Sunteți pe pagina 1din 3

Sindromul Stockholm

Surse:

https://www.primehealthchannel.com/stockholm-syndrome-causes-symptoms-cases-and-treatment.html

https://www.goodtherapy.org/blog/psychpedia/stockholm-syndrome

https://counsellingresource.com/therapy/self-help/stockholm/

https://www.merriam-webster.com/dictionary/Stockholm%20syndrome

Noțiuni generale
Sindromul Stockholm se poate defini ca fiind tendința psihologică a unui ostatic de a
simpatiza cu răpitorul și de a se identifica și conecta cu acesta. Cu alte cuvinte, victima
dezvoltă sentimente pozitive pentru individul care îi face rău, uneori chiar iubire, empatie și
dorință de a-l proteja.

Numele sindromului a fost folosit pentru prima dată de criminalistul Nils Bejerot, acesta
afirmând că afecțiunea apare mai ales în cazul persoanelor care au părăsit diferite culte
religioase, relații abuzive sau alte situații traumatice în care captivitatea a durat minim câteva
zile, iar contactul cu abuzatorul a fost unul strâns.

Din perspectivă psihologică, acest fenomen poate fi înțeles ca un mecanism de supraviețuire.


De fapt, unii experți încurajează ostaticii să acționeze prudent, dar ca și cum ar avea sindrom
Stockholm. Acest lucru ar putea îmbunătăți șansele de supraviețuire prin formarea unei
legături cu agresorul. Dacă recent ați suferit un eveniment traumatic ce ar putea să vă afecteze
echilibrul mintal, psihologul reprezintă persoana potrivită pentru a gestiona această situație.
Vă stau la dispoziție în cabinetul psihologic pentru a stabili ce este de făcut.

Istoria sindromului Stockholm


Această afecțiune face referire la un jaf armat asupra unei bănci din Stockholm, Suedia. La 23
august 1973, doi bărbați au intrat cu mitraliere în banca suedeză Kreditbanken și au luat
ostatici, trei femei și un bărbat, pentru următoarele 131 de ore. Acestora le-a fost atașată
dinamită și au fost închiși într-un seif până pe 28 august.

După salvarea celor patru ostatici, aceștia au prezentat o atitudine șocantă, considerând că nu
au fost amenințați și abuzați. În plus, ostaticii au arătat un comportament ostil față de salvatori
și au încercat să contracareze încercările de salvare. De asemenea, chiar și după ce infractorii
au fost prinși și condamnați, ostaticii au încercat să-i salveze. Aceștia au strâns bani pentru
procedurile judiciare și au dorit să evite sentințele judecătorești dure ale abuzatorilor lor.

Cum se manifestă?
Sindromul Stockholm nu apare doar în cazul relației dintre ostatic și răpitor. Afecțiunea se
poate regăsi și în relațiile de familie, de cuplu sau interpersonale. Abuzatorul poate fi soțul sau
soția, iubitul sau iubita, tatăl sau mama sau orice altă persoană care are o poziție de autoritate.
Este foarte important să se înțeleagă componentele acestui sindrom, deoarece acesta se referă
la relațiile abuzive și de control. Odată ce sindromul Stockholm este descifrat, este mult mai
ușor de înțeles comportamentul anormal al unei victime față de abuzatori.

Fiecare sindrom se caracterizează prin anumite simptome sau comportamente, iar sindromul
Stockholm nu face exceptie. Deoarece cercetătorii au opinii diferite cu privire la acest
sindrom, nu există o listă clară de simptome. Cu toate acestea, mai multe dintre următoarele
caracteristici vor fi prezente:

- Sentimente pozitive ale victimei față de agresor, uneori admirație și dragoste;


- Sentimente negative ale victimei față de familie și prieteni sau față de autoritățile care
încearcă să realizeze salvarea;
- Sprijinirea comportamentelor avute de către agresor;
- Incapacitate sau lipsa dorinței de a scăpa din situația existentă;
- Refuzul de a depune mărturie împotriva agresorilor și dorință de a-i ajuta.

Trebuie înțeles faptul că legătura emoțională creată de victimă este doar o strategie
inconștientă de supraviețuire și de luptă împotriva abuzului și intimidării. Adesea, multe
femei își salvează soții agresivi de închisoare, tocmai din cauza acestei legături emoționale
formate. Unei persoane cu sindrom Stockholm îi poate fi foarte dificil să observe realitatea,
convingerile ei persistând în ciuda argumentelor aduse. Psihoterapeutul poate ajuta o persoană
cu această tulburare să conștientizeze gândurile incorecte și să le corecteze.

Care sunt cauzele?


Motivul exact din spatele acestei tulburări psihice este foarte complicat. De-a lungul anilor,
oamenii de știință din domeniu au reușit să stabilească anumiți factori ce ar putea produce
sindromul Stockholm. Această tulburare poate să apară atunci când:

- Victima consideră că agresorul îi face o favoare prin faptul că nu o ucide;


- Agresorul este pus într-o lumină pozitivă de către victimă atunci când oprește
violențele și îi face mici favoruri, precum oferirea unei porții mai mari de mâncare;
- Victima este tratata preferențial de către abuzator. Un tratament crud generează ura,
iar un tratament mai bun poate produce contrariul;
- Izolarea are loc pe perioade foarte lungi, iar singura persoana cu care se poate
comunica este agresorul.

Persoanele agresate dezvoltă comportamente care să mulțumească răpitorii. Acest lucru se


întâmplă din cauza fricii cu privire la o pedeapsă. Când comportamentele de acest tip sunt
repetate și devin obișnuite, dorința de a satisface răpitorul poate persista și după ce victima a
fost salvată. În plus, victimele dezvoltă un tip de dependență față de agresori, mai ales când nu
există o persoană apropiată ce ar putea ajuta la trecerea peste evenimentele neplăcute.
Stabilirea unei legături emoționale dintre victime și agresori nu este un concept ce a apărut în
urma jafului din Suedia. Tulburările mintale de acest tip au fost regăsite cu mult timp înainte
și au fost corelate cu următoarele situații:

- Abuzarea copiilor;
- Incestul;
- Captivitatea la care sunt supuși prizonierii de război;
- Violența domestică;
- Practicile din anumite religii;
- Detenția în lagăre de concentrare;
- Răpire.

Ce este de făcut?
Sindromul Stockholm este, de obicei, considerat o afecțiune care se dezvoltă din cauza
stresului major și a fricii extreme. Cel mai eficient remediu pentru această tulburare constă în
consilierea psihologică. De asemenea, sprijinul din partea familiei și apropiaților este extrem
de important. Cu susținere adecvată, simptomele produse de acest sindrom pot fi înlăturate
treptat. În cazul în care ați suferit un eveniment traumatizant sau considerați că o persoană
dragă suferă de sindrom Stockholm, nu ezitați să mă contactați pentru a stabili o întâlnire.

S-ar putea să vă placă și