Concept Strategic Vol3

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE
PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT

S t r. N i c o l a e F i l i p e s c u N o . 5 3 - 5 5 RO - 020961 Bucuresti 37
Tel 021 316 7842 Fax 021 316 4906 e-mail: HYPERLINK
ﾧ "mailto:office@incdurban.ro"office@incdurban.ro www.incdurban.ro
SECŢIA AMENAJAREA TERITORIULUI
CONTRACT NR.: 227 /2006

FAZA: 2 /2007
TITLUL: DEFINIREA CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ

ŞI INTRODUCEREA LUI ÎN STRUCTURA PLANULUI NAŢIONAL DE
DEZVOLTARE
TITLUL FAZEI: REDACTAREA 2

COMPONENTE ALE CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ÎN
RAPORT
CU PLANUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE, PLANUL DE AMENAJARE A
TERITORIULUI
NAŢIONAL ŞI LINIILE DIRECTOARE ALE CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE
TERITORIALĂ A
ROMÂNIEI
BENEFICIAR: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

TURISMULUI
ELABORATOR: INCD URBANPROIECT
COLABORATORI: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ŞI URBANISM ION MINCU,

EMI CONSULT ROMANIA
COORDONATOR MTCT: Arh. Mihaela VRABETE

RESPONSABIL DE TEMĂ: Arh. Teofil GHERCA
DIRECTOR GENERAL: Arh. Doina BUBULETE

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: Arh. Valentina DUMITRU
ŞEF DE SECŢIE: Arh. Ion PELEANU
ŞEF DE PROIECT: Arh. Ion PELEANU
FEBRUARIE 2007
VOLUMUL 3
COMPONENTE ALE CADRULUI DE DEFINIRE A CONCEPTULUI
NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ÎN RAPORT CU PLANUL
NAŢIONAL DE DEZVOLTARE, PLANUL DE AMENAJARE A
TERITORIULUI NAŢIONAL ŞI CU LINIILE DIRECTOARE ALE
CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT
FACTORI SPATIALI DE COMPETITIVITATE
PROTECŢIA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII MEDIULUI
PATRIMONIUL CULTURAL
TURISMUL
HAZARDE
CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ
COOPERARE TERITORIALĂ
Definirea conceptului naţional de dezvoltare spatială
1
CUPRINS
TOC \o "2-3" \h \z \t "Heading 1;1" HYPERLINK \l "_Toc162680313" 3.

INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT............... PAGEREF _Toc162680313 \h 2
HYPERLINK \l "_Toc162680314" 3.1......Scenariul schimbării fluxurilor de transport
2000-2020................................................................ PAGEREF _Toc162680314 \h 2
HYPERLINK \l "_Toc162680315" 3.1.1...........Drumuri, căi ferate, aeroporturi, căi
navigabile............................................................. PAGEREF _Toc162680315 \h 2
HYPERLINK \l "_Toc162680316" 3.2..............Conectarea la reţeaua de transporturi
terestre şi maritime................................................ PAGEREF _Toc162680316 \h 11
HYPERLINK \l "_Toc162680317" 3.3.....Consolidarea legăturilor trans-carpatice ca
suport al dezvoltării regionale şi obiectiv strategic de dezvoltare spaţială a
României................................................................ PAGEREF _Toc162680317 \h 22
HYPERLINK \l "_Toc162680318" 4........FACTORI SPATIALI DE COMPETITIVITATE
PAGEREF _Toc162680318 \h 30
HYPERLINK \l "_Toc162680319" 4.1.....România în contextul economiei Europene
HYPERLINK \l "_Toc162680320" 4.2..........Dimensiuni teritoriale ale competitivităţii
HYPERLINK \l "_Toc162680321" 4.2.1....................Competitivitatea României din
perspectiva capitalului teritorial şi a capacităţii de adaptare la piaţa integrată........
HYPERLINK \l "_Toc162680322" 4.2.2........Cooperare teritorială, accesibilitate şi
profile funcţionale............................................... PAGEREF _Toc162680322 \h 43
HYPERLINK \l "_Toc162680323" 4.2.3.....Structurile şi performanţele economice
în teritoriu........................................................... PAGEREF _Toc162680323 \h 46
HYPERLINK \l "_Toc162680324" 4.2.4............Accesibilitate prin infrastructura de
transport PAGEREF _Toc162680324 \h 57
HYPERLINK \l "_Toc162680325" 4.2.5..........Infrastructura energetică şi energiile
alternative........................................................... PAGEREF _Toc162680325 \h 61
HYPERLINK \l "_Toc162680326" 4.2.6.............Accesul la cunoaştere: tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor................................ PAGEREF _Toc162680326 \h 76
HYPERLINK \l "_Toc162680327" 4.2.7......................Serviciile pentru întreprinderi
HYPERLINK \l "_Toc162680328" 4.2.8..........Activităţile de cercetare, dezvoltare,
inovare PAGEREF _Toc162680328 \h 94
HYPERLINK \l "_Toc162680329" 4.2.9..........Specializarea teritorială în domeniul
serviciilor.......................................................... PAGEREF _Toc162680329 \h 103
HYPERLINK \l "_Toc162680330" 4.2.10..................Activităţile culturale şi creative
PAGEREF _Toc162680330 \h 109
HYPERLINK \l "_Toc162680331" 4.2.11................Impactul spaţial al restructurării
sectoriale.......................................................... PAGEREF _Toc162680331 \h 111
HYPERLINK \l "_Toc162680332" 5....PROTECŢIA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII
MEDIULUI.............................................................. PAGEREF _Toc162680332 \h 118
INCD - Urbanproiect
2
HYPERLINK \l "_Toc162680333" 5.1...............................Calitatea factorilor de mediu
PAGEREF _Toc162680333 \h 118
HYPERLINK \l "_Toc162680334" 5.2..............................Gestiunea resurselor de apă
PAGEREF _Toc162680334 \h 129
HYPERLINK \l "_Toc162680335" 5.3................................................Resurse forestiere
PAGEREF _Toc162680335 \h 136
HYPERLINK \l "_Toc162680336" 5.4....................................Resurse agro-pedologice
PAGEREF _Toc162680336 \h 139
HYPERLINK \l "_Toc162680337" 5.5...........................................Gestiunea deşeurilor
PAGEREF _Toc162680337 \h 146
HYPERLINK \l "_Toc162680338" 5.6.................................Patrimoniul natural protejat
PAGEREF _Toc162680338 \h 149
HYPERLINK \l "_Toc162680339" 5.6.1...............................................Zone protejate
PAGEREF _Toc162680339 \h 150
HYPERLINK \l "_Toc162680340" 5.6.2.....Coridoare naturale şi situri protejate în
sud-estul Europei............................................. PAGEREF _Toc162680340 \h 151
HYPERLINK \l "_Toc162680341" 6.....................................PATRIMONIUL CULTURAL
PAGEREF _Toc162680341 \h 152
HYPERLINK \l "_Toc162680342" 6.1...........................Protecţia patrimoniului cultural
PAGEREF _Toc162680342 \h 152
HYPERLINK \l "_Toc162680343" 6.2.....Patrimoniul cultural ca factor de dezvoltare
PAGEREF _Toc162680343 \h 152
HYPERLINK \l "_Toc162680344" 7...................................................................TURISMUL
PAGEREF _Toc162680344 \h 168
HYPERLINK \l "_Toc162680345" 8....................................................................HAZARDE
PAGEREF _Toc162680345 \h 187
HYPERLINK \l "_Toc162680346" 8.1..................................................Hazarde naturale
PAGEREF _Toc162680346 \h 187
HYPERLINK \l "_Toc162680347" 8.2............................................Hazarde tehnologice
PAGEREF _Toc162680347 \h 205
HYPERLINK \l "_Toc162680348" 9.......................CAPACITATEA ADMINISTRATIVA
PAGEREF _Toc162680348 \h 209
HYPERLINK \l "_Toc162680349" 10.................................COOPERARE TERITORIALA
PAGEREF _Toc162680349 \h 212
HYPERLINK \l "_Toc162680350" 10.1.....Cooperarea transfrontalieră şi construcţia
europeană............................................................ PAGEREF _Toc162680350 \h 212
HYPERLINK \l "_Toc162680351" 10.2.............Participarea României la cooperarea
regională în cadrul euroregiunilor........................ PAGEREF _Toc162680351 \h 215
3. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT
3.1. Scenariul schimbării fluxurilor de transport 2000-

2020
3.1.1. Drumuri, căi ferate, aeroporturi, căi

navigabile
INCD - Urbanproiect
3
În perioada interbelică, atunci când Europa nu fusese încă divizată şi funcţiona
în ansamblul ei în cadrul economiei de piaţă, erau consolidate o serie de relatii nord-
sud şi est-vest, astăzi parţial uitate.
Astfel, existau relaţii comerciale intense între bazinul Mării Baltice şi bazinul
Mării Negre care justificau extinderea reţelei de autostrăzi europene cu cel mai scurt
traseu dintre aceste arii şi anume Gdansk - Galaţi – Constanţa. Dezvoltarea reţelei de
autostrăzi la scară continentală din anii 1933 prevedea şi două trasee est – vest până la
Constanţa. Sistemul autostrăzilor de la acea dată nu numai că a fost realizat aproape
identic în Europa de Vest dar, a fost şi extins cu precădere pe relaţia nord–sud din cauza
barierei create de “cortina de fier” („EUROPA 2000”).
Totodată interesul schimburilor comerciale crease deja până în anul 1937 concentrări de
consulate ale ţărilor din jurul Mării Baltice în portul maritim Constanta şi în portul maritim şi fluvial
Galaţi, fapt semnificativ pentru importanţa circulaţiei mărfurilor şi persoanelor
Zona geografică a ţărilor
Portul maritim Constanta Portul maritim şi fluvial Galaţi
cu consulate în porturile
(16 consulate) (20 consulate)
Constanta şi Galaţi (1937)
Ţări din jurul Mării Danemarca Danemarca
Baltice Germania Estonia
Letonia Finlanda
Norvegia Germania
Polonia Letonia
Suedia Norvegia
Suedia
Alte ţări europene cu Belgia Belgia
porturi maritime Franţa Franţa
Grecia Grecia
Italia Italia
Marea Britanie MareaBritanie
Olanda Olanda
Portugalia Portugalia
Spania Spania
Turcia Turcia
Alte ţări europene fără Cehoslovacia Austria
ieşire la mare Cehoslovacia
Elveţia
Ţări din alte continente Brazilia
Sursa: Enciclopedia Romaniei,volumul II, 1937.
Dispariţia cortinei de fier a generat după 1989 o fascinaţie a marilor legături est –
vest şi nord-sud, în special cu Rusia şi Finlanda (Helsinki - Sankt Petersburg – Moscova
etc.), omiţându–se alte relaţii mult mai scurte între nord şi sud („EUROPA 2000+”,
TEN / TINA ).
O astfel de inferenţă istorică ar putea evidenţia unele relaţii teritoriale
tradiţionale dintre regiunile continentului european, artificial întrerupte timp de mai
multe decenii.
REŢEAUA FEROVIARĂ REŢEAUA RUTIERĂ

INCD - Urbanproiect
4
Având în vedere calitatea de nou membru al Uniunii Europene, este oportună

adoptarea obiectivelor şi politicilor formulate în documentul privind „Schema de
Dezvoltare a Spaţiului Comunitar” (Potsdam 1999), în condiţiile specifice României,
potrivit primului obiectiv din acest document şi anume „orientarea teritorială a
politicilor de dezvoltare”.
Obiective strategice de dezvoltare spaţială a României
1. RACORDAREA LA REŢEAUA EUROPEANĂ A POLILOR ŞI
CORIDOARELOR DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ
2. STRUCTURAREA ARMĂTURII URBANIZĂRII PRIN DEZVOLTAREA
ECHILIBRATĂ A REŢELEI DE LOCALITĂŢI URBANE
INCD - Urbanproiect
5
3. AFIRMAREA SOLIDARITĂŢII URBAN – RURAL ADECVATĂ
DIFERITELOR CATEGORII DE TERITORII
4. CONSOLIDAREA LEGĂTURILOR TEANS-CARPATICE CA SUPORT
AL DEZVOLTĂRII REGIONALE
5. VALORIFICAREA PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL
România dispune în prezent ca suport pentru Planul Naţional de Dezvoltare şi
pentru strategia de dezvoltare spaţială de următoarele secţiuni ale Planului de
amenajare a teritoriului naţional aprobat prin lege:
- Secţiunea I – Căi de comunicaţie – aprobată prin Legea nr. 71/1996 (în curs
de reactualizare)
- Secţiunea a II-a – Apa – aprobată prin Legea nr. 171/1997
- Secţiunea a III-a – Zone protejate – aprobată prin Legea nr. 5/2000
- Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi – aprobată prin Legea nr. 351/2001
- Secţiunea a V-a – Zone de risc natural – aprobată prin Legea nr. 575/2001
Planul de amenajare a teritoriului naţional oferă liniile directoare pentru
elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism locale şi sintetizează şi
armonizează nevoile locale în linii directoare la nivel naţional.
Ţinând seama de necesitatea României de a reduce disparităţile de dezvoltare
socială şi economică faţă de ţările membre ale UE şi de faptul că o infrastructură de
transport eficientă, flexibilă şi sigură poate fi privită ca o pre-condiţie necesară pentru
dezvoltarea economică, obiectivul global al Programului Operaţional Sectorial –
Transportul (POST) este următorul:
Obiectiv global
Obiectivul Programului Operaţional Sectorial – Transport (POST) este să promoveze

în România un sistem de transport care să permită deplasarea rapidă, eficientă şi în
condiţii de siguranţă a persoanelor şi bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător
standardelor Europene, la nivel naţional, în cadrul Europei, între şi în cadrul
regiunilor României.
Principalele obiective specifice sunt după cum urmează:

1. Promovarea circulaţiei internaţionale şi de tranzit a persoanelor şi
bunurilor în România prin asigurarea de conexiuni atât pentru portul
Constanţa, cât şi pentru Grecia, Bulgaria şi Turcia, cu UE prin modernizarea şi
dezvoltarea axelor prioritare TEN-T relevante;
2. Promovarea circulaţiei eficiente a persoanelor şi bunurilor între regiunile
României şi transferul acestora din interiorul ţării către axele prioritare prin
modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale şi TEN-T;
3. Promovarea dezvoltării unui sistem de transport echilibrat în ceea ce
priveşte toate modurile de transport, prin încurajarea dezvoltării sectoarelor
feroviar, naval şi inter-modal;
INCD - Urbanproiect
6
4. Promovarea dezvoltării durabile, cu precădere prin minimizarea efectelor
adverse ale transportului asupra mediului şi îmbunătăţirea siguranţei acestuia.
Lista axelor prioritare POST şi a domeniilor majore de intervenţie

Axe prioritare POST Domenii majore de intervenţie
Axa prioritară 1: 1.1.:
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere de-a lungul Axei
Modernizarea şi dezvoltarea prioritare TEN-T nr. 7
axelor prioritare TEN-T 1.2.:
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de cale ferată de-a lungul
Axei prioritare TEN-T nr. 22
1.3.:
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii navale de-a lungul Axei
prioritare TEN-T nr. 18
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere
Modernizarea şi dezvoltarea 2.2.:
infrastructurii naţionale de Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de cale ferată
transport în afara Axelor 2.3.:
prioritare TEN-T Modernizarea şi dezvoltarea porturilor maritime şi fluviale
2.4.:
Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport aerian
Modernizarea materialului Modernizarea materialului rulant de cale ferată dedicat călătorilor cu
rulant de cale ferată dedicat terenuri de generaţie nouă
călătorilor pentru reţelele de cale
ferată naţională şi TEN-T
Promovarea transportului inter-modal
Dezvoltarea durabilă a sectorului 4.2.:
Transport Îmbunătăţirea siguranţei traficului pentru toate modurile de transport
4.3.:
Minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului
Sprijinirea managementului eficient, implementării, monitorizării şi
Asistenţă tehnică pentru POST controlului POST
5.2.:
Sprijinirea activităţilor de informare şi publicitate privind POST
Transportul rutier
Strategia pe dezvoltare a infrastructurii rutiere ţine seama de prevederile

Directivei Consiliului nr.96/53/EC, fiind stabilite prograame etapizate de reabilitare şi
modernizare a drumurilor naţionale şi un program naţional pentru construcţia de
autostrazi, adoptându-se totodată o legislaţie specifică pentru realizarea lor.
Strategia rutieră pentru dezvoltarea serviciilor de transport pe termen lung

până în anul 2015
1. Programul naţional de autostrăzi
INCD - Urbanproiect
7
- Braşov – Târgu Mureş – Cluj - lungime 297 km
- Ploieşti – Mărăşeşti – Albiţa - lungime 340 km
- Sibiu – Piteşti - lungime 147 km
- Centura Bucureşti Nord - lungime 45 km
- Centura Bucureşti Sud - lungime 46 km
- Bucureşti – Braşov - lungime 119 km
2. Variante ocolitoare ale municipiilor : Braşov, Tg. Mureş-Est, Bacău, Reghin,
Mediaş, Mehadia, Domasnea, Plugova, Caransebeş, Drobeta Turnu Severin,
Deva-Orăştie, Ring Cluj, Centura Ploieşti Vest, Cluj Est, Tg. Mureş-Sud,
Adjud, Râmnicu Sărat, Beiuş, Făgătaş,Sighetul Marmaţiei, Paşcani, Satu
Mare, Comăneşti, Slatina, Chişineu Criş, Bârlad, Zalău, Blaj, Iaşi, Craiova
Sud, Suceava, Bistriţa, Alba Iulia, Dej.
3. Modernizare drumuri naţionale : DN 1C – 30 km, DN 17 – 253 km, DN 6 –
164 km, DN 66 – 131 km, DN 1 – 122 km, DN 76 – 162 km, DN 56 – 84 km,
DN 56A – 79 km, DN 21 – 22 km, DN3B – 3 km, DN2B – 8 km, DN 59 – 27
km, DN 19 – 154 km, DN 79 – 116 km, DN15A – 46 km, DN1C – 155 km, DN
24 – 58 km, DN 24B – 49 km, DN 1H – 69 km, DN 6 – 138 km, DN 15 – 100
km, DN 12 – 167 km, DN 24 – 146 km, DN 2B – 36 km, DN 25 – 68 km, DN
22C, DN 3 – 62 km, DN 73 – 133 km, DN 2A – 94 km, DN 21 – 105 km, DN
11 – 180 km, DN 52 – 45 km, DN 14 – 90 km, DN 2F – 83 km, DN 11A – 95
km, DN 14B – 56 km, DN 55 – 66 km, DN 5B – 40 km, DN 72 – 74 km, DN 7,
DN 71 – 60 km, DN 28B – 77 km, DN 74 – 99 km, DN 18 – 155 km, DN 64 –
136 km, DN 2B – 106 km, DN 15 – 200 km, DN 14A – 41 km, DN 79A – 100
km, DN 17C – 81 km, DN 16 – 91 km, DN 67 – 199 km, DN 75 – 161 km, DN
74A – 11 km, DN 10 – 145 km, DN 71 – 67 km, DN 13A – 131 km, DN 29 –
100 km, DN 5C – 61 km, DN 29B – 33 km, DN 54 – 72 km, DN 4 – 63 km, DN
61 – 79 km, DN 22 – 79 km, DN 22D – 81 km, DN 72A – 61 km, DN 2G, DN
12A – 139 km, DN 58 – 81 km, DN 58D – 67 km, DN 57B – 100 km.
Transportul feroviar
Strategia pe termen lung a sectorului feroviar în vederea modernizării şi

reînnoirii infrastructurii trebuie să se bazeze pe direcţiile europene în domeniu, fixate
de Comisia Europeană .Transportul feroviar este sectorul strategic de care depinde
succesul eforturilor de re-echilibrare a distribuţiei cererilor pe mai multe moduri de
transport , în special în cazul mărfurilor.
Finalizarea acestui proiect foarte complex va permite modernizarea a circa 18%
din reţeaua feroviară din România la parametrii europeni.
INCD - Urbanproiect
8
Strategia pe termen lung a sectorului feroviar până în anul 2015

1. Modernizarea Coridoarelor Pan-Europene IV şi IX şi Linia Râmnicu Vâlcea
Lucrările se prezintă pe cele patru mari proiecte:
- Coridorul IV ramura nordică - lungime 868 km
- Coridorul IV ramura sudică - lungime 468 km
- Coridorul IX - lungime 618 km
- Linia Râmnicu Vâlcea - lungime 38 km
2. Centralizarea electronică a staţiilor de cale ferată Ploieşti Vest. Ploieşti Est, Ploieşti
Triaj, Sighişoara, Alba Iulia, Deva, Simeria, Chitila, PM Buciumeni,
Chiajna, Feteşti, Complex Constanţa, Palas, Focşani, Lugoj,
Caransebeş, Complex Craiova şi Drobeta Turnu Severin
3. Electrificarea unor linii de cale ferată
- Timişoara – Stamora Moraviţa
- Cluj – Episcopia Bihor
- Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Vinţu de Jos
4. Lucrări de reparaţie a infrastructurii feroviare pentru aducerea şi menţinerea în
parametrii proiectaţii
5. Transformarea staţiilor de cale ferată cu trafic semnificativ, în centre comercial :
Deva, Braşov, Bacău, Buzău, Sibiu şi Oradea
6. Studiu preliminar pentru construcţia de linii de cale ferată de mare viteză
7. Continuarea programului de informatizare a sistemului de transport feroviar
Transportul naval
Principalele programe de dezvoltare şi modernizare implementate începând cu

anul 2000 au fost lucrări de protecţie a malului şi de control a inundaţiilor la canalele
Dunăre – Mare Neagră şi Poarta Albă – Midia – Năvodari.
Acolo unde Dunărea se află într-un regim natural de curgere, sunt necesare
măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie în vederea asigurării eficacităţii şi
exploatării în siguranţă, atât a sectoarelor fluvio-maritime cât şi fluviale, cât şi a
îmbunătăţirii calităţii navigaţiei pe braţul Sulina al Deltei Dunării prin reabilitarea şi
consolidarea malurilor, executarea de măsurători topo-hidrografice şi stabilirea de
sisteme de semnalizare pe sectorul românesc al Dunării. Un sistem de modernizare şi
management al traficului de vase este în curs de implementare în sectorul românesc.
Sectorul fluvial al Dunării, de la trecerea graniţei până la amplasamentul
lucrărilor hidrografice şi de navigaţie de la Porţile de Fier II (km 863) furnizează condiţii
adecvate pentru navigaţie întrucât se află sub regim controlat, în timp ce secţiunea aval
de Porţile de Fier II este în regim de scurgere natural, creând condiţii dificile de
navigaţie în anumite secţiuni pe perioada apelor mici.
INCD - Urbanproiect
9
Un alt program pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe sectorul româno-
bulgar al Dunării urmează să fie promovat.
Ca parte a reţelei de transport trans-europene, Dunărea are potenţial pentru
dezvoltarea turismului în zonele adiacente râului şi în Delta Dunării, şi pentru
îmbunătăţirea activităţilor din porturile fluviale, fiind parte din dezvoltarea
transportului combinat. Din acest motiv, se propun proiecte de modernizare pe căile
navigabile:
- Dunărea (Baziaş – Cernavodă – Brăila – Sulina)
- Canalul Dunăre – Marea Neagră (Cernavodă – Poarta Albă –
Constanţa) şi în
Porturile interioare Sulina, Tulcea, Galaţi, Brăila, Medgidia, Cernavodă, Călăraşi,
Olteniţa, Giurgiu, Zimnicea, Bechet, Rast, Calafat, Drobeta-Turnu-Severin şi Moldova-
Veche.
Transportul aerian
Transportul aerian românesc este în prezent dominat de către Aeroportul Henri

