omor, viol,
tâlhărie, vătămare corporală - 53,7%), dar şi infracţiuni mai puţin violente
(furturi - 46,3%). Deoarece infracţiunile de omor reprezintă o categoric de
infracţiuni care înregistrează în puţine situaţii o reiterarea a faptelor dc acest
gen, am considerat că nu este cazul să includem în cercetarea noastră şi
persoane recidiviste. Printre persoanele investigate s-au numărat şi subiecţi
care au fost condamnaţi pentru mai multe infracţiuni violente. Astfel, 17,4%
dintre subiecţi se allau în penitenciar pentru condamnări care includeau, pe
lângă fapta de omor, alte infracţiuni violente, precum vătămare corporală,
viol, tâlhărie sau tentativă de omor.

2 30
2. Factori dc risc identificaţi Ia nivelul mediului familial

a. luic/ori ele risc ideniijlcali la nivelul familiei ele oricine

Mediul familial de origine al persoanei condamnate pentru omor a


fost supus analizei noastre pentru a putea identifica acei factori care
contribuie la evoluţia viitorului adult spre comiterea unei fapte dc omor. Am
considerat ca fiind definitorii pentru mediul familial de origine:
1. lipul şi mărimea familiei;
2. nivelul economic al (amiliei: locuinţă, surse dc venii, ocupaţia
părinţilor;
3. climalul socio - afectiv: relaţiile dintre părinţi, relaţiile dintre
părinţi şi copii, sancţiuni aplicate copiilor;
4. absenţa/prezenţa antecedentelor penale.
In ceea ce priveşte tipul familiei de origine, datele rezultate din
investigaţia noastră relevă faptul că persoanele condamnate pentru omor
provin în marca lor majoritate din familii legal constituite, în care sunt
prezenţi ambii părinţi (trei pătrimi). Restul, dc o pătrime, este formată din
persoane care s-au dezvoltat până la vârsta dc 18 ani în familii
monoparentalc, reorganizate, concubinaj şi orfelinat. Situaţia infirmă, astfel,
ideca provenienţei agresorilor din familii monoparentalc sau orfelinate în care
absenţa unuia sau a ambilor părinţi favorizează dezvoltarea unui
comportament care poate îmbrăca forme violente dc manifestare.
Dc altfel, acest aspect a fost evidenţiat şi dc alte studii recente
derulate în spaţiul european, ne referim aici la studiile lui Laurent
Mucchiclli^^^, care aduceau şi ele în discuţie faptul că majoritatea autorilor
faptelor de omor provin din familii complete sau care, dacă la un moment dat
au avut doar un părinte, s-au reorganizat pe parcurs. Acest lucru a generat
necesitatea identificării factorilor de risc din mediul familial în altă parte
decât cea legată de forma familiei şi atunci ne-am îndreptat atenţia asupra
mărimii familiei şi a climatului socio-afcctiv. Mărimea familiei a constituit
un element dc interes pentru noi mai ales pentru faptul că ne poate furniza
informaţii despre posibilitatea exercitării controlului parental asupra copiilor
din familie.

Laurent Mucciiiclli, Les caractcristiques demographiqucs et soci ales des meurtriers et dc


Icurs victimes, Populalion -F, 59(2), 2004, pp. 203 - 232

231
Din analiza dalelor noastre reiese faptul că agresorii provin din familii
numeroase. In peste două cincimi din cazuri agresorii provin din familii cu
trei copii, iar în o cincime din cazuri din familii cu mai mult de trei copii.
Doar o cincime dinlrc agresori au avut un frate, în timp ce în aproximaliv o
şesime au fost singurii copii la părinţi. Observăm, astfel, numărul marc de
copii din familiile de origine ale infractorilor, fapt care ne poate da unele
informaţii privind posibilitatea redusă a implicării părinţilor în educaţia
tuturor copiilor.
De altfel, din observaţiile şi discuţiile noastre, dcslaşuratc în ultima
perioadă cu părinţi ai infractorilor, prilejuite de redactarea unor referate de
evaluare a persoanelor inculpate pentru diverse infracţiuni violente, reiese
fapUiI că de cele mai multe ori părinţii sunt plecaţi de acasă pentru a puica
asigura resursele economice necesare familiei, iar minorii sunt lăsaţi sub
supravegherea bunicilor, vecinilor sau a fraţilor mai mari.
Absenţa părinţilor din familie pentru o parte importantă din timp duce
la diminuarea controlului acestora asupra acţiunilor zilnice ale copiilor şi la
imposibilitatea de a corecta din timp conduitele antisociale. Pe de altă parte,
prezenţa unui număr marc de copii este deseori asociată cu un nivel economic
scăzut, împreună reprezentând handicapuri pe care le întâlnim în cazul unor
persoane delincvente. In scopul identificării factorilor de risc care ţin de
c o n d itjilc ec o n o m ic e a le f a m ilie i, am inclus în chestionarul nostru întrebări
care să ne permită obţinerea unor informaţii privind s ta tu tu l o c u p a fio n a l al
p ă r in ţilo r , lo c u in ţa şi s u r s e le d e ve n it.
Statutul ocupaţional al părinţilor agresorilor incluşi în lotul nostru este
în două treimi din cazuri unul scăzut şi corespunde unui nivel de instrucţie
asemănător. Astfel, două treimi dintre taţi şi trei pătrimi dintre mame au un
nivel de instrucţie scăzut (vezi Tabelul 1).

Tabelul I. Nivelul ele instruc ic al părinţilor şi al infractorilor*


Sivei de instrucţie Sivei de instrucţie Sivei de instrucţie Sivei de
infractor tată instrucţie mânui
Scăzut (analfabet, 47,8 65,9 78,3
primar, gimnazial)
Mediu (liceu, şcoală 49,5 28,6 19,2
profesională)
i Superior (facultate) 2,4 5,6 2,5
* Frecvente relative

232
Dacă introducem în discuţie şi nivelul de instrucţie al infractorilor,
observăm faptul că deşi nivelul lor de instrucţie este scăzut, procentul
agresorilor cu un nivel de instrucţie scăzut este mai mic decât cel al
părinţilor. în cazul infractorilor remarcăm o deplasare spre nivelul mediu de
instrucţie. Cu toate acestea, în general putem afirma că atât infractorii, cât şi
părinţii lor au un nivel de instrucţie scăzut, fapt care nu le permite accesul
decât la ocupaţii cu un nivel corespunzător (vezi Diagrama 1).

Aşa cum rezultă din Diagrama 1, majoritatea părinţilor au un statut


ocupaţional scăzut, datorită nivelului de instrucţie scăzut. Consecinţele
acestui nivel ocupaţional scăzut se resimt şi la nivelul salariilor care intrau
într-o familie, nivelul acestora fiind redus ca urmare a faptului că muncile
necalificate sau slab calificate pe care aceştia le-au prestat erau remunerate cu
salarii mici. Sursele de venit ale familiilor infractorilor au fost în doar în
aproximativ jumătate din cazuri salariile. Cealaltă jumătate a avut drept surse
de venit munca în gospodărie şi muncile ocazionale. In ceea ce priveşte
locuinţa, în cele mai multe cazuri părinţii infractorului au avut o locuinţă
proprietate personală.
Din informaţiile obţinute până în acest moment al analizei am reuşit
să identificăm o seric de handicapuri pe care agrcsonil le-a acumulat încă din

233
perioada dezvoltării sale în cadrul familiei de origine: familie numeroasă cu
un nivel economic scăzut, ca urmare a faptului că majoritatea părinţilor aveau
un nivel oeiqxUional scăzut, în care ocupaţiile de agricultori şi muncitori
necalificaţi au o pondere însemnată.
Nivelul economic scăzut al familiei a generat necesitatea, pentru unii
dintre subiecţii noştri, de a presta diverse munci de la vârste destul de mici.
Este şi cazul unuia dintre condamnaţii pentru omor care a participat la
cercetarea noastră.

Mi-aduc aminte cd eram singurul bdiat, aveam 7-<Vani. Fratele Iu


mama, un unchi, vara, venea seara la mine. Zice: „dă ^i mie băiatu la
prăş doare, adică să-i ţin calul la prăsitoare**. Mă duceam mai mult pentru
lapte, laptele tot cared mulgea mi-l dădea mie. Aveam răni între picioare
de la sârma de cal că mă ţinea călare, îl ţineam la prăşitoare să meargă
pe rând. Când eram mai mare îl ţineam de ham, mergeam pe jos ce naiba,
dădea câte un bici fugea calu... Ce păţeam... aoleo!
Vara cum mergeam de la coală, în iulie aşa, mă ducea la câmp.
Avea un loc, acolo coseam până în toamnă. Avea un loc de pământ, în
capul locului avea vie, pe urmă erau casele. In '59, (la vârsta de 12 ani),
când am venit în vacanţa de vară, după ce terminam primii an, un unchi
de-a! meu, Domnul sad ierte!, avea un prieten pe şantier, un maistru.
Vroia unchiul sa muncesc acolo. „Du-te mă, vorbesc cu măta, ca aşa îi
zicea Iu ’ mama, şi lucrezi pe şantier. Şi-a vorbit unchiu meu cu maistru
ăsta şi m-au dus şi pe un şantier, ca zugrav.
1 - Câţi ani aveaţi când aţi fost pe şantier?
15,16,17 ani. Trei ani am lucrat pe şantier. Şi la şapte fără un sfert eram
în formaţie pe şantier la blocuri, ha pe Mihai Bravii, Obor, depinde unde
aveam de lucru, tot Bucurestiiil. Mă îmbrăca, imi dadea de mâncare,
venea unchiu zicea:" băi, vino, ia bani!" Ma irnbrăca de toamnă, îmi lua
cărţi îmi lua caiete îmi lua ce-mi trebuie. Mă duceau înainte de şcoala o
saptarnana la ţară. Mă duceam îmbrăcat cu haine noi. învăţam meserie,
jos palăria nenică!

Agresor - 58 de ani

234
Pentru a merge mai departe eu analiza noastră, am eonsiderat eă este
nceesar să faeem referire şi la elemente eare ţin de modul în earc au înţeles
părinţii să se impliee în ecluca(ia copiilor, insistând îndeosebi asupra tipurilor
de saneţiuni aplicate agresorilor în copilărie. Ştim că au existat în literatura de
specialitate idei referitoare la faptul că persoanele care comit omoruri au fost
in perioada copilăriei maltratate fizic şi agresate sexual.
Pentru a verifica validitatea acestor idei am încercat să abordăm
aceste aspecte în cadrul discuţiilor noastre cu subiecţii. Am fost astfel
interesaţi să allăm dacă stilul educativ al părinţilor a fost unul autoritar, bazat
pe iilili/area îndeosebi a pedepselor fizice în .sancţionarea comportamentelor
copiilor mai puţin disciplinaţi. Conform inibrmaţiilor obţinute, au existat
cazuri în care subiecţii au recunoscut faptul că părinţii lor au utilizat unele
sancţiuni mai dure, atunci când se impunea (vezi Diagrama 2).

în aproximativ nouă din zece cazuri părinţii au apelat la diverse


sancţiuni pentru a îndrepta comportamentul agresorilor în perioada
copilăriei. Cel mai des folosite au fost interdicţiile (o treime din cazuri),
pedepsele corporale (o treime), ameninţările şi insultele (o cincime). Prezenţa
sancţiunilor este mai des semnalată în cazul agresorilor care provin din
familii cu 2-3 copii.

235
Amândoi părinţii s-au ocupat de educaţia necesară. Tata ne
pedepsea, dar nu prea mult. Dacă ne pedepsea nu mai ajungeam aici.
Aveam multe greşeli faţă de ci, dar mama nu m-a pedepsit niciodată. Tata
mai zicea: "Nu ţi mai cuuipăr ceva, nu mai ieşi afară!'', dar alte pedepse
mai drastice, nu. Dacă mă bătea nu-mi părea rău, că nu mai ajungeam
aici.
Agresor - 20 de ani

Tata mai mult, mama nu. In '52-57, după ce a trecut la colectiv,


avea tata un loc de 2000 de metri, dar separat. Pe unu punea tutun şi pe
unu bumbac. Ei plecau la câmp, la treierat sau la .sapă, şi ne spunea, uite
ţie ţi-am dat, după mărimi, ţie ţi-am dat 80 de şiruri, adică atâta tutun la 2
metri, tu ai 100, tu ai 120, după mărimi. Culegeţi, tutun!
Agresor - 58 de ani

în lilcratiira dc specialitate, unii autori au semnalat faptul ca un rol


important în dezvoltarea individului şi alegerea unui mod de viaţă care este
adeseori marcat dc violenţă, îl are prezenţa conflictelor în cadrul familiei dc
origine. Conflictele dintre părinţi crează un climat familial marcat de violenţă
care nu asigură copiilor un mediu propice dezvoltării lor psihice. Mai mult,
credem că, dacă un copil vine în contact cu un mediu familial marcat dc
conflicte el va reproduce compoilamentclc violente învăţate în familia dc
origine şi la nivelul familiei pe care o va avea mai târziu. Din aceste motive,
am încercat să surprindem modul în care au perceput infractorii relaţiile
dintre părinţi în perioada copilăriei lor.
Conform răspunsurilor date de infractori, în majoritatea familiilor în
care s-au dezvoltat, relaţiile dintre părinţi au fost marcate de înţelegere (trei
din patru ca/iiri) şi doar în unul din patru cazuri rcla|iilc au fost percepute ca
fiind confliclualc (conflicte verbale şi conflicte însoţite de agresiuni fizice).
Cu toate că relaţiile de înţelegere sunt semnalate în majoritatea cazurilor, nu
putem aprecia că infractorii au beneficiat, pe parcursul copilăriei, de un
climat familial corespunzător dezvoltării lor psihice normale.
Din discuţiile noastre cu subiecţii şi din răspunsurile date de aceştia la
întrebarea referitoare la frecvenţa conflictelor dintre părinţi reiese faptul că
relaţiile de înţelegere sunt şi ele marcate de conflicte ocazionale, numai că
subiecţilor li se parc că aşa este normal să se întâmple. Astfel, în timp ce la

236
întrebarea rcfcritoarc la relaţiile dintre părinţi avem 24,2% dintre subiecţi
care afirmă că relaţiile dintre părinţi sunt marcate de conflicte, atunci când i-
am pus să prcci/e/e frecvenţa conflictelor au răspuns 39,2% dintre subiecţii
care au făcut preci/ări referitoare la frecvenţa conflictelor.
Analiza distribuţiei răspunsurilor privind frecvenţa conflictelor în
funcţie de relaliile clinfre părinţi reflectă faptul că relaţiile de înţelegere
presupun, în două din cinci cazuri, conflicte între părinţi (vezi Tabelul 2).

Tabelul 2. Frecvenţa conflictelor dintre părinţi


Relaţiile dintre Frecvenţa conflictelor dintre părinţi*
părinţi Rar Des Foarte des
înţelegere 40 2 3
Conflicte verbale 5 2 7
Agresiuni fizice 2 3 4
* Frecvenţe absolute

Pe de altă parte, credem că în descrierea relaţiilor dintre părinţi a


intervenit şi faptul că, în perioada executării pedepselor privative de libertate
de către subiecţii noştri, părinţii au fost cei care au avut grijă de ci. Mai mult,
în multe cazuri în care agresorii nu aveau relaţii tocmai bune cu familia,
înainte de condamnare, după pronunţarea sentinţei situaţia s-a schimbat, iar
relaţiile dintre părinţi şi copii s-au îmbunătăţit. In sprijinul afirmaţiilor
noastre aducem şi discuţiile purtate cu persoanele condamnate pentru omor
cu ocazia realizării interviurilor necesare aprofundării investigaţiilor noastre.

Familia... Mama, tata, sora sunt singurele persoane care contează.


Deocamdată sunt dependent de fam ilia mea, moral, material. Până la 16
ani nu pot să spun că mi-am cunoscut părinţii. De la 16 la 20 n-am stat cu
părinţii. Eu ca să spun aşa am fo st „oaia neagră'', abia acum am reuşit să
văd cum gândesc şi ce fac.
/Igresor - 2J de ani_______________________________________________

Foarte bine se înţelegeau. N-aş putea spune o vorbă despre ei, nu mă


băteau. N-am cum să le mulţumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru mine,
pentru că sprijinul lor contează. îmi dau mai multă încredere şi speranţă.
Poate dacă nu erau ei poate nici nu mai trăiam. Cine cade aici, la puşcărie.
vâ daţi scama, o ia razna, mai ales, dupd IO ani. Daca nu ai pe
fiimeni, e greu. Când fe duci afara, iarăşi e greu. Eu îi mulţumesc lui
Dumnezeu că îi am pe părinţii mei şi ajutorul necesar pentru când ies
afară.
Agresor - 2 0 de ani

Ţărani erau. Mama, cât a trăit până în '57, avea 5 clase. Tata f/1
avut magazin mixt, a fost gestionar. Avea magazin ăla îl ţin minte, dubă
lanţuri, opinci, stofe, marmeladă, halva, faină, mălai, zahăr. Tata avea 4
clase, a fost gardian la CAP, a lucrat în zootehnie 25 de ani. Erau atunci
go.spodari şi mama şi tata. Acuma au 87 de ani şi sanatate de cal. Tata nu
fumează. Tata nu ştie unde este cârciuma. Câteodată zicea : „Nu merg mă
cu voi la cârciumă! “
/ - Cum se înţelegeau părinţi?
Foarte bine. Neam de neamu nostru nu a făcut puşcărie, nu au fost certaţi.
Erau oameni cu casă. Nu se duceau să fure uni de la alţii. Toţi avea. Eram
cuminţi. Lumea era corectă.
A gresor - 58 de ani

Mediul familial de origine nc-a interesat .şi din punctul de vedere al


jMezenţei unor membri care au avut condamnări pentru diverse infracţiuni.
Din analiza stării infracţionale a membrilor familiilor subiecţilor noştri
rezultă faptul că, 17,4% dintre părinţi şi 14,3% dintre fraţi au comis
infracţiuni pentru care au fost sancţionaţi cu pedeapsa înehisorii. Dacă în
cazul părinţilor printre infracţiunile comise s-au numărat furturile, în cazul
fraţilor, furturile sunt în egală măsură reprezentate ca şi infracţiunile violente
(omor, viol, vătămare corporală). Această situaţie reflectă faptul că faptele
violente pentru care au fost condamnaţi subiecţii noştri nu sunt singulare în
familiile respective, mediul familial reprezentând un moderator al
comportamentelor violente pentru mai mulţi dintre membrii săi. Prin urmare,
prezenţa antecedentelor penale în familie creşte riscul pentru copii de a
comite infracţiuni, mai mult chiar, de a comite infracţiuni mai grave decât
cele ale părinţilor.

238
h. F a c to ri d e r is c id e n tific a ţi la n iv e lu l fa m iliilo r p e c a r e ^i le -a u

Aşa cum am văzul în subcapitolul anterior, mediul familial dc origine


al autorilor faptelor de omor a fost caracterizat dc prezenţa unui nivel
economic precar, conflicte între părinţi şi prezenţa antecedentelor. Una din
ipotezele noastre a fost aceea că agresorul reproduce la nivelul familiei pe
care şi-o întemeiază modelul familiei părinţilor şi comportamentele părinţilor,
i^entru a verifica afirmaţia noastră, am considerat că este necesar să includem
în analiză şi familia infractorului. La momentul invc.stigaţiilor noastre erau
căsătoriţi sau implicaţi în relaţii dc concubinaj 106 subiecţi. Asupra familiilor
acestor subiecţi nc-am concentrat atenţia şi am încercat, pc baza dalelor
obţinute, .să validăm ipoteza formulată de noi. Analiza informaţiilor obţinute
am tăcut-o pornind dc la aceleaşi variabile utilizate în cazul familiei de
origine:
1. tipul şi mărimea familiei;
2. nivelul economic al familiei: locuinţă, surse dc venit, ocupaţia
părinţilor;
3. climatul socio - afectiv: relaţiile dintre părinţi, relaţiile dintre
părinţi şi copii, sancţiuni aplicate copiilor;
4. ab.senţii/prezcnţa antecedentelor penale.

în ceea ce priveşte tipul familiei, remarcăm în cazul infractorilor o


pondere mai marc a relaţiilor dc concubinaj (două din cinci cazuri),
comparativ cu prezenţa relaţiilor dc concubinaj în cazul părinţilor
(aproximativ unul din 10 cazuri). Referitor la mărimea familiei şi prezenţa
copiilor, mai mult dc două treimi dintre familiile subiecţilor investigaţi aveau
şi copii. Dintre tămiliilc care aveau copii (N=74), aproximativ două din cinci
aveau un singur copil, două cincimi aveau 2-3 copii şi una din cinci familii
mai mult dc trei copii. Observăm, deci, prezenţa mai multor copii în trei
cincimi din familiile pc care infractorii şi le-au întemeiat. Este vorba despre
aceeaşi pondere a copiilor ca şi în cazul familiilor lor de origine, situaţie care
ne îndreptăţeşte să afirmăm că subiecţii noştri reproduc modelul familiei dc
origine cel puţin în privinţa mărimii acesteia şi a numărului dc copii.
Deşi observăm o creştere a nivelului de instrucţie a infractorului, în
raport cu nivelul dc instrucţie al părinţilor (vezi Tabelul 1), deplasarea spre
nivelul mediu de instrucţie din cazul agresorilor nu este însoţită dc o creştere

239
corcspiin/aloarc a stalusului ocupalional. Conform dalelor noastre dislribiijia
infraelorilor în funcţie de cele trei nivele ale stalusului ocupalional utilizate
de noi în analiză este asemănătoare cu cea a părinţilor (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3. Statutul ocupaţional al infractorilor şi al părinţilor lor (%)


ISivclitl statutului Infractor Tatăl Mama
ocupaţional iiifracloniltii infractorului
Scăzut* 79,5 75,7 70,7
Mediu** 11,2 15 14,5
Superior*** 9,3 9,3 14,8 j

^Agricultori, muncitori calificaţi ş i nccalificaţi, şom eri, fa r â ocupaţie: **M aiştri, tehnicieni, cadre
militare, fu n cţion ari adm inistraţie: ***M anageri, patroni, ocupaţii intelectuale

Consecinţele menţinerii infractorilor la acelaşi nivel al statutului


ocupaţional cu părinţii se fac resimţite la nivelul resurselor financiare ale
familiei, care rămân destul de limitate, întrucât sunt apreciate de către
aproximativ 70% din subiecţii intervievaţi ca fiind suficiente pentru un trai
decent.
La rândul lor, condiţiile economice ale familiei infractorului au o
inlluenlă asui>ra relaţiilor dintre soţi şi indirect asupra relaţiilor dintre părinţi
şi copii. înfiuenţa nivelului veniturilor asupra relaţiei dintre soţi a fost
evidenţiată de noi cu ajutorul analizei de regresic. Am considerat, astfel, ca
variabilă dependentă relaţia dintre soţi. Pasul următor a constat în selectarea
unor variabile independente care pot explica variabila dependentă stabilită de
noi. Am introdus în analiză un set de variabilele dintre care, pe baza valorilor
coeficienţilor de corelaţie Pcarson, au fost selectate două variabile pentru care
corelaţia cu variabila dependentă a fost semnificativă.
Fiecare din cele două variabile a fost introdusă într-un model de
regresic pentru a obţine informaţii privind măsura în care variabila
independentă explică variabila dependentă relaţia dintre soţi.
Prima variabilă independentă pentru care valoarea coeficientului de
corelaţie a indicat prezenţa unei corelaţii semnificative (p=0,959'‘*) a fost
nivelul veniturilor familiei infractorilor. Modelul Summary obţinut relevă
prezenţa unui coeficient de determinaţie care ia o valoare apropiată de 1,
situaţie care evidenţiază faptul că modelul de regresie utilizat explică relaţia

240
dintre cele două variabile, eare relaţie este una liniară, directă şi puternică
(ve/i Model Summary).
Model Summary

Adjusted Std. Error of


Model R Square R Square the Estimate
1 .959^ ,919 .918 13,30
a- Predictors: (Constant), nivelul veniturilor

Pe de altă parte, din tabelul eorespun/ător regresiei ANO VA avem


informaţii referitoare la intluenţa faclorului dc regresie şi a factorului rezidual
asupra variabilei dependente. Aşa cum rezultă din tabelul dc mai jos,
variabila independentă introdusă în analiză explică variaţia variabilei
dependente întrucât valoarea factorului reziduu este destul de mică
(28.124,59), iar valoarea Sig. corespunzătoare testului F este mai mică decât
0,05.

