Concept Strategic Vol1

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE
PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT

S t r. N i c o l a e F i l i p e s c u N o . 5 3 - 5 5 RO - 020961 Bucuresti 37
Tel 021 316 7842 Fax 021 316 4906 e-mail: office@incdurban.ro www.incdurban.ro
SECŢIA AMENAJAREA TERITORIULUI
SECTOARE
TERITORIAL
CONTRACT NR.: 227 /2006
FAZA: 2 /2007
TITLUL: DEFINIREA CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ

ŞI INTRODUCEREA LUI ÎN STRUCTURA PLANULUI NAŢIONAL DE
DEZVOLTARE
TITLUL FAZEI: REDACTAREA 2

COMPONENTE ALE CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ÎN
RAPORT
CU PLANUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE, PLANUL DE AMENAJARE A
TERITORIULUI
NAŢIONAL ŞI LINIILE DIRECTOARE ALE CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE
TERITORIALĂ A
ROMÂNIEI
BENEFICIAR: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

TURISMULUI
ELABORATOR: INCD URBANPROIECT
COLABORATORI: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ŞI URBANISM ION MINCU,

EMI CONSULT ROMANIA
COORDONATOR MTCT: Arh. Mihaela VRABETE

RESPONSABIL DE TEMĂ: Arh. Teofil GHERCA
DIRECTOR GENERAL: Arh. Doina BUBULETE

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: Arh. Valentina DUMITRU
ŞEF DE SECŢIE: Arh. Ion PELEANU
ŞEF DE PROIECT: Arh. Ion PELEANU
FEBRUARIE 2007
VOLUMUL 1
PRINCIPIILE GENERALE CARE FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL
NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
Definirea conceptului naţional de dezvoltare spatială
1
CUPRINS
Introducere.........................................................................................................................2
1. PRINCIPIILE GENERALE CARE FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL NAŢIONAL
DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ..........................................................................................3
2. INFLUENŢA PARTICULARITĂŢILOR ROMÂNIEI ASUPRA COEZIUNII
SPAŢIALE LA SCARA TERITORIULUI EUROPEAN, NAŢIONAL ŞI REGIONAL.......6
2.1. Situarea României în cadrul viziunii actuale asupra spaţiului european............6
2.1.1. Competitivitatea economică a Romaniei.....................................................7
2.1.2. Competitivitatea României din perspectiva capitalului teritorial şi a
capacităţii de adaptare la piaţa integrată...................................................................7
2.1.3. Specializarea teritorială în domeniul serviciilor...........................................8
2.1.4. Cultură şi creaţie.........................................................................................8
2.1.5. Cooperare teritorială, accesibilitate şi profile funcţionale...........................9
2.1.6. Conectivitatea teritoriilor la porturile maritime.............................................9
2.1.7. Capacitatea de trecere de la „guvernare” la „guvernanţă”..........................9
2.1.8. Evoluţia populaţiei.....................................................................................10
2.1.9. Bunăstarea locuitorilor..............................................................................10
2.2. Particularităţi ale dezvoltării spaţiale actuale a României.................................13
2.2.1. Condiţionări ale localizării geografice.......................................................14
2.2.2. Condiţionări istorice...................................................................................15
2.2.3. Potenţialul de creştere a coeziunii spaţiale...............................................16
2.2.4. Vectorii dezvoltării spaţiale........................................................................17
2.2.5. Populaţia şi resursele de muncă...............................................................18
2.2.6. Ştiinţa şi tehnologia (considerate cel mai important centru de interes la
scara naţionala)........................................................................................................20
2.2.7. Restructurarea sectorială..........................................................................22
2.2.8. Viziunea spaţială.......................................................................................25
2.2.9. Obiectivele dezvoltării spaţiale..................................................................30
2.2.10. Articulari – „Cheie” pentru accelerarea integrării europene.....................36
3. ELEMENTE DE DEFINIRE A CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE
SPAŢIALĂ.......................................................................................................................38
3.1. Obiective strategice şi specifice de dezvoltare spaţială a europei (ESDP)
adaptate la particularităţile României...........................................................................38
3.2. Variante de percepere a rolului României în spaţiul european.........................42
4. ELEMENTE DE CONFIGURARE A STRUCTURILOR SPAŢIALE.........................53
4.1. Viziunea asupra spatiului european. Policentricitatea – conceptul european de
dezvoltare spaţială.......................................................................................................53
4.2. Regiunile unor metropole – capitală. Obiective strategice, aspecte
configurative şi repere dimensionale. Reţeaua actuală de Arii Funcţionale Urbane...60
4.3. Reţeaua europeană a ariilor metropolitane......................................................66
4.4. Breviar - indicatori de policentricitate - Regiuni NUTS 3 din România şi ţările
învecinate.....................................................................................................................67
4.5. Teritorii, poli şi axe de dezvoltare......................................................................68
5. DIMENSIUNEA TERITORIALĂ ÎN CADRUL DOCUMENTELOR DE
PROGRAMARE...............................................................................................................83
5.1. Criteriul teritorial de evaluare ex-ante a CNSR şi PO......................................83
5.2. Cartografia şi sinergia indicatorilor spaţiali......................................................86
INCD - Urbanproiect
2
Introducere
Strategiile de dezvoltare spaţială ale celor 25 ţări membre ale Uniunii Europene
din anul 2004, la care se vor adauga din ianuarie 2007 Bulgaria şi România, vor constitui
în corelare cu strategiile de dezvoltare economică şi socială, suportul creşterii
competitivităţii Uniunii Europene în contextul globalizării, al întăririi coeziunii
regiunilor şi al armonizării politicilor de dezvoltare sectorială.
În acest sens, se anticipează că la începutul anului 2007, Comisia Europeană şi
statele membre vor putea lua în discuţie spre adoptare principiile normative privind
dezvoltarea spaţială a Uniunii Europene, pe baza rapoartelor elaborate între 2000-2006 în
cadrul programului INTERREG III de grupuri de studiu trans-naţionale în cadrul
Reţelei Europene de Observare a Planificării Spaţiale (ESPON European Spatial Planning
Observation Network incluzând UE 25 + Bulgaria, România, Elveţia şi Norvegia). Prin aceste
studii se conturează un diagnostic al principalelor tendinţe de dezvoltare spaţială a
teritoriului UE privit ca un întreg, se constituie o imagine cartografică a intensităţii
principalelor disparităţi, se identifică priorităţile pentru o dezvoltare echilibrată şi
policentrică şi se oferă o serie de instrumente – date, indicatori, tipopologii şi
metodologii – pentru imbunătăţirea coordonării spaţiale a politicilor sectoriale.
Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 presupune în
continuare un proces complex de integrare economică, socială, culturală şi spaţială.
Acesta implică, pe de o parte, evidenţierea efectelor teritoriale ale integrării în termenii
utilizaţi în prezent de UE iar pe de altă parte, identificarea acelor trăsături specifice ale
teritoriului ţării noastre, care pot constitui premise favorabile pentru accelerarea
dezvoltării şi reducerea unora dintre disparităţile actuale.
INCD - Urbanproiect
3
1. PRINCIPIILE GENERALE CARE

FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL NAŢIONAL DE
DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
Aderarea României la Uniunea Europeană impune racordarea problematicii

dezvoltării spaţiale la cadrul conceptual, la suportul fizic-teritorial şi la orizontul
temporal luate în considerare în spaţiul comunitar.
I. Pe plan conceptual sunt adoptate următoarele documente care conţin
principiile de dezvoltare spaţială:
A. Principiile directoare pentru o politică de dezvoltare spaţială a Uniunii Europene şi
ţărilor candidate, adoptate la Conferinţa informală a miniştrilor responsabili cu
amenajarea teritoriului Uniunii Europene - „SCHEMA DE DEZVOLTARE A
SPAŢIULUI COMUNITAR” (ESDP) – POTSDAM, 10/11 MAI 1999:
 dezvoltarea unui sistem urban echilibrat şi policentric şi o nouă relaţie oraş-
mediu rural;
 asigurarea unei parităţi a accesului la infrastructuri şi informaţii;
 dezvoltarea durabilă, gestionarea inteligentă şi protejarea naturii şi a
patrimoniului cultural;
B. Principiile de dezvoltare spaţială europeană, adoptate la Conferinţa europeană a
miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului – CEMAT, Hanovra 2000, sub
titlul de „PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALĂ
DURABILĂ A CONTINENTULUI EUROPEAN”:
 promovarea coeziunii teritoriale printr-o dezvoltare socio-economică
echilibrată şi prin ameliorarea competitivităţii;
 susţinerea dezvoltării generate de funcţiunile urbane şi de îmbunătăţirea
relaţiilor rural-urban;
 asigurarea unor condiţii de accesibilitate mai echilibrate;
 dezvoltarea accesului la informaţie şi cunoaştere;
 reducerea prejudiciilor provocate mediului;
 valorificarea şi protecţia resurselor şi patrimoniului natural;
 valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;
 dezvoltarea resurselor energetice cu conservarea siguranţei;
 promovarea turismului calitativ şi durabil;
 limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale.
C. Strategia Lisabona / Goteborg, adoptată în anul 2004, având ca scop convergenţa
strategiilor ţărilor din Uniunea Europeană în vederea creşterii coeziunii la scara UE
prin acţiuni interconectate şi mutaţii structurale în cinci domenii importante:
- societatea cunoaşterii – Cercetare & Dezvoltare & Inovare;
- piaţa internă – deschiderea pieţei serviciilor;
- climatul afacerilor – reducerea barierelor administrative, creşterea calităţii
legislaţiei, etc.;
INCD - Urbanproiect
4
- piaţa muncii – învăţare continuă, parteneriate pentru creştere şi dezvoltare, etc.;
- mediul – în sensul completărilor aduse principiilor dezvoltării durabile ca valoare
etică globală prin Agenda 21 („capitalul natural”), prin Convenţia de la Florenţa
privind Peisajele şi prin Consiliile din 2000-2001 de la Lisabona şi Goteborg
(legarea problemelor mediului de cele economice şi sociale, a celor ştiinţifice de
cele practice, a celor privind durabilitatea dezvoltării de subsidiaritate şi buna
guvernanţă)
Obiectivele Strategiei Lisabona / Goteborg sunt :
 creşterea competitivităţii pe termen lung;
 crearea de noi locuri de muncă;
 dezvoltarea durabilă.
Conceptele convenite pe de o parte în documentele de la Lisabona, iar pe de altă
parte în Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar, subsumate obiectivului central
vizând coeziunea teritorială, prind substanţă prin politicile privind fondurile
structurale 2007 – 2013 .
Totodată, ca efect direct al adoptării strategiei de la Lisabona, în problematica
amenajării teritoriului se pune accentul în mod special pe aspectele legate de identitate,
calitate şi eficienţă.
Translatarea conceptelor politice în politicile teritoriale
CONCEPTE POLITICI
Lisabona Politica de
şi strategia coeziune /
de Fonduri Guver-
“abordare
Dezvoltare Structurale nanţă
teritorială”
Durabilă Linii multi-
“abordare
(Goteborg) directoare nivel
bazată pe
Dimensiunile spaţiu” strategice
sustenabili- ale Nivel:
“coordonare
taţii cu teritorială’ Comunităţii
referire la UE
teritoriu - prin Politici
sectoriale Naţional
ESDP informaţie
şi Transport
Coeziune Agricultură Regional
teritorială dialog
C&D
Mediu Local
TERITORIILE
cu structurile lor fizice si
cu varietatea capitalului / potenţialelor / avantajelor / handicapelor
Sursa: Presedinţia Luxemburgheză a Consiliului Europei, 2005, citat în ESPON 2006 Programme, PROJECT
3.3, Territorial Dimension of the Lisbon-Gothenburg Strategy
INCD - Urbanproiect
5
II. Din punct de vedere teritorial, palierele luate în considerare în inter-
relaţionare pentru definirea influenţei globalizării asupra organizării spaţiale precum şi
asupra viitoarelor tendinţe de dezvoltare sunt: nivelul mondial, arii continentale, Uniunea
Europeană, ţări membre şi asociate, regiuni (EUROSTAT NUTS 1, 2 şi 3 - Anexa 1), entităţi
locale.
Totodată, categoriile de teritorii propuse să structureze explicit politicile de
dezvoltare spaţială a Europei, conform documentului „PERSPECTIVA DE
DEZVOLTARE SPAŢIALĂ A EUROPEI”, necesar a fi adoptate şi de ţara noastră în
vederea integrării, sunt structurate pe criteriile ponderii caracterului urban sau rural şi
al accesibilităţii astfel:
1. zone / regiuni metropolitane - formate în relaţie cu ariile metropolitane
europene (Anexa 2);
2. zone urbane policentrice - formate în relaţie cu ariile funcţionale urbane trans-
naţionale / naţionale sau regionale / locale;
3. zone rurale urbanizate;
4. zone rurale;
5. zone periferice.
Relaţionarea entităţilor structurante se exprimă prin gradul de policentricitate la
scara UE şi a ţărilor membre.
Policentricitatea este conceptul central adoptat de Uniunea Europeană ca
principal mijloc de echilibrare a dezvoltării spaţiale viitoare pe toate palierele
teritorilale, de la cel comunitar la cel local. Policentricitatea se exprimă printr-un
indicator care integrează (1) calitatea distribuţiei populaţiei după rangul localităţilor [pe
categoriile: peste 5 milioane locuitori, 1-5 milioane locuitori, 250.000 – 1 milion locuitori,
50.000 – 250.000 locuitori şi sub 50.000 locuitori], (2) distribuţia PIB după rangul
localităţilor, (3) mărimea ariilor de servicii, (4) populaţia şi (5) accesibilitatea.
România se situează ca grad de policentricitate în registrul mediu, similar cu
Italia şi Elveţia.
Zonelor de dezvoltare spaţială li se suprapun una sau mai multe dintre
următoarele categorii spaţiale specifice, evidenţiate în documentul CEMAT -
„PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DURABILĂ A
CONTINENTULUI EUROPEAN”, Hanovra 2000, integrarea acestora cu cele menţionate
anterior asigurând evitarea conflictelor dintre diferite funcţiuni: zonele montane, bazinele
cursurilor de apă, zonele umede, zonele de coastă şi insulare, zonele frontaliere, zonele în
conversie industrială, zone protejate, zone de risc etc.
III. Din punct de vedere temporal, abordarea multiscalară priveşte retrospectiv o
perioadă de 60 ani iar prospectiv perioade de timp definite ca fiind foarte scurte – 1 an,
scurte – 5 ani, medii – 10-15 ani, lungi – 20-25 ani (pentru factori structurali) şi foarte lungi –
40-50 ani (pentru majoritatea deciziilor politice). Strategiile de dezvoltare spaţială a
teritoriilor naţionale se înscriu în ultimele două orizonturi temporale.
INCD - Urbanproiect
6
2. INFLUENŢA PARTICULARITĂŢILOR ROMÂNIEI

ASUPRA COEZIUNII SPAŢIALE LA SCARA
TERITORIULUI EUROPEAN, NAŢIONAL ŞI
REGIONAL1
2.1. Situarea României în cadrul viziunii actuale asupra

spaţiului european
Pentru a se atinge ţinta Strategiei Lisabona /Goteborg care vizează dezvoltarea

Europei ca o economie competitivă bazată pe cunoaştere, au fost elaborate o serie de
studii care indică potenţialităţile şi direcţiile de orientare a strategiilor şi politicilor de
dezvoltare într-un context teritorial care include şi România.
1. Competitivitate economică
Factori determinanţi în creşterea competitivităţii şi coeziunii ţărilor uniunii

europene2
COMPETITIVITATE ŞI COEZIUNE
PIB/persoana angajata
2. Competitivitatea capitalului teritorial şi capacitatea
rata de ocupare a fortei de munca
de adaptare la piaţa integrată
ponderea angajatilor in vârstă
cheltuieli din PIB pentru Cercetare&Dezvoltare
dispersia regională a somajului
rata3.somajului pe teritorială
Specializare termen lung în domeniul serviciilor
4. Cultură şi creaţie
5. Cooperare teritoriala, accesibilitate şi profile

funcţionale
6. Conectivitatea teritoriilor cu porturile maritime
7. Capacitatea de trecere de la „guvernare” la

”guvernanţă
8. Evoluţia populaţiei
9. Bunăstarea locuitorilor
1
Argumentarea este detaliată şi ilustrată în Anexe
2
ESPON Briefing 2 - Mapping regional competitiveness and cohesion, European and global outlook on territorial
diversities, March 2006
INCD - Urbanproiect
7
2.1.1. Competitivitatea economică a Romaniei
Comisia Europeană şi Consiliul European au fost de accord cu un set strategic de

7 indicatori relevanţi pentru performanţa economică, şi anume: PIB/locuitor,
PIB/persoană angajată, rata de ocupare a forţei de muncă, ponderea angajaţilor în
vârstă, cheltuieli din PIB pentru Cercetare & Dezvoltare, dispersia regională a
şomajului, rata şomajului pe termen lung.
România se situează în categoria ţărilor cu performanţe scăzute faţă de media UE
dar, mai bune decât unele dintre ţările care au aderat în ultimul val.
Din punct de vedere morfologic - aspect omis din studiile ESPON însă analizat în
studiile româneşti -, ca distribuţie a teritorilului şi a populaţiei ţării în raport cu oraşele
cu peste 200.000 locuitori, România intră în aceeaşi categorie cu Franţa şi Spania, având
totodată o localizare foarte echilibrată a acestei reţele.
2.1.2. Competitivitatea României din perspectiva capitalului

teritorial şi a capacităţii de adaptare la piaţa integrată
Competitivitatea se referă în special la capitalul teritorial şi la capacitatea de

răspuns la provocările pieţei integrate şi rezultă din trei indicatori: (1) un indicator care
combină situaţia economică (PIB, dinamică PIB) şi potenţialul de restructurare
(productivitate, rata de ocupare a forţei de muncă, cheltuielile pentru C&D, sectorul
afacerilor din sectorul C&D, populaţia cu pregătire superioară), (2) un indicator privind
piaţa muncii care combină şomajul, evoluţia şomajului, şomajul în rândul tinerilor, rata
de înlocuire a forţei de muncă, densitatea locurilor de muncă şi locurile de muncă din
sectorul terţiar, (3) funcţiuni de importanţă europeană şi globală localizate în
principalele arii funcţionale urbane selectate în funcţie de dominanţa următoarelor
tipuri de funcţiuni : a - luarea deciziilor [partea din cartierele generale ale principalelor
1500 companii din Europa], b - administraţie [centre administrative de nivel UE,
naţional, regional şi local], c - învăţământ superior [număr studenţi în institute de
învăţământ superior], d - turism [număr locuri de cazare în relaţie cu numărul de
locuitori].
În România se evidenţiază slabe tendinţe de dezvoltare economică şi un deficit în
potenţialul de restructurare, o piaţă a muncii situată sub performanţele celei din
Uniunea Europeană şi existenţa unor funcţiuni de importanţă supra-naţională şi
naţională numai la Bucureşti [administraţie şi învăţământ universitar], Constanţa
[turism] şi Cluj şi Iaşi [ambele – învăţământ universitar]. Este de remarcat absenţa
categoriei învăţământ universitar la Timişoara, deşi statutul de metropolă este acordat
inclusiv pe acest criteriu.
INCD - Urbanproiect
8
2.1.3. Specializarea teritorială în domeniul serviciilor
Au fost identificate trei sub-sectoare din sectorul serviciilor: (1) servicii legate de
comerţ, hoteluri, restaurante, transport şi comunicaţii, (2) servicii legate de intermediere
financiară, afaceri imobiliare şi servicii pentru afaceri, (3) servicii legate de administraţie
(inclusiv asistenţă socială obligatorie), educaţie, sănătate şi asistenţă socială. S-a stabilit,
pentru anul 2004, concentrarea regională peste medie a acestora pe regiuni şi s-a pus în
evidenţă sub-sectorul cu cel mai mare ritm de creştere.
Europa are regiuni specializate cu o pondere peste medie a concentrării forţei de
muncă dintr-un anumit sub-sector, distribuite neregulat în teritoriu. Cele mai ridicate
ritmuri de creştere sunt în sectorul intermedierii financiare, afacerilor imobiliare şi
serviciilor pentru afaceri.
In ceea ce priveşte România, este de remarcat creşterea mai mare a unor
subsectoare ale sectorului terţiar dar între care nu se află şi sub-sectorul comerţ en-gros şi
cu amănuntul, servicii hoteliere, alimentaţie publică, transport şi comunicaţii. Acest sector
înregistrează o creştere semnificativă în vestul Greciei şi în vestul Ungariei.
2.1.4. Cultură şi creaţie
Partea forţei de muncă angajată în profesiuni culturale şi creative constituie o

indicaţie a gradului de implicare a culturii şi creativităţii în sistemul local de producţie.
Ambele sunt importante ca factori endogeni pentru dezvoltare economică şi pentru
atragerea oamenilor şi investiţiilor din exterior.
Persoanele angrenate în profesiuni culturale şi creative sunt cuprinse atât în
diferite „industrii culturale” cât şi în activităţi orientate spre cultură din alte sectoare. In
conformitate cu clasificarea internaţională standard a bazei de date a activităţilor (ISCO)
care cuprinde o listă de 88 profesiuni culturale, de la managementul întreprinderilor
culturale, arhitectură, literatură, dans, muzică, învăţământ de artă, compoziţie,
decoraţiuni, emisiuni media, design de modă, meşteşuguri artistice şi până la domeniul
computerelor, bibliotecilor şi sociologiei. Pentru fiecare regiune, forţa de muncă din
domeniul culturii a fost calculată ca pondere din populaţia activă pe baza datelor ISCO
de către Labor Force Survay 2005.
România şi Portugalia sunt singurele ţări situate aproape integral, cu excepţia
capitalelor, în ultima din cele 6 categorii, având numai între 5-20% din numărul de
locuri de muncă în domeniul culturii şi creaţiei existente în regiunile şi capitalele
plasate în prima categorie din ţări ca Elveţia, Finlanda, Germania, Olanda, Franţa,
Bulgaria.
INCD - Urbanproiect
9
2.1.5. Cooperare teritorială, accesibilitate şi profile
funcţionale
Cooperarea teritorială dintre regiuni şi oraşe este considerată un important

mijloc pentru utilizarea mai bună a potenţialului endogen şi pentru crearea valorii
adăugate pentru partenerii implicaţi. Cooperarea poate fi bazată fie pe (1) proximitate,
fie pe (2) profil funcţional, fiind luat în considerare următoarele şase funcţiuni ale Ariilor
metropolitane de importanţă europeană sau trans-natională şi anume: transport (trafic
în principelele aeroporturi, tonaj în porturi), învăţământ superior (număr de studenţi),
luarea deciziilor (ponderea din primele 1500 companii europene), administraţie (nivelul
superior al administraţiei), turism (număr de paturi) şi industrie (miliarde valoare
adaugată, GVA=valoare adaugată brută).
Considerate ca arii metropolitane de importanţă europeana şi trans-naţională,
Bucureşti, capitala României are cinci din cele şase categorii funcţionale (fără turism),
iar Timişoara numai două (învăţământ superior şi transport). Se remarcă, totodată,
dezechilibrul creat de localizarea sudică a metropolelor româneşti care determină o
scăzuta accesibilitate a regiunilor din nord-est, centru şi nord—vest la centrele de rang
metropolitan.
2.1.6. Conectivitatea teritoriilor la porturile maritime
Conectivitatea la porturile comerciale constituie o problemă „cheie” pentru

competitivitatea Europei la nivel global. Dacă porturile sunt noduri ale reţelei de
transport global, relaţia dintre porturi ca noduri în reţeaua europenă de transport şi
teritoriile interioare deservite formează un concept integrat – „autostrada mării” - , ca
reacţie la congestia coridoarelor de transport terestre. Indicatorul de conectivitate care
măsoară timpul minim de acces necesar într-o regiune pentru a ajunge cu mijloace auto
la cel mai apropiat port comercial pentru ro-ro şi trafic de conteinere cu capacitate de
0,5-100 milioane t./an, ia în considerare şi serviciile oferite de acesta.
Se consideră că România şi Bulgaria au un nivel remarcabil de ridicat al
conectivităţii hinterlandului cu infrastructura maritimă iar aderarea acestor ţări la UE
asigură deschiderea acesteia la Marea Neagră.
2.1.7. Capacitatea de trecere de la „guvernare” la