Coandă din Bucureşti, principalul aeroport internaţional din ţară. În concordanţă cu
importanţa sa naţională, Aeroportul Henri Coandă a beneficiat de majoritatea
investiţiilor în infrastructura aeroportuară, în special în dezvoltarea terminalului de
pasageri. Se estimează că aeroportul va deţine rolul cel mai important în regiune, deşi
cota sa de piaţă va putea fi diminuată în continuare de către aeroporturile regionale care
înregistrează creşteri rapide.
Este important să se asigure o creştere susţinută a Aeroportului Henri Coandă, ca
motor economic regional şi naţional, prin intervenţii în îmbunătăţirea capacităţii.
Terminalul de pasageri oferă suficientă capacitate în prezent, iar extinderea acesteia este
planificată pe termen mediu prin extinderea braţului terminalului şi prin construcţia
unui nou terminal de pasageri. Sunt de asemenea necesare investiţii pentru
modernizarea infrastructurii în zona securizată, în special în ceea ce priveşte pistele şi
parcarea pentru aeronave şi zonele de manevră, pentru a menţine nivele de siguranţă
adecvate.
Aeroporturile regionale şi secundare nu au beneficiat de aceeaşi atenţie ca aeroportul
naţional. Un motiv pentru această stare de fapt este traficul limitat de pasageri şi
veniturile reduse care să genereze un potenţial care să justifice investiţia.
O revizuire a acestei situaţii este necesară ca parte integrantă a master planului
naţional care să asigure concentrarea investiţiilor deosebit de necesare asupra
facilităţilor şi conexiunilor de acces ale aeroportului cheie prin modernizarea
aeroportului din: Arad, Bucureşti-Băneasa, Bucureşti-Henri Coandă, Bacău, Cluj
Napoca, Constanţa, Iaşi, Oradea, Sibiu, Suceava, Timişoara.
INCD - Urbanproiect
10
Transportul intermodal şi combinat
Transportul rutier de marfă este adecvat lanţurilor logistice moderne şi

serviciilor de livrare directă door-to-door, însă pune probleme mari protecţiei mediului.
În „Politica Europeană în sectorul transporturi – orizontul 2010: momentul deciziei”,
Comisia Europeană a planificat încurajarea unor moduri de transport mai ecologice şi
creşterea eficienţei lanţurilor de livrare directă de marfă, prin folosirea căilor ferate şi
transportului pe apă, şi dacă este necesar prin folosirea căilor aeriene şi rutiere.
Mişcarea containerelor maritime pe calea ferată între porturile maritime şi
terminalele intermodale sau liniile secundare private domină transportul de marfă
intermodal în România, aşa cum se întâmplă şi în cele mai multe ţări Europene. Nu
există facilităţi pentru mişcarea camioanelor pe calea ferată şi există o mişcare
intermodală limitată a mărfurilor la nivel intern.
Unul dintre proiectele luate în considerare sub capitolul „intermodal” este acela
de schimbare dintre feroviar şi cel aerian în Timişoara. Acest concept este în general
unic şi nu va mai fi discutat în detaliu mai departe. Restul acestei secţiuni ia în discuţie
conceptul convenţional de transport combinat feroviar/rutier cum este şi aplicat în
prezent în România. Din acest motiv este necesară modernizarea terminalelor de
transport combinat din: Alba Iulia, Bacău, Bradul de Sus (Piteşti), Braşov Triaj,
Bucureştii Noi, Buzău Sud, Cluj Napoca Est, Constanţa Mărfuri, Craiova, Deva, Galaţi
Mărfuri, Glogovăţ (Arad), Mediaş, Oradea Est, Ploieşti Crâng, Semenic (Timişoara Sud),
Tulcea Mărfuri, Terminal Port Constanţa şi Terminal Giurgiu-Port.
INCD - Urbanproiect
11
Scenariul schimbării fluxurilor de transport 2000 - 2020
Sursa: ESPON – IN SEARCH OF TERRITORIAL POTENTIALS, Sinteza 2005– raport 2
Schimbări (vehicule etalon pe km.) Creşterea fluxurilor transporturilor

feroviare
Sub 25% 2,5 – 5,0 milioane pasageri sau
25% - 33% 10,0 – 20,0 mil.tone
33% - 43% 5,0 – 7,0 milioane pasageri sau
Media pe spaţiul ESPON 20,0 – 30,0 mil.tone
43% - 70% peste 7,0 milioane pasageri sau
Peste 70% peste 30,0 mil.tone
Este de remarcat faptul că odată cu noul pod de la Calafat transporturile de pe

direcţia coridorului 9 TINA România - Bulgaria – Grecia – Turcia, fac să se reducă rolul
Bucureştilor ca punct nodal la intersecţia coridoarelor 4 şi 9, deşi se anticipează pe
vechiul traseu cea mai mare creştere a fluxurilor rutiere (peste 70%).
INCD - Urbanproiect
12
1
3.2. Conectarea la reţeaua de transporturi terestre şi maritime
Întrucât transportul bunurilor tranzacţionate pe piaţa globală se face în principal

pe mare, conectivitatea la porturile comerciale constituie o preocupare cheie pentru
competitivitatea Europei în context global. Porturile sunt porţi în reţeaua de transport
globală şi conectează zonele în care bunurile sunt produse, procesate şi consummate.
Relaţia dintre porturi ca noduri în reţeaua de transport europeană şi teritoriile din
interiorul continentului este parte a unui concept numit “autostrăzile mării” ce este
dezvoltat pentru a răspunde congestionării crescânde a coridoarelor de transport
terestru.
Concept / metodologie / evaluare
Indicele de conectivitate (ICON) măsoară timpul minim de acces necesar
transportului auto dintr-o regiune către cel mai apropiat nod de transport (de exemplu
cea mai apropiată intrare pe o autostradă, gară, port commercial sau aeroport
commercial). De asemeni, acest indicator ia în calcul şi utilitatea nodului, în funcţie de
serviciile oferite.
Măsurarea conectivităţii unei regiuni la cel mai apropiat port oferă informaţii
esenţiale despre conectivitatea dintre porturi şi zonele terestre deservite de acestea.
Legăturile puternice se traduc în potenţial evident de dezvoltare economică. Au fost
luate în considerare porturile comerciale (în special cele în care se desfăşoară trafic cu
containere) de capacitate cuprinsă între 0,5 şi 100 de milioane de tone pe an şi regiunile
lor aferente demarcate prin accesibilitatea auto de până la 3 ore. În plus, a fost integrată
în calcul şi capacitatea portului, care dă un indicator al nivelului de servicii maritime
oferite (indicele de conectivitate fiind direct proporţional cu numărul de servicii).
Interpretare
Harta alăturată oferă o imagine de ansamblu asupra locaţiei celor mai importante
porturi comerciale (indicată prin punctele roşii). Regiunile de coastă ale Europei Centrale,
împreună cu Canalul Mânecii şi Marea Nordului, au cea mai mare valoare a conectivităţii
şi cele mai eficiente conexiuni ale porturilor cu regiunile apropiate. Această accesibilitate
a porturilor comerciale prezintă o descreştere înspre Polonia şi Marea Baltică din cauză că
autostrăzile şi căile expres sunt în prezent mai puţin dezvoltate în Europa de Est. Înspre
Marea Neagră, România şi Bulgaria au, remarcabil, un nivel mare de conectivitate la
infrastructura maritimă. Conectivitatea la porturile comerciale este, în general, mai puţin
pronunţată pe coasta şi în insulele Mediteranei, mai puţin Cipru şi Sicilia, considerate
excepţii în acest caz. În particular, coasta mediteraneeană a Spaniei prezintă un nivel mic
al conectivităţii maritime. Acest lucru se datorează în principal faptului că serviciile
navale sunt asigurate ca parte a unei reţele de transport terestre, de coastă, ce asigură
timpi de călătorie între 30 de minute şi o oră pentru a accesa porturile. Un model
contrastant poate fi observat coasta atlantică a Franţei, unde conectivitate este mai bună
în teritoriu decăt în regiunile de coastă dintre porturi.
1
Sursa: ESPON Briefing 2 - Mapping regional competitiveness and cohesion, European and global outlook
on territorial diversities, March 2006
INCD - Urbanproiect
13
INCD - Urbanproiect
14
INCD - Urbanproiect
15
INCD - Urbanproiect
16
INCD - Urbanproiect
17
INCD - Urbanproiect
18
INCD - Urbanproiect
19
INCD - Urbanproiect
20
Concluzii
Infrastructurile şi serviciile de transport sunt, în general, bine distribuite de-a
lungul ţărmurilor Europei, cu toate că unele regiuni periferice sunt mai slab deservite.
Există un potenţial evident pentru dezvoltarea sistemelor de transport terestru-maritim,
transport naval şi “autostrăzi ale mării”. Cu toate acestea, aceste dezvoltări nu afectează
doar regiunile de coastă din apropierea porturilor ci generează şi preocupări privind
probleme de conectivitate şi competitivitate ale regiunilor centrale şi ale nodurilor din
reţeaua urbană europeană şi, de asemeni, ale multor regiuni rurale. Pentru zonele ce se
confruntă cu o congestionare crescută a căilor de transport, conectivitatea la porturile
comerciale ar trebui să constituie o preocupare majoră. În acest context, trebuie notat că,
această analiză este focalizată pe legăturile dintre transporturile maritime şi cele terestre
auto şi nu ia în calcul transporturile feroviare care, şi acestea, sunt un factor decisiv în
dezvoltarea portuară.
INCD - Urbanproiect
21
CONECTIVITATEA LA PORTURILE COMERCIALE
Conectivitatea la porturile comerciale exprimată în timp

0’ – 10’ 1h 40’ – 1h 50’
10’ – 20’ 1h 50’ – 2h
20’ – 30’ 2h – 2h 10’
30’ – 40’ 2h 10’ – 2h 20’
40’ – 50’ 2h 20’ – 2h 30’
50’ – 1h 2h 30’ – 2h 40’
1h – 1h 10’ 2h 40’ – 2h 50’
1h 10’ – 1h 20’ 2h 50’ – 3h
1h 20’ – 1h 30’
Date nedisponibile
1h 30’ – 1h 40’
INCD - Urbanproiect
22
3.3. Consolidarea legăturilor trans-carpatice ca suport al
dezvoltării regionale şi obiectiv strategic de
dezvoltare spaţială a României
Argumente pentru obiectivul strategic de dezvoltare spaţială a româniei nr. 4

„consolidarea legăturilor trans-carpatice ca suport al dezvoltării regionale”2
Necesitatea unei mai bune conectări a teritoriului României la U.E. prin

intermediul coridoarelor trans-europene
REŢEAUA RUTIERĂ - TINA REŢEAUA FEROVIARĂ - TINA
EMBED MSPhotoEd.3
Se remarcă coeficienţii mari de ocolire pentru Regiunea de Dezvoltare nr.1 Nord-Est

(Moldova), considerată a fi extremă periferie în raport cu dorsala/pentagonala europeană,
ceea ce are drept consecinţă, o lipsă de atractivitate pentru investitori.
POTENŢIAL DE ACCESIBILITATE PE CALE FERATĂ (ESPON)
Accesibilitate
SCĂZUTĂ
scăzută
MEDIA UE
Media UE
RIDICATĂ
Atractivitatea unui teritoriu pentru

Accesibilitate
companiile importante este legată şi de
ridicată
criteriul “one day trip” – posibil de
îndeplinit mai ales cu mijloace de transport
aeriene şi feroviare.
2
Deşi prevăzut în studiul AMTRANS, acest obiectiv a fost iniţial omis din aprobarea dată de Guvern în
octombrie 2005 memorandumului „Linii directoare ale conceptului de dezvoltare teritoriala a României”,
pe baza căruia urma a fi elaborat ulterior Conceptul de Dezvoltare Teritorială a României. Dar, a revenit
în atenţie datorită blocării repetate începând cu decembrie 2005 a principalelor trecători prin Carpaţii
Meridionali şi Orientali şi a accentuării în strategia Lisabona a importanţei pentru competitivitate a unei
bune accesibilităţi.
INCD - Urbanproiect
23
EFECTE ANTICIPATE ALE DEZVOLTĂTII TRANSPORTURILOR FEROVIARE (ESPON)
1993 2020
Hărţi spaţiu timp, deformate în raport cu durata de călătorie pe cale ferată

Latura patrulaterului = 5 ore
Distanţa dintre Budapesta şi Iaşi
OBSERVAŢII:
- În anul 1993 durata parcursului între regiunea nord-vest din România şi prima metropolă
situată la vest de România (Budapesta) este mai mare decât cea dintre Marea Nordului şi
Marea Mediterană
- În Uniunea Europeană, pentru anul 2020 se anticipează o ameliorare evidentă a
accesibilităţii, dar în România, până in 2013 nu se întrevede o nouă legătură feroviară intre
Moldova şiTransilvania
Relaţiile funcţionale inter-regionale sunt insuficient susţinute de infrastructura de

transporturi sau nu sunt sigure din cauza riscurilor naturale.
PATN – REŢEAUA DE CĂI

PATN – REŢEAUA DE CĂI RUTIERE
FEROVIARE
-legături insuficient de sigure - areale cu slabe legături inter-regionale
INCD - Urbanproiect
24
INCD - Urbanproiect
25
INCD - Urbanproiect
26
Slaba accesibilitate a Regiunii Nord – Est, reflectată în diferenţele de dezvoltare, limitează

competitivitatea la scară naţională şi europeană
Alocare fonduri Indice dezvoltare

PNB Rata sărăciei Rata şomaj
Regiunea regionale umană
us$ ppc % %
% %
România 6,560 28,9 8,4 100 0,786
1. Nord-est 4,466 40,7 10,8 21 0,756
2. Sud-est 5,365 33,2 10,0 14 0,762
3. Sud 4,945 30,4 9,2 16 0,756
4. Sud-vest 5,232 32,4 9,4 12 0,768
5. Vest 6,598 24,5 6,6 9 0,784
6. Nord-vest 5,749 26,6 6,8 12 0,769
7.centru 6,531 24,8 9,0 11 0,783
8. Bucureşti 13,179 15,0 3,3 5 0,862
INCD - Urbanproiect
27
INCD - Urbanproiect
28
INCD - Urbanproiect
29
4. FACTORI SPATIALI DE COMPETITIVITATE
4.1. România în contextul economiei Europene
Comisia Europeană şi Consiliul European au fost de accord cu un set strategic de

7 indicatori din lista scurta de 14 indicatori a Agendei de la Lisabona, şi anume:
INDICATORI
1 PIB (ppc) / locuitor în anul 2000
2 Productivitatea muncii - PIB (ppc) / persoană angajată în anul 2000
3 Rata de ocupare a forţei de muncă – persoane angajate cu vârste între 15-64 ani ca
pondere din totalul populaţiei din aceeaşi grupă de vârsta în anul 2000
4 Ponderea angajaţilor în vârstă – persoanele angajate cu vârsta de 55-64 ani ca
pondere din populaţia din aceeaşi grupă de vârstă în anul 2000
5 Ponderea cheltuielilor din PIB pentru Cercetare & Dezvoltare în anul 2000
6 Dispersia regională a ratei şomajului – coeficientul de variaţie la nivelul NUTS 3 a
ratei şomajului în interiorul fiecărei regiuni NUTS 2 în 2003
7 Rata şomajului pe termen lung – persoane în şomaj de peste 12 luni ca pondere din
totalul forţei de muncă în anul 2000
Diversitatea semnificativă la scară regională a indicatorilor economici indică

situaţia mai favorabilă a părţii de nord şi vest a continentului faţă de cea de sud şi est.
Regiunile cu performanţe ridicate se situează mai ales în Elveţia, Austria, Germania,
Benelux, Marea Britanie, Danemarca şi Suedia. În linii mari, există o zonă de
performanţă ridicată care pleacă din regiunea Stockholm prin Norvegia şi Danemarca
(plus o regiune din Scoţia), prin sud-estul Angliei, cu segmente în ţările Beneluxului şi
Germania, până în Elveţia şi în unele regiuni din Austria.
Regiuni cu performanţă peste medie sunt întâlnite în Portugalia, Spania, Irlanda,
Franţa, Italia, Finlanda, Slovacia şi Cipru.
In unele ţări ariile urbane se detaşează de regiunile înconjurătoare sau de restul
ţării, în special în cazul regiunilor capitalelor Praga, Bratislava şi Budapesta, fapt
evident şi în cazul regiunilor metropolitane din Belgia, Germania şi Spania.
In concluzie, indicatorii structurali la scara regională evidenţiază diversitatea
strategiilor care ar trebui sa fie aplicate de regiuni, pe baza potenţialului propriu, pentru
a contribui la atingerea obiectivelor de la Lisabona. Este posibil ca promovarea
economiei locale bazată pe cunoaştere să nu fie cea mai bună strategie pentru anumite
regiuni.
Prezenţa ariilor urbane de importanţă Europeană şi o bună accesibilitate
(multimodală) par a afecta performanţa indicatorului compus de la Lisabona.
România se situează în categoria ţărilor cu performante scăzute faţă de media UE, dar
mai bune decât unele dintre tările care au aderat în ultimul val.
INCD - Urbanproiect
30
PERFORMANTA – număr de indicatori situaţi în sfertul superior minus numarul

de indicatori din sfertul inferior
> 3 – performanţă ridicată
1-3
0 – performanţă medie
-3 - -1 – performanţă scăzută
< -3
Făra date
ESPON Briefing 2 - Mapping regional competitiveness and cohesion, European and global outlook on territorial
diversities, March 2006
INCD - Urbanproiect
31
Detalierea unor indicatori

Surse:
- ESPON - Raport interimar 1.1.3. Particular effects of enlargement of the EU and
beyond on the polycentric spatial tissue, The Royal Institute of Technology (KTH)
Department of Infrastructure, Division of Urban Studies, Stockholm, Sweden,
August 31, 2004
- ESPON Raport final 1.1.1. - Potentials for polycentric development, mai 2005
- ESPON Raport finalo1.1.2. - Urban-rural relations în Europe
a) Nivelul PIB (ppc) pe locuitor şi ritmul de creştere din România sunt printre cele mai
scăzute în comparaţie cu media europeană
Nivel PIB.ppc / locuitor şi rata

anuală de creştere în raport cu
media UE (= 100)
0-25
25-50
50-75
75-100
100-125
125-150
150-175
175-200
Peste 200
Fără date
INCD - Urbanproiect
32
b) Rata anuala de creştere este de asemenea modestă, ceea ce indică dificultăţi în

reducerea decalajelor
PIBppc – rata anuală de

creştere 1995 – 2000 (%)
sub -1
-1-0
0-1
1-3
3-5
5-7
peste 7
fără date
c) Corelarea PIB cu rata şomajului indică, în condiţiile unui PIB scăzut, valori ridicate
ale şomajului pe jumătate din teritoriul Romaniei (comparabile cu o mare parte din
ţările UE) dar şi, pe cealalta jumătate, valori scăzute ale şomajului, comparabile cu
unele zone din ţări dezvoltate.
d) Corelare şomaj şi PIB.ppc în Î

raport cu media UE n
PIB scăzut; şomaj ridicat

PIB scăzut; şomaj scăzut
PIB ridicat; şomaj ridicat
PIB ridicat; şomaj scăzut
Fără date
INCD - Urbanproiect
33
raport cu regiunile considerate în dificultate la scara Europei - regiuni periferice
(Fringe3), regiuni în declin (Shrinking 4), regiuni industriale înapoiate (Rustbelt 5) şi
regiuni rustice (Rustic) -, de un deosebit interes pentru România sunt regiunile
rustice.
Regiuni rustice (Rustic) – regiuni specializate în sectorul primar, cu nivel scăzut de
venituri şi o rată lentă de transformare structurală recentă, dar acum mişcându-se spre
sectorul secundar şi terţiar, par să experimenteze o uşoară creştere economică în raport
cu regiunile dominant agrare. Slaba rată de creştere a sectorului secundar şi terţiar în
trecut denotă lipsa de atractivitate a regiunii în situaţia de pre-aderare când competiţia
internaţională liberă era mai puţin accentuată ca după aderare.
Indicatori utilizaţi pentru definirea Comentarii:

unor regiuni rustice (caracteristica - la scară europeană există şase zone „extrem
este dată de numărul de indicatori rustice”, cu toţi indicatorii situaţi în sfertul inferior
aflaţi în sfertul inferior de valori): al valorilor şi toate sunt în România
- % angajaţilor în agricultură - zone „foarte rustice”, cu patru indicatori în sfertul
- indice de schimbare 1991 – 1996 inferior de valori, sunt în primul rând în România,
- PIB.ppc / angajat în sector Bulgaria, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia dar şi
primar în Portugalia, Italia şi Grecia
- teren agricol / angajat în sector
primar
- % angajaţi în sector terţiar
Comunităţi
extrem rustice
Comunităţi
foarte rustice
3
regiuni cu densitate redusă, nivel redus de dezvoltare economică şi rată de creştere lentă – puţin
atractive pentru investitori şi pentru forţa de muncă mobilă calificată
4
regiuni cu o structură demografică slabă tendinţe demografice negative, densitate şi masă scăzută de
locuitori, implicate într-o spirală negativă de cumul de cauze, cu o piaţă regională în declin pentru
sectorul privat şi o creştere costului pe locuitor pentru servicii publice
5
se anticipează că venitul scăzut şi nivelul tehnologic în industria de prelucrare nu vor atrage noi
investiţii ca alte regiuni manufacturiere
INCD - Urbanproiect
34
4.2. Dimensiuni teritoriale ale competitivităţii
În context spaţial, competitivitatea economică este determinată de:

- implicarea centrelor urbane în valorificarea creativă şi inovativă a potenţialului
naţional, care să alcătuiască un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare, prin
concentrarea unor combinaţii de produse şi servicii competitive sau care au şanse să
devină competitive (servicii IT, financiare, industrii creative, servicii de mediu, servicii
personalizate, turism etc.) concomitent cu dezvoltarea accesibilităţii, a resurselor din
învăţământ şi cercetare-inovare, a infrastructurii de afaceri, calităţii mediului şi calităţii
vieţii;
- realizarea unui sistem integrat de accesibilitate a potenţialului naţional şi de
stabilire de interconexiuni între elementele sistemului policentric;
- utilizarea potenţialului de cercetare-inovare, în special al centrelor universitare,
care devin astfel promotoare ale activităţii inovative şi care oferă oportunităţi multiple
şi şanse pentru dezvoltare profesională ca factor de stabilizare a forţei de muncă locale
şi de atragere a forţei de muncă înalt calificată;
- dezvoltarea şi promovarea turismului prin valorificarea patrimoniului natural şi
cultural şi a perspectivei axate pe peisajul natural şi cultural. Totodată, dezvoltarea
turistică va urmări planul naţional de amenajare a teritoriului (secţiunea turism), cu
ţintire pe gestionarea creativă a peisajelor naturale şi a patrimoniului cultural rural;
- realizarea de conexiuni superioare ca scară, la nivel teritorial prin stimularea
apariţiei şi consolidării clusterelor economice.
Asigurarea coeziunii teritoriale determină pe termen lung dezvoltarea economică
echilibrată şi creşterea nivelului de trai. Pe termen mediu o politică orientată exclusiv
către echilibrarea spaţială din punct de vedere economic ar antrena slăbirea zonelor
puternice şi, de aceea, este necesară evaluarea, selecţia şi prioritizarea opţiunilor de
investiţii având în vedere mixul/combinaţiile optime de activităţi competitive, existenţa
dotărilor şi serviciilor necesare funcţionării polilor de dezvoltare, verificarea
accesibilităţii, facilităţile existente privind pregătirea resurselor umane, oferta de
spaţii/terenuri necesare şi a compatibilităţii funcţionale a acestora.
Obiectivul general al Priorităţii 1 din PND este creşterea productivităţii
întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie
la nivelul Uniunii.
Obiective specifice sunt:

• Creşterea contribuţiei IMM la PIB cu 20% până în 2015.
• Creşterea valorii cheltuielilor totale de C-D până la 3% din PIB în 2015.
• Creşterea numărului utilizatorilor de Internet - întreprinderi/populaţie - de la
52% / 19% în 2003 la 70% / 55% în 2015.
• Reducerea intensităţii energetice primare cu 40 % până în anul 2015, comparativ
cu anul 2001.
INCD - Urbanproiect
35
Sub-priorităţile în cadrul cărora se vor concentra măsurile din cadrul acestei
priorităţi sunt:
• Creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea accesului pe piaţa al
întreprinderilor, în special al celor mici şi mijlocii
• Dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere, prin promovarea cercetării şi
inovării şi accelerarea dezvoltării societăţii informaţionale
• Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de
energie
În secţiunile următoare vor fi prezentate succint sub-priorităţile menţionate,
tivându-se alegerea lor şi indicându-se câteva dintre liniile principale de acţiune avute
în vedere.
Un factor important în consolidarea întreprinderilor existente dar şi în susţinerea
start-up-urilor îl constituie dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri adecvate prin
instrumente specifice soft şi hard, armonizate cu nevoile IMM, beneficiind astfel de
avantajele managementului corporativ, de surse de finanţare adecvate şi garanţii
asociate, de avantajele tehnice ale serviciilor societăţii informaţionale şi de cooperarea
activă cu mediul universitar şi de cercetare pentru exploatarea cunoştinţelor ştiinţifice şi
valorificarea potenţialului creativ propriu.
Sprijinirea incubatoarelor va avea efecte benefice atât asupra dezvoltării de noi firme
competitive, cât şi asupra fructificării potenţialului de inovare la nivelul IMM,
pregătindu-le pe acestea pentru competiţia de pe piaţă.
Dezvoltarea centrelor de afaceri reprezintă un alt factor de susţinere a
întreprinderilor, prin faptul că măreşte accesul acestora la servicii de consultanţă,
precum şi la alte tipuri de servicii suport specializate cu valoare adăugată înaltă.
De asemenea, România poate încuraja dezvoltarea clusterelor emergente prin susţinerea
eforturilor pe care un grup de firme îl poate face pentru a fructifica la maxim potenţialul
concentrării economice.
Luând în considerare obiectivul Lisabona de stimulare a inovării, ca bază a
dezvoltării economice competitive, la nivelul României este necesară aplicarea
sistematică a măsurilor stimulative pentru inovare şi transfer tehnologic, inclusiv prin
finanţarea activităţii de cercetare-dezvoltare produsă şi/sau achiziţionată de
întreprinderi.
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare au avut o dinamică modestă în România
până în prezent, dar pe măsură ce România se integrează în piaţa unică comunitară,
odată cu intensificarea competiţiei, activitatea de cercetare-dezvoltare va fi cea care va
permite firmelor să reziste pe piaţă. Guvernul va încuraja cheltuielile private de
cercetare-dezvoltare atât direct, prin creşterea cheltuielilor publice de cercetare dezvoltare şi a
achiziţiilor publice de produse de înaltă tehnologie, cât şi indirect, prin acţiuni de tipul
fondurilor de risc, măsurilor fiscale indirecte, campaniilor de promovare, etc. În cadrul acestei
măsuri, vor fi demarate proiecte de infrastructură de CD care vor constitui reale bunuri
publice în procesul de dezvoltare competitivă.
Stimularea inovării este însă foarte importantă pentru creşterea valorii adăugate,
pentru competitivitate pe termen lung şi pentru accesul firmelor româneşti pe pieţele
INCD - Urbanproiect
36
internaţionale, deci implicit pentru reducerea deficitului comercial. În acest sens, este
necesară sprijinirea capacităţii inovative la nivelul firmelor, prin diferite activităţi de
asistenţă, consultanţă, sprijin pentru acces la finanţare, crearea condiţiilor pentru
dezvoltare.
Barierele dintre cercetare şi valorificarea rezultatelor acesteia în activitatea
comercială a firmelor sunt încă foarte importante în România. Întărirea cooperării
firmelor cu universităţile şi cu institutele de cercetare poate constitui un factor foarte
important şi din perspectiva dezvoltării infrastructurii de afaceri, prin cvasi-accesul la
servicii de consultanţă prin proiecte comune.
Stimularea utilizării tehnologiei informaţiei susţine acest sector productiv care
este deja remarcat ca fiind dintre cele mai competitive. Analiza performanţelor în
domeniul societăţii informaţionale arată că România a înregistrat progrese în domeniul
informatizării învăţământului şi administraţiei publice, dar nu a reuşit să antreneze
suficient sectorul întreprinderilor în dezvoltarea TIC.Serviciile nu pot exista sau nu pot
fi dezvoltate fără modalităţi rapide şi sigure de a face schimb de informaţii. Astfel,
extinderea reţelelor broadband este o condiţie obligatorie pentru existenţa unei
economii bazate pe cunoaştere. Nivelul scăzut al veniturilor în România face ca
achiziţiile de calculatoare şi conectarea la Internet să se menţină la un nivel scăzut aşa
cum arată şi evoluţia pieţei IT. Dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice
electronice aduce, de asemenea, beneficii atât la nivel public cât şi privat.
Planul Naţional de Dezvoltare a României analizează competitivitatea din perspectiva
următorilor factori:
 Stabilitatea macroeconomică
 Productivitatea muncii
 Calitatea produselor şi serviciilor
 Costul scăzut al forţei de muncă
 Investiţiile
 Existenţa unui mediu de afaceri stabil şi predictibil.
4.2.1. Competitivitatea României din perspectiva

capitalului teritorial şi a capacităţii de adaptare
la piaţa integrată
Abordată pe palier regional, competitivitatea priveşte în special capitalul

teritorial şi capacitatea de răspuns la provocările pieţei integrate şi rezultă din trei
indicatori:
(1) – un indicator care combină situaţia economică (PIB, dinamică PIB) şi potenţialul de
restructurare (productivitate, rata de ocupare a forţei de muncă, cheltuielile pentru
C&D, sectorul afacerilor din sectorul C&D, populaţia cu pregătire superioară)
(2) – un indicator privind piaţa muncii care combina şomajul, evoluţia şomajului,
somajul în rândul tinerilor, rata de înlocuire a forţei de muncă, densitatea locurilor
de muncă şi locurile de muncă din sectorul terţiar
INCD - Urbanproiect
37
(3) - funcţiuni de importantă europeană şi globală localizate în principalele arii
funcţionale urbane selectate în funcţie de dominanţa următoarelor tipuri de
funcţiuni :
 luarea deciziilor (partea din cartierele generale ale principalelor 1500 companii
din Europa)
 administraţie (centre administrative de nivel EU, naţional, regional şi local)
 învăţământ superior (număr studenţi în institute de învăţământ superior)
 turism (număr locuri de cazare în relaţie cu numărul de locuitori)
Cea mai bună poziţie în privinţa competitivităţii este deţinută de Marea Britanie
şi Irlanda datorită puterii economice şi potenţialului ridicat de restructurare, o piaţă a
muncii regională având scorul peste indicatorii medii şi o specializare funcţională a
ariilor urbane orientată în special spre învăţământul superior. Alte 3 regiuni din Franţa
au scoruri apropiate (Ile-de-France, Loira şi Aquitania) dar nici o regiune din Germania
din cauza unui nivel scăzut de creştere economică.
Tările nordice îşi concentrează puterea economică în capitalele de regiune, au
potenţial ridicat de restructurare şi în alte regiuni dar piaţa muncii se situează sub
medie, în special în unele regiuni din Finlanda.
Tările din estul UE, de exemplu, Estonia, Letonia, Ungaria şi Slovenia au
potenţial de creştere economică dar stau mai slab ca potenţial de restructurare. Similar
se situează Lituania, Polonia, Slovacia, Grecia, Portugalia şi sudul Italiei unde şi piaţa
muncii se situează sub medie.
Republica Cehia, Bulgaria şi România prezintă tendinţe de dezvoltare economică
mai slabe. Amploarea potenţialului de restructurare pare a fi relaţionat cu diversitatea
funcţională a principalelor arii urbane. Potenţialul de dezvoltare este mai scazut acolo
unde exista doar o singura specializare importantă, ca în cazul oraşelor capitală din
estul UE, Bulgaria şi România, în care dominantă este doar funcţiunea administrativă.
Observaţii :
(1) în cazul României există numai două specializări – administraţie şi învăţământ
superior.
(2) piaţa muncii se situează sub medie cu excepţia Regiunii vest
INCD - Urbanproiect
38
INCD - Urbanproiect
39
INCD - Urbanproiect
40
ACCESIBILITATEA TRANSPORTULUI DE MĂRFURI LA CEL MAI APROPIAT „MEGA”

(timp, în minute)
Până la 120
De la 120 la 180
De la 180 la 240
De la 240 la 300
300 şi peste
Date nedisponibile
FUNCŢIUNI DECIZIONALE ÎN AFARA „MEGA” (după importanţă)
Impotanţă europeană
Impotanţă naţională/transnaţională
Impotanţă regională
Impotanţă locală
Importanţă
globală
ZONELE DE CREŞTERE METROPOLITANĂ EUROPEANĂ (MEGA) după imporanţa
funcţională şi semnificaţia în context global, european şi transnaţional
INCD - Urbanproiect
41
Sursa: ESPON Briefing 2 - Mapping regional competitiveness and cohesion, European and global outlook on
territorial diversities, March 2006
4.2.3. Structurile şi performanţele economice în

teritoriu
Principalele activitati cu potential competitiv si relevanţa spaţiala

Industria prelucrătoare
Conceptul de politică industrială are ca scop îmbunătăţirea competitivităţii prin
stimularea performanţei companiilor, punând accent pe politicile orizontale care
influenţează toate sectoarele industriei şi anume: inovarea, noile tehnologii şi dotările
de prelucrare, abilităţile profesionale, educaţia şi pregătirea profesională,
managementul afacerii.
În prezent, serviciile industriale sunt slab reprezentate, fără a exista o evidenţă a
profilului şi calităţii acestora. Procesul de restructurare industrială iniţiat are o
componentă importantă de externalizare a activităţilor indirect legate de procesul de
fabricaţie, cum sunt transportul, paza, aprovizionarea, întreţinerea sistemelor
informatice, etc. Dezvoltarea serviciilor industriale de calitate în scopul creşterii
competitivităţii produselor este un proces deosebit de necesar la nivel naţional, atât prin
aceea că poate genera cunoştinţe în zona analizei stadiului calitativ al proceselor de
fabricaţie şi al produselor comparativ cu nivelul internaţional, cât şi prin stimularea
aplicării celor mai bune practici în toate domeniile industriale, sectorul serviciilor fiind
totodată generator de noi locuri de muncă.
Sectoarele de bază ale industriei prelucrătoare sunt: metalurgie (27%), bunuri de
consum (26%), chimie (20%), construcţii de maşini (11%) şi electronică-electrotehnică
(4%).
Cele mai dinamice ramuri, cu creşteri semnificative, peste media din industria
prelucrătoare, sunt: echipamente, radio TV, comunicaţii (creştere medie anuală de
30,5% în perioada 1999-2004), prelucrarea lemnului şi produselor din lemn (16%),
mijloace de transport rutier (13,5%), alte mijloace de transport (7,5%), industria chimică
(7%).
La polul opus, ramurile cu creştere negativă în industria prelucrătoare au fost:
aparatura, industria medicală, optică şi fotografică (scădere medie anuală de 17,55% în
perioada 1999-2004), metalurgia (13,5%), prelucrarea ţiţeiului, cocsificare (7%), maşini şi
echipamente (6%), textile (3%).
În sectoarele fabricaţiei de textile, încălţăminte, articole de îmbrăcăminte, maşini
şi aparate electrice, numărul personalului a rămas la nivelul anului 1999.
INCD - Urbanproiect
42
INCD - Urbanproiect
43
INCD - Urbanproiect
44
INCD - Urbanproiect
45
INCD - Urbanproiect
46
INCD - Urbanproiect
47
INCD - Urbanproiect
48
Dezvoltarea durabilă presupune satisfacerea necesitaţilor prezentului fără însă a
pune în pericol capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi de
dezvoltare. PND include o serie de măsuri care vor contribui la atingerea obiectivelor
de dezvoltare durabilă ale României. Ele promovează o parte din activităţile indicate de
Summit-ul ONU asupra dezvoltării durabile de la Johannesburg, cum ar fi promovarea
cooperării dintre sectorul de cercetare dezvoltare şi firme, promovarea producerii de
energie curată, valorificarea resurselor regenerabile de energie şi a
tehnologiiloralternative.
Prioritatea 1 a PND îşi propune să promoveze introducerea inovării în cadrul
firmelor, în vederea realizării de produse/ servicii noi sau cu îmbunătăţiri semnificative
şi cu valoare adăugată ridicată, pe baza utilizării raţionale şi eficiente a resurselor
naturale şi umane existente. Un sprijin direct se va acorda în cadrul acestei priorităţi
retehnologizării producţiei industriale în ceea ce priveşte protecţia mediului, prin
sprijinirea introducerii de tehnologii nepoluante.
Sub-prioritatea 1.3.3 - Îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întreg lanţul - resurse
naturale, producere, transport, distribuţie şi utilizare finală a energiei electrice şi
termice - se realizează prin susţinerea investiţiilor în sectorul energetic, conducând la
reducerea poluării mediului.
Valorificarea resurselor regenerabile de energie se bazează pe utilizarea noilor
tehnologii, cu impact nepoluant asupra mediului.
INCD - Urbanproiect
49
INCD - Urbanproiect
50
INCD - Urbanproiect
51
INCD - Urbanproiect
52
4. Reducerea decalajului digital în mediul rural
Sistemele BWA de tip WiMAX beneficiază de o serie de caracteristici care
conferă o oportunitate deosebită pentru implementarea în mediul rural. Menţionăm
printre acestea:
- acoperire care se poate realiza dinamic pe o arie foarte largă;
- costuri relativ scăzute pentru echipamente şi instalare;
- arhitectură flexibilă şi uşor reconfigurabilă; se pot configura mai multe tipuri de reţele:
punct–la-punct, punct-multipunct, cu acoperire continuă, etc.
Utilizarea sistemelor BWA de tip WiMax va permite astfel furnizarea de acces
rapid la informaţie pentru comunităţi izolate, contribuind semnificativ la reducerea
decalajului digital.
INCD - Urbanproiect
53
INCD - Urbanproiect
54
INCD - Urbanproiect
55
INCD - Urbanproiect
56
INCD - Urbanproiect
57
INCD - Urbanproiect
58
4.2.9. Specializarea teritorială în domeniul serviciilor
Au fost identificate ca semnificative trei sub-sectoare din sectorul serviciilor:

► servicii legate de comerţ (en gros / wholesaling + en detail / retail), hoteluri,
restaurante, transport şi comunicaţii
► servicii legate de intermediere financiară, afaceri imobiliare şi servicii pentru afaceri
► servicii legate de administraţie (inclusiv asistenţă socială obligatorie), educaţie,
sănătate şi asistenţă socială.
Pentru anul 2004 s-a stabilit concentrarea regională peste medie a acestor sub-
sectoare pe regiuni şi s-a pus în evidenţă sub-sectorul cu cel mai mare ritm de creştere.
Apar evidente două fenomene :
(1) în multe regiuni cel mai important sub-sector al serviciilor este administraţia
publică, educaţia, sănătatea şi asistenţa socială. Există şi regiuni în care subsectorul
comerţ, hoteluri, restaurante, transport şi comunicaţii este mai important, ca de
exemplu, în Spania, Irlanda, Italia de nord, Austria şi Republica Cehă, Ungaria,
Grecia, Malta, Cipru şi cea mai mare parte din Polonia, Letonia şi România.
Serviciile orientate către o bază productivă ca intermedierea financiară, afacerile
imobiliare şi serviciile pentru afaceri nu sunt dominante în nici o regiune, fiind un
sub –sector relativ mic (medie 18%), faţă de comert etc. (37%) şi servicii publice
(45%) şi, totodată, sunt puţin evidenţiate la scara NUTS 2 ;
(2) concentrarea seviciilor peste medie a unui anumit sub-sector poate fi întâlnită şi în
afara capitalelor şi regiunilor mai urbanizate. Oricum, există capitale în care nu se
evidenţiază concentrări peste medie, în timp ce acestea apar în regiunile din jur – de
exemplu, Lisabona, Madrid, Paris, Oslo şi Stockholm. Este interesant de menţionat
că, doar în foarte puţine regiuni cea mai rapidă creştere procentuală a unui sub-
sector coincide cu o pondere maximă a acestuia ca locuri de muncă – de exemplu,
unele regiuni din Marea Britganie, Franţa, Belgia, Olanda, Germania, Norvegia,
Suedia, Polonia, Estonia, Ungaria şi Grecia. În cele mai multe regiuni există o
corelaţie directă între ponderea unui sub-sector care depăşeşte media şi ritmul de
creştere al acestuia. Regiunile care nu au sub-sectoare cu concentrări peste medie pot
fi considerate ca având o structură mai diversificată a sectorului serviciilor.
In concluzie, Europa are regiuni specializate cu o pondere peste medie a
concentrării forţei de muncă dintr-un anumit subsector, distribuite neregulat în
teritoriu. Cele mai ridicate ritmuri de creştere sunt în sectorul intermedierii financiare,
afacerilor imobiliare şi serviciilor pentru afaceri.
INCD - Urbanproiect
59
CONCENTRAREA UNUI ANUMIT SUB-SECTOR AL SERVICIILOR

TERŢIARE, 2004
Comerţ en-gros şi cu amănuntul, servicii hoteliere, alimentaţie
publică, transport şi comunicaţii
Intermedieri financiare, afaceri şi imobiliare
Administraţie publică, educaţie, sănătate şi asistenţă socială
Fără date
SUB-SECTORUL CU CREŞTEREA CEA MAI MARE (1999-2004) ÎN REGIUNILE CE PREZINTĂ O
CONCENTRARE CRESCUTĂ ÎNTR-UNUL DIN SUBSECTOARE
Comerţ en-gros şi cu amănuntul, servicii hoteliere, alimentaţie

publică, transport şi comunicaţii
Intermedieri financiare, afaceri şi imobiliare
Administraţie publică, educaţie, sănătate şi asistenţă socială
INCD - Urbanproiect
60
Indicatori comparativi integraţi