ANOV/i’
Sum of
Model Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 318582,8 1 318582,801 1801,081 ,000»
Residual 28124,590 159 176,884
Total 346707,4 160
3- Predictors: (Constant), nivelul veniturilor
b- Dependent Variable: relaţiile dintre soţi

A două variabilă independentă pentru care a fost obţinută o valoare


semnificativă a coeficientului dc corelaţie (p=0,972**) a fost variabila
prezenţa/absenta copiilor. Şi dc această dată valoarea coeficientului de
determinaţie este apropiată de 1, fapt care demonstrează că modelul dc
regresie utilizat indică prezenţa unei relaţii liniare, directe şi puternice între
cele două variabile. Dc asemenea, valoarea factorului reziduual este mică
(18.842,1) în comparaţie cu valoarea factorului de regresie (327.865,2). în
acelaşi timp, valoarea Sig. corespunzătoare testului F este mai mică decât
0,05. Prin urmare, relaţia dintre soţi este influenţată şi de prezenţa/absenţa
copiilor.

241
întrucât am considerat ca fiind deosebit de importante relaţiile dintre
membrii familiei infractorului pentru produeerea infracţiunii de omor,
îndeosebi a omorului din spaţiul familial, am încercat să identificăm relaţia
dintre variabila relaţia dintre soţi şi relaţia dintre infractori ^i copii.
Rezultatele obţinute, ca urmare a analizei corelaţiei dintre cele două
variabile, au relevat existenţa unei legături semnificative între relaţia dintre
infractor şi copii şi relaţia dintre soţi (p=0,756**). Valoarea coeficientului de
determinaţie R", obţinută ca urmare a introducerii celor două variabile înl’-
un model de regresie, a fost de 0,571, fapt care demonstrează prezenţa unei
relaţii liniare, directe, dar mai slabe decât în cazul celorlalte variabile
analizate. în acelaşi timp, valoarea Sig. corespunzătoare testului F este mai
mică decât 0,05.
Prin urmare, relaţia dintre infractor şi copii este inllucnţată de relaţiile
dintre soţi, însă valoarea reziduală înregistrată este destul de mare, situaţie
care ne îndreptăţeşte să allrmăm că există şi alte variabile independente care
pot 11 incluse în explicarea variabilei dependente relaţia dintre inlraclor şi
copii. Această relaţie va constitui, însă, obiectul altor investigaţii viitoare.
întrucât la începutul acestui subcapitol ne exprimam părerea că
infractorul reproduce la nivelul lamiliei sale modelul relaţional parental, am
încercat să vedem în ce măsură afirmaţia noastră este valabilă.

Tabelul 4. Relaţiile dintre infractor şi partenera .sa, în comparaţie

Tipul relaţiilor Relaţiile dintre părinţi Relaţiile dintre soţi


înţelegere 72,7 78,3
Conlliclc verbale 13,6 20,7
Agresiuni fizice 10,6 4,7
Total subiecţi: 161 106
* Frecvenţe relative

Analiza datelor prezentate în Tabelul 4 evidenţiază prezenţa unor


l'iroporţii asemănătoare înregistrate în cazul celor două familii, familia dc
(uiginc şi familia pe care agresorul şi-a constituit-o, atunci când este vorba
dcsiu-e \arianta de răspuns care rcficctă existenţa unor relaţii dc înţelegere
intre parteneri. Unele dilerenţe procentuale se înregistrează, însă, în cazul
eonllictelor verbale şi al agresiunilor fizice. Astfel, subiecţii noştri au afirmai

242
că, rclcUia dintre ei şi parteneră a fost marcată de conflicte verbale într-o
măsură mai marc, decât relaţiile dintre părinţi. In schimb, atunci când a fost
vorba despre agresiunile fizice, procentul infractorilor care au recunoscut
utilizarea forţei în relaţiile dintre ci şi partenere a fost mai mic decât al celor
care au semnalat agresiunile fizice din cadrul familiei de origine. Este
posibil, în cazul în care le-am cerut subiecţilor să se refere la familia lor, să
apară unele reţineri, ca urmare a faptului că li se cerca să recunoască
existenţa în viaţa de familie unor acte de violenţă care intră sub incidenţa
legii.
Situaţia se repetă în cazul familiei pe care infractorul şi-a format-o, în
sensul că, relaţiile apreciate ca fiind de înţelegere sunt marcate de conflicte.
Rezultatele înregistrate ne îndreptăţesc să afirmăm că, agresorul reproduce
modelul relaţiilor dintre părinţi la nivelul familiei sale.

3. Factori dc risc care sc manifestă ia nivelul mediului şcolar

întrucât investigaţiile noastre au pornit dc la ipoteza că fapta dc omor


reprezintă punctul maxim dc manifestare al unui comportament violent care
şi-a făcut simţită prezenţa şi înainte de producerea acestei fapte, am încercat
să verificăm această idee pornind şi dc la analiza evenimentelor produse în
timpul perioadei şcolarizare. în acest sens, am inclus în chestionarul nostru
întrebări referitoare la frecventarea cursurilor şcolare, manifestările de tip
conflictual, actele delincvente, consumul dc alcool şi sancţiunile primite în
perioada studiilor.
Răspunsurile date dc subiecţi la întrebările referitoare la
frecventarea cursurilor nc-au permis să obţinem, în mod indirect, informaţii
referitoare la timpul liber al acestora, dar şi la modul în care s-au integrat
într-un mediu competitiv cum este cel şcolar. Altfel spus, absenţele
frecvente, abandonul şcolar şi exmatricularea reprezintă indicatori ai
unei integrări slabe a subiecţilor la cerinţele disciplinei şi programei
şcolare, dar şi absenţa sau slaba integrare în cadrul grupului dc elevi.
Din analiza răspunsurilor date de către subiecţii intervievaţi rezultă
că, pe parcursul studiilor, doar două cincimi dintre agresori au o
prezenţă constantă la orele de curs, iar aproximativ 30% au absenţe
ocazionale. Restul subiecţilor sc distribuie către variantele dc răspuns care

2 43
evidenţiază absenţele frecvente de la cursuri (13%), abandonul şcolar (13%)
şi exmatricularea (2,5%).
Pe de aha parte, din investigaţia noastră rezultă că, pe parciiisiil
perioadei şcolarizării, două treimi din persoanele intervievate au fost
sancţionate ocazional şi frecvent pentru comportamentul lor în şcoală.
Analiza noastră evidenţiază prezenţa unei corelaţii semnificative între
frecventa şcolara şi frecventa sancţiunilor^ valoarea coeficientului Pcarson
înregistrată în acest caz, 0,522 , indicând o relaţie directă semnificativă la
pragul de 0,01. Pe de altă parte, între sancţiunile şcolare şi conduiteie
predciincvcntc şi delincvente din timpul şcolarizării există, dc asemenea, o
corelaţie semnificativă, valoarea coeficientului Pearson (/7= 0,264 ) fiind
semnificativă la pragul dc 0,01.
Această situaţie relevă faptul că, tocmai comportamentul inadecvat
(absenţe, conflicte cu colegii şi profesorii, furturile de la colegi) a fost cel
care a constituit obiectul sancţiunilor şcolare.
în acelaşi timp, faptul că 17,4% dintre subiecţi au recunoscut că au
fugit frecvent dc la şcoală, 10% dintre agresori au avut conflicte cu colegii şi
5% conflicte cu profesorii reprezintă un indicator al conduitelor deviante şi al
manifestărilor violenţei, dar şi al frustrărilor acumulate şi al lipsei dc
comunicare dintre elevi şi profesori. Dc altfel, studii recente desfăşurate
asupra x'iolenţei şcolare din România au semnalat faptul că elevii identifică
drept surse ale violenţei în şcoală : „deficienţele de comunicare profesor -
elev, lipsa obicctivităţii în evaluare, metodele pedagogice neatractive,
violenţa verbală, climatul de competiţie, sancţiunile nejustificatc, pedepsele
fizice‘‘^^^.
Rezultatele demonstrează, însă, şi faptul că aproximativ două cincimi
dintre subiecţii intervievaţi dc noi au avut un comportament care poate fi
catalogat cel puţin deviant încă din timpul şcolii, fapt care vine să ne
întărească convingerea existenţei unei continuităţi a violenţei pe parcursul
\icţii, cel puţin pentru o categorie dc subiecţi, violenţă care se manifestă cu
intensitate variabilă în anumite perioade ale evoluţiei individului.

Magdalcna Balica, Mediul şcolar ca factor de influenţa al violenţei, în: Mihacla Jigau,
Am ora Liiccanu, laliana Prcolcasa (coord), l ’iolcnţa in şcoala. Institutul dc f;>liinţc ale
I diicalioi, l)Nl('N\ lUiciircişti, p. MO

244
4. Factori de risc identificaţi la nivelul grupului de prieteni

Teoria asocierilor diferenţiale elaborată de Suiherland sublinia


importanţa procesului de învăţare care are loc în spaţiul unui grup
(„asociere’'), care dă normelor şi valorilor o intei*prelare favorabilă încălcării
legilor, în dezvoltarea comportamentului delincvent a unui individ. Autorul
preciza, astfel, că individul care vine în contact cu un grup delincvent, în care
predomină definiţiile favorabile violării legilor, va deveni la rândul lui un
delinevent.
Existenţa unor legături între eomportamentul delincvent al unui
individ şi tipul grupului de prieteni din care acesta facea parte au fost
semnalate în cadrul unor cercetări recente realizate asupra unor tipuri de
infracţiuni comise de către minorf^^’^ în cazul criminalităţii violente, această
teorie poate fi aplicabilă îndeosebi în situaţiile în care aducem în discuţie
infracţiunile în care sunt implicate persoane al căror comportament
delincvent este rezultatul unui proces de învăţare care s-a defaşurat în familii
şi grupuri de prieteni, care valorizau rezolvarea conflictelor prin adoptarea
unor conduite violente (violenţa în familie) sau tolerau modalităţile
delincvente de satisfacere a trebuinţelor (tâlhăriile).
în ceea ce priveşte infracţiunile de omor, teoria asocierilor
diferenţiale poate fi invocată dacă se dovedeşte a fi valabilă ipoteza noastră
conform căreia indivizii care comit omoruri au avut contact cu persoane, în
cadrul unor grupuri, care valorizau adoptarea unor soluţii violente de
rezolvare a conflictelor intcrpersonale. Iată de ce, am considerat că este
necesar să includem în cercetare şi întrebări referitoare la gradul de
sociabilitate al subiecţilor noştri şi la prezenţa/absenţa persoanelor
delincvente în anturajul acestora. Analiza datelor obţinute din cercetarea
noastră evidenţiază faptul că subiecţii noştri sunt, în general,
persoane sociabile, marea majoritate a persoanelor intervievate afirmând că
au mai mulţi prieteni (84%). Persoanele care au doar un prieten (9,3%) sau
nu au prieteni (5,6%) sunt cu mult mai puţine. Această situaţie
inllrmă idcca conform căreia criminalul este o persoană izolată care nu
rcuşcşlc să dezvolte relaţii intcrpersonale cu cei din jur şi, în

Mihacla Jigău, Aurora IJiccami, Liliana Preoteasa (coord), Violcnfa in şcoala, Inslilutul
de Ştiinţe ale P’ducaţiei, UNICid’, Bucureşti

245
acelaşi timp, crcază condiţii pentru verificarea ideilor noastre referitoare la
posibila inlluenţa negativă a grupului de prieteni.
Informaţiile referitoare la tipul de prieteni vin să complcte/c imaginea
de ansamblu asupra grupului de prieteni în cadrul căruia persoanele
condamnate pentru omor şi-au petrecut o parte din timp. Subiecţii noştri sunt
persoane care reuşesc să stabilească relaţii atât cu persoane pe care ic
întâlnesc la locul de inuneă (62,1%), persoane din proximitatea locuinţei
(51,5%), dar şi persoane întâlnite ocazional (18,7%).
Analiza tabelului de asociere dintre variabilele lip de prieteni şi
antecedente penale evidenţiază faptul că în privinţa relaţiilor de prietenie
stabilite la locul de muncă nu exi.slă diferenţe între persoanele cu
antecedente şi cele iară antecedente intervievate de noi, fapt care poate
sugera lle o mai marc disponibilitate a colegilor de a stabili relaţii cu
persoane indiferent de starea de recidivă a acestora, deci de a fi mai
toleranţi (situaţie valabilă atunci când se ştie la locul de muncă că
persoanele respective au antecedente penale), fie prezenţa unor prietenii
care se reduc la relaţii de muncă, în care informaţiile privind viaţa
jiarliculară sunt mai puţin accesibile (vezi Diagrama 3).

Diagrama 3

246
în schimb, apar diferenţe alunei când este vorba despre relaţiile dintre
vecini/priclcni oea/ionali .şi persoanele cu şi larâ anlecedente. Observam câ,
pe măsură cc scade distan(a socială dintre cele două tipuri de persoane
implicate într-o relaţie de prietenie, cre.de importanţa pe care o au
antecedentele penale în relaţiile interpersonale. Astfel, persoanele fără
anlecedente penale reuşesc să aibă printre prieteni vecini de bloc/casă, într-o
măsură mai mare decât persoanele cu antecedente. Situaţia se inversea/ă
atunci când este vorba despre prietenii ocazionali. De această dată,
persoanele cu antecedente penale sunt mai predispuse să stabilească relaţii cu
persoane întâlnite ocazional, fapt cc rcllcctă, în acelaşi timp, o mai mare
disponibilitate a persoanelor cu antecedente penale de a relaţiona cu persoane
care le cunosc mai puţin trecutul şi implicarea lor în relaţii mai puţin
structurale pe criterii de selecţie care necesită timp pentru validarea relaţiei de
prietenie.
Pe de altă parte, dacă introducem în analiză şi datele privind
activităţile pe care subiecţii intervievaţi le desfăşoară împreună cu grupul de
prieteni avem informaţii noi referitoare la implicarea grupului de prieteni în
acte delincvente. Rsle vorba despre aproximativ 16% dintre subiecţii noştri
care allrmă că au fost im plieaji împreună eu prietenii lor în lăple de furt
(13%), agresiuni fizice (2,4%) şi consum de droguri (1,2%). în acelaşi timp,
conform rezultatelor, grupul de prieteni îşi petrece timpul prin baruri şi
discoteci (59,6%), la meciuri de fotbal (39%), consumând alcool (52,2%).
în ceea ce priveşte prezenţa antecedentelor penale în rândul
prietenilor subiecţilor noştri, doar o cincime dintre aceştia au antecedente
penale, faptele violente fiind cel mai puţin reprezentate printre infracţiunile
comise de prietenii subiecţilor intervievaţi.
Prin urmare, gradul marc de toleranţă manifestat la locul de muncă
faţă de persoanele cu antecedente făce ca acestea să fie în contact
îndeosebi cu indivizi care îi antrenează în activităţi care nu au un caracter
infracţional. Există însă, un grup de subiecţi care au venit în contact cu
persoane cu antecedente penale care i-au antrenat în activităţi
delincvente, unele dintre fapte înscriindu-sc chiar în sfera violenţei
criminale. Frecvenţa contactelor subiecţilor intervievaţi cu persoanele cu
antecedente penale creşte atunci când este vorba despre subiecţi care au
avut Ia rândul lor antecedente penale (vezi subcapitolul 6 referitor la
antecedentele penale). Acest fapt demonstrează că, prezenţa prietenilor cu
antecedente în cadrul anturajului persoanei care comite fapte de

247
omor arc semnificaţie îndeosebi în cazul subiecţilor care au la rândul lor
antecedente. Omorul reprezintă de fapt punctul maxim al actelor delincvente
pe care acest grup de subiecţi le-a comis de-a lungul vieţii. Aceşti subiecţi pot
fi încadraţi în categoria „delincvenţilor hiperactivi'‘, care se remarcă prin
implicarea lor în mai multe fapte de violenţă, de o gravitate diferită, pe
parcursul carierei infracţionale.
De asemenea, puşi în situaţia să precizeze ocaziile care au favorizat
producerea faptei de omor, subiecţii intervievaţi au menţionat doar în 5% din
cazuri incitaţia grupului ca factor care a contribuit la producerea omorului.
Consiinuil de alcool a fost menţionat în aproape jumătate din cazuri (46,6%)
drept ocazie favorizantă a producerii infracţiunii. De altfel, dacă punem în
corelaţie ocaziile favorizanie cu tipul aclivitălilor desfăşurate în grup,
rezultatele indică prezenţa unei corelaţii semnificative între cele două
variabile (coeficientul Pcar.son - 0,180*) pentru pragul de 0,05. Mai degrahu
participarea la aetivită(i ce implică consumul de alcool (petrecerea timj)ului
în haruri şi discoteci) pare să constituie un factor de risc pentru producerea
omorului, îndeosebi a omorului care se petrece în spaţii publice între
persoane care au calitatea de prictcni/amici pe fondul unor conllictc spontane
dezvoltate pe parcursul consumului dc alcool care diminuează capacitatea de
autocontrol în cazul unor stimuli ce incită la răspunsuri violente din partea
indivizilor.

5. Factori dc risc asociaţi statutului ocupaţional al agresorului

Analiza informaţiilor privind statutul ocupaţional al subiecţilor la


momentul comiterii faptelor relevă faptul că doar o treime dintre aceştia erau
persoane Iară ocupaţie şi şomeri, restul subiecţilor (două treimi) având
statutul ocupaţional de persoane active.
Persoanele active din cadrul lotului nostru au îndeosebi un statut
ocupaţional scăzut, cei mai mulţi dintre subiecţi fiind muncitori (58,4%) şi
agricultori (10,6%). Celelalte categorii ocupaţionalc sunt mai puţin
reprezentate în rândul persoanelor condamnate pentru omor. Chiar şi subiecţii
care au un statut de persoane inactive (fără ocupaţie şi şomeri) nu se numără
printre categoriile dc oersoane care au o pondere însemnată în cadml lotului
nostru (10,5%).

248
I^c ba/a informaţiilor obţinulc privind locul dc muncă, ne referim aici
la variabilele lij)ul dc aclivilale prestat, schimbarea locului de munca şi
motivele acestor schimbări, am constatat existenţa a trei categorii dc
persoane. Este vorba despre un grup dc persoane condamnate pentru omor
care au fost angajate pe tot parcursul vieţii lor, locurile dc muncă din sectorul
bugelar fiind completate dc cele din sectorul particular, îndeosebi după 1990
când multe dintre întreprinderi au trecut prin perioade dc restructurare (două
treimi dintre subiecţi). Al doilea grup dc persoane este format din persoane
angajate temporar în activităţi ce presupun un nivel scăzut dc calificare
(muncitori calificaţi şi necalificaţi), perioadele dc angajare alternând cu cele
marcate de lipsa locului dc muncă (unu din şase subiecţi). A treia categoric
este cea a persoanelor care nu au fost angajate decât „la negru” pentru
activităţi cu caracter ocazional care presupun munci nccalificate în
agricultură (zilicr angajat pentru prăşit, reparat lădiţc, spălat sticle, cărăuşie
ctc) sau comerţul en-gros (încărcat - descărcat marlă).
Schimbarea frecventă a locului de muncă a constituit un clement
important al analizei noastre, deoarece am considerat că instabilitatea locului
dc muncă reprezintă fie un indicator al slabei adaptări a individului la
cerinţele unui loc dc muncă (program de muncă, disciplină, integrare în
grupul dc muncă, acceptarea relaţiilor de subordonare), fie un indicator al
comportamentului violent pe care acesta l-a adoptat şi pentru care a fost
sancţionat de către angajator.

Informaţiile obţinute din cercetarea noastră evidenţiază faptul că,


schimbarea locului dc muncă a fost motivată diferit dc persoanele anchetate.
In raport cu motivaţia schimbării locului de muncă a subiecţilor se
conturează două situaţii:
1) schimbarea locului de muncă a fost făcută din motive care nu
ţineau dc voinţa persoanei (restructurarea locului dc muncă sau finalizarea
lucrărilor), situaţie valabilă pentru două treimi din subiecţi;
2) schimbarea locului de muncă din motive care constituie obiectul
nostru de interes: conflictele de muncă (dat afară, neînţelegeri) şi
incapacitatea de a se adapta cerinţelor locului de muncă („plictiseală^, se
simţeau „închişi la muncă“) (o cincime dintre subiecţi).
A doua situaţie, corespunde unor subiecţi care au fost sancţionaţi la
locul de muncă, printre sancţiunile menţionate în cadrul investigaţiilor

249
numărându-se mustrările verbale, mustrările serise şi desfiicerea contractului
de muncă, care au avut un caracter ocazional dc cele mai multe ori (în 27 din
30 de cazuri).
Din informaţiile obţinute ca urmare a discuţiilor purtate cu persoanele
condamnate pentru omor rezultă că, majoritatea agresorilor sunt persoane
active care au desfăşurat activităţi cu caracter permanent, activităţi mai mult
sau mai puţin calificate, aveau relaţii dc muncă bune cu şefii şi colegii. l:xislă
însă şi un grup dc agresori care, deşi în cazul lotului nostru este slab
reprezentat, este format din persoane care au fost implicate în activităţi
temporare, perioadele dc angajare alternând cu cele dc şomaj.