„guvernanţă”
Se consideră că îmbunătăţirea guvernanţei la scară teritorială constituie un mijloc

esenţial pentru competitivitatea regională şi pentru armonizarea şi o mai bună
echilibrare a teritoriului european. Dacă guvernarea constă în dominanţa puterii de stat,
organizată într-un sistem formal şi ierarhic al autorităţii publice şi care monopolizează
în mare măsură procesul de elaborare şi implementare a politicilor, guvernanţa reflectă
INCD - Urbanproiect
10
existenţa unor relaţii complexe şi suprapuse în aceste procese, marcate de: (a) un rol mai
limitat al statului în managementul tendinţelor sociale şi economice, dată fiind reţeaua
complexă de actori, (b) implicarea unei pluralităţi de actori - situaţi în afara arenei
politice şi administrative – într-o varietate de responsabilităţi ale autorităţilor publice de
la diferite niveluri administrative, (c) existenţa şi utilizarea unor forme mai flexibile de
parteneriat şi de constituire de reţele din diferite sectoare de activitate şi la diferite scări
teritoriale.
Aprecierea prin scoruri la nivel naţional obţinute în funcţie de 5 indicatori
(acceptarea oficială şi explicită a conceptului, schimbări înregistrate ca trecere de la
guvernare la guvernanţă, experienţa în procese de participare, experienţa în
parteneriate, amploarea dependenţei financiare a guvernelor locale de cele centrale) a
condus la gruparea ţărilor europene în trei categorii. Cele mai evoluate sunt Irlanda,
Suedia, Finlanda, Marea Britanie. Cele mai scăzute scoruri sunt înregistrate de Ungaria
şi România, dar şi de către Slovacia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Cipru.
2.1.8. Evoluţia populaţiei
Estimările efectuate de United Nation Population Division anticipează în UE

până în anul 2030 o diferenţă între vest şi est. La est de o linie de demarcaţie trecănd
prin Germania, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria şi Slovenia va avea loc un uşor declin
(0 – 1% pe an – inclusiv România), cu excepţia unor ţări ca Malta, Grecia şi Cipru. În
schimb, în Norvegia, Elveţia şi restul ţărilor din UE este de aşteptat o creştere a
populaţiei cu până la 1%. Numai în două ţări se aşteaptă o rată de creştere anuală de
circa 2% - Irlanda şi Luxemburg.
2.1.9. Bunăstarea locuitorilor
Indicator al dimensiunii umane a dezvoltării – indicele dezvoltării umane

stabilit de ONU – integrează trei dimensiuni (a) o viaţă lungă şi sănătoasă – măsurată
prin speranţa de viaţă la data naşterii, (b) nivelul de cunoaştere – măsurată prin gradul
de alfabetizare şi ratele de cuprindere în învăţământul primar, secundar şi terţiar, (c) un
nivel decent de trai – măsurat prin logaritmul valorii PIB ppc/locuitor.
La nivelul anului 2002, majoritatea ţărilor din UE au un nivel ridicat de
bunăstare, cu excepţia, pe de o parte a Portugaliei şi noilor membri din est cu un nivel
ceva mai scăzut iar, pe de altă parte, a Bulgariei şi României care sunt cu încă o
categorie mai jos, similară cu cea în care se înscriu Rusia, Turcia, Nordul Africii şi
Orientul Mijlociu. Cu toată scăderea de la vest la est, nu apar discontinuităţi majore,
considerându-se că, în Europa, există un ridicat nivel de coeziune, ultima categorie în
care se înscrie România având şanse reale de recuperare a decalajelor.
INCD - Urbanproiect
11
În sinteză, integrarea României implică reconfigurarea problematicii dezvoltării
spaţiale pe termen lung în acord cu actuala viziune asupra competitivităţii şi coeziunii
la scară comunitară dar, cu adaptarea la condiţiile specifice din ţara noastră şi la
necesitatea recuperării decalajelor semnalate prin studiile privind ansamblul Uniunii
Europene.
În relaţie strictă cu Strategia Lisabona / Goteborg, în schema următoare sunt
marcate implicaţiile în creşterea coeziunii şi competitivitătii României. Cu următoarele
observaţii:
 există unele interpretări insuficient documentate despre ţara noastră cauzate de
neparticiparea României la studiile ESPON şi de întârzieri în adoptarea sistemului
statistic EUROSTAT;
 în problematica amenajării spaţiului comunitar urbanizarea este interpretată ca un
fenomen de extindere a cadrului construit al localităţilor şi de afirmare a noilor
relaţii urban - rural iar nu ca o reflectare spaţială a procesului complex de
restructurare sectorială şi de extindere a modelului cultural urban cu care România
se va confrunta în perioada care urmează.
INCD - Urbanproiect
12
Implicaţiile strategiei Lisabona/Göteborg asupra dezvoltării spaţiale a

României
Reducerea diferenţelor spaţiale privind -

valorile PIB, forţa de muncă+ ponderea în
sectorul terţiar, şomaj cheltuieli pentu C&D şi
Reducerea diferenţelor ponderea afacerilor în aceste cheltuieli,
Ridicarea indicatorilor
spatiale privind valorile PIB, ponderea populaţiei cu pregătire superioară,
privind:
forţa de muncă, şomaj funcţiuni de importanţă europeană şi globală
- speranţa de viaţă la
în afaceri, administraţie, învăţământ superior
data naşterii ,
şi turism
- nivelul de cunoaştere
- nivel decent de trai 1.Competiti
1.Competiti 2.Competitivit Dezvoltarea serviciilor
(PIB/locuitor) vitatea 2.Competitivit legate de :
vitatea atea
atea
economică
economică capitalului -comerţ, hoteluri,
capitalului restaurante,
teritorial
teritorialşi
şi
9. transport şi comunicaţii,
Redresarea 9.Bunăstarea
Bunăstarea capacitatea
capacitatea -intermediere financiară,
ratei locuitorilor
locuitorilor de
deadaptare
adaptare
la afaceri imobiliare,
negative de lapiaţa
piaţa servicii pentru afaceri,
creştere -administraţie, educaţie,
anuală a integrată
integrată sănăţate, asistenţă
populaţiei socială
3.Specializare
3.Specializare
aateritorială
teritorialăîn
în
8.
8.Evoluţia
Evoluţia domeniul
domeniul
populaţiei
populaţiei serviciilor
serviciilor
COMPETITIVITATE
COMPETITIVITATE
ŞI
ŞI COEZIUNE
COEZIUNE
Creşterea
7.
7. forţei de
Capacitatea
Capacitatea muncă
de
detrecere
trecerede
de angajată
la„guvernare
la„guvernare 4.
4.Cultură
Culturăşişi în
””la
la creaţie
creaţie profesiuni
Descentralizare,
„guvernanţă”
„guvernanţă” culturale şi
creşterea dinamicii
schimbării, 6. 5. creative
6. 5.Cooperare
Cooperare
acumularea experienţei Conectivitate teritorială,
Conectivitate teritorială,
în participare şi aateritoriilor accesibilitate
teritoriilor accesibilitate
parteneriate cu
cuporturile
porturile şi
şiprofile
profile
maritime
maritime funcţionale
funcţionale
Includerea alături de
Constanţa şi a portului (1) Cresterea condiţiilor favorabile de proximitate (acces
maritim Galaţi, cu efect in 3 ore la o arie metropolitană faţa de 5 în prezent) – prin
favorabil asupra crearea condiţiilor de dezvoltare a noi arii metropolitane
conectivităţii teritoriului (Braşov, Cluj, Consdtanţa,Craiova, Galaţi- Brăila, Iaşi )
sudic al Moldovei (2) Privilegtierea potenţialului profil funcţional al noilor arii
metropolitane, - 6 funcţiuni de importanţă europeană sau
trans-natională: transport (trafic în principelele
aeroporturi, tonaj în porturi), învăţământ superior (număr
de studenţi), luarea deciziilor (atragerea unora din cele
1500 companii europene), administraţie (nivelul superior
al administraţiei), turism şi industrie ( cu valoare
INCD - Urbanproiect adăugată ridicată).
13
2.2. Particularităţi ale dezvoltării spaţiale actuale a României
Principalele condiţionări pentru dezvoltarea spaţială a ţării noastre în corelaţie

cu cea a UE provin din direcţia localizării geografice, evoluţiei istorice şi potenţialului
de creştere a coeziunii la scară teritorială.
Reţeaua actuală a nodurilor funcţionale urbane care crează configuraţia UE, se
bazează pe specializarea funcţională în raport cu următoarele criterii integrate: populaţie
(număr), transport (eficienţa infrastructurii de transport – aeroporturi, porturi şi
accesibilitate), industria manufacturieră, cunoaştere (număr studenţi), funcţii de decizie în
sectorul privat (cartiere generale de companii).
Reţeaua nodurilor funcţionale urbane europene
Arii metropolitane
europene „de
creştere”
Arii Funcţionale
Urbane
transnaţionale /
naţionale
Arii Funcţionale
Urbane regionale /
locale
Sursa:
- ESPON, Raport intermediar 1.1.3. PARTICULAR EFFECTS OF ENLARGEMENT OF THE EU AND
BEYOND ON THE POLYCENTRIC SPATIAL TISSUE, August 31, 2004
- ESPON, Raport final 1.1.1. - POTENTIALS FOR POLYCENTRIC DEVELOPMENT, mai 2005
INCD - Urbanproiect
14
Odată cu extinderea UE la 25 de state, au apărut noi scenarii legate de fenomene

ca:
dominanţa unui amplu sistem metropolitan policentric;
polarizarea în lungul reţelei de transport;
o nouă ierarhie, fără frontiere interioare;
integrarea urban – rural prin difuzia periurbanului;
presiunea ridicatǎ a „porţilor de intrare” care numai în parte coincid cu oraşele port.
Aderarea Bulgariei şi României la UE, pun noi accente specifice pe fiecare dintre
fenomenele care vor structura strategia de dezvoltare spaţială.
2.2.1. Condiţionări ale localizării geografice
(1) Odată cu aderarea, situarea României în extremitatea estică a Uniunii Europene

riscă să fixeze statutul de periferie, cu atât mai mult cu cât reluarea relaţiilor cu
statele fostei Iugoslavii va dinamiza relaţiile nord-sud la vest de România, lăsând pe
plan secundar coridorul 4 trans-european şi coridorul Dunării. Studiile efectuate
recent la nivel macro-regional (ESTIA), întăresc imaginea de periferie a României
(Anexa 14).
(2) Unele necorelări cu criteriile EUROSTAT de definire a statutului urban / rural al
localităţilor şi întârzierea statutării formelor complexe de aşezări [aglomeraţii / arii
urbane], conduc la o imagine eronată a gradului de urbanizare a ţării. În plus,
prezenţa arcului munţilor Carpaţi, cu înălţimile care nu permit locuirea permanentă,
deformează imaginea densităţilor atunci când se aplică criteriile EUROSTAT care
definesc statutul urban al comunelor prin densitatea minimă de 100 locuitori / kmp.
(Anexa 15).
(3) Relaţiile funcţionale dintre regiunile extra şi intra-carpatice sunt afectate de
insuficienţa liniilor de transport şi de frecventele întreruperi ale traficului rutier şi
feroviar (Anexa 16).
(4) Deşi include unele areale şi localităţi afectate de deteriorarea mediului şi prezintă o
anumită sensibilitate în raport cu resursele de apă, teritoriul României dispune de o
excepţională diversitate şi bogăţie a valorilor mediului natural şi cultural (Anexa 17).
(5) Este de reţinut pentru România atitudinea unor ţări europene care iau în
considerare în planurile de dezvoltare pe termen lung, măsuri de prevenire a
efectelor negative ale schimbărilor climatice prin protecţie suplimentară împotriva
inundaţiilor, prin reîmpăduriri precum şi prin crearea unor culoare ecologice
naţionale şi trans-naţionale (Anexa 18). În mod specific, România trebuie să se
preocupe de renaturarea complexă a sectorului românesc al Dunării (refacerea
zonelor umede în special), care pot opri erodarea continuă a litoralului Mării Negre
şi pot genera condiţiile pentru reconstrucţia ecologică a Lacului Techirghiol.
INCD - Urbanproiect
15
2.2.2. Condiţionări istorice
(1) Cele două decenii dintre Marea Unire şi al Doilea Război Mondial, au reprezentat o
perioadă prea scurtă pentru ca România în intregul ei să atingă un nivel matur de
coeziune spaţială. Regionalizarea, ca proces esenţial pentru creşterea coeziunii
spaţiale actuale a Uniunii Europene, se aplică astfel, în condiţiile unei incomplete
echilibrări funcţionale la scara teritoriului nostru naţional. Necesitatea unei coeziuni
spaţiale interne a determinat de altfel elaborarea de către ing. Cincinat Sfinţescu a
primului concept de amenajare teritorială a unei ţări, numit „Superurbanism”,
concept prezentat la Congresele Internaţionale de Urbanism din 1929 de la Roma şi
din 1931 de la Berlin. Totodată, la scara Europei se contura în perioada 1931-1936
principala reţea de autostrăzi care includea şi teritoriul României, fiind considerate
importante atât relaţiile est-vest cât şi cele dintre Marea Baltică şi Marea Neagră
(Anexa 19).
(2) Cele aproape cinci decenii de economie planificată au lăsat o configuraţie a reţelei de
transport subdezvoltată care crează acum situaţia de extremă periferie a Regiunii 1
de dezvoltare nord-est (Moldova) în raport cu Uniunea Europeană şi legături fragile
între regiunile intra şi extracarpatice.
(3) Acelaşi interludiu a rupt România de cursul normal al evoluţiei sectoarelor de
activitate, din motive ideologice care au deformat sectorul primar, au exagerat
dezvoltarea sectorului secundar în coordonate diferite de tendinţele economice şi
tehnologice, au menţinut sub orice nivel sectorul serviciilor, în special al celor
pentru întreprinderi şi au blocat deliberat dezvoltarea informatizării. Efectele
defavorabile asupra reţelei de localităţi s-au reflectat în pierderea profilului
funcţional predominant de servicii al capitalei şi al tuturor localităţilor mari cu
excepţia portului Constanţa, în dezechilibrarea structurii pe categorii de mărime a
localităţilor urbane, în blocarea procesului de urbanizare, în refuzul acceptării
formelor complexe de aşezări şi în devalorizarea calităţii de municipiu 3.
(4) Perioada de după 1990 a dus la o creştere conjuncturală contrară evoluţiei normale a
sectorului primar, la o scădere prea accentuată a sectorului secundar şi la o creştere
a sectorului serviciilor încă insuficientă în sub-sectorul serviciilor pentru
întreprinderi care produc valoare adăugată. Statutul de urban sau rural este învechit
şi nu are încă un suport conceptual comparabil cu cel din ţările Uniunii Europene,
deşi trebuie menţionat şi faptul că, actuala diferenţiere urban – rural este privită din
perspectiva unor ţări cu nivel ridicat de urbanizare şi nu acoperă realităţile din
Romania (de exemplu, problema patrimoniului rural). Abia în urmă cu 7-8 ani în
cazul marilor oraşe s-a acceptat ideea aglomeraţiilor urbane. În zonele rurale încă nu
au apărut forme de asociere a comunelor de tipul „ţinuturilor” – „ţărilor” pe criterii
3
Definit în perioada interbelică prin 2 criterii: (1) funcţia de capitală de judeţ şi (2) un număr de minim 50.000 de
locuitori – ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI, 1939
INCD - Urbanproiect
16
complexe care vizează intercomunalitatea (economice, socio-demografice, geo-
morfologice şi culturale) pentru susţinerea mai eficientă a dezvoltării localităţilor
rurale. În schimb, între 2000-2004 au avut loc subîmpărţiri ale unor comune rurale.
Cele peste 40 de noi oraşe declarate în acelaşi interval au fost mai ales iniţiative
locale şi nu au avut la bază strategii de dezvoltare teritorială.
(5) Identitatea creată timp de un secol şi jumătate de sistemul concordant juridic şi
administrativ a făcut ca România să păstreze între anii 1947 şi 1989 Codul Civil ante-
belic, ţaranoastră făcând parte, atât ca sistem juridic cât şi administrativ, din familia
europeană napoleoneană.
Crearea unui sistem compozit ca în Grecia care, de la o organizare administrativă
şi un sistem juridic coerente de tip napoleonian a adoptat pe parcurs un sistem juridic
germanic, se consideră că este de evitat deoarece crează dificultăţi tehnice şi confuzii
culturale.
Unele discuţii privind schimbarea numărului regiunilor din Romania de la 8 la
18 prin micşorarea teritoriului acestora, trebuie să ţină seama de următoarele
considerente:
- concordanţa existentă în prezent între România şi ţările central şi est europene în
ceea ce privşte mărimea actualelor NUTS 2 şi 3, cu excepţia Slovaciei şi Ungariei
(NUTS 3);
- reducerea mărimii regiunilor ar atrage eliminarea rolului esenţial al judeţelor din
familia napoleoniană în buna administrare şi în constituirea identităţii locale.
2.2.3. Potenţialul de creştere a coeziunii spaţiale
(1) România este prezentă la scară europeană prin următoarele caracteristici spaţiale,
conform studiilor ESPON:
- două arii metropolitane – Bucureşti şi Timişoara;
- 12 arii funcţionale urbane între 150.000 – 320.000 locuitori cu rol naţional şi, în
cele mai multe cazuri, de importanţă transnaţională de diferite grade;
- 45 arii funcţionale urbane de importanţă regională şi locală (nn. completarea cu
cele 7 municipii omise de către studiile ESPON va putea modifica acest număr).
(2) Întârzierea conturării concepţiei strategice de dezvoltare spaţială a României face ca,
în diferite documente şi studii privind Europa, situaţia ţării noastre să fie percepută
în mod foarte diferit, de exemplu.
- fie România se află pe o axă majoră europeană est-vest;
- fie România este ocolită de relaţiile est-vest;
- fie România are o situaţie incertă în sistemul liniilor de forţă care asigură
coaziunea Europei;
- fie România se situează pe axa nord-sud Baltic-danubiană;
- fie are loc deplasarea spre vest a coridorului trans european 9 şi ignorarea
rolului portului Constanţa ca terminal al coridoarelor 4 şi 7.
In concluzie, pentru Romania ar rămâne ca oportunitate ceea ce este anunţat prin
„Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă pe continentul
INCD - Urbanproiect
17
European” CEMAT, Hanovra, 2000, rolul de releu regional între est-vest şi nord-sud şi
de conector între Europa, Orientul Apropiat, Africa şi Asia.
Aceasta creează o viziune spaţială diferită faţă de studiile ESPON care reduc
rolul coridoarelor 4 şi 7 şi nu iau în considerare nici importanţa terminalului lor estic –
portul Constanţa.
2.2.4. Vectorii dezvoltării spaţiale
Orientarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare spaţială pe termen lung (2025 -