Ritmul de modernizare a economiei la scara a 6 regiuni din România se situează
peste media UE, dar în regiunile Vest şi Centru ritmul este inferior acestei valori.
Nivel de specializare regională în

raport cu media UE
Rata de creştere a specializării
(creşterea sectorului serviciilor,
declinul locurilor de muncă şi
creşterea concentrării în sectorul
primar, declinul locurilor de muncă
şi dispersia sectorului secundar)
Indicatori integraţi la PIB.ppc / locuitor

scară regională Sub media Peste media
UE UE
Sub
Rata de media
creştere a UE
specializări Peste
i media
UE
Surse: ESPON - Raport interimar 1.1.3. Particular effects of enlargement of the EU and beyond on the polycentric
spatial tissue, The Royal Institute of Technology (KTH) Department of Infrastructure, Division of Urban Studies,
Stockholm, Sweden, August 31, 2004
ESPON Raport final1.1.1. - Potentials for polycentric development, mai 2005
INCD - Urbanproiect
61
INCD - Urbanproiect
62
4.2.10. Activităţile culturale şi creative
Teoriile actuale subliniază semnificatia pe care o au în competitivitatea regională

factorii „soft”, între care capitalul uman, cultural (cunoaştere şi creativitate) şi socio-
instituţional ori calitatea mediului. Calitatea cadrului de viaţă şi accesul la facilităţi
naturale şi culturale sunt factori care atrag investiţiile şi oamenii. O forţă de muncă
creativă, inclusiv artişti, este pentru anumite regiuni şi mari oraşe o prioritate strategică,
vitală pentru inovaţie.
Partea forţei de muncă angajată în profesiuni culturale şi creative constituie o
indicaţie a gradului de implicare a culturii şi creativităţii în sistemul local de producţie.
Ambele sunt importante ca factori endogeni pentru dezvoltarea economică şi pentru
atragerea oamenilor şi investiţiilor din exterior.
Persoanele angrenate în profesiuni culturale şi creative sunt cuprinse atât în diferite
„industrii culturale” cât şi în activităţi orientate spre cultură din alte sectoare. În conformitate
cu clasificarea internaţională standard a bazei de date a activităţilor (ISCO) care cuprinde o
listă de 88 profesiuni culturale, de la managementul întreprinderilor culturale, arhitectură,
literatură, dans, muzică, învăţământ de artă, compoziţie, decoraţiuni, emisiuni media, design
de modă , meşteşuguri artistice şi până la domeniul computerelor, bibliotecilor şi sociologiei.
Pentru fiecare regiune, forţa de muncă din domeniul culturii a fost calculată ca pondere din
populaţia activă pe baza datelor ISCO de către Labor Force Survay 2005.
Cu toată surprinzătoarea diversitate a forţei de muncă culturale şi creative europene,
s-a desprins un model dominant. Cea mai mare parte a activităţilor se află într-un număr de
regiuni urbane, multe dintre aceaste fiind capitale (de exemplu, Bratislava, Budapesta,
Madrid, Paris, Praga, Viena) sau aglomeraţii din Olanda, Germania şi Belgia. Unele ţări
demonstrază un grad înalt de creativitate – sau capacitatea de a utiliza valori culturale pentru
o puternică industrie bazata pe cunoaştere -, ca Finlanda (telecomunicaţii), Suedia (design şi
electronică), Olanda (media şi publicaţii) sau Elvetia (design şi arhitectură). În regiunile mai
periferice ca Grecia, Letonia, Polonia, Portugalia, Spania, nordul Norvegiei şi sudul Italiei, un
procentaj relativ scăzut din populaţia activă este ocupată în activităţi culturale şi creative.
Patrimoniul cultural nu garantează însă o poziţie de vârf în economia regională, asa cum o
demonstrează Grecia şi Italia. În acelaşi timp, există variaţii regionale, în special relaţionale cu
structura urbană, în care ponderea personalului din cultură şi creatie urmează modelul
national. Aceasta înseamnă că diferenţele inter-regionale dintr-o anumită ţară sunt adesea
mai limitate în comparatie cu diversitatea din ansamblul Europei.
In concluzie, ponderea activilor ocupaţi în cultură şi creaţie din totalul forţei de
muncă locală diferă de la ţară la ţară. Modelul teritorial european pare mai degrabă
structurat pe diferite paliere naţionale. În plus există o diferenţă substanţială între ariile
rurale şi urbane. Cu cât o regiune este mai urbanizată, cu atăt este de aşteptat un mai bun
potenţial pentru a se urmări strategii de inovare bazate pe un anumit segment creativ şi
adesea tânăr al forţei de muncă. Anumite arii, mai mult decât altele, pot să considere
ideea „industriei creative” ca motor pentru dezvoltare şi inovare economică. Acelaşi
lucru este adevărat şi în relaţie cu „orientarea culturală” sau cu utilizarea activităţilor
culturale locale ca activităţi productive. Totusi, concluziile trebuie interpretate prudent,
INCD - Urbanproiect
63
atât creativitatea cât şi utilizarea potenţialului în inovare nu sunt în relaţie numai cu
activităţile clasificate drept „profesiuni culturale şi creative”.
OBSERVATIE:
România şi Portugalia sunt singurele ţări situate aproape integral, cu excepţia
capitalelor, în ultima categorie reprezentând între 5-20% din numărul de locuri de muncă
din domeniul culturii şi creaţiei înregistrat în regiunile şi capitalele cel mai bine plasate.
NUMĂRUL DE LOCURI DE MUNCĂ ÎN CULTURĂ (ISCO 88) CA PARTE

PROCENTUALĂ DIN TOTALUL LOCURILOR DE MUNCĂ LA NIVEL LOCAL
0,092 – 1,05%
0,063 – 0,092%
0,049 – 0,063%
0,037 – 0,049%
0,025 – 0,037% ..................................Bucureşti
0,005 – 0,025% .................................România
Fără date
INCD - Urbanproiect
64
4.2.11. Impactul spaţial al restructurării sectoriale
Evoluţia sectoarelor de activitate are ca expresie spaţială în planurile/ schemele

directoare privind amenajare a teritoriului naţional al ţărilor UE, apariţia unor noi
forme de agregare şi specializare a activităţilor şi anume:
- pentru sectorul primar, (asociat cu cel secundar şi terţiar) – (a) apariţia unei
reţele naţionale de centre de importanţă internaţională pentru procesarea şi
distribuţia produselor agricole în circuite internationale („porturi 6 agro-
industriale sau verzi”,), pe fundalul unei zonificări a activităţilor agricole ca
funcţiuni şi perspective de dezvoltare/restructurare [Olanda], (b) constituirea
unui sistem de cooperare a comunelor rurale pentru a un fi partener mai
puternic de dialog cu statul, regiunea sau aglomeraţiile urbane în programele şi
contractele vizând dezvoltarea [Franţa]; (c) dezvoltarea în zonele rurale a 2 - 3
centre urbane complementare ca funcţiuni terţiare pentru locuitorii urbani şi
pentru cei ai comunelor rurale
- pentru sectorul secundar şi terţiar– precizarea ariilor de dezvoltare economică
şi a profilului acestora – în special concentrările de activităţi de
cercetare&dezvoltare şi învăţământ superior („parcuri ştiinţifice şi tehnologice”
sau chiar „porturi ale inteligenţei”) , „parcuri industriale” sau, platforme
logistice (în noduri intermodale de transport), concentrări de funcţiuni
metropolitane de anvergură internaţională şi regional-europeană (centre de
afaceri, comerciale, culturale. ştiinţifice, turistice, organisme internaţionale sau
regional-europene etc.). Pentru toate activităţile se tinde spre formarea unor
6
„port, portal, pasarelă, releu, ” termeni cu sensul de conectori de fluxuri în puncte principale de
transport intermodal internaţional.
INCD - Urbanproiect
65
profile interconectate („cluster”) axate pe un anumit tip de produs şi având
importanţă locală, regională sau naţională.
Dezvoltarea reţelei principale de centre de servicii şi industrie de vârf a ţinut
seama de următoarele criterii, luate în considerare de strategiile de dezvoltare
naţională/regională şi de investitorii strategici:
 aeroport internaţional
 acces la marile culoare de transport internaţionale sau la terminalele acestora
 conexiuni intermodale şi inter-rang ale căilor de transport trans-continentale,
internaţionale, naţionale, regionale
 acces la magistrala informaţională
 aglomeraţie cu un oraş central (sau o conurbaţie) având funcţiuni
metropolitane sau oraş ”poartă” / „port” cu influenţă internaţională sau
regional-continentală (capitala si unele centre regionale)
 aglomeraţie urbană de importanţă regională (oraşe peste 2 - 300.000 locuitori)
 aglomeraţie urbană sau oraş de dimensiuni medii cu sau fără rol zonal, cu sau
fără rol transfrontalier (oraşe între 100.000 şi 300.000 locuitori)
 oraş de dimensiuni mici (sub 100.000 locuitori) în cazul prezenţei anumitor
funcţiuni particulare
 centru universitar
centru de „excelenţă” intr-un anumit domeniu de activitate
important bazin de forţă de muncă şi implicit de desfacere
calitate deosebită a cadrului natural
calitate deosebită a cadrului construit
prestigiu, forţă de iradiere culturală, atractivitate pentru turismul cultural
existenţa unor perspective create de decizii de importanţă strategică la nivel
naţional pe termen mediu şi lung
manifestarea unui spirit inovator al administraţiei locale şi a capacităţii de
parteneriat public-public şi public-privat
Categoria „clusterelor” defineşte o concentrarea geografică de companii de
producţie concretă (manufacturi – termen care îl înlocuieşte pe cel de industrie, extins
acum şi la servicii) sau/şi abstractă interconectate, furnizori specializaţi, furnizori de
servicii, firme în activităţi relaţionale şi instituţiile asociate (universităţi, agenţii de
standarde şi asociaţii de comerţ) în domeniile particulare şi care pot intra în atât în
competiţie cât şi în cooperare.
Concentrările regionale de tip cluster (care pot conţine şi industrii tradiţionale,
pe lângă întreprinderi legate de noile tehnologii), se evidenţiată prin:
- coeficientul de concentrare (LQ) care măsoară ponderea locurilor de muncă dintr-o
anumită „industrie” (cu producţie concretă sau abstractă) faţă de regiune, în relaţie
cu aportul regiunii la totalul naţional al locurilor de muncă pe ţară în acea activitate.
Este o măsură a concentraţiei relative, fiind reţinut ce prag inferior un LQ = 1,25
- existenţa cel puţin a unei activităţi de „vârf" care să ocupe cel puţin 0,2% din forţa de
muncă locală.
INCD - Urbanproiect
66
De-a lungul ultimilor 8 – 10 ani, abordarea dezvoltării pe baza clusterelor a găsit
audienţa printre decidenţii de la toate nivelurile, de la Banca Mondială (prin modul de
interpretare a evoluţiei proceselor de globalizare), la guvernele naţionale (care pot
sprijini mediile de afaceri, de inovaţie şi instituţionale vitale pentru succesul
clusterului), la organizaţiile de dezvoltare regionale şi până la autorităţile locale. În plus
, strategia de dezvoltare spaţială a unor ţări în tranziţie ca Ungaria se sprijină în prezent
pe ideea constituirii clusterelor.
INCD - Urbanproiect
67
INCD - Urbanproiect
68
INCD - Urbanproiect
69
INCD - Urbanproiect
70
INCD - Urbanproiect
71
INCD - Urbanproiect
72
INCD - Urbanproiect
73
 Utilizarea eficientă a apei;
 Perfecţionarea planificării în domeniul gospodăririi apei, respectiv:
proiectare, întreţinere, funcţionare, administrare.
Ponderea mare a populaţiei care nu are încă acces la sistemele centralizate de
alimentare cu apă şi canalizare, precum şi asigurarea nesatisfăcătoare a serviciilor
publice de alimentare cu apă şi canalizare către populaţie, impune ca în perioada
următoare (2007 - 2022) să se asigure noi surse de apă, conform cerinţelor actuale.
Direcţiile de acţiune în acest sens sunt:
 Continuarea lucrărilor la obiectivele aflate în execuţie pentru crearea de
noi surse de apă ;
 Adoptarea unor măsuri nestructurale, care să ia în consideraţie
valorificarea superioară a capacităţilor existente, având în vedere şi
modificările importante produse în cadrul folosinţelor de apă;
 Economisirea apei prin reducerea pierderilor la utilizatori şi în reţelele de
distribuţie;
 Realizarea unor acumulări de apă cu folosinţe multiple.
Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii hidroedilitare are ca direcţii principale
acţiune:
 Reabilitarea şi extinderea staţiilor de tratare a apei captate, majorarea
capacităţii de înmagazinare a apei tratate, reabilitarea şi extinderea
reţelelor de distribuţie a apei în localităţile urbane. În acest scop se
propune ca până în 2015să se îmbunătăţească infrastructura oraşelor cu
populaţie de peste 20.000 de locuitori (cca. 10,8 mil. locuitori,
reprezentând 87% din populaţia urbană), iar până în anul 2017 a celor cu
populaţie sub 20.000 de locuitori (cca. 1,58 mil. locuitori, reprezentând
12,8% din populaţia urbană);
 Extinderea şi înfiinţarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în
localităţile rurale. Proiectul de strategie propune asigurarea până în 2017 a
alimentării cu apă în sistem centralizat a cca. 7,9 mil. locuitori din mediul
rural. Reţelele de canalizare se vor realiza până în anul 2030 pentru 4,0
mil. de locuitori din mediul rural. Instalaţiile de epurare se vor realiza
eşalonat, până în anul 2030 în 2-3 etape.;
 Îmbunătăţirea calităţii apei prin retehnologizarea, extinderea şi realizarea
de noi staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti. Se va eşalona simultan
cu îmbunătăţirea sistemelor centralizate de apă potabilă astfel: până în
2017 în toate oraşele cu peste 20.00 locuitori, respectiv până în 2022 în
oraşele cu mai puţin de 20.00 locuitori.
INCD - Urbanproiect
74
INCD - Urbanproiect
75
5.3. Resurse forestiere
În susţinerea obiectivului strategic legat de „Valorificarea patrimoniului natural

prin gestionarea prudentă a naturii” şi a obiectivului specific privind „Ocrotirea
patrimoniului natural” trebuie luată în considerare şi problema gestionării durabile a
pădurilor din România.
Suprafaţa domeniului forestier este cel mai relevant indicator de caracterizare şi
evaluare a calităţii gestionării pădurilor unei ţări, regiuni sau la nivel local. România
ocupa locul 11 în Europa în ceea ce priveşte procentul de împădurire a teritoriului, în
condiţiile în care media europeana este de 32,4%, potrivit datelor furnizate de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR). Pădurile acoperă
circa 26,8% din teritoriu, adică 6,390 milioane hectare /ha/ din totalul celor 23,839
milioane ha ale României.
Potrivit MAPDR în România repartizarea pădurilor pe forme de relief este
neuniformă. Zona cea mai deficitară este cea de câmpie, doar 7% din păduri situându-se
în această zona, în timp ce 28% se găsesc în zona de deal, iar 65% în regiunea montană.
Optimizarea procentului de împădurire pe ţară, repartizat pe forme de relief, la 20% la
sută în zona de câmpie, la 40% în zona de coline şi dealuri şi la 65% în zona de munte,
reprezintă un obiectiv major al Strategiei de Dezvoltare a Silviculturii din România.
Având în vedere suprafaţa mare de terenuri degradate inapte folosinţelor
agricole, Strategia guvernamentală a sectorului silvic pe termen mediu îşi propune să
atingă procentul mediu de împădurire al teritoriului european (32,4%), iar strategia pe
termen lung are ca obiectiv creşterea procentului de împădurire la nivel naţional de la
nivelul de 26,8% la 40%, considerat optim pentru România.
Conform Strategiei de Dezvoltare a Silviculturii din România (2001 – 2010)
obiectivul major al gestionării fondului forestier îl constituie întărirea rolului pădurii
în viaţa societăţii, ca principală resursă naturală regenerabilă şi ca element esenţial în
menţinerea şi ameliorarea condiţiilor de mediu.
România dispune încă de o mare varietate de ecosisteme de păduri naturale şi
cvasinaturale, precum şi de resurse genetice forestiere de deosebit interes pe plan
regional şi european. Marile restanţe, acumulate de România în domeniul conservării
biodiversităţii prin arii protejate au ajuns stringente. În consecinţă s-a adoptat Legea nr.
5/2000 “privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a
III-a – Zone protejate”.
În cele 17 mari arii protejate, fondul forestier deţine aproximativ o treime,
respectiv circa 412.000 ha. Prin acest act normativ s-a oficializat o “zonă protejată”
globală de circa 1,23 milioane ha sau 5,2% din suprafaţa ţării. În fondul forestier,
ponderea suprafeţei protejate reprezintă circa 6,5%.
INCD - Urbanproiect
76
INCD - Urbanproiect
77
Politicile nationale pentru o silvicultura durabila cer printre altele

„managementul resurselor forestiere în conformitate cu conceptul gestionãrii durabile a
capitalului natural, în condiţiile diversificãrii formei de proprietate a terenurilor
forestiere”:
Obiective şi acţiuni strategice
o Adaptarea structurilor de administraţie silvică şi control al respectării regimului
silvic la condiţiile diversificării formelor de proprietate asupra terenurilor forestiere.
o Asigurarea integritãţii şi dezvoltării fondului forestier, precum şi extinderea
suprafeţei terenurilor cu vegetaţie forestieră
o Asigurarea stabilitãţii şi creşterea eficacităţii funcţionale a ecosistemelor forestiere
o Îmbunãtãţirea accesibilitãţii fondului forestier prin creşterea desimii reţelei de
drumuri forestiere, modernizarea şi consolidarea drumurilor forestiere existente (de
la 6,2 ml/ha cât este în prezent, la 10 ml/ha scenariu pesimist; 12 ml/ha scenariu
optimist).
o Reconstrucţia pădurilor necorespunzătoare ecologic şi economic
o Sprijinirea deţinătorilor de terenuri forestiere în vederea gestionării durabile a
acestora
o Conservarea biodiversitãţii ecosistemelor forestiere şi adoptarea cadrului
instituţional corespunzător
o Gestionarea durabilă a resurselor cinegetice şi piscicole
o Permanenţa fondului forestier trebuie asigurată nu numai pentru generaţiile actuale,
dar mai ales pentru cele viitoare. Aceasta se poate realiza prin aplicarea unor măsuri
de protejare şi conservare a pădurilor pentru o dezvoltare durabilă: sporirea şi
diversificarea resurselor fondului forestier, reducerea defrişărilor, acţiuni de
regenerare a fondului forestier, tăierea arborilor uscaţi etc.
Acţiuni. Principalele acţiuni care sunt necesare pentru protejarea fondului
forestier sunt:
o Realizarea cadastrului forestier pentru întreg teritoriul ţãrii.
o Extinderea suprafeţei ocupate cu pãduri (de la 26,8% din teritoriul naţional cât este în
prezent, la 30% - scenariu pesimist; 40% - scenariu optimist) prin: includerea
suprafeţelor de pãşuni ocupate cu vegetaţie forestierã cu consistenţã ridicatã;
împãdurirea terenurilor degradate; împãdurirea terenurilor nefolosite în fermele
agricole, majorarea suprafeţei împãdurite în zonele deficitare în pãduri.
o Conservarea biodiversităţii, evitarea acţiunilor umane care dereglează echilibrul
ecologic al mediului înconjurător, asigurarea stării de sănătate a pădurilor,
diversificarea structurii arboretelor, protejarea ecosistemelor forestiere naturale
virgine;
o Reducerea ratei de despădurire şi degradare forestieră prin management forestier
sutenabil;
o Măsurile ce trebuiesc luate pentru conservarea fondului forestier naţional şi
păstrarea integrităţii acestuia privesc:
INCD - Urbanproiect
78
o Conservarea biodiversităţii prin extinderea numărului ariilor protejate: reconstrucţia
ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor; împădurirea terenurilor degradate;
stabilirea zonelor verzi din jurul oraşelor; reconstrucţia ecologică a pădurilor
deteriorate de factorii naturali şi antropici; creşterea fondului forestier până la un
nivel optim de 10% în regiunile de câmpie,
o Extinderea suprafeţelor forestiere pe terenurile abandonate sau inapte pentru o
folosinţă agricolă,
o Mărirea procentului de împădurire până la limita pragului minim de 30% în zonele
afectate de secetă
o Realizarea de perdele forestiere de protecţie în zonele uscate din sudul ţării pentru a
preveni aridizarea climatului
Sursa datelor: Ministerul Agriculturii 1985- 1993
5.4. Resurse agro-pedologice
Repartiţia solurilor României pe categorii de folosinţe. Din tabelul următor se

remarca faptul că ponderea principală o deţin terenurile agricole (61%), urmate de
păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (28%). Alte terenuri ocupă 11% din
suprafaţa tarii (ape, bălti, curţi, construcţii, cai de comunicaţie, terenuri neproductive).
Tipul de folosinta Suprafata - ha

Terenuri arabile şi culturi permanente 9.905.688 1
Pajisti (păsuni şi fanete) 4.845.206 0
Păduri şi alte terenuri cu vegetatie forestieră 6.779.332 8
INCD - Urbanproiect
79
Alte terenuri 2.792.641 1
Total 23.839.071 00
Sursa INS 2005
Astfel, suprafaţa terenurilor arabile şi a culturilor permanente a scăzut cu 6% faţa

de anul 1975, în timp ce suprafaţa pajiştilor a crescut cu 10% comparativ cu acelaşi an.
Această creştere s-a produs în special prin neluarea în cultura a unor terenuri arabile
după anul 1990. A crescut cu 4% suprafaţa ocupata de curţi, construcţii etc.
Suprafaţa pădurilor a crescut cu 1% prin luarea în evidenţă a unor terenuri
ocupate cu vegetaţie forestieră (păşuni împădurite, lunci inundabile etc). Practic însă
suprafaţa pădurilor încheiate, care fac parte din fondul forestier amenajat, a scăzut, ca
urmare a tăierilor abuzive efectuate după anul 1990.
Ca urmare a creşterii indicelui demografic, în ultimii 65 ani suprafaţa arabilă pe
locuitor a scăzut de la 0,707 ha (în anul 1930) la 0,42 ha în anul 1999, practic resursele în
cadrul acestei folosinţe fiind epuizate.
Zonarea solurilor din punct de vedere al potenţialului productiv