6. Antecedentele penale - factori dc risc în producerea omorului

In cadrul lotului de subiecţi am inclus atât persoane eu antecedenlc


penale, cât şi persoane tară antecedente penale. Această situaţie nc-a permis
să abordăm unele aspecte referitoare la persoanele din cele două categorii.
Peniru a obţine o imagine cât mai completă despre relaţia dintre
antecedentele jienale şi fapta de omor, am încercat să introducem în discuţie o
serie de variabile care să ne permită sesizarea unor diferenţe între persoanele
cu antecedente şi cele fără antecedente penale, diferenţe care ar putea .să
constituie factori dc risc specifici fiecărei categorii de subiecţi. Astfel, în cele
ce urmează ne vom concentra asupra aspectelor semnificative rezultate din
analiza tabelelor de asociere dintre variabila antecedente penale cu starea
civilă, mobilul delictului, mod dc operare, timpul comiterii faptei, relaţia
dintre agresor şi victimă, ocazii favorizante, atitudinea faţă de infracţiune şi
vinovăţie.
Diferenţele dintre persoanele cu antecedente şi cele fără antecedente,
identificate pe baza analizei tabelelor dc asociere (crosstabs) dintre
\ariabilelc antecedente penale şi starea civilă, sunt mai evidente în cazul
persoanelor implicate în relaţii dc concubinaj, necăsătorite, divorţate sau
despărţite. Astfel, subiecţii cu antecedente penale, care au un statut
asemănător celor anterior menţionate, prezintă o vulnerabilitate mai mare de
a comite o infracţiune de omor, în comparaţie cu subiecţii care au un statut dc
persoane căsătorite sau văduve (vezi Diagrama 4).

250
Diagrama 4

Distribuţia subiecţilor cu ante ce de (lente penale în funcţie


de starea civilă

c ă s ă t o r it văduv d iv o r ţ a i d e s p ă r ţit c o n c u b in a j n e c ă s ă to r it

I Tara a n t e c e d e n t e □ c u a n t e c e d e n te

Prin urmare, putem afirma că inslabililalca relaţiilor dintre agresori


şi partenerele de viaţă, ruptura relaţiilor sau absenţa unor relaţii afective de
genul celor care se construiesc în cadrul unei familii, constituie elemente care
cresc vulnerabilitatea persoanei de a comite omor. De altfel, în literatura de
specialitate, unii criminologi au subliniat deja importanţa relaţiei dintre
agresor şi partenera sa în producerea unor tipuri de omor, îndeosebi a celor
care se comit în spaţiul familial.
Rezultatele noastre confirmă afirmaţiile criminologului Maurice
Cusson formulate pe baza observaţiilor făcute asupra agresorilor din spaţiul
canadian. Criminologul insista asupra precarităţii „legăturilor amoroase şi a
uniunilor libere care reprezintă relaţii cu potenţial cxploziv.ţ...] Ele sunt
încărcate sexual şi afectiv, totul este însă marcat de absenţa angajării de
durată. Acest lucru duce la neînţelegeri când unul dintre parteneri investeşte
masiv în relaţie, în timp ce celălalt vrea să-şi păstreze libertatea“^^^
Analiza noastră a identificat o serie de particularităţi ale persoanelor cu
antecedente penale, care ţin îndeosebi de factorii situaţionali, mai precis, de
timpul comiterii omomlui şi locul comiterii infracţiunii. In ceea ce priveşte

‘ Maurice Cusson, Criminologie actuelle^ PUF, 1998, p. 25

251
timpul comiterii omorului, remarcăm diferenţe între persoanele cu
anlccedcnle şi cele iară antecedente, îndeosebi în cazul luptelor de omor
comise în cursul zilei (vezi Tabelul 5).

Tabelul 5. Relaţia dintre antecedentele penale şi timpul comiterii omorului

Antecedente Timpul comiterii omornini (%)


penale in cursul zilei in cursul serii in cursul nopţii
Fără antecedente 39,2 54,8 43,8
Cu antecedente 60,8 45,2 56,3

Implicarea persoanelor cu antecedente în fapte de omor comise în


timpul zilei, într-o măsură mai marc, poate lî pusă pe seama dispariţiei
inhibiţiilor şi a fricii faţă de consecinţele actului infracţional, de vreme cc
persoana respectivă a mai trecut prin situaţiile care urmează după comiterea
unei infracţiuni. Ne referim aici Ia contactul cu poliţiştii, procurorii şi alte
categorii profesionale implicate în investigarea actului infracţional, dar şi la
contactul cu mediul penitenciar care, deşi a fost traumatizant, nu constituie în
cazul lor un factor inhibitor pentru comiterea omorului.
De asemenea, printre persoanele care comit infracţiunile de omor în
stradă cele cu antecedente penale sunt mai numeroase (60,5%), decât cele
Iară antecedente penale (39,5%). Prin urmare, persoanele cu antecedente nu
au nicio reţinere de a săvârşi o faptă de omor în spaţii deschise, precum
strada, spre deosebire de persoanele tară antecedente care comit omoruri în
spaţii închise precum locuinţa victimci/agrcsorului. Implicarea persoanelor cu
antecedente în omoruri săvârşite pe stradă ne dă informaţii referitoare şi la
relaţia dintre infractor şi victimă.
Ipoteza noastră a fost, în ceea ce priveşte relaţia dintre infractor şi
\ ictimă în cazul omorurilor comise de persoane cu antecedente, că victimele
acestor fapte de omor sunt persoane mai puţin cunoscute autorilor. Pentru a
verifica presupoziţia noastră, am pus în relaţie variabila antecedente penale
cu relaţia dintre agresor şi victimă. Rezultatele arată că, persoanele cu
antecedente comit omoruri asupra unor persoane necunoscute într-un procent
mai mare, decât cei fără antecedente (vezi Tabelul 6).

252
Tahclul 6. Distrihuţia persoanelor cu antecedente penale în funcţie
de relaţia dintre agresor şi victimă
R e la ţia d in tre aţ^resor ş i victim ă (% ) N ivelu l de
sem n ifica ţie
A n te c e d e n te (P)
p e n a le victima persoana victima
cunoscuta persoana
necunoscuta 151,52 0,001
Fără 48,6 40,6
antecedente
Gu antecedente 51,4 59,4

în acelaşi timp, nc-am propus să identificăm tipul de victime care sunt


agresate de persoanele cu antecedentele penale. Analiza tabelelor de asociere,
a variabilelor anfecedente penale şi victime persoane cunoscute, a evidenţiat
unele diferenţe în cazul victimelor care sunt în relaţie de vecinătate cu
agresorii. Prin urmare, remarcăm implicarea persoanelor cu antecedente în
omoruri care au drept victime persoane mai puţin cunoscute, cu care au
contacte mai slabe şi mai rare decât alte categorii de victime, precum
membrii familiei sau prietenii.
întrucât am considerat că este posibil să existe o relaţie între
antecedentele prietenilor şi antecedentele persoanelor condamnate pentru
omor, ni s-a părut interesant să abordăm în investigaţiile noastre şi această
direcţie. Rezultatele obţinute evidenţiază un aspect deosebit de interesant,
mai ales, pentru acest tip de infracţiune. Aproximativ o cincime dintre
persoanele condamnate pentru omor Iară antecedente au printre prieteni
persoane cu antecedente. Ponderea prietenilor cu antecedente se dublează în
cazul persoanelor condamnate pentru omor cu antecedente (vezi Tabelul 7).

Tabelul 7. Asocierea agresorilor cu prieteni cu antecedente penale


P riete n i (% )
A g re so r i (% ) fără antecedente cu antecedente
fără antecedente 81,4 18,6
cu antecedente 59,1 40,9

Această situaţie ne indică orientarea persoanelor cu antecedente către


stabilirea de relaţii cu persoane cu acelaşi statut, rezultatul fiind creşterea
riscului de a continua activităţile delincvente care-i menţin pe o traiectorie
care se poate constitui într-o carieră criminală.
în sprijinul accslci afirmaţii vine chiar faptul că, aşa cum vedem clin
Tabelul 6, două cincimi dintre subiecţii anchetaţi (cu antecedente), care au
venit în contact cu prieteni cu antecedente, au comis o faptă de omor.
O altă ilcoscbirc înlrc persoanele cu anteeedenle şi cele l.irA
antecedente penale este legată de asumarea responsabililâtii faptă.
Persoanele cu antecedente îşi asumă într-o măsură mai marc (61,3%), decât
cele tară antecedente (3S,7%), responsabilitatea faptelor şi recunosc că ci
sunt vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat şi nu victimele, prietenii, familiile sau
hazardul. In schimb, persoanele tară antecedente plasează responsabilitatea
faptelor la nivelul victimei şi mai puţin la nivelul celorlalte categorii. Situaţia
prezentată reprezintă rezultatul prelucrării datelor obţinute din interviurile cu
subiecţii şi ar putea fi viciată de subiectivitatea informaţiilor pe care le-am
avut la dispoziţie. întrucât nu am avut la dispoziţie şi alte surse de date
referitoare la vinovăţia acestor subiecţi (rechizitorii, dosare penale) nu putem
să ne dăm scama dacă aceasta este realitatea, persoanele cu antecedente îşi
asumă vinovăţia într-o măsură mai marc decât cele fără antecedente, sau este
vorba doar despre modul în care subiecţii prezintă situaţia.

7. Factori de risc identificaţi Ia nivelul relaţiei dintre agresori


şi victime: rolul victimei în producerea omorului

Studiile de criminologie şi, mai ales, cele de victimologic abordează


tot mai des aspecte referitoare la victimele diverselor infracţiuni fie pentru a
identifica particularităţile persoanelor afectate de actul infracţional şi de a
elabora programe de prevenire a victimizării, fie pentru a-şi argumenta
punctul de vedere privind implicarca/vinovăţia/ncvinovăţia victimelor în
producerea actului criminal.
Infonnaţiilc pe care specialiştii le au la dispoziţie atunci când tratea/i
problematica victimelor criminalităţii provin din surse diferite : interviuri cu
\ictimc şi persoane din anturajul lor, dosarele penale ale persoanelor
condamnate pentru diverse infracţiuni, dosare care conţin infonnaţii obţinute în
unna probelor administrate, datele din anchetele de victimizare sau din
statisticile diverselor instituţii. Dat fiind natura infracţiunii pe care am avut-o in

254
vedere, informaţiile noastre nu puteau să constituie, în acest moment, decât
rezultatul convorbirilor avute cu agresorii. Rămâne ca pe măsură ce vom
inainla eu prelucrarea acestor date să trecem şi la analiza dosarelor penale
penlru a puica asigura demersului nostru de idenlillcare a caracteristicilor
victimelor, dar şi de tipologizare a victimelor omorului, acurateţea
metodologică necesară.
Rolul victimei în săvârşirea faptelor de omor a fost investigat în
raport cu tipurile de victime identificate de noi la nivelul lotului de cercetare.
Prin urmare, în cele ce urmează vom descrie victimele în funcţie de
caracteristicile socio - demografice, după care vom prezenta rezultatele
analizei noastre privind intlucnţa relaţiei dintre agresor şi victimă asupra
faptei de omor, în funcţie de tipurile de victime elaborate de noi.
Aşa cum am semnalat şi cu alte ocazii, unii subiecţi intervievaţi au
manifestat reticenţă de a vorbi despre victimele lor, iar reticenţa lor creşte pe
măsură ce încercăm să allăm date despre victime. Bineînţeles că, există
cazuri în care nu este vorba despre reticenţă, ci despre gradul de cunoaştere al
victimei, lată de ce, aUi avut la dispoziţie informaţii suficiente îndeosebi
despre sexul victimei şi mediul de rezidenţă.
In ceea ce priveşte sexul victimelor, datele obţinute indică faptul că,
patru cincimi dintre victimele infracţiunilor de omor au fost persoane de sex
masculin şi o cincime persoane de sex feminin. Distribuţia victimelor în
raport cu mediul de rezidenţă este relativ echilibrată între urban şi rural.
Astfel, 42,2% dintre victime provin din mediul urban, iar 48,4% din mediul
rural.
In schimb, informaţiile privind vârsta victimei, nivelul de instrucţie şi
ocupaţia sunt mai puţin prezente printre datele pe care le-am avut la
dispoziţie. Am reuşit, însă, să obţinem informaţii privind relaţia dintre
infractor şi victimă şi vinovăţia/nevinovăţia victimei.
In funcţie de datele pe care le-am avut la dispoziţie, am încercat
să structurăm analiza noastră astfel încât să obţinem informaţii cât mai
adecvate scopului nostru. Din acest motiv, pentru a avea o imagine completă
asupra rolului victimei în declanşarea conflictului şi finalizarea lui
cu suprimarea unei vieţi, am utilizat atât informaţii obţinute din ancheta
pe bază de chestionar, dar şi informaţii din interviurile realizate cu
persoane condamnate pentru omor. In scopul aprofundării analizei, dar
şi al diferenţierii unor factori specifici, am elaborat, în raport cu datele
avute la dispoziţie, patru tipuri de victime. Aceste tipuri au fost
construite în funcţie de criteriile: a) sexul victimei şi b) tipul

255
relaţiei clinlre inlVaelori şi victime. Rolul victimei în declanşarea coiinicliiliii
a Idst investigat în runcţie de aceste tipuri.

a. Factori de risc ai infracţiunilor de omor, în funcţie de tipurile de


victime elaborate în raport cu variabila sex

Distincţia tăcută în ilincţic de variabila sex, evidenţiază existenţa unui


grup mai consistent de victime de sex masculin (126 de persoane) şi a unuia
mai restrâns de victime de sex feminin (35 persoane).

Victimele de sex masculin

Distribuţia victimelor de sex masculin în funcţie de cele două medii


de rezidenţă este aproape egală. Astfel, 52,7% dintre aceste victime provin
din mediul rural, în timp ce 47,3% au domiciliul în mediul urban. Majoritatea
victimelor sunt persoane cunoscute agresorilor (două treimi).
Analiza tipului de relaţie dintre agresori şi victime evidenţiază faptul
că printre categoriile de persoane cunoscute cele mai expuse riscului de a fi
victime au fost în general cele situate în proximitatea autorului: rude (15,9%),
prieteni (15,1%), vecini (18,3%) şi consăteni (7,9%).
lin alt aspect abordat de noi a fost cel referitor la rolul victimei în
cadrul conllictului. Din investigaţiile noastre rezultă că, victimele de sex
masculin sunt considerate a fi vinovate de ee s-a întâmplat în mai mult de
jumătate (53,6%) din cazuri, în timp ce în restul cazurilor (46,4%) vinovăţia
este atribuită agresorilor, prietenilor, hazardului şi familiei.
Printre argumentele invocate frecvent de către agresorii investigaţi de
noi în sprijinul afirmaţiei lor privind vinovăţia victimei s-au numărat
următoarele:

• Provocare/ameninţare din partea victimei la care agresorul a fost


nevoit să răspundă prin iniţierea unor acţiuni de apărare;

I Am fost lovit de victimă şi după aia eu i-am luat ciomagul din mână
; şi l-am lovit. După aceea eu n-am mai ştiut nimic din ce s-a întâmplat.
j Agresor - tânăr 22 de ani, zidar Victima - consătean

256
/l/n fost (tiiicninidf cu tuoarica, darea jocului la locuiu\d...Atuvuiu(at
de către un ^rup de romi (30 - 40 de romi) cu topor, cufit, sabie. Familia
mea, frate, mamă, nepot minor de II ani au fost hăîuli. N-am avut altă
cale de ales...
Agresor -5 6 de ani, ini^iner horticultor Victima - consătean

Victima a fost cea care a cauzat prejudicii materiale, financiare sau


morale anterior faptei, iar agresorul nu a făcut altceva decât să se
răzbune, „să-i aplic o corecţie”;

M-am dus la victimă acasă ca săi-i ajut la zugrăvit. In timp ce am


stal cu victima împreună, am putut constata că în timpul acesta m-a furat,
in timpul detenţiei am săvârşit o altă infracţiune. Din cauza stresului,
deoarece m-am îmbolnăvit şi nu am fost tratat cum se cuvenea.
Agresor -3 7 de ani, zugrav_____Victime - client, personal din penitenciar

Ura personală pentru că eram singurul moldovean între ei. Doamna


inginer îmi aprecia munca prestată de mine. Victima mă fura, îmi fura din
producţia prestată de mine.
Agresor - 32 de ani, îngrijitor animale____ Victima - coleg

C'onllicle spontane pe fondul consumului de alcool, ca urmare a unor


dispute pe diverse teme.

Cu o zi până în Florii, pe 29 aprilie. Am băut cu victima şi un


prieten până la 4 dimineaţa. La 6 am mai luat o ţuică, am băut, ne-am
certat, i-am dat doi pumni şi două picioare.
Agresor - 34 de ani, zidar Victima - tatăl agresorului

Victimele de sex feminin

Analiza modului în care se distribuie victimele de sex


masculin/feminin în raport cu mediul de rezidenţă şi relaţia dintre victimă şi
agresor evidenţiază prezenţa unor diferenţe semnificative din punct de vedere
statistic între cele două categorii de victime (vezi Tabelul 8).

257
Tabelul 8. Distribuţia victimelor de sev mascul iii şi feminin în funcţie dc mediul
de r*e/idenlă şi relaţia dintre a;gresor şi vietimă
Victime de Victime de Nivelul de
sex sex semnificaţie
masculin feminin ____ (p)
Relaţia dintre Victima persoană 83 23
agresor şi cunoscută 98,9
victimă Victima persoană 43 11 0,001
cunoscută
Mediul de Urban 51 22
rezidenţă al Rural 75 12 42,7 0,001
victimei

Aşa cum rezultă din Tabelul 8, victimele femei din mediul urban (22)
sunt de două ori mai numeroase decât cele din rural (12). Mai mult de
jumătate simt persoane cunoscute agresorilor, persoanele din imediata
apropiere a agresorilor fiind şi în acest caz cele mai des victimizate (soţia,
mama, cumnata). In ceea ce priveşte rolul victimei în producerea faptei,
observăm şi de această dată numărul mare de agresori care apreciază câ
victimele sunt vinovate pentru ce s-a întâmplat (12 victime sunt vinovate).
Femeile victime sunt, în general, victime ale violenţelor
intrafamiliale, iar relaţia dintre ele şi infractor este de soţ/soţie. Fie că este
vorba despre episoade de violenţă repetabile care ating punctul culminant, fic
că este vorba despre o reacţie spontană la o situaţie resimţită acut de către
agresor (adulterul), victima şi alcoolul sunt prezente de fiecare dată în
discursul agresorului despre responsabilitatea pe care o au cele două elemente
în derularea faptelor.

Ne-am certat, l-am dat o palmă pe faţă, un picior în spate. Ea având


o pareză pe partea stănp^ă, cu inima, plămânii... A făcut cardio -
respirator şi a murit la câteva ore.
Ap^resorul - 29 de ani, fără ocupaţie________________Victima - concubina

j Am venit de la muncă şi s-a luat cu mine la ceartă. Din cauza j


j consumului de alcool pe care-l consuma. Am lovit-o cu pumnii. j
I Agresor - 4 9 de ani, agricultor Victima - soţia |

258
De la bâuturâ... Am prins-o cu altcineva, m-am enervat ^i s-a ajuns
uncie s-a ajuns.
Agresor -5 1 de ani, cârdiis Victima - soţia

Au existat însă şi cazuri în care victima nu a avut nicio vină, iar


agresorul îşi asumă întreaga responsabilitate.

V aiurea, mi-e sUd de mine. Nu ^tiu, probabil fiecare spune că el e


vinovat. Trebuie să ne pregătim întotdeauna pentru orice situaţie. Nu a fost
ceva, nu ştiu... să spun provocat, venit din exterior. E consecinţa faptelor
mele.
Agresor - 22 de ani, fără ocupaţie Victima - gazda agresorului

h. Factorii de risc ai infracţiunilor de omor, în fu n cţie de tipul


relaţiilor existente între agresori şi victime

Pornind de la datele pe care le-am avut la dispoziţie am grupat


victimele în două categorii principale: I) victime persoane cunoscute
agresorului (victime aflate în relaţii de rudenie cu agresorul, victime
implicate în relaţii de prietenie, victime aflate în relaţii de serviciu cu
agresorul, victime cunoscute din vedere) şi 2) victime persoane necunoscute
pentru agresor. Analiza realizată de noi în continuare a fost structurată în
funcţie de aceste două tipuri de victime, încercând astfel să identificăm rolul
pe care l-a avut tipul victimei în declanşarea conflictului. In acest scop, am
luat în consideraţie atât rezultatele înregistrate în cazul întrebărilor
referitoare la victimă din chestionarul utilizat, cât şi expunerile agresorilor
intervievaţi de noi în scopul de a aprofunda acest aspect.

Victime persoane cunoscute agresorului ( N - l 14)

Victimele aflate în relaţii de rudenie cu agresorul (N=36) sunt


persoanele care au una din calităţile: soţie/concubină, fiu/fiică, soacră/socru,
cumnaţi şi unchi. Datele pe care le-am avut la dispoziţie ne indică faptul că, cele
mai multe dintre victime erau: soţie (12), tată/mamă (12) sau cumnat/unchi (6).
Numărul mic de victime care corespunde fiecărui subtip amintit ne

259
clclcrmină însă să avem unele reţineri în elaborarea unor idei referitoare la
aceste subtipuri de victime şi să evidenţiem o scrie de particularităţi ale
victimelor actelor de uxoricid, filicid, matricid sau paricid. Putem însă să
facem unele consideraţii privind victimele încadrate în tipul relaţii de rudenie.
Atitudinea victimei a fost percepută de către infractor ca fiind
provocatoare în aproape jumătate din caz.uri (19). Aşa cum reiese din
descrierea faptelor tăcută cu ocazia întrevederilor necesare completării
chestionarelor, dar şi cu ocazia interviurilor, victima a avut un comportament
care i-a provocat agresorului un răspuns violent, mai ales că, aceste provocări
veneau pe fondul unor conflicte deja existente.
Consumul de alcool este menţionat de multe ori ca fiind unul din
clementele care au contribuit la finalizarea conflictului cu o faptă de omor. în
acelaşi timp, remarcăm absenţa martorilor, fapt care a contribuit, dc
asemenea, la evoluţia conflictului şi finalizarea violentă a lui. Bineînţeles că,
există şi cazuri în care prezenţa martorilor nu duce la stoparea conflictiikii, ci
Ia degenerarea lui în condiţiile în care aceştia intervin în sprijinul
combatanţilor pentru a hotărî învingătorul şi nu pentru a stopa confiictiil.
însă, fiind vorba despre persoane care au acţionat singure şi nu au avut
complici^^^' putem aprecia că, în cele mai multe dintre cazuri au lipsit martorii
care puteau interveni în sensul agravării conflictului.