2030), este condiţionată de patru vectori ai dezvoltării asupra cărora există un larg
consens atestat atât de experienţa elaborării / reactualizării strategiilor de dezvoltare
spaţială din diferite ţări europene, cât şi de concluziile rezultate din activitatea reţelei de
institute europene de studii prospective: (1) populaţia şi resursele de muncă, (2) ştiinţa
şi tehnologia, (3) restructurarea sectorială, (4) viziunea spaţială.
Cei patru vectori se intercondiţonează, au un anumit grad general acceptat de
redondanţă şi au efect sinergic asupra dezvoltării exprimată în modul cel mai sintetic
de indicatorul PIB (ppc) / locuitor.
În studiile şi schiţele de strategie anterioare, se anticipează o evoluţie a ritmului
de creştere a PIB până în anul 2025 care va situa ţara noastră la circa 66%- 80% din
media PIB din Uniunea Europeană.
Ritmul de creştere a PIB-ului României până în anul 2025

PIB ppc Perioada Observaţii
1. Strategia de ritmul necesar, 2000 – 2020 În funcţie de gradul de
dezvoltare durabilă a posibil şi suficient de apropiere de media PIB pe
României – 1999 creştere a PIB pe locuitor din UE, ritmurile de
(intemeiată pe locuitor în intervalul creştere necesare României
„România 2020” – 2000 – 2020 s-ar variază în limite largi: între
Studiu elaborat de putea situa între 3,9% - 9,2% în medie pe an
Academia Română + 6,5% - 7%. în cazul dinamicii obişnuite
Pnud , Ed. Compres, a ţărilor membre ale UE şi
1998 ) respectiv între 4,8% - 10%,
în cel al dinamicii înalte.
2. Strategia de Scenariu de bază 2025 66% din PIB mediu al UE

dezvoltare durabilă a Ritm mediu anual de (2010-5,4%)
României creştere a PIB pe (2015-5,5%)
„ORIZONT - 2025” – termen lung – 5,5% (2020-5,7%)
Bucuresti, nov. 2004 (2025-5,4%)
Scenariu alternativ 2025 79,7% din PIB mediu al UE
Ritm mediu anual de (2010-6,0%)
creştere a PIB pe (2015-6,5%)
termen lung – 6,7% (2020-6,9%)
(2025-7,2%)
3. Cadrul National Rata medie anuală – 2007-2013 Ministerul Finanţelor
Strategic de Referinţă 5,5% Publice, conform datelor
2007-2013 Comisiei Naţionale de
INCD - Urbanproiect
18
Prognoză
2.2.5. Populaţia şi resursele de muncă
Aspectul celor patru vectori luaţi în considerare pentru strategia de dezvoltare

spaţială a României sunt prezentaţi în continuare.
Pentru strategia de dezvoltare spaţială, din studiile demografice a fost reţinută pentru
anul 2025 varianta medie - 21,4 milioane locuitori, cu următoarea structură demografică
probabilă:
Populaţia în anul 2000 şi valori proiectate pentru anii 2005-2050 (varianta medie)
POPULAŢIA PE GRUPE MARI DE VÂRSTĂ ÎN ANUL 2000 ŞI VALORI
PROIECTATE PENTRU ANII 2005-2050
(VARIANTA MEDIE)
Populaţia pe grupe mari de vârstă
Număr în mii Structura în %
Anul
0-19 20-64 65 0-19 20-64 65
Total Total
ani ani ani + ani ani ani +
2000 22435 5760 13690 2986 100,0 25,7 61,0 13,3
2005 21704 5149 13352 3203 100,0 23,7 61,5 14,8
2010 21641 4665 13809 3167 100,0 21,6 63,8 14,6
2015 21579 4720 13578 3281 100,0 21,9 62,9 15,2
2020 21509 4855 13086 3568 100,0 22,6 60,8 16,6
2025 21377 4916 12630 3831 100,0 23,0 59,1 17,9
2030 21162 4738 12589 3835 100,0 22,4 59,5 18,1
2035 20911 4550 12123 4238 100,0 21,8 58,0 20,3
2040 20676 4449 11718 4509 100,0 21,5 56,7 21,8
2045 20477 4488 11152 4837 100,0 21,9 54,5 23,6
2050 20289 4622 10661 5006 100,0 22,8 52,5 24,7
POPULAŢIA ROMÂNIEI ÎN SECOLELE 20 ŞI 21
Sursa: ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE, Centrul de

Cercetări Demografice "Vladimir Trebici" - ANUL 2050: VA AJUNGE POPULATIA ROMÂNIEI LA MAI
INCD - Urbanproiect
19
PUTIN DE 16 MILIOANE DE LOCUITORI? O viziune prospectiva asupra populatiei României în secolul 21" -
Studiu destinat dezbaterilor în cadrul proiectului STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE DURABILA -
ROMÂNIA 2025 - Decembrie 2003
La scară regională numai în Regiunea de dezvoltare nord-vest (Moldova) se
înregistrează un spor natural pozitiv dar, pe fondul unei foarte ridicate mortalităţi
infantile.
SITUAŢIA UNOR INDICATORI DEMOGRAFICI LA SCARĂ REGIONALĂ

Sporul natural la 1000 locuitori – 2002 Mortalitatea infantilă la 1000 născuţi vii- 2000
sub media naţională (M = -2,7) sub media naţională (M = 17,3)

peste medie peste medie
Speranţa medie de viaţă (ani) – 2002

OBSERVATII:
(1) Se consideră în studiile ESPON-2006 că
sporul negativ din estul Europei poate fi
redresat
(2) Comparativ, situaţia din UE 25 indică
(date EUROSTAT MARTIE 2004 bazate pe
statistici 2002):
- Mortalitate infantilă: 4,8 / 1.000 nou
născuţi
- Speranţa de viaţă:
B - 74,8 ani
sub media naţională (M = 71,18) F - 81,3 ani
peste medie (3) Se remarcă situaţia Regiunii Nord
Est, singura în care se înregistrează
un spor natural pozitiv, dar, în care
mortalitatea infantilă atinge valori
inacceptabile.
Sursa : : Raportul National asupra Dezvoltarii Umane, România 2002-2005, UNDP; EUROSTAT,2004
Dacă redresarea fenomenelor demografice constituie un proces complex, cu rezultate

care devin evidente peste o generaţie, în schimb, prioritară în sensul strategiei de la
Lisabona devine contracararea efectelor negative ale diminuării ponderii populaţiei
tinere anticipată să scadă cu 844.000 persoane între anii 2000 – 2025, asupra resurselor
de muncă, în special a celei superior pregătite.
INCD - Urbanproiect
20
2.2.6. Ştiinţa şi tehnologia (considerate cel mai important

centru de interes la scara naţionala)
Se poate constata că unele ţări care au aderat la UE în ultimele două valuri ca

Finlanda, Spania Grecia şi Polonia sau Bulgaria au dezvoltat în mod semnificativ
învăţământul superior, peste indicii din vechile state membre ale UE, din patru
considerente:
1. pentru a face faţă competiţiei din UE;
2. pentru a susţine cercetarea - factor „cheie” al dezvoltării;
3. pentru a amâna intrarea tinerilor pe piaţa muncii în perioada de adaptare la noua
conjunctură creată de intrarea în UE;
4. pentru compensarea exodului de „inteligenţă”.
4500
3300
Sursa: INS Anuar statistic 2002; pentru Polonia şi România informaţii MEC - an universitar 2006/2007
Pentru România, adoptarea pentru perspectiva anului 2008 a indicelui de 4142

studenţi / 100.000 locuitori (strategia MEC 2005) ar permite atingerea în perspectiva
anului 2025 a unui număr de 4500 studenţi / 100.000 locuitori, ceea ce ar reprezenta o
creştere a numărului actual de studenţi de la 700.000 la 960.000, deci cu peste 37%).
Astfel se va putea atinge indicele actual, şi acesta în rapidă creştere, de din ţările mai
recent intrate în UE (Finlanda, Spania, Polonia).
Va avea loc astfel şi o corectare a ponderii persoanelor între 25-64 ani cu studii
superioare din ţara noastră care este de 9,6% (2003), comparativ cu 21,8% - EU 15 şi
INCD - Urbanproiect
21
20,4% - EU 25 sau 26,7% SUA - (EUROSTAT 2004), ceea ce va crea premise favorabile
pentru dezvoltarea cercetării.
PERSONAL ÎN C&D - % DIN FORŢA DE MUNCĂ ACTIVĂ
- Cercetare finanată de
- Cercetare finanată de
companii
companii
- Cercetare finanţată de guvern
- Cercetare finanţată de guvern
- Cercetare universitară
- Cercetarwe universitară
Sursa: EUROPEAN COMMISSION - EUROSTAT YEARBOOK 2005
Competitivitatea României la scară teritorială europeană depinde în evaluările

ESPON de indicatori privind: cheltuieli din PIB pentru Cercetare & Dezvoltare,
ponderea afacerilor din C&D, populaţia cu pregătire superioară, număr de studenţi în
universităţi.
În consecinţă, se consideră oportun ca evoluţia învăţământului superior şi a
cercetării - esenţială ca factor al dezvoltării - să ţină seama de următorii parametri
pentru anul 2025:
- creşterea învăţământului superior spre un indice de 4.500 studenţi la 100.000
locuitori (cu toate implicaţiile în dezvoltarea învăţământului preuniversitar);
- susţinerea învăţământului liceal – treapta superioară -, pentru a se contracara
transmiterea scăderii populaţiei tinere până în structura învăţământului superior
(inclusiv prin reducerea abandonului din cauza lipsei de mijloace materiale a
liceenilor, prin ocuparea locurilor excedentare din licee cu absolvenţi din prima
treaptă de învăţământ liceal din mediul rural susţinuţi prin subvenţii, prin
echilibrarea reţelei de licee din mediul rural care practic este absentă din regiunea
nord-est);
INCD - Urbanproiect
22
- creşterea ponderii activilor ocupaţi în cercetare în anul 2025 cel puţin la nivelul
mediu actual din UE, ceea ce înseamnă dublarea numărului actual de personal din
cercetare;
- dezvoltarea învăţământului superior şi cercetării în special în capitală şi în
centrele regionale cu perspective de metropolizare, cu precădere în forme
moderne, în cooperare cu parcuri ştiinţifice şi tehnologice conectate la reţeaua
internaţională actuală (precondiţie – existenţa unui aeroport internaţional pe o rază
de cca. 30 km.);
- totodată, pătrunderea informatizării în toate domeniile de activitate, pe de o parte
iar pe de altă parte, atingerea obiectivul UE de asigurare a accesului echivalent la
cunoaştere, implică un nivel minim general de asigurare a infrastructurii de
transport şi telecomunicaţii. Coordonarea şi integrarea acestora sustine armătura
polilor şi culoarelor urbanizate la scară naţională şi regională.
2.2.7. Restructurarea sectorială
– dezvoltarea sectoarelor de activitate economicǎ, sisteme de organizare de tip cluster,

parcuri de activităţi de diferite profile, etc.
Competitivitatea ţării noastre în contextul european este evaluată în mare parte
din direcţia structurii macro-sectoriale şi a sub-sectoarele serviciilor din domeniile
serviciilor pentru întreprinderi, comerţ, servicii publice, transport, turism şi, în mod
special, din învătământ superior, cultură şi creaţie.
Procesul de restructurare a sectoarelor de activitate, în stadiul actual, ridică
probleme atăt de restructurare inter-sectorială cât şi de restructurare intra-sectorială.
Dacă se presupune că în anul 2025 se va atinge structura macro-sectorială actuală a UE
25, procesul va implica o importantă reorientare profesională a unui sfert din resursele
de muncă.
Evoluţia sectoarelor de activitate din România (% din populaţia ocupată)
Anticipare 2025 =
Sectorul de activitate 2000 2003 2004 media UE 25 din 2003
2025 Dif.
sector primar (agricultură, 42,7 35,7 31,6 5.2 -30,5
silvicultură, pescuit)
sector secundar (industrie, 26,1 25,2 31,2 25.5 +0,3
construcţii)
sector terţiar (servicii) 31,2 39,1 37,2 69.3 +30,2
Spaţial, structura macro-sectorială se reflectă în gradul de urbanizare a unui teritoriu.
Din acest punct de vedere o principală particularitate a stadiului actual de dezvoltare a
României constă în întârzierea procesului de urbanizare.
INCD - Urbanproiect
23
Ponderea populaţiei ocupate pe sectoare de activitate în relaţie cu ponderea

populaţiei urbane
Sectorul de activitate - %
primar
secundar % populaţiei
Ţara (agricultură, terţiar
(industrie şi urbane
silvicultură, (servicii)
construcţii)
pescuit)
Olanda 3,2 21,8 75,0 89,4
Regatul Unit 1,5 25,9 72,6 89,5
Suedia 2,5 25,1 72,4 83,3
Belgia 2,2 27,3 70,5 97,3
Germania 2,8 33,3 63,9 87,5
Danemarca 3,4 26,6 70,0 85,3
Franţa 4,7 26,5 68,8 75,6
Finlanda 6,1 27,4 66,5 67,3
Austria 6,1 30,3 63,6 64,7
Italia 5,2 32,3 62,5 67,0
Spania 6,9 30,7 62,4 77,6
Ungaria 7,1 34,0 58,9 64,0
Republica Cehă 5,1 39,9 55,0 74,7
Slovacia 7,4 38,5 54,1 57,4
Portugalia 13,0 35,7 51,3 64,4
Polonia 19,1 32,1 48,8 65,6
Bulgaria 26,6 29,0 44,4 69,6
România 2002 42,7 26,1 31,2 56,2
România 2004 31,6 31,2 37,2 Date
nedisponibile
Sursa INS – Anuarul statistic 2002, 2004
În privinţa evoluţiei urbanizării, dispunem de două prognoze efectuate la

interval de un deceniu de ONU pentru anii 2025-2030. Comparativ, între cele două
prognoze privind ponderea populaţiei urbane, se constată o diferenţă semnificativă:
- în 1991 4 - % populaţie urbană = 72,3%
- în 20005 - % populaţie urbană = 66,9% deci, cu 6,4% mai redusă.
In concluzie, România va înregistra, odată cu restructurarea sectorială, o creştere

accentuată a urbanizării (ca ritm peste media categoriei ţărilor din care face parte), de la
56,2% în anul 2000 la 66,9% în anul 2025. Această creştere va însemna modificarea
4
World Urbanization Prospects 1990 - Department of Internaţional Economic and Social Affairs, United
Nation, New York, 1991
5
ONU - Divizia de Sttatistică, 2000
INCD - Urbanproiect
24
statutului de locuitor rural în cel de locuitor urban a peste 1,1 milioane locuitori, în
principal prin transformerea unor localitati rurale în localităţi urbane.
Evoluţia probabilă a populaţiei urbane în intervalul 2000 – 2025

2000 2025 Diferenţa
Mii % Mii % Mii %
locuitori locuitori locuitori
Populaţie totală 23.435 100,0 21.377 100,0 - 2.058 - 8,8%
Populaţie urbană 13.194 56,2 14.301 66.9 + 1.107 +8,4%
Populaţie rurală 10.241 43,8 7.076 33,1 - 3.165 -30,9%
OBSERVAŢII
(1) Creşterea ponderii populaţiei urbane şi respectiv scăderea populaţiei rurale
reprezintă de fapt, pe fondul scăderii între anii 2000 şi 2025 a populaţiei totale
de peste 2 milioane locuitori (-8,8%), o creştere a populaţiei cu statut urban de
1,11 milioane locuitori (+8,4%) şi o scădere a populaţiei cu statut rural de 3,17
milioane locuitori (-30,9%).
(2) În stadiul de urbanizare în care se află ţara noastră, creşterea în continuare a
ponderii populaţiei urbane se va putea produce în primul rând prin
transformarea unor localităţi rurale în localităţi urbane odată cu restructurarea
sectorială, dar şi prin migraţie rural-urban.
(3) Scara de mărime a acestor procese poate fi mai bine apreciată privind
comparativ următoarele date care au numai un caracter demonstrativ, ritmul
proceselor de acest tip fiind inegal în timp – mai lent în prima şi în ultima parte
a intervalului:
 ritmul mediu anual al schimbării caracterului funcţional şi morfologic al
localităţilor de la rural la urban între 2000 şi 2025 (24 ani) este de 46.125
locuitori / an (ceea ce depăşeşte cu puţin numărul mediu de locuitori a unei
localităţi urbane actuale din România);
 echivalentul în număr de localităţi de mărime medie actuală a creşterii
populaţiei urbane cu 1,07 milioane locuitori pentru întreaga perioadă de 24
ani este6 de: 659 localităţi medii (urbane şi rurale) sau 24 localităţi urbane
medii sau 1451 localităţi rurale medii.
(4) Criteriile de identificare a caracterului funcţional şi morfologic de urban sau
rural al unei localităţi va trebui să fie stabilite în ţara noastră în acelaşi mod cu
6
Sursa: INS ANUAR STATISTIC 2002
 mărime medie localităţi (urbane + rurale) = 1680 locuitori / localitate (13.357 localităţi– 22.435.205
locuitori)
 mărime medie localităţi urbane = 45.519 locuitori / localitate
(265 municipii şi oraşe din care 96 municipii – 12.244.598 locuitori)
 mărime medie localităţi rurale = 763 locuitori / localitate (2686 comune cu 13.092 sate – 10.190,607
locuitori
INCD - Urbanproiect
25
cel din ţările Uniunii Europene (EUROSTAT), având în vedere că sunt în general
acceptate următoarele paliere:
Criteriile de identificare a caracterului funcţional şi morfologic rural sau urban al

localităţilor
Categoria Ponderea populaţiei care Densitatea
trăieşte din venituri locuitori / kmp.
agricole
urban sub 20% peste 100 locuitori / kmp
în tranziţie de la rural la între 20 – 40%
urban
rural peste 40% sub 100 locuitori / kmp
Aceasta, în condiţiile în care în ţara noastră înregistrările statistice şi Registrul

Comerţului pun în evidenţă numai locurile de muncă de pe teritoriul fiecărei localităţi,
nu şi locurile de muncă ale rezidenţilor navetişti. Iar procesele socio-economice din
ultimele decenii au transformat deja statutul localităţilor din imediata vecinătate a
marilor oraşe din rural în urban (sau, cel puţin în tranziţie, de la rural la urban).
2.2.8. Viziunea spaţială
Viziunea asupra dezvoltării spaţiale pe care o denotă o serie de studii şi de

planuri de amenajare teritorială pentru Uniunea Europeană (UE25+Bulgaria şi Romania
+ Elvetia şi Norvegia), se întemeiază pe integrarea următoarelor direcţii de abordare:
I - perspectiva axată pe zonele de dezvoltare spaţială, structurante pentru obiectivele
strategice şi politicile de dezvoltare spaţială a Uniunii Europene;
II - perspectiva axată pe reţeaua europeană de metropole şi arii funcţionale urbane de
importanţă trans-naţională, naţională şi regională;
III - perspectiva axată pe coridoare / linii de forţă;
IV - perspectiva axată pe noile relaţii dintre urban şi rural;
V - perspectiva axată pe peisaj natural şi cultural.
Pentru România, studiile anterioare, Secţiunile Planului de Amenajare a
Teritoriului Naţional aprobate prin lege sau în curs de elaborare, Planurile de
Amenajare Teritorială a unor Regiuni şi a tuturor judeţelor, Planurile Urbanistice
Generale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor permit conturarea unei viziuni asupra
dezvoltării spaţiale.
INCD - Urbanproiect
26
Rezultatele scontate în urma aplicării modelului de abordare spaţială strategică 7
adoptat, pe planul motivaţiilor, al implicaţiilor şi al rolului în dezvoltarea societăţii,
sunt:
- reintegrarea în Europa ca partener într-un proces
de dezvoltare spaţială având principii, concepte, obiective şi modalităţi de
exprimare comune;
- crearea unui suport la scara teritoriului naţional
pentru corelarea în spaţiu şi în timp a strategiilor şi politicilor de dezvoltare
economică şi socială pe termen lung şi pentru integrarea strategiilor de dezvoltare
regională;
- conturarea unor elemente-reper pentru aprecierea
eficienţei politicilor aplicate;
- înţelegerea de către actorii implicaţi a procesului
de dezvoltare spaţială pe termen lung şi a corelaţiilor dintre aspectele economice,
sociale şi spaţiale;
- constituirea bazei comune de dialog şi de
cooperare între diferiţi actori publici şi privaţi implicaţi în luarea deciziilor;
- creşterea competenţei, rolului şi influenţei
diferiţilor actori în conturarea politicilor pe domenii specifice şi pe diferite paliere
teritoriale;
- mobilizarea locuitorilor în jurul unui proiect
comun, a unei viziuni asupra viitorului.
La nivel fizic-morfologic rezultatele scontate constau în înnoirea percepţiei asupra
teritoriului echivalentă cu actuala „ruptură tehnologică”, în dinamizarea dezvoltării şi
creşterea atractivităţii pentru investiţii.
I - Perspectiva axată pe zonele de dezvoltare spaţială, structurante pentru politicile de
dezvoltare spaţială a Uniunii Europene
Categoriile de teritorii propuse să structureze explicit politicile de dezvoltare spaţială a
Europei8, se bazează pe criteriul ponderii caracterului urban sau rural şi pe cel al
accesibilităţii.
ZONE / TERITORII (cu expresie areală)
A – ZONE DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
(1) zone metropolitane
(2) zone urbane policentrice (cu densităţi ridicate şi scăzute9)
(3) zone rurale urbanizate (rural accesibil)
7
Abordarea spaţială strategică este considerată ca un proces de coordonare / concertare a deciziilor privind
dezvoltarea luate de diferite instituţii şi organisme, cu diferite roluri şi situate pe diferite paliere implicate în
schimbarea cadrului construit şi amenajat, proces care se materializează în politicile, programele şi planurile de
amenajare spaţială
8
conform ESDP - „PERSPECTIVA DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ A EUROPEI” Potsdam1999 şi
„PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DURABILĂ A CONTINENTULUI
EUROPEAN”, Hanovra 2000.
9
Densităţile în teritoriu sunt pentru zone / arii urbane dens populate - peste 500 locuitori/kmp;
intermediare - între 100-500 locuitori / kmp; slab / dispersat populate - sub 100 locuitori/kmp
(EUROSTAT - POPULAŢIA ŞI CONDIŢIILE SOCIALE - 1994)
INCD - Urbanproiect
27
(4) zone rurale (rural greu accesibil)
(5) zone periferice
B – ZONE SPECIFICE
 zona montană (Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, M-ţii Banatului, Munţii
Apuseni, Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de curbură) – specificate în PATN Secţiunea
III – Zone protejate – (parţial); zona recent inclusă în regiunea Carpatică –(studii
INTERREG III B, zona CADSES);
 bazinele hidrografice – specificate în PATN Secţiunea II – Ape şi în PATN Secţiunea
III – Zone protejate – (parţial); zona inclusă în regiunea Dunării – (studii VISION
PLANET si documentul ESDP-1999);
 zonele umede - zona umedă (inundabilă) a Dunării şi Delta Dunării – zonele
specificate în PATN Secţiunea III – Zone protejate – (parţial); zona inclusă în
regiunea Dunării (studii VISION PLANET si documentul ESDP-1999);
 zonele de coastă şi insulare - Marea Neagră – (apele teritoriale) + litoralul – conform
PATN Secţiunea III – Zone protejate (parţial);
 zonele frontaliere – precizate prin studii ale INCD URBANPROIECT
 zonele în conversie industrială - zone defavorizate şi zone rurale de extremă sărăcie
– precizate prin studii ale INCD URBANPROIECT;
 zone protejate – conform PATN – Secţiunea III – Zone protejate (parţial – fără a
include problematica peisajelor);
 zone de risc - conform PATN – Secţiunea V ( parţial - zone de risc natural).
LINII DE FORŢĂ / CORIDOARE (cu expresie vectorială)