Din punct de vedere al potenţialului productiv agricol, pe teritoriul României s-
au identificat următoarele categorii de terenuri:
 terenuri cu potenţial ridicat - clasa I şi a II-a- terenuri cu pretabilitate bună şi foarte
bună şi limitări reduse pentru culturile de câmp – 27,5 % din totalul suprafeţei
agricole;
 terenuri cu potenţial mediu - clasa III - cu pretabilitate mijlocie cu limitări moderate -
ocupă 20,8 % din totalul suprafeţei agricole;
Factorii restrictivi care au condus la încadrarea terenurilor în această clasă sunt:
panta moderat înclinată asociată frecvent cu eroziunea solurilor, nivelul ridicat al apei
freatice (1-2 m.) asociat cu textura argiloasă a solurilor.
 terenuri cu potenţial scăzut - clasa IV - terenuri cu pretabilitate slabă cu limitări
severe în cazul utilizării ca arabil - ocupă 24,3 % din totalul suprafeţei agricole
Factorii restrictivi care au condus la încadrarea terenurilor în această clasă sunt:
panta (20-25%), eroziunea moderată a solurilor, textura luto -argiloasă a solurilor.
 terenuri cu potenţial foarte scăzut - clasa V şi VI -terenuri cu limitări foarte şi extrem
de severe - ocupă 27,1 % din terenul agricol.
Factorii restrictivi care au condus la încadrarea terenurilor în aceste clase sunt:
degradarea antropică foarte puternică (excavaţii) pe terenuri situate în lunci pe depozite
aluviale, alunecări de teren active pe versanţii din podiş, alunecări de teren şi eroziune
în adâncime (ravene, ogaşe) prăbuşiri de mal.
Principalele restricţii ale calităţii solurilor

Calitatea solului este afectată într-o măsură mai mică sau mai mare de una sau
mai multe restricţii. Influenţele dăunătoare ale acestora se reflectă în deteriorarea
caracteristicilor şi funcţiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductivă, dar,
ceea ce este şi mai grav, în afectarea calităţii produselor agricole şi a securităţii
alimentare, cu urmări serioase asupra calităţii vieţii omului.
INCD - Urbanproiect
80
Aceste restricţii sunt determinate fie de factori naturali (clima, forme de relief,
caracteristici edafice etc), fie de acţiuni antropice agricole şi industriale; în multe cazuri
factorii menţionaţi pot acţiona sinergic în sens negativ, având ca efect scăderea calităţii
solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora:
Seceta se manifestă pe circa 7,1 milioane ha, din care şi pe cea mai mare parte a
celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrări de irigaţie. După datele M.A.P.D.R..
şi din Anuarele Statistice ale României reiese o creştere a suprafeţelor irigate în
intervalul 1980-1995, după care s-a înregistrat un declin puternic, ajungându-se ca la
mijlocul anului 2000, doar 200 mii ha să fie udate.
Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,9 milioane ha, din care o
mare parte din perimetrele cu lucrări de drenaj (3,2 milioane ha), care nu funcţionează
cu eficienta scontata.
Eroziunea hidrică este prezentă pe 6,3 milioane ha, din care 2,3 milioane
amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare
parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi
de sol de pana la 41,5 t/ha.an.
Eroziunea eoliană se manifestă pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de
extindere, cunoscând că, în ultimii ani, s-au defrişat unele păduri şi perdele de protecţie
din zone susceptibile acestui proces de degradare.
Sărăturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendinţe de
agravare în perimetrele irigate sau drenate şi iraţional exploatate, sau în alte areale cu
potenţial de sărăturare secundară, care însumează încă 0,6 milioane ha.
Deteriorarea structurii şi compactarea solului se manifestă pe circa 6,5 milioane
ha; compactarea primară este prezentă pe circa 2 milioane ha terenuri arabile, iar
tendinţa de formare a crustei la suprafaţa solului, pe circa 2,3 milioane ha.
Starea agrochimică, analizată pe 66% din fondul agricol, prezintă următoarele
caracteristici nefavorabile: Aciditate puternică şi moderată a solului pe circa 3,4
milioane ha teren agricol şi alcalinitate moderată-puternică pe circa 0,2 milioane ha
teren agricol; Asigurare slaba pană la foarte slabă a solului cu fosfor mobil pe circa 6,3
milioane ha teren agricol; Asigurare slaba a solului cu potasiu mobil se resimte pe circa
0,8 milioane ha teren agricol; Asigurarea slaba a solului cu azot, pe aproximativ 5,1
milioane ha teren agricol; Asigurarea extrem de mica pană la mică a solului cu humus
pe aproape 7,5 milioane ha teren agricol; Carente de microelemente pe suprafete
insemnate, mai ales carente de zinc.
Poluarea chimică a solului afectează circa 0,9 milioane ha, din care poluarea
excesivă circa 0,2 milioane ha; efecte agresive deosebit de puternice asupra solului
produce poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) şi dioxid de sulf, identificată
în special în zonele Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică. Deşi, în ultimii ani, o serie de unităţi
industriale au fost închise (ROMFOSFOCHIM-Valea Calugărească), iar altele si-au
redus activitatea, poluarea solului se menţine ridicată şi în alte zone (Targu Mureş,
Turnu Măgurele, Tulcea, Slatina s.a.). Poluarea cu petrol şi apa sărată de la exploatările
petroliere şi transport este prezenta pe circa 50 mii ha.
INCD - Urbanproiect
81
Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare afectează circa 15 mii ha,
aceasta constituind forma cea mai grava de deteriorare a solului, întâlnită în cazul
exploatărilor miniere la zi, ca de exemplu, în bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea
terenurilor afectate de acest tip de poluare a scăzut cu 1-3 clase, astfel ca unele din
aceste suprafeţe au devenit practic neproductive.
Acoperirea solului cu deşeuri şi reziduuri solide a determinat scoaterea din
circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole şi lunci. Daunele economice directe
asupra producţiei agricole datorate restricţiilor menţionate se estimează prin
diminuarea acesteia cu circa 20% pe an.
Protecţia solului în scopul reducerii eroziunii şi distrugerii solului. Acţiuni
întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru
ameliorarea stării de calitate a solurilor
În susţinerea obiectivului strategic nr.5 – „Valorificarea patrimoniului natural şi
cultural”, şi a obiectivului specific care priveşte„Ocrotirea şi valorificarea naturii”,
având ca opţiune a UE adaptata la realităţile României „Protecţia solului în scopul
reducerii eroziunii şi distrugerii solului” se impun măsuri şi acţiuni în scopul
îmbunătăţirii calităţii solurilor şi stopării acţiunilor distructive a potenţialului
productiv.
Reconstrucţia ecologică a solurilor trebuie să aibă în vedere măsuri cu caracter
general de protecţie a fondului funciar şi măsuri specifice folosinţelor agricole:
 Aplicarea lucrărilor ameliorative specifice fiecărui tip de sol
 Recultivarea terenurilor degradate de exploatările miniere la zi din bazinul
carbonifer al Olteniei şi din alte zone;
 Recultivarea diferitelor tipuri de halde;
 Refacerea ecologică a solurilor afectate de poluare cu petrol şi apa sărată;
 Refacerea unor areale afectate de poluare şi recomandarea măsurilor de
reconstrucţie ecologică;
 Fundamentarea măsurilor de refacere a solurilor poluate cu metale grele (Copşa
Mica, Zlatna, Baia Mare etc.);
În susţinerea obiectivului strategic nr.5 - Valorificarea patrimoniului natural şi
cultural, punctul 5.1. „Ocrotirea şi valorificarea naturii”, având ca opţiune a UE
adaptata la realităţile României „Protecţia solului în scopul reducerii eroziunii şi
distrugerii solului” se impun măsuri şi acţiuni în sprijinul dezvoltării şi reabilitării
infrastructurii de îmbunătăţiri funciare pe cele trei componente: irigaţii, desecări şi
apărarea împotriva inundaţiilor, combaterea eroziunii solului.
INCD - Urbanproiect
82
Amenajări pentru irigaţii
Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi alimentaţiei din România – MAPDR 2006
Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi alimentaţiei – MAPDR 2006
În perioada 2007 - 2011: În Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi

alimentaţiei din România sunt prevăzute măsuri şi acţiuni legate de: reabilitarea
amenajărilor de irigaţii, dezvoltare instituţionalã, tehnologii pentru reducerea
consumului de energie în amenajările interioare de irigaţii.
Reabilitarea amenajărilor de irigaţii
 Reabilitarea unor amenajări de irigaţii pe suprafaţa de 100.000 ha, din care:
Sadova-Corabia (prima terasã) - 40.310 ha, Terasa Nicoreşti-Tecuci (prima terasã)
- 11.030 ha, alte sisteme în curs de selecţie - 50.000 ha.
INCD - Urbanproiect
83
 Reabilitarea staţiilor de pompare principale de aducţiune pentru o suprafaţă de
400.000 ha
 Echipamente de măsurare a apei, de control şi monitorizare
 Reabilitarea infrastructurii preluatã de Asociaţiile Utilizatorilor de Apã pentru
Irigaţii
Dezvoltare instituţionalã
 Sprijin pentru funcţionarea iniţialã a Administraţiei de Îmbunătăţiri Funciare;

 Sprijin pentru rolul de supervizare şi de reglementare a MAPDR;
 Sprijin pentru Asociaţiile Utilizatorilor de Apã pentru Irigaţii;
 Analiza economicã a sectorului de irigaţii, noua politicã de preţuri şi subvenţii;
În orizontul 2025:
 Reabilitarea amenajărilor de irigaţii pe suprafaţa de 700 mii ha;
 Finalizarea lucrărilor (900 mii ha) începute şi neterminate în anii anteriori, din
lipsa fondurilor;
 Creşterea treptată a suprafeţei pregătită pentru irigaţii, urmând sa ajungă la 4
milioane ha la nivelul anului 2025, îndeosebi prin realizarea lucrărilor
hidrotehnice şi de irigaţii în spaţiul Siret -Bărăgan şi prin finalizarea lucrărilor
începute în perioada anilor '80 atât în judeţele Olt şi Teleorman, cât şi în alte zone
ale ţãrii;
 Reabilitarea şi modernizarea infrastructurii publice şi private de irigaţii, urmând
sa atingă un nivel de 3 milioane ha in anul 2025;
 Realizarea unor infrastructuri noi de irigaţii, în zonele secetoase, unde existã
cerere de apã din partea organizaţiilor utilizatorilor de apã pentru irigaţii.
INCD - Urbanproiect
84
Desecări şi apărarea împotriva inundaţiilor

Suprafaţa acoperita cu lucrările de desecare - drenaj va creşte treptat, urmând să ajungă
la 3,5 milioane ha la nivelul anului 2025. Vor fi reabilitate:
- Lucrările de desecare - drenaj de pe întreaga suprafaţã administratã de Societatea
Naţionalã "Îmbunătăţiri Funciare"- S.A.
- Consolidarea unor sectoare de dig afectate de eroziunea malurilor fluviului Dunărea
- Consolidarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare a prizelor de apã de la
Dunăre
- Reabilitarea digurilor de la Dunăre şi de pe râurile interioare
Combaterea eroziunii solului şi eliminarea excesului de apã
INCD - Urbanproiect
85
- Lucrările de combaterea eroziunii solului vor ajunge la 2,8 milioane ha la nivelul

anului 2025;
- Implicarea proprietarilor de teren, a comunităţilor locale alături de autorităţile
publice responsabile, în acţiunile de combatere a eroziunii solului şi de desecare şi in
finanţarea, realizarea, întreţinerea şi exploatarea amenajărilor din aceste domenii;
- Vor fi reabilitate lucrări de combaterea eroziunii solului pe suprafaţa de 2,2 mil. ha.
5.5. Gestiunea deşeurilor
Strategia Uniunii Europene privind domeniul deşeurilor, indică drept

recomandabilă următoarea ordine de prioritizare a opţiunilor de gestionare a
deşeurilor: prevenirea apariţiei deşeurilor, inclusiv minimizarea cantităţilor generate;
reciclarea materialelor; valorificarea energetică; depozitarea.
In concordantă cu cerintele nationale şi internationale de protectie a mediului,
obiectivele globale privind deşeurile sunt:
Realizarea unei reduceri semnificative a volumului de deşeuri prin
imbunătăţirea folosirii resurselor naturale şi adoptarea unui model durabil de consum.
Crearea condiţiilor ca deşeurile ce se vor genera:
o sa fie mai putin periculoase şi să determine riscuri reduse pentru mediu şi
sănătate;
o sa fie reintroduse în masură cat mai mare în circuitul economic, în special prin
reciclare materială, sau să fie redate mediului natural folosind tehnologii
nepericuloase (compostare);
o cantitatea de deşeuri care va trebui eliminată final să fie minimă, iar căile de
eliminare să nu implice forme de impact sau risc ecologic.
INCD - Urbanproiect
86
Cu toate că pe termen scurt şi mediu principala opţiune de gestionare a
deşeurilor în Romania va fi în continuare depozitarea, obiectivul este de a promova
opţiuni superioare de gestionare şi de a asigura alinierea la practicile europene de
evitare a soluţiilor de eliminare finală (depozitare, incinerare). în consecinţă, rezultă ca
vor trebui preferate opţiuni precum prevenirea apariţiei, minimizarea cantităţilor şi
recuperarea/valorificarea deşeurilor.
Obiectiv general
Îmbunătăţirea gradului de reutilizare a resurselor naturale prin dezvoltarea
sistemelor de management al deşeurilor şi gestiunea substanţelor chimice periculoase
Obiectivul general este susţinut de următoarele obiective strategice de gestionare
a deşeurilor:
Dezvoltarea unui sistem de management integrat al deşeurilor municipale prin:
o implementarea unui sistem de colectare selectivă pentru reciclare şi
valorificare a deşeurilor, corelat cu înfiinţarea unei pieţe viabile de deşeuri
reciclabile;
o dezvoltarea unui sistem de transport a deşeurilor cu utilaje specializate;
o dezvoltarea de tehnologii şi facilităţi conforme de tratare a deşeurilor având ca
rezultat valorificarea componentelor obţinute (deşeuri sortate şi/sau a biogaz);
o dezvoltarea de metode şi sisteme pentru asigurarea depozitării deşeurilor
menajere în condiţii ecologice.
Promovarea acestor măsuri este necesară pentru reducerea volumului de deşeuri
depozitate neconform la 2,20 milioane tone/an până în 2013.
O atenţie importantă în domeniul reciclării deşeurilor va fi acordată prevenirii
generării deşeurilor de ambalaje, asigurării valorificării/reciclării acestora, precum şi
minimizării riscului determinat de substanţele periculoase din ambalaje. Se va realiza
colectarea separată, sortarea, procesarea şi reciclarea finală a deşeurilor de ambalaje în
scopul atingerii unei rate de reciclare a deşeurilor de ambalaje de 55,1% şi a unei rate de
valorificare a deşeurilor de ambalaje de 62% în anul 2013.
Pentru rezolvarea problemei deşeurilor din construcţii şi demolări, vor fi
promovate investiţi pentru reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea
recuperării/eliminării corespunzătoare a acestora, prin separarea strictă a deşeurilor din
construcţii faţă de cele din demolări şi îmbunătăţirea continuă a schemelor de procesare
şi reciclare.
Un aspect important în asigurarea unui management corespunzător al deşeurilor
municipale este reprezentat de prevenirea eliminării necontrolate pe soluri şi în apele
de suprafaţă a nămolurilor orăşeneşti provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate,
urmărindu-se o reducere importantă a componentelor nedorite din nămoluri;
controlarea calităţii efluenţilor industriali descărcaţi în canalizările orăşeneşti şi
construirea de facilităţi pentru depozitarea temporară şi stocarea nămolurilor înainte de
utilizarea sau eliminarea lor.
O altă măsură avută în vedere vizează închiderea depozitelor urbane
neconforme existente de deşeuri menajere, prin utilizarea celor mai bune facilităţi şi
tehnologii, astfel încât să se ajungă la sfârşitul anului 2013 la un număr de doar 76
INCD - Urbanproiect
87
depozite neconforme, în conformitate cu angajamentele asumate în procesul de
negociere la Capitolul 22 „Protecţia mediului”.
Promovarea sistemelor de management integrat al deşeurilor industriale.
Managementul integrat al deşeurilor de producţie se poate diviza în două sisteme în
funcţie de tipul de deşeuri gestionate şi anume: deşeuri de producţie nepericuloase şi
deşeuri de producţie periculoase.
Pentru deşeuri de producţie nepericuloase, trebuie întreprinse următoarele
măsuri privind managementul integrat al deşeurilor al acestor tipuri de deşeuri:
o promovarea valorificării materiale (reciclării) şi energetice folosind instalaţiile
existente sau retehnologizarea acestora pentru deşeuri de sticlă, hârtie/carton,
mase plastice, lemn, cenuşi, nămoluri de la epurarea apelor industriale uzate;
o promovarea unor tehnologii ecologice pentru depozitele din industria
energetică,
o reabilitarea depozitelor neconforme şi retehnologizarea procesului de
producţie în vederea conformării depozitelor din această industrie având în
vedere eliminarea hidro-transportului;
o promovarea celor mai bune tehnologii pentru reabilitarea depozitelor miniere
existente, pentru închiderea celor neconforme şi refacerea mediului.
Pentru deşeuri de producţie periculoase trebuie sprijinite acţiunile de realizare a
unui sistem de colectare separată a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
pentru reciclare şi valorificare, precum şi asigurarea celor mai bune opţiuni pentru
stocarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor periculoase, inclusiv cele
medicale, în vederea asigurării unui management ecologic raţional.
Măsuri şi acţiuni pentru realizarea obiectivelor strategice de gestionare a
deşeurilor
In vederea realizării obiectivelor strategice se intenţionează implementarea şi
dezvoltarea unor măsuri/acţiuni corelate. în funcţie de natura lor, aceste măsuri/acţiuni
sunt împărţite în cinci categorii: politice şi legislative, instituţionale şi organizatorice,
economice/financiare, tehnice/operaţionale.
Măsuri tehnice şi operaţionale

o Realizarea în perioada 2005-2008 a înca 15 depozite zonale conforme, din
care 6 vor fi sisteme integrate de gestiune a deşeurilor realizate cu fonduri ISPA
(Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Târgoviste, judeţul Teleorman, Timişoara, Galaţi).
Realizarea a 9 depozite zonale în Parteneriat Public-Privat sau în regim privat:
Ialomiţa, Craiova, Oradea, Slatina, Drobeta-Turnu Severin, Tg. Mureş, Odorhei,
Vaslui, Bârlad. Aceste proiecte vor cuprinde şi gestiunea deşeurilor în zona rurală.
o În această perioadă se va sista depozitarea pe 60 de depozite neconforme
care vor intra în procedura de închidere (Piatra Neamţ, Râmnicu-Vâlcea, Slobozia,
Târgovişte, Mofleni-Craiova, Constanţa, Eforie-Sud, Medgidia, Ţăndărei, Braşov,
Luduş, Sibiu, Alexandria, Turnu Măgurele).
INCD - Urbanproiect
88
o Realizarea reţelei de staţii de transfer pentru transportul deşeurilor solide
urbane spre instalaţiile zonale de recuperare/tratare / eliminare finală, utilizand
containere de mare capacitate
o Dezvoltarea a 20 instalaţii de compostare, ca parte a sistemului de
gestionare integrată a deşeurilor
o Realizarea a 80 de noi depozite ecologice de deşeuri solide urbane (proiecte existente)
o Realizarea a altor 47 depozite ecologice noi pentru deşeurile solide urbane (in
prezent propuneri)
o Realizarea a 5 depozite zonale pentru eliminarea în condiţii de siguranţa a anumitor
tipuri de deşeuri periculoase
o Elaborarea şi aplicarea planurilor de remediere şi reintroducere în circuitul economic
a suprafeţelor ocupate de fostele şi actualele depozite de deşeuri
o Construirea şi operarea de incineratoare pentru deşeuri urbane, a minim 3
incineratoare pentru deşeurile de producţie (periculoase), a incineratoarelor zonale
pentru deşeuri medicale
o Construirea facilităţilor pentru colectarea, stocarea temporară şi eliminarea anumitor
tipuri de deşeuri periculoase
o Modernizarea instalaţiilor existente şi construirea unora noi pentru procesarea unor
materiale reciclabile
Amplasarea instalaţiilor de depozitare conform Planului Naţional de Gestiune a Deşeurilor
5.6. Patrimoniul natural protejat
Protejarea patrimoniul natural
INCD - Urbanproiect
89
Garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural se poate
realiza prin menţinerea sau restabilirea intr-o stare de conservare favorabilă a
habitatelor şi a speciilor din flora şi fauna sălbatică precum şi prin asigurarea măsurilor
speciale de ocrotire şi conservare in situ a bunurilor de patrimoniu natural.
Obiectivele generale urmarite sunt: instituirea administraţiilor ariilor protejate;
diminuarea efectelor negative generate de activităţile umane; respectarea statutului
ariilor protejate existente şi a celor propuse; protecţia speciilor; protecţia fondului
cinegetic şi a celorlalte specii faunistice; protecţia fondului piscicol; protecţia păsărilor.
5.6.1. Zone protejate
Secţiunea a III-a a PATN - Zone protejate, aprobată prin Legea nr. 5/2000,
contribuie la salvgardarea patrimoniului natural şi cultural al ţării în concordanţă cu
principiul dezvoltării durabile şi constituie un cadru legal de evidenţiere a zonelor
deţinătoare de valori patrimoniale în vederea gestionării, conservării, recuperării şi
valorificării.
Politica de amenajare a teritoriului se bazează pe promovarea unui proces
continuu de identificare şi protecţie a valorilor naţionale, naturale şi culturale, de
integrare a acestora în viaţa economică şi socială a ţării.
Modalitatea de asigurare a protecţiei patrimoniului natural şi cultural prin
intermediul activităţii de amenajare a teritoriului o constituie instituirea de zone
protejate, ele reprezentând acele teritorii de prestigiu datorat existenţei unuia sau mai
multor bunuri de patrimoniu naţional, care constituie un potenţial de dezvoltare şi
impune în consecinţă instituirea unui mod controlat de intervenţie în interesul public
naţional pentru o dezvoltare durabilă a teritoriului. În acest sens a apărut ca imperios
necesară stabilirea zonelor protejate şi în mod deosebit a celor de interes naţional,
precum şi stabilirea priorităţilor de intervenţie pentru a preîntâmpina dispariţia
mărturiilor celor mai semnificative ale culturii civilizaţiilor trecute, precum şi a valorilor
naturale care asigură echilibrul ecologic, diversitatea speciilor şi a peisajelor.
Capitolul Zone naturale protejate din Secţiunea III a PATN are ca scop
stabilirea acelor teritorii care, datorită unicităţii, autenticităţii şi specificităţii valorilor
naturale cuprinse, sunt semnificative pentru conservarea, protejarea şi valorificarea
patrimoniului respectiv, necesitând instituirea de zone protejate.
Strategiile specifice amenajării teritoriului urmăresc în principal: delimitarea la
scară naţională, zonală , judeţeană, orăşenească şi comunală a zonelor naturale
protejate; elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice,
precum şi a regulamentelor aferente, în funcţie de ponderea, valoarea şi gradul de risc a
zonelor protejate; stabilirea prin regulamente specifice, a măsurilor administraţiei
publice centrale şi locale privind protecţia zonelor naturale; stabilirea priorităţilor în
repartiţia bugetului central şi a bugetelor locale, privind lucrările necesare protecţiei şi
valorificării zonelor naturale protejate.
INCD - Urbanproiect
90
Identificarea zonelor naturale protejate de interes naţional s-a făcut în baza unei
analize multicriteriale, exemplificare în planşele anexate. S-au reţinut trei categorii de
zone naturale protejate de interes naţional: zone care cuprind rezervaţii ale biosferei şi
parcurilor naţionale; zone care cuprind rezervaţii şi monumente ale naturii; zone cu
complexitate mare de resurse naturale.
5.6.2. Coridoare naturale şi situri protejate în

sud-estul Europei
Harta peisajelor (1) şi a

peisajelor vegetale (2)
evidenţiază rolul arcului
Carpatin şi a reţelei
hidrografice în geografia
1 2 fizică a României
Sursa: - ESTIA–SPOSE WP3: PILOT APPLICATIONS OF INDICATORS - WP3.4: “Synthetic