Am consumat tu ied ş/ cu fratele meu. Am băut .fi un litru de vin.


După plecarea fratelui, m-am întins în pat la tv. Şi tata a venit, dar nu
numai în acea zi, ci de nenumărate ori. Mereu venea, mă înjura şi îmi
spunea să plec odată din casa lui. In acel moment fa m dat afară. Ajuns
afară, tata a început să se zgârie pe faţă şi să strige după ajutor susţinând
că este bătut. în acel moment am ieşit şi l-am împins...i-am făcut o rană la
coaste. A stat 9 zile în spital, după care a murit.
Agresor - 38 de ani, fără ocupaţie Victima - tatăl agresorului

' Pc baza analizei tabelului de asociere dintre variabila modul de operare şi relaţia dintre
■i^rcsim A victime ain constatat faptul c<1 toţi agresorii din spaţiul familial incluşi în lotul
lostru au acţionat singuri fără complicitatea altora.

260
Pe Idn^â noi s-a atentai o cwrma/â, sora sofiei eare nu avea copii.
Solul ei era bolnav, iar ea ne ajuta mereu. In 2000 solul cumnatei a murit
.y/ ea a râmas singura. A rămas pe lângă noi, ne ajuta. Ultimi Joi ani ne­
am propus să ne mutăm la tară. Noi ne mai dondăneam a.^a, aveam
contraziceri cu cumnata. In decembrie 2000 îi zic soţiei: „lei trenul, te
duci .y/ o iei .y/ pe Geta, îi dăm nişte carne, cărnafi să aibă pentru ea şi
pentru bătrân.
Le aşteptam pe amândouă pe data de 17. Pe 17 dimineaţa mi-am dus
gunoiul la animale etc. Un băiat zice: „ Vino bre la mine să-mi tai lemnele
că vine sărbătorile*'. M-am dus, am pus să fac şi mâncare. Pe la 14.30
vine cumnata. Ce or f i vorbit ele, nu ştiu. Am aşteptat, dar solia n-a venit
nici la rata de 15.00. Am luat nişte bani şi am plecat la Centru. Am luat 2
sticle de vin şi 2 l de apă. A mai venit cineva pe la noi. înainte de a veni
ea, am mai băut 5-6 pahare de vin la băiatul ăla. Am mai băut la cârciumă
200 grame de coniac. Apoi, mi-aduc aminte că ne-am certat. S-a făcut
seara. Pe la 22-23.30 m-am culcat fiind şi băut. Şi tot aşa din cauza Iu
bătrânii m-am certat că nu-mi prea dădea bani. îi dădea Iu haiatul lui.
Zice ea: „ Taci din gură! Poate-ti dau un lemn în cap!” A luat un lemn şi
mi-a dat cu el peste mană. După asta, nu mai ştiu nimic.
Agresor - maistru militar, 53 de ani Victima - cumnata agresorului

Victimele implicate în relaţii de prietenie (19 persoane) sunt, în cazul


nostru, toate persoane de sex masculin. Atitudinea victimei este percepută de
către agresor ca fiind provocatoare în mai mult de jumătate din cazuri (16), în
timp CC doar pentru 8 cazuri infractorii recunosc că şi ei sunt vinovaţi de cele
întâmplate.

Ne-am întâlnit la un chioşc comun unde am fost invitat de victimă


pentru a comenta cum am petrecut revelionul. Am consumat un litru de
alcool. In timp ce făceam o cafea mi s-a pus substanţe halucinogene. A
trecut o oră şi am întrebat victima de ce a pus pastilele în pahar la care nu
a avut răspuns. I-am luat la bătaie şi apoi am adormit. După două ore m-
am trezit, nu mai mişcau, am crezut că erau morţi. Am luat câteva
lumânări şi le-am aşezat deasupra lor. La chemarea proprietarului de a
stinge focul am încercat săi-I scot din casă. Am ajuns la concluzia că
victimele nu au murit din cauza pumnilor, ci din cauza fumului.
Agresor - 46 de ani, ajutor maistru ţesător Victime - prieteni

261
V ic tim e le a f la te în r e la ţii d e s e r v ic iu c u a g r e s o r u l sunt persoane care
deţin o poziţie de egalitate în raport eu agresorul, adieă sunt colegi (20
persoane) sau sunt clienţi ai agresorului (5 persoane). întrucât nuinâriil
aeeslom osie ilesliil de inie, nu ne-aiii permis sâ leali/âm o analiza amâiinnţilil
a relaţiei dinlre acest tip de victime şi agresor.

V ic tim e le c u n o s c u te d in v e d e r e sunt în marca lor vecini (24


persoane) şi consăteni (10 persoane) ai agresorului. Două treimi dintre
victime sunt bărbaţi. Diferenţele privind mediul de rezidenţă al victimelor
sunt nesemnificative, deşi numărul victimelor din mediul rural (19 persoane)
este puţin mai marc decât al celor din mediul urban (14 persoane). în ceea cc
priveşte vinovăţia acestei categorii de victime pentru faptele produse, din
răspunsurile date de către agresori, rezultă că ele sunt apreciate ca fiind
vinovate în unul din două cazuri.

imi datora banii pe care i-am împrumutat pentru două luni. A


trecut un an. l-am cerut. De aici a ieşit bătaie. Avea bani...luase salariul. A
sărit la bătaie... După aia, a plecat toată lumea. După două săptămâni l-a
găsit câinele unui cioban şi l-a mâncat.
Agresor - 4 7 de ani, împletitor Victima - consătean

V ic tim e le p e r s o a n e n e c u n o s c u te p e n tr u a g r e s o r (N=47) sunt în


general persoane de sex masculin (bărbaţi ~ 44, femei - 3). Referitor la
mediul de rezidenţă al victimelor, putem spune că numărul celor din mediul
urban este la fel de mare cu cel al victimelor din mediul rural. Cât despre
rolul acestei categorii de victime, agresorii atribuie responsabilitatea faptelor
victimei. Astfel, în unul din trei cazuri victimele sunt considerate vinovate de
cele întâmplate. Vinovăţia victimei este susţinută de argumente precum:
provocarea agresorului, agresarea verbală a infractorului, ameninţarea şi
lovirea infractorului.

Victima a fost vinovată de accident. Ne-am dat jos din maşini, j


l ’ictima m-a înjurat, a fost agresivă deşi ea era vinovată de accident. A
început să ţipe, înjure... A încercat să mă lovească cu levierul. Eu am
ripostat şi i-am dat cu levierul în cap. Victima a murit în drum spre spital.
Agresor - 3 9 de ani, şofer j

262
Au existat însă şi ca/uri în care victima a avut singura vină de a fi
acolo unde nu trebuia. Este cazul unor crime asociate cu acte de tâlhărie sau
molivale de curio/ilate şi consum de alcool.

/Im intra! cu mai mulfi. Afară era şoferul, în casă, ca să-i furăm, eu.
Eu am intrat în cameră fi am văzut că nu erau plecaţi. Un coleg Ea lovit
pe bătrân cu picioarele în piept fi a murit înnecat cu sângele.
Agresor - 3 2 de ani, fără ocupaţie

Am băut cu un prieten ,si cu fratele meu. Am mers pe Valea Porcului,


am întâlnit un necunoscut şi l-am ucis. Din curiozitate, am căutat plăcerea
aşa... Citisem o carte despre plăcerea crimei şi am vrut să văd cum este.
Agresor - 3 0 ani, muncitor

8. Factori dc risc specifici unor tipuri de omor

Am prezentat până acum o scrie dc factori care influenţează


producerea infracţiunilor dc omor în general. Aşa cum a rezultai din analizele
noastre există un complex dc factori care acţionează la nivelul unui individ
dc-a lungul vieţii sale şi care fac posibilă, la un moment dat, implicarea
acestuia într-un conflict care are ca urmare moartea victimei. Ca urmare a
structurării faptelor dc omor comise dc subiecţii din lotul nostru, în funcţie de
relaţia dintre agresor şi victimă, am obţinut informaţii referitoare la trei
categorii dc fapte de omor: omor în spaţiul familial, omor comis asupra unor
persoane cunoscute, altele decât rudele şi omor comis asupra unor persoane
necunoscute. Pe baza datelor obţinute, am constatat faptul că acţiunea
factorilor identificaţi dc noi, în subcapitolele anterioare, diferă în funcţie de
tipul faptelor de omor în care indivizii au fost implicaţi. Astfel, în unele tipuri
dc omor factorii relaţionali din mediul familial, antecedentele penale sau
grupul dc prieteni au o influenţă mai puternică decât în alte cazuri. Iată de ce,
în cele ce urmează vom prezenta factorii specifici unor fapte de omor.

263
a. Factori de risc care influenţează omorul săvârşit în mediul
familial

Reproducerea modelului relaţional conlliclual din familia de origine


la nivelul familiei pc care infractorul şi-a constituit-o constituie un factor
impoilant, care favorizează îndeosebi faptele de omor între soţi, omorul
asupra părinţilor, omorul asupra copiilor sau asupra unor rude.

h. Factori de risc specijlci onwrnini comis asupra unor persoane


cunoscute altele decât cele din spaţiul familial

Influenţa grupului de prieteni şi implicarea în acţiuni deviante şi


delincvente încă din timpul adolescenţei constituie factori specifici îndeosebi
faptelor de omor realizate în grup, ca urmare a unor fapte de tâlhărie sau a
unor conHicte vechi care readuse în discuţie favorizează faptele de omor din
spaţiile publice, săvârşite sub influenţa consumului de alcool şi a martorilor,
comise asupra unor amici, colegi sau persoane cunoscute doar din vedere.

c . Factori de risc specifici omorului săvârşit asupra unor persoane


necunoscute

Antecedentele penale constituie un alt factor de risc pentru producerea


faptelor de omor. Există un grup de agresori pentru eare faptele de omor
reprezintă momentul culminant al carierei infracţionale marcate de prezenţa
unor antecedente penale printre care infracţiunile violente sunt des semnalate.
Prezenţa antecedentelor penale favorizează îndeosebi actele de violenţă
îndreptate asupra persoanelor necunoscute. Este vorba despre faptele de omor
care se produc ca urmare a faptului că agresorul aflat în casa victimei pentru
a comite un furt sau tâlhărie constată că aceasta se află în casă şi vrea să-şi
apere bunurile.

264
9. Studii dc ca/

Studiu de caz ur. l

I.N. - 58 dc ani, pensionar, cadru militar, omor comis asupra unui membru al
lamilici: victima - cumnata.

I.N. s-a na.scut într-o familie de ţărani din judeţul Ialomiţa. Ambii
IKirinli aveau un uivel de inslrucţie scă/ul, lălăi a absolvit patru clase, iar
mama cinci. Resursele financiare necesare lamilici erau asigurate dc tată,
din muncile agricole şi activităţile comerciale desfăşurate în cadrul unui
magazin sătesc._________________________ ________________
Ţărani era. Mama, cat a trăit până în '57, avea 5 clase. Tata a avut
magazin mixt, a fost gestionar. Avea magazin cu duble, lanţuri, opinci,
stofe, marmeladă, halva, făină, mălai, zahăr.
Tata avea patru clase. A fost gardian la CAP, a lucrat in zootehnie
25 de ani. Atunci erau gospodari si mama si tata. Acuma, la 87 de ani, au
sănătate de cal. Tata nu fumeaza, nu ştie unde este cârciuma. Câteodată îl
luam şi zicea : '‘Nu merg cu voi la cârciumă!”. Acasă are vin vechi de U
ani. Are lângă fântână zmeură de face două damigeni de 10 litri. La roade
nu pune zahăr sau alcool. Are o grămadă de pruni aduşi de la munte. Şi el
nu ştie unded cârciuma.

Relaţiile dintre părinţi sunt apreciate de către I. N. ca fiind foarte


bune. De asemenea, subiectul nostru a avut relaţii bune cu cei doi părinţi.
Tatăl era persoana care îi sancţiona pe copii atunci când nu erau ascultători.
Printre sancţiunile aplicate copiilor nu sc numărau pedepsele fizice. Tata
evita să-i bată, dar îi sancţiona punându-i să facă diverse munci agricole.

Părinţii se înţelegeau foarte bine. Se certau uneori. Neam de


neamu nostru nu a făcut puşcărie. Nu au fost certaţi. Erau oameni cu casă,
nu se duceau să fure uni de la alţii. Toţi avea. Eram cuminţi. Când nu
eram cuminţi, tata ne pedepsea mai mult, mama nu. In '52-57, după ce a
trecut la colectiv, avea tata un loc de 2000 de metri, dar separat. Pe unu
punea tutun şi pe unu bumbac. Ei plecau la câmp, la treierat sau la sapă,
şi ne spunea: „ Uite, ţie ţi-am dat, după mărimi, tic ti-ain dat 80 de şiruri,
iar tu ai 100, tu ai 120 după mărimi. Culegeţi tutun!.

265
Familia în cadrul căreia I. N. s-a dezvoltat a cunoscut pe parcurs
modificări, ca urmare a decesului mamei. Aceste modificări au intervenit,
însă, când subiectul nostru era deja căsătorit. Copilăria şi-a pctrccut-o alături
de cele patru surori. In familie nu există persoane cu antecedente, toţi copii
familiei având o evoluţie fără probleme deosebite.

Eu am patru surori, toate trăiesc. Tata are 87 de ani. Mama a murit,


iar tata s-a recăsătorit. Am o soră mai mare (pensionară), cumnatul
(pensionar - mecanic) are 3 băieţi: unul care e locotenent colonel are o
fată în Italia. O soră are doi băieţi: unu ^ef de gară, unu muzicant
plutonier major ^i o fată căsătorită cu un căpitan de aviaţie. O soră la
Braşov, căsătorită cu un plutonier adjutant constructor. Au un băiat poliţai
la Slobozia, o fată căsătorită. O soră (pensionară), căsătorită cu un ^ef
mecanic, are două fete: una medic stomatolog, una căsătorită cu un poliţai
la Penitenciarul Slobozia.

Deşi tatăl a încercat să asigure veniturile necesare familiei, subiectul


nostru îşi aminteşte totuşi de câteva perioade grele ale familiei, când a fost
constrâns de situaţie să lucreze: începând de la vârsta de şapte ani (perioada
care începe cu 1953) şi continuând cu perioada adolescenţei lui I. N. In
situaţiile de criză, familia lui I.N. a fost sprijinită de fratele mamei, care l-a
luat pe subiectul nostru şi a avut grijă de el cât a lucrat şi a urmat cursurile
liceale.

Ţin minte iarna foarte grea din '53- '54, că era mare sărăcie. Nu
ave lumea de muncă. Erau numai gânduri rele iarna, grea rău de tot. Ce
să vă spun? Erau de .sărbătorile mori, la Pa.şti şi la Crăciun, când se mai
împrumutau sau îşi opreau ei o găleată două de făină, ca să-şi facă ceva,
un cozonac ceva pasca ceva colaci. Mi-aduc aminte că eram singurul
băiat, aveam 7-8 ani. Fratele Iu ' mama, un unchi zice: „Dă şi mie baiatu'
la prăşitoare". Adică, să-i ţin calul la prăşitoare. Mă duceam mai mult
pentru lapte. Aveam răni între picioare, de la sârma de cal, că mă ţinea
călare. îl ţineam la prăşitoare să meargă pe rând, când eram mai mare îl
ţineam de ham mergeam pe jos. Când dădea câte un bici, fugea calu...Cc
păţeam, aoleo!

266
Vara cum mergeam de la şcoală, in iulie aşa, mă ducea la câmp.
Avea un loc şi acolo coseam până în toamnă. Avea un loc de pământ.
Acolo, în capul locului era vie, pe urmă erau casele. In'59, când am venit
în vacanta de vară după ce terminam primu an, un unchi de-al meu,
„Domnul să-l ierte!", avea un prieten pe şantier, un maestru şi vroia să
muncesc acolo. 15,16,17 ani. Toţi trei ani am lucrat pe şantier. La şapte
fără un sfert eram în formaţie pe şantier la blocuri, ba pe Mihai Bravu,
Obor, depinde unde aveam de lucru, tot Bucureştiul. Mă îmbrăca, îmi
dădea bani. Venea unchiu zicea: „Băi, vino, ia banii, să nud
cheltuiască!". Mă îmbrăca de toamnă, îmi lua cărţi, îmi lua caiete, îmi lua
ce-mi trebuie. Mă duceau înainte de şcoală o săptămână la ţară. Mă
duceam îmbrăcat în haine noi.

Provenit clintr-o familie simplă de ţărani, I.N. a reuşit să finalizeze, cu


suportul financiar al părinţilor şi din banii câştigaţi în timpul vacanţelor,
liceul şi să-şi completeze studiile urmând cursurile unei şcoli militare de
subofiţeri.

M-am născut la 11 decembrie 1947 într-o familie de ţărani.


Cursurile primare le-am făcut în sat până la clasa a Vll-a. Mi-aduc aminte
in clasa a III a mi-a făcut opinci. Iarna n-aveam opinci. Mergeam desculţ
la şcoală şi stăteam până ne dădea drumu. După care, în 1959, am reuşit
la Liceul de industrie alimentară „Nicolae Creţulescu” din Bucureşti de 4
ani. In 1963 am terminat.

După finalizarea cursurilor liceale, I.N. a lucrat în domeniul


alimentaţiei publice la o cantină din zona industrială. Dorinţa sa de a continua
studiile l-a determinat să urmeze cursuri de specializare încă din timpul
efectuării stagiului militar. întrucât a hotărât să rămână în cadrul armatei, a
continuat să urmeze unele cursuri de specialitate, dar şi cursurile şcolii
militare de maiştri. A lucrat timp de 31 de ani în cadrul armatei, timp în care
a deţinut mai multe funcţii. în 1997 a ieşit la pensie şi s-a retras la ţară unde
şi-a întemeiat o gospodărie.

267
Am fost repartizat la cantina întreprinderii pe platforma
Industriilor. Am lucrat până pe 19 februarie 1966, după care am fost
recrutat şi încorporat ca militar în termen la unitatea Vânju Mare din
Mehedinţi. Am urmat un curs de comandant de pluton (ianuarie 1969). Am
fost dus la Făgăraş (1969). Am luat toate examenele de maistru subofiţer.
Am făcut şcoala militară în iulie 1969. Am ieşit cu gradul de sergent major
şi am fost repartizat în Bucureşti. Am fost comandant de pluton, după care
am fost 21 de ani bucătar în cadrul popotei de cadre. După aceea, am
trecut la logistică. De la bucătărie, la echipamente. Peste 4 ani m-a
schimbat la depozitul alimente aprovizionare, distribuire (3500 de soldaţi
şi cadre). Aveam fermă agricolă (porci) şi grădină de zarzavat. O aveam
în subordine, o administram şi pe aceea.
In ultimi 2 ani, fiind şi în prag de pensionare 1996 şi 1997, am
trecut la munca de birou, tot în cadrul logistic (2 componente: alimente şi
echipament). Pe 1 februarie 1997 am ieşit la pensie cu vechime integrală
de 31 de ani.

familia pc care şi-a constituit-o reproduce modelul familiei dc


origine, este o familie organizată cu patru copii. Veniturile familiei erau
asigurate atât de I.N, cât şi de soţia sa care lucra în aceeaşi unitate militară.
iMcseria pe care o avea şi accesul la ferma şi bucătăria unităţii militare i-au
uşurat Iui I, N. sarcina dc a-şi întreţine familia. Obişnuit de mic cu viaţa plină
dc tot felul dc constrângeri materiale, subiectul nostru a păstrat aceeaşi linie
privind distribuirea veniturilor către membri familiei sale, doar din dorinţa dc
a-i ajuta pe copii să se realizeze profesional. în prezent, toţi sunt realizaţi din
punct dc vedere profesional şi familial şi locuiesc în străinătate. în relaţia cu
copii săi, I. N. s-a manifestat uneori ca un părinte autoritar care îi sancţiona
pc copii, atunci când nu era mulţumit de modul în care aceştia îşi îndeplineau
sarcinile zilnice.

Soţia lucra cu mine, ca ospătar-bucătar. Copii erau toţi plecaţi. Am


4 copi: 3 în Germania şi unul în Spania, căsătoriţi. Din tinereţe i-am călit.
Concediul, chiar şi după Revoluţie, şi toate permisiile le făceam cu familia
la ţară. Aveam animale, pământ. Eu concediu la mare faceam 2-3 zile si
atat. Lăsam copii 3 la ţară şi plecam şi noi în concediu, în Moldova cu
bicicletele.

268
N-am bălul solia, nici pe ei. La cea mare am avui....a lipsii de la o zi de
practică.
('el mic nu voia să se angajeze. M-am luat după el, l-am speriat....
S-a angajat, m-au ascultat. Le-am zis: „Dacă nu mă ascultaţi vor veni
timpuri grele, vor veni... “ le-am spus prin ce am trecut. Ce era să fac?
Eu 12-13 ani n-am putut să port costum pentru că îi îmbrăcam pe ei.
L'ăceam pom iarna în unitate. Nu puteam să fac altfel. Ar fi zis colegii:
Uite ă.pia nu pot să-şi îmbrace copii!”. Nu mi-am luat un costum civil să
mă duc şi eu la un restauratei, la o nuntă. Şi le-am spus: „ Vă aduceţi
aminte şi v-am crescut pe voi. V-am dat la şcoli particulare”. Mi-au zis :
„Mă duc şi eu la mare, mă duc şi eu la munte!”. Le-am zis: „Duceţi-vă!”.
Le-am luat TV.... Alţii n-aveau ce avem noi. Erau colonei şi n-aveau. In
1968 s-a născut fata, în 1971 şi 1972 băieţii._________________________

După pensionare, I. N. s-a retras împreună cu soţia la ţară unde şi-au


întemeiat o gospodărie în care au continuat să muncească. începând din anul
2000 la treburile gospodăreşti au fost ajutaţi şi de cumnata lui I. N. între I. N.
şi cumnată au mai existat unele conflicte, majoritatea generate de faptul că
tatăl acesteia (socrul agresorului) îi dădea bani din pensie unui copil al său,
deşi 1. N. era cel care avea grijă de el. Cumnata era cea care îi ţinea partea
tatălui şi din acest motiv a reuşit să atragă ura lui I. N.