C - TRANSPORTURI – conform cu PATN Secţiunea I Căi de Comunicaţie (în curs de
reactualizare)
 rutiere
 feroviare
 aeriene
 navale
 energie
 informaţie
D - INFRASTRUCTURI TEHNICE SUPRA ŞI SUBTERANE - conform cu PATN
Secţiunea II – Ape
NUCLEE / PUNCTE DE FOCALIZARE (cu expresie punctuală)

E - REŢEAUA DE LOCALITĂŢI – conform cu PATN Secţiunea IV
 reţeaua de localităţi urbane de rang european, national, regional şi local;
 centrele urbane din zonele rurale;
 alte centre urbane cu anumite funcţiuni specifice;
 localităţi rurale.
F - PUNCTE NODALE DE TRANSPORT INTERMODAL
INCD - Urbanproiect
28
 „porţi”, „pasarele” intercontinentale şi continentale (porturi maritime şi aeroporturi
internaţionale) – conform cu PATN Secţiunea I – Căi de comunicaţie (în curs de
reactualizare);
 noduri naţionale şi regionale (intersecţii de autostrăzi, euro-gări, aeroporturi, porturi
fluviale şi maritime, noduri internet etc.) – conform cu PATN Secţiunea I – Căi de
comunicaţie (în curs de reactualizare).
ZONE DE ORGANIZARE (în suprapunere areală peste zonele anterioare)

 nivel supra-naţional în relaţie cu:
 structuri intercontinentale;
 Uniunea Europeană;
 Regiunile Europene (Anexa 21);
 structuri intra sau inter regionale-europene;
 zone transfrontaliere;
 alte tipuri de cooperare formală şi informală – (de exemplu - Reţeaua
energetică trans – europeană).
 nivel naţional
 nivel infra-naţional în relaţie cu:
 regiuni de dezvoltare (cu sau fără suport electiv);
 infra (inter) - regiuni - Arii funcţionale urbane, aglomeraţii urbane şi
ţinuturi / „ţări”.
II - Perspectiva axată pe reţeaua europeană de metropole şi centre trans-naţionale,

naţionale şi regionale
Reţeaua de localităţi de primă categorie din ţara noastră este relativ bine
echilibrată ca dispunere în teritoriu a centrelor regionale. Dacă Municipiile Bucureşti şi
Timişoara sunt considerate acum metropole regional-europene, cel puţin alte 7 centre
regionale cu peste 300.000 locuitori (Brasov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi-
Brăila şi Iaşi), pot aspira în viitorii ani să atingă un statut de metropolă regională
periferică cu influenţă internaţională limitată având unele servicii terţiare de nivel
metropolitan chiar dacă funcţiunile internaţionale pot fi puţin dezvoltate. Prioritatea
dezvoltării în continuare a Capitalei şi a centrelor regionale este justificată de existenţa
potenţialului uman superior pregătit, capabil să susţină restructurarea sectorială şi
dezvoltarea parcurilor de activităţi.
La acestea se pot adăuga şi unele dintre localităţile cu peste 200.000 locuitori cu
premise favorabile (aeroport internaţional, situare pe coridoare trans-europene de
transport, cu învăţământ universitar şi anumite funcţiuni specializate „de excelenţă”, de
ex. Bacău, Oradea, Ploieşti), care pot face totodată obiectul re-industrializării şi
dezvoltării unor servicii de importanţă supra-naţională.
Restul reţelei de oraşe, în special cele mici şi mijlocii şi viitoarele noi centre
urbane pun următoarele tipuri de probleme:
- diferenţierea şanselor de dezvoltare în funcţie de influenţa marilor centre regionale
şi a căilor de comunicaţie, în special a nodurilor intermodale;
INCD - Urbanproiect
29
- viabilizarea oraşelor mici şi mijlocii mono-funcţionale prin susţinerea re-
industrializării şi dezvoltării serviciilor;
- viabilizarea oraşelor mici şi crearea viitoarelor noi centre urbane cu funcţia de
asigurare cu servicii a arealului rural înconjurător.
III - Perspectiva axată pe coridoare / linii de forţă

În corelare directă cu reţeaua de mari centre urbane europene, se conturează o
viziune dinamică a relaţiilor şi a tendinţelor de evoluţie care prelungeşte prin noi
configuraţii şi într-un ritm mai susţinut un proces cu rădăcini istorice.
O simplă comparaţie între imaginile reţelelor de oraşe din 1930, din 1977 (ambele
numai ca localizare), şi cea din 2000 ( cu indicarea proporţională a mărimii şi profilului
dominant), pune în evidenţă extinderea vectorială a urbanizării în lungul principalelor
căi de comunicaţie.
REŢELE DE ORAŞE ÎN ROMÂNIA: 1930-2000

1930 1977
2000
Notă.
Numai Constanţa şi alte 12 mici oraşe
au profil dominant terţiar.
IV - Perspectiva axată pe noile relaţii dintre urban şi rural

INCD - Urbanproiect
30
Odată cu atingerea unui grad ridicat de urbanizare, se conturează o problematică
diferită şi mai complexă a ruralului datorată diferenţierii în funcţie de relaţiile cu zonele
urbane şi de accesibilitate.
Localităţile rurale vor depinde ca şanse de dezvoltare de situarea în una dintre
următoarele tipuri de arii:
- arii rurale incluse în interiorul aglomeraţiilor urbane ale metropolelor şi oraşelor –
cu o specializare funcţională generată de oraşul principal;
- arii rurale incluse în zone urbanizate;
- arii interstiţiale rurale situate între culoarele urbanizate, cu sau fără centre urbane
incluse;
- arii rurale izolate.
În primele două cazuri, în care viabilitatea activităţilor agricole este susţinută de
însăşi piaţa de desfacere pentru produse agro-alimentare reprezentată de localităţile
urbane şi de conexiunile şi facilităţile pentru distribuţie asigurate de acestea, se impune
în special o politică de protejare a terenurilor şi activităţilor agricole prin instituirea
zonelor verzi – galbene, prin crearea unor culoare verzi etc. Localităţile rurale îşi
păstrează specificitatea generată de menţinerea în intravilan a terenurilor cu funcţiuni
agricole asociate cu curţile locuinţelor dar au infrastructura tehnică şi echipamentele
publice similare cu cele urbane.
În ultimele două cazuri, reducerea izolării, ridicarea calităţii locuirii şi
menţinerea populaţiei în teritoriu este posibil să se asigure prin ridicarea la statutul
urban a unor localităţi rurale pe baza dezvoltării industriei agro-alimentare şi a
serviciilor publice şi de susţinere a activităţilor agricole şi respectivele areale rurale.
Eficienţa redusă a unor astfel de investiţii în localităţi mici de cca. 3 - 5.000 locuitori
poate conduce, similar cu situaţia din alte ţări europene, la soluţia ridicării la rangul de
urban a 2 – 3 localităţi (însumând astfel 10.000 – 15.000 locuitori), acestea devenind
complementare, atât în servicii cât şi în activităţile industriale.
În plus, ridicarea zonelor rurale la rangul de parteneri viabili ai zonelor urbane,
se va putea realiza printr-o liberă cooperare a comunelor rurale în forme
instituţionalizate şi susţinute prin lege, constituindu-se astfel suportul pentru o nouă
relaţie de parteneriat rural - urban.
V – Perspectiva axată pe peisaj natural + cultural
Convenţia europeană a peisajului, adoptată în 19 iulie 2000 de către Comitetul
Miniştrilor Consiliului Europei, prevede integrarea peisajului în politicile de amenajare
a teritoriului, urbanism şi în politica culturală, de mediu, agricolă, socială şi economică
precum şi în alte politici ce pot avea efect direct sau indirect asupra peisajului. Acesta, la
rândul lui, devine un principal resort al dezvoltării economice şi ridicării calităţii vieţii
locuitorilor.
La scara teritoriului naţional / regional se disting în principal:
- peisaje dominant naturale;
- peisaje dominant culturale;
- peisaje protejate cu valoare de patrimoniu recunoscută internaţional şi naţional.
INCD - Urbanproiect
31
În concluzie, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea reţelei de localităţi din România
pentru orizontul anului 2025 este necesar să ţină seama de principiile şi obiectivele
politice stabilite prin documentele Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei. Dar,
totodată, se impune adaptarea acestor principii şi metodologii la condiţiile specifice ţării
noastre şi evidenţierea potenţialului creat de reintregrarea europeană a României.
2.2.9. Obiectivele dezvoltării spaţiale
ANTECEDENTE
Conturarea CNSDS a rezultat in urma corelării elementelor din strategiile şi
studiilor anterioare naţionale:
- Strategia de dezvoltare durabilă a României – 1999 (intemeiată pe „România
2020” – Studiu elaborat de Academia Română + Pnud , Ed. Compres, 1998 ) ;
- Strategia de dezvoltare durabilă a României „ORIZONT - 2025” – Bucuresti, nov.
2004;
- Cadrul National Strategic de Referinţă 2007-2013.
Conceptul Naţional de Dezvoltare Spaţială integrează în expresie spaţială
obiectivele CNSR cu obiectivele strategice de dezvoltare spaţială a Uniunii Europene,
adaptate la particularităţile României şi le extinde la anul 2025, ţinând seama de
Secţiunile PATN şi de Planurile de amenajare teritorială regionale/zonale, judeţene şi
Planurile Urbanistice Generale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor legal adoptate.
SCHEMA GENERALĂ DE FORMULARE A OBIECTIVELOR STRATEGICE DE

STRATEGII ANTERIOARE, STUDII

PREALABILE, SECŢIUNI ALE PATN, PATZ/R,
PATJ, PUG
PRE - DIAGNOSTIC CADRUL NATIONAL

STRATEGIC DE REFERINŢĂ
ORIENTĂRI MAJORE, 2007-2013
VIITORUL POSIBIL - OBIECTIVE GENERALE -
DIAGNOSTIC PROSPECTIV
OBIECTIVE PE TERMEN
MEDIU
CONCEPTULUI NATIONAL PE SECTOARE /SUB-
DE DEZVOLTARE SPATIALA SECTOARE10
PE TERMEN LUNG
10
transport,mediu,competitivitate economică, dezvoltare regională,resurse umane, capacitate administrativă
asistenţa tehnică, agricultură
INCD - Urbanproiect
32
OBIECTIVE STRATEGICE DE
OBIECTIVE SECTORIALE
DEZVOLTARE SPAŢIALĂ PE
PE TERMEN LUNG
TERMEN LUNG
2025
2025
Obiectivele stabilite prin Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 au fost

concretizate prin 8 programe operaţionale.
OBIECTIVELE CADRULUI NATIONAL STRATEGIC DE REFERINŢĂ 2007-2013

ASISTENTA
TEHNICA -PO
COMPETITIVITATE RESURSE
- PO UMANE -PO
CRESTEREA PE DEZVOLTAREA SI
TERMEN LUNG A UTILIZAREA MAI
COMPETITIVITATII EFICIENTA A
ECONOMICE A CAPITALULUI
DEZVOLTARE Obiectiv global DEZVOLTAREA
ROMÂNIEI UMAN
REGIONALA -PO REDUCEREA CAPACITATII
DISPARITATILOR ADMINISTRATIVE
DE DEZVOLTARE -PO
FATA DE UE
DEZVOLTAREA
INFRASTRUCTURII
DE BAZA LA
TRANSPORT- STANDARDE MEDIU - PO
PO EUROPENE
OBIECTIVUL FUNDAMENTAL
Obiectivul fundamental al dezvoltării spaţiale pe termen lung (2025) este:
INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ PRIN AFIRMAREA
IDENTITĂŢII REGIONAL–CONTINENTALE, CREŞTEREA COEZIUNII SPAŢIALE ŞI
DEZVOLTARE DURABILĂ
INCD - Urbanproiect
33
Termenii utilizaţi au următorul sens:
- integrare – România revine după aproape o jumătate de secol în structurile spaţiale
ale Europei de care a fost izolată după 1947, ceea ce implică un proces complex şi de
durată de adaptare la cerinţele de coeziune şi competitivitate ale Uniunii Europene;
- identitate regional continentală – identitatea europeană a României, a cărei afirmare
poate constitui un principal factor al dezvoltării, este cea de releu între nord-sud şi
est-vest şi de conector intercontinental;
- dezvoltare durabilă sub aspect spaţial - articulează şi echilibrează în spaţiu şi în timp
protecţia mediului natural şi construit, dezvoltarea economică şi echitatea socială.
OBIECTIVELE STRATEGICE DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
Pentru dezvoltarea spaţială (cu înţelesul de teritoriu şi mediu), obiectivul fundamental

este detaliat de următoarele obiective strategice şi specifice:
1) RACORDAREA LA REŢEAUA EUROPEANĂ A POLILOR ŞI CORIDOARELOR

DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
a) Desăvârşirea / definitivarea racordării la coridoarele Europene.
b) Dezvoltarea spaţială policentrică şi echilibrată, a ariilor cu funcţiuni
metropolitane11. Bucureşti, Timişoara şi adăugarea în această categorie şi a
municipiului Constanţa – terminal al coridorului trans-european nr. 4 si al
coridorului nr. 7 al Dunării.
c) Constituirea unui sistem policentric echilibrat de regiuni metropolitane prin
pregătirea accesului în categoria de metropole a 4 municipii având peste 300.000
de locuitori (Braşov, Cluj-Napoca, Craiova şi Iaşi) şi a sistemului urban Galaţi-
Brăila.
11
Anticiparea înscrierii oraşelor cu peste 300.000 locuitori în categoria unor metropole presupune,
conform standardelor europene, o bună accesibilitate, dezvoltarea cel puţin parţială a unor funcţiuni
metropolitane şi o anumită influenţă internaţională (intercontinentală, continentală ori regional-
europeană).
INCD - Urbanproiect
34
2) STRUCTURAREA ŞI DEZVOLTAREA REŢELEI DE LOCALITĂŢI URBANE

a) Dezvoltarea tramei infrastructurilor de transport şi telecomunicaţii la scară
naţională şi regională ca armătură a dezvoltării.
b) Formarea de oraşe şi regiuni urbane dinamice, atrăgătoare şi competitive.
c) Susţinerea procesului de urbanizare în perspectiva atingerii de către România în
anul 2025 unei ponderi a populaţiei urbane de 66,9 %, în sistem A - areal (în
cadrul aglomeraţiilor urbane ale oraşelor mari şi mijlocii), B - vectorial (în lungul
principalele drumuri naţionale şi europene) şi C - punctual (noi centre urbane în
zone profund rurale).
HARTA INDICATIVĂ A EVOLUŢIEI URBANIZĂRII
INCD - Urbanproiect
35
3) AFIRMAREA SOLIDARITĂŢII URBAN–RURAL ADECVATĂ DIFERITELOR

CATEGORII DE TERITORII
a) Dezvoltarea endogenă, bazată pe diversitate şi performanţă, a spaţiilor rurale
(pentru toate cele 4 categorii de teritorii rurale: arii rurale incluse în interiorul
aglomeraţiilor urbane ale oraselor, arii rurale incluse în zone urbanizate, arii
interstiţiale rurale situate între culoarele urbanizate, arii rurale izolate).
b) Promovarea parteneriatelor între oraşe/aglomeraţii urbane şi forme moderne de
asociere a comunelor rurale.
4) CONSOLIDAREA LEGĂTURILOR TRANS-CARPATICE CA SUPORT AL

DEZVOLTĂRII REGIONALE12 (Anexa 16)
a) Crearea unei trame naţionale de interconectare funcţională a regiunilor. 13
b) Asigurarea accesului la infrastructurile legate de cunoaştere la nivel
paneuropean, naţional şi regional.
c) Echilibrarea şanselor Regiunilor de atragere a activităţilor competitive.
d) Întărirea cooperarii tansnaţionale în arealele Carpaţilor şi a Mării Negre.
5) VALORIFICAREA PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL

a) Ocrotirea şi valorificarea integrată a patrimoniului natural şi cultural.
b) Utilizarea cu precauţie a fondului forestier, a oglinzilor şi cursurilor de apă, a
suportului edafic şi a biodiversităţii, cu luarea în considerare a riscurilor legate
de intensificarea activităţilor antropice şi schimbările climatice.
c) Gestionarea creativă a patrimoniului cultural şi a peisajelor culturale.
Obiectivele strategice de dezvoltare spaţială a României sunt corelate cu obiectivele
strategice şi specifice/politice ale Schemei de Dezvoltare Spaţială a Uniunii Europene şi
ţărilor candidate (SDSC – Potsdam 1999).
CORELĂRI ALE OBIECTIVELOR STRATEGICE DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ A

ROMÂNIEI CU OBIECTIVELE STRATEGICE ALE SCHEMEI DE DEZVOLTARE
SPAŢIALĂ A UNIUNII EUROPENE
12
Acest obiectiv a fost iniţial omis dar a revenit în atenţie pe de o parte datorită blocării repetate începând
cu decembrie 2005 a principalelor trecători prin Carpaţii Meridionali şi a accentuării în studiile ESPON a
importanţei pentru competitivitate a accesului pe căi feroviare şi aeriene (Anexa 2.1)
13
Dezvoltarea echilibrată a ţării, aplicarea principiului coeziunii teritoriale la nivelul regiunilor şi
reducerea decalajelor regiunii nord-estice nu pot fi asigurate fără întărirea circulaţiei peste Carpaţii
Orientali, ceea ce ar ameliora statutul de extremă periferie în raport cu UE prin reducerea cu 400 km. a
distanţelor actuale pe căile ferate principale. In plus se afirmă astfel şi solidaritatea cu Republica
Moldova.
INCD - Urbanproiect
36
REINTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN
EUROPA PRIN AFIRMAREA
IDENTITĂŢII REGIONAL-
EUROPENE ŞI DEZVOLTARE
SPAŢIALĂ DURABILĂ
1 2 3 4 5
RACORDAREA STRUC- AFIRMAREA CONSOLI- VALORIFI-
LA REŢEAUA TURAREA SOLIDARITĂŢII DAREA CAREA
EUROPEANĂ A ARMĂTURII URBAN– LEGĂTURILOR PATRIMO-
POLILOR ŞI URBANIZĂRII RURAL TRANS- NIULUI
CORIDOA- PRIN DEZ- ADECVATĂ CARPATICE NATURAL ŞI
RELOR DE VOLTAREA DIFERITELOR CA SUPORT AL CULTURAL
DEZVOLTARE REŢELEI DE CATEGORII DE DEZVOLTĂRII
SPAŢIALĂ LOCALITĂŢI TERITORII REGIONALE
URBANE
CREŞTEREA PE DEZVOLTAREA ŞI DEZVOLTAREA