Report on Pilot Applications” Final /PART 1, WP3 Results of the thematic actions 3.2 “The territorial
Cohesion Potential” and 3.3 “Territorial Integration Perspectives” - A T H E N S, M a r c h 2 0 0 6.
- ROMANIA – Atlas Istorico – Geografic- Academia Română, Institutul de Geografie, Editura
Academiei Române, 1996
INCD - Urbanproiect
91
Totodată, în comparaţie cu Anexa 17, este evidentă lipsa unei imagini clare
asupra morfologiei şi rolului coridoarelor ecologice în contextul schimbărilor climatice.
Orientarea acestor coridoare este în principal pe direcţia nord-sud (cazul BENELUX), în
lungul marilor cursuri de ape sau lanţuri de munţi sau dinspre câmpie spre zonele
montane.
6. PATRIMONIUL CULTURAL
6.1. Protecţia patrimoniului cultural

Este de remarcat faptul că, din studiile care privesc regiunea ESTIA 11 sunt
omise categoriile valorilor preistorice, medievale şi etno-culturale prezente în România
şi, în consecinţă, lipsesc şi traseele culturale (legate de civilizatia Cucuteni, de
Porolissum, de cetăţile dacice, de cetatea bizantină Păcuiul lui Soare, de siturile şi
monumantele de arhitectură medievală românească şi săsească sau patimoniul rural).
În studiile ESPON se consideră totuşi că deşi relativ reduse ca număr, valorile culturale
din România au calităţi de sustenabilitate şi potenţial de atracţie încă puţin valorificat.
6.2. Patrimoniul cultural ca factor de dezvoltare
Teoriile actuale subliniază semnificaţia pe care o au în competitivitatea regională

factorii „soft”, între care capitalul uman, cultural (cunoaştere şi creativitate) şi socio-
instituţional ori calitatea mediului. Calitatea cadrului de viaţă şi accesul la facilităţi
naturale şi culturale sunt factori care atrag investiţiile şi oamenii. O forţă de muncă
creativă, inclusiv artişti, este pentru anumite regiuni şi mari oraşe o prioritate strategică,
vitală pentru inovaţie.
Partea forţei de muncă angajată în profesiuni culturale şi creative constituie o
indicaţie a gradului de implicare a culturii şi creativităţii în sistemul local de producţie.
Ambele sunt importante ca factori endogeni pentru dezvoltarea economică şi pentru
atragerea oamenilor şi investiţiilor din exterior.
Persoanele angrenate în profesiuni culturale şi creative sunt cuprinse atât în
diferite „industrii culturale” cât şi în activităţi orientate spre cultură din alte sectoare. În
conformitate cu clasificarea internaţională standard a bazei de date a activităţilor (ISCO)
care cuprinde o listă de 88 profesiuni culturale, de la managementul întreprinderilor
culturale, arhitectură, literatură, dans, muzică, învăţământ de artă, compoziţie,
decoraţiuni, emisiuni media, design de modă , meşteşuguri artistice şi până la domeniul
computerelor, bibliotecilor şi sociologiei. Pentru fiecare regiune, forţa de muncă din
domeniul culturii a fost calculată ca pondere din populaţia activă pe baza datelor ISCO
de către Labor Force Survay 2005.
Cu toată surprinzătoarea diversitate a forţei de muncă culturale şi creative
europene, s-a desprins un model dominant. Cea mai mare parte a activităţilor se află
într-un număr de regiuni urbane, multe dintre aceaste fiind capitale (de exemplu,
11
European Space –Territorial Indicators & Actions for a Spatial Observatory in Southeast Europe –
INRERREG III B (CADSES)
INCD - Urbanproiect
92
Bratislava, Budapesta, Madrid, Paris, Praga, Viena) sau aglomeraţii din Olanda,
Germania şi Belgia. Unele ţări demonstrază un grad înalt de creativitate – sau
capacitatea de a utiliza valori culturale pentru o puternică industrie bazata pe
cunoaştere -, ca Finlanda (telecomunicaţii), Suedia (design şi electronică), Olanda
(media şi publicaţii) sau Elvetia (design şi arhitectură). În regiunile mai periferice ca
Grecia, Letonia, Polonia, Portugalia, Spania, nordul Norvegiei şi sudul Italiei, un
procentaj relativ scăzut din populaţia activă este ocupată în activităţi culturale şi
creative. Patrimoniul cultural nu garantează însă o poziţie de vârf în economia
regională, asa cum o demonstrează Grecia şi Italia. În acelaşi timp, există variaţii
regionale, în special relaţionale cu structura urbană, în care ponderea personalului din
cultură şi creatie urmează modelul national. Aceasta înseamnă că diferenţele inter-
regionale dintr-o anumită ţară sunt adesea mai limitate în comparatie cu diversitatea
din ansamblul Europei.
INCD - Urbanproiect
93
INCD - Urbanproiect
94
In concluzie, ponderea activilor ocupaţi în cultură şi creaţie din totalul forţei de
muncă locală diferă de la ţară la ţară. Modelul teritorial european pare mai degrabă
structurat pe diferite paliere naţionale. În plus există o diferenţă substanţială între ariile
rurale şi urbane. Cu cât o regiune este mai urbanizată, cu atăt este de aşteptat un mai
bun potenţial pentru a se urmări strategii de inovare bazate pe un anumit segment
creativ şi adesea tânăr al forţei de muncă. Anumite arii, mai mult decât altele, pot să
considere ideea „industriei creative” ca motor pentru dezvoltare şi inovare economică.
Acelaşi lucru este adevărat şi în relaţie cu „orientarea culturală” sau cu utilizarea
activităţilor culturale locale ca activităţi productive. Totusi, concluziile trebuie
interpretate prudent, atât creativitatea cât şi utilizarea potenţialului în inovare nu sunt
în relaţie numai cu activităţile clasificate drept „profesiuni culturale şi creative”.
OBSERVATIE:
România şi Portugalia sunt singurele ţări situate aproape integral, cu excepţia
capitalelor, în ultima categorie reprezentând între 5-20% din numărul de locuri de muncă
din domeniul culturii şi creaţiei înregistrat în regiunile şi capitalele cel mai bine plasate.
INCD - Urbanproiect
95
c. cresterea independentei fata de subventiile de stat;
d. cresterea interesului pentru / despre pentru cultura din Romania in tara si in
strainatate;
e. protejarea si conservarea monumentelor si patrimoniului;
f. dezvoltarea cererii si ofertei in domeniul culturii si a artelor;
g. crearea cadrului care va permite sinergia intre cultura, educatie, dezvoltarea
regionala, turism, culte, incluzand cooperarea trans-frontaliera si trans-
nationala.
Coordonarea politicii si actiunilor se refera la crearea unui set coerent de politici care va
conduce la actiuni specifice. Aceasta inseamna ca actiunile vor avea un punct de referinta, astfel
ca ele vor fi o serie de pasi coerenti. Un efect indirect al acestei tinte va fi stabilirea metodelor,
procedurilor si sistemelor care vor fi legate de tot mai multe abordari obiective. Astfel, va fi
absorbit un know-how valoros, iar capitalizarea culturala va aduce, pe termen lung, rezultate
pozitive. Aceasta tinta tactica se intersecteaza cu toate tintele strategice si constituie baza unei
dezvoltari durabile.
Dezvoltarea capitalului uman este de o importanta majora, pentru a se evita ca resursele
existente sa devina invechite, si, in acelasi timp, pentru a se incepe procesul de creare a unei noi
generatii de instructori, diseminatori, administratori si manageri, al caror profil sa corespunda
cu provocarile existente si viitoare. Aceasta tinta este gandita ca o dezvoltare continua care sa
faca fata nevoilor in schimbare ale sectoarelor culturale. Este evidenta urgenta cu care aceasta
tinta tactica trebuie implementata: prezentul exod al creierelor trebuie oprit (sau cel putin
redus); trebuie sa fie importate, adaptate si implementate noi abordari; trebuie sa fie puse in
practica noi metode de dezvoltare educationala. Dezvoltarea capitalului uman este conceputa ca
un proces continuu.
Institutiile culturale tind inca sa ceara exclusiv subventii de stat. Desi au fost aplicate
masuri de descentralizare, autoritatile locale au alte prioritati presante si plaseaza cultura pe un
nivel de prioritate scazut. Pe de alta parte, bugetul Ministerului Culturii, desi pare a fi in
crestere, nu poate acoperi proiecte de durata capabile sa lase semne in urma lor. Aceasta lipsa de
fonduri si de perspectiva amana proiecte, sau le reduce anvergura, astfel incat foarte adesea ele
nu au nici un impact. Sponsorizarea, desi are un suport legal, nu poate fi eficienta daca nu se
fundamenteaza pe o forma de contrapartida care sa o faca competitiva in raport cu cheltuielile
pentru publicitate. In acelasi timp, activitatea fondurilor (precum Fondul Cultural National) nu
poate demara. Aceasta tinta tactica este considerata ca prioritara deoarece retragerea graduala a
statului din domeniul culturii va duce la selectarea pe piata a celor mai buni si va echilibra, intr-
o mai mare masura cererea si oferta, ceea ce va determina aparitia unei piete mai sanatoase in
domeniul produselor culturale, al serviciilor, si al creatiei. Sanatatea sectoarelor culturale se
masoara prin implementarea unor proiecte care determina rezultate concrete si care indeplinesc
progresiv tintele strategice.
Atunci cand cultura se indeparteaza de sprijinul (si controlul) statului, ea are nevoie de
recunoasterea si sprijinul publicului. In acelasi timp, daca nu este informat intr-o maniera
convingatoare, daca nu este in contact cu marturii vizibile ale fenomenului, publicul nu va fi
sensibilizat. De aceea, este necesara cresterea nivelului de informare a publicului si, in paralel, sa
fie prezentat fenomenul dezvoltarii culturii pe o arie mai larga, cum ar fi scena Uniunii
INCD - Urbanproiect
96
Europene, astfel incat sa poata fi facuta o evaluare in comparatie cu situatia europeana sau
globala. Efectul indirect al acestor tehnici de marketing si de promovare va intariri relatia dintre
cererea potentiala (sau latenta) si oferta existenta, va dezvolta noi mijloace ale tehnologiei
informatiei si va intensifica sustenabilitatea celor mai promitatoare sectoare culturale, care vor
putea sa conceapa si sa implementeze proiecte ambitioase (cum ar fi de exemplu, "Bucuresti,
capitala culturala a Europei").
Protejarea si conservarea monumentelor si a patrimoniului se confrunta cu o dificultate:
Romania are un mare numar de monumente istorice si o mare varietate a patrimoniului. Sunt
luate masuri ad hoc, dar este important sa se stabileasca prioritati bazate pe criterii ca: utilizarea
monumentelor restaurate, viabilitatea utilizarii lor, durabilitatea supravietuirii lor, avantajul
competitiv fata de alte monumente, potentialul de cercetare, potentialul sinergetic, serviciile
oferite, auto-finantarea, etc. Efectul indirect al unor astfel de criterii va fi intarirea cooperarii
dintre cultura si turism, ca si dintre cultura si dezvoltarea regionala. In acelasi timp, piata
culturala se va dezvolta si va atrage resurse umane specializate pentru produse si servicii. Se
propune conceperea de proiecte care vor sprijini actiuni concentrate in special asupra listarii
prioritatilor in monumente si patrimoniu si valorizarii lor in cadrul unor retele, a unor trasee
culturale si in cooperari trans-nationale.
Toate tintele strategice de mai sus nu vor putea fi atinse fara existenta unei piete a cererii
si ofertei culturale. Conceptul de piata este asociat cu initiativele private, mai ales sub forma
unor IMM credibile, profesioniste si flexibile, care sa serveasca drept canale de comunicare intre
creatori si audiente, si drept inovatori pentru beneficiul si cresterea valorii si vizibilitatii artelor
si culturii. Ca urmare a dezvoltarii pietei, sunt de asteptat variate efecte indirecte, cele mai
importante dintre acestea fiind crearea de locuri de munca, regenerarea diverselor sectoare (cum
ar fi mestesugurile), adoptarea unor noi abordari care vor sprijini cultura.
Cultura in sine poate suferi constrangeri, una dintre acestea fiind perioada lunga de timp
dintre idee si materializarea ei, iar o alta, nevoia de investitii cu mult timp inainte, pentru a se
obtine mai tarziu rezultate concrete. Aceasta inseamna ca, prin natura sa, domeniul culturii nu
este nici suficient, nici apt sa garanteze o circulatie rapida a fondurilor, sa maximizeze
rezultatele, sau sa asigure viabilitatea. Din contra, atunci cand este asociata cu alte domenii de
mare valoare sociala precum educatia, cultura asigura un statut si confera prestigiu. Cultura
potenteaza si valoarea turismului, mai ales in forma turismului alternativ, si are o contributie
reala si simbolica in dezvoltarea regionala, deoarece creeaza un context axiologic local care
intareste traditiile si patrimoniul. Din aceasta cauza, este imperativ ca sa fie exploatate sinergiile
in care cultura joaca un rol determinant. Doar sinergiile vor creste sansele pentru investitii,
pentru profituri substantiale si pentru viabilitate.
Domenii de interventie
Domeniile de interventie sunt seturi de actiuni ce trebuie implementate pe termen scurt si
mediu.
a. Coordonarea politicii si actiunilor
Institutionalizarea / intarirea comisiilor si consiliilor nationale (de ex.: constituirea unui
Consiliu National pentru Strategie Culturala si Dezvoltare Durabila)
INCD - Urbanproiect
97
Dezvoltarea sistemelor de informare si monitorizare a sectoarelor culturale cu ajutorul
noilor tehnologii si retele, baze de date si metode statistice
Dezvoltarea sistemelor de informare culturala a publicului
Modernizarea si armonizarea cadrului legislativ si normativ
Dezvoltarea mecanismelor de monitorizare si control al drepturilor de autor si conexe
b. Dezvoltarea capitalului uman
Imbunatatirea calitatii capitalului uman existent prin instruire
Schimbarea perceptiei asupra locului si rolului autorului si interpretului in societate
Instruirea autoritatilor regionale, municipale si ale minoritatilor pentru confruntarea cu
temele culturii intr-un stat si o economie descentralizate
Crearea unui nou capital uman calificat prin educatie si instruire vocationala, capabil sa
implementeze politicile si strategiile culturale
Atragerea unor noi surse de capital in sectorul cultural prin stimulente si recompense
Oferirea de stimulente si adoptarea de masuri administrative pentru a folosi diaspora
culturala romana si in asteptarea doritei reveniri in tara a acesteia
Oprirea exodului creierelor prin stimulente (de ex. fiscale), prin ridicarea statului
profesional al artistilor si al actantilor culturali, oferind beneficii concrete pentru traseul lor
profesional
Introducerea in domeniul educatiei a programelor de invatare a planificarii strategice, a
organizarii si a managementului de proiect, a metodelor de marketing si comunicare, a finantarii
si sponsorizarii in sectoarele culturale.
c. Cresterea independentei fata de subventiile de stat
Descentralizarea in favoarea autoritatilor regionale si municipale (incluzand minoritatile)
Dezvoltarea cadrului legislativ referitor la sponsorizare
Oferirea de stimulente (de ex. fiscale, morale) catre sectorul privat si catre multiplicatorii
de cerere (de ex. galeriile de arta), astfel incat acestia sa investeasca in mod profitabil in piata de
arta si in dezvoltarea culturala
Crearea structurilor administrative care vor sprijini descentralizarea deciziilor (de ex.
comisii / consilii)
Colectarea informatiilor despre sursele de finantare a proiectelor culturale
Crearea fondurilor tematice pentru fiecare sector cultural important, pe baza unei
proceduri de selectie pentru proiecte ce vor oferi viabilitate
Crearea structurii care va proteja drepturile de autor si conexe si care va determina
instituirea societatilor de colectare
Colectarea veniturilor din alte surse (de ex. Loteria nationala, cazinouri) care vor fi
directionate catre sectoarele culturale pentru activitati specifice
Sprijinul eforturilor de privatizare in scopul de a le face durabile
d. Cresterea interesului pentru cultura din Romania
Stabilirea unei strategii de comunicare legate de strategia culturala
Dezvoltarea nivelului de educatie, prin intermediul mass-media, astfel incat aceasta sa
raspunda cerintelor sectoarelor culturale
Crearea evenimentelor pe plan local, european si international in scopul obtinerii
participarii artelor si culturii, ca si a consensului si sprijinului in numele publicului
INCD - Urbanproiect
98
Proiectul "Bucuresti - Capitala Culturala a Europei" - in urmatorii 10 ani
Participarea in evenimente cu valoare adaugata pe o baza competitiva, cu focalizare asupra
efectelor cumulative
Punerea in evidenta a rolului pe care trebuie sa-l aiba centrele oraselor istorice in
dezvoltarea integrata si durabila a mediului urban extins si a zonelor inconjuratoare
Crearea sau sprijinirea crearii unor dotari de mica dimensiune care sa sprijine
comunicarea prin servicii de consultanta, evaluare, cercetari de piata
e. Protejarea si conservarea monumentelor si patrimoniului
Stabilirea prioritatilor, restaurarea si valorificarea monumentelor si patrimoniului
Protejarea, conservarea si managementul centrelor istorice ale oraselor
Cresterea nivelului profesiunilor traditionale legate de protejarea, conservarea si
valorificarea monumentelor si patrimoniului prin instruire
Conceperea, planificarea si implementarea profesiunilor noi legate de monumente si
patrimoniu prin educatie si transfer de know-how
Punerea in valoare si sustinerea contributiilor minoritatilor (multi-culturale)
Crearea infrastructurii tehnologice si dezvoltarea tehnologiilor sau a schimbului de
tehnologie necesare legate de monumentele istorice
Dezvoltarea normativelor de protejare, conservare si intretinere a cladirilor si sit-urilor
istorice, pentru servicii publice si pentru protectia mediului
Sprijinirea infiintarii de IMM-uri, bazate pe profesiunile traditionale sau noi care vor
determina durabilitatea lucrarilor de protejare si conservare si vor investi in bunuri si servicii
Conceperea mijloacelor si a instrumentelor de finantare pentru sprijinirea protejarii,
conservarii si existentei monumentelor istorice (de ex. printr-un Fond al Monumentelor, cu
asistenta organismelor internationale, cum ar fi Banca Mondiala, Consiliul Europei, UNESCO,
World Monuments Fund, etc.)
Conceperea planurilor de marketing si Public Relations care sa promoveze in strainatate
monumentele si patrimoniul (de ex. prin institutiile culturale care opereaza Romania)
f. Dezvoltarea cererii si ofertei in domeniul artelor si culturii
Sprijinirea, prin stimulente si masuri de sprijin, a infiintarii unor IMM-uri care sa
produca bunuri si servicii in cadrul sectoarelor culturale
Sprijinirea bazei industriale sau a IMM-urilor existente, astfel incat sa fie asigurata
calitatea bunurilor legate de sectoarele culturale
Intarirea transferului de know-how
Crearea mecanismelor de finantare pentru toate structurile de sprijin (industrii, IMM,
corpuri profesionale)
Sistematizarea actiunilor si masurilor administrative si de sustinere a dezvoltarii IMM
(sub forma unui "Ghid pentru IMM-uri")
Sprijinirea sectorului privat, astfel incat acesta sa actioneze ca un multiplicator al cererii
Sprijinirea structurilor intermediare care asista artele si cultura (de ex. galeriile de arta)
Cercetarea si evidentierea cererii latente
Crearea actelor normative in concordanta cu standardele Uniunii Europene, in vederea
obtinerii unei piete structurate si pentru protejarea drepturilor de autor si conexe
Oferirea asistentei pentru dezvoltarea IMM
INCD - Urbanproiect
99
Instituirea unui cadru care permite efecte sinergice
Consolidarea comisiilor si consiliilor interministeriale / interguvernamentale
Dezvoltarea cadrului legislativ care sa permita efectele sinergice
Luarea masurilor administrative care vor intensifica efectele sinergice
Crearea unor programe si proiecte sinergice
PLAN DE ACTIUNE
Planul propus
Planul de Actiune determina sarcinile si activitatile care deriva din zonele de interventie
si, prin consecinta, din tintele tactice. Datorita faptului ca tintele tactice sunt obiective pe
termen mediu (5 ani), sarcinile si activitatile din Planul de Actiune trebuie sa fie implementate
intr-un interval de 1-2 ani. Din aceasta cauza, acestora trebuie sa li se stabileasca ordinea
prioritatilor, pentru ca, daca ele nu sunt implementate intr-un mod coerent, nu se poate astepta
ca intregul Plan de Actiune sa conduca la rezultate si nu va fi fundamentul potrivit pentru
urmatoarele etape.
Tintele tactice sunt puse in urmatoarea ordine de prioritati:
a. infrastructura normativa
b. infrastructura umana cu orientare spre piata
c. componentele de baza care sprijina efectele sinergice
Infrastructura normativa include coordonarea politicilor si actiunilor, ca si cadrul