In 2000 soţul cumnatei a murit, ea a rămas singură. A rămas pe


lângă noi, ne ajuta. Ultimi doi ani ne-am propus să ne mutăm la ţară. Ge­
am făcut noi acolo în 3 ani n-au făcut alţii în 50 de ani. Toate puse la
punct. Noi ne mai dondăneam aşa, aveam contraziceri cu cumnata.

Conflictul a revenit în ziua faptei pe fondul unui consum de alcool


exagerat. Schimbul de vorbe dintre cumnată şi I. N. a fost de această dată
însoţit, conform relatărilor agresorului, de gestul victimei de a-1 lovi cu un
par de lemn. I. N.

269
In decembrie 2000 îi zic soliei: „Iei trenul, te duci şi o iei şi pe Geta,
îi dam nişte carne, cârnati să aibă pentru ea şi pentru bătrân.
Le aşteptam pe amândouă pe data de 17. Pe 17 dimineala mi-am dus
^unoiid la animale etc. Un băiat zice: „ Vino bre la mine să-mi tai lemnele
că vine sărbătorile''. M-am dus, am pus să fac şi mâncare. Pe la 14.30
vine cumnata. Ce or fi vorbit ele, nu ştiu. Am aşteptat, dar soţia n-a venit
nici la rata de 15.00. Am luat nişte bani şi am plecat la Centru. Am luat 2
sticle de vin şi 2 I de apă. A mai venit cineva pe la noi. înainte de a veni
ea, am mai băut 5-6 pahare de vin la băiatul ăla. Am mai băut la cârciumă
200 grame de coniac.
Apoi, mi-aduc aminte că ne-am certat. S-a făcut seara. Pe la 22-
23.30 m-am culcat fiind şi băut. Şi tot aşa din cauza Iu bătrânii m-am
certat că nu-mi prea dădea bani îi dădea Iu baiatul lui. Zice ea: „ Taci din
gură! Poate-ţi dau un lemn în cap!" A luat un lemn şi mi-a dat cu el peste
mână. După asta, nu mai ştiu nimic.
M-am trezit afară şi nu prea se vedea bine.. Când văd pe cineva am
intrat acolo, am înjurat, am luat toporul şi am lovit<i de 3 ori până să-mi
dau seama. Şi am plecat la vecin să-i spun că am omorât pe cineva. M-am
întors înapoi. Eu o căutam pe cumnata pe la vecini. Ea nu era. Nu ştiam că
ea e fvictimaj. M-am întors acasă şi-am intrat la primul har. Acol, m-am
întâlnit cu nişte prieteni jacuseră armata cu mine. După ce am ieşit eu din
cârciuma a intrat băiatul să anunţe că am omorât pe Geta. Şi m-au prins
de pe urmă.

Agresorul îşi construieşte discursul referitor la faptă atribuind


responsabilitatea crimei pc scama victimei, care l-a provocat, şi a consumului
de alcool, care a generat lipsa controlului asupra reacţiei sale la provocarea
victimei. Lipsa soţiei şi a altor martori a făcut practic imposibilă intervenţia
unei persoane cu rol de pacificator, conlliclul finalizându-se cu moartea
cumnatei.

270
Studiu de caz ur, 2

M. C. - la momentul laptci avea 20 ele ani, neeăsătoril, omor eomis asupra


unor persoane neeunoseute, condamnat pentru 20 de ani de închisoare.

M. C. Provine dinlr-o familie care a suferit unele modificări ca


urmare a divorţului dintre părinţii naturali. După divorţ, mama s-a recăsătorit,
actualul soţ acceptând să-i crească pe cei trei copii din căsătoria anterioară.
Evoluţia familiei a fost marcată nu numai de divorţul dintre părinţi ci şi de
moartea unuia dintre copii. Veniturile familiei erau asigurate de ambii părinţi
care au lucrat ca muncitori în diverse instituţii.

Ani doua surori, una bolnavă de inima. A murit în 1987. Mama e


recăsătdrită legai Lucrează amândoi părinţii. Mama a lucrat la fabrica
Chiajna, confecţii, ambalaje, acum e femeie de serviciu şi are un salariu
de 7. ()()(). OOO lei. Tata la o firmă pe lângă Tribunal, la o termocentrală, 30
de ani şi ceva. Acuni are 52 de ani.

M. C. descrie relaţiile dintre actualii părinţi ca fiind bune. La fel sunt


prezentate şi relaţiile dintre M. C. şi părinţi, printre argumentele aduse în
sprijinul afirmaţiei lor numărându-se lipsa sancţiunilor atunci când
comportamentul său rui coincidea cu aşteptările lor. Din discuţiile cu
agresorul rezultă că, ambii părinţi s-au implicat în educaţia copiilor, însă
numai tatăl era cel care îi pedepsea. Stilul educativ lipsit de sancţionarea
conduitelor inadecvate ale minorului a favorizat dezvoltarea unui
comportament care a culminat cu actul violent pentru care a primit pedeapsa
privativă de libertate. Lipsa părinţilor din spaţiul familial, generată de
programul de muncă, a fost suplinită de bunică.

271
Foarte bine se înţelegeau. Amândoi părinţi s-aii ocupat de educaţia
necesară. Tata ne pedepsea, dar nu prea mult. Dacă ne pedepsea nu mai
ajungeam aich Avem multe greşeli faţă de ei, dar mama nu m-a pedepsit
niciodată. Tata mai zicea: „ Nu-ţi mai cumpăr ceva, nu mai ieşi afară'\
dar alte pedepse mai drastice, nu. Dacă mă bătea nu-mi părea rău, că nu
mai ajungeam aici. Părinţii s-au ocupat mai mult cu munca. Bunica s-a
ocupat de mine. Mi-era ruşine de ea. Bunica stă în Colentina. E bătrână
acum, nici nu mai vede. Nu poate să vină la mine.

Relaţia lui M. C. cu părinţii a cunoscut o evoluţie bună şi după cc


acesta a fost pedepsit pentru faptele sale. Sprijinul oferit de familie a avut un
rol important în depăşirea momentelor dificile ale adaptării la condiţiile
mediului penitenciar. Suportul familiei îl face pe M. C. să fie chiar optimist
în legătură cu evoluţia sa după executarea pedepsei privative de libertate.

N-aş putea spune o vorbă despre ei, nu mă băteau. N-am cum să le


mulţumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, pentru că sprijinul lor
contează. îmi dau mai multă încredere şi speranţă. Poate dacă nu erau ei
poate tiici tm mai trăiam. Cine cade aici (la puşcărie) vă daţi seama o ia
razna. Mai ales după Ii) ani. Dacă nu ai pe nimeni e greu. Când te duci
afară iarăşi e greu. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că îi am pe părinţii mei
şi ajutorul necesar pentru când ies afară.

Pe parcursul anilor de şcoală M. C. a avut rezultate bune până în clasa


Vl-a, când influenţa anturajului s-a făcut simţită intens şi interesul minorului
pentru şcoală s-a diminuat. Aprecierile sale faţă de disciplinele învăţate în
şcoală depind în marc măsură de relaţia pe care a avut-o cu profesorii care
predau materiile respective. Pedepsele fizice agreate de unii profesori nu au
lăcut altceva decât să-l determine să se exprime şi mai violent în spaţiul
şcolar, conflictele verbale dintre el şi profesoara de matematică fiind
menţionate cu insistentă.

2 72
Cu toate că a beneficiat de ajutorul colegilor şi al vecinilor de vârsta
sa pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şcolare, M. C. nu a reuşit să obţină
rezultate care să determine schimbarea atitudinii unor profesori. Caracterul
delăsător al minorului combinat cu atitudinea refractară faţă de stilul dur al
unor profesori a dus la abandonarea cursurilor.

Nu eram da^tept, dar aveam note frumoase. Din clasa a Vl-a am


început sâ mă bag în anturaj. Bine, nu-n anturaj aşa....mai minor. Bine că
nu m-am luat de băutură. Era şi o fată din bloc. Veneam la ea acasă,
făceam 3 minute. Erau două gemene, M-am înţeles foarte bine cu ele din
clasa I-a. Ea îmi aducea acasă penarul...Findcă eram mai leneş. Când
aveam voinţă făceam. Am avut foarte mulţi prieteni la scoală care mă
ajutau, mă simpatizau. Istoria şi geografia mi-au plăcut. Nu mi-au plăcut
romana şi matematica, cât mi-au plăcut istoria şi geografia. Profa de mate
şi profa de engleză nu prea. Profa de mate avea un băţ şi ne dădea peste
mâini. Un arătător de harta. Şi-i ziceam: „Dar cine sunteţi, sunteţi
mama? Da ’ când te bate, te bate degeaba că tot nu înveţi. Aşa îi faci
înadins: „Ce învăţ că vreţi dumneavoastră, învăţ că vreau e u ”.

M. C. pare să fi fost un individ destul de izolat, cel puţin în ultimii ani.


Timpul liber şi-l petrecea cu surorile şi mai puţin cu grupul de prieteni.
Modalităţile de petrecere a timpului liber nu includeau consumul de alcool sau
droguri.
Despre prieteni vorbeşte destul de puţin, dar ţine să menţioneze că a
avut mai degrabă colegi decât prieteni. In viziunea sa, prietenii fiind nişte
persoane pe care te poţi baza necondiţionat. A reuşit, însă, să obţină suportul
unuia dintre prieteni care a păstrat relaţia cu el şi după ce a fost condamnat la
executarea pedepsei.

Colegi, prieteni nu. In ziua de azi e foarte greu să mai ai un prieten


sau o prietenă. Un prieten şi-ar da şi viaţa pentru mine, ar face orice.
Nu prea îmi plăcea să ies în grup. Mă mai duceam cu surorile
mele. Dar la cinematograf, la astea nu. Nu beam, nu fumam, nu mă
drogăm. Sunt unele chesti pe care le-am făcut şi mă bucur că le-am făcut.
Probabil dacă eram şi eu afară eram şi eu ca ei. Am avut prieteni şi mai
mici şi mai mari. Au venit aici să-mi aducă pachet. Important e cş mi-a
ajutat părinţii. Era mic, slab, acum e înalt nu-l mai cunoşteam.

2 73
Actul violent care a dus la moartea a doi copii a determinai selectarea
subiectului nostru şi includerea lui în programe speciale de terapie dezvoltate
în scopul diminuării manifestărilor violente ale persoanelor condamnate
pentru infracţiuni deosebit de grave. M. C. a participat la toate programele
pentru care a fost selectat manifestând astfel dorinţa de a depăşi momentul
faptelor sale şi a încerca să-şi construiască un viitor după executarea
pedepsei.

/ Aţi participat la programele din penitenciar?


Da, la toate. Ar fi multe: terapie, desen, violenţă, cursuri mate, româna,
test HIV. Aici e greu. Acum am prins şi cu curaj şi spun ce am de spus.

Anii petrecuţi în penitenciarul Jilava şi Penitenciarul de iMaximă


Siguranţă Rahova şi-au pus amprenta asupra sa. Au fost ani marcaţi de
umilinţe, din partea colegilor de cameră, şi de indiferenţa unor cadre faţă de
nevoile sale. Adaptarea la condiţiile mediului penitenciar a fost destul dc
grea, M. C. având la dosar chiar o încercare dc evadare.
Experienţele trăite în timpul anilor dc detenţie au fost traumatizante
pentru M. C., întoarcerea în penitenciar pentru comiterea altor fapte fiind
singurul lucru care-1 sperie.

in Jilava era foarte greu. Să stai 60 de oameni în cameră era foarte


greu. Acolo era greu să supraveţuieşti. Nu ştiai să te descurci, erai un om
de nimic, erai hatjocora la alţii... Cel mai bine e să nii-i.bagi în seamă. A/-
am abţinut. Eu în aceşti ani am învăţat foarte multe, să evit conflictele.
Pe mine nu mă poate reeduca nici un psiholog. Au încercat fe l şi fel
de lucruri. Mi-au apărut la dosar şi încercare de evadare. Am făcut cerere
la Parchet şi nu vor să mă ajute. Sunt între cadrele de aici. Suntem trataţi
cu indiferenţă. Nu contează ce am făcut. Suntem oameni, trebuie să ni se
dea o a doua şansă. Aici nu ni se dă şansa. La alţii fac 3 luni şi nu suportă
detenţia. »Ş7 eu 5 ani... Nu pot să înţeleg asta. Am 25 de ani. Dacă te duci şi
.spui: mă doare " nu te crede nimeni. Zice că eşti tânăr. Mi-e teamă să
mai viu înapoi, în închisoare. Asta este singurul lucru de care mi-e teamă.

2 74
Planurile de viilor ale lui M. C. includ continuarea studiilor, învăţarea
unei meserii, întemeierea unei lamilii. Modelul de viaţă pe care şi l-a ales este
cel al tatălui pe care vrea să-l imite, chiar şi în alegerea meseriei.

Fa i când o să ies afară am de gând să stau lângă părinţii mei, să-mi

continui studiile, să-mi întemeiez o familie. Aş vrea să continui şcoala. Ce


meserie are tata aş vrea să am şi eu. Poate chiar şi zugrav. Orice meserie
o prinzi repede dacă vrei să munceşti. Ştiu că este foarte greu, nimeni nu-ţi
dă nimic degeaba.
O să-mi iau o fată de la tară pentru că poţi să faci casă cu ea. S-a
făcut democraţia asta şi fetele sunt rele. Eu n-am cunoscut, nu am avut o
relaţie cât de mică, pentru că nu om avut timp.________________________

10. Concluzii

Investigaţiile noastre au evidenţiat o serie de factori de risc care se


manifestă la nivel individual, familial, şcolar şi al grupului de prieteni, dar şi
factori siluaţionali care determină producerea unor acte violente, precum
omorul. Cercetările deslăşuratc au validat existenţa unei continuităţi a
violenţei pe parcursul vieţii, cel puţin pentru o categoric de subiecţi, violenţă
care se manifestă cu intensitate variabilă în anumite perioade ale evoluţiei
individului.
Astfel, printre cauzele identificate de cercetările noastre în cazul
infracţiunilor de omor se numără o seric de factori care se manifestă la
nivelul familiei de origine. Modelul relaţional parental marcat de conflicte şi
agresiuni fizice, dar şi relaţiile dintre părinţi şi copii marcate de violenţe
(pedepse fizice) sunt reproduse, conform investigaţiilor noastre, la nivelul
familiei agresorului, constituind factori care determină producere conflictelor
şi violenţelor intrafamilialc care sfârşesc prin comiterea unui omor. Mărimea
şi tipul familiei corelate cu nivelul de instrucţie şi statutul ocupaţional scăzut
fac ca aceste familii să aibă un nivel economic scăzut, sărăcia fiind un alt
factor care are o contribuţie importantă în producerea evenimentelor violente.
De asemenea, investigaţiile realizate au evidenţiat prezenţa unor factori
de risc la nivelul familiei infractorului, factori care au existat şi în familia de
origine. Relaţiile dintre parteneri marcate de conflicte frecvente, mărimea

275
la/nilici, persistenţa nivelului economic redus şi agravarea situaţiei acestor
familii, ca urmare a acumulării handicapurilor socio-economice din familiile
de origine şi a celor din familiile pe care şi le-au constituit, sunt frecvent
întâlnite în ea/ul persoanelor condamnate pentru omor.
La nivelul mediului şcolar printre factorii identificaţi a avea o
semnificaţie pentru viitoarea infracţiune se numără: frecvenţa şcolară redusă
şi prezenţa unor manifestări violente (conduite deviante şi delincvente).
Incapacitatea reprezentanţilor şcolii (cadre didactice) de a gestiona
problemele copiilor violenţi şi a copiilor cu probleme sociale, lipsa de
comunicare dintre profesori şi elevi sau aplicarea unor pedepse dure fac ca
elevii, care nu reuşesc să se integreze şi să se adapteze cerinţelor şcolii, să
renunţe la cursuri şi să se orienteze spre petrecerea timpului în cadrul unor
grupuri care, mai devreme sau mai târziu, vor comite acte violente.
Asocierea cu indivizi care valorizează rezolvarea conflictelor prin
utilizarea forţei, dar şi prezenţa antecedentelor penale în grupul de prieteni,
sunt alţi factori care pot duce la implicarea indivizilor în acte de violenţă. Pe
de altă parte, petrecerea timpului liber în cadrul grupului de prieteni
îndeosebi în baruri şi discoteci favorizează consumul de alcool. Investigaţiile
noastre au evidenţiat prezenţa consumului de alcool în multe din cazurile de
omor incluse în cercetare. Relaţia dintre infractor şi victimă - situarea
victimelor în proximitatea infractorilor - contactul frecvent dintre aceştia
constituie alţi factori care pot favoriza producerea omorurilor.
Contextul social favorizează la rândul său producerea actelor violente
îndeosebi prin: permisivitatea şi indiferenţa comunităţii faţă de actele ele
violenţă din familie sau din alte spaţii; persistenţa unor mentalităţi de tipul
„bătaia e ruptă din rai“, toleranţa faţă de violenţa interpersonală şi de aici
ncimplicarea în sesizarea şi prevenirea actelor de violenţă grave şi menţinerea
lipsei de încredere în instituţiile specializate ale statului implicate în
sancţionarea comportamentelor delincvente, de unde tendinţa de a-şi face
singuri dreptate cu orice preţ.
Pornind de la factorii de risc identificaţi în cazul acestui tip dc
infracţiuni, vom prezenta în cele ce urmează unele recomandări care pot 11
luate în consideraţie în elaborarea programelor de prevenire a criminalităţii
violente.
In opinia noastră, programele de prevenire a criminalităţii violente
trebuie să se adapteze fiecărui tip dc infracţiune care a fost inclus în sfera

276
accslci noţiuni (omor, viol, tâlhărie, vătămare corporală, loviri cauzatoare de
moarte) şi să vizeze diminuarea acţiunii factorilor de risc identificaţi la nivel
individual, familial, şcolar, la nivelul grupului de prieteni sau la nivelul
comunităţii şi al societăţii. în acelaşi timp, programele dezvoltate în cazul
fiecărui tip de infracţiune trebuie să vizeze atât acţiuni de prevenire
sifualionalâ, cât şi adoptarea unor strategii de prevenire socială care să
includă acţiuni de prevenire prin dezvoltare (vizează copilul şi familia) şi
acţiuni de prevenire comunitară (la nivel de cartier sau oraş).
Programele de prevenire situaţională a infracţiunilor de omor
necesită implicarea comunităţii şi a poliţiei în acţiunile de prevenire a
om orurilo r prin diminuarea acţiunii factorilor de risc: sesizarea poliţiei de
către cetăţeni încă din primele momente ale conflictului dintre combatanţi
pentru a facilita intervenţia promptă a poliţiei şi stoparea evoluţiei
conflictelor, prevenirea reiterării faptelor violente prin includerea agresorilor
în programe speciale de consiliere în scopul diminuării posibilităţilor de
reiterare a actelor violente.
Programele de prevenire prin dezvoltare trebuie să vizeze atât
individul, cât şi familia de origine sau familia pe care şi-a constituit-o.
întrucât am văzut că există o categorie de indivizi care se manifestă violent în
mai multe perioade ale vieţii (şcoală, familie, loc de muncă), credem că ar fi
indicat să se acţioneze în sensul identificării din timp a acestor indivizi şi a
implicări lor în programe de prevenire care să-i orienteze spre acţiuni menite
să controleze manifestările violente. De asemenea, familiile din care provin
aceste persoane ar fi de dorit să fie implicate în programe care să-i
pregătească pe părinţi pentru intervenţia eficientă în situaţiile în care copii lor
SC manifestă violent sau au comportament delincvent.
Din rezultatele investigaţiilor noastre a rezultat faptul că, de cele mai
multe ori, infractorul a reprodus la nivelul familiei sale modelul relaţional
parental. Din acest motiv credem că ar fi necesară identificarea familiilor în
care se produc frecvent acte de violenţă verbală şi fizică între parteneri sau
acte de violenţă asupra copiilor (cu ajutorul poliţiei de proximitate şi al
membrilor comunităţii) şi includerea lor în programe de intervenţie care să
permită diminuarea numărului de acte violente din cadrul familiei.
Rolul şcolii este mult diminuat în condiţiile în care cei mai mulţi dintre
agresori am văzut că au abandonat destul de repede cursurile, totuşi, intervenţia

277
unui consilier şcolar (psiholog) în situaţiile în care un elev are unele
manifestări violente în şcoală ar fi de recomandat.
Prognimclc de prevenire derulate la nivelul comunităţii (la nivel de
cartier sau localitate) trebuie să determine implicarea cetăţenilor în
identifiearea familiilor cu probleme, în sensul sesizării poliţiei din primele
momente ale confiictului - astfel încât să permită intervenţia poliţiei înainte
ca acesta să evolueze şi să se finalizeze cu moartea unuia dintre cei implicaţi.
De asemenea, dincolo de sensibilizarea cetăţenilor la problemele
celoiiaţi membri ai comunilăţii şi implicarea lor în stoparea aclelor de
violentă din primele l'a/e ale acestora, considerăm că este necesară şi
impliearea reprezentanţilor unor instituţii, guvernamentale şi
neguvernamentale, în sensul colaborării lor la dezvoltarea unor programe de
prevenire menite să reducă riscul producerii actelor de violenţă.
Derularea unor campanii care să mediatizeze legislaţia în vigoare
privind violenţa în familie, violenţa asupra copilului, dar şi campanii dc
educare a părinţilor din familii defavorizate care nu au acces la informaţie
datorită nivelului de instrucţie şi al nivelului economic precar.
Implementarea programelor dc justiţie restaurativă la nivelul
comunităţilor ar putea facilita contactul dintre victimele unor acte dc violenţă
şi agresori, dându-le astfel acestora din urmă posibilitatea să conştientizeze
trauma psihică pe care a provocat-o victimei prin acţiunile sale, dar şi să
contribuie activ la înlăturarea prejudiciilor aduse victimelor.
Poliţia de proximitate poate realiza o bază dc date cu familiile şi
spaţiile publice (baruri, discoteci, restaurante) în care s-au produs acte de
violenţă. Acestea pot fi incluse într-un program special de patrulare şi
contactare a părţilor implicate pentru a preveni repetarea şi agravarea
cazurilor dc violenţe intrafamilialc.
In cazul indivizilor condamnaţi pentru infracţiuni violente la
executarea pedepsei în penitenciar, propunem dezvoltarea unor programe
focalizate pe managementul furiei şi creşterea gradului de reintegrare a
acestora în comunitate.
Serviciile de probaţiune pot interveni, prin intermediul personalului
dc specialitate, în cazul indivizilor care au primit sancţiuni care includ
măsuri/obligaţii pe perioada dc supraveghere stabilită de instanţă, dar pot
derula şi programe care să vizeze şi familia agresorului sau prietenii acestuia.