TERMEN LUNG A UTILIZAREA MAI INFRASTRUCTURII DE
COMPETITIVITĂŢII EFICIENTĂ A BAZA LA
ECONOMICE A CAPITALULUI UMAN STANDARDE
ROMÂNIEI EUROPENE
REDUCEREA DISPARITĂŢILOR DE
DEZVOLTARE FAŢĂ DE UE
2.2.10. Articulari – „Cheie” pentru accelerarea integrării

europene
In sinteză, Conceptul Strategic de Dezvoltare Spaţială pe termen lung, integrează

principii şi dinamici diferite, se referă la paliere spaţiale şi arii sectoriale multiple şi
urmăreşte obţinerea unor efecte sinergice care să creeze premise favorabile proceseului
complex de integrare.
Obiective Componente
p[eraţionale - spaţiale Rezultate scontate
„ cheie” implicate
INCD - Urbanproiect
37
Creşterea -Ansamblul Reducerea disparităţilor la scara

accesibilităţii tuturor modurilor de naţională faţă de UE;
regiunilor in raport transport Reducerea disparităţilor la scara
cu UE, creşterea -Conexiuni regiunii nord-est;
accesului la intermodale Ridicarea Constanţei la rang de
cunoaştere şi a -Retele de metropolă - „poartă
capacităţii de telecomunicaţii şi intercontinentală”;
inovare IT Dezvoltarea Capitalei şi
-Parcuri ştiinţifice centrelor regionale ca poli de
şi tehnologice cercetare-inovare, cultură şi
-Infrastructuri creaţie;
C&D&I Dezvoltarea platformelor
-Platforme logistice de importanţă
logistice regional-europeană – Bucureşti,
Timişoara, Constanţa, Iaşi;
Întǎrirea armăturii Capitala şi Întărirea metropolelor

urbane principale în centrele regionale Bucureşti, Timişoara şi a
parametrii UE prin (de rang 0 si 1) centrelor regionale cu rol
distribuţia spaţială a tractant în dezvoltarea
terţiarului superior economiei pe baza C/D;
Transformarea şi extinderea
Capitalei şi zonei metropolitane
Bucureşti+Ilfov ca Regiune
Metropolitană.
Consolidarea reţelei Reţeaua de Dezvoltarea localităţilor urbane

de localităţi şi localităţi (de rang cu ariile lor de influenţă
creşterea calităţii 2 si 3) (compoinente ale noilor Arii
vieţii urbane Funcţionale Urbane Europene);
Creşterea numărului de oraşe
mijlocii şi mici;
Modernizarea şi revitalizarea
infrastructurilor tehnice şi de
servicii.
INCD - Urbanproiect
38
Continuarea Localităţi rurale Transformarea în oraşe a

procesului de localităţilor rurale din
urbanizare şi o nouă proximitatea oraşelor, din
relaţie urban-rural coridoare de urbanizare cu
potenţial de dezvoltare a IMM;
Diferenţierea ruralului pe
categorii de teritorii, echiparea
tehnică, asigurarea cu servicii
urbane prin dezvoltarea noilor
centre urbane din ariile
dominant rurale.
Protejarea şi punerea Întreg teritoriul Valorificarea resurselor naturale
in valoare a Peisaje culturale şi culturale ca potenţial de
patrimoniului Zone naturale particularizare a dezvoltării
natural şi construit protejate economice;
şi protecţia faţă de Zone de risc Reducerea vulnerabilitătii
riscurile naturale aşezarilor umane şi creşterea
siguranţei desfăşurării
activităţilor social – economice.
Strategia de dezvoltare spaţială se va exprima printr-un Plan Director de Amenajare a
Teritoriului României, necesar pentru:
- racordarea amenajării teritoriului României la dezvoltarea spaţială a Uniunii
Europene care este conturată prin „Schema de dezvoltare a spaţiului comunitar - Spre o
dezvoltare spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene” , aprobată la
Consiliul Informal al Miniştrilor responsabili de amenajarea Teritoriului, Potsdam
1999, prin „Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă pe continentul
European”, CEMAT, Hanovra, Septembrie 2000, a „Strategiei de la Lisabona/Goteborg”
şi care va fi completată prin viitoarele „Principii normative” care vor fi adoptate de
Comisia Europeană pe baza rapoartelor ESPON la sfârşitul anului 2006, începutul
anului 2007;
- transformarea particularităţilor dezvoltării spaţiale a României în raport cu
obiectivele de dezvoltare spaţială comunitară, pe de o parte, în atu-uri în contextul
competiţiei internaţionale iar, pe de altă parte, în mijloace de susţinere a dezvoltării
economice şi sociale şi deci de reducere a actualelor decalaje faţă de ţările Uniunii
Europene;
- conturarea unei viziuni spaţiale integratoare pentru Secţiunile PATN şi pentru
Strategiile de dezvoltare regională.
3. ELEMENTE DE DEFINIRE A CONCEPTULUI

NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
INCD - Urbanproiect
39
3.1. Obiective strategice şi specifice de dezvoltare spaţială a
europei (ESDP) adaptate la particularităţile României
În lista care urmează au fost preluate obiectivele strategice şi specifice adoptate

prin ESDP, corelate cu cele 5 obiective de dezvoltare spaţială a României. Textul
subliniat reprezintă completări sau precizări necesare datorită particularităţilor ţării
noastre.
OBIECTIVE STRATEGICE
ALE UNIUNII EUROPENE,
OPŢIUNI POLITICE ALE UNIUNII EUROPENE14,
ADAPTATE LA
ADAPTATE LA PARTICULARITĂŢILE ROMÂNIEI.
PARTICULARITĂŢILE
ROMÂNIEI
Obiectiv strategic nr.1
RACORDAREA LA REŢEAUA EUROPEANĂ A POLILOR ŞI CORIDOARELOR DE
14
Formularea obiectivelor UE este reprodusă identic fără subliniere, textul subliniat completează aceste obiective în
concordanţă cu specificul ţării noastre.
INCD - Urbanproiect
40
1.1. Dezvoltarea spaţială 1. Sustinerea zonelor de integrare economică de
policentrică şi echilibrată, importanţă regional - europeană”16 – ariile
cu anticiparea ariilor cu metropolitane Bucureşti, Timişoara şi Constanţa –
funcţiuni metropolitane15. terminal al coridorului trans-european nr.4 şi al
coridorului nr. 7 al Dunării.
2. Constituirea unui sistem policentric şi mai echilibrat de
regiuni metropolitane prin pregătirea accesului a 5
municipii avand peste 300.000 locuitori în categoria
de metropole (Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Galaţi-
Brăila şi Iaşi).
3. Integrarea strategiilor de dezvoltare spaţială pentru
sisteme urbane, aglomeraţii urbane17, axe urbanizate18,
ţinând cont de spaţiile rurale şi de oraşele din
interiorul acestora.
4. Cooperarea tematică în materie de dezvoltare spaţială
în cadrul reţelelor la scară transfrontalieră şi
transnaţională ( ESTIA, Euroregiunea Carpaţi etc.).
5. Promovarea cooperării cu oraşele la scară regională
transfrontalieră / transnaţională.
Obiectiv strategic nr. 2
STRUCTURAREA ARMĂTURII URBANIZĂRII PRIN DEZVOLTAREA REŢELEI DE
LOCALITĂŢI URBANE
2.1. Formarea de oraşe şi 6. Dezvoltarea rolului stategic al regiunii metropolitane
regiuni urbane dinamice, Bucureşti la intersecţia a două culoare transeuropene,
atrăgătoare şi competitive, al ariei metropolitane Timişoara şi al “oraşului poartă”
avand totodata cu rolul de Constanţa.
susţinere a procesului de 7. Ameliorarea bazei economice, a mediului şi a
urbanizare.19 infrastructurii serviciilor în oraşe.
8. Diversificarea bazei economice a oraşelor şi susţinerea
dezvoltării oraşelor mici şi mijlocii.
9. Construirea de strategii globale de dezvoltare urbană cu
asigurarea diversităţii sociale şi funcţionale, precum şi
15
Anticiparea înscrierii oraşelor cu peste 300.000 locuitori în categoria unor metropole presupune, conform
standardelor europene, o bună accesibilitate, dezvoltarea cel puţin parţială a unor funcţiuni metropolitane şi
o anumită influenţă internaţională (intercontinentală, continentală ori regional-europeană).
16
Obiectivul specific nr.1 din documentele UE priveşte dezvoltarea metropolelor de rang internaţional. În cazul
României, capitala Bucureşti şi Timişoara urmează să facă parte din categoria metropolelor regionale, conform
studiilor ESPON 2005. La acestea, România trebuie să adauge portul Constanţa al cărui rol de terminal al două
coridoare trans-europene a fost edvidenţiat tot de studiile ESPON în 2006
17
Forme complexe areale de dezvoltare a localităţilor din teritoriul de influenţă imediată a metropolelor şi oraşelor
mari, generate de procesul de urbanizare; statisticile internaţionale şi cele naţionale ale unor ţări reflectă acest
proces prin înlocuirea titulaturii de oraşe cu cea de aglomeraţii; s-a atins deja stadiul în care sunt elaborate un unic
plan director şi un unic regulament de urbanism pentru toate localităţile din aglomeraţia urbană.
18
Forme complexe vectoriale de dezvoltare a reţelei de localităţi urbane rezultate prin schimbarea statutului
localităţilor rurale situate în apropierea drumurilor naţionale/europene şi al viitoarelor coridoare trans-europene
care facilitează restructurarea sectorială şi adoptarea modelelor culturale de tip urban.
19
România se află încă în faţa procesului de urbanizare (54,5 % populaţie urbană în anii 2000 şi 2001), proces
care, odată cu evoluţia restructurării sectoriale, va reconfigura reţeaua de localităţi urbane, atât vectorial (în raport
cu principalele căi de comunicaţie şi transporturi), cât şi areal (în cadrul aglomeraţiilor urbane din jurul oraselor
mari şi mijlocii).
INCD - Urbanproiect
41
a sustinerii procesului de urbanizare .
10. Promovarea gestiunii inteligente a ecosistemului urban.
11. Crearea unei mai bune accesibilităţi în oraşe şi în zonele
dens locuite.
12. Intrarea în exerciţiu a unor metode eficiente de stopare
a extinderii urbane necontrolate.
OBIECTIV STRATEGIC NR. 3
AFIRMAREA SOLIDARITĂŢII URBAN–RURAL ADECVATĂ DIFERITELOR
CATEGORII DE TERITORII
3.1. Dezvoltarea endogenă, 13. Construirea unor strategii de dezvoltare diversificate,
bazată pe diversitate şi adaptate potenţialului endogen al zonelor rurale şi exigenţelor
performanţă, a spaţiilor de conservare şi valorificare a patrimoniului rural, prioritate
rurale, în perspectiva datorată caracterului specific ţării noastre.
atingerii de către România 14. Întărirea oraşelor mici şi mijlocii din mediul rural.
în anul 2025 a nivelului 15. Realizarea unei agriculturii durabile prin măsuri privind
mediu actual de urbanizare mediul şi diversificarea utilizării agricole a terenului.
din ţările UE20. 16. Promovarea şi susţinerea cooperării şi schimbului de
experienţă între zonele rurale.
17. Utilizarea potenţialului energiilor regenerabile din zonele
urbane şi rurale.
18. Exploatarea potenţialului de dezvoltare al unor forme de
turism care să respecte mai mult mediul..
3.2. Promovarea 19. Susţinerea ofertei de bază privind serviciile şi transportul
parteneriatelor oraş - public în oraşele mici şi mijlocii din mediul rural.
mediu rural. 20. Creşterea cooperării urban-rural prin întărirea în teritoriu a
zonelor funcţionale.
21. Adoptarea unui ritm mai lent în planificarea afectării terenului
în periferiile urbane şi ameliorarea calităţii vieţii în aceste areale.
22. Cooperarea partenerială între oraşele mici şi mijlocii la
scară naţională şi transnaţională.
23. Crearea unor reţele profesionale de întreprinderi mici şi
mijlocii urbane şi rurale.
CONSOLIDAREA LEGĂTURILOR TRANS-CARPATICE CA SUPORT AL DEZVOLTARII
REGIONALE ŞI AL ASIGURARII ACCESULUI ECHIVALENT LA INFRASTRUCTURA şi
LA CUNOAŞTERE
4.1. Dezvoltarea 24. Susţinerea reţelelor de transport secundar şi a racordurilor
policentrică pentru o mai cu reţelele majore, inclusiv dezvoltarea unor reţele publice de
bună accesibilitate şi transport eficiente.
pentru crearea unei trame 25. Asigurarea unui acces spaţial mai echilibrat la transportul
naţionale de interconectare intercontinental la nivel UE (inclusiv la cel dintre Marea Baltică
funcţională a viitoarelor şi Marea Neagră22).
regiuni21. 26. Prevederea unor legături de transport ale regiunilor
20
Conform prognozei Diviziei de Statistică ONU din anul 2002, se anticipează pentru România în anul 2025 o
pondere a populaţiei urbane de 66,9% (cu 6,4% mai puţin decât estimarea din anul 1991 făcută tot pentru anul
2025).
21
Dezvoltarea echilibrată a ţării, aplicarea principiului coeziunii teritoriale la nivelul regiunilor şi reducerea
decalajelor regiunii nord-estice nu pot fi asigurate fără întărirea circulaţiei peste Carpaţii Orientali, ceea ce ar
ameliora statutul de extremă periferie în raport cu UE prin reducerea cu 400 km. a distanţelor actuale pe căile ferate
principale. In plus se afirmă astfel şi solidaritatea cu Republica Moldova.
INCD - Urbanproiect
42
periferice şi ultra periferice prin realizarea de infrastructuri
adecvate (inclusiv întărirea legăturii feroviare dintre Moldova
şi Transilvania şi asigurarea securitatii traseelor rutiere şi
feroviare din defileele montane şi din piemontul carpatin).
27. Asigurarea accesului la infrastructurile de telecomunicaţii
prin “servicii universale” în regiunile slab populate, precum şi
tarife adecvate.
28. Cooperarea între politicile de transport la scară comunitară,
naţională şi regională
29. Utilizarea studiului de impact teritorial ca instrument de
evaluare spaţială a marilor proiecte de infrastructură.
4.2. Utilizare eficientă şi 30. Articularea mai bună a politicilor de dezvoltare spaţială în
durabilă a infrastructurilor. privinţa planificării utilizării terenului, transportului şi
telecomunicaţiilor.
31. Ameliorarea serviciilor de transport public inclusiv prin
servicii de transport public de bază în oraşele mici şi mijlocii.
32. Reducerea noxelor în zonele de trafic supraîncărcate prin
intermediul unui transport nepoluant
33. Dezvoltarea unei reţele de noduri intermodale de transport
de mărfuri în relaţie cu coridoarele europene şi cu navigaţia
maritimă şi interioară.
34. Planificarea şi gestionarea coordonată şi integrată a
infrastructurilor.
4.3. Răspândirea inovaţiilor 35. Integrarea globală în schemele de dezvoltare spaţială a
şi a cunoştinţelor. politicilor în domeniul cunoaşterii.
36. Asigurarea unui acces paneuropean la infrastructurile
legate de cunoaştere.
37. Crearea reţelei de întreprinderi pentru difuzarea rapidă a
inovaţiilor.
38. Crearea de centre de inovaţii prin cooperarea între
învăţământul superior, cercetarea aplicată şi dezvoltare, în
sprijinul economiei private.
39. Luarea măsurilor de stimulare a ofertei şi cererii prin
accesul la scară regională la tehnologiile de informare şi la
utilizarea lor.
VALORIFICAREA PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL
5.1. Ocrotirea şi 40. Dezvoltarea reţelelor ecologice.
valorificarea naturii. 41. Menţinerea biodiversităţii în politicile sectoriale din
agricultură, politică regională, transport, pescuit, etc.
42. Crearea unor strategii integrate de dezvoltare spaţială
pentru zonele protejate, zonele montane, zonele umede.
43. Utilizarea instrumentelor economice în relaţie cu importanţa
ecologică a zonelor protejate şi a zonelor ecologice sensibile.
44. Planificarea integrată a resurselor cu utilizarea energiilor
regenerabile.
45. Protecţia solurilor în scopul reducerii eroziunii şi
22
Legătura tradiţională importantă pentru estul Europei (vechiul „drum al Liovului”) dintre porturile Gdansk şi
Galaţi/Constanţa, a fost omisă în sistemul actual de culoare trans-continentale deşi constituie cel mai scurt traseu
între bazinele Mării Balticii şi Mării Negre. În perioada interbelică aproape toate ţările din jurul Mării Baltice
aveau consulate în portul maritim Galaţi ceea ce denotă importanţa fluxurilor comerciale.
INCD - Urbanproiect
43
distrugerii solului.
46. Crearea strategiilor la nivel local, regional şi transnaţional
pentru gestionarea riscurilor.
5.2. Gestionarea resurselor 47. Echilibrarea ofertei şi cererii de apă prin instrumente
de apă – o problemă economice pentru gospodărirea apei.
majoră pentru dezvoltarea 48. Cooperarea transnaţională şi interregională în aplicarea
spaţială. unor strategii integrate.
49. Ocrotirea şi reabilitarea marilor zone umede.
50. Gestionarea concertată a mărilor.
51. Întărirea responsabilităţii regiunilor în gestionarea
resurselor de apă.
52. Utilizarea studii de impact de mediu şi de impact teritorial
pentru marile proiecte.
5.3. Gestionarea creativă a 53. Păstrarea şi dezvoltarea creativă a peisajelor culturale de
peisajelor culturale. mare valoare.
54. Valorificarea peisajelor culturale.
55. Coordonarea măsurilor de dezvoltare care afectează
peisajele.
56. Reabilitarea creativă a peisajelor afectate de intervenţiile
umane.
5.4. Gestionarea creativă a 57. Crearea de strategii integrate pentru protecţia
patrimoniului cultural. patrimoniului cultural ameninţat sau degradat., acordându-se
o atenţie specială patrimoniului rural.
58. Păstrarea şi amenajarea creativă a ansamblurilor urbane.
59. Promovarea unei arhitecturi contemporane de calitate.
60. Sensibilizarea cu privire la patrimoniul cultural.
3.2. Variante de percepere a rolului României în spaţiul

european
1. DATAR (orizont 2020) 2. BERLIN (1999)

România se află pe o axă majoră România este ocolită de relaţiile
europeană est-vest est-vest
3. ESPON 121 / 2004 4. BUDAPESTA (1999)

Deplasarea spre vest a România are o situaţie incertă în
coridorului trans european 9 şi sistemul liniilor de forţă care
INCD - Urbanproiect
44
ignorarea rolului portului asigură coaziunea Europei
Constanţa ca terminal al
coridoarelor 4 şi 7
5. METREX 2003 6. ROMÂNIA (2006)

România se situează pe axa nord- – potenţial releu regional-
sud Baltic-danubiană european intre N-S şi E-V şi
poartă intercontinentală a Europei
spre Orientul Apropiat, Africa şi
Asia.
ARIA BALTIC -
DANUBIANĂ
INCD - Urbanproiect
45
INCD - Urbanproiect
46
INCD - Urbanproiect
47
INCD - Urbanproiect
48
4. ELEMENTE DE CONFIGURARE A
STRUCTURILOR SPAŢIALE
4.1. Viziunea asupra spatiului european. Policentricitatea –

conceptul european de dezvoltare spaţială
I. Definiţie
Policentricitatea, conceptul central adoptat de către UE23, conturează modelul comunitar
de integrare şi organizare spaţială bazat pe o reţea de oraşe-metropolă cu rol principal
în întărirea şi dezvoltarea schimburilor internaţionale provocate de procesul de
globalizare şi, totodată, cu rol de difuzie a acestora în teritoriile naţionale şi regionale.
De policentricitate sunt legate două comandamente ale dezvoltării spaţiale a UE – (1)
integrarea – prin dinamici rapide ale interacţíuniilor dintre nodurile fizic-geografice şi
(2) coeziunea – prin organizarea acestor dinamici în beneficiul întregului spaţiu
comunitar pe baza principiului echităţii.
Policentricitatea presupune mecanisme şi strategii diferenţiate, în concordanţă cu scara
teritorială şi cu două aspecte complementare:
- aspectul morfologic, vizând distribuţia ariilor urbane într-un teritoriu dat
- aspectul relaţional, bazat pe reţeaua fluxurilor şi cooperarea între ariile
urbane la diferite scări.
23
ESPON Project 1.1.1.The role, specific situation and potentials for urban areas as nodes of polycentric
development, CRITICAL DICTIONNARY OF POLYCENTRICITY, July 2004
INCD - Urbanproiect
49
Ariile funcţionale urbane Minim Ariile funcţionale urbane (engl. FUA) – sunt formate
15.000 locuitori din inima urbană şi aria înconjurătoare integrată
economic cu centrul.
În ţările cu peste 10 milioane locuitori FUA sunt
definite dacă au o inimă de minim 15.000 locuitori şi o
arie cu peste 50.000 locuitori.
Pentru ţările mai mici FUA trebuie să aibă o inimă de
Minim 50.000 locuitori sau minim 15.000 locuitori şi o arie cu cel puţin 0,5% din
minim 0,5% din populaţia populaţia ţării şi să aibă funcţiuni de importanţă
ţăriilor mai mici de 10 mil loc. naţională sau regională.
Populaţia ariilor funcţionale urbane cu peste 20.000
Pe teritoriul UE 25+ Bulgaria şi locuitori (2000 - 2001)
România + Elveţia şi Norvegia, au
fost identificate în total 1.595 AFU cu
peste 20.000 locuitori între care
Londra şi Paris cu peste 5 milioane,
iar 44 AFU cu 1-5 milioane locuitori
peste 5 milioane locuitori

1-5 milioane locuitori
250.000 – 1 milion locuitori
50.000 – 250.000 locuitori
sub 50.000 locuitori
B. Caracteristicile sistemului urban:

► mărimea sau importanţa Indice de mărime – expresie logaritmică cu 2 sub-
oraşelor (ca populaţie, activităţi indicatori:
economice) (a) panta liniei de regresie a distribuţiei populaţiei
după rangul mărime a localităţilor (panta liniară fiind
mai favorabilă decât cea în trepte)
(b) gradul în care cel mai mare oraş deviază de la linia
de regresie (un sistem policentric nu trebuie să fie
dominat de un oraş mare)
► distribuţia în spaţiu sau Indice de localizare – prin subdivizarea teritoriului în
localizarea arii de servicii astfel ca fiecare punct să fie alocat
INCD - Urbanproiect
50
- distribuţia uniformă a oraşelor în centrului celui mai apropiat (arii denumite „poligoane
teritoriu este mai „policentrică” Thiessen” construite prin divizarea teritoriului printr-
decât cea puternic polarizată în care un raster cu celule de mărime egală, asocierea lor cu
toate oraşele mari sunt grupate într-o cel mai apropiat centru şi măsurarea lor). Pentru
anumită parte a teritoriului măsurarea inegalităţii de mărime a ariilor de servicii
se utilizează coeficientul de inegalitate Gini care indică
pe o scară de la 0 la 1 sau 100 – situarea între o perfectă
egalitate şi respectiv o maximă polarizare.
► inter-acţiuni spaţiale sau Indice de conectivitate – măsoară potenţialul de
conexiuni între oraşe interacţiune, fiind utilizat modul de calcul al
- un sistem policentric, dintr-o FUA accesibilităţii multimodale a Ariilor Funcţionale
mare sau mică poate avea o bună Urbane cu 2 sub-indicatori:
accesibilitate. Cu cât este mai - panta liniei de regresie între populaţia şi accesibilitatea
accesibil nivelul centrelor mici în FUA (cu cât este mai aplatizată linia de regresie cu atât
comparaţie cu centrul principal, cu sunt mai accesibile centrele mai mici comparativ cu cel
atât sistemul este mai puţin principal)
monocentric - coeficientul Gini pentru accesibilitate (cu cât valoarea
este mai mică, cu atât accesibilitatea este mai puţin
polarizată).
► integrarea indicatorilor într-un A fost definită pentru fiecare sub-indicator o funcţie de
Indice de Policentricitate valoare, fiind specificat pentru care indicator valoarea
policentricităţii este 0 şi care este 100: s-au operat
interpolări şi a fost definită ponderea cu care intervine
fiecare sub-indicator în compunerea Indicelui de
Policentricitate.
Index Indicator Pondere
Mărime Panta liniei de regresie a
10%
populaţiei
Rata maximă a populaţiei 40%
33%
Panta liniei de regresie a
10%
PIB
Rata maximă a PIB 40%
Localizare Coeficientul Gini de
inegalitate a ariilor de 100% 33%
serviciu
Conecti- Panta liniei de regresie a
50%
vitate accesibilităţii
33%
Coeficientul Gini de
50%
inegalitate a accesibilităţii
III. Evaluarea gradului de polcentricitate a ţărilor europene
INCD - Urbanproiect
51
Grad de
policentricitate
ridicat
scăzut
- Cele mai policentrice ţări sunt

Slovenia, Irlanda, Polonia,
Danemarca şi Olanda, deşi
aceasta rezultă din motive
diferite: Slovenia şi Olanda au
scor ridicat la toate cele trei
dimensiuni, Polonia are o
distribuţie echilibrată, iar Irlanda
şi Danemarca au o bună
distribuţie a AFU pe teritoriul
lor.
- Alte ţări sunt în general
considerate cu un scor mai
scăzut, fie pentru că au valori
mai mici la una dintre cele trei
dimensiuni, fie pentru că oraşele
sunt concentrate intr-o parte a
ţării (Italia, Germania şi UK).
- Cele mai monocentrice ţări sunt
Norvegia, Finlanda,
Spania,Ungaria, Portugalia şi
Suedia.
- România este inclusâ în aceeaşi
categorie de policentricitate
medie ca Italia şi Elveţia
peste 5 milioane locuitori

1-5 milioane locuitori
250.000 – 1 milion locuitori
50.000 – 250.000 locuitori
sub 50.000 locuitori
IV. Reţeaua europeană a nodurilor funcţionale ubane

A. Tipologia „Ariilor funcţionale urbane”
INCD - Urbanproiect
52
Indicatori privind specializarea Tipologia Ariilor Funcţionale Urbane, stabilită prin
funcţională a nodurilor se reeferă rangul dat de combinarea variabilelor (exclusiv turism
la> şi administraţie), este formată din următoarele
- Populaţie (număr) categorii:
- Transport (eficienţa  76 – Arii metropolitane europene (Metropolitan
infrastructurii de transport – European Growth Areas – MEGAs)
aeroporturi, porturi şi  2 noduri globale – Londra şi Paris
accesibilitate)  Categoria 1 – 17 mari oraşe: Munchen, Frankfurt,
- Turism Madrid, Milano, Roma, Hamburg, Bruxelles,
- Industria manufacturieră Copenhaga, Zurich, Amsterdam, Berlin, Barcelona,
- Cunoaştere (număr studenţi) Stuttgart, Stockholm, Düsseldorf, Viena, Koln.
- Funcţii de decizie în sectorul  Categoria 2 – 8 oraşe relativ mari, competitive:
privat (cartiere generale de Athena, Dublin, Geneva, Gothenburg, Helsinki,
companii) Manchester, Oslo, Torino.
- Funcţii de decizie în sectorul  Categoria 3 – 26 oraşe mai mici, cu competitivitate
public şi atractivitate mai redusă: capitalele Berna,
Luxembourg, Lisabona, Praga, Varşovia, Budapesta,
Bratislava şi oraşele Lyon, Antwerpen, Rotterdam,
Aarhus, Malmö, Marsilia, Nisa, Bremen, Toulouse,
Lille, Bergen, Edinburgh, Glasgow, Birmingham,
Palma de Mallorca, Bologna, Bilbao, Valencia,
Neapole.
 Categoria 4 – 23 regiuni cu scor mai modest la toţi
indicii: în vest – Cork, Le Havre, Southampton, Turku,
În România au fost identificate două în sud - Bordeaux, Sevillia, Porto, Genova, în noile
metropole de categoria a 4-a, state şi candidate – Bucureşti, Tallinn, Sofia, Ljubljana,
Bucureşti şi Timişoara Katowice, Vilnius, Cracovia, Riga, Lodz, Poznan,
Szczecin, Gdansk-Gdynia, Wroklaw, Timişoara,
Valetta
 Arii Funcţionale Urbane transnaţionale /
naţionale
 Arii Funcţionale Urbane regionale / locale
Arii metropolitane europene

„de creştere”
AFU transnaţionale / naţionale
AFU regionale / locale

B. Agregarea Ariilor Funcţionale Urbane
INCD - Urbanproiect
53
În vederea anticipării dezvoltării spaţiale, agregarea Ariilor Funcţionale Urbane la scara
teritoriului european, constituie un instrument de evidenţiere a specificităţii şi
potenţialităţilor unor teritorii. Sunt identificate ca paliere superioare deci extinse
teritorial : un „Orizont Potenţial Urban Strategic” şi „Arii Potenţiale de Integrare
Policentrică”
B.1. „Orizont Potenţial Urban Strategic”

Potenţialul pentru o policentricitate „Orizont Potenţial Urban Strategic” (OPUS / PUSH
bazată pe proximitatea morfologică Potential Urban Strategic Horizons ) sunt arii care
Raza = 45 minute grupează municipalităţi a căror minim 10% din
teritoriu se află la mai puţin de 45 minute de cel mai
apropiat centru al ariei funcţionale urbane
Ipoteză: oraşele ale căror arii de navetă se suprapun
au cel mai ridicat potenţial de a dezvolta sinergii
Metodologie:
- Stabilirea ariei care poate fi parcursă în 45 minute
pornind din centrul AFU
- Aproximarea ariei prin limitele municipalităţilor /
comunelor
- Calcularea populaţiei ( pe baza datelor statistice
LAU 2)
- Definirea ariei numite „Orizont Potenţial Urban
Strategic” (Potential Urban Strategic Horizons –
PUSH – ESPON 1.1.1)
Cea mai urbanizată

arie – între 10 şi 43
centre PUSH pot fi
accesate în 45 minute
- Arii „Orizont Potenţial Urban Strategic” –

municipalităţi a căror minim 10% din teritoriu se află
la mai puţin de 45 minute de cel mai apropiat centru al
ariei funcţionale urbane
INCD - Urbanproiect
54
La scara UE25+2+2, România se
consideră că are peste 40% din
teritoriul ţării acoperit cu arii
potenţiale policentrice dar care, în
ipoteza atingerii a 50% din criteriile
de definire a PUSH/OPUS, fac parte
numai din una sau maxim 2 astfel de
arii, spre deosebire de zonele
dezvoltate în care peste 90 %, din
teritoriu este acoperit de PUSH.
Municipalităţi care nu fac parte din PUSH / OPUS [cu menţiunea ca în România lipsesc
7 municipalităţi din lista celor cu care s-a operat în studiile ESPON– vezi Anexa 13]
Municipalităţi care fac parte numai dintr-o singură PUSH / OPUS
Municipalităţi care fac parte din 2 PUSH / OPUS
Municipalităţi care fac parte din 3 sau mai multe PUSH / OPUS
B. 2. „Arii Potenţiale de Integrare Policentrică” (studiu în curs de finalizare)

„Arii Potenţiale de Integrare Policentrică” (Potential
Arii funcţionale urbane
Polycentric Integration Areas - PIA)
OPUS/PUSH Ipoteză: oraşele ale căror arii de navetă se suprapun, se
pot integra funcţional şi pot beneficia din cooperare
PIA
Metodologie:
- identificarea ariilor în care cel puţin două arii PUSH
se suprapun pe minim 1/3 din teritoriul fiecăreia dintre
ele ( la scara UE +2+2, au fost identificate 249 arii PIA
33% care implică 1.139 PUSH restul de 456 arii PUSH fiind
mai izolate – părţile nordice din Marea Britanie,
Norvegia, Suedia şi Finlanda)
INCD - Urbanproiect
55
4.2. Regiunile unor metropole – capitală. Obiective strategice,
aspecte configurative şi repere dimensionale. Reţeaua
actuală de Arii Funcţionale Urbane
I. Obiective strategice
Raportul de evaluare pentru Conferinţa Regiunilor Europene privind strategiile de

dezvoltare durabilă a regiunilor metropolitane europene - Essen, septembrie 1999,
confirmă o dublă orientare a strategiilor capitalelor şi regiunilor lor metropolitane, prima
către poziţionarea cât mai avantajoasă în competiţia europeană, cea de a doua către
echilibrarea dezvoltării locale intra-regionale.
CAPITALA OBIECTIVE STRATEGICE DE DEZVOLTARE
Berlin 1. Strategii pentru a susţine funcţiile europene şi metropolitane:
- competiţie cu Viena, Praga şi Budapesta pentru localizarea serviciilor în
interfaţa cooperării est-vest
2. Strategii intra-regionale:
- reconstrucţia şi revitalizarea ariilor degradate versus potenţial pentru noi
dezvoltări
- durabilitatea dezvoltării prin descentralizare concentrată
Budapesta 1. Strategii pentru a susţine funcţiile europene:
- oraş internaţional între vest şi est-sud-est, centrul zonei de graniţă
dintre jumătatea estică şi vestică a Europei, centru economic şi
comercial pentru Europa centrală şi de est, cu posibilitatea de a
concentra segmente specifice ale pieţei financiare, rol de centru de
formare internaţională şi centru principal ale organismelor
internaţionale şi firmelor multinaţionale din Europa centrala şi de est
- echilibrarea structurii spaţiale
- îmbunătăţirea calităţii mediului la nivel urban
- menţinerea identităţii prin valorificarea patrimoniului
- atragere de noi parteneri în planificare şi implementare
Madrid 1. Strategii pentru a susţine funcţiile europene:
- să genereze modele şi procese care să dea regiunii un impuls
corespunzător afirmării ca o arie de interes internaţional
- să îmbunătăţească calitatea vieţii nu numai în prezent ci şi pentru
generaţiile viitoare
- să garanteze conservarea, îmbunătăţirea şi punerea în valoare a
moştenirii, în toate dimensiunile ei
- să facă din modelul regional de dezvoltare un proces de dinamizare a
valorilor şi oportunităţile dezvoltării şi echilibrului
- să facă posibil accesul grupurilor defavorizate la locuinţe şi locuri de muncă
pentru a preveni excluderea de care suferă o semnificativă parte a acestora
Lisabona 1. Strategii pentru a susţine funcţiile europene:
- îmbunătăţirea imaginii printre principalii interconectori din regiune, din
Europa şi din alte continente
- durabilitate şi descentralizare
Praga 1. Strategii pentru a susţine funcţiile europene:
INCD - Urbanproiect
56
- “oraş de succes şi respectat” (rol şi economie): succes, competitivitate şi
respect prin economie modernă şi puternică, prosperitate şi condiţii bune
de viaţă, resurse pentru implementarea proiectelor publice
- “oraş plăcut şi care să ofere satisfacţii” (calitatea vieţii) :oraş atractiv
pentru locuitori şi vizitatori, o bună calitate a vieţii, o comunitate
atractivă şi echilibrată, oportunităţi egale
- “oraş atractiv şi durabil” (calitatea mediului): înaltă calitate a mediului natural şi
urban respectând principiile dezvoltării durabile, reducerea poluării, echilibrarea
structurii urbane şi a peisajului rural, oraş curat, sănătos şi armonios
- ”oraş care funcţionează” (infrastructura de transport şi tehnică):
modernizare, dezvoltare, operare care să susţină funcţionarea eficientă şi
economică a oraşului, ambiţiile şi dezvoltarea. Standarde tehnice pentru
ca sistemul să funcţioneze eficient şi prietenos faţă de mediu
- ”oraş dinamic şi primitor” (management şi administraţie): administraţie
dinamică şi primitoare asigurând servicii şi protejând interesul public,
cooperând cu alte părţi pe bază de parteneriat, facilitând acţiunile altora şi
susţinând participarea locuitorilor la managementul şi dezvoltarea
municipalităţii
Viena 1. Strategii intra-regionale:
- conservarea şi valorificarea oraşului istoric
- dezvoltarea oraşului interior prin folosirea terenurilor neutilizate sau
slab utilizate (situri industriale, foste căi ferate, terenuri
destructurate)
- evitarea traficului inutil prin dezvoltarea construcţiilor în lungul unor
axe şi asigurarea accesibilităţii pietonale a spaţiilor verzi şi de recreere
situate între axele de dezvoltare
- structurarea axelor de dezvoltare prin intermediul spatiilor verzi sau
al proiectelor speciale şi legarea axelor de dezvoltare într-un model
descentralizat pentru întreaga regiune
- conservarea zonelor verzi şi de recreare preţioase (Pădurea Vieneză,
malurile Dunării), conservarea şi expansiunea centurii verzi din jurul
Vienei şi orientarea culoarelor verzi radiale către centrul oraşului
Pentru Capitala României, ca tema pentru Planul Urbanistic General al Municipiului

(limitat conform legii la teritoriul administrativ) au fost aprobate de către Consiliul
General al Municipiului Bucureşti prin Hotărârea nr.148 din 24.06.1999 următoarele
cinci obiective strategice pentru atingerea obiectivului ţintă „afirmarea Municipiului
Bucureşti ca o metropolă europeană având un rol specific regional, continental şi
intercontinental”:
1. accentuarea identităţii Municipiului Bucureşti în concordanţă cu aspiraţia sa de a
deveni o metropolă europeană.
2. susţinerea vitalităţii şi atractivităţii Municipiului Bucureşti potrivit rolului de
Capitală a României.
3. dezvoltarea Capitalei ca o Aglomeraţie Urbană având un rol activ şi stimulativ la
nivel regional şi metropolitan.
4. ridicarea calităţii vieţii locuitorilor.
5. protejarea şi valorificarea potenţialului natural, arhitectural şi urbanistic.
II. Aspecte configurative
INCD - Urbanproiect
57
Logica de constituire spaţială a regiunilor / zonelor metropolitane ale capitalelor

europene implică trei sau patru niveluri de organizare în următoarea succesiune:
Capitala ca „nucleu central” al Regiunii, Aglomeraţia urbană ca „inimă” a Regiunii,
Zona metropolitană care în majoritatea cazurilor coincide cu Regiunea metropolitană.
Nucleul central al regiunii– Capitala
„Inima regiunii”– o Aglomeraţie

Urbană (Capitala + localităţi din
imediata vecinătate cu care
cooperează)
Zona metropolitană care apare în

puţinele cazuri în care aceasta nu
coincide cu Regiunea Metropolitană
Regiunea Metropolitană
Sursa: Raportul de evaluare pentru conferinţa regiunilor europene, Essen, septembrie 1999 “Strategies for
Sustainable Development of European Metropolitan Regions”, elaborat de Projectburo “Europaische
Metropolregionen”
In raport cu această logică, Municipiului Bucureşti se află într-o situaţie specială,

nefavorabilă, întrucât Regiunea nr. 8 Bucureşti – Ilfov se află ca o enclavă în interiorul
Regiunii nr. 3 Muntenia şi este subdimensionată. Zona metropolitană şi Aglomeraţia
urbană (identificată prin studiile de fundamentare a PUG elaborat de INCD
URBANPROIECT) depăşesc limitele Regiunii în special către sud.
Este totodată de remarcat faptul că, existenţa unui palier ca Zona Metropolitană,
suplimentar faţă de Regiunea Metopolitană, crează un nivel suplimentar de organizare -
cu costurile si dificultăţile de cooperare inerente -, indiferent dacă Regiunile au un
suport electiv (Germania) sau nu (Portugalia).
Municipiul Bucureşti
Aglomeraţia Urbană Bucureşti
Zona metropolitană
Regiunea nr. 8 Bucureşti - Ilfov
Regiunea nr. 3 Muntenia
INCD - Urbanproiect
58
Studiile elaborate de Universitatea Bucureşti care au fundamentat Atlasul Romaniei 2000
au evidenţiat o altă amploare a polarizării metropolitane a Bucureştilor faţă de
Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov.
Polarizare de tip metropolitan
Puternicǎ Bucureşti
polarizare
unidirecţionalǎ
Spaţii direct şi total
polarizate de
Bucureşti
Spaţii polarizate de
Bucureşti pentru
terţiarul specialzat;
Puternicǎ celelalte niveluri de
polarizare activitate pot fi
concurenţialǎ propuse de oraşele
concurente
Sursa: Violette Rey, Octavian Groza, Ioan Ianoş, Maria Pătroiescu, ATLAS DE LA ROUMANIE, Collection
„Dinamiques de Territoire, Reclus CNS – Libergeo – La Documentation Francaise, 2000
Din punct de vedere funcţional, situaţia de enclavă a Regiunii 8 Bucuresti – Ilfov

constituie o disfuncţionalitate importantă în relaţiile intra-regionale ale Regiunii 3
Muntenia
Regiunea 3 Muntenia
Regiunea 8 Bucureşti- Ilfov
III. Repere dimensionale