normativ care sa asigure scaderea dependentei fata de subventiile de stat, si, in paralel, sa
stimuleze dezvoltarea cererii si ofertei pentru produsele si serviciile culturale.
Infrastructura umana include dezvoltarea potentialului uman existent si a celui nou in
corelatie cu nevoile pietei, asa cum va fi construita cu sprijinul infrastructurii normative.
Infrastructura umana va fi un element de baza pentru cresterea constientizarii publicului in tara
si in strainatate.
Componentele de baza care sprijina sinergiile sunt monumentele si patrimoniul. Sinergiile
vor fi definite de piata in care potentialul uman va juca un rol catalizator.
Prioritatile de mai sus nu sunt autonome. Fiecare dintre ele sunt orientate spre o tema
principala, dar este in acelasi timp corelata cu celelalte fie orizontal (in paralel), fie periferic.
Relatia in paralel arata ca dezvoltarea pietei cererii si a ofertei este tema principala.
Aceasta dezvoltare absoarbe relatiile periferice, cum ar fi constientizarea publicului care confera
valoare sinergiilor.
Exista doua niveluri de actiune:
a. Nivelul A: Coordonarea politicilor si actiunilor si dezvoltarea potentialului
uman avand drept tinta dezvoltarea pietei cererii si a ofertei. In acest caz, piata va fi cea care va
creste constientizarea publicului si va crea efecte sinergetice.
b. Nivelul B: Protejarea si conservarea monumentelor si patrimoniului ca baza
pentru piata care va actiona intr-un mod extrovertit (cresterea nivelului de constientizare a
publicului), dezvoltandu-se independent de stat, creand si exploatand sinergetic.
Nivelul A reprezinta o etapa pregatitoare, in timp ce Nivelul B este etapa de aplicare, care
va oferi date Nivelului A, care, la randul sau, va oferi datele necesare unei mai bune functionari
a Nivelului B.
INCD - Urbanproiect
100
Actiunile specifice ale Nivelului A sunt:
a. Coordonarea politicii si actiunilor
Intarirea comisiilor si consiliilor culturale (definirea profilului lor, formularea sarcinilor,
stabilirea rolului si a organizarii acestora, stabilirea procedurilor de evaluare a rezultatelor);
sistematizarea cadrului legislativ si normativ existent, luandu-se in consideratie initiativele,
programele si directivele Uniunii Europene.
b. Dezvoltarea potentialului uman
Crearea bazei de date cuprinzand formatorii potentiali; institutionalizarea instruirii in
domeniul culturii si crearea unei programe si a unor diplome de acreditare adecvate;
introducerea in cadrul structurilor de invatamant superiora unor pachete de cursuri referitoare
la planificarea strategica, organizarea si managementul proiectului cultural, monitorizare si
evaluare, marketing si comunicare, finantare si sponsorizare, etc.
c. Dezvoltarea pietei
Studierea cererii existente si a celei latente pentru produse si servicii culturale si
conceperea abordarii unor dotari si IMM care vor constitui nucleul unei oferte de durata.
Actiunile specifice ale Nivelului B sunt:
a. Monumente si patrimoniu
Crearea unei Baze de date a monumentelor istorice si a patrimoniului, incluzand criterii
de prioritate (generarea de venituri, relatia cu turismul si dezvoltarea regionala, cheltuieli
operationale raportate la venituri estimate, etc.), criterii de intrare in reteaua de monumente si
de patrimoniu relevante in Uniunea Europeana, aplicatii relevante gata de utilizat la
monumentele existente (Plan Director sau Plan de Actiune)
b. Cresterea constientizarii publicului
Elaborarea de planuri de comunicare si publicitate pentru actiunile si evenimentele in curs
de desfasurare, ca instrumente de informare pentru practicieni si pentru publicul potential
c. Cresterea independentei fata de subventiile de stat (si, intre altele, diversificarea
fondurilor)
Crearea mecanismelor de finantare pe baza unui proiect competitiv. Vor fi examinate si
evaluate ca baza de pornire finantarile disponibile, bursele, programele (de ex. Fondul Cultural
National, initiativele si programele comunitare, Banca Mondiala, Consiliul Europei, etc.),
d. Sinergii
Aplicarea sinergiilor in relatie cu proiectele existente si cu noile programe si initiative ale
Uniunii Europene
Rezultatele actiunilor de mai sus vor fi:
a. Baza de date a monumentelor si patrimoniului
b. Studiu asupra mecanismelor de finantare, incluzand planul de dezvoltare
c. Listarea sinergiilor si a criteriilor de selectie, incluzand ghiduri si seturi de
informare pentru conceperea, selectarea partenerilor, solicitarea de asistenta (de
ex. consultanta) si implementarea proiectelor sinergice.
Sursa:
MCC, PHARE, 1999
INCD - Urbanproiect
101
7. TURISMUL
Prin conţinut şi rol, turismul reprezintă una din componentele majore ale vieţii
economice si sociale. El presupune o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care
antrenează o creştere în sfera producţiei acestora.
Evoluţia actuală a turismului internaţional este caracterizată printr-o profundă
înnoire a ofertei turistice mondiale atât din punct de vedere calitativ (îndeosebi prin
dezvoltarea unei game noi de produse turistice), cât şi cantitativ. Dezvoltarea de
perspectivă a ofertei turistice, presupune existenţa unor mijloace financiare importante,
care să poată răspunde motivaţiilor turiştilor şi să creeze infrastructura turistică
necesară.
Prin declaraţia de la Vilamoura – portugalia (elaborată ca o concluzie a reuniunii
“Locuri de muncă pentru mileniul următor”- ianuarie 1997), sunt stabilite o serie de
responsabilităţi şi necesităţi politice in ceea ce priveşte turismul: considerarea
turismului ca o prioritate strategică a politicii de dezvoltare economică; dezvoltarea
pieţelor deschise şi competitive; promovarea unei dezvoltări durabile prin turism;
eliminarea obstacolelor în dezvoltarea turismului şi considerarea acestuia ca export.
Amenajarea teritoriului trebuie să urmărească utilizarea oportunităţilor de
dezvoltare ce decurg din turism, aceasta în special pentru regiunile mai puţin
favorizate. Conform documentelor europene vor fi promovate cu prioritate forme de
turism durabil. Aceste forme de turism, care ţin cont de cunoaşterea profundă a
ecosistemelor şi a nivelurilor de portanţă turistică a spaţiilor, adaptate condiţiilor locale
şi regionale, reprezintă pentru numeroase regiuni un potenţial economic important care
trebuie valorificat in viitor.
Secţiunea VI a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Turismul,
urmăreşte identificarea şi delimitarea zonelor de interes turistic deosebit la nivel
naţional (prin inventarierea tuturor componentelor de potenţial turistic natural şi
antropic, gruparea lor în spaţiu şi evaluarea cantitativă şi calitativă în vederea stabilirii
oportunităţilor, a formelor de turism pe care le pot genera) şi corelarea lor cu aspectele
dezvoltării spaţiale pe baza principiilor dezvoltării durabile (vezi planşele 1-4)
Pentru evaluarea şi ierarhizarea unităţilor-administrativ teritoriale a fost folosită,
pornindu-se de la elementele componente ale valenţelor turistice ale ţării, metoda
arborilor de analiză pe criterii de bază şi subcriterii, atribuirea nivelurilor de apreciere
făcându-se printr-un procedeu de ponderare:
- Patrimoniu natural: cadrului natural, ariilor protejate, factorilor
naturali terapeutici
- Patrimoniu cultural: monumente istorice de interes naţional, muzee
si colecţii publice, arta si tradiţie populară, instituţii de spectacole şi concerte,
manifestări culturale repetabile
- Infrastructura specific turistica: unităţi de cazare, instalaţii de
tratament, săli de conferinţă – centre expoziţionale, pârtii de schi şi instalaţii de
transport pe cablu, alte instalaţii de agrement
INCD - Urbanproiect
102
- Infrastructura tehnica: accesul direct la infrastructura majora de
transport, infrastructura edilitară, infrastructura de telecomunicaţii
În prezent în România sunt declarate staţiuni turistice de interes naţional şi local.

Analiza staţiunilor şi localităţilor balneare relevă concentrarea lor în zona
centrală şi de nord-vest a ţării.
Dezvoltarea domeniului schiabil se va face cu precădere în zonele identificate
conform Legii 526/2003 pentru aprobarea „Programului de dezvoltare a turismului Schi
în România” cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru integrarea turismului românesc în turismul european se are în vedere
dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, pe principii ecologice, combaterea
poluării mai ales în zonele de mare atractivitate turistică, sprijinirea dezvoltării
turismului cultural, a turismului rural, asigurarea securităţii turiştilor. Integrarea ofertei
turistice româneşti în circuitul turistic european vizează euroregiunile de confluenţa:
zona dunăreană, zona Mării Negre, zona carpatică. Totodată este necesară valorificarea
patrimoniului cultural prin integrarea în circuitele europene de turism tematic.
În spaţiul românesc se regăsesc 4 trasee culturale: traseul cultural austro-ungar,
traseul cultural grec, traseul cultural bizantin şi traseul cultural otoman (ESTIA 2006).
Traseu cultural preistoric
Management of resources
(cultural heritage) overview in
the Estia – Spose space thematic
study
2nd final draft study Bologna
january 2 0 0 6
INCD - Urbanproiect
103
Traseu cultural clasic grec Traseu cultural clasic roman
Traseu cultural bizantin Traseu cultural otoman
Traseu cultural veneţian Traseu cultural austo-ungar
INCD - Urbanproiect
104
Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului în România îl reprezintă
crearea unui produs turistic naţional competitiv.
Realizarea obiectivului strategic general de dezvoltare a turismului impune
adoptarea politici, pentru diferitele domenii de activitate ale sectorului, respectiv:
- politica de produs turistic - vizează modernizarea şi extinderea ofertei turistice
româneşti, creşterea competitivităţii şi atractivităţii ei pe piaţa internă şi internaţională.

- politica de promovare şi marketing trebuie să asigure crearea unei imagini reale
a României, menite să stimuleze cererea turistică internă şi internaţională.

- politica în domeniul forţei de muncă urmăreşte asigurarea din punct de vedere
cantitativ şi calitativ a necesarului de personal şi al modului de formare şi perfecţionare

a acestuia.
- politica privind creşterea rolului cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice,
motivată de necesitatea identificării de noi produse şi pieţe turistice, a oportunităţilor

de investiţii şi de fundamentare a programelor de dezvoltare, investiţii şi de amenajare
turistică.
- politica în domeniul fiscal are drept scop evaluarea impactului măsurilor de
natură fiscală asupra dezvoltării turismului şi adoptarea unui sistem atractiv pentru
investitorii din turism.
- politica parteneriatului public – privat are rolul de a asigura infrastructura
tehnică şi cea edilitară.

Îndeplinirea politicilor enunţate presupune realizarea unor programe prioritare şi
adoptarea unor măsuri care, prin efectele produse de implementarea acestora, să pună
în mişcare întregul angrenaj de dezvoltare a turismului, atât la nivelul produsului
turistic naţional, cât şi pe fiecare din principalele destinaţii turistice ale României (Delta
Dunării, turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, alte destinaţii), cum ar
fi: Delta Dunării – „Delta Europei”, Superschi în Carpaţi, Parcuri turistice, Cabane
montane, Salvamont, Turism balnear – „Turism de sănătate”, Ecoturism în România,
Porturi turistice/staţiuni turistice, Turism cultural şi religios în România, Programul de
marketing şi promovare, Programe sociale - "Litoralul pentru toţi", "Turism pentru
sănătate", "Revelion în România".
Obiective specifice pentru diferite forme de turism

- Turism montan: amenajarea la standarde turistice europene a staţiunilor
montane şi diversificarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă şi a drumeţiei
montane, urmând următoarele acţiuni strategice:
- Modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor intrate în circuitul
turistic internaţional.
- Valorificarea la standarde europene a potenţialului turistic
montan aferent staţiunilor intrate în circuitul turistic, prin amenajarea
complexă a domeniului schiabil şi asigurarea corespunzătoare a
acestora cu mijloace de transport pe cablu şi instalaţii de producere de
zăpadă artificială.
INCD - Urbanproiect
105
-Modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea agrementului, cu
accent pe agrementul „après ski”.
- Iniţierea unui program complex de modernizare şi
dezvoltare a reţelei de cabane şi refugii montane.
- Turism balnear: refacerea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice
pentru turismul balnear, urmând următoarele acţiuni strategice:
- dezvoltarea, modernizarea şi diversificarea ofertei balneoturistice
româneşti adaptată la mutaţiile intervenite în cererea turistică internă şi
internaţională pentru tratamentul balnear.
- realizarea unui program de amenajare, modernizare, dotare şi
lansare pe piaţa externă a bazelor de tratament din salinele de la Târgu Ocna,
Praid şi Slănic Prahova, în paralel cu dimensionarea corespunzătoare a
structurilor turistice de cazare, alimentaţie şi agrement.
- modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi acces.
- realizarea unui program de reabilitare a infrastructurii necesare
exploatării resurselor minerale.
- Turism ecologic: refacerea şi dezvoltarea infrastructurii turistice pentru
ecoturism în parcuri şi rezervaţii naturale şi a turismului în Delta Dunării, urmând
următoarele acţiuni strategice:
- modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi acces în
şi spre principale centre de intrare în Deltă (Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe,
Murighiol, Mahmudia şi Dunavăţ);
- realizarea unui sistem de reţele publice şi utilităţi (alimentare cu
apă, canalizare, puncte ecologice de transfer şi de depozitare deşeuri) în
principalele localităţi care constituie puncte de concentrare a fluxurilor turistice
în Deltă (Crişan, Mila 23, Uzlina etc.)
- amenajarea unui sistem de platforme de campare, dotate
corespunzător, pentru turiştii sosiţi pe cont propriu în ariile protejate;
- promovarea pe piaţa externă a Deltei Dunării ca produs turistic de
marcă pentru România.
- Turism de litoral: reabilitarea şi modernizarea litoralului românesc şi alinierea

sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din ţările europene avansate, urmând
următoarele acţiuni strategice:
- Diversificarea ofertei turistice prin: consolidarea şi dezvoltarea
formelor de turism consacrate;
- Creşterea atractivităţii şi calităţii activităţilor de turism;
- Realizarea unui cadru instituţional şi de organizare adecvată a
activităţii de turism
- Protecţia mediului şi a resurselor turistice prin: reabilitarea
ecologică a litoralului românesc, prevenirea poluării şi degradării mediului,
măsuri pentru stoparea regresiunii liniei ţărmului.
INCD - Urbanproiect
106
- alte forme de turism: valorificarea potenţialului turistic natural, a patrimoniului
cultural-istoric, a tradiţiilor etnofolclorice, tradiţiilor şi a legendelor poporului roman, în
vederea creării de noi produse turistice cu specific românesc, care să constituie atracţii
inedite în turismul internaţional, urmând următoarele acţiuni strategice:
- Amenajarea, pe principiile ecoturismului, a noi zone turistice
(Parcuri turistice), zone care concentrează un bogat şi valoros potenţial turistic
natural. Zonele ce fac obiectul acestei acţiuni sunt parcurile naţionale şi naturale.
- Amenajarea şi introducerea în circuitul turistic a unor obiective /
resurse turistice de interes cultural şi religios, în condiţiile asigurării şi protejării
acestora conform prevederilor legale.
- Sprijinirea extinderii turismului rural şi agroturismului.
- Amenajarea şi dotarea corespunzătoare a zonelor pentru
practicarea unor forme specializate de turism (echitaţie, speoturism, sporturi
extreme, turism uval etc.).
- Crearea unei oferte turistice pentru tineret precum şi extinderea
ofertei pentru petrecerea week-end-ului.
Obiectiv marketingul şi promovarea: crearea unei imagini turistice a României

pe pieţele turistice externe, recâştigarea şi dezvoltarea pieţelor emitente tradiţionale sau
a altor pieţe netradiţionale şi sporirea numărului de turişti străini prin:
- promovarea produselor prioritare în oferta României
(Delta Dunării, agroturism şi ecoturism, turism balnear, turism
cultural etc.);
- elaborarea programelor de marketing pe baza
studiilor de piaţă realizate de instituţii specializate utilizând date
de la birourile de turism din străinătate;
- îmbunătăţirea sistemului de finanţare a activităţii de
marketing şi promovare;
- utilizarea pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi a
sistemelor create pe baza acesteia (sistemul computerizat de
rezervări, sistemul computerizat de marketing al destinaţiei, etc.);
- dezvoltarea la nivel naţional a reţelei teritoriale de
centre/puncte de informare şi promovare turistică în centre şi
staţiuni turistice, sate turistice, arii protejate, pe trasee turistice, în
aeroporturi, gări feroviare şi porturi, târguri şi expoziţii, centre de
congrese şi reuniuni de afaceri;
- elaborarea de materiale publicitare pentru
promovarea zonelor speciale pentru ecoturism (Delta Dunării,
parcuri naturale, agroturism);
- organizarea unor evenimente de mare amploare pe
principalele pieţe străine pentru promovarea ofertei turistice
specifice a României;
INCD - Urbanproiect
107
- includerea produselor turistice româneşti în
cataloagele marilor firme tour-operatoare din Germania, Franţa,
Italia, peninsula Scandinavică, Canada, SUA, China, etc.;
INCD - Urbanproiect
108
INCD - Urbanproiect
109
INCD - Urbanproiect
110
8. HAZARDE
Pe teritoriul României se înregistrează o mare diversitate de hazarde

naturale şi tehnologice care rezultă din interacţiunea factorilor naturali, a celor
demografici şi sociali şi a structurilor realizate de om (construcţii, şosele, căi ferate).
Această interacţiune şi creşterea pierderilor datorate evenimentelor
extreme devin tot mai complexe concomitent cu tendinţa de concentrare a populaţiei în
mari aglomerări urbane şi cu extinderea arealelor locuite pe terenuri inadecvate expuse
inundaţiilor sau alunecărilor.
Modificările climatice legate de tendinţele globale de încălzire generează
la rândul lor noi incertitudini referitoare la magnitudinea şi frecvenţa unor hazarde şi la
apariţia sau accentuarea unor hazarde noi cum sunt tornadele şi deşertificarea. Pentru
ultimele două decenii este evidentă o creştere a gradului de torenţialitate a
precipitaţiilor pe fondul extinderii şi accentuării perioadelor secetoase.
Lipsa unei legislaţii ferme în prima parte a perioadei de tranziţie a
determinat o înrăutăţire a condiţiilor de mediu prin despăduriri necontrolate, distrugeri
ale perdelelor forestiere şi ale sistemelor de irigaţii din câmpie şi o accentuare a
impactului hazardelor naturale asupra soietăţii.
8.1. Hazarde naturale
HAZARDELE NATURALE sunt reprezentate prin hazardele seismice, hazardele

climatice, prin hazardele generate de alunecări, procese de eroziune şi prin inundaţii.
Hazardele seismice au un impact puternic asupra populaţiei şi sistemelor
de aşezări. România se încadrează între ţările cu un risc seismic mare. Acesta este
accentuat de existenţa unei situaţii economice care nu permite luarea unor măsuri
eficiente de consolidare a clădirilor fragile. Prin proiectele internaţionale RADIUS (1996-
2000) al Naţiunilor Unite şi RISK-UE-2000 la care se adaugă o cooperare susţinută cu
Japonia au fost realizate cercetări aprofundate de inginerie seismică şi au fost
modernizate reţelele de monitoring (Saito, 2001; Lungu et al., 2001).
Pentru seismicitatea teritoriului românesc este determinantă Regiunea
Seismogenă Vrancea care furnizează cea mai mare parte a energiei eliberate prin
cutremure şi generează cele mai distructive efecte. Aceasta este situată în regiunea de
Curbură a Carpaţilor şi este caracterizată prin persistenţa cauzelor lor aproape în acelaşi
„loc” şi izolarea acestui loc de alte zone de focare intermediare (Constantinescu, Enescu,
1985). Fluxul energetic seismic este orientat predominant pe direcţia nord-est – sud-vest
iar arealele cu intensitate mare se întâlnesc la mari distanţe de epicentrul determinat
instrumental (Mândrescu, 1989; Beşuţiu, Cadicheanu, 2002). Aşa se explică, de fapt,
distrugerile mari înregistrate în oraşele din sud-estul ţării şi în special în Bucureşti.
Pe teritoriul României au mai fost determinate alte trei regiuni seismogene care
produc cutremure numite banatice, făgărăşene şi pontice.
INCD - Urbanproiect
111
INCD - Urbanproiect
112
INCD - Urbanproiect
113
INCD - Urbanproiect
114
INCD - Urbanproiect
115
INCD - Urbanproiect
116
INCD - Urbanproiect
117
INCD - Urbanproiect
118
INCD - Urbanproiect
119
INCD - Urbanproiect
120
INCD - Urbanproiect
121
8.2. Hazarde tehnologice
Hazardele tehnologice sunt produse de erorile de proiectare ale