2 78
Consilierii de probaţiunc pot sesiza, pe parcursul interviurilor şi
investigaţiilor desfăşurate în scopul întocmirii referatelor de evaluare,
prezenţa unor violenţe exercitate de către părinţi asupra minorilor şi pot
contribui la eliminarea actelor de violenţă prin contactarea şi informarea unor
instituţii abilitate care derulează programe speciale menite să asigure
diminuarea violenţei intcrpcrsonalc. De asemenea, pot derula o serie de
programe centrate pe asistenţa victimelor actelor de violenţă.

279
CAPITOLUL VIL
FACTORI DE RISC CARE INFLUENŢEAZĂ
PRODUCEREA INFRACŢIUNILOR DE TÂLHĂRIE

Analiza datelor statistice privind evoluţia infracţiunilor de tâlhărie, în


perioada 1990 - 2007, a evidenţiat o tendinţă de creştere a ponderii acestui
tip de infracţiune în totalul criminalităţii violente. Această tendinţă a fost
însoţită şi de unele modificări în raport cu o serie de variabile socio-
dcmogrficc, creşterea numărului minorilor şi tinerilor implicaţi în acest tip de
infracţiune llind cea mai scmnincalivă.
Interesul specialiştilor pentru investigarea cauzalităţii şi
particularităţilor acestui lip de violenţă a fost destul de redus. Totuşi, au
existat, în ultimii ani, unele studii, desfăşurate de specialiştii din Institutul
pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţiii şi Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, care au abordat unele aspecte ale problematicii infracţiunilor
de t â l h ă r i e . î n acest context, investigaţiile noastre au avut drept finalitate
identificarea factorilor de risc care se manifestă la nivel individual, relaţional
şi siluaţional.

Demersul nostru şi-a propus să verifice valabilitatea următoarelor ipoteze:


1. Infracţiunile de tâlhărie reprezintă un moment al evoluţiei manifestărilor
violente care îşi fac simţită prezenţa pe parcursul vieţii agresorului cu o
intensitate variabilă.
2. Implicarea unei persoane în săvârşirea unei fapte de tâlhărie este
favorizată de factori individuali, relaţionali (grupul de prieteni, relaţiile
din cadrul familiei de origine şi din cadrul familiei proprii, relaţiile de Ia
locul de muncă) şi factori situaţionali.
3. Fapta de tâlhărie este favorizată de prezenţa unui comportament violent
rezultat al unui proces de învăţare, prin intermediul căruia individul
asimilează şi reproduce modelul violent de satisfacere a necesităţilor
financiare din grupul de prieteni.

''' Wvi siilH ;ipitolul: ( ’cn cDn privind cvolufin, cnuzalilatca ^i formele de manifestare ale
acţiunilor de tâlhărie

280
CaraciensiicUe socio-demo^rafice ale subiecţilor investi^afi

Cercetarea noastră s-a desfăşurat la nivelul unui lot de subiecţi format


din 104 de-persoane condamnate definitiv pentru infracţiuni de tâlhărie, în
intervalul 1996 - 2004. Populaţia investigată prezintă o seric de caracteristici
socio - demografice care vor fi descrise în cadrul acestui subcapitol.

Mediul de rezidenţă
în lotul investigat au fost incluşi atât subiecţi din mediul rural
(34,6%), cât şi subiecţi din mediul urban (65,4%) asigurându-sc o distribuţie
care ne permite să formulăm unele consideraţii referitoare la ambele categorii
de agresori.

Vârsta
Majoritatea subiecţilor incluşi în cercetarea noastră au fost persoane
tinere cu vârsta până în 35 de ani (75%), situaţie care corespunde, de altfel,
icndinţci care s-a înregistrat în ultimii ani pentru acest tip de fapte. Tinerii
adulţi cu vârsta cuprinsă între 35 - 44 de ani (19,2%) şi persoanele cu vârsta
între 45 ~ 55 de ani (5,7%) sunt mai puţin reprezentate în cadrul acestui lot.

Nivelul de instrucţie
Distribuţia subiecţilor în funcţie de nivelul de instrucţie a fost
următoarea: nivel de instrucţie scăzut (absolvenţi şcoală generală - 64,4%),
nivel de instrucţie mediu (şcoală profesională - 12,5%; liceu - 23%).

Starea civilă
în momentul derulării anchetei noastre, 18,3% dintre subiecţii
intervievaţi erau persoane căsătorite, 44,2% persoane implicate în relaţii de
concubinaj, 20% persoane necăsătorite şi 16,3% persoane văduve, divorţate
şi despărţite.

Status ocupaţional
Aproximativ jumătate dintre persoanele condamnate pentru tâlhărie
incluse în lotul nostru aveau un status ocupaţional scăzut (muncitori - 32,7%,
agricultori - 20,2%). Persoanele cu un status ocupaţional mediu (tehnicieni.

281
maiştri - 2,9^/o) î;;i ccic cu un s/afus ocupatiomil superior (manageri - 1%)
sunt mai puţin reprezentate, situaţie eare nu eontravine datelor statistiee
privind distribuţia făptuitorilor în raport eu statutusul oeupaţional pentru
perioada de tranziţie. Există şi subiecţi care la momentul delictului făceau
parte din categoria persoanelor fără ocupaţie (19,2%) sau a şomerilor
(1(S,3%). Altfel spus, din totalul subiecţilor investigaţi, aproximativ două
treimi erau persoane active, iar o treime o reprezentau persoanele inactive.

Antecedente penale
Persoanele intervievate au fost astfel selectate încât lotul nostru să
includă atât persoane cu antecedente penale (două treimi) şi persoane fără
antecedente (o treime). O treime dintre persoanele cu antecedente au avut de-
a lungul evoluţiei lor condamnări pentru infracţiuni violente (tentativă de
omor, viol, tâlhărie, vătămare corporală). O cincime din totalul persoanelor
cu antecedente sunt recidivişti, adică au avut mai multe condamnări pentru
lăpte de tâlhărie. Pe de altă parte, două treimi din totalul persoanelor cu
antecedente au avut condamnări pentru infracţiuni mai puţin violente
(furturi). Remarcăm, astfel, prezenţa a două categorii de persoane cu
antecedente penale: 1) persoane care şi-au început cariera cu infracţiuni de o
gravitate mică (furturi) şi care la momentul investigaţiilor erau condamnate
pentru infracţiuni de o gravitate mai mare (tâlhărie); 2) persoane care au un
comportament violent structurat şi o carieră criminală marcată de prezenţa
unor infracţiuni de o gravitate deosebită (tălhăric, omor, vătămare corporală).

1. Factori dc risc determinaţi de mediul familial

a. Factori de risc identificaţi la nivelul familiei de origine

Deşi infracţiunile dc tâlhărie au un specific aparte generat îndeosebi dc


motivaţiile actului infracţional, dar şi dc factorii care concură la producerea
infracţiunii, am considerat necesar să păstrăm în analiza noastră aceleaşi
clemente atunci când este vorba despre mediul familial dc origine. Bineînţeles
că, în cazul infracţiunilor de tâlhărie vom insista asupra aspectelor referitoare la
condiţiile economice ale familiei şi la cele privind antecedentele penale, dar nu

282
vom neglija nici aspectele referitoare la climatul socio - afectiv din familie
întrucât acesta are un rol important în modelarea comportamentului
individului* şi în deprinderea unor modalităţi violente de rezolvare a
problemelor.
Din investigaţiile noastre rezultă, cel puţin din punct de vedere
formal, subiecţii noştri au beneficiat de un cadru familial adecvat, două treimi
dintre infractori provenind din familii legal constituite şi doar o pătrime din
relaţii de concubinaj. Procentul infractorilor care s-au dezvoltat până la vârsta
de 18 ani în familii reorganizate sau monoparcntale este de aproximativ 10%.
Informaţiile privind tipul şi mărimea familiei persoanelor condamnate pentru
tâlhărie evidenţiate de cercetarea noastră au fost deosebit de importante, mai
ales, în condiţiile în care relevă existenţa unor cazuri în care familiile
agresorilor s-au destrămat şi s-au reorganizat de mai multe ori pe parcursul
copilăriei şi adolescenţei acestora. Instabilitatea familiei ea urmare a
schimbării partenerilor i-a determinat pe minori să se orienteze către grupuri
de prieteni care le ofereau suportul necesar detaşării de un mediu familial
ostil şi insecurizant.
Pe de altă parte, informaţiile privind mărimea familiei subiecţilor
investigaţi, au relevat faptul că majoritatea acestor familii au un număr mare
de copii. Astfel, doar în 6,7% din cazuri infractorul este unicul copil al
familiei. In unul din patru cazuri, infractorii provin din familii în care există
doi copii. Tot în unul din patru cazuri, subiecţii noştri vin din familii cu trei
sau patru copii. In schimb, ponderea cea mai marc o au infractorii care au
crescut în familii cu mai mult de patru copii (40%). Numărul marc de copii
dintr-o familie explică dificultăţile pe care părinţi le au în educarea şi
exercitarea controlului asupra tuturor copiilor din familie, mai ales, dar şi
dificultăţile legate de asigurarea resurselor economice necesare familiei.
Aspectele economice ale familiilor în care s-au dezvoltat infractorii
incluşi în cercetarea noastră au fost abordate prin intermediul unor întrebări
care vizau obţinerea unor informaţii privind sursele de venit şi tipul locuinţei.
In nouă din zece cazuri, familiile din lotul nostru aveau locuinţă proprietate
personală. Această situaţie nu relevă neapărat existenţa unui nivel economic
care Ie permite acestor familii să deţină o locuinţă proprietate, ci se datorează
mai degrabă politicii, de dinaintea evenimentelor din decembrie 1989, care
permitea familiilor cu mulţi copii obţinerea unor case de la stat.
Dintre sursele de venit ale familiilor subiecţilor cel mai des menţionate
sunt salariile (două cincimi din cazuri), muncile ocazionale (o treime din cazuri)

283
:;;i munca în gospodărie (o Ircimc din cazuri). Inaptul că salariile reprezintă
principala sursă de venii doar pentru două din cinei cazuri ne furnizează
unele informaţii privind conslan|a veniturilor intrate în familie, dar îsi despre
timpul pe care părinţii îl petrec în spaţiul familial. Pe de altă parte, faptul că
în două treimi din cazuri veniturile familiilor sunt generate din munca în
gospodărie şi din muncile ocazionale ne indică precaritatea resurselor
economice.
La aceste informaţii se adaugă cele privind nivelul de instrucţie şi
statutul ocupaţional al părinţilor (vezi Tabelul 9).

Tabelul 9. Nivelul de instrucţie al părinţilor *


A/vtV de instrucţie Nivel de instrucţie Nivel de instrucţie
tatu niantd
Scăzut (analfabet,primar,gimnazial) 64,7 75,9
Mediu (liceu, şcoală profesională) 25 19,2
Superior (facultate) L9 1,9
* Frecvenţe relative

Nivelul de instrucţie scăzut înregistrat în cazul părinţilor face


imposibil accesul acestora Ia activităţi bine remunerate. Corelaţia dintre
nivelul de instrucţie şi statutul ocupaţional este şi de această dată destul de
puternică. Ambii părinţi au, în cele mai multe cazuri, un statut ocupaţional
scăzut (tata - 74,1%, mama - 79,7%). Ocupaţiile cele mai des întâlnite în
cazul părinţilor infractorului fiind cele de muncitori, agricultori. Iară
ocupaţie, iar pentru mame cea de casnică. In mai mult de o treime din familii
mamele deţin statutul de casnică ceea ce relevă faptul că, în aceste familii
există o singură sursă de venit, mai precis, tatăl este singurul susţinător al
familiei. In condiţiile în care şi tatăl are un statut ocupaţional scăzut, iar
numărul de copii este mare, putem aprecia că cel puţin o treime dintre aceste
familii au avut un nivel economic scăzut.
Problemele financiare din familiile de origine pot constitui un factor
de risc pentru copii acestor familii, aceştia fiind tentaţi, într-o măsură mai
marc, decât copii care beneficiază de resursele financiare necesare satisfacerii
trebuinţelor, să-şi satisfacă necesităţile materiale prin intermediul unor
mijloace ilegale.
Aşa cum rezultă din datele anterior prezentate, majoritatea familiilor
agresorilor au o fonnă relativ stabilă. Prin umiarc, nu fonna familiei influenţează
apariţia comportamentului delincvent. Din acest motiv, am încercat

284
să idcnlificăm factorii dc risc care se manifestă la nivelul familiei de origine
investigând l'uncţionalitatea acestor familii. Şi pentru că un clement important
pentru huna dezvoltare a copiilor îl constituie climatul socio -- afectiv din
familie, am considerat că este necesar să ne îndreptăm atenţia şi asupra
aspectelor legate dc relaţiile dintre părinţi, dintre părinţi şi infractori şi
sancţiunile aplicate copiilor. Relaţiile dintre părinţi sunt apreciate dc către
infractori ca fiind dc înţelegere în patru din cinci cazuri. Doar o cincime
dintre infractori afirmă că la nivelul familiilor în care s-au dezvoltat până la
vârsta dc 18 ani au existat situaţii conflictuale marcate de conflicte verbale şi
agresiuni fizice.
Relaţiile dintre infractori şi părinţi sunt apreciate ca fiind în marc
parte dc înţelegere (82,7%), deşi mulţi dintre subiecţii noştri recunosc că
pedepsele corporale (86% dintre subiecţi au fost sancţionaţi) au fost folosite
frecvent pentru sancţionarea comportamentelor ncadccvatc. Dintre pedepsele
aplicate, o pondere importantă o deţin sancţiunile uşoare de tipul
ameninţărilor şi insultelor (o cincime) şi interdicţiile (o treime). Pedepsele
corporale sunt menţionate în o treime din cazuri. Din interviurile realizate cu
persoanele condamnate pentru infracţiuni de tâlhărie rezultă că, de cele mai
multe ori, pedepsele corporale erau sancţiunile aplicate atunci când părinţii
încercau să-i determine pe infractori să renunţe la anturaj şi la petrecerea
timpului liber în compania prietenilor care îi antrenau în acţiuni cu caracter
delincvent.
Realitatea a dovedit faptul că intervenţia părinţilor pentru a diminua
infiuenţa anturajului s-a dovedit în multe cazuri a fi puţin eficientă.
Pe de altă parte, contactul cu persoane care au un comportament
delincvent în eadrul familiei de origine duce la învăţarea şi practicarea
aceloraşi comportamente, mai ales, în condiţiile în care membri familiei
adoptă o atitudine permisivă faţă de transgresarea normelor şi valorilor
aceeptate la nivelul societăţii.
Subiecţii noştri au avut în familiile lor atât părinţi care au suportat
condamnări pentru diverse fapte, dar şi fraţi cu antecedente penale.
Aproximativ o treime dintre subieeţi au precizat că unul sau ambii părinţi au
fost condamnaţi pentru infracţiuni de furt, tâlhărie, omor sau viol. La nivelul
fraţilor subiecţilor noştri, prezenţa condamnărilor pentru fapte de furt, tâlhărie
sau alte fapte este mai frecventă decât în cazul părinţilor (fraţi cu antecedente
penale - 32,7%, părinţi cu antecedente penale - 26%).

285
Analiza informaţiilor privind familiile de origine ale subiecţilor
intervievaţi relevă prezenţa unor factori care cresc riscul ca un individ să sc
orienteze spre satisfacerea nevoilor prin utilizarea unor mijloace ilegale, în
cazul de faţă prin săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie. Dintre factorii
identificaţi la nivelul familiei de origine, cei mai importanţi par a fi cei legaţi
de mărimea familiei, condiţiile economice precare, disfuncţionalităţilc
generate de imposibilitatea părinţilor de a sc implica eficient în educaţia,
controlul şi sancţionarea comportamentelor antisociale şi prezenţa în cadrul
familiei a unor persoane care au comis diverse infracţiuni.

h. F a c to r i d c r is c c a r e s e m a n ife stă la n iv e lu l f a m iliilo r p e c a r e .si Ic-


au co n stitu it a g r e s o r ii

întrucât unii dintre subiecţii noştri erau căsătoriţi sau imj)licaţi în


relaţii de concubinaj, la momentul comiterii actelor dc violenţă pentru care au
fost condamnaţi, am considerat că este necesar să identificăm şi factorii dc
risc care sc manifestă la nivelul acestor relaţii şi care au un anumit rol în
comiterea infracţiunilor de tâlhărie. Investigaţiile noastre au evidenţiat faptul
că, nivelul economic scăzut, generat dc prezenţa unor surse dc venit
(lucluante şi reduse ca importanţă, corelat cu un nivel de instrucţie scăzut şi
cu un statut ocupaţional pe măsură, constituie, şi la nivelul famililor pe care
infractorii şi le-au constituit, factori dc risc care determină orientarea acestora
către comiterea dc infracţiuni pentru a asigura resursele financiare necesare.
în familiile agresorilor incluşi în cercetarea noastră, principalele surse
de venit erau muncile ocazionale (44,2%) şi munca în gospodărie (26%).
Salariile constituiau surse dc venit în doar 12% din familii. Situaţia surselor
dc venit reflectă faptul că familiile respective aveau un nivel economic scăzut
în care veniturile erau, de cele mai multe ori, insuficiente şi lipsite dc
regularitate. Puşi în situaţia dc a aprecia nivelul veniturilor familiei, subiecţii
noştri afirmă, în majoritatea cazurilor, că veniturile sunt insuficiente (două
treimi din cazuri). Doar o treime dintre cei intervievaţi apreciază că veniturile
au un nivel suficient pentru un trai decent.
Un alt indicator al condiţiilor economice este locuinţa familiei
infractorului. Dacă în cazul părinţilor constatam faptul că majoritatea aveau o

2S6
locuinţă proprietate personală, în cazul subiecţilor noştri locuinţele
proprietate sunt întâlnite doar în jumătate din cazuri, restul familiilor locuind
în casele părinţilor (o treime) sau în chirie (5%).
Informaţiile privind condiţiile economice ale familiei, locuinţa,
sursele de venit şi statutul ocupaţional pot fi completate cu cele referitoare la
relaţiile dintre infractor şi partenera sa şi cele dintre infractor şi copii.
Lipsurile materiale generate de lipsa unui loc de muncă bine plătit duc, mai
devreme sau mai târziu, la conflicte între partenerii care nu reuşesc să rezolve
problemele financiare. Datele rezultate din cercetare relevă faptul că în marca
majoritate a cazurilor relaţiile dintre parteneri sunt marcate de înţelegere
(85%) şi doar foarte puţine sunt marcate de conflicte verbale (15%).
f iind vorba despre o infracţiune care presupune utilizarea forţei, într-
o măsură mai mare decât în alte tipuri de infracţiuni, am considerat că
prezenţa relaţiilor conllictualc la nivelul familiei de origine va duce la
învăţarea unui model violent de abordare a relaţiei dintre partener la nivelul
familiei infractorului, violenţa din relaţia partenerilor nefiind decât un tip de
violenţă pe care individul violent condamnat pentru tâlhărie învaţă să-l
reproducă.
întrucât rezultatele indică existenţa unor relaţii de înţelegere, în marca
majoritate a relaţiilor dintre părinţi şi a relaţiilor dintre infractor şi partenere,
suntem puşi în situaţia lîc de a accepta faptul că relaţiile dintre parteneri nu
au un rol*important în producerea acestui tip de infracţiuni, fie analiza noastră
trebuie să includă informaţii obţinute şi din alte surse decât cele utilizate în
lucrarea de faţă (ne referim aici la posibilitatea realizării unor interviuri cu
membri ai familiilor lor).
în concluzie, sesizăm la nivelul subiecţilor noştri acumularea unor
handicapuri din familia de origine (nivel economic scăzut, surse de venit
ocazionale şi insuficiente) care se menţin şi chiar se agravează în familiile pe
care le constituie la rândul lor, dar şi a altora care, deşi nu există la nivelul
familiei de origine, se manifestă la nivelul familiei infractorului (lipsa
locuinţei şi coabitarea în acelaşi spaţiu cu familia de origine şi membrii
acesteia).

287
2. F a c t o r i d e r i s c c a r e s e m a n i f e s t ă Ia n i v e l u l m e d i u l u i ş c o l a r

Din anali/a dalelor slalislicc prc/ciilalc în capiloliil referitor la


tendinţele criminalităţii violente în Romănia rezulta faptul că, cele mai multe
dintre persoanele învinuite pentru infracţiuni de tâlhărie au un nivel de
instrucţie redus (1990 - 85%, 2005 - 70,6%). încercând să identificăm unele
moti\aţii ale menţinerii interesului scăzut pentru şcoală, dar şi prezenţa unor
manifestări deviante care pol constitui factori de risc pentru acţiunile
iniVacţionale de mai târziu, am inclus în lotul nostru de cercetare subiecţi cu
un nivel de instrucţie scăzut, două treimi dintre aceştia având cel mult opt
clase. De asemenea, pentru a completa informaţiile obţinute pe ba/a
chestionarelor am încercat să includem în ghidul de interviu utilizat în cadrul
întrevederilor avute cu persoanele condamnate pentru tâlhărie o serie de
întrebări care să ne permită să obţinem date suplimentare.
Din ancheta realizată la nivelul lotului de subiecţi condamnaţi pentru
tâlhărie rezultă că doar o treime dintre aceştia au avut o frecvenţă şcolară
normală. Restul, menţionează absenţele şcolare ocazionale (o pătrime) şi
abandonul şcolar (o pătrime) ca urmare a absenţelor frecvente. întrebaţi de cc
lipseau de la şcoală, mulţi dintre intervievaţi au afirmat că preferau .să
plece cu alţi colegi să .se plimbe, să joace jocuri pe calculator sau să
meargă în baruri. Mai mult, pe parcursul anilor de şcolarizare am identificat
unele manifestări violente ale subiecţilor. Este vorba despre conflictele cu
colegii (13,4%), conilictcle cu profesorii (4,8%) şi furturile de la colegi
(3,9%).
Pentru comportamentul lor pe parcursul şcolarizării, o treime dintre
făptuitori au fost sancţionaţi ocazional, printre sancţiuni numărându-sc chiar
exmatricularea.