Sub aspectul ordinului de mărime al regiunilor metropolitane şi al aglomeraţiilor
urbane aparţinând unor capitale din ţările central şi est-europene, care au făcut obiectul
Raportului de evaluare pentru conferinţa regiunilor europene, Essen, septembrie 1999
(exclusiv Bulgaria şi România), se remarcă comparativ:
- o clară subdimensionare a Regiunii Bucureşti – Ilfov (1.821 kmp.) faţă de
Regiunea Metropolitană Budapesta (8.930 kmp.) sau Zona Metropolitană Praga
(3.913 kmp,), fiind de fapt ca ordin de mărime între aglomeraţiile urbane
Budapesta (2.536 kmp.) şi Praga (1.667 kmp.);
- o evidentă sub-dimensionare a teritoriului administrativ al Municipiului Bucureşti,
în care se atinge o densitate a locuitorilor cel puţin dublă faţă de alte capitale
(Bucureşti 8.893 locuitori / kmp. faţă de Praga, Varşovia şi Budapesta cu 2418,
3.284 şi respectiv 3.554 locuitori/kmp.), ceea ce explică extinderea unor funcţiuni
INCD - Urbanproiect
59
pe teritoriul comunelor din vecinătate şi necesitatea ca în perspectivă
dezvoltarea să se producă în mod corelat cu comunele aglomeraţiei urbane.
POPULAŢIA – număr locuitori
%
%
Regiune Zonă Aglome- Capitală
Capitală
Capitala metropoli- metropoli- raţie Capitala din
din
tană tană urbană Aglome-
Regiune
raţie
Berlin 6.010.000 4.260.000 3.460.000 58 81
Budapesta 3.480.000 2.480.000 1.860.000 53 75
Praga 2.306.500 1.725.000 1.368.900 1.200.500 52 88
Varşovia 2.418.600 1.628.500 67
Bucureşti 2.304.934 neprecizat E = E = E =87 E= 87
2.307.000 2.009.000 A= 86,6
A = A =
2.500.000 2.165.000
TERITORIUL – kmp.
Regiune Zonă Aglome Raza medie - kilometri
Capi-
metropoli- metropoli -raţie Aglome- Capi-
tala Regiune
tană -tană urbană raţie tală
Berlin 30.369 889 98 30
Budapesta 8.930 2.536 525 53 28 23
Praga 11.511 3.913 1.667 496 61 23 22
Varşovia 49.428 496 125 22
A E=A=
Bucureşti 1.821 24 23,5 8,5
=1.729 228
DENSITATE – locuitori / kmp.
Zonă Aglomeraţia
Regiune Aglomeraţie Capitala
metropolitană fără Capitală
Berlin 198 3.900 185
Budapesta 390 977 3.544 309
Praga 157 441 821 2.418 144
Varşovia 638 3.284
E =1334 E = 199
Bucureşti* 1.266 8.893
A =1446 A = 223
Unul dintre obiectivele strategice propuse prin PUG, şi anume, Obiectivul nr. 3,
„Dezvoltarea Capitalei ca o Aglomeraţie Urbană având un rol activ şi stimulativ la nivel
regional şi metropolitan” a fost acceptat abia în studiul pivind zona metropolitană Bucureşti
– Ilfov din anul 2005 care probabil va conduce şi la reconsiderarea zonei metropolitane.
Apariţia efectivă din punct de vedere funcţional a unei „aglomeraţii urbane”24 în
jurul Bucureştilor formată din Capitală împreună cu comunele din apropiere, s-a
conturat de decenii prin situarea unor funcţiuni esenţiale pentru Capitală pe teritoriul

datele privind Municipiul Bucureşti, conform PUG (E=existente în 1998, A=anticipate pentru 2025, sub rezerva
aprobării PATIC – AUB şi PATZ/R)

datele privind situaţia existentă a Municipiului Bucureşti, conform PUG – E=existente în 1998, A=anticipate
pentru 2025 dar, sub rezerva aprobării PATIC – AUB şi PATZ/R
24
Denumirea de aglomeraţie urbană, menţinută şi acum în unele ţări europene ca Franţa, este echivalentă cu aria
funcţională urbană
INCD - Urbanproiect
60
acestora, prin relaţiile intense pentru muncă şi servicii, prin construirea de locuinţe
pentru bucuresteni şi prin inter-condiţionările multiple în ceea ce priveşte dezvoltarea
şi diminuarea disfuncţionalităţilor actuale în special în privinţa infrastructurii. Devine
evidentă necesitatea unei cooperări intercomunale, cu menţinerea identităţii proprii a
fiecărei unităţi administrative.
De altfel, concepţia privind Aglomeraţia Bucureşti (exprimată încă din anul 1919 de
ing. Cincinat Sfinţescu ca o formă superioară de organizare a Bucureştilor) este validată de
evoluţia marii majorităţi a oraşelor mari europene. În stadii evoluate, după peste două
decenii de funcţionare, de ex. Aglomeraţia Lyon, s-a ajuns la cooperarea prin contracte şi pe
bază instituţionalizată (consiliu intercomunal), având un unic Plan Director şi un
Regulament Urbanistic comun pentru toate cele peste 50 comune componente. Astfel de
procese de constituire a aglomeraţiilor urbane au fost identificate prin PUG –uri şi în
România (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca etc.), marile oraşe „exportând” urbanizarea ca
model economic şi cultural în arealul comunelor învecinate. Operaţional, această cooperare
se realizează efectiv în cazul municipiului Oradea.
Întârzierea acceptării ideii de aglomeraţie urbană ca formă complexă de organizare
funcţionalâ a teritoriului sau confuzia cu zona metropolitană au lăsat stabilirea Ariilor
Funcţionale Urbane din Romania, la latitudinea unor diferite centre de studii europene
care au elaborat rapoartele ESPON dar care au omis, de exemplu 7 municipii
însumând peste 300.000 locuitori urbani.
ARII FUNCŢIONALE URBANE

ESPON – ARII FUNCŢIUNALE URBANE AVÂND CA BAZĂ NUTS
OBSERVAŢII:
INCD - Urbanproiect
61
1. Dimensiunea ariilor funcţionale este similară în Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovenia şi
România spre deosebire de Slovacia şi Ungaria unde AFU – NUTS 3 sunt sensibil
mai mici.
2. Din studiile ESPON, menţionate mai sus ca surse, în cazul ţării noastră lipsesc 7
municipii însumând peste 300.000 locuitori, ceea ce ar putea conduce la necesitatea
reconfigurării unora dintre Ariile Funcţíonale Urbane şi a reactualizării datelor
privind zonele de extremă şi mare rusticitate.
4.3. Reţeaua europeană a ariilor metropolitane
Studiile ESPON privind Ariile Funcţionale Urbane europene (UE 25 + Bulgaria,

România + Elveţia şi Norvegia) au evidenţiat faptul că reţeaua europeană a nodurilor
funcţionale este constituită din 76 arii metropolitane.
Indicatorii privind specializarea funcţională a nodurilor urbane sunt următorii:
- populaţie (număr)
- transport (eficienţa infrastructurii de transport – aeroporturi, porturi şi accesibilitate)
- turism
- industria manufacturieră
- cunoaştere (număr studenţi)
- funcţii de decizie în sectorul privat (cartiere generale de companii)
- funcţii de decizie în sectorul public (administraţie)
Tipologia AFU, stabilită prin rangul dat de combinarea variabilelor (exclusiv turism şi
administraţie), este formată din:
 76 Arii metropolitane europene (Metropolitan European Growth Areas)

 2 noduri globale – Londra şi Paris
 Categoria 1 – 17 mari oraşe: Munchen, Frankfurt, Madrid, Milano, Roma,
Hamburg, Bruxelles, Copenhaga, Zurich, Amsterdam, Berlin, Barcelona,
Stuttgart, Stockholm, Düsseldorf, Viena, Koln.
 Categoria 2 – 8 oraşe relativ mari, competitive: Athena, Dublin, Geneva,
Goteborg, Helsinki, Manchester, Oslo, Torino.
 Categoria 3 – 26 oraşe mai mici, cu competitivitate şi atractivitate mai redusă:
capitalele Berna, Luxembourg, Lisabona, Praga, Varşovia, Budapesta, Bratislava
şi oraşele Lyon, Antwerpen, Rotterdam, Aarhus, Malmö, Marsilia, Nisa, Bremen,
Toulouse, Lille, Bergen, Edinburgh, Glasgow, Birmingham, Palma de Mallorca,
Bologna, Bilbao, Valencia, Neapole.
 Categoria 4 – 23 regiuni cu scor mai modest la toţi indicii: în vest – Cork, Le
Havre, Southampton, Turku, în sud - Bordeaux, Sevillia, Porto, Genova. În noile
state şi candidate – Bucureşti, Tallinn, Sofia, Ljubljana, Katowice, Vilnius,
Cracovia, Riga, Lodz, Poznan, Szczecin, Gdansk-Gdynia, Wroclaw, Timişoara,
Valetta
 Arii Funcţionale Urbane transnaţionale / naţionale
INCD - Urbanproiect
62
 Arii Funcţionale Urbane regionale / locale
4.4. Breviar - indicatori de policentricitate - Regiuni NUTS 3

din România şi ţările învecinate
INDICATORI DE POLICENTRICITATE
Mărimea
Distribuţia populaţiei Distribuţia PIB pe Populaţia şi
Numă ariilor de
pe rang rang accesibilitatea
Regiunea r de servicii
AFU Maxim Maxim Gini Panta Gini
Panta (a) Panta (c)
(b) (d) (e) (f) (g)
România 59 -0,85 1,47 -0,90 1,95 21,4 13,5 22,2
Bulgaria 31 -0,78 1,54 -0,90 2,31 21,9 14,8 18,8
Ungaria 77 -0,67 2,58 -0,72 5,32 35,5 14,9 19,9
România
Bulgaria
Ungaria
Notă - planurile sunt la

aceeaşi scară
INCD - Urbanproiect
63
4.5. Teritorii, poli şi axe de dezvoltare
Conform documentelor şi programelor europene de referinţă în dezvoltarea

spaţială, pentru realizarea echilibrului între societate, economie şi mediu – obiectiv
principal al amenajării teritoriului – structura teritoriului comunitar trebuie sa aibă ca
opţiune importantă dezvoltarea spaţială policentrică şi echilibrată, care să susţină
coeziunea teritorială.
Pe continentul european conceptul de policentricitate se aplică la toate nivelurile,
prin politici specifice:
 la nivel european, prin: dezvoltarea unor zone mari de integrare economică
globală; întărirea sistemului policentric format din regiuni metropolitane;
aglomerări de oraşe şi reţele urbane; formarea reţelelor urbane europene
prin cooperare transnaţională;
 la nivel naţional, prin: încurajarea specializării regionale şi diviziunea muncii
între regiunile urbane; îmbunătăţirea accesibilităţii la serviciile urbane;
 la nivel regional, prin: restructurarea regiunilor metropolitane prin
îmbunătăţirea calităţii centrelor urbane secundare; îmbunătăţirea legăturilor
între nodurile urbane; promovarea parteneriatelor urban- rural.
Opţiunile strategice privind structurarea şi dezvoltarea unor reţele teritoriale

constituite pe temeiul principiului policentricităţii vizează sintetic:
- dezvoltarea spaţială multipolară şi echilibrată
- consolidarea unor oraşe şi zone urbanizate dinamice şi competitive
- diversificarea funcţională a oraşelor, ca suport al echilibrului în teritoriu
- consolidarea oraşelor mici şi mijlocii ca poli de dezvoltare
- politici speciale de susţinere a mediului rural
- parteneriatul urban – rural
- susţinerea dezvoltării bazate pe resurse endogene
- dezvoltarea reţelelor de transport ca suport al îmbunătăţirii legăturilor dintre
centrele urbane şi al cooperării în reţea
- valorificarea potenţialelor funcţionale specifice ale unor centre urbane (în
special turistic, educaţional, cultural).
Direcţia principală de intervenţie necesară atingerii acestui obiectiv se referă la

dezvoltarea spaţială echilibrată prin identificarea unor poli de dezvoltare, consideraţi
elementul cheie al dezvoltării în profil teritorial. Ca atare, se impune ca principală
opţiune a politicilor de dezvoltare spaţială formarea, consolidarea şi distribuţia echilibrată a
acestor poli.
Structurarea indicativă a reţelei polilor urbani, propusă în continuare, se bazează pe
principiile şi criteriile utilizate la nivel european, cu adaptările impuse de condiţiile
specifice şi nivelul actual de dezvoltare a localităţilor urbane din România.
Criteriile avute în vedere în studii europene (ESPON 1.1.1.) stabilesc iniţial o
ierarhizare care se bazează pe volumul populaţiei, conform căruia se identifică drept
INCD - Urbanproiect
64
Zone Metropolitane de Creştere Europene (MEGA) şi Arii Funcţionale Urbane (FUA)
următoarele categorii de aglomerări ubane:
- poli de importanţă europeană - peste 1.000.000 locuitori;

- poli de importanţă naţională – 250.000 – 1.000.000 locuitori;
- poli de importanţă regională – 50.000 – 249.999 locuitori;
- poli de importanţă locală – 20.000 – 49.999 locuitori.
Pentru fiecare din aceste niveluri ierarhice se propun praguri valorice

corespunzătoare ale indicatorilor prin care se definesc 6 funcţiuni considerate
obligatorii: industrială, de educaţie, turistică, de transport, administrativă şi decizională
(în domeniul corporativ). Se menţionează că, având în vedere stadiul de dezvoltare a
localităţilor, pentru România atingerea acestor parametri constituie un deziderat posibil
a fi realizat într-un orizont de timp variabil. În consecinţă aceste criterii funcţionale au
fost luate în considerare cu prioritate pentru nivelurile teritoriale superioare ale polilor
urbani. În această etapă şi pe termen mediu, considerăm că este oportună clasificarea majorităţii
polilor urbani din reţeaua naţională de localităţi drept OPUS (plasate într-un Orizont Potenţial
Urban Strategic).
Alte criterii de bază în stabilirea polilor urbani se referă la:
- distribuţia spaţială echilibrată în teritoriu, bazată pe centre urbane actuale,
astfel încât un teritoriul cât mai extins să poată beneficia de funcţiile
exercitate de acestea;
- plasarea pe reţele de transport transnaţionale şi naţionale, pentru ca
accesibilitatea ridicată să asigure relaţionarea cu alţi poli urbani, condiţie
necesară în procesul de dezvoltare, chiar dacă nu totdeauna suficientă;
- nivelul actual de dezvoltare, care poate influenţa pozitiv modul de utilizare a
facilităţilor şi atragere a investiţiilor în cazul unor poli mai dinamici;
- experienţa istorică de centru regional, care are în vedere faptul că rezonanţa
politico-istorică a unor oraşe poate fi folosită pentru crearea unei identităţi
proprii, cu rol pozitiv în atragerea de investiţii sau specializarea în anumite
domenii;
- existenţa unor relaţii cu municipalităţile din teritoriul învecinat (urbane sau
rurale).
Direcţiile de intervenţie propuse pentru promovarea dezvoltării urbane

policentrice şi echilibrate au ca scop asumarea şi consolidarea rolului specific al fiecărui
pol de dezvoltare, prin:
- întărirea funcţiunilor metropolitane ale polilor urbani situaţi în ierarhia
superioară a reţelei de localităţi, prin dezvoltarea unor servicii de
importanţă supra-naţională, creşterea competitivităţii centrelor urbane cu
potenţial metropolitan, pe baza resurselor umane superior pregătite,
capabile să susţină restructurarea sectorială şi dezvoltarea parcurilor de
activităţi;
INCD - Urbanproiect
65
- afirmarea şi dezvoltarea rolului regional al polilor urbani prin îmbunătăţirea
bazei economice, a mediului şi a infrastructurii de servicii pentru o mai
bună exploatare a potenţialelor lor teritoriale în vederea atragerii
investiţiilor şi în consecinţă a întăririi competitivităţii;
- consolidarea polilor locali, oraşe mici şi mijlocii, prin valorificarea resurselor
endogene, viabilizarea şi creşterea rolului celor aflate în zone rurale,
valorificarea oportunităţilor de dezvoltare ale celor situate în proximitatea
marilor centre regionale, în special a nodurilor intermodale, promovarea
unor strategii de diversificare economică în oraşele monofuncţionale;
- promovarea unor strategii de dezvoltare urbană integrată, orientate spre
diversificare funcţională şi socială;
- sporirea accesibilităţii şi îmbunătăţirea racordării tuturor polilor locali la
reţeau majoră de transport prin extinderea, modernizarea şi reabilitarea
reţelelor existente;
- promovarea cooperării între oraşe şi zonele rurale vecine pentru întărirea
regiunilor funcţionale şi sprijinirea cooperării pe bază de parteneriat între
centrele urbane prin proiecte comune şi schimburi mutuale de experienţă;
- dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor dintre centrele urbane susţinută de
formarea unor axe de dezvoltare în relaţie cu axele majore de transport;
- asigurarea unui nivel ridicat şi a unui sistem echilibrat de servire a
populaţiei din punct de vedere social şi economic prin atingerea
indicatorilor cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor
urbane conform Legii nr. 351/2001;
- reducerea expansiunii urbane necontrolate prin reglementarea dezvoltării
urbanistice.
Sintetic, se precizează că formarea şi consolidarea polilor de dezvoltare ca
elemente-cheie ale unei reţele de localităţi policentrice şi echilibrate trebuie susţinută
prin politici integrate la nivel naţional, regional şi local, implementate pe intervale mari
de timp. Conştientizarea autorităţilor administraţiei publice locale asupra beneficiilor
aduse de o organizare spaţială echilibrată în dezvoltarea socio-culturală a localităţilor,
precum şi implicarea lor în acest demers este deosebit de importantă.
Identificarea unor poli urbani ierarhizaţi în cadrul habitatului uman din
cuprinsul teritoriului naţional constituie o componentă a procesului de definire a
conceptului strategic de dezvoltare spaţială a ţării din perspectiva axată pe reţeaua
europeană de metropole şi centre trans-naţionale, naţionale şi regionale. Pentru iniţierea
demersului de definire a CSDS considerăm oportună desfăşurarea unui exerciţiu
conceptual de punere în reţea a localităţilor şi teritoriilor prin multiplicarea unghiurilor
de vedere asupra teritoriului naţional, completând viziunea enunţată mai sus cu
perspectiva axată pe coridoare / linii de forţă materializate în spaţiu prin reţelele de
infrastructuri – în principal pentru transport, cu perspectiva axată pe noile relaţii dintre
urban şi rural concretizate în primul rând prin constituirea de zone metropolitane – în
accepţiunea dată de legislaţia actualmente în vigoare – şi perspectiva axată pe zonele de
INCD - Urbanproiect
66
dezvoltare spaţială, perspectiva axată pe peisaj natural/cultural fiind implicită, conform
analizelor de fundamentare.
Clasificarea localităţilor urbane ca poli de dezvoltare şi a teritoriilor specifice ca
zone de aplicare a politicii regionale a fost realizată printr-un compromis pragmatic între
categoriile determinate de cercetările desfăşurate în cadrul iniţiativelor şi programelor
europene şi categoriile definite de legislaţia naţională.
Având în vedere clasificările SPESP, ESPON, PlanetCense etc. şi în relaţie cu
ierarhizarea pe ranguri stabilită prin Legea nr. 351/2001, polii urbani de dezvoltare
propuşi pentru a asigura dezvoltarea policentrică şi echilibrată a reţelei de localităţi din
România şi a promova o structură flexibilă şi dinamică a acesteia, se consideră a fi
următorii:
● Poli metropolitani MEGA cu vocaţie internaţională:

- municipiul Bucureşti (peste 1.000.000 locuitori) – rangul 0 – capitala
României, centru de dezvoltare de foarte mare atractivitate, inclus în reţeaua
continentală ca metropolă de categoria a 4-a, cu accesibilitate ridicată la
reţeaua majoră de transport europeană, sediul instituţiilor de decizie politică,
juridică şi economică de importanţă naţională şi internaţională, cu bună
relaţionare cu centrele urbane importante, dar şi cu localităţile din aria sa
directă de influenţă;
- oraşele Timişoara, Constanţa (300.000 – 1.000.000 locuitori), Cluj şi Iaşi –
municipii de rangul I – centre de mare atractivitate, situate pe axe majore de
transport, cu nivel economic ridicat, identitate istorică şi culturală bine
definită, cu influenţă la nivel european. Dacă Timişoara este deja recunoscută
ca metropolă de categoria a 4-a, Constanţa se propune a fi inclusă în această
categorie având în vedere poziţia sa – terminal al coridorului trans-european
4, port la Marea Neagră;
● Poli naţionali OPUS (cu potenţial FUA) şi potenţial metropolitan MEGA pe termen :
- municipiile Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Galaţi (250.000 – 1.000.000) –
rangul I– centre reprezentative la nivel naţional, care pot dezvolta servicii
terţiare de nivel metropolitan, nivel economic ridicat, centre culturale şi
universitare cu identitate recunoscută, sedii ale unor instituţii teritoriale cu
rol regional şi arie de influenţă extinsă;
● Poli supraregionali OPUS ( potenţial FUA) :

- 6 municipii (50.000 – 249.999 locuitori): Bacău, Oradea, Ploieşti, Brăila –
rangul I – şi Arad, Târgu Mureş – rangul II – centre regionale situate în partea
superioară a acestei categorii, majoritatea cu populaţie peste 200.000 locuitori,
cu premise favorabile de afirmare (aeroport, situare pe coridoare trans-
europene de transport, cu învăţământ universitar şi anumite funcţiuni
specializate “de excelenţă”), care se fac remarcate şi prin amploarea zonei de
influenţă;
INCD - Urbanproiect
67
● Poli regionali OPUS ( potenţial FUA):

- 32 municipii (50.000 – 249.999 locuitori) – rangul II –majoritatea (26) fiind
reşedinţe de judeţ, centre economice şi administrative importante cu influenţă
la nivel regional, bine relaţionate în teritoriu, conectate la reţeaua naţională
sau europeană de transport. Se remarcă faptul că, deşi se manifestă diferenţe
legate de nivelul socio-economic de dezvoltare, de importanţa istorică şi
culturală, sau de dimensiunea ariei de influenţă, statutul administrativ actual
oferă oportunităţi de dezvoltare comparabile, în cazul unor politici orientate
spre consolidarea rolului lor regional;
● Poli regionali OPUS (potenţial FUA) cu specificitate funcţională:

- municipiile Baia Mare, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Suceava (50.000 – 249.999
locuitori) – rangul II – centre cu influenţă regională, reşedinţe de judeţ, a căror
identitate este marcată de poziţia de portal pentru unele zone turistice
importante la nivel naţional şi internaţional şi de importanţa funcţiunilpr
culturale şi universitare
● Poli subregionali:
- 59 localităţi urbane (20.000 – 49.999 locuitori), municipii (rangul II) sau oraşe
(rangul III), centre cu rol de echilibru la nivel judeţean, parte dintre acestea cu
dezvoltare economică deosebită, poziţionare favorabilă, cuprinse în categoria
oraşelor mijlocii al căror rol polarizator trebuie consolidat pentru susţinerea
dezvoltării echilibrate a reţelei urbane; au potenţial de
descentralizare/deconcentrare/ delocalizare a unor funcţiuni, în principal
administrative şi de servicii.
● Poli locali:
- localităţi urbane (sub 20.000 locuitori), în mare majoritate oraşe mici (rangul
III), cu rol de servire în spaţiul rural, cu nivel de dezvoltare şi dotare foarte
diferit, care impune orientări specifice ale politicilor teritoriale locale pentru
afirmarea rolului lor în revitalizarea zonelor pe care le polarizează. O
categorie specială, favorizată, o constituie oraşele staţiuni turistice care, deşi
cu dimensiune demografică redusă, pot avea un rol important la nivel
naţional şi regional. O parte din oraşele foarte mici, unele recent înfiinţate,
necesită consolidarea statutului urban ca prim demers pentru exercitarea
rolului lor teritorial.
Pentru încurajarea dezvoltării policentrice şi promovarea noii relaţii de cooperare

