Ce este somatizarea?

Surse:

http://www.minddisorders.com/Py-Z/Somatization-disorder.html

https://keltymentalhealth.ca/somatization

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/somatic-symptom-disorder/symptoms-causes/syc-20377776

Toate emoțiile au o parte fizică, de exemplu atunci când suntem triști putem plânge, iar atunci
când ne este frică respirăm mai repede. Somatizarea este termenul pe care îl folosim pentru
exprimarea fizică a stresului și a emoțiilor. Cu alte cuvinte, termenul se referă la conexiunea
corpului cu mintea.

Tulburarea de somatizare este o afecțiune mintală marcată de multiple simptome inexplicabile

din punct de vedere medical. Aceste simptome afecteaza semnificativ capacitatea unei
persoane de a desfășura activități importante, cum ar fi munca, școala sau responsabilitățile
familiale și sociale.

Tulburarea de somatizare a fost recunoscută cu mult timp în urmă de psihologi și psihiatri și a

fost denumită inițial sindrom Briquet. Denumirea a fost dată în onoarea medicului francez
Paul Briquet, acesta descriind pentru prima dată tulburarea, în secolul al XIX-lea. Toată
lumea experimentează somatizarea, dar, pentru unii oameni, condiția devine atât de severă
încât necesită tratament. Psihologul este persoana care poate ajuta în mod corect la tratarea
acestei afecțiuni. Vă sunt alături dacă acest articol vă caracterizeaza. Nu ezitați să mă
contactați.

Cum se manifestă?
Persoanele cu tulburări de somatizare suferă o serie de simptome fizice vagi, care implică cel
puțin patru funcții fizice sau părți ale corpului diferite. Simptomele fizice care caracterizează
fenomenul de somatizare nu pot fi atribuite condițiilor medicale sau utilizării medicamentelor,
iar persoanele cu tulburări de somatizare suferă adesea numeroase teste medicale cu rezultate
negative înainte de identificarea cauzei psihologice.

De asemenea, simptomele pot varia destul de mult, imitând uneori anumite boli, iar
persoanele afectate pot vizita, de obicei, mai mulți medici pentru a descoperi boala. Totuși,
trebuie reținut că în ciuda faptului că simptomele fizice ale tulburării de somatizare nu au
explicații medicale, pacienții nu se prefac intenționat și simt durere și disconfort pentru
perioade lungi de timp.

Somatizarea este o condiție ce poate fi periculoasă, deoarece pacienții pot ajunge să consume
diferite medicamente, riscând astfel interacțiuni medicamentoase dăunătoare.
Simptomele cele mai frecvente includ:

- Tulburări gastro-intestinale, precum greață și vărsături, balonare, diaree sau intoleranță

alimentară;
 - Tulburări sexuale sau de reproducere, cum ar fi durerea în timpul actului sexual,
problemele menstruale sau disfuncția erectilă.
- Dureri de cap, de spate sau la nivelul articulațiilor;
- Dificultăți la înghițire sau vorbire;
- Dificultăți de respirație;
- Retenție sau incontinență urinară;
- Oboseală;
- Tulburări neurologice, precum convulsii, probleme de coordonare și echilibru,
paralizie.

În cele mai multe cazuri, mai importantă decât simptomele fizice este modalitatea prin care se
interpretează și se reacționează la acestea. Exista numeroase gânduri, sentimente și
comportamente ce pot să apară, de exemplu:

- Îngrijorarea permanentă cu privire la boala potențială;

- Interpretarea senzațiilor fizice normale ca semn de boală fizică severă;
- Teama persistentă că simptomele sunt grave, chiar și atunci când nu există dovezi;
- Gândirea că senzațiile fizice sunt amenințătoare sau dăunătoare pentru viață;
- Sentimentul că evaluarea și tratamentul medical nu au fost adecvate.

De foarte multe ori, aceste simptome pot fi diminuate cu ajutorul unui psihoterapeut. Discuția
cu acesta poate duce la conștientizarea cu adevărat a senzațiilor trăite.

Care sunt cauzele?

Cauzele exacte ale tulburării de somatizare nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea,
oricare dintre următorii factori pot juca un rol:

- Factorii genetici și biologici, cum ar fi sensibilitatea crescută la durere;

- Influența familială, atât din punct de vedere genetic, dar și al mediului;
- Trăsăturile de personalitate privind negativitatea, putând influența modul în care este
identificată și percepută o boală și simptomele ei;
- Scăderea gradului de conștientizare sau de prelucrare a emoțiilor;
- Comportamentul învățat, de exemplu atenția sau alte beneficii obținute de la cei
apropiați pe timpul bolii.

Factorii de risc ce pot crește șansele de apariție a tulburării de somatizare includ:

- Anxietatea sau depresia;

- Asocierea cu o afecțiune medicală sau cu recuperarea după una;
- Experimentarea unor evenimente de viață stresante, violente sau traumatizate;
- Existența unui nivel mai scăzut socio-economic și cultural.

Complicații posibile
Tulburările de somatizare pot fi asociate cu următoarele complicații:
 - Afectarea stării de sănătate;
- Reducerea imunității;
- Afectarea activităților zilnice, inclusiv prin dizabilități fizice;
- Afectarea relațiilor sociale;
- Alte tulburări de sănătate mintală, precum depresie, anxietate și tulburări de
personalitate;
- Probleme financiare datorate vizitelor excesive la medici și investigațiilor repetate;
- Creșterea riscului de sinucidere asociat depresiei.

Tratamentul
Psihoterapia este necesară în cele mai multe cazuri. Aceasta se concentrează asupra
modificării tiparelor negative ale gândurilor, sentimentelor și comportamentelor care
contribuie la existența simptomelor somatice. De asemenea, tratamentul urmărește ajutarea
pacienților să identifice gândurile disfuncționale și să dezvolte explicații raționale pentru
sentimentele lor.

Pacienții cu tulburări de somatizare își reduc, de obicei, nivelul de activitate fizică din cauza
disconfortului sau a temerii de a nu agrava simptomele. Terapia vizeaza creșterea progresivă a
activității, evitând suprasolicitările care ar putea întări temerile.

De asemenea, relaxarea, comunicarea și odihna reprezintă factori extrem de importanți în

reușita tratamentului. În unele cazuri, pot fi recomandate și anumite medicamente.

Cu toate acestea, tratamentele sunt individualizate, putând să varieze de la un pacient la altul.

Mă puteți contacta pentru a stabili o întâlnire și pentru a discuta despre cele mai bune metode
de terapie pentru dumneavoastră. Cu tratament profesional, prognosticul este unul foarte bun.
Tot ce trebuie să faceți este să îmi cereți ajutorul.