3. Rolul grupului de prieteni în producerea infracţiunilor


de trdhărie

Grupul de prieteni a fost deseori menţionat, pe parcursul discuţiilor


oastre purtate cu persoane condamnate pentru tâlhărie, ca având un rol
jcterminant în implicarea subiecţilor în .săvârşirea de infracţiuni. De altfel,

2S(S
cercetări anterioare privind delincventa juvenilă sau violenţa în şcoală '^ au
adus în discuţie rolul grupului de prieteni în comiterea unor infracţiuni. în
ceea ce priveşte infracţiunile de tâlhărie, putem spune că rolul grupului de
prieteni este mult mai important, una din formele grave ale acestei
infracţiunii Jîind aceea în care fapta este realizată de un grup de cel puţin
două persoane.
Persoanele condamnate pentru tâlhărie sunt în general sociabile,
marea majoritate a subiecţilor noştri având mai mulţi prieteni (83,7%). Sunt
foarte puţini subiecţii care au doar un prieten (6,7%) sau sunt persoane izolate
Iară prieteni (9,6%). Prietenii sunt colegi de serviciu (38,5%), vecini de bloc
(52%), prieteni ocazionali (32,7%) şi prieteni din copilărie (2%).
Distribuţia prietenilor în raport cu statutul ocupaţional relevă existenţa
unor grupuri diferite de prieteni. Există grupuri de prieteni în care toţi
membri au un loc de muncă (38,5%), grupuri în care nimeni nu arc loc de
muncă (o treime), dar există şi grupuri mixte în cadrul cărora îşi petrec timpul
liber persoane cu şi tară ocupaţie.
De asemenea, în cadrul grupurilor din care au făcut parte subiecţii
invesligali au fost menţionate atât persoane cu antecedente penale, cât şi
persoane Iară antecedente penale. Analiza noastră a evidenţiat chiar o
corelaţie semnificativă între statutul ocupaţional al prietenilor şi
antecedentele penale, valoarea coeficientului Pearson (p= 0,809**) indică o
relaţie directă semnificativă la pragul de 0,01. Pe de altă parte, analiza
modelului de regresie în care am considerat ca variabilă dependentă
antecedentele penale ale prietenilor şi variabilă independentă ocupaţie
prieteni indică o relaţie între cele două variabile (coeficientul de determinaţie
R^= 0,654).
Informaţiile cuprinse în tabelul corespunzător regresiei ANOVA
relevă faptul că, variabila independentă introdusă în analiză explică variaţia
variabilei dependente (valoarea factorului de regresie este de 65.546,6, iar
cea reziduală de 34.662,9). In acelaşi timp, valoarea Sig. corespunzătoare
lestului F este mai mică decât 0,05. Prin urmare, prezenţa/absenţa
antecedentelor penale ale prietenilor este influenţată de statutul lor
ocupaţional.

Mihacla Jigău, Aurora Liiccanu, Liliana Preoteasa (coord), Violenţa în şcoala. Institutul
de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF, Bucureşti

289
Pentru a a\ca mai multe inlomiatii referitoare la grupul de prieteni ain
eonsiderat eă este necesar să punem în discuţie relaţia dintre variabila lipul de
prieteni şi antecedentele prietenilor (vezi Diagrama 5).

Re/ultatele înregistrate demonstrează faptul că, eele mai multe


persoane cu antecedente din grupul de prieteni ai subiecţilor noştri sunt cclc
incadratc în categoria prieteni ocazionali, lixistă, însă, multe persoane cu
antecedente penale şi în proximitatea subieeţilor noştri. Ne referim aici la
vecinii de bloc şi colegii de serviciu. Prezenţa persoanelor eu antecedente în
imediata vecinătate a subiecţilor evidenţiază faptul că aceştia au contacte
frecvente înainte de săvârşirea primei infracţiuni cu această categoric de
persoane, contacte care cresc riscul subiecţilor noştri de a se implica în
comiterea de infracţiuni (vezi Diagrama 5).
l'impul petrecut în grupul de prieteni era destinat, conform
răspunsurilor date de subiecţi, în marc parte barurilor şi discotecilor (două
treimi) în care consumul de alcool era des menţionat (o treime). Deosebit dc
interesant ni se parc faptul că printre activităţile desfăşurate în grupul dc
prieteni, aproximativ două cincimi dintre subiecţi menţionează acte
delincvente din care nu lipsesc furturile (o treime), agresiunile fizice,
’.grcsiunilc sexuale şi consumul de droguri (vezi Diagrama 6)

290
grupului clc priclcni în orientarea subieeţilor câlre acţiuni
delincvente a fost subliniat adeseori de către persoanele condamnate pentru
trilhăric pe parcursul întrevederilor noastre. Iată de ce am considerat că este
necesar să aprofundăm investigaţiile noastre în scopul obţinerii unor
informaţii suplimentare privind componenţa grupului de prieteni şi tipurile de
activităţi desfăşurate în cadrul grupului. Interviurile realizate confirmă
existenţa unor grupuri în care se desfăşoară activităţi delincvente, furturile,
tâlhăriile şi consumul de droguri constituind experienţe pe care subiecţii le-au
trăit alături de ceilalţi membri ai grupului. InOuenţa nefastă a acestor grupuri
au sesizat-o şi părinţii care au încercat prin diverse metode să o limiteze.

Părinţii s-au mutat de un an la ţară pentru a mă despărţi de


anturajul din Bucureşti. Au acceptat, totuşi, să mă lase în Bucureşti în
timpul săptămânii ca să mă duc la şcoală. în week-end şi în vacanţe mă
duc la ţară. Am prieteni şi la ţară... Nu e acelaşi lucru cu viaţa din
Bucureşti unde am prieteni din copilărie şi unde pot să fac mai multe.
Grupul de prieteni (din Bucureşti) este format din băieţi de vârsta mea.
Prietenul cel mai bun este cel din copilărie cu care am şi o faptă pentru
care suntem cercetaţi. Prietenul este în prezent în arest la Rahova. E
minor. ___________________________________________

291
Timpul liber... cu prietenii prin discoteci unde mă duc săptămânal
aşa e normal. Mă mai duc la petreceri sau chefuri date de prieteni. Mama
mă sună dc fiecare dată ca să ştie unde sunt. Dacă rămân peste noapte la
prieteni o anunţ pe mama. Bani de buzunar... 500-600.000 de lei pe zi.
Mergeam cu prietenii la o pizza sau şaorma. Fac cinste atunci când ei nu
au bani.
Prima priză de droguri am luat-o cu prietenii. I-am văzut pe
prietenii mei şi din curiozitate am încercat heroină ţigări şi injectabilă de
2-3 ori fiecare. Am început de un an. Am consumat de câteva ori la
distanţă de câteva luni.
Tânăr, jără ocupaţie, 20 de ani

După ce am fost la închisoare, ca să mă rupă de anturaj m-au


trimis la mama mamei, în Constanţa. Am fost cuminte acolo. Am plecat în
2002 şi m-am întors în 2004. In Bucureşti am vrut să mă plimb cu maşina
cu Bilă... Ne-am plimbat...
Tânăr, fără ocupaţie, 20 de ani

Investigaţiile noastre confirmă rolul determinant al grupului dc


prieteni în orientarea indivizilor către activităţi cu caracter delincvent.
Prezenţa persoanelor cu antecedente în imediata vecinătate a subiecţilor face
posibilă existenţa unor contacte frecvente între aceştia, rezultatul fiind
asocierea şi implicarea în activităţi cu caracter delincvent.
Prin urmare, factorii de risc care se manifestă la nivelul grupului dc
prieteni sunt: prezenţa antecedentelor penale şi activităţile cu caracter
delincvent care se desfăşoară în cadrului grupului cu care individul vine
frecvent în contact, ca urmare a situării lui în proximitatea acestuia.

4. Factori de risc asociaţi statutului ocupaţional al persoanelor


condamnate pentru tâlhărie

Deoarece investigaţiile noastre s-au concentrat asupra persoanelor


majore care au comis infracţiuni de tâlhărie, am considerat că este necesar să
vedem care era situaţia statutului ocupaţional şi a relaţiilor de muncă a
subiecţilor noştri la momentul faptei. Deşi la momentul faptei două treimi din

292
subiecţi aveau un loc de muncă, din discuţiile purtate rezultă că, în cele mai
multe cazuri, traiectoria profesională a acestora a fost marcată de alternanţa
perioadelor în care au un loc de muncă cu perioadele de şomaj. Două treimi
dintre subiecţii care declară că au avut un loc de muncă recunosc că au
schimbat de mai multe ori locul de muncă, printre motivele invocate cel mai
des numărându-se condiţiile de muncă, tipul activităţilor prestate şi condiţiile
de salarizare. Aşa cum era de aşteptai, cei mai mulţi dintre ci au avut un statul
ocupaţional scăzut, aproximativ două treimi fiind muncitori şi o şesime
agricultori. Aclivităţilc dcsiăşuralc aveau un caracter temporar în jumătate
din cazuri şi presupuneau cxccularcîi de munci nccalilîcalc în domeniul
construcţiilor, comerţului sau agriculturii.
Analiza informaţiilor legale de statutul ocupaţional şi tipul
activităţilor desfăşurate de subiecţi relevă faptul că cei mai mulţi dintre
subiecţi au un statut ocupaţional scăzut asociat cu un nivel economic
corespunzător, care pe lângă fiiptul că este redus ca valoare este şi neregulat,
de vreme ce muncile prestate sunt temporare, iar perioadele de angajare
alternează cu cele de şomaj.
în acest caz, putem aprecia că subiecţii noştri prezintă, pe lângă
handicapurile identificate la nivelul familiei de origine, al familiei pe care şi-
a conslituil-o, la nivelul grupului de prieteni şi al performanţelor şcolare, şi o
serie de handicapuri generate de statutul ocupaţional.

5. Antecedentele penale - factori de risc în producerea


infracţiunilor de tâlhărie

Aşa cum am văzut la începutul acestui subcapitol, marca majoritate a


subiecţilor intervievaţi de noi au fost persoane cu antecedente penale, din
care o cincime rccidivişti. Au fost incluse, însă, în lotul nostru şi persoane
fără antecedente penale. Pentru o mai bună evidenţiere a factorilor care
favorizează producerea infracţiunilor de tâlhărie am considerat că este
necesar să ne structurăm analiza pe cele două categorii de persoane
condamnate pentru tâlhărie identificate în raport cu prezenţa/absenţa
antecedentelor. Bineînţeles că, ar fi fost interesant să ne focalizăm
investigaţiile şi asupra unor persoane recidiviste, care au comis mai multe
infracţiuni de tâlhărie de-a lungul vieţii, dar în lotul nostru au fost doar 14
subiecţi care întruneau această condiţie.

293
Grupul subiecţilor cu antecedente reprezintă două treimi din totalul
subiecţilor noştri. Printre infracţiunile comise înainte de fapta de tâlhărie
pentru care au fost condamnaţi la momentul investigaţiilor noastre se numără
atât lunurile (două treimi), cât şi alte infracţiuni comise cu violenţă (lovituri
cauzatoare de moarte, tâlhărie - o treime).
Grupul de subiecţi Iară antecedente penale este mai puţin reprezentat
în cadrul investigaţiilor noastre, dar ne putem permite să emitem unele
aprecieri privind particularităţile acestora.
Pentru a obţine unele informaţii privind diferenţele dintre cele două
grupuri am încercat să identificăm corelaţiile existente între unele variabile
selectate conform obiectivelor noastre. Am constatat, astfel, prezenţa unei
corelaţii semnificative, pentru nivelul de 0,05, între antecedentele penale şi
modul de comitere al infracţiunilor (vezi Diagrama 7).

Rezultatele demonstrează faptul că persoanele cu antecedente penale comit


UI fracţiuni de tâlhărie, într-o măsură mai mare decât cele fără antecedente
•x'nale. fără a apela la ajutorul altor persoane. Această situaţie relevă, în cazul
ersoanclor cu antecedente, dispariţia inhibiţiilor şi a dependenţei de grup,
Iar şi prezenţa iniţiativei în realizarea infracţiunii. In schimb, persoanele fără

294
antecedente preferă să acţioneze în grup, lăsându-se antrenate în acţiuni
delincvente sau fiind iniţiatorii acestor acţiuni în care responsabilitatea faptei
se distribuie către toţi membri grupului.
Pe de altă parte, persoanele cu antecedente penale comit infracţiuni de
tâlhărie asupra unor persoane necunoscute (două treimi), într-o măsură mai
mare decât persoanele Iară antecedente penale (o treime), acţiunile acestor
agresori lîind caracterizate de un risc mai marc pentru comunitate, decât
pentru cei situaţi în imediata vecinătate a delincvenţilor.
Diferenţe între persoanele cu antecedente penale şi cele fără
antecedente penale se înregistrează şi în cazul ocaziilor favorizante.
Infractorii cu antecedente consumă alcool, înainte de producerea infracţiunii,
înlr-o măsură mai mare decât infractorii Iară antecedente.
Persoanele Iară antecedente menţionează incitaţia grupului ca fiind
cea care a iniluenţat cel mai mult producerea infracţiunii şi implicarea lor în
realizarea acesteia (vezi Tabelul 10).

Tabelul IO. Relaţia dintre antecedentele penale şi ocaziile favorizante ale infracţiunii
1 O c a zii fa v o r iz a n te (% )
C o n su m u l d e In citaţia C o m p o rta m e n tu l
a lc o o l g ru p u lu i v ic tim ei
In fra cto ri fă ră a n teced en te 3K,4 48,7 12,8
p e n a te
In fra cto ri cu a n te ce d en te p e n a le 49,1 32,2 18,6

Prezenţa antecedentelor penale creşte riscul subiecţilor de a reitera


faptele delincvente. Experienţa infracţională creşte şi riscul indivizilor de a
comite infracţiuni de tâlhărie care prezintă o seric de particularităţi: sunt
acţiuni individuale, favorizate de consumul de alcool, iar victimele sunt într-o
măsură mai marc persoane necunoscute.

295
6. Studii de caz

Studiu de caz urA

N. V. - 20 dc ani, furt şi tâlhărie, recidivist

Cariera infracţională a lui N.V. este marcată de infracţiuni dc furt şi


tâlhărie. Faptele au la bază furturi de telefoane şi casetofoane. De cele mai
multe ori, victimele erau dc sex feminin, iar modul de realizare al infracţiunii
presupunea, când era vorba despre telcibanc, fie formularea unei rugăminji
către victime de a-i permite să vadă telefonul după care pleca pur şi simplu cu
ele, fie lovirea peste mână şi luarea telefonului.
Familia dc origine a agresorului a cunoscut de-a lungul timpului unele
modificări de structură ca urmare a destrămării familiei prin divorţul
părinţilor şi recăsătorirea mamei când subiectul nostru împlinea 6 ani. In
familia astfel reorganizată existau trei copii, majori, din prima căsătorie a
mamei, şi un copil dc 6 ani din a doua căsătorie.
Familia a beneficiat dc resurse financiare suficiente, ambii părinţi
lliiul implicaţi în activităţi care le permiteau obţinerea unor venituri regulate,
întrucât părinţii au fost permanent implicaţi în activităţi cu un program dc
muncă prelungit (mama era bucătăreasă la un cazinou, iar tatăl zidar), copii
familiei au beneficiat şi de sprijinul membrilor familiei extinse. Lipsa
părinţilor a fost suplinită de bunicii din partea mamei şi mătuşa, care aveau
un statut ocupaţional superior Jm nicid a fost director în Jilava, bunica
balerină, mătuşa profesoară
Relaţia dintre subiect şi tatăl vitreg este prezentată ca fiind una bună,
acesta având o relaţie ncdiscriminatoric în raport cu toţi copii din familie.
Relaţiile bune dintre tată şi copii sunt exemplificate prin implicarea acestuia
în rezolvarea problemelor lor sau prin asigurarea banilor necesari pentru
satisfacerea unor nevoi.

Ne dădea bani de buzunar sau de haine. Băieţii cei mari primeau ei bani
să-şi cumpere ce haine doresc. Cei mici mergeau la cumpărături cu tatăl.

296
Tatăl vitreg a încercat să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă: „Am
încercat, m-am dus la muncă cu tata, dar am stricat tot aşa că m-am lăsat
păgubaşi.
Relaţia subiectului cu mama rămâne însă una deosebită. Mama este
persoana care a reuşit să comunice cu subiectul nostru, dorinţa ci de a se
informa permanent despre N. V. (îl suna de fiecare dată ca să ştie unde este
el), a fost completată de răspunsul acestuia, mai ales după ce a avut primele
probleme cu poliţia.
Mama a fost persoana care a decis să-l protejeze, ascunzându-i că este
seropozitiv de la 13 ani, acesta aflând de la poliţie că este infectat cu HIV cu
ocazia unor analize medicale efectuate după ce a fost reţinut pentru consum
ele droguri. Relaţia dintre mamă şi fiu a rămas la fel de bună şi după ce a fost
condamnat, mama fiind cea care venea săptămânal în vizită la penitenciar,
deşi era însărcinată.
După prima faptă de tâlhărie pentru care a fost cercetat, în încercarea
lor de a reduce implicarea subiectului nostru în acte delincvente, părinţii s-au
mutat într-o localitate din apropierea Capitalei. Cu toate acestea, i-au permis
să se deplaseze în Bucureşti, în timpul săptămânii, pentru finalizarea studiilor
liceale.
Grupul de prieteni din Bucureşti era format din tineri de aceeaşi
vârstă. Cel mai apropiat era un prieten din copilărie cu care a şi realizat o
faptă de tâlhărie. Îşi petrecea timpul liber cu prietenii prin discoteci unde se
ducea săptămânal, pentru că a^a este normal, la petreceri sau chefuri date de
prieteni. Nu consumă alcool, în schimb fumează de la vârsta de 15 ani o
jumătate de pachet de ţigări pe zi. Părinţii îi dădeau bani de buzunar, 500-
600.000 de lei pe zi, pe care îi cheltuia împreună cu prietenii.
Prima priză de droguri a luat-o în 2006, când a încercat, din
curiozitate, de câteva ori heroină, ţigări şi injectabilă. Consumul de droguri
s-a produs în compania prietenilor şi a iubitei.
Despre primele momente ale consumului de droguri îşi aduce aminte
că nu au fost tocmai plăcute: nu mi-a plăcut senzaţia de a doua zi când am
vomat şi rn-a durut capul. A trecut peste aceste momente şi s-a transformat
într-o persoană dependentă de droguri. Pare destul de bine informat cu privire
la droguri şi situaţiile în care acestea lasă urme la nivelul analizelor medicale.

297
Refuză însă să se perceapă ca fiind un toxicoman şi de aici şi rcacţiii
sa faţă de tratamentul antidrog din penitenciar, pe motiv că nu îi face bine
întrucât el nu este un toxicoman şi, în plus, este seropozitiv şi are hepatita C.
Relaţia afeetivă dintre el şi prietena sa a fost întreruptă de N. V.
deoarece a preferat să nu-i spună ce probleme are ,./!/;/ eu curaj să-i spun că
sunt la închisoare? Era o colega de liceu".
Despre perioada petrecută la şcoală îşi aminteşte cu o durere motivată
de reacţia cadrelor didactice şi a copiilor faţă de el din momentul în care au
aliat că este seropozitiv. Printre planurile de viitor se numără totuşi şi
Ihializarea studiilor.

La 13 ani am fost retras de la şcoală pe motive medicale pentru 2-3


{ini. La vârsta de 20 de ani eram elev la Liceul „Elie Radu", unde am
ajuns după ce a fost nevoit să schimb liceul „Mihai Eravu" după ce s-a
aflat că sunt seropozitiv. Colegii nu ştiu că sunt bolnav. Nici prietenii nu
ştiu. Prietenul cel mai bun ştie şi este bine informat cu privire la
modalităţile de transmitere şi de tratament.
începând de la 6 ani am făcut box până la 13 ani când au apărut
problemele de sănătate şi mama nu m-a mai lăsat. Am diplome de la box.

Pus în situaţia de a vorbi despre viaţa în detenţie mărturiseşte că sc


simte izolat întrucât este ţinut împreună cu ceilalţi bolnavi de HIV într-o
cameră. De asemenea, îşi exprimă nemulţumirea faţă dc tratamentul medical
pc care l-a primit din partea cadrelor medicale din penitenciar, greşeala pe
care medicul din penitenciar a facut-o în cazul tratamentului recomandat,
infirmat dc medicii din spitalul „Victor Babeş”, fiind cea asupra căreia
tânărul revine de mai multe ori pc parcursul interviului.

298
Studiu de caz ur, 2

B.I. - 19 ani, furt şi tâlhărie

B. I. provine clinlr-o familie cu patru copii, el fiind copilul cel mai mic
al familiei. Locuieşte împreună cu părinţii săi într-o casă care dispune de
utilităţile necesare.
Tatăl este salariat al unei firme de pază, în timp ce nicUiia este casnică.
Resursele financiare ale familiei provin atât din salariul tatălui, cât şi din
veniturile rezultate din creşterea în gospodărie a unor animale, la care se
adaugă veniturile moştenite de părinţi.
Relaţiile dintre B. I. şi părinţii săi au fost descrise ca fiind bune pe
parcursul copilăriei şi al adolescenţei. Deşi a fost sancţionat dc părinţi prin
aplicarea unor pedcp.se fizice, deoarece nu îndeplinea corespunzător sarcinile
gospodăreşti primite, totuşi relaţiile dintre ei s-au menţinui în termeni buni.
Aceste relaţii s-au deteriorat începând cu momentul în care minorul a decis să
încalce hotărârea părinţilor de a se căsători cu fata aleasă dc ci. întrucât B. I.
lacca parte dintr-o familie dc rromi tradiţională în care părinţii alegeau soţia,
refuzul acestuia dc a accepta alegerea părinţilor a generat un conflict care a
avut drept consecinţe imediate întreruperea relaţiilor şi plecarea dc acasă a lui
B. I.
Nivelul educaţional limitat la patru clase absolvite se asociază cu un
statut ocupaţional dc persoană fără ocupaţie, în cea mai marc parte a timpului.
Faptul că familia sa dispunea dc suficiente resurse financiare dclcrminându-1
doar ocazional să se implice în activităţi cu caracter economic.
Grupul de prieteni era format din tineri din cartier dc vârste diferite,
elevi dc liceu, dar şi persoane fără ocupaţie. Dc asemenea, printre prietenii săi
se numărau şi persoane care au fost cercetate dc poliţie pentru diverse
infracţiuni. Timpul liber şi-l petreceau fie mergând „după fete” prin licee, fie
mergând la discotecă sau petreceri, când era ziua unuia dintre ei.