şi solidaritate urban-rural este oportună punerea în evidenţă pentru un număr de oraşe,
în funcţie de relaţiile funcţionale în teritoriu şi caracteristicele structurale, a
INCD - Urbanproiect
68
potenţialului de constituire a unor zone metropolitane şi a potenţialului de
descentralizare/ deconcentrare/ delocalizare a unor funcţiuni, în special administrative.
Pentru exercitarea perspectivei axate pe zonele de dezvoltare spaţială au fost reţinute
următoarele categorii de teritorii problematice specifice:
 Zonele cu handicap natural (zona montană, Delta Dunării)

 Zonele (rurale) periferice – frontaliere
 Zonele (rurale) cu deficit de accesibilitate
Perspectiva axată pe coridoare / linii de forţă este aplicată prin interconectarea polilor
urbani şi a teritoriilor prin intermediul reţelelor de infrastructuri de transport ca trasee
ale unor coridoare/axe de dezvoltare.
Sistemul de noduri, suprafeţe şi axe constituie suportul fizic al proceselor de

dezvoltare:
 dezvoltare vectorială – de-a lungul coridoarelor/axelor infrastructurale

 dezvoltare punctuală – în nodurile reţelelor
 dezvoltare areală – în teritoriile zonale specifice.
Opţiunile fundamentale ale politicilor de dezvoltare teritorială recomandate pentru

implementarea în contextul spaţial configurat de poli, axe şi teritorii vizează două obiective
majore pe care le propunem ca fundament al cadrului de definire a conceptului strategic naţional
de dezvoltare spaţială:
I. Realizarea coeziunii teritoriale ca distribuţie echilibrată în teritoriu a activităţilor

economice şi sociale
II. Reducerea disparităţilor teritoriale în termeni de :
 Indicatori economici
 Calitate a resurselor umane
 Accesibilitate la infrastructurile şi serviciile de transport, de telecomunicaţii,
energetice, dilitare şi de protecţie a siguranţei individului
 Rezilienţă la hazardele naturale şi tehnologice
 Calitate a mediului şi de prezervare a patrimoniului natural
 Protecţie şi dezvoltare a patrimoniului cultural
Exerciţiul preliminar de identificare a premiselor de structurare coerentă a

componentelor suportului fizic al proceselor de dezvoltare care pun în evidenţă
dimensiunea teritorială – spaţială – a politicilor de dezvoltare în profil teritorial, în
INCD - Urbanproiect
69
particular a intervenţiilor din Fondurile Structurale şi celelalte surse comunitare, este
concretizat, prin procedee specifice de vizualizare, în planşele anexate.
INCD - Urbanproiect
70
INCD - Urbanproiect
71
INCD - Urbanproiect
72
- Identificarea caracteristicilor specifice ale teritoriului examinat şi
luarea lor în considerare:
- dimensiunile urbană, rurală;
- aplicarea conceptelor central/periferic;
- constrângeri legate de handicapuri naturale (insularitate, izolare, masive
muntoase);
- reţele de oraşe;
- clustere; poli de creştere sau de competitivitate
- Gradul de dezvoltare a serviciilor de interes economic general în toate
zonele teritoriului avut în vedere
- Evaluarea şi clarificarea dezechilibrelor în dezvoltarea socio-economică
a diferitelor zone
- Identificarea şi măsurarea punctelor tari şi punctelor slabe,
oportunităţilor şi riscurilor în subteritoriile cuprinse în sfera programului
- Identificarea tuturor câştigurilor potenţiale de productivitate la nivel
local
Se va constata dacă priorităţile se află în conflict sau se susţin/întăresc reciproc,
respectiv dacă amplifică sau dacă înlătură dezechilibrele spaţiale.
În ceea ce priveşte coerenţa internă a documentelor de programare punctele-
cheie sunt următoarele:
- Este probabil ca priorităţile strategice să aibă, unde în raport cu
celelalte, efecte divergente sau chiar contradictorii, în ceea ce priveşte nevoile
identificate la nivelul teritoriului?
- Dacă sunt identificate incoerenţe, este probabil ca ele să submineze
scopul general al coeziunii teritoriale?
La nivelul coerenţei exterioare punctele-cheie sunt următoarele:
- Orientările strategice trebuie să fie coerente cu documentele naţionale
existente (CNSR, Planul Naţional Regional).
- Orientările strategice trebuie să fie coerente cu cerinţele reglementării
privind aducerea în prim plan a dimensiunii teritoriale conţinute în documentele
comunicare.
Se impune să pună în evidenţă, îndeosebi pentru zonele rurale,
complementarităţile şi coerenţa între acţiunile finanţate de Fondurile Structurale şi de
Coeziune şi cele finanţate de FEADR şi să se evalueze calitatea şi relevanţa sistemului
de implementare în relaţie cu nevoile identificate ale teritoriului.
Experienţa dobândită în ultima perioadă de programare arată că sistemul de
implementare poate să încurajeze, mai mult sau mai puţin, procesul de punere în prim-
plan a dimensiunii teritoriale. Este probabil ca guvernanţa să reducă dezechilibrele
teritoriale şi să optimizeze valorile pozitive identificate.
Aspectele cheie privind guvernanţa care se verifică sunt:
- Parteneriatul este suficient de dezvoltat încât să permită aplicarea unei
abordări integrate autentice, în special în zonele rurale
INCD - Urbanproiect
73
- Prevederile privind consultarea şi asocierea partenerilor sunt suficiente
pentru a permite diseminarea spaţială a obiectivelor şi proiectelor
- Procedurile de evaluare prilejuiesc publicări sistematice, deschid
dezbateri publice şi facilitează în general însuşirea strategiei.
La nivelul fiecărei axe strategice definite se recomandă să se evalueze relevanţa
fiecărei priorităţi strategice în relaţie cu nevoile teritoriale.
La acest nivel de evaluare, se recomandă să se verifice dacă:
- Identificarea nevoilor şi a caracteristicilor specifice la nivel teritorial
este cuprinzătoare.
- Liniile directoare strategice ale programului apar ca fiind suficiente ca
să compenseze deficitele menţionate şi să profite de oportunităţile teritoriale
Evaluarea impactului aşteptat în raport cu nevoile teritoriale identificate constă
în a verifica dacă:
- a fost făcută o analiză a impactelor spaţiale ale obiectivelor orientărilor
strategice
- programul are capacitatea de a contrabalansa dezechilibrele teritoriale
ale zonei avute în vedere
- există un anumit număr de indicatori şi cifre-ţintă referitoare la
aspectele teritoriale
Se va evalua probabilitatea ca programul să reducă sau, dimpotrivă, să amplifice
disparităţile de dezvoltare regională.
Indicatorii propuşi
În ceea ce priveşte dificultatea de informare sistematică asupra unui număr prea
mare de indicatori, este posibil să se adopte 3 ipoteze de bază:
- este bine să se facă referire numai la date standardizate şi actualizate
care sunt pe deplin disponibile din surse EUROSTAT sau ORATE, pentru a reţine
numai indicatorii cărora le pot fi atribuite valori sigure;
- datele să se refere la NUTS II, dacă pentru NUTS III nu sunt
disponibile;
- se poate avea în vedere să se ofere statelor-membre o bază minimă de
date disponibile în cadrul DG Regio.
Se propune un set de 6 indicatori de bază, care ar trebui să fie convenabili în
orice situaţie.
 4 indicatori pe baze EUROSTAT:
- dispersia PIB regional per capita (măsurată standard sau abaterea medie
pătratică)
- dispersia regională a ratelor ocupării şi de şomaj pentru grupa de vârstă 15-
16 ani (măsurată standard sau abaterea medie pătratică)
- dispersia ponderii persoanelor din grupa de vârstă 25-34 cu un nivel de
calificare scăzut şi evoluţia ei dinamică (idem)
- dispersia cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea
 2 indicatori pe baza ESPON-ORATE
- Accesibilitatea potenţială
INCD - Urbanproiect
74
- Conectivitatea (măsurată în timpi de transport, după mijlocul de transport)
Sursa: Documentul metodologic de lucru nr. 1 privind Evaluarea Ex-Ante - august 2006
5.2. Cartografia şi sinergia indicatorilor spaţiali
o PIB regional per capita - abateri de la media naţională

o Distribuţia regională a ratelor ocupării şi şomajului
pentru grupa de vârstă 15-16 ani
o Distribuţia regională a ponderii persoanelor din grupa de vârstă 25-
34 ani cu un nivel de calificare scăzut
o Distribuţia regională a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea
o Accesibilitatea generală la căile rutiere şi feroviare majore
INCD - Urbanproiect
75
INCD - Urbanproiect
76
ARBORELE DE SINERGIE AL INDICATORILOR SPAŢIALI
Sursa: prelucrare după ESPON Program 2006, Proiect 3.3 – Territorial Dimension of the Lisbon- Gothenburg strategy, Octomber,
2004
INCD - Urbanproiect
77
SCHEMA INDICATORILOR POST-LISABONA (cu gri = domeniile cu relevanţă deosebită asupra dezvoltării spaţiale)
FACTORI
TIPOLO CATEGO
DETERMI SECTOR INDICATORI
GIE RIE
NANŢI
Inovaţie & Societatea Societatea „virtuală” e-învătământ
cercetare cunoaşteri e-comerţ, nivel de acces la internet, utilizatori de internet
i şi
informaţiei Finanţarea inovării Ponderea capitalului investit, ponderea în PIB
Echipament PC., mobile, broadband, mobile, tv digital, telefonie, servere internet
tehnologic
Creaţie şi Investiţii în ICT, cheltuieli pentru capitalul uman (educaţie universitară şi
cunoaştere postuniversitară), cheltuieli pentru C&D, centre de cercetare în ştiinţă şi tehnologie
(parcuri ştiinţifice, centre de inovare), patente EPO şi USPTO, firme High-Tech, servicii
avansate, RSII, telecomunicaţii
Resurse Capital uman Şomeri pe termen lung, dispersia regională a ratei şomajului, locuri de muncă libere, rata
umane (locuri de muncă) de ocupare a forţei de muncă (total şi pe sexe), rata medie efectivă de ieşire din
activitate (total şi pe sexe), ponderea locurilor de muncă în manufacturile medium-tech şi
High-Tech, locuri de muncă în serviciile High-Tech
Capital uman Indice de dependenţă, structura pe vârste a populaţiei
(structură)
Capital uman Nivel de instruire pe vârste şi sexe, populaţia în învăţare continuă, e-învăţământ,
(educaţie) cheltuieli publice pentru educaţie, absolvenţi în ştiinţă şi tehnologie, abandon şcolar,
populaţie cu gradul 3 de pregătire (nivel universitar şi postuniversitar)
Interacţiune Societate Societatea e-învăţământ
global / local „virtuală” e-comerţ, nivel de acces la internet, utilizatori de internet
Transferul Rata de imigraţie, schimburi culturale (Erasmus, Socrates, Vinci), călătorii
populaţiei
Echipame PC., mobile, broadband, mobile, tv digital, telefonie, servere internet
nt
tehnologic
Firme Interregionale Procentajul pieţei străine, FDI, unităţi de producţie străine, raport import / export la nivel
regional
Internaţionale Procentajul pieţei străine, FDI, unităţi de producţie străine, raport import / export la nivel
regional
INCD - Urbanproiect
78
Intercontinentale Procentajul pieţei străine, FDI, unităţi de producţie străine, raport import / export la nivel
regional
Identitate Identitatea Districte, sisteme locale de producţie, mari firme, marca produselor
locală sistemului de
producţie
Moştenirea Marca teritorială a produselor, evenimente tipice (număr, costuri, afluenţă), lista
culturală monumentelor şi siturilor de importanţă internaţională
Localizare Accesibilitate Materială Drumuri, căi ferate, aeroporturi, porturi, accesibilitate zilnică, accesibilitate potenţială,
strategică volum de transporturi
Imaterială = PC., mobile, broadband, mobile, tv digital, telefonie, servere internet
echipament
tehnologic
Costuri Preţul combustibilului, preţul energiei, presiuni fiscale
Calitatea mediului Securitate Energie din resurse regenerabile. Index de biodiversitate, certificate ISO 14000 şi EMAS,
adoptare SEA şi EIA, protecţia resurselor naturale
Consum Energie (petrol, gaze, cărbune), materiale vrac, intensitatea energetică a economiei
Producţie Poluare (aer, apă, sol), reziduuri, emisie gaze cu efect de seră
Utilizarea Protejarea spaţiilor verzi şi a parcurilor, densitatea populaţiei pe suprafaţa artificială şi
terenului concentrare, eficienţa utilizării terenului, arii agricole şi rurale
Capital uman Nivel de instruire pe vârste şi sexe, populaţia în formare continuă, e-învăţământ,
cheltuieli publice pentru educaţie, absolvenţi în ştiinţă şi tehnologie, abandon şcolar,
populaţie cu gradul 3 de pregătire (nivel universitar şi postuniversitar)
Calitate Calitatea Variabile PIB/locuitor, consum/locuitor, rata reală de creştere a PIB, rata inflaţiei, rata de taxare a
(procese, vieţii economice salariilor minime, preţuri în reţeaua industrială, inegalitatea distribuţiei veniturilor
mediu, Variabile sociale Capital Nivel de instruire pe vârste şi sexe, populaţia în formare continuă, e-învăţământ,
producţie, uman cheltuieli publice pentru educaţie, absolvenţi în ştiinţă şi tehnologie, abandon şcolar,
servicii) (educaţie) populaţie cu gradul 3 de pregătire (nivel universitar şi postuniversitar)
Criminalitate Indice de criminalitate
Demografie Rata de mortalitate, indicele de dependenţă
Egalitatea Diferenţierea în termeni neadecvaţi a salariilor pe sexe, diferenţe de ocupare a locurilor
şanselor de muncă pe sexe
Sărăcie Nivel de sărăcie, rata de risc a sărăciei, persistenţa ratei de risc a sărăciei, gospodării
fără locuri de muncă
INCD - Urbanproiect
79
Capital Şomeri pe termen lung, dispersia regională a ratei şomajului, locuri de muncă libere, rata
uman (locuri de ocupare a forţei de muncă (total şi pe sexe), rata medie efectivă de ieşire din
de muncă) activitate (total şi pe sexe),
Calitatea mediului Securitate Energie din resurse regenerabile, index de biodiversitate, certificate ISO 14000 şi EMAS,
adoptare SEA şi EIA, protecţia resurselor naturale
Utilizarea Spaţii verzi sau parcuri protejate, densitatea populaţiei pe suprafaţa artificială şi
terenului concentrare, eficienţa utilizării terenului, arii agricole şi rurale
Variabile de Bunăstare Spitale, poliţie, poştă
infrastructură Recreare Facilităţi pentru sport, oportunităţi pentru cultură
Accesibilitat Drumuri, căi ferate, aeroporturi, porturi, accesibilitate zilnică, accesibilitate potenţială,
e fizică volum de transporturi
Echipament PC., mobile, broadband, mobile,tv digital, telefonie, servere internet
tehnologic
Calitatea Securitate Energie din resurse regenerabile. Index de biodiversitate, certificate ISO 14000 şi EMAS,
mediului adoptare SEA şi EIA, protecţia resurselor naturale
Consum Energie (petrol, gaze, cărbune), materiale vrac
Utilizarea terenului Spaţii verzi sau parcuri protejate, densitatea populaţiei pe suprafaţa artificială şi
concentrare, eficienţa utilizării terenului, arii agricole şi rurale
Calitatea facilităţi pentru îngrijirea copilului, accidente de muncă, tele-muncă
locurilor
de muncă
Calitatea ISO (9000, 14000, 18000), EMAS, responsabilitate social corporatistă
firmelor
Calitatea Participare Participanţi la vot (% din populaţia cu drept de vot), acces la web-site-ul administraţiei
guvernării Bunăstare Spitale, poliţie, poştă
locale
Resurse Utilizarea Număr proiecte finanţate, fonduri distribuite, % cofinanţare
economice fondurilor
structurale
INCD - Urbanproiect
80
Utilizarea Număr proiecte finanţate, fonduri distribuite, % cofinanţare, finanţe publice, datorii
fondurilor guvernamentale generale
naţionale
Reforme Structura de piaţă în reţeaua industrială, nivelul relativ al preţurilor şi convergenţa
economice preţurilor
Transparenţă Raport social
Ponderea Proiecte e-guvernamentale
birocraţiei
Utilizarea Resurse Utilizarea fondurilor Număr proiecte finanţate, fonduri distribuite, % cofinanţare
resurselor şi economic structurale
fondurilor e Utilizarea fondurilor Număr proiecte finanţate, fonduri distribuite, % cofinanţare, finanţe publice, datorii
naţionale guvernamentale generale
Reforme Structura de piaţă în reţeaua industrială, nivelul relativ al preţurilor şi convergenţa
economice preţurilor, integrarea în piaţa financiară
Resurse Capital uman Şomeri pe termen lung, dispersia regională a ratei şomajului, locuri de muncă libere, rata
umane (locuri de muncă) de ocupare a forţei de muncă
(total şi pe sexe), rata medie efectivă de ieşire din activitate (total şi pe sexe), ponderea
locurilor de muncă în manufacturi medium-tech şi High-Tech, locuri de muncă în servicii
High-Tech, înlocuirea forţei de muncă
Productivitate Productivitatea muncii (pe lucrător şi pe oră), creşterea costurilor pe unitate de produs,
vârste medie de pensionare
Resurse Securitate Energie din resurse regenerabile. Index de biodiversitate, certificate ISO 14000 şi EMAS,
naturale adoptare SEA şi EIA, protecţia resurselor naturale
INCD - Urbanproiect

Concept Strategic Vol1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Concept Strategic Vol1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE

PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT

TITLUL: DEFINIREA CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ

TITLUL FAZEI: REDACTAREA 2

BENEFICIAR: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

ELABORATOR: INCD URBANPROIECT

COLABORATORI: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ŞI URBANISM ION MINCU,

COORDONATOR MTCT: Arh. Mihaela VRABETE

DIRECTOR GENERAL: Arh. Doina BUBULETE

1. PRINCIPIILE GENERALE CARE

Aderarea României la Uniunea Europeană impune racordarea problematicii

Translatarea conceptelor politice în politicile teritoriale

2. INFLUENŢA PARTICULARITĂŢILOR ROMÂNIEI

2.1. Situarea României în cadrul viziunii actuale asupra

Pentru a se atinge ţinta Strategiei Lisabona /Goteborg care vizează dezvoltarea

Factori determinanţi în creşterea competitivităţii şi coeziunii ţărilor uniunii

5. Cooperare teritoriala, accesibilitate şi profile

6. Conectivitatea teritoriilor cu porturile maritime

7. Capacitatea de trecere de la „guvernare” la

2.1.1. Competitivitatea economică a Romaniei

Comisia Europeană şi Consiliul European au fost de accord cu un set strategic de

2.1.2. Competitivitatea României din perspectiva capitalului

Competitivitatea se referă în special la capitalul teritorial şi la capacitatea de

2.1.4. Cultură şi creaţie

Partea forţei de muncă angajată în profesiuni culturale şi creative constituie o

Cooperarea teritorială dintre regiuni şi oraşe este considerată un important

2.1.6. Conectivitatea teritoriilor la porturile maritime

Conectivitatea la porturile comerciale constituie o problemă „cheie” pentru

2.1.7. Capacitatea de trecere de la „guvernare” la

Se consideră că îmbunătăţirea guvernanţei la scară teritorială constituie un mijloc

2.1.8. Evoluţia populaţiei

Estimările efectuate de United Nation Population Division anticipează în UE

2.1.9. Bunăstarea locuitorilor

Indicator al dimensiunii umane a dezvoltării – indicele dezvoltării umane

Implicaţiile strategiei Lisabona/Göteborg asupra dezvoltării spaţiale a

Reducerea diferenţelor spaţiale privind -

2.2. Particularităţi ale dezvoltării spaţiale actuale a României

Principalele condiţionări pentru dezvoltarea spaţială a ţării noastre în corelaţie

Reţeaua nodurilor funcţionale urbane europene

Odată cu extinderea UE la 25 de state, au apărut noi scenarii legate de fenomene

2.2.1. Condiţionări ale localizării geografice

(1) Odată cu aderarea, situarea României în extremitatea estică a Uniunii Europene

2.2.2. Condiţionări istorice

2.2.3. Potenţialul de creştere a coeziunii spaţiale

2.2.4. Vectorii dezvoltării spaţiale

Orientarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare spaţială pe termen lung (2025 -

Ritmul de creştere a PIB-ului României până în anul 2025

2. Strategia de Scenariu de bază 2025 66% din PIB mediu al UE

2.2.5. Populaţia şi resursele de muncă

Aspectul celor patru vectori luaţi în considerare pentru strategia de dezvoltare

POPULAŢIA ROMÂNIEI ÎN SECOLELE 20 ŞI 21

Sursa: ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE, Centrul de

SITUAŢIA UNOR INDICATORI DEMOGRAFICI LA SCARĂ REGIONALĂ

sub media naţională (M = -2,7) sub media naţională (M = 17,3)

Speranţa medie de viaţă (ani) – 2002

Dacă redresarea fenomenelor demografice constituie un proces complex, cu rezultate

2.2.6. Ştiinţa şi tehnologia (considerate cel mai important

Se poate constata că unele ţări care au aderat la UE în ultimele două valuri ca

Pentru România, adoptarea pentru perspectiva anului 2008 a indicelui de 4142

PERSONAL ÎN C&D - % DIN FORŢA DE MUNCĂ ACTIVĂ

Sursa: EUROPEAN COMMISSION - EUROSTAT YEARBOOK 2005

Competitivitatea României la scară teritorială europeană depinde în evaluările

2.2.7. Restructurarea sectorială

– dezvoltarea sectoarelor de activitate economicǎ, sisteme de organizare de tip cluster,