instalaţiilor industriale, de gradul ridicat de uzură al acestora şi/sau de managementul
defectuos al întreprinderilor. Unele accidente însoţite de victime omeneşti şi de
poluarea mediului sunt legate de transportul substaţelor periculoase. Sunt şi situaţii în
care accidentele tehnologice cum sunt ruperile de baraje sau exploziile unor instalaţii
sunt iniţiate de cauze naturale (inundaţii, cutremure) având loc o succesiune de
evenimente extreme complexe sub forma unor reacţii în lanţ.
Unele dezastre tehnologice pot să aibă efecte transfrontaliere, la rândul ei
România fiind afectată de accidentele de pe teritoriul ţărilor vecine sau de conflictele
armate.
Integrarea României în UE implică respectarea Directivei 96/82 CE Seveso II
privind gestiunea accidentelor majore implicând substanţe periculoase. Pe teritoriul
ţării există 333 de obiective care se încadrează în directiva Seveso II (245 în categoria
celor cu risc major şi 88 cu risc minor). Cele mai multe sunt legate de industria chimică
şi petrochimică (144 unităţi cu risc major şi 55 cu risc minor).
În continuare vor fi prezentate aspectele referitoare la hazardele legate de
substanţele radioactive, hazardele industriale, hazardele legate de activităţile miniere,
de poluările accidentale cu hidrocarburi şi de ruperile de baraje.
Hazardele legate de substanţele radioactive sunt considerate ca fiind cele mai
periculoase pentru om. Pe teritoriul României există o singură centrală nucleară la
Cernavodă care utilizează o tehnologie avansată de tip Kandu existând un risc redus de
accident nuclear. Aplicaţiile internaţionale efectuate, cu participarea populaţiei locale au
pus în evidenţă delimitarea clară a arealelor cu diferite grade de risc.
Alte surse de hazard sunt legate de reactoarele existente la Bucureşti-Măgurele,
la Piteşti-Mioveni şi la Combinatul de Apă Grea de la Drobeta Turnu-Severin.
Pentru partea de vest a Câmpiei Române prezintă un risc major Centrala atomo-
electrică de la Koslodui, de pe teritoriul Bulgariei care funcţionează cu o tehnologie
învechită. Accidentul nuclear de la Cernobâl din noaptea 25/26 aprilie 1986 a afectat mai
ales partea de NE a României unde a fost înregistrată o creştere a ratei persoanelor cu
cancer de tiroidă şi a copiilor născuţi cu malformaţii
Hazarde legate de industria chimică
Pe teritoriul României există 140 de întreprinderi care utilizează substanţe
periculoase cum sunt: substanţele foarte toxice, substanţele cu proprietăţi toxice
specifice (alergice, cancerigene, mutagene), substanţele inflamabile, explozive şi
oxidante şi substanţele cu impact dăunător asupra mediului.
INCD - Urbanproiect
122
INCD - Urbanproiect
123
INCD - Urbanproiect
124
9. CAPACITATEA ADMINISTRATIVA
Sunt necesare noi abordări în conceperea şi implementarea politicilor, pentru a

obţine o coordonare mai bună şi integrarea unor strategii mai eficiente. Acest lucru este
benefic, de asemeni, şi pentru politicile de coeziune ce au ca scop întărirea cooperărilor
interteritoriale europene.
Concept / metodologie / evaluare
“Guvernarea” se referă de obicei, în literature de specialitate, la dominanţa
puterii statale, organizată într-un sistem ierarhic de autorităţi publice, ce
monopolizează la un nivel ridicat luarea de decizii şi procesele de implementare a
acestora.
“Guvernanţa”, ca şi concept, ţinteşte la a reflecta existenţa, în aceste procese, a
unor relaţii complexe şi care se suprapun şi sunt evidenţiate de obicei de:
► un rol mai limitat al statului în administrarea tendinţelor sociale şi economice,
luând în considerare reţeaua complexă de actori implicaţi;
► implicarea unei multitudini de actori, străini mediului politic şi administrativ,
într-o varietate de responsabilităţi ale autorităţilor publice, la diferite nivele
ale administraţiei;
► existenţa şi folosirea unor forme mai flexibile de parteneriate şi reţele
intersectoriale şi interteritoriale. Este evident faptul că “guvernanţa” nu este
uşor de măsurat. O abordare pur cantitativă ar eclipsa marea varietate de
forme de guvernanţă existente. Abordarea în cadrul cercetărilor ESPON a
ţintit la “modelarea profilelor” a 29 de ţări, atenţie acordându-se proceselor de
tranziţie de la guvernare la guvernaţă.
Informaţia calitativă a proceselor de guvernanţă a fost colectată sistematic, prin
observaţii la scară naţională. Împreună cu informaţia colectată au mai fost luaţi în calcul
5 factori, consideraţi mai relevanţi în măsurarea acestei schimbări:
(1) acceptanţa oficială şi explicită a conceptelor şi principiilor guvernanţei (de ex.
Carta Albă a Guvernanţei Europene, implementarea Metodei Deschise a
Coodonării, etc.);
(2) schimbările observate în guvernele formale pe calea guvernanţei (existenţa
reformelor specifice, schimbările din sistemele administrative, eficienţa şi
transparenţa, etc);
(3) experienţa în procesele de participare;
(4) experienţa în parteneriate;
(5) dimensiunea dependenţei financiare a guvernării locale de guvernarea
centrală.
Informaţia calitativă colectată în ceea ce priveşte aceste cinci criterii a fost apoi
transformată în tabele valorice şi măsurată, pentru a genera “scoruri naţionale”. Aceste
scoruri au evidenţiat în final cele trei grupuri de ţări prezente pe hartă.
INCD - Urbanproiect
125
De remarcat faptul că pentru Danemarca a fost luat în considerare doar unul
dintre cei cinci indici, şi anume dependenţa guvernării locale de cea centrală, lucru ce
arată o independenţă relativă.
Interpretare
În general ţările europene par a fi relativ avansate în ceea ce priveşte pricipiile
guvernanţei şi implementarea acţiunilor guvernanţei. Harta nu arată o tipologie a
ţărilor ce “conduc sau sunt rămase în urmă” în domeniul guvernanţei ci, mai degrabă, o
imagine a ţărilor europene preocupate de acceptarea generală a principiilor
guvernanţei, pe drumul unei aplicări mai largi a acesteia.
MĂSURĂTORI CALITATIVE ALE NIVELULUI DE GUVERNARE ÎN

POLITICILE URBANE ŞI TERITORIALE
Avansată (scor între 4 şi 7)
INCD - Urbanproiect
126
Medie (scor între 0 şi 3)
Scăzută (scor între -7 şi -1)
Fara date
Clasificarea de mai sus se bazează pe calcularea scorurilor naţionale, într-un

interval de la -7 la +7, pe baza a 5 indicatori:
1. Acceptarea oficială a principiilor de guvernare;
2. Schimbările în forma de guvernare şi în direcţiile de guvernare;
3. Experienţa în procesele de participare;
4. Experienţa în parteneriate;
5. Dimensiunea dependenţei financiare a guvernării locale faţă de cea centrală.
Irlanda, Suedia, dar şi Elveţia, Finlanda şi Marea Britanie, prezintă cele mai mari
valori pozitive, pentru cinci şi respectiv patru dintre indicatori. Ungaria şi România, cu
cele mai slabe rezultate, au o formă mai tradiţională de guvernare, împreună cu
Slovacia, Bulgaria, Estonia, Grecia şi Cipru, deşi aceste ţări şi-au exprimat oficial
acceptarea guvernanţei sau prezintă schimbări spre guvernanţă în structurile
guvernamentale proprii. În cazul Portugaliei, nu a fost înregistrată o acceptare oficială,
deşi ţara are experienţă în procesele participaţionale şi parteneriate.
Concluzii
Harta reprezintă o primă tentativă de a arăta variaţia teritorială a Europei în abordarea
guvernanţei în luarea de decizii şi implementarea acestora. Metodologia folosită este
inovativă, bazată pe translatarea statistică a informaţiei calitative colectate de experţi
din fiecare ţară. Rezultatele vor fi în continuare completate de studii mai în adâncime
realizate pe măsură ce cercetarea progresează.
INCD - Urbanproiect
127
10. COOPERARE TERITORIALA
10.1. Cooperarea transfrontalieră şi construcţia europeană
Interesul tot mai mare faţă de regiunile frontaliere este în parte legat de slăbirea
progresivă a liniilor de demarcaţie politică şi de dispariţia programată a barierelor
economice, tehnice şi fiscale în cadrul Uniunii Europene.
Orice regiune transfrontalieră este formată dintr-un spaţiu, un anumit număr de
colectivităţi umane şi din reţeaua specifică de relaţii care leagă aceste colectivităţi şi
acest spaţiu. În majoritatea cazurilor relaţiile sunt perturbate sau chiar obstrucţionate
din cauza frontierei. Oricare ar fi sistemele politice în care se înscriu, regiunile
frontaliere, deseori periferice, trebuie să facă faţă problemelor specifice la nivel spaţial,
socio-economic, socio-cultural, politic şi instituţional.
Frontiera, mai mult decât "bornă fizică", este înainte de toate o limită de sistem
între state-naţiuni. Cooperarea în aceste areale necesită un demers interdisciplinar
original prin prisma caracteristicilor regiunilor transfrontaliere şi implicit a problemelor
şi priorităţile specifice. Tipurile de relaţii economice, culturale şi politice care apar sau
se dezvoltă în aceste spaţii frontaliere şi periferice pot fi strâns relaţionate cu procesul
construcţiei europene, cu atât mai mult cu cât integrarea europeană, are în mod
fundamental nevoie de aceste spaţii transfrontaliere pentru a-şi demonstra fiabilitatea,
autenticitatea şi legitimitatea. Regiunile transfrontaliere devin într-un fel laboratoare
privilegiate ale construcţiei europene.
„Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este realizarea în ariile frontaliere a
unor spaţii contractuale în scopul de a permite găsirea de soluţii comune la problemele similare,
entităţile statale neignorând, faţă de colectivităţile lor periferice, particularitatea şi specificul
problemelor de vecinătate cu care acestea se confruntă”12.
Dezvoltarea comună printr-un parteneriat real subliniază nevoia asigurării
perenităţii identităţilor regionale ce apare din ce în ce mai frecvent în dezbaterile
privind procesul construcţiei europene. Construcţia politică europeană nu poate decât
să se inspire din aceste exemple de micro-integrare interregională transfrontalieră,
aceste spaţii participând în felul lor desenul general al unei Europe unite.
Euroregiunile
Pentru momentul actual obiectivul final al procesului de cooperare

transfrontalieră în Europa este Euroregiunea. Începuturile cooperării transfrontaliere
pot coincide într-o bună măsură cu stabilirea Euroregiunilor ca element de joncţiune
pentru o afiliere multiplă: cu statele - în ceea ce priveşte suveranitatea, cu Europa - în
ceea ce priveşte standardizarea parametrilor legaţi de dezvoltare şi organizare, şi cu ea
însăşi - în ceea ce priveşte cultura, economia şi societatea.
Prof. Charles Ricq, Les Cantons frontaliers et l'inlegration europeenne, Acte Unique Europeen - 1992,
12
Actele simpozionului din 28 octombrie 1988

INCD - Urbanproiect
128
PROGRAME DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ

(Sursa: URBANPROIECT 2004)
EUROREGIUNI – PARTICIPAREA ROMÂNIEI

(Sursa: URBANPROIECT 2004)
Este evident, în acest moment, că „Euroregiunea este un instrument de acţiune,

instituţional şi funcţional, menit să îmbunătăţească cooperarea în zonele transfrontaliere” 13.
Euroregiunea mai poate fi definită ca zonă de graniţă în care autonomia
instituţională este ridicată pentru a putea îmbunătăţi cooperarea şi a stimula
13
Idem11
INCD - Urbanproiect
129
dezvoltarea în acele arii în care, altfel, ar rămâne la o condiţie marginală şi ar fi private
de posibilitatea de a asigura o cât mai bună calitate a vieţii pentru locuitorii lor. Acest
proces de cooperare a început în zonele de graniţă ale ţărilor bogate (cum ar fi
Germania, Olanda, Belgia, Elveţia şi Italia) deoarece acestea erau marginalizate în
relaţie cu centrele acestor ţări. Prin cooperare, aceste zone periferice au câştigat propria
lor centralitate, în primul rând de natură economică, prin stabilirea de conexiuni şi
colaborări cu regiunile de graniţă ale ţărilor vecine.
În aceste condiţii, procesul poate fi extins la toate zonele de graniţă, unde dezvoltarea
poate garanta stabilitate politică, întrerupând tentaţia de a baza relaţiile sociale pe
etnicitatea excesivă şi pe loialitatea naţională. Cu toate acestea, dacă Euroregiunea se
extinde, ea capătă caracteristici diferite în timp şi spaţiu.
Euroregiunile pot fi punctul de pornire a cooperării transfrontaliere, puse în mişcare
anterior de actorii privaţi, căutând să instituţionalizeze cooperarea dar în acelaşi timp
Euroregiunile pot porni de la condiţiile unei cooperări pre-existente de succes care să fie
elementul de forţă coordonatoare din spatele Euroregiunii. În cazul în care
Euroregiunea va porni de la condiţiile unei cooperări pre-existente ea va îndeplini un
număr mai mare de funcţii complexe. Funcţiile majore sau minore pe care le îndeplinesc
au efecte spaţiale asupra Euroregiunilor, acestea fiind mai mult sau mai puţin extinse
(în general 25 km pe ambele laturi ale graniţei). Dimensiunea Euroregiunii depinde de
funcţiunile pe care trebuie să le îndeplinească, şi nu invers. Un alt factor determinant
pentru mărimea Euroregiuni este legat de momentul realizării sale. Dacă este realizată
recent, tendinţa va fi de dezvoltare rapidă, principala funcţie fiind de a îmbunătăţi
contextul frontalier, iar dacă Euroregiunea este una mai veche, atunci funcţiile tangibile
transpuse în acţiuni directe vor prevala.
Factori care stimulează cooperarea transfrontalieră
Instituţiile transfrontaliere, ca şi relaţiile transfrontaliere în general, sunt

influenţate de o serie de factori: instituţionali, administrativi, economici, lingvistici,
culturali şi istorici.
Din punct de vedere instituţional, la nivel european, la baza instituţiilor de cooperare
transfrontalieră, a stat Convenţia de la Madrid (1980) şi cele două Protocoale adiţionale
(1995 şi 1998). Prin această Convenţie, statele semnatare îşi luau angajamentul de a
facilita relaţiile de cooperare transfrontalieră între comunităţi sau autorităţi locale în
probleme de ordin legislativ, administrativ şi tehnic. Cu toate acestea, în majoritatea
cazurilor, structurile care cooperau nu au putut obţine statutul de persoană juridică.
Consiliul European a depus eforturi deosebite pentru rezolvarea acestor probleme
elaborând instrumente legale internaţionale şi sprijinind acordurile între ţările vecine.
Aceste eforturi au produs cu siguranţă efecte importante însă, cu toate astea, persistă
încă multe restricţii legislative impuse structurilor transfrontaliere.
Motivul pentru care asemănările de ordin istoric, cultural şi lingvistic nu favorizează
întotdeauna cooperarea transfrontalieră, poate fi pus pe seama diferenţelor de
competenţă administrativă. Având în vedere principiul subsidiarităţii, problemele
INCD - Urbanproiect
130
locale, regionale şi naţionale trebuiesc rezolvate chiar de la nivelul administrativ
implicat direct. Un astfel de sistem are avantajul de a implica acei parteneri care cunosc
cel mai bine problemele ce trebuiesc rezolvate şi care au şi cel mai mare interes în
soluţionarea lor. Pe de altă parte, relaţiile transfrontaliere şi acţiunile externe sunt
considerate ca responsabilitate exclusivă a statelor. Acordurile încheiate de autorităţile
locale se subordonează acordurilor interguvernamentale şi din această cauză, multe
Euroregiuni au la bază structuri transfrontaliere de drept privat sau chiar fără
personalitate juridică.
Administraţiile locale se confruntă adesea cu probleme financiare şi de
management, finanţarea cooperării transfrontaliere fiind influenţată de autonomia
financiară limitată. Izolarea datorată distanţei dintre centrele economice şi politice
reprezintă una dintre cele mai importante şi uzuale probleme cu care se confruntă
regiunile frontaliere. Din punct de vedere economic cele mai multe regiuni sunt
dependente de centrul politic al statului ceea ce conduce la lipsa unor economii
integrabile şi complementare constituind bariere importante în calea dezvoltării
relaţiilor transfrontaliere sau în calea instituirii lor. Condiţiile asimetrice pot pune
probleme privind competitivitatea şi co-finanţarea proiectelor.
Sentimentul apartenenţei la o anumită regiune este consolidat de câţiva factori
cum ar limba, religia şi cultura comună, dar graniţele caracterizate de aceşti factori nu
coincid, de cele mai multe ori cu graniţele unei regiuni.
Zonele frontaliere sunt de obicei acelea caracterizate de prezenţa în vorbire a două sau
mai multe limbi. Sau, mai bine spus, sunt acele regiuni în care populaţia este înclinată
să utilizeze în vorbirea curentă şi o a doua limbă alături de cea de bază sau aflată în
competiţie cu aceasta din urmă. Împărţirea aceleaşi limbi sau dialect de către regiunile
frontaliere învecinate, împreună cu faptul de a avea acelaşi trecut istoric, constituie de
obicei factori de intensificare a relaţiilor de cooperare transfrontalieră şi a constituirii
efective a unor structuri de cooperare transnaţională.
10.2. Participarea României la cooperarea regională în cadrul

euroregiunilor
Apărut în România, în strânsă legătură cu evoluţia autonomiei locale şi a

regionalizării, fenomenul de colaborare în cadrul euroregiunilor constă în crearea unor
legături directe între regiuni şi comunităţi aflate de o parte şi de alta a frontierelor de
stat, în virtutea competenţelor autorităţilor locale, aşa cum sunt ele definite în legislaţia
naţională.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr.120/1998 pentru ratificarea de
către România a Convenţiei-cadru europene asupra cooperării transfrontaliere a colectivităţilor
sau autorităţilor teritoriale, adoptată la Madrid, la 21 mai 1980, constituie cadrul legislativ
de desfăşurare a acţiunilor de cooperare transfrontalieră de către autorităţi şi comunităţi
locale din ţara noastră. Organismele desemnate să exercite funcţiile regionale sunt,
potrivit legislaţiei române, consiliile judeţene şi consiliile locale.
INCD - Urbanproiect
131
INCD - Urbanproiect
132
INCD - Urbanproiect

Concept Strategic Vol3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Concept Strategic Vol3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE

PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT

CONTRACT NR.: 227 /2006

TITLUL: DEFINIREA CONCEPTULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ

TITLUL FAZEI: REDACTAREA 2

BENEFICIAR: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

ELABORATOR: INCD URBANPROIECT

COLABORATORI: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ŞI URBANISM ION MINCU,

COORDONATOR MTCT: Arh. Mihaela VRABETE

DIRECTOR GENERAL: Arh. Doina BUBULETE

TOC \o "2-3" \h \z \t "Heading 1;1" HYPERLINK \l "_Toc162680313" 3.

3.1. Scenariul schimbării fluxurilor de transport 2000-

3.1.1. Drumuri, căi ferate, aeroporturi, căi

REŢEAUA FEROVIARĂ REŢEAUA RUTIERĂ

Având în vedere calitatea de nou membru al Uniunii Europene, este oportună

Obiectivul Programului Operaţional Sectorial – Transport (POST) este să promoveze

Principalele obiective specifice sunt după cum urmează:

Lista axelor prioritare POST şi a domeniilor majore de intervenţie

Strategia pe dezvoltare a infrastructurii rutiere ţine seama de prevederile

Strategia rutieră pentru dezvoltarea serviciilor de transport pe termen lung

Strategia pe termen lung a sectorului feroviar în vederea modernizării şi

Strategia pe termen lung a sectorului feroviar până în anul 2015

Principalele programe de dezvoltare şi modernizare implementate începând cu

Transportul aerian românesc este în prezent dominat de către Aeroportul Henri

Transportul intermodal şi combinat

Transportul rutier de marfă este adecvat lanţurilor logistice moderne şi

Sursa: ESPON – IN SEARCH OF TERRITORIAL POTENTIALS, Sinteza 2005– raport 2

Schimbări (vehicule etalon pe km.) Creşterea fluxurilor transporturilor

Este de remarcat faptul că odată cu noul pod de la Calafat transporturile de pe

Întrucât transportul bunurilor tranzacţionate pe piaţa globală se face în principal

CONECTIVITATEA LA PORTURILE COMERCIALE

Conectivitatea la porturile comerciale exprimată în timp

Argumente pentru obiectivul strategic de dezvoltare spaţială a româniei nr. 4

Necesitatea unei mai bune conectări a teritoriului României la U.E. prin

Se remarcă coeficienţii mari de ocolire pentru Regiunea de Dezvoltare nr.1 Nord-Est

Atractivitatea unui teritoriu pentru

EFECTE ANTICIPATE ALE DEZVOLTĂTII TRANSPORTURILOR FEROVIARE (ESPON)

Hărţi spaţiu timp, deformate în raport cu durata de călătorie pe cale ferată

Relaţiile funcţionale inter-regionale sunt insuficient susţinute de infrastructura de

PATN – REŢEAUA DE CĂI

-legături insuficient de sigure - areale cu slabe legături inter-regionale

Slaba accesibilitate a Regiunii Nord – Est, reflectată în diferenţele de dezvoltare, limitează

Alocare fonduri Indice dezvoltare

4. FACTORI SPATIALI DE COMPETITIVITATE

4.1. România în contextul economiei Europene

Comisia Europeană şi Consiliul European au fost de accord cu un set strategic de

Diversitatea semnificativă la scară regională a indicatorilor economici indică

PERFORMANTA – număr de indicatori situaţi în sfertul superior minus numarul

Detalierea unor indicatori

Nivel PIB.ppc / locuitor şi rata

b) Rata anuala de creştere este de asemenea modestă, ceea ce indică dificultăţi în

PIBppc – rata anuală de

d) Corelare şomaj şi PIB.ppc în Î

PIB scăzut; şomaj ridicat

Indicatori utilizaţi pentru definirea Comentarii:

În context spaţial, competitivitatea economică este determinată de:

Obiective specifice sunt:

4.2.1. Competitivitatea României din perspectiva

Abordată pe palier regional, competitivitatea priveşte în special capitalul

ACCESIBILITATEA TRANSPORTULUI DE MĂRFURI LA CEL MAI APROPIAT „MEGA”

FUNCŢIUNI DECIZIONALE ÎN AFARA „MEGA” (după importanţă)

4.2.3. Structurile şi performanţele economice în

Principalele activitati cu potential competitiv si relevanţa spaţiala

4.2.9. Specializarea teritorială în domeniul serviciilor