Eram mai golan aşa. Semănăm cu tata şi lui îi plăceau fetele. Mă


ducem la liceu, le agăţam şi apoi mergeam în parc ...la hotel ...depinde, cum
era situaţia. Erau şi minore şi majore.
Făceam şi petreceri cu lăutari. Strângeam hani din timp de la părinţi
şi de la prieteni şi apoi cumpăram de toate. Aveam şi fete.

299
Uneori petrecerile degenerau în conflicte între băieţii din grupul său şi
alte grupuri. Conflictele se rezolvau, însă, de cele mai multe ori, prin
negociere şi doar rareori prin bătăi pentru că „era ruşine să fii umilit”. In
cadrul grupului său de prieteni, B. I. deţine poziţia de lider, poziţie
recunoscută de ceilalţi membri datorită descendenţei sale dintr-un „neam
important”.

Bunicii cvau bogaţi, tata i-a moştenit. Erau din neamul pleto,)’ilor.
Eram respectat de prieteni. Aveam foarte mulţi prieteni.________________

Această situaţie îi asigură rolul de negociator al conflictelor din zonă.


Cu prilejul unei negocieri a cunoscut-o şi pe A. care va deveni mai târziu
motivul conflictelor dintre el şi familie. Relaţia cu această tânără nu a fost
agreată de părinţii lor, ambele familii găsind-o nepotrivită fata nefiind „dc
rasa noastră şi nici nu este fată cuminte”. încercările celor două familii dc a-i
despărţi i-au determinat pe tineri să fugă dc acasă.
Perioada în care tânărul şi prietena sa au încercat să evite decizia
părinţilor şi să facă faţă presiunilor celor două familii a fost marcată dc
instabilitate. A fost o perioadă în care au fost căutaţi dc familia tânărului şi au
fost nevoiţi să-şi schimbe domiciliul dc mai multe ori. în final, părinţii fetei
au acceptai relaţia dintre cei doi tineri şi i-au primit în casa lor.
Deşi nu are antecedente penale, subiectul este un personaj cunoscut
pentru poliţiştii de la secţia de care aparţine, îndeosebi ca urmare a
conflictelor cu băieţii din cartier.

Ne mai certam, ne mai batem pentru fete la discotecă. Dacă unul


din noi era atacat de altul din altă bandă, săream toţi să-l ajutăm. Ne
chemau la poliţie, ne împăcăm şi gata.

f'aplele de tâlhărie au fost realizate după tiparul specific acestui autor,


şi nu numai. Victimele au fost deposedate de telefoanele lor, în prezenţa
prietenilor agresorului, după ce li s-a cerut permisiunea „de a descărca
melodii" şi păstrându-le pentru a le „înapoia mai târziu.“

300
Telefoanele au fost vândute câteva zile mai târziu, decizia sa fiind
explicată de nevoia de bani pe care o resimţea ca urmare a deciziei lui de a
întrerupe relaţiile cu familia.

Familia nu mi-a mai dat bani. N-om vrut sci vând telefoanele, am
vrut sâ le dau înnapoi. N-am mai avut bani. Le-am vândut. N-am ştiut că
s-au dus la politie. Când m-am întors din Piteşti în două ore am fost
arestat. Aveam un vecin care lucra la poliţie. El a anunţat poliţia că m-am
întors.

F.xperienţa trăită, ca urmare a ruperii de familie şi a dificultăţilor


financiare, îl determină să-şi dorească să devină independent financiar în
raport cu părinţii, nevoie pe care o vede realizată prin găsirea unui loc de
muncă care să-i asigure venituri regulate şi a unei locuinţe pentru familia pe
care o are.

301
7. C o n c l u z i i

Aşa cum putut observa pe parcursul acestui capitol, deşi omorul şi


tâlhăriile fac parte din aceeaşi categorie, a criminalităţii violente, nu putem
spune că aceeaşi factori inl1uenlea/ă, în egală măsură, producerea celor două
tipuri de violenţă.
In ceea ce priveşte cauzalitatea infracţiunilor de tâlhărie constatăm
uncie similarităţi cu etiologia omorului, care constau în prezenţa aceloraşi
lăctori de risc care se manifestă la nivelul familiei de origine şi al familiei
infractorului. Insă, în cazul infracţiunilor de tâlhărie influenţa factorilor care
ţin de condiţiile sociale şi nivelul economic este mult mai puternică decât cea
a faelorilor dc risc delerminaji de relaţiile afective dintre parteneri. Din
analiza informaţiilor legate de statutul ocupaţional şi tipul activităţilor
deslaşuratc de subiecţi rezultă faptul că, cei mai mulţi dintre subiecţi au un
statut ocupaţional scăzut asociat cu un nivel economic corespunzător, care pe
lângă faptul că este redus ca valoare este şi neregulat de vreme ce muncile
prestate sunt temporare, iar perioadele de angajare alternează cu cele dc
şomaj.
Pe lângă handicapurile identificate la nivelul familiei de origine şi al
familiei pe care şi-a constituit-o au fost identificaţi unii factori care ţin dc
inllucnţa grupului de prieteni. Grupul dc prieteni are, de asemenea, un rol
deosebit de important, în multe cazuri infracţiunile dc tâlhărie fiind comise
prin asocierea cu unii membri ai anturajului. Antecedentele penale,
reprezentate dc cele mai multe ori din furturi, cresc riscul dc implicare în
săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, dc această dată, Iară ca infractorii să se
asocieze cu alte persoane.
Rezultatele evidenţiază o scrie de aspecte care trebuie luate în
consideraţie atunci când ne propunem să elaborăm programe dc prevenire a
infracţiunilor dc tâlhărie. Şi de această dată considerăm că ar trebui
dezvoltate programe destinate prevenirii situaţionalc, programe de prevenire
prin dezvoltare şi programe dc prevenire comunitară.
Reducerea ocaziilor de producere a infracţiunilor dc tâlhărie ca
urmare a patrulării regulate a poliţiei de proximitate în zonele cu risc maxim
de producere a unor infracţiuni dc acest gen, ar putea fi completate cu
camj^anii dc prevenire derulate la nivelul cetăţenilor care pot fi informaţi în
legătură cu măsurile dc securitate pe care le-ar putea lua în scopul preveniri
\ ictimi/ării lor.

302
Măsurile de prevenire adaptate la cerinţele persoanelor condamnate
pentru inlVacţiuni de tâlhărie trebuie să ţină scama de handicapurile identificate
de noi a avea un risc marc de implicare în acţiuni delincvente.
Inlervenlia instituţiilor guvernamentale şi nonguvernamcntalc în scopul
rezolvării unor probleme economice şi sociale ale familiilor defavorizate
constituie un element important al unor programe de prevenire derulate la
nivel comunitar.
întrucât am văzut că persoanele cu antecedente penale se implică din
ce în ce mai mult în acţiuni individuale, trebuie identificate o scrie de măsuri
de prevenire a reiterării acestor fapte încă din perioada executării pedepselor
privative de libertate sau a sancţiunilor cu supravegherea în cadrul serviciilor
de probajiune.
Dincolo de aceste acţiuni specifice, orientate spre prevenirea celor
două tipuri de infracţiuni, considerăm că sunt necesare şi o seric de acţiuni
care să crească toleranţa comunităţii faţă de persoanele care au comis unele
infracţiuni pentru a diminua astfel riscul acestora de a se orienta către indivizi
cu aceleaşi probleme şi de a se asocia cu aceştia în scopul realizării unor acte
violente care se dovedesc a fi mult mai grave.
De asemenea, este necesară realizarea unor studii şi cercetări care să
fundamenteze programele de prevenire, dar şi a unor studii care să evalueze
actualele programe de prevenire derulate de unele instituţii guvernamentale şi
organizaţii ncguvcrnamentale, studii care să permită identificarea punctelor
forte şi a celor slabe, în scopul îmbunătăţirii lor.

303
BIBLIOGRAFIE

AiiCoin Katliy, La violcncc familiale au Canada: un profil statistique


2005, Statistique Canada, Centre canadien de la statistique
juridique, 2005

Ainsworth Peter B., Psychology^ and Crime: Myths and Realily,


I.ongman, London, 2000

Antoniu (A'orgc, Noul Cod penal. Codul penal anterior. Studiu


comparativ, Editura ALL BECK, Bucureşti 2004

Banciu Dan, Tcodorcscu Vasile, Etiologia infracţiunilor de omor în


perioada de tranziţie în: „Revista de Criminologie, de
Criminalistică şi de Fonologie, nr. 1, 2000

lEinciu I)., Răduicseu S.M., Tcodorcscu V., Tendinţe actuale ale crimei
si criminalităţii în România, Lumina Lex, Bucureşti, 2002

Banciu Dan, Elemente de sociologie juridică. Lumina Lex, Bucureşti,


2000

Bandura AIl)crt, Dorothea Ross, Sheila A. Ross, Transmission o f


Aggression throiigh Imitation o f Aggressive Models, Journal of
Abnormal and Social Psychology, no. 63, disponibil la:
http://psyclassics.yorku.ca/Bandura/bobo.html

Balica Ecaterina, Delictele de omor în spaţiul familial românesc, în:


Revista Română de Sociologie, l-2/2006a

Balica Ecaterina, Victimele infracţiunilor de omor. Revista Română de


Criminologie, Criminalistică şi Pcnologie, nr. 1/2006

Balica Ecaterina, Particularităţi socio-demografice ale autorilor


infracţiunilor de omor din România, în Revista de Criminologie,
Pcnologie şi Criminalistică, 4/2006b

304
Balica Ecatcrina, J u s tiţia r e s ta u r a tiv ă ş i d re p tu r ile v ic tim e lo r. Revista cic
Criminologie, dc Criminalistică şi de Penologic, nr. 4/2004

Barclay Cordon, Tavares Cynthia, In te r n a tio n a l C o m p a riso n s of


july 2002, disponibil la
C r im in a l J u stic e S ta titic s 2 0 0 0 ,
http://www.homeoffice.gov.uk/rds/publf.htm

Baril Micliclinc, L ’e n v e r s d u c r im e , L’Harmattan, Paris, 2002

Basiliade George C., C r im in o lo g ie c o m p re h e n siv ă . Expert, Bucureşti, 2006

Bădcscu Ilic, I s to r ia s o c io lo g ie i. Editura Porto —Franco, Galaţi, 1994

Born Michcl, P s y c h o lo g ie d e la d e lin q u a n c e . De Boeck, Larcier, Bruxelles,


2003

Boroi Alexandru, In fra c ţiu n i c o n tr a v ie ţii, ALL BECK, Colecţia Studii


Juridice, Bucureşti, 1999

Bonfils Philippc, L e s v io le n c e s c r im in e lle s en F ra n ce, în : Proulx Jcan,


Cusson Maurice, Ouimet Marc : L e s Les
v io le n c e s c rim in e lle s,
Presses dc L’Univcrsitc Laval, 1999

Brien Tony, Jean-Luc Bache, E n q u e te p o lic ie r e p o u r h o m ic id e se x u e l, în :


Revue Internationale de Criminologie et de Police Technique et
Scientifique, no. 1/2005

Brisset Charles, A d a p ta tio n e t a g r e s iv ite en p s y c h o p a to lo g ie , în: Kourilsky


R., Soulairac A., Grapin P., A d a p ta tio n e t a g r e s s iv ite , Press
Universitaires dc France, Paris, 1965

Bronfcnbrcnncr Uric, T o w a r d an e x p e rim e n ta l e c o lo g y o f hum an


d e v e lo p m e n t. American Psychologist, july, 1977

305
|{ii(oi ru d o rd , ('riminuli ifi .scrie. P.siliolo^ia crimei, IMIOUOS, niicurc.sli,
2 ()();>

Butoi Tudorel, Femei ucigaşe. Psihanaliza crimei, PHOBOS, Bucureşti,


2003

Butoi 'ru d o rd (coord.), llciimologie şi psihologie victimalâ. Compendiu


universitar, PINGUIN BOOK, 2008

Boudoii Rayniond, Boiirricaud Francois, Dictionnaire critique de la


sociologie, PUI\ ediţia a 7-a, 2004

Casoni Diannc, Brunet Louis, La psychocriminology. Aspects


psychanalitiqucs e( applications cliniques, Les Presses de
rUniversile de Monlreal, 2003

Cercetarea naţională privind violenţa în familie şi la locul de muncă.


Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2003

Chanilin B. Mitchell, Cochran K. John, Economic Inequality, Legitimacy,


and Cross National Homicides Rates, Homicides Studies, volume
10, number 4, noveinber 2006

Chesnais Jcan Claudc, lîistoire de la violence, Laffont, Paris, 1981

Cinteză Alexandru, Studiu criminologie privind infracţiunile de omor


consumat - sesizate instanţelor de judecată în anul 2004, în:
Revista de Criminologie, Criminalistică şi Pcnologic, nr. 2/2006

Conipte-Sponville A ndre, comunicare prezentată în cadrul colocviului:/.r/


violence est-elle un accident?, Institut Europeen des Cindyniqucs,
Paris, 20-21 noiembrie 1997

Corbii! Alain, comunicare prezentată în cadrul colocviului: La violence est-


elle un accident?, Institut Europeen des Cindyniques, Paris, 20-21
noiembrie 1997

306
( ’o l e (iilk's, S., l l (Kl | ; i i i s, L'cciicllc de psecho/Hilliic de Ilare nhns(}e
(PC 'LR) : Idemenls de la validalion francaisc, Mullillcalth
Systems Inc., Toronto, 1996

Cote (iilics, Slîcila^li Hoci^ins, Jean Toupin, Psychopathie, comportament


antisocial et violence, în: Jean Proiilx, Maurice Cusson, Marc
Ouim et: Les violences criminelles, Les Presses dc L’Universite
Laval, 1999

Cusson Maurice, Criminologie actuelle, PUF, 1998

Cusson Maurice, Hcaulicu Nathalic, Cusson Fabicnnc, Les homicides, în:


Trăite de Criminologie Empirique, Les Presses de FUniversite de
Montreal, 2003

Cusson Maurice, Prevenirea delincventei, Gramar, Bucureşti, 2006

Cusson Maurice, Prevenir la delinquance, Presses Universitaires de


France, 2002

Cusson Maurice, M arleau .Taqiies, Les homicides familiaux: approche


comparative et prevention în: Revue Internationale de
Criminolo|dc et dc Policc Tcchniquc el Scicntirique, 3/2006

Cusson Maurice, La delinquance, une vie choisie. Entre plaisir et crime,


Editions I lurtubise IIMH itee, 2005

Cusson Maurice, Jean Proulx, Les raisons du meurtre sexuel et la carriere


criminelle du meurtrier, în: J. Proulx, M. Cusson, E. Beauregard
(coord), Les Meurtriers sexuels, Montreal, Presses de FUniversite
de Montreal, 2005

Derabours Nelly, Retour d violence, www.serpsy.org/index.html

307
Donicnaclî Jcan-iMaric, L'ubiquite de la violence, Revuc Internationale
des Sciences Socialcs, Revuc trimcstricllc, voi XXX, nr. 4, 1978

Don^oro/, Viniila, Kahanc Sie^lVicd, Oaiicea Ion, ExpUcutii teoretice


ale Codului Penal român. Partea specială, volumul III, Ediţia a
Il-a, Editura Academici Române, Bucureşti, 1971

Dublin ca u Jcan, I/adaptatioii Vagressivite et la conduite criminelle, în:


Kourilsky R., Soulairac A., Grapin P., Adaptation ct agressivile,
Press Universitaires de France, Paris, 1965

Durklicim Emile, Les regles de la methode sociologique, Felix Alean,


1895

Diirkheim Emile, Sinuciderea. Studiu sociologic, Antet, 2005

Eibl-Eibcsfcldt irenâus. Agresivitatea umană. Studiu etologic. Editura


Trei, 1995, traducere Kricg und Fricdcn aus der Sicht der
Vcrhaltcnsforschung, Munchen, 1984

Elliol D. wS., Scrious Violent Offenders: Onset, Developmental Course and


Termination, Criminology, voi. 32, n. 1, 1994

Entorf Horst, Spcnglcr Hannes, Crime in Europe. Causes and


Consequences, Springer, 2002

Estroff S. E., Zim m er C., The injluence o f social networks and social
suport on violence by persons with serious mental illness,
Hospital and Community Psychiatry, nr. 45, 1994

European Sourcebook o f Crime and Criminal Justice Statistics, Council of


luirope, 1999

'’uropcan Sourcebook o f Crime and Criminal Justice Statistics, Council of


FAiropc, 2003

308
European Sourcebook o f Crime and Criminal Justice Statislics, Council of
pAiropc, 2006

Farrinî^ton David P., Iluman Development and Criminal Careers, în: M.


Maguirc, R. Morgan, R. Reiner, The Oxford Handbook of
Criminology, Oxford, Clarcndon Press, 1994

Farrington David P., Developmental Criminology and Risk-Focused


Prevenlion, în: Mike Maguirc, The Oxford Handbook of
Criminology, Oxford, Third edition, 2002

Flageul Nol4, Violenţa financiară, în G. Fcrrcol, A. Ncculau (coord),


Violenţa. Aspecte psihosociale, Polirom, 2003

Fleşncr M argareta (coord), Tâlhăria - forme de manifestare şi dificultăţi


în intervenţie, în: Revista de Criminologie, criminalistică şi
Pcnologic, nr. 2/2006

Fricdnian Susan Hatters, Sarah McCuc Horwitz, Phillip J. Resnick, Child


Murder hy Mothers: A Criticai Analysis o f the Current State o f
Knowledge and a Research Agenda^ Tlic American Journal of
Psychiatiy, 2005, disponibil la
Hltp://ajp.psychiatryonline.org/cgi/content/full/l 62/9/1578

Gheorghe Florian, Prevenirea criminalităţii. Teorie şi practică, Oscar


Prinţ, Bucureşti, 2005

Gheorghe Florian, Motivaţia infracţională la persoanele adulte care


execută pedepse privative de libertate, Raport Institutul Naţional
de Criminologie, Bucureşti, 2005

Gheorghe Florian, Dinamica Penitenciară. Reforma structurilor interne,


Oscar Prinţ, Bucureşti, 1999

Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară, Oscar Prinţ, Bucureşti, 2002

309
Co(tlicl) P., Gabriciscn G., Kramp P., Psychotichomicide in Copenhagen
from 1959 Io J9SS, Acta Psychiatrica Scandinavica, no 76, 1987

Guttmachcr M anfrcd, La psychologie du rneurtrier, Presses


Univcrsilaircs de France, Bibliotcquc dc Psychiatrie, 1965

loan Dorinica, Iulian Tcodoroiii (coord.), Studiu privind infracţiunile


intendonafe cu consecinţe letale, Ministerul Justiţiei, Institutul
Naţional dc Criminologie, 2004

Jigau Miliacla, Aurora Liiccanu, Liliana Preoteasa (eoord), Violenţa în


,scoal(L insliluliil dc Şliinlc ale Fdiicajici, lINICld*’, Ihicurcî^iti

Kellens Georges, Elements de criminologie, Bruyalant Erasme, 1998

Krug G. Etienne, Dahiherg L. Linda, Merey A. James, Zwi Anthony,


Lozano-Aseenio Raphael, Rapport mondial sur la violence el la
sânte, Organisation Mondiale dc la Sânte, Geneve, 2002

I.ahorit Henri, Ac.v nwcanismcs hiologi(p/es ct sociologiiptcs de


Revue Internationale des Sciences Soeiales, voi
r a g r e s i v it L \

XXX, nr. 4, 1978

Laborit Henri, Les mecanismes hiologiques et sociologiques de


Vagresivite, Revue Internationale des Sciences Soeiales, voi
XXX, nr. 4, 1978

EaFree Gaiy, l'seloni Androniachi, Democracy and Crime: A Multilevel


Analysis o f Ilomicidc Trends in Forty-Four Countries, 1950-
2000, în: The Annals of the American Academy, 605, may 2006

Laporte Line, Poulin Bcrnard, M arleau I). Jaques, La relation de


couplc chez les meres filicides est-elle importante?, Psychiatrie
ct violcncc, voi 3, nr. 3/2003, disponibil la
hUp://ww\v.psvchiatrieviolencc.ca/pagcs/archive 2003.htm

310
Liiccaiiu A urora, Raport dc cercetare Violenţa domestică
criminalitatea feminină, Institutul Naţional dc Criminologie,
Bucureşti, 2004

Liiceanu Aurora, Doina Săucan, Miliai Micle, Femeia „crim inal -


dimensiuni psihosociale, Raport Institutul Naţional de
Criminologie, Bucureşti, 2004

Lorenz Konrad, Cele opt păcate ale omenirii civilizate, Humanitas,


Bucureşti, 2006

Lorenz Konrad, Aşa-zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii,


Humanitas, Bucureşti, 2005, traducere germană Das Sogenannte
Bdse Zur Naturgcschichtc der Agression, ediţia I, 1963, Verlag Dr.
G. Borotha-Schoeler, Viena

Maguire iMike, Morgan Rod, Reiner Robert, The Oxford Handbook o f


Criminology, 4'hird Edition, Oxford University Press, 2002

M arleau I). Ja(|ues, Fratricides et sorocides: synthese de la literature,


wvvw.membrcs.lvcos.fr/morlhach/matripatricide

M arleau D. Jaques et all, Les parents qui tuent leurs enfants, în: Proulx
Jcan, Cusson Maurice, Ouimet Marc, Les violences criminelles,
Les Presses de l’Universite Laval, 1999

M arleau D. Jaques, Poulin Bernard, Le filicide paternei: synthhe


eclectique des ecrits, www.pinel.qc.ca/psvchiatric violenee, 2001

M att DeLisi, Career Criminals in Society, Sage Publications, 2005

Merton Robert K., Elements de theorie et de methode sociologique. Pion,


Paris, 1965

311